Perceptiile

1. Caracterizarea si dezvoltarea perceptiilor;

2. Mecanismele perceptiilor;
3. Determinantii perceptiei;
4. Legile perceptiilor;
5. Formele perceptiilor

1. Caracterizarea si dezvoltarea perceptiilor

Perceptia este procesul psihic senzorial care asigura constiinta intregralitatii si unitatii insusirilor
obiectelor cu ajutorul mai multor analizatori.

Perceptia spre deosebire de senzatii se caracterizeaza prin:

• Este o imagine primara complexa, unitara, integrala, redand toate insusirile fizice ale
obiectelor concrete;
• Este o imagine inferentiala, intrucat prin perceptie individul recunoaste obiectul, chiar si in
conditiile in care din el lipsesc unele elemente nesemnificative , avand la baza schema
perceptiva a obiectului;
• Este o imagine categoriala, intrucat prin perceptie individul raporteaza obiectul la categoria
sa din care face parte;
• Este o imagine automatizata adica in general perceptia se produce spontan, in afara
controlului constient , neavand la baza un anumit scop;
• Este o imagine plurimodala,adica in actul perceptiei sunt antrenati mai multi analizatori;

Perceptia se dezvolta in urmatoarele etape:

- Trecerea de la analiza insusirilor fizice ale obictelor prin senzatii la sinteza lor prin perceptii;
- Formarea schemelor perceptive ( exerienta anterioara cu obiecte), asigurand constanta
perceptiva a obiectelor;
- Interpretarea si anticiparea perceptiva adica obiectul capata o anumita semnificatie pentru
activitatea individului uman;
- Formarea complexelor polisenzoriale.

Perceptia implica urmatoarele comportamente:

▪ Detectarea si diferentierea obiecteor;

▪ Recunosterea obiectelor pe baza schemelor perceptive;
▪ Selectia obiectelor in functie de semnificatia lor pentru activitatea individului uman;
▪ Corectarea imaginilor deformate ale obiectelor( iluziile perceptive).

2. Mecanismele perceptiei

Mecanismele perceptiei asigura cunoasterea obiectului, constanta perceptiva si corectarea

imaginilor deformate.

Mecanismele perceptiei se impart in doua categorii:

1) Mecanisme senzoriale ale perceptiei.

2) Mecanismele intelectuale ale perceptiei.
1) Mecanismele senzoriale ale perceptiei sunt urmatoarele:
a) Tiparele senzoriale;
b) Intregul;
c) Explorarea perceptiva
a) Tiparele senzoriale sau experienta anterioara cu obiectul asigura recunoasterea obiectului
prin compararea obiectului exterior, real cu modelul mintal al acestuia ;
b) Intregul consta in gruparea elementelor componente ale obiectului sau a campului perceptiv,
asigurand constanta perceptiva in conditiile in care din obiect lipsesc unele elemente
nesemnificative ale acestuia.

De asemenea, acest mecanism asigura integralitatea si unitatea obiectului prin detectarea

insusirilor esentiale ale obiectelor, apoi recunoasterea obiectelor dupa tipare senzoriale.
Formarea formelor obiectelor se realizeaza prin gruparea elementelor, dupa urmatoarele legi.

- Legea proximitatii( apropierea elementelor);

- Legea similaritatii( elementele asemantoare);
- Legea simetriei( elementele orientate in aceeasi directie );
- Legea inchiderii ( completarea imaginilor lacunare cu elementele din experienta anterioara a
subiectului);

Formele perfecte se caracterizeaza prin:

✓ Simplitate;
✓ Repetabilitate;
✓ Simetrie;
✓ Proximitate;
✓ Continuitate;
c) Explorarea perceptiva reprezinta ansamblul actiunilor cu obiecte.

Explorarea implica urmatoarele actiuni:

- Fixarea privirii in toate pozitiile;

- Compararea si generalizarea obiectelor;
- Manipularea obiectelor

Explorarea obiectelor se realizeaza dupa urmatoarele principii:

❖ Principiul diversificarii obiectelor;

❖ Principiul semnificatiei obiectelor;
❖ Principiul zonelor informative( zona care ofera o cantitate mare de informatii)
❖ Principiul tolerantei( corespondenta intre cantitatea de informatie si capacitatea de receptie a
subiectului);
❖ Principiul extensiei senzoriale( antrenamentul polisenzorial in perceptive)

Mecanismele intelectuale ale perceptiei cuprind:

a) Atributele distinctive;
b) Prototipurile;
c) Anticiparea.
a) Atributele distinctive constau in recunoasterea obiectelor dupa trasaturile specifice ale
acestuia, bazandu-se pe compararea obiectelor;
b) Prototipurile constau in raportarea obiectului la categoria sa de obiecte, prin schematizare(
detectarea insusirilor comune ale obiectelor);
c) Anticiparea inseamna a prevedea evenimentele ulterioare.

3. Determinantii perceptiei

Determinantii perceptiei sunt urmatorii :

1) Determinanti exteriori;
2) Determinanti interiori .

Determinantii exteriori perceptiei cuprind:

a) Intensitatea moderata a stimulului;

b) Durata optima stimului;
c) Raporturile temporal-spatiale ale stimulilor;
d) Familiaritatea cu stimulul.

Determinanti interior cuprind:

a) Semnificatia stimulului;
b) Concentrarea atentiei;
c) Profesia si cultura subiectului
d) Experienta cu obiectul.
 4. Legile perceptiei

Legile perceptiei sunt urmatoarele:

1) Legea integralitatii perceptive;

2) Legea structuralitatii perceptive;
3) Legea selectivitatii;
4) Legea proiectivitatii;
5) Legea constantei perceptive.
1. Legea integralitatii perceptive consta in crearea unei imagini complete despre obiect.
2. Legea structuralitatii consta in relatia dintre obiectul perceptiei si campul perceptiei in care
apare el.
3. Legea selectivitatii perceptive consta in retinerea obiectelor in functie de interesele
subiectului;
4. Legea proiectivitatii perceptive consta in faptul, ca imaginea se proiecteaza la nivelul
creierului, apoi la nivelul obiectului.
5. Legea constantei perceptive consta in recunoasterea obiectului, chiar si atunci cand el si-a
modificat forma si conditiile de perceptie.

5. Formele perceptiei

Formele perceptiei se impart in doua categorii :

1) Forme simple ale perceptiei;

2) Forme complexe ale perceptiei

1.Formele simple ale perceptiei se refera la organele de simt care reflecta obiectul in
integralitatea sa.

2. formele complexe ale perceptiei cuprind:

a) perceptia spatiului;

b) perceptia timpului;

c ) perceptia miscarii

a) Perceptia spatiului

Spatiul este locul unde se desfasoara o succesiune de evenimente.

Spatiul poate fi:

- Vizual;
- Auditiv;
- Tactil-kinestezic .
- Spatiul vizual se refera la dimensiunile si caracteristicile spatiale ale obiectelor , cum ar fi:
marime, forma, distanta, directia, relief, pozitia, etc.

Spatial vizual poate fi:

• Bidimensional;
• Tridimensional.

Spatiul bidimensional se refera la pozitia obiectelor in spatiu( lateralitate, coordonare sus-jos);

Spatiul tridimensional se refera la volumul si distanta obiectelor

Spatiul vizual are urmatorii indicatori, care asiguara constanta perceptiva:

➢ Monoculari.
➢ Binoculari.

Indicatorii( repere visual- percetive) monoculari sunt urmatorii:

▪ Marimea obiectelor;
▪ Superpozitia obiectelor( umbra obiectelor);
▪ Gradientul de textura( detaliile obiectelor in functie de distanta la care se afla);
▪ Contrastele cromatice al obiectelor;
▪ Paralaxa de miscare ( iluzia miscarii obiectelor in timp ce noi de deplasam);
▪ Perspectiva lineara ( liniile paralele la o anumita distanta, par sa se apropia);
▪ Sterioscopia, adancimea obiectului.

Indicatorii binoculari cuprind:

▪ Disparitatea imaginilor retiniene;

▪ Convergenta sau divergenta oculara;
▪ Coordonare oculomotorie.

Spatiul auditiv consta in localizarea sunetelor in spatiu, discriminarea sunetelor dupa

intensitate, timbru, distanta si directie.

Perceptia spatiului auditiv are la baza urmatoarele mecanisme:

• Miscarea de orientare a privirii si a capului dupa sursa sonora;

• Sensibilitatea vestibulara, adica distanta sunetelor in spatiu;
• Lateralitatea si coordonare sus-jos a sunetelor.
Perceptia spatiului auditiv are urmatorii indicatori:

- Indicatorii monoauriculari;
- Indicatorii biauriculari.

Indicatorii monoauriculari se refera la frecventa, intensitatea si timbrul sunetului;

Indicatorii biauricualari se refera la directia si distanta sunetelor.

Spatiul tactil-kinestezic consta in delimitarea spatiului fizic si orientarea organismului in spatiul

prin intermediul receptorilor vestibulari, tactili si kinestezici.

Perceptia tactil-kinestezica are urmatorii indicatori:

- Echilibru ortostatic( receptorii vestibulari);

- Miscarea in spatiu ( receptorii kinestezici);
- Orientare in spatiu( receptorii tactil-kinestezici);
- Schema corporala( cunoasterea segmentelor corpului nostru prin intermediul receptorilor
tactil-kinestezici);
- Lateralitatea.

b. pereceptia timpului se refera la succesiunea de evenimente care se desfasoara intr-un spatiu

dat.

Perceptia timpului are urmatorii indicatori:

- Timpul fizic( anotimpuri, momentele zile);

- Timpul biologic( ritmul somn-veghe, alimentatia, odihna,);
- Timpul psihologic, aprecierea subiectiva a duratelor;
- Timpul socio-profesional, apreciere duratelor in functie de cantitatea activitatilor desfasurate
in timp si spatiu.

c. Perceptia miscarii se refera la schimbarea pozitiei obiectelor in spatiu, precum si la

transformarea lor in timp.

Miscarea poate fi reala( deplasarea obiectului de la un punct la altul) sau iluzorie, aparenta.