NOTIUNI DE PSIHOLOGIE MEDICALA IN ACTIVITATEA

DESFASURATA IN UNITATILE FARMACEUTICE

Notiunea de ,,boala’’- descrierea diferitelor teorii care o definesc

Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari

practici care privesc individul uman in starile lui fundamentale de
sanatate si boala.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) defineste starea de

sanatate ca fiind ,,o stare completa de bine din punct de vedere psihic,
mental si social si nu neaparat in absenta durerii’’. Aceasta definitie este
o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult decat
absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare de bine cu privire la
evolutia complexului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale

comportamentului uman. Boala este definita ca o serie de modificari

biologice si/sau dizabilitate sau un risc crescut spre distres si/sau
dizabilitate.

Boala are mai multe componente:

1. Manifestari.

Fiecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un

anumit tablou clinic (in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul
clinic identificabil sau usor identificabil).
 Tabloul clinic, numit și simptomatologia pacientului, contine
semne si simptome. Semnele (din lat. signum- semn, marca) sunt forme
de manifestare a bolii care pot fi identificate de clinician sau de alta
persoana (inclusiv de catre pacient pe baza simturilor proprii),
independent de ceea ce declara pacientul (de exemplu, modificari ale
culorii pielii, modificari in comportament).

Simptomele (din gr.symptoma – ceea ce se produce, apare, derivat

de la syn – impreună - si piptein – cadea) sunt acele manifestari ale bolii
care apar in primul rand in sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite
de acesta la nivel subiectiv. Ele pot fi cunoscute de clinician doar
indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de exemplu starea de
frica). Unele semne si simptome au tendinta să apara impreuna,
constituind sindroame (din gr. syn – impreuna - si dromos – cale, cursa).
Spre exemplu, conceptiile negative legate de propria persoana
considerata in prezent si in viitor tind sa apara impreuna, constituind un
sindrom depresiv.

Un sindrom poate avea o etiologie multipla. Daca mecanismele

etiopatogenetice ale unui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu,
putem vorbi despre boala. Tratamentele care vizeaza direct reducerea
acestor manifestari, fara a schimba cauzele si mecanismele care le-au
generat, se numesc tratamente simptomatice.

2. Boala presupune anumiti agenti si/factori etiologici (cauzali).

 Doua criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori
etiologici. Dupa natura lor, ei se clasifica in agenti exogeni si agenti
endogeni.

La randul lor, agentii exogeni pot sa fie:

- fizici (mecanici, termici, electrici etc.),

- chimici (acizi, baze, saruri),
- biologici (microbi, virusuri, paraziti, ciuperci, diferite
macromolecule organice etc.) si
- psiho-sociali (de exemplu stresul, un stil de viata nesanatos).

Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi considerati

primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima
instanta, ei sunt insa agenti exogeni, care au actionat fie asupra
aparatului genetic al strămosilor nostri, fie asupra aparatului nostru
genetic, in cursul existentei noastre. Dupa functia lor, agentii etiologici
se impart in:

a) Factori declansatori

b) Factori determinanti

c) Factori favorizanti

d) Factori predispozanti sau de risc

e) Factori de mentinere
 a) Factorii declansatori se refera la acei factori care produc in mod
direct simptomatologia. Ei sunt factori necesari declansarii tabloului
clinic, dar adesea nu sunt si suficienti. Unul dintre factorii declansatori
cei mai importanti in psihopatologie se refera la discrepanta cognitiva
dintre motivatia pacientului (scopuri, motive, dorinte, expectante) si
evenimentele propriu-zise care au loc. Cu cat aceasta discrepanta este
mai mare, cu atat problemele psihologice sunt mai severe.

b) Factorii determinanti au aceleasi caracteristici ca si cei

declansatori – produc in mod direct simptomatologia, dar ei sunt legati
specific de un anumit tablou clinic (cum ar fi bacilul Koch pentru
tuberculoza), in timp ce factorii declansatori nu sunt specific legati de un
tablou clinic (de exemplu, stresorii ca factori declansatori pot genera
tulburari depresive sau anxioase). In psihopatologie, pană acum au fost
clar identificati putini factori determinanti, mai ales de natura
psihosociala.

c) Factorii favorizanti joaca in psihopatologie rolul pe care

catalizatorii il joaca in reactiile chimice. O serie de reactii chimice se pot
desfasura si fara catalizatori, dar prezenta acestora eficientizeaza intregul
proces. Similar, factorii favorizanti eficientizeaza actiunea factorilor
declansatori si determinanti in aparitia tabloului clinic.

d) Factorii predispozanti sunt acei factori care au un caracter

general, apartin pacientului, au fost prezenti inainte de instalarea
tabloului clinic si care, prin interactiune cu factorii declansatori,
determinanti si/sau favorizanti, duc la aparitia tabloului clinic.

e) Factorii de mentinere au rolul de a sustine simptomatologia.

Acest rol poate fi jucat de factorii declansatori, determinanti, favorizanti
sau predispozanti care au declansat tabloul clinic, dar si de alti factori
care au aparut dupa generarea tabloului clinic.

Toti acesti factori etiologici descrisi aici interactioneaza pentru a

genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nu inseamna ca de fiecare
data cand apare un anumit tablou clinic, trebuie sa fie prezenti factori din
fiecare categorie mentionată (de exemplu, in anumite situatii, factorii
favorizanti pot sa nu fie prezenti, iar in psihopatologie este adesea dificil
sa se identifice factorii determinanti).

Tratamentele care vizeaza modificarea acestor factori si, prin

acestea, reducerea tabloului clinic se numesc tratamente etiologice, ele
vizand cauza manifestarilor bolilor.

Latura psiho-terapeutica a medicamentului – efectele

psihologice ale medicatiei

Termenul de psihologie a medicamentului este un termen recent

introdus in specialitate. El se refera la aspectele psihologice care apar in
momentul in care subiectul se afla in relatie cu medicamentul.

Sub aspect psihologic distingem urmatoarele etape in cadrul acestei

relatii:
1.Momentul prescrierii medicamentului. In aceasta etapa, factorul
psihologic principal se refera la efectul placebo.

2.Momentul actiunii farmacologice a medicamentului. In afara efectului

benefic pe plan somatic si psihologic, medicamentele exercita si o serie
de efecte adverse (ex. reactii alergice, anxietate, ameteli etc.).

Aceste efecte adverse devin stimuli cu valoare psihologica incarcata care

pot interfera ulterior – ca urmare a prelucrarii lor cognitive - cu buna
derulare a tratamentului deschis.

3.Momentul bilantului. Aici analiza psihologica se refera la analiza

costuri - beneficii a tratamentului medicamentos si la decizia continuarii
sau renuntarii la tratamentul tinta. In cazul in care tratamentul a fost
reusit, analiza psihologica se refera si la dezvoltarea increderii pentru
eventuale readministrari.

Din punct de vedere psihologic, un caz particular este dependenta

de medicamente. Aceasta dependenta poate implica atat o dependenta
fizica cat si una psihica.

Efectul ,,placebo’’

Placebo este un termen utilizat in cercetare pentru a desemna o

substanta inactiva sau o procedura utilizata ca element de control in
experimente. Efectul placebo este imbunatatirea masurabila, observabila
sau care se resimte asupra sanatatii, care nu se atribuie unui tratament
real in desfasurare.
 Prin extensie, placebo este orice procedura terapeutica sau o
componenta a acesteia despre care nu a fost demonstrat ca administrarea
sa ar produce o activitate fiziologica sau psihologica specifica, menita sa
imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in cazul afectiunii tratate.

Placebo poate fi:

- placebo inert, cand se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un

continut neutru;

- placebo activ, cand se utilizeaza o pastila cu efecte farmacologice, dar

care care nu este considerata de medic ca avand un efect specific in
cazul respectivei afectiuni.

„Placebo” poate fi considerat si un tratament sau procedura

terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la momentul administrarii era
considerat eficace pentru respectiva situatie medicala, desi ulterior
studiile au aratat lipsa sa de eficienta.

Cuvantul placebo reprezinta forma, la viitor, a verbului latin

placeo/placere si poate fi tradus prin: voi placea, sau voi fi placut
(agreabil).

- placebo reactiv este persoana care raporteaza un efect placebo.

Caracterele generale ale efectului placebo:

 substanța administrata este inerta farmacodinamic;

 efectul este simptomatic;
  durata efectului este, de regula, scurta;
 instalarea efectului este mai rapida decat a unei substante
farmacodinamice active;
 are actiune nespecifica

Efectul placebo poate fi de doua feluri:

1. activ - cand apar simptome adverse ce apar si in cazul medicatiei;

2. inactiv - cand nu apar aceste simptome adverse.

Riscurile automedicatiei

Automedicatia se refera la consumul de medicamente fara

prescriptie medicala. Este un fenomen foarte raspandit in multe tari. La
noi, statisticile din industria farmaceutica arata ca 73% dintre romani isi
administreza singuri tratamente. Problema este ca automedicatia implica
riscuri.

Obiectul automedicatiei il fac acele produse farmaceutice care se

elibereaza fara reteta medicala.

Cele mai vandute sunt cele pentru raceala si gripa, analgezicele,

vitaminele si mineralele, hepato-tonicele, cele pentru circulatia
periferica, pentru probleme cutanate, afectiuni digestive, hemoroizi.

Exista o serie de factori care favorizeaza automedicatia, printre

care se numara: accesul facil la numeroase informatii medicale, in
special pe calea internetului, frica de medic, evitarea cheltuielilor legate
de consultatii, ipohondria, vanzarea tot mai permisiva de medicamente
fara reteta etc.

Din pacate, administrarea de medicamente fara prescriptie

medicala, implica riscuri. Iata care sunt cele mai des intalnite:

Abuzul de medicamente. Deseori automedicatia inseamna abuz de

medicamente. Cea mai cunoscuta situatie este cea a antibioticelor. Desi
la noi in tara, este interzisa prin lege vanzarea lor fara reteta, romanii
profita de faptul ca farmaciile le pot vinde in doze de urgenta.

Antibioticele se iau de multe ori fara discernamant, chiar in cazul

infectiilor virale, cand nu au efect. Rezultatele sunt distrugerea florei
intestinale, slabirea imunitatii, cresterea rezistentei bacteriilor la
antibiotice, ceea ce inseamna ca in situatia in care sunt cu adevarat
necesare, aceste medicamente nu mai fac fata infectiilor.

Intarzierea stabilirii unui diagnostic exact. Automedicatia poate amana

punerea unui diagnostic, cu efect nefavorabil pentru sanatate. De
exemplu, tratarea problemelor digestive fara consult medical, poate
amana diagnosticarea unui ulcer stomacal, sau al unui sindrom de colon
iritabil.

Riscul intolerantei sau al interactiunii dintre medicamente. In lipsa unor

cunostinte medicale amanuntite, se pot ignora efectele adverse ale unor
medicamente sau ale unor posibile combinatii de medicamente.
Consecintele pot fi uneori atat de grave incat necesita spitalizare, mai
ales la o varsta inaintata.

Posibile intoxicatii. Serviciile de urgente medicale se confrunta cu

situatii in care pacientii, din ignoranta, pierd din vedere numarul
pastilelor administrate si apar intoxicatiile. Cele mai frecvente sunt cele
cu medicamente impotriva durerii si cu antiinflamatoare.

Agravarea starii de sanatate. Automedicatia implica riscul de a se

administra un tratament nepotrivit, in lipsa unui consult medical. Astfel,
tratarea cu sirop de tuse a unei infectii pulmonare, poate duce rapid la
agravarea bolii, deoarece este tratat doar un simptom si nu boala in sine.

Copiii si abuzul de medicamente. Sunt destule mame care se considera

foarte pricepute si administreaza copiilor tratamente fara prescriptie
medicala. In cazul copiilor, numai anumite medicamente sunt interzise
(cazul aspirinei), dar trebuie prudenta si in folosirea ceaiurilor si a unor
suplimente alimentare, fara acordul medicului. In Franta, exista medici
pediatri care considera ca administrarea excesiva si nejustificata de
medicamente la copii, poate fi considerata o forma de violenta

asupra lor.

Datorita intereselor economice, se constata in Europa ca

regulamentele de vanzare a medicamentelor fara reteta devin mai
permisive. Chiar si in tari mai riguroase in aceasta privinta cum este
Franta, lucrurile devin greu de controlat datorita pietei online a
medicamentelor (se pot cumpara produse farmaceutice din alte tari).Cele
mai achizitionate in acest mod sunt pastilele pentru potenta gen Viagra,
calmantele, somniferele, pastilele pentru slabit, antidepresivele.

Toata aceasta situatie ne arata ca automedicatia ramane o problema

ce poate fi gestionata prin responsabilitatea fiecaruia. Medicul nu are
aici niciun rol, deoarece nu se apeleaza la el, iar producatorii de
medicamente se protejeaza, notand pe prospect (cu litere mici): ,,a nu se
utiliza indelungat fara avizul medicului’’ sau ,,a se citi prospectul inainte
de utilizare’’.

Ipohondria

Ipohondria, in termeni medicali hipocondria, reprezinta

preocuparea excesiva sau teama de a suferi de o boala grava. De cele
mai multe ori starea de anxietate persista chiar si dupa un consult
medical dupa care bolnavul este asigurat ca temerile legate de
simptomele sale nu au o baza medicala solida, sau daca exista o boala la
baza simptomelor, temerile sale sunt mult exagerate.

Majoritatea celor ce sufera de aceasta boala tind sa isi focalizeze

teama asupra unui anumit simptom, cum ar fi problemele gastro-
intestinale, palpitatiile sau oboseala musculara.

De cele mai multe ori ipohondria este definita ca teama ca mici

simptome sa reprezinte un indicator al unei boli grave, constanta
autoanaliza și autodiagnosticare, precum si o excesiva preocupare fata
de propriul organism.

Multe persoane suferind de acesta boala exprima neincredere in

diagnosticul medicilor precum si faptul ca asigurările medicilor fata de
absenta unei boli serioase sunt neconvingatoare sau de scurta durata.
Multi ipohondri necesita constante reasigurari, fie de la doctori, fie de la
familie sau prieteni, boala putand deveni un adevarat calvar atat pentru
bolnav cat si pentru familia si prietenii acestuia.

Efectul reactiilor adverse produse de medicamente

Medicamentul este o substanta sau un preparat utilizat pentru

diagnosticarea, prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei suferinte.
Medicamentele sunt prescrise pentru efectele lor benefice asupra unor
afectiuni, insa nu trebuie ignorate reactiile secundare sau adverse care
pot aparea in urma administrarii lor.

Conform definitiei data de Organizatia Mondiala de Sanatate

(O.M.S), reactiile adverse sunt reactii nedorite, daunatoare, care apar la
dozele eficace terapeutice.

Nu sunt considerate reactii adverse, supradozarile neterapeutice

(exemplu: tentativa de suicid) si nici lipsa de eficienta.

La aparitia efectelor adverse ale medicamentelor, contribuie

numerosi factori si anume:
- utilizarea unui numar mare de medicamente asociate (polimedicatia)
care determina aparitia de interactiuni medicamentoase ce pot anula sau
intensifica efectul terapeutic;

- utilizarea de doze eficace mari;

- durata mare a tratamentului;

- anumite stari fiziologice particulare cum sunt sarcina sau varsta

inaintata;

- anumite stari patologice si anume insuficienta renala sau insuficienta

hepatica;

- malnutritia, consumul de alcool, consumul de tutun, etc.

Efectele adverse ale medicamentelor sunt, de obicei:

1. usoare: nu presupun utilizarea unui antidot sau a unui tratament

special si nici nu

prelungesc spitalizarea;

2. moderate: presupun o modificare sau un tratament special si pot sa

prelungeasca spitalizarea;

3. grave: presupun oprirea medicamentului si instaurarea unui tratament

specific al reactiei;

4. letale: produc direct sau indirect decesul pacientului.

 Incidenta si severitatea reactiilor adverse ale medicamentelor sunt
influentate atat de factori care tin de medicament (tipul, calea de
administrare, durata tratamentului, dozele administrate), cat si de factori
care tin de pacient (varsta, sexul, factori genetici etc.).

De exemplu, la varstnici, frecventa aparitiei efectelor adverse si

gradul de severitate sunt mari datorita faptului ca la aceasta categorie de
pacienti exista polipatologie si in consecinta polimedicatie, iar
particularitatile farmacologice si farmacodinamice specifice varstei sunt
adesea ignorate de medic.

Exista reactii adverse grave si frecvente (de exemplu cele date de

medicamentele anticanceroase); reactii adverse grave, dar foarte rare
(spre exemplu, cloramfenicolul care poate produce aplazie medulara, o
reactie adversa cu mortalitate de aproximativ 80%, dar cu o frecventa de
2-4 cazuri la 100.000 de bolnavi tratati).

Dependenta de medicamente

Anual, sute de mii de persoane sunt spitalizate in urma consumului

excesiv de medicamente. La fel ca si alcoolul, tutunul sau drogurile,
medicamentele psihotrope (antidepresivele, somniferele) actioneaza
asupra creierului si duc la modificarea comportamentului persoanelor
care le consuma.

Deoarece problemele de natura psihica sunt persistente in timp,

oamenii tind sa nu isi schimbe medicamentele si sa le ia constant pe cele
prescrise anterior. Acest lucru duce la o toleranta crescuta a corpului la
agentii activi din medicamente. Mai departe, ei simt nevoia sa isi
mareasca dozele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmeaza un tratament
pentru a-si indeparta problema, risca sa ajunga la stadiul de

supradoza.

Simptomele dependentei:

Incapacitatea de a rezista fara medicamente - persoana respectiva simte

ca nu mai poate sa adoarma fara sedative, nu face fata stresului de peste
zi fara o pastila ,,minune’’, nu mai are incredere in capacitatile
propriului organism si nu-l poate controla.

Anxietate (in cazul absentei pastilelor): daca nu si-a luat pastila ca de

obicei, persoana dependenta devine anxioasa, agitata, nelinistita. Ea este
obsedata de ideea ca trebuie sa isi faca rost cat mai repede de
medicament.

Sentimentul pierderii controlului - acesta se manifesta atat in absenta

medicamentelor cat si timpul consumului.

Medicamentele adresate sanatatii psihice au efecte terapeutice

reale insa riscul ca o administrare simpla si terapeutica sa se transforme
intr-una nociva, toxica, este foarte mare. Asa ca, specialistii recomanda
sa nu se consume medicamente decat sub supravegherea unui doctor.