Sunteți pe pagina 1din 14

Psihologia

26) Principalele tulburări psihosomatice

-tulburarea de somatizare-tulburare polisimptomatică care evoluează mai multi ani si se


caracterizeaza pritr-o combinatie de dureri si simptome gastrointestinale,sexuale si
pseudoneurologice;

-tulburare somatoforma nediferentiata-suferinta fizica inexplicabila,care dureaza cel putin 6


luni si se situeaza sub limita diagnosticului de tulburari de somatizare;

-tulburari de conversie-simptome inexplicabile sau deficite,care afecteaza motricitatea


voluntara sau functia senzoriala,sugerid o situatie neurologica sau alte situatii de medicina
generala;

-tulburarile somatoforme de tip algic-durerile care focalizeaza predominant atentia clinica;


in plus,factorii psihologici sunt apreciati ca avind un rol important in instalarea tulburarii
severitatii agravarii sau mentinerii ei ;

-hipocondria-preocuparea privind teama de a avea o boala grava,bazata pe semnificatia


hiperbolizata a oricaror simptome sau a functiilor corporale;

-tulburarea dismorfofobica-preocuparea exagerata pt un defect corporal imaginar sau


exagerarea unui existent;

27)Acuzele bolnavului psihosomatic

Bolnavii psihosomatici se manifesta prin numeroase vizite la medic,pin ace diagnostic este
descoperit.Cel mai important motiv este “durerea din talpi pina in crestet”,aceasta senzatie
fiind descrisa ca una de arsura,tensiune,senzatie de umflatura.Desi durerea este
permanenta ea poate fi de intensitati si localizari variabila.Sunt frecvente alterari de
dispozitie si depresie.Apar deasemenea si diareea,constipatie,balonari si crampe.Mai pot
aparea dureri pelviene si dismenoree.

28)Relatia medic pacient-psihosomatic

-rezistenta,impotrivirea pacientilor sa verbalizeze distresul lormedicului sau sa-l comunice


prin acuze fizice;

-pacientul ignora responsabilitatea pt boala sa,evidentiind simptomele unui organ


bolnav,prezentindu-se medicului pt diagnostic si vindecare;

-preocuparea principal a pacientului este tulburarea fizica,si nu boala cu semnificatia si


cauzele ei;
-negarea legaturii dintre boala somatic si situatia stresanta;

-noncompliata pacientului fata de tratament;

29)Definiti notiunea de tulburare somatopsihica

Prin tulburari somato-psihice intelegem toate simptomele psihice generate de trairea unei
afectiuni somatice si se concretizeaza in ansamblul componentelor emotionale si
atitudinale pe care persoana le manifesta fata de propria conditie si fata de propriile
simptome dezagreabile. Astfel, ne putem confrunta cu o serie de modificari in plan
psihologic si atitudinal, care se dezvolta o data cu declansarea si/sau constientizarea
afectiunii somatice si care se asociaza cu corelatele lor comportamentale (ne referim aici la
modificarile comportamentale determinate de boala), printre care mentionam:

1) Regresia afectiva si comportamentala, care presupune reactivarea unor manifestari


atitudinale, dorinte, aspiratii, expectatii si labilitati din copilarie si care se
concretizeaza prin:
- exteriorizarea exagerata a suferintei;
- atitudinile copilaroase fata de boala, tratament, spitalizare etc;
- tirania, caracterul imperativ si tonul poruncitor;
- egocentrismul – cresterea manifestarilor cenestezice, importanta exagerata
acordata de subiect unor functii organice vitale, precum alimentatia, excretia,
digestia si senzatiilor legate boala; capriciozitatea, terorizarea anturajului, limitarea
intereselor fata de alte aspecte ale vietii, in afara de boala;
- dependenta fata de medic si anturaj, simultana cu scaderea responsabilitatii si
expolatarea beneficiilor secundare (obtinute ca o consecinta a conditiei medicale);
- predominanta afectelor
- emotii primare cu o ezvoltare unipolara sau bipolara, de intensitate si expansivitate
accentuate; scaderea tolerantei la frustrare;
2) Agresivitatea ai anxietatea, asociate adesea cu apatia;
3) Depresiile secundare;
4) Evaziunea, care se traduce prin demisia de la obligatiile sociale, care intr-o prima
etapa este egitima, justificabila, dar daca se prelungeste excesiv devine nevrotica,
boala fiind utilizata ca un mijloc pentru anularea responsabilitatilor.
5) Riscul iatrogenizarii- dispozitia pesimista, scepticismul si fatalitatea, care constau in
centrarea pe simptome si chiar exagerarea acestora; se asociaza cu agravarea
simptomelor si scaderea eficientei tratamentului.

Bolile somato-psihice definesc, in linii generale, toate simptomele neuropsihice


consecutive afectiunilor somatice de diferite etiologii: boli infectionase, intoxicatii,
traumatisme cranio-cerebrale, boli interne, endocrinologice, neurologice (inclusiv
epilepsia), vaso-cerebrale etc. In general, fiecare categorie de afectiuni somatice (bolile
interne si bolile infectioase, bolile neurologice, bolile chirurgicale, cele terminale etc) se
caracterizeaza printr-un tablou psihoclinic aparte, specific si recognoscibil. Spre exemplu,
bolnavii de hepatita se caracterizeaza prin stari de apatie, fatigabilitate crescuta, lentoare
psihica, tulburari de somn, inclusiv o mobilitate excesiva a dispozitiei si a starilor afective:
de la apatie la euforie, de la calm la agitatie si anxietate, Ele genereaza modificari in sfera
personalitatii individului (atunci cand sunt afectiuni de lunga durata, incurabile sau fatale),
la nivel comportamental si la nivel cognitiv (apar deteriorarile cognitive), (apar deteriorarile
cognitive), precum si in sfera afectivitatii. Deasemenea, alaturi de cele psiho-somatice, ele
concura la crearea unui cerc vicios, deoarece pot conduce la noi somatizari („efect la efect”)
sau la agravarea simptomelor existente.

30)Definiti notiunea de realtii interpersonal

Relatiile interpersonale sunt un caz particular al relatiilor sociale si reprezinta legaturi


psihologice, constiente si directe intre oameni.

-Caracterul psihologic-al legaturii arata ca avem de-a face cu doua surse psihice, ambele
inzestrate cu toata gamafunctiilor, insusirilor, starilor si trairilor psihice;
---Caracterul constient-al legaturii arata faptul ca pentru a intra in relatii de tip
interpersonal, oamenii trebuie sa fieconstienti, adica sa isi dea seama unii de altii, de
existenta, nevoile si insusirile lor, de natura si scopul relatiilor carese stabilesc intre ei.
-----Caracterul direct-al legaturii arata ca relatiile interpersonale sunt de tipul “fata in fata” ,
presupun realizarea unuicontact perceptiv minim intre parteneri; pe baza acestui criteriu
diferentiem relatiile interpersonale de toate celelalterelatii care sunt mediate (fie de surse
nepsihologiece: telefon, internet, etc, fie de surse psihice – relatia dintre doua persoane
mediata de o a treia)
-Caracter etic, moral-prin intermediul lor, omul urmareste realizarea binelui sau raului, fie
in raport cu sine, fie inraport cu ceilalti; prin ele, comportamentul se valorizeaza, adica
devine pozitiv sau negativ, acceptat sau respins din punct de vedere social.
-Caracter formativ– prin raportare la ceilalti oamenii reusesc nu doar sa-si cunoasca
semenii, ci sa isi constientizeze partile slabe, pe cele tari, limitele, etc Oamenii se pot si
modela in functie de ceilalti.

31)Caracteristicile de baza ale relatiei medic-pacient

Relatia medic-pacient constituie una din aspectele fundamentale,cu care se ocupa


psihologia medicala.Relatia dintre medic si pacient poate fi considerate ca o relatie sociala
dintre 2 membriai ,unor grupuri sociale distincte prin competentele,orientarile;
Relatia psihologica pune fata in fata ,pe de-o parte ,perosoane cu psihologii diferite ,iar pe
de alta –experienta profesionala a medicului,cu suferinta bolnavului.In acelasi timp,legatura
stabilita mai poate fi privita si ca o relatie culturala care presupune de multe ori
confruntarea diferitelor viziuni,opinii,valori,atitudini.

32)Enumerati si descrieti etapele intilnirii medic-pacient

În relaţia dintre medic şi pacient trebuie să intervină ceea ce numeroşi cercetători


denumesc termenul de acomodare. În cadrul întâlnirii dintre medic şi pacient, cabinetul
medical, spitalul reprezintă, , teritoriul medicului", teritoriul pe care pacientul păşeşte cu
anxietate şi oricum se simte în insecuritate.Acest lucru este resimţit şi de medic atunci când
efectuază un consult la domiciliu şi când este nevoit să se afle pe, , teritoriul" bolnavului.

Convorbirea intre medic si pacient-presupune o relatie directa,sinceritatea deplina a celui


investigat ,incurajarea pacientului pt a manifesta un comportament de
autoanaliza;pacientul trebuie incurajat sa vorbeasca , sa se exprime liber medical fiind
persoana ce stimuleaza si sustine monologul acestuia.Are 2 etape:

-1 etapa –ascultarea atenta a pacientului;

-2 etapa-abordarea si altor subiecte;

Examenul fizic-sta la baza diagnosticului systematic si permite medicului sa evidentieze


simptomele.Realizeaza o apropiere de intimitatea pacientului ,totusi un examen fizic
correct si amanuntit are pentru pacient si un effect securizant;

Diagnosticul -presupune trecerea de la înregistrarea unor simptome sau ansambluri de


simptome,la o sinteză careînseamnă cercetarea acestor date.Noţiunea de diagnostic
presupune deci în prealabilexistenţa noţiunii de boală,dar dificultatea este că fiecare caz în
parte este o formă particulară,un unicat în cadrul generalului pe care îl reprezintă
entitatea,boala.Oricum stabilirea diagnosticului este rodul unei lungi perioade dificile şi
dureroase pentru bolnav,chiar prescripţia de analize şi investigaţii trezind frica.Cel puţin
într-otreime din cazuri,diagnosticul nu se poate stabili de la început,sau el nu se poate
stabilicorect. Erorile de diagnostic recunosc trei categorii de cauze:care ţin de boală,de
medic şi de bolnav.Erorile care ţin de boală se referă la claritatea
simptomelor,acurateţeaistoricului,forma tipică sau atipică de boală.În ceea ce îl priveşte pe
medic,acest lucru poate ţine de ignoranţa lui,de nepregătirea profesională,incompetenţă
(cu formele eirafinate cum ar fi adoraţia penru diagnostice rare,fascinaţia de a mânui
anumiteaparate),dar şi lipsa de autoîncredere,îngâmfarea,supunerea faţă de diagnosticul
şefului şi pe care francezii îl numesc "mandarinat"medical.În ceea ce îl priveşte pe
bolnavsubiectivitatea lui este foarte mare,el are o mare imaginaţie iar uneori este interesat
de ainduce în eroare,trecând cu vederea sau agravând intenţionat simptomele,alteori
redăsimptome despre care a auzit de la alţii,alteori se supraanalizează,îşi poate crea în jur
oatmosferă de panică şi deformare a istoricului bolii

Tratamentul -in definitiv scopul final al medicinii şi întreaga ei necesitate de aexista,se


explică în primul rând prin terapie.Terapia este deci ca vechime egală cuomenirea,deoarece
ea s-a născut odată cu suferinţa.Momentul tratamentului este deci oetapă culminantă în
cadrul relaţiei medic-pacient.

Are 2 etape:-principiul naturii vindecatoare:boala ca o dereglare a naturii;

-influienta fortelor spiritului

Prescrierea medicala trebuie sa fie detaliata ,realizata cu multa grija si fara ambiguiitati pt a
fi acceptata cu incredere de catre pacient.

Reluarea autonomiei –pe masura ce are loc ameliorarea simptomatologia ,pacientul tinde
sa redevina independent .Aceste procese uneori pot avea aspect de ostiliatate sau
ingratitudine.

33)Cauzele comunicării deficiente dintre medic pacient

Atitudinea professională inadecvată-diferență de atitudine între medici privid volumul de


informație oferit pacientului.Există specialiști care accentuează statutul lor profesional
distanțînd pacientul oferindui un minim de informație ,iar celor care o solicită ,li se
prezintăinformația limitată.Alți medici consideră că informarea pacientului este o
componenta a rolului lui , indiferent daca informatia au fost sau nu solicitate de acesta.

Stilurile inadecvate de chestionare-medicii in tmpul consultatiei adopta un anumit stil


particular de desfasurare a chestionare.Cea mai intilnita este abordarea birocratica ce
presupune interogarea pacientului după un anumit sondaj,minusul acestei metode este
limitarea sensibilitatii pacientului ,atitudinea sa fiind aceeasi pt toti interlocutorii.

Incertitudinea diagnosticului si a evolutiei bolii-in situatia cind etiologia bolii este


necunoscuta se creeaza un motiv pt care nu este furnizata informatia ar fi lipsa sau
incertitudinea acesteia.Mentinerea incertitudinii este una dintre caile,prin care medicii
incearca sa mentina controlul asupra pacientului ,cit si asupra tratamentului.

Neincrederea pacientului-Comunicare deficienta in relatia medic-pacient este frecvent pusa


pe seama barierelor create de diferentele de clasa sociala sau de statutul dintre acestia.
Aceste diferente au efect atit supra informatiei pe care pacienti o transmit medicului, cat si
asupra abilitatilor medicului de a obtine informatia adecvata de la pacient.

Perspectivele medicului si ale pacientul asupra bolii-Intre medic si pacient pot aparea
dificultati de comunicare din cauza viziunilor diferite asupra bolii si asupra consultatiei.
Altfel, perspectiva medicului acorda importanta rationamentului stiintific si datelor
psihoclinice in diagnosticarea bolii, iar perspectiva pacientului accentueaza importanta
experientei subiective a bolii, semnificatia duratei acesteia si dezvolta idei, si modele cu
privire la boala și tratament.

34)Identificati strategiile de optimizare a actului terapeutic

Se considera ca in cadrul aliantei terapeutice prescrierea medicatie si a regimului de viata


implica patru sarcini importante Elwyn, Edwards si Britten, 2003,

 incurajarea exprimarii opiniilor pacientului in privinta necesitatii de a urma


tratamentul medicamentos
 explorarea acestor opinii impreuna cu pacientul,
 informarea pacientului despre avantajele si dezavantajele de a lua sau de a nu lua
medicatia (de ex terapia cu citostatice in cazul cancerului)
 implicarea pacientului in decizile terapeutice

35)Definiti notiunea de erori medicale.Tipuri si cauzele producerii

Eroarea medicala reprezinta un diagnostic sau un tratament incorect sau incomplet al unei
boli, rani, sindrom, comportament, infectie sau al unei alte dureri. Erorile medicale pot fi : --
-erori de diagnostic ,
-erori in administrarea de medicamente( erorile de medicatie ),
-erori in performantele chirurgicale ale procedurilor , sau in utilizarea altor tipuri de terapie
-erori in utilizarea echipamentelor,
-erori in interpretarea rezultatelor de laborator

Factori de risc
Eroarea umana a fost implicata in aproape 80% din evenimentele adverse care au loc in
sistemele sanitare complexe. Marea majoritate a erorilor medicale rezulta din sisteme defecte
si procese prost create versus practici necorespunzatoare sau medici incompetenti.

Comunicarea insuficienta (fie in limba nativa sau, dupa cum poate fi cazul pentru pacientii
straini in alta limba), documentarea neadecvata, scrisul indescifrabil, rapoartele asistent-
pacient inadecvate, si medicamente cu denumiri asemanatoare pot contribui la aparitia
erorilor medicale.

Actiunile pacientilor pot si ele sa contribuie semnificativ la aparitia erorilor medicale.


Regresele, de exemplu, se datoreaza adesea modului gresit de apreciere al pacientilor.

Lipsa de somn a fost si ea incriminata ca si factor care contribuie la aparitia erorilor


medicale.
36)Definiti notiunea de culpă medicală.Cauzele si metode de prevenire

Culpă medicală-afectare somatica (ne)intentionata,generata sau amplificata de ingrijira


medical ce duce la un plus de monitorizare ,tratament sau spitalizare sau deces.

Cauzele

-infectii nosocomiale

-traumatisme prin cadere

-arsura(radioterapie)

-suicid spitalicesc

-diagnostic eronat

-proceduri chirurgicale inutile

In prevenirea lor,rolul principal il are medicul si personalul medical,trebuie sa actioneze


cu mult tact rabdare si empatie.Deasemenea prevenira se realizeaza prin umanizarea
spitalelor ,dotarea lor cu spatii de agrement astfel apropiind spitalul de mediul familial.

37)Definiti notiunea de malpraxis.Cauzele si metode de prevenire

Malpraxis eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-


farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a
personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si
farmaceutice. Punctul 29

38)Definiti tipuri de iatrogenii.medicamentoase,de comunicare,de investigare de spital.

Iatrogeniile medicamentoase- cuprinde totalitatea tulburarilor somato-psihice


determinate de administrarea medicamentelor

Factori determinanti

-Cererea crescuta de medicamente In randul populatiei ·

-Creșterea ofertei de medicamente de catre firmele farmaceutice –

- Reclamele la diferite medicamente, prezentate ca fiind făra reacti adverse importante

-Autoprescrierea şi automedicatia

-Prescrierea nejustificata de medicamente

- Uzul şi abuzul de antibiotice, antalgice hipnotice, initiate de un medic şi continuate apoi de


pacient
- Imprecizia prescriptiei medicale, cand nu se specifică durata tratamentului

Iatrogeniile de comunicare -impactul nefavorabil al medicului asupra bolnavului,


datorita unei relati terapeutice perturbate

Factori determinanti

Ce tin de medic: lipsa calitätilor empatice, de comunicare, de relationare cu bolnavul


limbajul tehnicist, vag –

Ce tin de pacient: exigente nerezonabile, personalitati dificile, bolnavii-medici

Iatrogeniile de investigare -se datorează fie erorile apărute in folosirea tehnicilor de


investigatie ,fie tehnicizarii excesive a medicinei ,ceea ce duce la dezumanizarea actului
medical . Factori determinanti: - Expunerile excesive la radiatii

- Publicitatea excesiva facuta unor tipuri de investigati

Neintelegerea rolului şi importantel acestora in diagnosticul final (rol de facilitare şi


sustinere unui diagnostic clinic, şi nu de diagnostic!!!)

- Investigatile dureroase, costisitoare, care nu aduc multà informatie in plus

Iatrogeniile de spitalizare

Factori determinanti: .

Boala ca şi cauza primara de spitalizare, ceea ce indica gravitatea situatiei –

Regimul special de spitalizare, cu restrictile impuse de regulamentul interior de


functionare

Pierderea rolului şi statutulul detinut de boinav, transformarea sa intr-un "caz"


Separarea de familie, prieteni, convietuirea cu necunoscuti

Fenomenul de hospitalism

39)Definiti notiunea de complianță terapeutică

DEFINIŢIE: Complianţa terapeutică reprezintă concordanţa dintre indicaţiile şi


interdicţiile formulate de medic şi aplicarea lor efectivă de pacient.

Sinonim: aderenţă terapeutică

În situaţia în care această concordanţă este scăzută se foloseşte termenul de


non-complianţă.

40)Identificati cauzele noncomplianței terapeutice


EXEMPLELE CELE MAI OBIŞNUITE DE NON-COMPLIANŢĂ sunt:

 Nerespectarea modului indicat de administrare a tratamentului

o Este o situaţie relativ puţin frecventă

o Cel mai frecvent apare în cazul:

 tratamentelor antibiotice cu administrare din 6 în 6 ore

 tratamentului conjunctivitelor cu picături oculare (ziua se administrează


la 1 oră iar noaptea din 2 în 2 ore)

 Nerespectarea interdicţiilor formulate de medic

o Este pe departe situaţia cea mai frecventă

o Exemple:

 Renunţarea la fumat în timpul unei viroze respiratorii

 Renunţarea la consumul de alcool în timpul tratamentului cu unele


dintre antibiotice

 Neprezentarea la termenul stabilit pentru controlul medical:

o Este o situaţie frecvent întâlnită în stomatologie

 Externarea din spital la cerere

o Este o situaţie rară

o Pacientul poate solicita externarea sub semnătură la orice moment al internării

o O situaţie particuară o reprezintă unii bolnavi pihici, pentru care asumarea


răspunderii legată de externare contrar indicaţiilor medicale îi revine uneia
dintre rudele de gradul I (soţ / soţie, părinţi, fraţi / surori, copii).

41)Definiti notiunea “effectul placebo”.explicati influienta acestui efect asupra


pacientului

Efectul placebo este o imbunatatire a starii de sanatate masurabila si observabila, ce nu


este atribuita unui tratament invaziv sau medicament administrat pentru boala in cauza.
Termenul este folosit pentru a caracteriza orice schimbare pozitiva resimta la nivel fizic
sau mental, fara o interventie de specialitate.
Efectul placebo se adauga medicamentului cand relatia dintre medic si pacient este
foarte buna, cand medicul este un tip optimist si induce si un optimism terapeutic
pacientului. Un alt element prin care factorul psihologic va actiona este cel prin care
reusim dincolo de niste recomandari seci, automate, sa modificam comportamentul
bolnavului fata de propria lui sanatate, pentru ca 80% din bolile din care se moare in ziua
de astazi, sunt boli generate de comportamente nocive fata de sanatate: fumatul,
alcoolul, sedentarismul, tulburarea somnului, alimentatia defectuoasa...

42)Definiti notiunea de personalitate.Enumerati si descrieti insusirile personalitatii

Personalitate un ansamblu de caracteristici care definesc modul în care o persoană


percepe lumea și reacționează la împrejurări - ceva ce ține de procesele de gândire și
comportamentele asociate în anumite împrejurări. În psihologie, el ar putea fi definit ca
fiind suma trăsăturilor emoționale, cognitive și comportamentale, unice fiecărui individ,
învățate și dezvoltate prin experiență, relativ consistente de-a lungul timpului.

În alcătuirea personalităţii se regăsesc patru componente: temperamentul, aptitudinile,


caracterul şi creativitatea.

Temperamentul-Temperamentul reprezintă dimensiunea dinamico-energetică a


personalităţii, care se exprimă cel mai pregnant în conduită. Acesta îndeplineşte şi
funcţia de latură expresivă a personalităţii, întrucât furnizează informaţii despre felul
persoanei: iute sau lentă, mobilă sau rigidă, etc.Conform tipologiei lui Hipocrat, există
patru tipuri temperamentale diferite: sangvinic, flegmatic, coleric şi melancolic. Acestea
sunt coordonate de către una dintre cele patru ”umori”: sângele, limfa, bila galbenă şi,
respectiv, bila neagră.

Aptitudinile-Aptitudinile sunt un ansamblu de însuşiri de ordin instrumental-operaţional,


care diferenţiază oamenii între ei, în ceea ce priveşte maniera de desfăşurare a
activităţilor. Nu orice însuşire reprezintă o aptitudine, ci numai aceea care favorizează
desfăşurarea unei activităţi cu rezultate peste medie..

Caracterul-Caracterul desemnează latura relaţional-valorică a personalităţii, fiind alcătuit


din trăsături care se înscriu pe un continuu de la pozitiv la negativ. De aceea, se poate
afirma că toţi oamenii au caracter, dar orientat valoric diferit. Această componentă a
personalităţii integrează trăsături caracteriale, precum următoarele:
toleranţă/încăpăţânare, bunătate/răutate, dărnicie/egoism, perseverenţă/neseriozitate
etc. Caracterul este schimbător, iar puterea acestuia este dată de forţa convingerilor, de
tăria cu care le apărăm şi le susţinem. Formarea caracterului debutează în copilărie
Creativitatea-Creativitatea este ansamblul unitar al factorilor subiectivi şi obiectivi care
duc la realizarea de către indivizi, sau grupuri, a unui produs original şi de valoare pentru
societate. În procesul creaţiei sunt implicaţi factori psihologici:

Intelectuali: factori de fluenţă, flexibilitatea gândirii, originalitatea, imaginaţia şi


inteligenţa.

Non-intelectuali: factori aptitudinali, motivaţionali, atitudinali şi temperamentali.

Creativitatea are mai multe niveluri. Astfel, creativitatea expresivă este forma
fundamentală şi se manifestă în comportamentul spontan: mimică, gesturi, dar şi în
desenele copiilor mici. Următorul nivel este ocupat de creativitatea productivă, care este
orientată spre obţinerea unor lucruri noi. Urmează creativitatea inventivă, ce se
valorifică prin invenţii şi descoperiri, iar apoi creativitatea inovatoare, care aduce
modificări semnificative în principii care stau la baza artei sau ştiinţei. Ultimul nivel este
reprezentat de creativitatea emergentă, specifică omului de geniu, care revoluţionează
un anumit domeniu.

În concluzie, omul îşi formează o personalitate unică, ce învăluie trăsăturile emoţionale,


cognitive şi comportamentale specifice fiecărui individ, învăţate şi dezvoltate prin
experienţă şi relativ consistente de-a lungul timpului. Prin urmare, omul trebuie să
înţeleagă natura personalităţii atât pentru o mai bună cunoaştere de sine, cât şi pentru
cunoaşterea celorlalţi oameni cu care interacţionează!

43) Clasificarea personalitatilor accentuate

Acele personalitati care manifesta tensiune in raportcu ceilalti si prezinta multiple


dificultati de adaptare.

Personalitatea demonstrativă (sau isterică) se distinge prin capacitatea de a uita tot ce


nu îşi doreşte să îşi amintească, deci de a minţi cu seninătate. Ei refulează (inhibă) tot ce
nu corespunde cu proiecţia lor despre sine, astfel încât ajung să performeze un rol cu
totul străin de ceea ce sunt ei de fapt. Lauda de sine se conjugă cu activitatea în sprijinul
modului în care ar dori să se definească, astfel încât pe termen scurt ei pot convinge
anturajul despre autenticitatea rolului pe care îl joacă. Adaptabilitatea excesivă precum
şi tendinţa de autocompătimire sunt alte trăsături ale personalităţii de acest tip.

Personalitatea hiperexactă (acum denumirea cunoscută este obsesiv-compulsivă) este


reprezentativă pentru persoanele care doresc ca totul să se desfăşoare după o ordine
anume. Ei doresc ca totul să fie previzibil, logic, viaţa să nu aducă surprize. Sunt
incapabili de a lua decizii pentru că vor ca cele mai mici amănunte să fie luate în calcul
(este metoda acestor indivizi de a controla anxietatea). Dezvoltă adesea obsesii
(exemplu: praful ca „inamic”, firele de păr ca primejdii potenţiale pentru sănătate,
microbii ca agenţi patogeni etc.). Meticulozitatea şi ataşamentul faţă de rutină, care în
mediul casnic pot deveni o povară, în organizaţii pot fi benefice pe anumite poziţii:
hiperexacţii nu agreează schimbarea locului de muncă, deci vor fi angajaţi fideli.

Personalitatea hiperperseverentă se distinge prin perseverenţa anormală a afectelor.


La personalităţile medii, afectele odată declanşate se estompează: la hiperperseverenţi,
ele se estompează mult mai încet iar ecoul lor este mai profund.Consecinţele vor fi
susceptibilitatea extremă, capacitatea de a se simţi vizat sau jignit extrem de uşor. Ei vor
fi definiţi de cei din jur drept „ranchiunoşi”, „oameni care nu iartă şi nu uită”.
Hiperperseverenţii sunt dornici de prestigiu personal (prestigiul sau realizările grupului
nu înseamnă mare lucru pentru ei, oricum nu sunt personalităţi de grup). Afectele care
persistă timp îndelungat pot ajunge să domine gândirea, astfel încât duc la idei fixe
obsesive.

Firea hiperexacta-nehhotarit,oscilant,autocontrol excesiv.Extrem de miticulos,cu


sentimente intense de anxietate;

Personalitatea nestăpânită se manifestă prin dominarea anormală a comportamentelor


de către impulsuri. Aceasta determină o capacitate scăzută de adaptare la situaţiile
sociale, o intensificare a conflictelor interpersonale (atunci când apar) şi deci o istorie
fluctuantă la locul de muncă. Gândirea lentă şi uşor greoaie, asociată cu vorbirea
scăzută, face să nu fie găsiţi des în funcţii înalte sau în poziţie socială bună. Totuşi, chiar
dacă dispoziţiile sunt schimbătoare, relaţiile de cuplu tind să fie constante.

44)definiti notiunea de „personalitatea medicului” statutul si rolul social al medicului


Personalitatea medicului este implicata intr-un mod particular in ceea ce Balint M numea
“functia apostolica a medicului”, adica rezolvarea acelor probleme care au implicatii
psihologice majore, situatie in care valorile de referinta ale practicianului si “bunul simt
propriu” (Jeammet Ph) vor juca rolul decisiv.?

Medicul este personajul, care poseda cunoastere, facultatea de a viideca, este o autoritate
luminousa, dar el este, de opotriva, nelintitor pentru ca I se atribuie secrete, pe care ni le
inchipuim noi ca pacienti si i se atribuie, de asemenea, o atutputernicie cu caracter magic,
acest lucru suscitind o anumita agresivitate defensive.

Statutul social al medicului este asociat cu :

Puterea

Cunoastere

Devotement
Eroism

Putere de sacrificiu

La nivel de statut si rol pe care societatea cere de la medic este:

Competent tehnica

Atitudine universalista

Specificitatea functional

Neutralitate afectiva

Atitudine altruista si dezinteresata

45)Trasaturi profesionale si personale ale unui medic bun

-explica clar evolutia starii de sanatate a pacientului si succesiunea vizitelor ulterioare

-manifestarea simtului umorului in activitatea profesionala

-incurajeaza o comunicare destinsa si cuprinzatoare

-acorda atentie maxima pacientului si problemelor sale

Calitati terapeutice necesare medicului:

Respectul

Autenticitatea

Empatia

46)Definiti notiunea de personalitatea pacientului

Persoanele isi percep boala diferit ,fiecare isi personalizeaza boala


conferindui aspect particular de accea fiecare pacient are un
comportament diferit fiind supus actiunii unei patologii.Pacientul este
privit ca un subiect care sufera o trauma emotional,baza careia e
patologie sa.Rolul de bolnav implica un comportament specific:

-scutirile de reponsabiltatile rolurilor sociale;

-dreptul la ajutor din partea celorlalti;

_acceptarea diagnosticului si tratamntului;

El este limitat nu doar fizic de lucru,colegii ,apropiati dar si prin o bariera


mintala care il dezavantajeaza. Deasemenea pacientul manifesta o frica
pt medic manifestind teama ca cel din urma ii va descoperi secretele si
anumite teme stresante bolnavului.
47)Manifestarile comportamentului si atitudinii pacientului
Comportamentul persoanei bolnave se deosebeste prin:

-schimbari de ordin rational;

-la unii din cei internati scad contactele cu familia ,altii se securizeaza;

-pt unii este prilej de a-si analiza relatiile familial;;

-limitarea contactelor cu prietenii;

Comportamntul de bolnav presupune capacitatea individului de a-si percepe


starea de boala de a o inetrprete adecvat si de a lua decizii care faciliteaza
insanatosirea.

50)Explicati notiunea de psihigiena si psihoprofilaxie:

Psihoigiena -este o ramurǎ a psihologiei care studiazǎ factorii


psihologici implicaţi în menţinerea sănătăţii, dar şi în prevenirea,
etiologia şi tratarea bolilor.

Psihoprofilaxia reprezintă un sistem de măsuri de prevenire a


tulburărilor în dezvoltarea psihică a personalităţii şi de creare a
condiţiilor psihologice, favorabile pentru dezvoltare

Masuri de protective:

1-atenuarea agresivitatii si convertirea acesteia in actiuni si conduita


pozitiva;

2-formarea unui comportament social adecvat;

3-educatia sanitara privind normele de viata ,de stimulare conservare


si dezvolatre a unei stari de sanatate mintala optima;

4-lupta antialcoolica si antidrug;

5-organizarea unor centre de educare si supraveghere a minorilor


delicventi cu tulburari psihice;

6-protejarea individului in mediile familiale ,sociale si profesionale prin


evitarea contactelor cu indivizi sociopati ,evitarea sau corectarea
imitatiei unor forme de comportament de tip aberant