1.

Psihologia sanatatii (definitie, dimensiuni, grade, factori)

Psihologia sanatatii este o disciplina relativ tanara, termenul a fost introdus

pentru prima data de psihologul american J. Matarazzo, acesta definea
psihologia sanatatii ca “ramura teoretica si aplicativa a psihologiei, care prin
sinteza si prin aplicarea cunostintelor, datelor si tehnicilor specifice, contribuie la:
-promovarea si mentinerea sanatatii
-identificarea factorilor psihologici cu rol in etiologia bolilor
-preventia si tratarea bolilor si disfunctiilor
-ameliorarea sistemului de ingrijire medicala si a politicilor sanitare
Psihologia sanatatii este un domeniu interdisciplinar ce aplica cunostintele si
tehnicile psihologice in domeniul sanatatii si bolii.
Psihologia sanatatii se ocupa de omul sanatos, cum sa fie si sa se mentina
sanatos.
Definitia sanatatii data de OMS:
- integritate anatomica si functionala
- capacitate de confruntare cu stresul fizic, biologic, psihic si social
- capacitate de protectie impotriva imbolnavirilor si mortii premature
- stare de confort fizic, psihic, social, spiritual, stare de bine

DIMENSIUNILE SANATATII
- biologica: anatomica, fiziologica, biochimica
- psihologica: cognitiva, emotionala, comportamentala
- socio-profesionala: roluri, relatii, aspiratii
- spirituala: valori, religie

GRADE DE SANATATE
- sanatate optima
- sanatate
- sanatate aparenta
- sanatate precara
- sanatate foarte precara

FACTORI CARE INFLUENTEAZA STAREA DE SANATATE

- factori de mediu: apa, aer, factori fizici, chimici, biologici, sociali
- stilul de viata: comportamentul alimentar, sexual, abuzul de substante
daunatoare, stare emotionala
- organizarea sistemului de ingrijire medicala si politici sanitare
- factori biologici
 2. Psihologia medicala - rolul psihologului, ce este (psiho-somatic,
bilaterala somatic-psihic)

Psihologia medicala nu studiaza boala ci omul bolnav redevinirea lui sanatos,

existenta umana aflata in situatie de boala, care influenteaza caracterul imediat
si particular al bolnavului si ii schimba modul de reflectare si orientare a
conduitei.
Pentru psiholog , psihologia medicala este: conceptie, teorie dar si practica
medicala in clinica de boli somatice sau clinica de boli psihice.
Psihologul nu opereaza cu notiunea de boala ca un ansamblu bine
determinat de simptome, ci cu faptul ca boala reprezinta o alterare a starii de
echilibru bio-psiho-social.
Pentru psiholog boala apare, se structureaza, se modifica (spre amplificare,
complicare, remisie) in functie de structura psihica si coordonatele psihosociale.
Pentru psiholog psihologia medicala este o disciplina practica prin care prin
examen psihologic s edescifreaza legaturile ample personalitate-bolala. Datele
sunt oferite medicului si constituie un ajutor in intelegerea cazului. Datele mai pot
fi valorificate de psiholog in actiuni de psihoterapie.

3. Boala - viziune psihologica si medicala

Boala este o tulburare a echilibrului functional al organismului sub actiunea

factorilor de mediu interni sau externi sau datorate unor deficiente mostenite.
Boala reprezinta o cauza, sau un complex etiologi, un mecanism de
producere-patogeneza si produce un complex de semne sau simptome –
simptomatologie, dupa care poate fi recunoscuta sau diagnosticata.
Metodele prin care se incearca vindecarea reprezinta tratamentul.
Definitie: Boala reprezinta un ansamblu coerent de manifestari, semne cu
diverse determinari etiologice, la diferite nivele ale organismului, manifestari
definite ca boala prin faptul ca reorezinta o alterare a starii de sanatate, ca stare
de echilibru organic, psihic si social.
Modelul biomedical al bolii este un model reductionist care ia in
considerare doar factorii biologici, pune accentul pe starea de boala, ignora
sanatatea, respectiv preventia bolilor, se focalizeaza pe organul bolnav facand
abstractie de persoana, iar medicul este responsabil numai de tratarea bolii.
Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reactie la cel biomedical si are
urmatoarele caracteristici:
- boala are o cauzalitate multifactoriala
- psihicul nu poate fi separat de fizic si nici organicul (soma) de psihic
- importanta este atat sanatatea cat si boala
- se pune accent nu numai pe tratament ci si pe preventie
- suferinta organicului induce suferinta persoanei
 - responsabila de preventia bolilor, tratament si recuperare nu este
personalul medical ci si societatea si persoana in cauza

4. Definiti normal – anormal (norma – tip de comportament)

Normalitatea – anormalitatea are intelesuri asemanatoare cu sanatatea si

oala psihica.
Intersectia acestor concepte se bazeaza pe faptul ca in afectiunile psihice se
produc de cele mai multe ori modificari comportamentale, ori comportamentul
se manifesta in social prin norme de comportament.
Comportamentul individual trebuie apreciat, interpretat, prin apartenenta la
mediul social cultural in care individul s-a format.

5. Sanatate si boala- manifestari atitudinale (comportament in situatie

de boala)

6. Criterii de identificare a comportamentului anormal

Incercarile da a defini anormalitatea sunt fundamentate pe urmatoarele definitii

sau criterii:
- DEVIEREA DE LA NORMELE STATISTICE
Cuvantul anormalinseamna “alaturi de norma” dar inlegatura cu
comportamentul, daca acceptam o frecventa statistica inseamna ca o
persoana f inteligenta sau f fericita este clasificata ca fiind anormala. In
statistica un fenomen cu cat este mai frecvent cu atat este considerat mai
normal si invers.
Dezavantajul criteriului: evaluarea se bazeaza pe aspecte cantitative si nu
calitative, dar este o orientare la nivelul bunului simt
-DEVIEREA DE LA NORMELE SOCIALE
Fiecare societate are anumite standarde, sau norme, pt un comportament
acceptabil, iar comportamentul care deviaza de la aceste norme este
considerat anormal, dar un astfel de comportament nu are frecventa
statistica.
Ideea de normalitate si anormalitate difera de la o societate la alta si de-a
lungul timpului in aceleasi societati.
Orice definitie a anormalitatii trebuie sa fie ceva mai complexa decat nivelul
de intelegere sociala.
- COMPORTAMENTUL INADAPTAT
Comportamentul inadaptat are efecte adverse asupra individului sau
societatii.
 Ex: un adolescent poate avea crize violente de agresivitate: pe baza acestui
criteriu aceste comportamente vor fi considerate anormale.
- DISCOMFORTUL PERSONAL
Anormalitatea ar fi expresiaunor trairi subiective a unor suferinte personale.
Majoritatea (dar nu toti) celor cu tulburari mintale sunt anxiosi, deprimati sau
agitati, multi sufera de insomnie, apatie sau numeroase dureri.
Uneori discomfortul personal poate fi singurul simptom de anormalitate,
comportamentul individulyui pare normal unui observator obisnuit.

In concluzie nici una din aceste definitii nu asigura o descriere complexa,

satisfacatoare a anormalitatii psihice. In majoritatea cazurilor aceste sunt
luate in considerare la diagnosticarea anormalitatii.

7. Ce este normalitatea psihica

Majoritatea psihologilor sunt de acord ca urmatoarele calitati indica bunastarea

emotionala. Aceste caracteristici nu fac distinctii precise intre sanatatea mintala
si afectiunea mentala, mai degraba ele reprezinta trasaturi pe care le poseda
persoana normala intr-o masura mai mare decat individul care este diagnosticat
anormal.
Putem considera ca sanatatea mintala este echivalenta cu starea de normalitate
psihica sia are urmatoarele caracteristici:
- PERCEPTIA EFICIENTA A REALITATII
Indivizii normali sunt realistiin evaluarea propriilor reactii, capacitati si in
interpretarea a ceea ce se intampla in lumea din jurul sau. Ei nu percep gresit
ceea ce spun sau fac altii, nu-si supra evalueaza abilitatile si nu intreprind o
actiune pe care nu o pot indeplini, nici nu-si subestimeaza abilitatile, ferindu-
se de sarcini dificile.
- CUNOASTEREA DE SINE
Persoanele bine adaptate sunt constiente de propriile motive si sentimente,
au o constiinta de sine mai bogata si mai realista decat cei cu afectiuni
psihice.
- ABILITATEA DE A EXERCITA UN CONTROL VOLUNTAR ASUPRA
COMPORTAMENTULUI
Indivizii normali sunt increzatori in abilitatile lor de asi controla
comportamentul. Ocazional, acestia pot actiona impulsiv, dar sunt capabili sa
isi infraneze tendintele agresive sau esxuale atunci cand este necesar.
Acestia, pot sa nu se conformeze normelor sociale, insa decizia lor de a
actiona astfel este voluntara si nu rezultatul unor impulsuri incontrolabile.
- APRECIEREA DE SINE SI ACCEPTAREA
Persoanele bine adaptate au un anumit nivel de apreciere a propriei valori si
se simt acceptati de cei din jur. Se simte bine cu alte persoane si unt capabili
sa reactioneze spontan in situatii sociale. In acelasi timp ei nu se simt obligati
sa isi puna opiniile in conformitate cu cele ale grupului. Sentimentele de non-
valoare, alienare si lipsa a acceptarii sunt prevalente la indivizii care au fost
diagnosticati ca anormali.
- ABILITATEA DE A AVEA RELATII AFECTIVE
Indivizii normali sunt capabili sa aiba relatii stranse si satisfacatoare cu alte
persoane. Ei sunt sensibili la sentimentele altora si nu cer prea mult pentru a-
si satisface nevoile personale. Deseori persoanele su tulburari mentale sunt
atat de procupate de asigurarea propriei securitati, incat ele devin extrem de
egocentrice.
- PRODUCTIVITATEA
Oamenii bine adaptati sunt capabili sa isi canalizeze abilitatile in activitati
productive. Le place viata si nu fac un efort special pt rezolvarea problemelor
existentiale.

8. Parametrii normalitatii psihice de baza (perceptia)

9. Criterii ale sanatatii mintale