Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Facultatea Științe Sociale și ale Educației

Catedra Psihologie și Științe ale Educației
Ciclul II Masterat
Program de master:
ANUL I – Psihologie clinică și consiliere psihologică
Anul de 2021-2022

GLOSAR
Concepte cheie
Disciplina ,,Noțiuni avansate de neuropsihologie și psihopatologie”

Realizat: Ciobanu Dana-Maria

Concepte cheie Definiție
1.Neuropsihologia o disciplină de granița între științele neuronale,
psihologice, sociale și tehnice.
2. Direcția descriptivă evidențiaza elementele componente ale unui
anumit comportament, succesiunea acestora în
spațiu și timp și corelațiile ce se stabilesc între ele.
3. Direcția evoluționistă urmarește desprinderea și formularea unor legități
generale ale devenirii psiho-comportamentale, pe
toată scara animală, precum și evidențierea
diferențelor calitative între diferitele niveluri ale
ierarhiei filogenetice.
4. Direcția ontogenetică permite stabilirea stadiilor parcurse de
entitațile psihocomportamentale, de la apariție și
până la desăvârșire și maturizare, în strânsa
dependență de maturizarea structurilor cerebrale,
de maturizarea unui set de neuroni sau a unui
anumit circuit neuronal.
5. Direcția în cadrul căreia accentul cade pe dezvăluirea și
neuropsihologică explicarea mecanismelor concrete prin care se
realizează, la nivelul creierului, un act
psihocomportamental sau altul.
6. Modalitatea cibernetică în care creierul este considerat ca o retea de tip
computer cu autoreglare.
7. Modalitatea fizică în care sunt luate în considerare câmpurile
electromagnetice ce însoțesc activitatea psihică,
schimbul de particule elementare, precum și orice
alt proces fizic care permite realizarea unor
analogii între sistemele vii și cele nevii .
8. Neuropsihologia se ocupă cu studiul pacienților cu leziuni cerebrale
clinică locale
9. Neuropsihologia este studiul experimental al diferitelor forme de
experimentală tulburări mintale în leziunile cerebrale locale.
10. Neuropsihologia de evaluează influența diferiților factori de mediu
mediu (ecologică) nefavorabili asupra stării funcțiilor mentale și
asupra sferei emoțional-personale.
11.Direcția Studiază mecanismele fiziologice ale tulburărilor
psihofiziologică în funcțiilor mentale superioare. Se dezvoltă în
neuropsihologie strânsă legătură cu psihofiziologia, folosind pe larg
metodele sale de cercetare (electroencefalografie,
oculografie, miografie etc.).
12. Neuropsihologie este de a identifica tiparele de dezvoltare a
dezvoltării creierului.
13. Diagnosticul face posibilă înțelegerea tiparelor legăturii dintre
neuropsihologic creier și funcțiile mintale în ontogeneză și
dezvăluirea factorilor determinanți legați de
disfuncțiile cercebrale în rata și nivelul de
dezvoltare a unei anumite funcții psihice.
14. Simptom o încălcare a funcției psihice rezultată din
neuropsihologic leziunea locală a creierului (sau din alte motive
patologice care duc la modificări locale ale
creierului).
15. Simptome tulburări ale funcțiilor psihice legate direct de
neuropsihologice primare pierderea unui anumit parametru neuropsihologic.
16. Simptomele sunt tulburări ale funcțiilor psihice care apar ca o
neuropsihologice consecință sistemică a simptomelor
secundare neuropsihologice primare în conformitate cu legile
relațiilor lor sistemice.
17. Sindromul este o combinație naturală de simptome
neuropsihologic neuropsihologice cauzate de limitarea sau
pierderea unui anumit parametru al activității
psihice (sau a mai multor parametri).
18. Analiza sindromului analiză pentru a găsi o bază (factor)
comună care să explice originea diferitelor
simptome neuropsihologice
19. Diagnostic studiul pacienților cu leziuni cerebrale locale
neuropsihologic utilizând metode neuropsihologice clinice pentru a
stabili locul afectării creierului (diagnostic topic).
20. Sistem funcțional un concept morfofiziologic împrumutat din teoria
lui Anokhin despre sistemele funcționale pentru a
explica mecanismele cerebrale ale funcțiilor
psihice superioare
21. Principiul neuronului are la baza faptul cunoscut ca unitatea
morfologica si functionala a creierului este
neuronul.
22. Principiul principiul de convergenta reciproca si de
centralizarii grupare a neuronilor in ansambluri organizate in
centrii nervosi.
23. Principiul cefalizarii este legat de planul general de organizare a
 organismului si de planul de organizare a
sistemului nervos central.
24. Principiul stabileste faptul ca scoarta cerebrala, care
corticalizarii este cea mai noua formatiune filogenetica, tinde sa
devina centrul superior de comanda si control al
sistemului nervos central, subordonand activitatea
formatiunilor subiacente.
25. Principiul diferentierii stabileste faptul ca encefalul este un sistem
si specializarii morfofunctional neomogen, fiind diferentiat atat
structural cat si functional si avand o specializare
functionala a elementelor din care este alcatuit.
26. Principiul ierarhizarii stabileste legile dupa care se realizeaza
si integrarii sistemice diferentierea si specializarea in organizarea
functionala a creierului.
27. Principiul comutarii implica doua aspecte : primul se refera la
diversificarea si cresterea intrarilor si iesirilor la
nivelul organismului, iar celalalt aspect se refera la
legea fiziologica a exclusivitatii
28. Principiul reflexului exprima natura de baza a activitatii creierului,
unitateafunctionala a acestuia fiind arcul reflex
29. Principiul modelarii se exprima, pe de o parte, prin dependent
informationale functionarii creierului de sursele de stimulare si de
informatie exterioare si pe de alta parte prin
caracterul reflectoriu al vietii psihice.
30. Principiul conexiunii sta la baza modelului general de functionare a
inverse creierului, considerat ca un sistem cibernetic, cu
autofunctionare si autoreglare.
31. Principiul redundantei se refera la actiunea factorilor perturbatori, interni
sau externi, asupra activitatii informationale a
creierului.
32. Principiul verbalizarii este legat de aparitia si dezvoltarea limbajului
articulat.
33. Principiul evidentiaza faptul ca organizarea si functionarea
instruibilitatii creierului au o anumita plasticitate de
autoelaborare in cadrul interactiunii sale cu
mediul.
34. LOBUL FRONTAL este implicat direct in mecanismele vietii afective.
Sunt cunoscute tulburarile afective in leziunile
lobului frontal.
35. LOBUL PARIETAL este in relatie cu functiile praxice si gnozice, cu
schema corporala si cu limbajul.
36. LOBUL este in relatie cu memoria, constiinta si viata
TEMPORAL emotional-afectiva
37. LOBUL OCCIPITAL este in relatie functionala cu perceptia timpului si
a miscarilor, a spatiului vizual, a memoriei si a
dispozitiei afective.
38. CORPUL CALOS (fascicul de fibre nervoase care uneste cele doua
emisfere ale creierului mare) este implicat in
mecanismele memoriei si a constiintei, precum si
in procesele gnozice si praxice.
39. Neuronul este unitatea structurala si functionala a sistemului
nervos. Neuronul este alcatuit dintr-un corp
celular, care se numeste pericarion si din mai
multe prelungiri
40. Cenestopatia este o iluzie internă, constând în senzaţii corporale
diverse, ce sugerează afecţiuni medicale, având
oarecare similaritate cu senzaţiile care au un
substrat anatomo-fiziologic.
41. Halucinaţiile experienţe psihologice interne care determină
subiectul să se comporte ca şi cum ar avea o
senzaţie sau o percepţie, atunci când condiţiile
exterioare normale ale acestor senzaţii sau
percepţii nu se realizează
42. Halucinaţiile psiho- Sunt cele care corespund întru-totul definiţiei
senzoriale halucinaţiei (au caracter de senzorialitate, se
proiectează în spaţiul perceptiv,
subiectul crede în realitatea lor)
43. Halucinaţiile psihice Sunt definite ca autoreprezentări aperceptive,
(pseudohalucinaţiile) caracterizate prin incoercibilitate, automatism şi
exogenitate (Petit G.).
44. Sindromul de Sindromul de automatism mintal este reprezentat
automatism mintal de triplul ecou ( al gândirii, lecturii, actelor),
triplul automatism (motor, ideic, ideo-verbal) şi
numeroase halucinaţii psihice anideice (fără temă,
întâmplătoare).
45. ILUZII Iluziile de persoană sunt erori de identificare a
PATOLOGICE persoanelor şi apar în sindroame delirante sau
VIZUALE lezionale
46. Iluzii fiziologice se produc prin modificarea condiţiilor perceptive
(obiective), a mediului perceptiv sau a condiţiilor
interne (subiective).
47. CONSIDERAŢII Senzaţiile şi percepţiile nu se desfăşoară izolat, ele
PSIHOPATOLOGICE antrenează o serie de procese afectiv-cognitive
48. Hiperestezia este reprezentată de scăderea pragului senzorial
49. Hipoestezia reprezintă creşterea pragului senzorial, însoţită de
diminuarea intensităţii senzaţiilor, cu scăderea
numărului de excitanţi receptaţi.
50. Sinestezia constă în perceperea simultană pe o cale
senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul
unui analizator.

Concepte cheie Definiție

1.Patopsihologia este un compartiment al psihologiei
clinice care studiază tiparele decăderii
activitățiimintale și a trăsăturilor de personalitate
în boală.
2. Conceptul de Normalitatea, adică sănătatea, în cazul nostru cea
normalitate mintală pare a fi o vastă sinteză, o rezultantă
complexă a unei mulțimi de parametri ai vieții
organice si sociale aflați în echilibru dinamic, ce se
proiectează pe modelul genetic al existenței
individuale, nealterat funcțional si morfologic, în
istoria sa vitală.
3. Norma ideală stabileste un ideal de normalitate atât din punct de
(valorică) vedere individual, cât si comunitar. Acesta poate fi
exemplificat prin unele „tipuri ideale” pe care le
descrie, le invocă si le promovează o anumită
cultură si care se exprimă în formulări normative,
prescriptive.
4.Abordarea gândirea medicului este axată pe
nosocentrică căutarea unei boli sau a unei patologii; orice
abatere de la
semnul așteptat al psihicului uman se califică ca
semn de boală (simptom, sindrom)
5. Abordare gândirea medicului este axată pe
normocentrică găsirea doar a factorilor sanogeni; absolutizare -
antipsihiatrie, considerând orice formă de răspuns
(funcțional) ca un răspuns la realitatea
înconjurătoare (care nu este „sănătos”)
6. Abordare sunt luate în considerare contextul
sociocentrică social de formare (familie, activitate, viață),
evoluția (condiții sociale, factori patogeni și
sanogeni ai mediului social), corectarea bolii
 (activități medicale și sociale); obiectiv - adaptare
socială umană
7. Sănătatea este starea unei persoane care se caracterizează nu
numai prin
absența bolilor sau dizabilităților fizice, ci și prin
bunăstarea fizică, mentală și socială completă
(OMS)
8. Forma Nosologică o boală, un fenomen psihopatologic (fenomen,
eveniment, obiect), constând din semne separate
legate de etiologia comună, patogenie,
patomorfologie, care se manifestă sub forma unei
anumite „imagini a bolii”
9. Diagnostic recunoaștere, definiție; o scurtă
concluzie generalizată despre boală însăși
10. Diagnosticul este o variantă specială a evoluției unei boli
individual nosologic independente în anumite vârste, condiții
natural-antropice, microsociale, psihologice și
biologice
11. Simptom coincidență, semn, descrierea terminologică a unui
semn patologic (corelat cu o anumită patologie)
12. Semiologia este știința principiilor corelării unui tablou
clinic specific cu anumite forme nosologice
13. Sindrom este o descriere strict formalizată a unei combinații
naturale de simptome care sunt interconectate
printr-o singură patogenie și corelează cu anumite
forme nosologice, poate fi simplu și complex
14. Sindromokineza este o secțiune de semiotică care studiază
dinamica apariției, dezvoltării, existenței, corelării
și dispariției elementelor structurale ale
sindromului.
15. Sindromotaxie relația sindroamelor psihopatologice în cadrul
unei unități nosologice; reflectă tipul de modele
patogenetice ale tulburării mintale
16. Tulburările de sunt asociate cu dificultăți semnificative
dezvoltare ale sistemului în dobândirea și utilizarea anumitor funcții
nervos intelectuale, motorii, lingvistice și sociale,
începând cu copilăria.
17. Tulburarea de caracterizat prin deficite în comunicarea socială și
spectru autist modele limitate de reacții la stimulii din exterior,
sindromul Asperger repetitive și inflexibile de comportament, interese
sau activități. Orientările privind tulburările
de spectru autist au fost actualizate în mod
 substanțial pentru a reflecta cercetarea
actuală, inclusiv manifestările pe tot parcursul
vieții ale tulburării.
18. Schizofrenia și alte Este un episod de tulburare de dispoziție să fie
tulburări psihotice prezente simultan. Acest diagnostic este destinat să
primare califice episodul curent al stării bolii și
nu este considerat stabil pentru o lungă perioadă de
timp.
19. Tulburările de sunt clasificate în tulburări depresive (care includ
dispoziție tulburări depresive solitare, tulburări depresive
recurente, tulburări distimice și tulburări depresive
și de anxietate mixte) și tulburări bipolare (care
includ tulburare bipolară I, tulburare bipolară II și
ciclotimie).
20. Tulburarea de se caracterizează prin frică sau anxietate
anxietate generalizată generalizată care nu se limitează la un anumit
stimul.
21. Agorafobia este definită ca frica sau anxietatea pronunțată și
excesivă care apare în anticipare sau direct într-o
situație în care ajutorul oferit de alte persoane este
dificil sau indisponibil.
22. Tulburarea de panică atacuri de panică recurente, neașteptate, care nu se
limitează la stimuli sau situații specifice.
23. Hipocondrie este definită ca o preocupare persistentă sau
frgrave, progresive sau ameninţătoare de viaţă,
asociate cu interpretări catastrofice ale unor semne
şi simptome corporale, simptomele având un
impact semnificativ asupra vieţii.
24. Tulburarea se caracterizează printr-o preocupare persistentă
dismorfică corporală faţă de unul sau mai multe defecte ale aspectului
fizic, care sunt neobservabile sau puţin observabile
de către ceilalţi, preocupare asociată cu angajarea
în comportamente repetitive şi excesive
25. Tulburarea de Este definită ca acumulare de posesii ca
acumulare/tezaurizare urmare a achiziţiilor excesive sau dificultăţii de a
renunţa la ele.
26. Tulburarea complexă este definit evenimentul declanşator: evenimente
de stres posttraumatic prelungite sau repetitive de unde scăparea este
dificilă sau imposibilă (tortură, sclavie, genocid,
violenţă domestică prelungită, abuz sexual sau
fizic repetat în copilărie).
27. Tulburarea de este definită ca o reacţie maladaptativă la un
adaptare stresor psihosocial identificabil sau schimbare de
viaţă (divorţ, boală, probleme socioeconomice,
conflicte la locul de muncă sau acasă).
28. Tulburare de se caracterizează prin prezența simptomelor
disconfort corporal corporale care sunt dureroase pentru persoana
respectivă și concentrarea excesivă asupra
simptomelor, care se poate manifesta prin
contactul repetat cu lucrătorii din medicină.
29. Tulburări de control Se caracterizează prin incapacitatea repetată de a
al impulsurilor rezista unui impuls puternic, sau îndemnului de a
(compulsiv) face un act care să satisfacă persoana, cel puțin pe
termen scurt, în ciuda prejudiciilor pe termen lung
atât subiectului, cât și celorlalți.
30. Tulburări de reflectă mai bine întregul spectru al severității
comportament sfidătoar comportamentale și fenomenologiei observate în
și disocial cele două condiții incluse în acest grup: tulburare
de opoziție provocatoare și tulburare disocială de
comportament.
31. Tulburarea de caracteriza aceste manifestări ale tulburării ca fiind
opoziție și provocare cu o stare de spirit sau furie iritabilă persistentă.
S-a demonstrat că această formă crește
semnificativ riscul de a dezvolta depresie și
anxietate.
32. Tulburarea de emoțiile prosociale limitate sunt asociate cu o
conduită tendință spre un comportament antisocial mai
sever, agresiv și persistent.
33. Tulburări de gradul și prevalența încălcărilor în funcționarea
personalitate aspectelor personalității(stabilitatea și consistența
personalității, stima de sine, adecvarea percepției
de sine, capacitatea de autocontrol); gradul și
prevalența tulburărilor în relațiile interumane
(înțelegerea punctelor de vedere ale altora,
dezvoltarea și menținerea unor relații strânse,
gestionarea conflictelor) în diferite contexte și
relații; prevalența, severitatea și cronicitatea
manifestărilor emoționale, cognitive și
comportamentale ale disfuncției personalității;
măsura în care aceste tipare sunt asociate cu
suferința sau tulburările psihosociale
34. Tulburări ale este că acestea implică modele de excitare sexuală
atracției, dorințelor care vizează dezacordul celorlalți
35. Tulburările de include comportamentul solitar sau cu acordul
automonitorizare indivizilor incluși care au consimțit la gânduri
 sexuale, fantezii, îndemnuri sau comportamente
asociate cu suferințe semnificative (amenințările
de refuz sau frica de refuz nu sunt incluse) sau
prezintă un risc direct de rănire sau deces
(de exemplu, asfixia)
36. Tulburări simulate include o tulburare simulată impusă de sine și o
tulburare simulată delegată altuia
37. Tulburări sunt condiții dobândite caracterizate prin deficite
neurocognitive clinice primare în funcționarea cognitivă și includ
majoritatea afecțiunilor care au fost clasificate ca
organice, inclusiv tulburări mintale simptomatice
38.Delir O credință sau o deducție falsă care nu
poate fi explicată de fondul religios sau
cultural al pacientului
39.Stoparea afectivă Epuizarea expresivității și sensibilității
emoționale.Expresia facială lipsește sau e redusă la
minimum.Reducerea gesticulației și mișcărilor
spontane. Sărăcia contactului vizual. Lipsa sau
sărăcia răspunsului emoțional. Monotonia vocii.
40. Alogie Abilitatea de gândire și activitatea de vorbire
Săracă. Răspunsuri întârziate la întrebări.
Răspunsuri scurte. Discurs redus ca formă și
conținut.
41.Abulie Scăderea capacității de a acționa sau de a continua
o acțiune. Lipsa voinței. Lipsa perseverenței în
muncă și studiu. Dezordonarea hainelor, neglijarea
igienei. Apatie. Energia fizică redusă.
42. Anhedonia Scăderea capacității de a experimenta plăcerea.
Activitate și interese scăzute în timpul de
Agrement. Relații reci cu prietenii și colegii.
Dificultate în atingerea intimității și apropierii.
43. (BPRS) Scara scurtă de evaluare psihiatrică
The Brief Psychiatric Rating Scale
44. SAPS Scala pentru evaluarea simptomelor pozitive
Scale for the Assessment of positive Symptoms
45. SANS Scala pentru evaluarea simptomelor negative
Scale for the Assessment of Negative Symptoms
46. PANSS Scala sindroamelor pozitive și negative
Positive Аnd Negative Symptom Scale
47. CGI Scala clinică de impresii globale
The Clinical Global Impression scale
48. dezintegrarea inadecvarea reacțiilor psihice și a activității
grosieră a psihicului reflexive la procese, fenomene, evenimente,
situații; cea mai brută dezintegrare a activității
mintale corespunde unei serii de simptome - așa-
numitele semne formale ale psihozei: halucinații,
delir, cu toate acestea, împărțirea în niveluri
psihotice și non-psihotice are o orientare
sindromică mai distinctă - paranoică, oneiroidă și
alte sindroame;
49. dispariția criticii imposibilitatea de a înțelege ceea ce se întâmplă,
(necriticitate) situația reală și locul cuiva în ea, prezicând
trăsăturile dezvoltării acesteia, inclusiv în legătură
cu propriile acțiuni; pacientul nu este conștient de
greșelile sale mentale (dureroase), înclinațiile,
inconsecvențele personale;
50. dispariția capacității de a se conduce în mod arbitrar pe sine, acțiunile,
memoria, atenția, gândirea, comportamentul bazat
pe nevoile reale personale, dorințele, motivele,
evaluarea situațiilor, a moralității, a valorilor vieții,
a orientării personalității; există o reacție
inadecvată la evenimente, fapte, situații, obiecte,
oameni și, de asemenea, față de sine.