NEUROPSIHOLOGIA

Viorelia Lungu doctor , lector superior universitar

 NEUROPSIHOLOGIA
• Este știința care studiază
relația dintre psihic și creier.
 STUDIUL ORGANIZARII PSIHICO-
NEUROCOMPORTAMENTALĂ SE DESFAŞOARĂ ÎN PATRU
DIRECŢII PRINCIPALE:

• Directţa descriptiva - evidenţierea elementelor componente a unui comportament

precum şi a diferenţelor calitative între diferite niveluri
• Direcţia evoluţionistă urmareşte formularea unor legităţi generale ale devenirii
psihocomportamentale
• Direcţia ontogenetică permite stabilirea studiilor parcursa de entitatile
psihicocomportamentale de la aparitie si pina la maturizare.
• Directia neuropsihologica presupune dezvaluirea si explicarea mecanismelor concrete
prin care se realizeaza la nivelul creierului un act psihicocomportamental sau altul.
Cu timpul au mai aparut doua modalitati:
• Modalitatea cibernetica in care creierul este considerat ca o retea de tip computer cu
autoreglare.
• Modalitatea fizica in care sunt luate in considerare cimpurile electromagnetice ce insotesc
activitatea psihica ce permite realizarea unor analogii intre sistemele vii si cele nevii.
 • Se realizează ca o funcție de receptare,

prelucrare, interpretare și stocare a

informației care la rîndul său este PSIHICUL

constituită din prelucrări și interogări

succesive la nivelul creierului în unități

distincte numite procese

psihice.
• Sursa dezvoltarii psihice umane este constituita nu
dintr-un mediu extern brut ci dintr-un mediu
umanizat impregnat cu subiectivitate.
• Stimulentul esential al dezvoltarii functiilor
creierului este “Informatia” . Nivelul cel mai inalt
de realizare a integrarii informatiei il reprezinta
procesele psihice cognitive (de cunoastere)
memoria, gindirea, limbajul, perceptia.
• Atit psihicul cit si informatia nu pot fi catalogate nici
ca substanta nici ca energie, nu poseda dimensiuni
masurabile sau perceptibile, prezenta si
individualitatea componentelor psihice se
evidentiaza doar prin inetrmediul actelor
comportamentale.
 CA ELEMENTE COMPONENTE
SISTEMUL PSIHIC UMAN INCLUDE MAI
MULTE PARTI :
• Entitati de tip cognitive (senzatiile, perceptiile,
reprezentarile, gindirea, judecatile si
rationamentele).Acestea permit o orientare
adecvata in raport cu obiectivele si fenomenele
externe.
• Entitati de tip motivational contin informatii despre
starile de necesitate semnalizind deviatiile de la
echilibru sau de la tendintele si finalitatile evolutive
ale organismului individului.
• Entitati de tip emotional afectiv contin informatii
despre raportul dintre semnificatia situatiilor si
evenimentelor externe si dinamica motivationala a
sistemului individului dirijind energia care
realizeaza si sustine actul comportamental
exteriorizat sau ascuns.
 FUNCȚIONAREA PSIHICĂ

• Funcțiile psihice apar și se manifestă

ca rezultat al
interacțiunii dintre excitație

și inhibiție, această
interacțiune se

desfașoară pe un spațiu închis și

cuprinde un număr mare

 APARIȚIA SISTEMULUI NERVOS ȘI
ÎNCEPUTURILE VIEȚII PSIHICE
• 1.Premizele organice de apariție și
dezvoltare a sistemului nervos: Nivelul
superior psihic de integrare adaptivă;Viața
animală este diferită de cea vegetală; Viața
animaă are la bază mișcarea; Evoluția
sistemului nervos difuz; Evoluția sistemului
nervos central.
• 2.Psihogeneza reflectării psihice-
iritabilitatea, excitabilitatea, sensibilitatea.
• 3.Problema studierii sensibilității
subliminare la om.
 RELAȚIA DINTRE CREIER ȘI VIAȚA
PSIHICĂ
• În sec V (i.e.n) Hipocrate și Croton considerau că creierul este sediul gîndirii rațiunii în general a proceselor cognitive
intelectuale iar procesele afective erau localizate în inimă.
• Mai tîrziu Galen (129-216) formulează prima ipoteză despre o localizare directă a funcțiilor și proceselor psihice în structuri
cerebrale. El consideră că impresiile din lumea externă pătrund în forma fluidelor prin ochi in ventriculii cerebrali unde se
grupează cu lichidele vitale din ficat transformînduse în fluide psihice. Astăzi această idee este socotită naivă.
• În sec XVII Rene Descates avansează ipoteza că întregul nostru psihic este situat in glanda epifiza, situată central in baza
emisferelor cerebrale, pozitie care ii ofera in opinia lui rolul de dispecer sau purtatoarele psihicului. Incepind cu anatomistul german
Meyer (sec.XVII) apare bine postulate ideea localizarii dinstincte a proceselor psihice adica fiecare functie psihica poate fi gasita
intr-o anumita parte a creierului.
• Idea a fost conturata mai bine de Joseph Gal (1758-1828) care considera ca in spirit exista facultati separate ca
inteligenta, memoria, perceptia etc. iar fiecare din aceste facultati ar avea localitati precise in anumite regiuni ale creierului.
Cercetarile clinice ale lui Paul Broca si ale lui Carl Wernicke au condus la primele descoperiri concrete asupra legaturii
dintre anumite arii ce le poarta numele si functia psihica a limbajului.
• Broca descopera ca la pacientii sai cu deficiente grave de vorbire era lezata portiunea posterioara(piciorul) doar ca a
circumvolutiunii frontale inferioare din emisfera stinga numind aceasta tulburare afazie motorie.
• Wernicke descopera ca pacientii sai aveau lezata circumvolutiunea temporala superioara din emisfera stinga, respectivii
pacienti nu puteau intelege limbajul oral(afazie senzoriala)
• Cercetarile lui Bertz(1874) asupra neuronilor piramidali gigantici (ce ii poarta numele) asociati cu miscarea, experimentele
lui Munck(1881) asupra recunoasterii vizuale prin exterparea unor portiunii din lobii occipitali precum si multe alte cercetari
l-au condus pe Vogt (1951) la realizarea unui model topic al organizarii functionale a creierului.
• Gazamiga si Sery (1960-1970) au demosntrat pentru prima dată specializarea functională a celor două emisfere
cerebrale (stîngă, draptă) Speling Brain (creier divizat).
 Organizarea morfofunctionala a creierului are la baza un ansamblu de principii care
explica raportul dintre creier si viata psihica:
Principiul neuronului- are la baza neuron.
Principiul centralizarii – principiu de convergenta reciproca si de grupare a neuronilor in ansambluri organizate in centre
nervosi.
Principiul cefalizarii – legat de planul general de organizare a organizmului si de planul de organizare a sistemului nervos
central.
Principiul corticalizarii – stabileste faptul ca scoarta cereblara tinde sa devina centru superior de comanda si control a
sistemului nervos central subordonind activitatea formatiunilor subiacente (aspect mai mic).
Principiul diferntierii si specializarii – stabileste faptul ca encefalul este un sistem morfofunctional neomogen fiind
diferentiat atit structural cit si functional, avind o specializare functionala a elementelor din care este alcatuit.
Principiul ierarhizarii si integrarii sistematice – realizeaza diferentierea si specializarea in organizarea functionala a
creierului. Acest principiu creaza un tip de relatie cu dublu sens cu un sens ascendant (de la nivelele inferioare catre cele
superioare) si in sens descendent (de la superior la inferior).
Principiul comutarii implica doua aspect:
1.Diversificarea si cresterea intrarilor si iesirilor la nivelul organismului
2. Legea fiziologica a exclusivitatii conform careia organismul nu poate efectua in acelasi timp doua comportamente adaptive
in raport cu stimuli exterior ci numai unul singur.
Principiul reflexului – exprima natura de baza a activitatii creierului unitatea functional a acestuia fiind arcul reflex.
Principiul modelarii informationale – se exprima pe de o parte prin dependenta functionarii creierului de sursele de
stimulare si de informatie exterioare si pe de alta parte prin caracterul reflectoriu a vietii psihice.
Princiul conexiunii inverse sta la baza modelului general de functionare a creierului considerat ca un sistem cibernetic cu
autofunctionare si autoreglare conform acestui principiu creierul are capacitatea de asi mentine un anumit echilibru si de asi
corecta eventualele erori de functionare de asemenea isi dezvolta experienta prin achizitia unor structure informationale noi
si prin crearea unor sisteme noi de legaturi.
Principiul renduntantei - se refera la actiunea factorilor perturbatori interni sau exteri asupra activitatii informationale a
creierului.
 Orientarea neuroanatomică localizaționistă
susține următoarele:

Fiecare funcţie psihică are o

reprezentare cerebralî separată.
Centrele corticale se leagă între ele
prin fascicule de substanță albă
(nervi).
Efectele neuropsihopatologice
variază in funcție de lezarea centrilor
a substanței albe sau a ambelor.
 ECHIPOTENȚIALISMUL
Scoarța cerebrală funcționează ca un tot amorf nedeferențiat în ciuda complexității ei iar lezarea diferitor
porțiuni poate provoca tulburări atît în sfera senzorială cît și în cea intelectuală.
Cercetătorii acestui curent sunt Goltz(1876) mai tîrziu Lashly (1929) ei efectuează experimente pe animale
și păsări exterpîndu-le porțiuni de diverse mărimi din creier la urmarea evoluției tabloului comportamental în
sarcina labirintului.În primele zile după operație animalele erau dezorientate și nu se orientau în spatiu
prezentînd și tulburări de coordonare motorie treptat aceste tulburări, se diminuau, comportamentul ajungînd
Scoarța cerebrală funcționează ca un tot amorf nedeferențiat în ciuda
complexității ei iar lezarea diferitor porțiuni poate provoca tulburări atît în
sfera senzorială cît și în cea intelectuală.

la un nivel de eficiență bună.Lashly a constatat că gradul și durata de realizare a compensării depindeau de

• Cercetătorii acestui curent sunt Goltz(1876) mai tîrziu Lashly
(1929) ei efectuează experimente pe animale și păsări exterpîndu-
le porțiuni de diverse mărimi din creier la urmarea evoluției tabloului

marimea suprafeței exterpate. comportamental în sarcina labirintului.În primele zile după operație
animalele erau dezorientate și nu se orientau în spatiu prezentînd
și tulburări de coordonare motorie treptat aceste tulburări, se

Nu exista o legatura directa si stabila intre natura tulburarii si locul leziunii cerebrale. diminuau, comportamentul ajungînd la un nivel de eficiență
bună.Lashly a constatat că gradul și durata de realizare a
compensării depindeau de marimea suprafeței exterpate.

In procedura tulburarilor functionale esentiala este intinderea zonei lezate si nu localizarea ei.
•

•
Nu exista o legatura directa si stabila intre natura tulburarii si locul
leziunii cerebrale.
In procedura tulburarilor functionale esentiala este intinderea zonei

Tulburarile functionale provocate de leziuni sau focare limitate ale creierului au caracter tranzitoriu, ele fiind
•
lezate si nu localizarea ei.
Tulburarile functionale provocate de leziuni sau focare limitate ale
creierului au caracter tranzitoriu, ele fiind compensate prin

compensate prin prelucrarea functiei catre alte zone ramase integre. •

prelucrarea functiei catre alte zone ramase integre.
Evolutia interioara a neuropsihologiei a demonstrat ca atit
localizationismul cit si potentialismul nu ofera raspunsuri corecte si

Evolutia interioara a neuropsihologiei a demonstrat ca atit localizationismul cit si potentialismul nu ofera

•
eshaustive la toate intrebarile pe care le ridica raportul psihic/
creier.

raspunsuri corecte si eshaustive la toate intrebarile pe care le ridica raportul psihic/ creier.
Evolutia-trecerea de la mai putin organizat la organizat,de la simplu la complex,de la automat la voluntar.
Functiile creierului
În ansamblu exista trei categorii de functie a creierului. Viata psihica nu trebuie confundata cu funcțiile
creierului fiindca functia creierului se refera la mobilitate, sensibilitate, tonus muscular, la funcțiile de
relație si vegetative.
Alături de acestea creierul participă în mod direct la edificarea funcțiilor psihice.
Funcții pur neurologice: motorii, senzoriale, de echilibru, de coordonare si reflexe.
Funcții instrumental simbolice: gnozii (cunoasterea) praxii (motorie), limbaj, orientare spatiala, constructie
spatiala, schema corporala, toate acestea intra in sfera psihicului.
Funcții integratoare: atentia, orientarea, dispozitia afectiva, memoria, activitatea, comportamentul,
constiinta. Toate aceste functii reprezinta sfera proceselor psihice proprii zise.
- Daca realizam o ierarhizare de organizare acelor trei tipuri de functii putem spune ca functiile
neurologice fundamnetale sunt functii primare.
- Functiile instrumental simbolice sunt functii secundare.
- Iar cele integrare sunt functii tertiare.

Din punct de vedere filogenetic aceste functii apar treptat de la cele primare la cele tertiare o data cu
dezvoltarea morfofiziologica a creierului.
Funcțiile primare – sunt functii solide, foarte bine organizate structural.
Funcțiile secundare si terțiare – apar mai tirziu in evolutia sistemului nervos, fiind mai complexe dar mai
putin organizate.