Subiecte examen - fundamentele psihologiei

1.Principiile psihologiei (cele 6)

1. Principiul determinismului exterior – raspunde la “De ce?”

De ce se produce un fenomen si nu altul in domeniul dat.

Cauza -> Efect. In psihologie nu e chiar asa.

2. Principiul relationarii neuro-psihice - conform acestui principiu psihicul este interpretat ca o

functie a sistemului nervos central: psihicul este interpretat ca o functie a sistemului nervos
central (SNC) aproximativ ca o latura a creierului

Acest principiu postuleaza faptul ca psihicul apare si se realizeaza permanent ca functie specifica
a sistemului nervos. Nu se poate concepe existenta si manifestarea niciunei stari si a niciunui
proces psihic concret incepand de la senzatie pana la gandire, in absenta unui mecanism neuro-
fiziologic

Argumente: - modificarea chimismului cerebral determina modificari semnificative in

tabloul general psihocomportamental, de la manifestari delirante, pana la stare de coma;
hipoxie, hipoglicemie, intoxicatie alcoolica, consum de droguri.

- Orice proces patologic de la nivelul creierului determina tulburari in sfera

cognitiei, afectivitatii, motivatiei, limbajului

- Psihicul animal nu poate contine elementele specifice psihicului

uman(gandire, afectivitate, vointa) datorita limitarilor sale organizatoric-
functionale

- Deosebirile existente in nivelul de organizare al psihicului unui copil sunt

date de experienta si organizarea functionala a creierului.

- Exista un paralelism legic intre dezvoltarea creierului si dezvoltarea psihicului

pe tot parcursul vietii.

Creierul este organul psihicului dar nu si izvorul sau sursa lui. Sursa psihicului se afla in afara
creierului in influentele mediului extern si ale mediului intern al organismului.

Starile emotionale au o influenta directa si neconditionata asupra echilibrului fiziologic al

organismului:

- Pozitiva, optimizatoare, sporind rezistenta si capacitatea de mobilizare

energetica(emotiile stenice)

- Negativa, perturbatoare,favorizand aparitia unor tulburari patologice

(emotiile astenice)
3.Reflectarii si modelarii informationale – acesta raspunde la intrebarea „ce?”, mai precis ce
reprezinta psihicul dpdv ontologic. Psihicul poate fi definit ca o forma specifica de reflectare in
plan individual intern a realitatii externe obiective. Psihicul in ansamblul sau este o reflectare
care ia forma unui model informational intern al lumii externe.

4.Principiul actiunii si al unitatii constiinta-activitate. Intre constiinta (organizare subiectiva

interna) si activitate (manifestare obiectiva externa) exista o relatie de dependenta si
conditionare reciproca permanenta.

5.Principiul genetic si al istorismului – materialul genetic dar si experienta individuala constituie

un ansamblu care influenteaza si limiteaza manifestarea? Psihicului.

6.Principiul sistemicitatii – defineste psihicul ca o realitate specifica din perspectiva raportului

parte/intregóobiect/mediu

Legile generale din psihologie:

- Legea dezvoltarii stadiale ascendente – postuleaza caracterul dinamic al

organizarii psihice de la inferior la superior.

- Legea comunicarii si schimbului energetico-informational – informatia este

inteleasa ca material concret si specific pentru constructia sistemului psihic
iar energia ca suport al informatiei.

- Legea organizarii sistemice – confera psihicului consistenta de sine si il

delimiteaza de mediu si de alte sisteme.

- Legea interiorizarii si exteriorizarii – aparitia si existenta psihicului nu sunt

un scop in sine ci se subordoneaza necesitatii obiective de adaptare a
persoanei la mediu, de reglare a comportamentelor adaptative.

- Legea motivatiei – legatura psihicului cu sarcinile de reglare ale organismului

si trecerea cauzalitatii externe in cauzalitate interna.

2. Etapele evolutiei cunoasterii psihologice (5etape)

Etapele evolutiei cunoasterii psihologice:

1) Cunoasterea prestiintifica

2) Etapa filozofica – se refera la incorporarea cunostintelor despre psihic in sistemele filozofice

3) Cunoasterea stiintifica analitica si intern contradictorie

4) Etapa cunoasterii stiintifice integrator sistemice

1) Cunoasterea prestiitifica - Informatiile si explicatiile despre fenomenele psihice se bazau pe

experientele cotidiene, pe comunicarea interpersonala directa, se sistematizau si se transmiteau
de la o generatie la alta prin intermediul miturilor, legendelor, ritualilor si invataturilor practice.

Baza explicativa a fenomenelor sufletesti are un caracter naiv mistic, animist sau creationist.

In ciuda destinului stiintific al psihologiei si al evolutiei sale ca stiinta aceaste interpretari ca

stiinta au continuat sa dainuie in timp constituindu-se in asa numita psihologie populara naiva.

2) Etapa psihologiei filozofice care are 3 modele: materialist, idealist si dualist

Materialist – premisele au fost create in antichitate de catre Democrit si au fost dezvoltate in

sec. 17, 18 si 19 in lucrarile lui Fr. Bacon, J. Locke, David Hume, Denis Dideot, J. de la Mettrie,
Nelvetius, Engles si

Sustine caracterul secundar si derivat al spiritului si al constiintei in raport cu materia.

Psihicul apare si se manifeta ca o insusire sau o functie a materiei.

Psihicul nu se conecteaza cu intreaga materie ci doar cu o forma superioara de organizare a

acestuia care este sistemul nervos uman.

Psihicul este o functie a creierului si el functioneaza exclusiv dupa legi si cauze naturale
cognoscibile, explicabile si controlabile.

Nu incape loc pentru nicio forta divina extramateriala sau supranaturala.

Idealist – bazele lui au fost puse in antichitate de catre Platon si forma cea mai evoluata a fost
atinsa de Kant.

Acest model dezvolta teza caracterului imaterial, spiritual si divin al pshicului, si al constiintei.
Spiritul este factor primondial si determinand iar materia sub diferitele ei forme apara ca efect al
obiectivarii spiritului. Starile subiective ale constiintei sunt predeterminate iar dinamica lor
depinde de totul de forte supranaturale divine. Ele nu pot fi reduse la niciun fel de procese si
stari materiale, biochimice, biofizice sau fiziologice.

Dualist – bazele lui au fost puse de catre Aristotel si a fost dezvoltat de catre R. Descartes.

Apare ca un fel de compromis intre cele doua (materialist si idealist) si sustine teza existentei a
doua inceputuri spiritul si materia coexistente impreuna dar ireductibile unul la celalalt,
manifestandu-se ca doua linii paralele. Fiecare dintre ele (spiritul si mateira) se caracterizeaza
prin insusiri si calitati proprii si se supune unor legitati diferite. Insusirile si legile materialului
sunt obiecte de cunoastere si analiza experimentala in timp ce insusirile si legile spiritualului pot
fi abordate doar pe cale subiectiva prin revelatie, meditatie, intuitie.

3) Etapa cunoasterii stiintifice analitice si intern contradictorii incepe in 1879 odata cu

desprinderea psihologiei de filozofie si devenirea ei ca disciplina de sine statatoare.
Studiul proceselor psihice se realizeaza prin cercetari experimentale sistematice bazate pe
criteriul obiectivitatii si pe criterii foarte riguroase de masurare contificare. Cunoasterea
psihologica este caracterizata ca fiind analitica, se acumuleaza un imens material faptic si se
elaboreaza un numar impresionant de lucrari monografice si de tratate.

- centrarea excesiva pe studiul individual al proceselor psihice a dus la neglijarea aspectului

relationar, al interactiunii si interconditionarii determinand astfel pierderea din vedere a
intregului. Neexistand un mod de raportare unic al faptelor la acelasi cadru de referinta,
inevitabil au aparut scoli divergente.

Introspectionism – in interior

Behaviorism – in exterior

Psihanaliza – se uita la ce se intampla in interior si vede ce se intampla in exterior

3.Definirea sistemului psihologiei umane.

SISTEMUL PSIHIC UMAN (SPU)

Def 1 – este o forma a vietii de relatie, un fenomen inseparabil legat de structurile materiale,
este o reproducere subiectiva a realitatii obiective, un produs al conditionarilor si determinarilor
socio-istorice si socia-culturale.

Def 2 – spu reprezinta in sine un ansamblu autoreglabil de stari si procese structurate pe baza
principiilor semnalizarii, reflectarii si simbolizarii si coechilibrate (se echilibreaza unul pe celalalt)
prin intermediul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere, seriere spatio-
temporala (a le insira in functie de.... ) si generalizare.

Def 3 – spu este un sistem energetic - informational de o complexitate deosebita cuprinzand cele
mai inalte si perfectionate mecanisme de auto-organizare si auto-reglaj si fiind dotat cu dispozitii
selective, antiredundante si cu modalitati proprii de determinare antialeatorii.

SPU are 2 caracteristici definitorii:

- Un pregnant dinamism evolutiv - dinamica spu este permanenta

- Extraordinara sa complexitate

Aceste caracteristici se vad in nivelurile:

- Niv. Constient

- Niv. Subconstient

- Niv. Inconstient (personal si colectiv)

4.Constient, subconstient, inconstient

Indicatori pentru evaluarea existentei si functionalitatii constientului la Om:

1) Starea de veghe: este opusa starii de somn; este o prima conditie si un prim indicator
comportamental al activarii mecanismelor si structurilor constiente. In afara starii de
veghe constientul nu se poate manifesta iar in starea de coma profunda constientul este
practic abolit(anulat). Un om in starea de somn sau de coma este in situatia de absenta a
psihicului constient.

2) Prezenta de sine: 5 elemente componente:

- identitatea de sine (identitatea eului)

- orientarea legata de propria persoana (a fi conectat cu sinele)

- orientarea in timp

- orientarea in spatiu

- pregnanta traiectoriei biografice (constient de biografia mea si pot sa o vad si in viitor)

3) Orientarea relationara interpersonala: se refera la modul in care ne conectam cu ceilalti

4) Orizontul informational sau continutul informational: se refera la procesarea cognitiva

a lumii externe. Din acest punct de vedere constiinta este un sistem inchegat de
cunostinte asimilate in cursul dezvoltarii ontogenetice prin intermediul limbajului.

5) Capacitatea rezolutiva: se manifesta intr-o gama foarte larga de situatii care presupun
stabilirea unor relatii logice intre elemente, intre datele experientei anterioare si cele
prezente si efectuarea unor operatii asupra informatiei pentru a obtine solutii.

6) Orizontul motivational sau continutul motivational: se refera la raportul dintre forta

motivelor primare care se afla in origina biologica a omului si fortele secundare care se
origineaza in existenta socio culturale.

7) Auto organizare si auto guvernare: exprima functia de comanda-control asupra intregii

dinamici a relatiei cu sine si cu lumea externa. Un rol esential il are functia de reglare a
constiintei careia i se subordoneaza functia informational cognitiva si functia proiectiv-
creativa.

8) Planificarea actiunii si stabilitatea scopului:

Exterior: se refera la faptul ca activitatea in plan extern constituie premiza obiectiva si

indispensabila.

Intern: pe masura formarii si consolidarii continuturilor si structurilor sale interne constiinta

devine principalul factor mediator si organizator al activitatii.

9) Modul de interactiune si coordonare al constiintei de sine si al constiintei lumii

exterioare: evolutia constiintei de sine se bazeaza pe doua surse principale: Realitatea
bioconstitutionala si Realitatea externa.
Nivelul CONSTIENT – este un nivel specific, calitativ superior al organizarii psihice, caracterizat
printr-o emergenta integrativa ireductibila (toate info se duc catre centrul constiintei, el nu le
integreaza, nu le da sens), atingand nivelul cel mai inalt de complexitate la om.

Trasaturi:

- Dpdv genetic – structura constienta are un caracter DOBANDIT (invatat)

- Este subsitemul cel mai deschis la schimbare si evolutie al psihicului uman

- Are un inalt grad de eterogenitate si diversitate structurala interna

- Are o determinare functionala inalta manifestata prin doua orientari, una statica si una
dinamica

Nivelul SUBCONSITIENT – este definit prin continutul memoriei de lunga durata (MLD) care nu
se afla prezent in fluxul operativ al constiintei, dar care poate fi activat in situatii adecvate.

Cuprinde: informatii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, stari de set perceptiv si

intelectual, tonus emotional si motive.

Cea mai mare parte a elementelor subconstienului se afla in stare latenta alcatuind rezervorul
activitatii constiente curente.

Subconstientul incorporeaza si elemente ale inconstientului, ca de exemplu ticurile.

Subconstientul se caracterizeaza prin 2 elemente:

- Dinamism – la nivelul sau se produc reasezari, rearticulari, re-evaluari ale elementelor

componente si programe pentru activitatile constiente ulterioare,

- Autonomie functionala – dispune de mecanisme proprii de autointretinere si

autoconservare stimulate de sus prin fluxurile constiinte si de jos prin fluxurile
inconstientului.

Importanta subconstientul:

- Asigura continuitatea in timp a Eului si permite nasterea si dezvoltarea identitatii de sine,

- Da sens adaptativ invatarii, permitand stocarea informatiei si a experientei pentru uzul

ulterior,

- Asigura consistenta interna a constiintei

5.Procese, insusiri, activitati psihice.

1. PROCESELE – psihice sunt modalitati ale conduitei cu o desfasurare plurifazica,
specializate sub raportul continutului informational al formei ideal-subiective de
realizare si al structurilor si mecanismelor operationale.

Exemple:
 - procese psihice senzoriale: senzatii, perceptii, reprezentari,

- procese afective: emotii, sentimente, pasiuni,

- procese logice: gandire, memorie, imagintie,

- procese volative: ce tine de vointa

2. ACTIVITATILE psihice reprezinta modalitati esentiale prin intermediul carora persoana se

raporteaza la realitatea inconjuratoare si sunt constituite dintr-un sir de actiuni, opratii si
miscari orientate in directia indeplinirii unui scop ca urmare a sustierii lor de catre
motivatie.

Exemple:

- limbajul

- jocul

- invatarea

- munca

- creatia

3. INSUSIRILE psihice sunt sintetizari si generalizari ale diverselor particularitati dominante

ale proceselor sau ale activitatilor psihice care descriu sau redau structurile globale si
stabile ale personalitatii.

Exemple:

- temperamentul

- aptitudinile

- caracterul

6.Indicatorii pentru evaluarea existentei si functionalitatii constientei la

om (5)
1) Starea de veghe: este opusa starii de somn; este o prima conditie si un prim indicator
comportamental al activarii mecanismelor si structurilor constiente. In afara starii de veghe
constientul nu se poate manifesta iar in starea de coma profunda constientul este practic
abolit(anulat). Un om in starea de somn sau de coma este in situatia de absenta a psihicului
constient.

2) Prezenta de sine: 5 elemente componente:

- identitatea de sine (identitatea eului)

- orientarea legata de propria persoana (a fi conectat cu sinele)

- orientarea in timp
- orientarea in spatiu

- pregnanta traiectoriei biografice (constient de biografia mea si pot sa o vad si in viitor)

3) Orientarea relationara interpersonala: se refera la modul in care ne conectam cu ceilalti

4) Orizontul informational sau continutul informational: se refera la procesarea cognitiva

a lumii externe. Din acest punct de vedere constiinta este un sistem inchegat de
cunostinte asimilate in cursul dezvoltarii ontogenetice prin intermediul limbajului.

5) Capacitatea rezolutiva: se manifesta intr-o gama foarte larga de situatii care presupun
stabilirea unor relatii logice intre elemente, intre datele experientei anterioare si cele
prezente si efectuarea unor operatii asupra informatiei pentru a obtine solutii.

6) Orizontul motivational sau continutul motivational: se refera la raportul dintre forta

motivelor primare care se afla in origina biologica a omului si fortele secundare care se
origineaza in existenta socio culturale.

7) Auto organizare si auto guvernare: exprima functia de comanda-control asupra intregii

dinamici a relatiei cu sine si cu lumea externa. Un rol esential il are functia de reglare a
constiintei careia i se subordoneaza functia informational cognitiva si functia proiectiv-
creativa.

8) Planificarea actiunii si stabilitatea scopului:

7.Elementele constietei lumii obiective (5)

Elemente ale constiintei lumii obiective care au o alcatuire asemanatoare cu cea a
constiintei de sine:

1) Componenta Cognitiva: se refera la date, informatii, lume si mediu

2) Componenta Axiologica(referitor la valori, valorile pe care le avem): se refera la

capacitatea persoanei de a stabili si de a atribui valoare lucrurilor din afara sa prin
raportare la starile sale interne, motivatie si la scopurile activitatii.

3) Componenta Motivationala: curpinde ansamblul nevoilor, trebuintelor si intereselor.

4) Componenta Afectiva: emotii, dispozitii, sentimente.

5) Componenta Volitiva: care se refera la vointa. Este elementul care permite activarea,
mobilizarea si coordonarea potentialitatilor de rezistenta si de actiune ale persoanei in
raport cu obiectele si situatiile concrete.

8.Etapele structurarii constiintei din punct de vedere genetic.

1) Cenestezia: ansamblul informatiilor despre mediul intern al organismului.

2) Individualizarea perceptiva: este o succesiune ordonata de operatii, de identificare,

discriminare si combinare prin care persoana se delimiteaza de ceilalti si de obiectele din
jur.
 3) Autoportretizarea: se bazeaza pe formarea credintei in propriul Eu si consta intr-un
proces analitic de detasare din grup sau din multime ca fiind o persoana distincta.

4) Sinteza interioara: reprezinta o integrare sistemica a functiei si proceselor cognitive,

afective, motivationale si volitive legate de propria persoana intr-o formatiune
psihologica superioara numita Eul-subiect.

5) Rationalitatea (legat de gandire): este necesara pentru asigurarea

6) Emergenta tensionala: are ca scop asigurarea activarii continuturilor si structurilor

psihice specializate pentru a permite persoanei sa treaca la executarea si finalizarea
actiunii indreptate spre scop.

7) Autocontrolul: este stadiul cu care se coreleaza emergenta tensionala.

9.Tipuri de relatii dintre structurile psihicului uman.

1. Relatia circulara prin care continuturile constiente trec in stratul inconstient si
apoi revin din nou la nivelul constient
2. Relatiile de subordonare- sunt reprezentate de dominanta functionala a unui
nivel asupra altui nivel-a constientului asupra inconstientului si invers
3. Relatii de coordonare sau echilibru- cele 2 niveluri(c si sbc) se coreleaza si
balanseaza reciproc dpdv functional: ex. Comp motivationale constiente se
coreleaza cu comp motivationale inconstiente
10.Metoda observatiei
1) Metoda observatiei: este cea mai simpla metoda din psihologie, este prima metoda in
ordine cronologica la care s-a recurs pentru observarea si descrierea starilor sufletesti si
conduitelor. Avem 2 tipuri de obsevatie: - spontana; - stiintifica. Dinferenta dintre cele
doua tine de desfasurarea lor:

- observatia spontana este neplanificata declansata situational, nu vizeaza obiective precise

dinainte stabilite, inregistreaza mai mult mai mai putin intamplator fapte, reactii si stari.

- observatia stiintifica se organizeaza si se desfasoara pe baza unui plan de cercetare in care sunt
mentionate:

1) obiectivul

2) conditiile de loc si de timp

3) durata generala a observatiei

4) modul de inregistrare a manifestarilor subiectului (imediat sau post hoc)

5) modalitatile de prelucrare si interpretare a datelor recoltate.

11.Experimentul de laborator
 1) Experimentul de laborator: a fost introdusa in 1879 de catre Wundt W. . Experimentul
reprezinta o modalitate de provocare deliberata(in comaparatie cu metoda observatiei)
a unui fenomen in scopul studierii lui.

Avantajele experimentului: producem noi ceea ce vrem sa obsevam, asigura rigoare si exactitate
ridicate in recoltarea si inregistrarea datelor, confera analizelor si interpretarilor datelor cu un
grad ridicat de obiectivitate, permite repetarea si reproducerea ceea ce face posibila verificarea
datelor si a veridicitatii si colectitudinea generalizarilor.

Dezavantajele experimentului: are loc intr-un cadru artificial, realitatea psiho-comportamentala

este decupata si fragmentata nemaitinandu-se cont de intreg, izolarea si neutralizarea unor
variabile care in realitate sunt intersectate si interdependente, izolarea unei functii sau unei
trasaturi psihice din intregul SPU (sistem psihic uman).

12.Metoda biografica
1) Metoda biografica: este destinata studiului personalatatii globale. Este utila pentru
intelegerea si explicarea tabloului actual al organizarii si manifestarii psiho-
comportamentale in functie de istoria anterioara si tinandu-se cont de dependenta
starilor actuale in functie de starile anterioare. Avem doua modalitati importante prin
care putem recolta informatia:

- directa: se refera la obtinerea datelor de la persoana cu care lucram prin intermediul interviului
si aici tinem cont de introversie si extraversie.

- indirecta: se refera la studiul documentelor: fise scolare, caracterizari, recomandari, jurnale,

date de familie. Ele pot fi luate de la discutiile cu persoanele semnificative: rude, prieteni, colegi.

Este necesar sa avem un set de criterii de orientare:

- criteriul cauzalitatii

- criteriul finalitatii

- criteriul de impact

13.Metoda auto-observatiei si experimentului natural

Metoda auto-obsevatiei: este principala metoda de auto-conoastere. La inceputul
dezvoltarii sale, psihologia considera ca singura metoda specifica unei bogate cunoasteri
psihologice este introspectia. Este folosita ca metoda auxiliara.

Experimentul natural sau de teren: se efectuaza in cadrul natural de activitate al

subiectului. In studiul comportamentului organizational, in pregatirea militara.

14.Functiile visului.
1) Fixarea amintirilor si a experientelor importante atat cele pozitive cat si cele negative.
 Memorarea cunostintelor complexe din timpul zilei se face in timpul primei ore de somn.

2) Revizuirea cotidiana a progresului genetic si aducerea lui la zi in urma experientelor din

timpul zilei si intretinerea retelei neuronale. Rupert Shaldrake – campul morfogenetic.

3) Mentine functiile de supravietuire: Agresivitate si Sexualitate

4) Visul este un zid de aparare impotriva culturii ce se opune pulsiunilor vitale

15.Definitiile senzatiei
Senzatiile: sunt procese psihice elementare prin care se semnalizeaza in forma imaginilor simple,
insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra
organelor de simt.

16.Elementele componente ale analizatorului

Analizator: este un ansamblu structural functional care face posibila producerea senzatiilor.

Are 4 elemente componente:

- receptorul = este componenta care transforma energia excitantilor exteriori in influx

nervos. Aceasta capacitate de transformare s-a dezvoltat in decursul unei lungi perioade de
adaptare la mediul terestru.

- calea de conducere = include fibre nervoase senzitive si o serie de centri subcorticali

prin care se realizeaza un prim filtru senzorial. Care ofera capacitatea de a ajunge la scoarta
cerebrala doar stimularile senzoriale care au semnificatie adaptiva.

- veriga centrala = este reprezentata de zona corticala specializata in operatii de

decodificare (adica de transformare a impulsului nervos in fapt psihic). Fiecare analizator are o
zona corticala specifica.

- conexiunea inversa = este o componenta a carei functii pricipale o reprezinta asigurarea

auto-reglarii analizatorilor pentru o receptionare cat mai buna a stimulilor.

Lipsa oricarei dintre cele 4 verigi face imposibila aparitia senzatiei pentru care este specializat
Analizatorul.

17.Senzatiile vizuale
Senzatiile vizuale: sunt rezultatul actiunii undelor electromagnetice asupra
analizatorului vizual (ochiul). Orice senzatie vizuala se caracterizeaza prin:

- tonul cromatic care este dat de lungimea de unda corespunzatoare si are rolul de a
diferentia culorile unele de altele.

- luminozitatea exprima locul pe care il ocupa o culoare pe o scala intre alb si negru

- saturatia care exprima puritatea culorii

Combinarea acestor 3 proprietati duce la un numar mare de nuante cromatice.

18.Senzatiile auditive
Senzatiile auditive: excitantul care determina aparitia acestor senzatii este reprezentat de
undele sonore. 16-20.000 cili/sec

- inaltimea sunetului care este data de frecventa vibratiilor

- intensitatea sunetului care este data de amplitudinea undei sonore

- timbrul care este dat de forma undei

Periodicitatea undelor sonore caracterizeaza sunetele muzicale iar neperiodicitatea este

specifica zgomotului.

19.Senzatiile tactile,termice si de durere

Senzatiile tactile: rezulta din atingere si presiune asupra obiectelor. Excitantul este reprezentat
de tipul suprafetelor obiectelor si prin intermediul lor putem obtine informatii despre: netezime,
asperitate, duritate. Cele mai sensibile zone tactile sunt: varful degetelor, regiunea buzelor si
varful limbii. Cele mai putin sensibile: coatele, genunchiul…

Senzatiile termice: data de diferenta de temperatura intre corpul propriu si cea a

obiectele din exterior cu care omul intra in contact.

Senzatiile termince permit cunoastea cunoasterea proprietatilor calorice ale obiectelor si au rol
major in termoreglare.

Senzatiile de durere: semnaleaza tulburari functionale sau distrugeri de tesuturi

organice. Se caracterizeaza prin tip (dureri periferice cutanate, dureri profunde musculare, dureri
vicerare), intensitate, prin durata (fulgeratoare sau continue), prin tonalitatea afectiva care se
concretizeaza prin suferinta. Au rol fundamental in apararea organismului.

20.Senzatiile olfactive,gustative si kinestezice

Senzatiile olfactive: semnalizeaza proprietatilor chimice ale obiectelor. Excitantul specific este
reprezentat de particulele substantelor volatile care patrund in nas. Au rol in mecanismele de
aparare si reglarea apetitului.

Senzatiile gustative: reflecta calitatile chimice ale substantelor solubile care patrund in cavitatea
bucal: sarat, amar, dulce si acru.

Senzatiile kinestezice: informeaza despre directia, durata si intensitatea efortului pentru

miscare.
21.Senzatiile proprioceptive,de echilibru,organice
Senzatiile proprioceptive: semnalizeaza postura membrelor, trunchiului si a capului.
Excitantul lor este intern si este dat de tensiunea musculara a muschilor antrenati in postura
stationara.

Senzatiile kinestezice: informeaza despre directia, durata si intensitatea efortului pentru

miscare.

Senzatiile organice: sunt determinate de modificarile chimismului intern. Au functie

adaptativa si rol in mentinerea starii de sanatate si a realizarii bunei dispozitii.

22.Legile senzatiei
Legile generale ale sensibilitatii

1) Legea pragurilor absolute si diferentiale. Un excitant produce o senzatie doar daca are o
anumita intensitate si depaseste un anumit prag numit Pragul minimal absolut = pe care
il definim ca fiind intensitatea cea mai mica a unui stimul care poate determina o
senzatie specifica. Exista si un Prag absolut maxim = pe care il definim ca fiind cea mai
mare cantitate dintr-un stimul care mai determina inca o senzatie specifica. Pragul
diferential reprezinta cantitatea minima de stimuli care adaugata la stimularea initiala
determina o noua senzatie.

2) Legea contrastului senzorial. Consta in evidentierea reciproca a doi stimuli cu

caracteristici opuse. Doua tipuri de contrast: contrast succesiv si simultan. Contrast
succesiv: cresterea sensibilitatii pentru excitantul care urmeaza. Contrast simultan: este
cel mai des utilizat in cadrul sensibilitatii vizuale. Exista urmatoarele relatii de contrast in
ordine descrescatoare: negru pe galben, verde pe alb, verde pe rosu

3) Legea adaptarii senzoriale. Se refera la modificarea sensibilitatii analizatorilor sub

actiunea repetata a stimulilor. Exemplu: daca un stimul slab actioneaza mai multa vreme,
adaptarea se realizeaza in sensul cresterii sensibilitatii (astfel incat este din ce in ce mai
bine receptionat), iar la actiunea unui stimul puternic prin scaderea sensibilitatii. Cea
mai puternica adaptare este cea vizuala, urmata de adaptarea olfactiva si de cea tactila.
Cea mai slaba adaptare este cea auditiva.

4) Legea interactiunii analizatorilor. Se refera la faptul ca o senzatie care se produce intr-un

analizator influenteaza producerea senzatiilor si in alti analizatori intensificandu-le sau
diminuandu-le.

5) Legea inductiei reciproce. Se refera la cresterea sensibilitatii care determina accelerarea

proceselor de adaptare senzorila atunci cand activitatea o cere. Sinestezia – stimularea
unui analizator produce efecte senzoriale caracteristice pentru un alt analizator desi
acesta nu a fost special stimulat. Cele mai frecvente sinestezii sunt intre Vaz si Auz.
Stimularea sonora de o anumita calitate poate produce si efecte de vedere cromatica si
invers.
 6) Legea semnificatiei stimulului. Semnificatia mare a unui stimul face sa creasca
sensibilitatea fata de el si sa fie mai repede receptat.

23.Definitia perceptiei
Perceptia: este un proces complex care contine totalitatea informatiilor despre insusirile
concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe ale acestora asupra
analizatorilor.

- sunt cuprinse atat insusirile semnificative cat si cele de detaliu.

Calitatea imaginii perceptive depinde in grad inalt de relatia activa cu obiectul de integrarea
perceptiei intr-o activitate.

- intr-un proces perceptiv aflat in desfasurare sunt integrate intotdeauna elemente de experienta
anterioara a persoanei cu respectiva categorie de obiecte.

24.Fazele procesului perceptiv(3)

Fazele procesului perceptiv

1) Detectia: consta in sesizarea si constientizarea doar a prezentei stimului in campul

perceptiv fara sa se poate spune ceva despre caracteristicile lui. Subiectul se orienteaza
catre stimul fixandu-si atentia asupra lui si de aici incepe procesul perceptiv stabil.

2) Discriminarea: presupune detasarea stimului de fond si remarcarea acelor insusiri care il

diferentieaza de ceilalti stimuli asemanatori.

3) Identificarea: se refera la cuprinderea intr-o imagine unitara a informatiilor obtinute si

raportarea acesteia la modelul perceptiv corespunzator, subiectul putand astfel cunoaste
ceea ce percepe.

4) Interpretarea: care consta in integrarea verbala si stabilirea semnificatiei obiectului

perceput si a posibilitatii utilizarii lui in activitate.

25.Legile perceptiei
1) Legea integralitatii perceptiei: se refera la faptul ca mecanismele perceptiei
determina constiinta unitatii si integralitatii obiectului. Gradul de elaborare al unitatii perceptive
este pus in evidenta prin rapiditatea perceptiei sau prin rezistenta imaginii perceptive legata de
modificarea obiectelor sau de eliminarea unor elemente ale acestora.

2) Legea structuralitatii perceptive: efectul de perceptie este dat exclusiv de insusirile

obiectului impreuna, organizate si ierarhizate. Nu toate insusirile obiectului sunt esentiale in
perceperea lui ci doar cele care au o incarcatura informationala bogata.

3) Legea selectivitatii perceptive: reprezinta caracteristica activa a procesului perceptiv

prin faptul ca nu toate obiectele sunt percepute ci doar o parte dintre ele si deasemenea nu
toate insusirile obiectelor nu sunt percepute.

- Aspect pozitiv: se poate ajunge prin intermediul ei la esentializare(putem sa percepem doar ce

este esential)

- Aspect negativ: poate aparea saracia sau chiar deformarea perceptiei.

4) Legea constantzei perceptive: se refera la mentinerea invariantei imaginii chiar si

atunci cand exista variatii ale obiectului perceput.

5) Legea semnificatiei: de obicei sunt perceput mai bine, mai rapid si mai corect
obiectele care au o anumita valoare si semnificatie pentru persoana in deprimentul celor
indiferente.

6) Legea proiectivitatii imaginii perceptive: se refera la faptul ca desi imaginea

perceptiva se elaboreaza cortical, ea este proiectata la nivelul obiectului.

26.Perceptia spatiului
La modul general spatiul reprezinta o intindere care contine obiecte si care se deruleaza
evenimente si actiuni. In acceptiunea restransa spatiul desemneaza pozitia obiectelor unele in
raport cu celelalte in functie de relatiile de distanta, marime si forma ale acestora. Si mai specific
spatiul comportamental este partea din mediul inconjurator in care se deruleaza perceptiile si
actiunile umane, este locul unde se impletesc perceptiile si actiunile si se combina informatiile
din diferite sisteme senzoriale.

1)Puncte de reper in perceptia spatiului:

1) Perceptia formei obiectelor

2) Perceptia marimii obiectelor

3) Perceperea distantei la care se afla obiectele

4) Perceptia orientarii sau directiei obiectelor

5) Perceptia reliefului

2)Perceptia spatiului auditiv: se refera la localizarea sunetelor, la determinarea directiei si

distantei la care este situata o unda sonora.

3)Perceptia spatiului tactilo kinestezic sau proprioceptiv: spatiul tactilo-kinestezic sau

proprioceptiv este spatiul intern cu rol major in incadrarea sau delimitarea de spatiul extern.
Informatiile despre acest spatiu le obtinem de la receptorii aflati in piele, muschi, articulatii si
urechea interna.

27.Perceptia timpului
4)Perceptia timpului:

Puncte de reper:

- perceptia succcesiunii in care intervin 3 categorii de factori: fizici, biologici si psihologici

- perceptia si estimarea duratei:

Perceptia duratei: implica duratia individului la o stimulare prezenta cu durata determinata si are
un caracter obiectiv.

Estimarea duratei: presupune interventia memoriei, este realizata retrospectiv si este influentata
de o multitudine de factori: natura sarcinii, atitudinea, motivatia, atentia si influenta mediului
inconjurator.

- orientarea temporala care consta in a situa o faza a schimbarii in raport cu un intreg ciclu de
schimbari tinand cont de repere cum ar fi:

1) sistemul fizic si cosmic (alternanta zi-noapte, succesiunea anotimpurilor)

2) sistemul biologic: se refera la ritmicitatea functiilor organismului(somn si veghe, alimentatie,

ciclurile metabolice

3) sistemul socio-cultural: care se refera la existenta omului si activitatilor umane amplasate

socio-istoric si socio-cultural

28.Perceptia miscarii
5)Perceptia miscarii: desemneaza schimbarea, transformarea obiectelor si fenomenelor lumii
materiale sau ideale.

Tipuri de miscare:

- miscarea reala

- miscarea aparenta(da senzatia ca se misca)

- miscarea indusa(un obiect este aflat in alt obiect)

- miscarea autocinetica(ne da senzatia ca se misca, dar in realitatea sta fix)

- miscarea consecutiva(cand ne invartim)

29.Definitia reprezentarii si caracteristicile ei

Reprezentarile

Definitie: reprezentarea este capacitatea de a avea o experienta psihica in lipsa contactului

actual cu obiectul, cu conditia ca acesta sa fi actionat candva asupra organelor de simt. Apare in
doua situatii specifice:

1) Atunci cand un obiect sau un ansamblu sunt reexprimate sub forma unui nou obiect sau
unui nou ansamblu.

2) Cand este realizata o corespondenta intre un obiecte de la care se porneste si imaginea

rezultata.

Caracteristi:

1) Reprezentarea nu este o simpla reproducere a obiectului ci presupune o transformare o

 transformare a acestuia.

2) Transformarea obiectului nu este radicala ramanand prezenta structura lui.

A)Clasificarea generala a reprezentarilor:

1) Din punct de vedere dupa analizatorul predominant:

- vizuale

- auditive

- kinestezice

- gustative

- viscerale

2) Dupa tipul de activitate in care sunt implicate:

- repreze literale

- artistice

- muzicale

- sportive

3) Dupa gradul de generalitate:

- individuale

- generale

4) Dupa procesul psihic care il au la baza:

- memoriei

- imaginatiei

5) Dupa prezenta sau absenta intentiei:

- voluntare

- involuntare

B)Din perspectiva evolutiei ontogenetice:

Reprezentari:

- primare bazate pe codul receptiv in stadiul senzorio motor

- care au la baza codul conceptual intre 3-10 ani

- sustinute de codul formal

C)Dupa gradul de mobilitate:

 Reprezentari:

- statice

- dinamice

D)Dupa gradul de abstractizare:

Doua tipuri:

- cu grad moderat de abstractizare

- cu grad inalt de abstractizare

E)Reprezentari:

- externe: sunt constituite din orice somn sau set de simboluri care reprezinta ceva in absenta
acelui ceva.

Pot fi:

- picturale

- lingvistice.

- interne: sunt cele care se afla in mintea persoanei.

Pot fi:

- analogice

- propozitionale

F)Reprezentairle sociale:

Definitie: reprezinta un sistem de valori care contureaza cadrul de viata al indivizilor si

grupurilor si reprezinta un instrument de orientare a perceptiei situatiei si de elaborare a
raspunsurilor.

Proprietatile reprezentarilor:

1) Figurativitatea: se refera la ceea ce este tipic pentru un obiect, caracteristicile cu cea mai
mare incarcatura si saturatie naturala

2) Operativitatea: simultaneitatea succesivului (sunt operatii care se produc succesiv, dar

noi le percep ca petrecandu-se simultan

3) Panoramizarea

4) Caracterul integrat

5) Caracterul simbolic si semnificant

6) Caracterul constructiv

7) Caracterul autonom si creativ

8) Caracterul social