Psihologia Adolescentului Si Adultului Tinca Cretu

Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural
PEDAGOGIE PENTRU
ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
Psihologia adolescentului şi adultului
Tinca CREŢU
2005
© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural
Nici o parte a acestei lucrări

nu poate fi reprodusă fără
acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării
ISBN 973-0-04298-5
Cuprins
CUPRINS.................................................................................................. pagina
1. PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE........................................................2

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 .......................................................................................................2
1.1. Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar ...........................................................................2
1.2. Transformările biologice şi debutul pubertăţii în preadolescenţă ....................................................5
1.3. Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial-perceptive
de observare şi de reprezentare la preadolescenţi ...............................................................................7
1.4. Particularităţile proceselor cognitive complexe ale preadolescenţilor ...........................................8
1.5. Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulativ şi reglatoare
din preadolescenţă ............................................................................................................................13
1.6. Particularităţile personalităţii preadolescenţilor ............................................................................16
Rezumatul acestei unităţi de învăţare ....................................................................................................19
Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare......................................................21
Lucrarea de evaluare nr. 1 şi modul de evaluare................................................................................23
Bibliografia minimală.........................................................................................................................26
2. ADOLESCENŢA-STADIUL UNOR AMPLE TRANSORMĂRI PSIHICE................................28

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 .....................................................................................................28
2.1. Dominantele în profilul de dezvoltare din adolescenta..............................................................28
2.2. Schimbări în activitatea fundamentală şi în relaţiile sociale ale adolescenţilor ............................30
2.3. Dezvoltarea biologică a adolescenţilor .......................................................................................32
2.4. Particularităţile capacităţilor senzorial-perceptive, de observare şi de
reprezentare ale adolescenţilor şi postadolescenţilor ........................................................................33
2.5. Gândirea formal-abstractă a adolescentului şi postadolescentului............................................34
2.6. Caracteristicile memoriei şi imaginaţiei adolescenţilor şi postadolescenţilor ...............................36
2.7. Comunicarea şi limbajul în adolescenţă şi postadolescenţă ...........................................................39
2.8. Evoluţia afectivităţii, motivaţiei şi voinţei în adolescenţă şi postadolescenţă ....................................40
2.9. Personalitatea adolescentului şi postadolescentului...................................................................43
Proiectul pentru Învăţământul Rural i

Cuprins
3. Tinereţea-stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane .................................59
3.1. Dominantele în profilul de dezvoltare din stadiul tinereţii .......................................................59
3.2. Capacităţile senzorial-perceptive şi motrice la tineri ..................................................................61
3.3. Procesele cognitive complexe şi învăţarea la tineri ....................................................................63
3.4. Afectivitatea şi motivaţia – aspecte caracteristice tinereţii .........................................................67
3.5. Particularităţile personalităţii tinerilor .........................................................................................72
Lucrarea de verificare nr. 3 şi modul de evaluare..............................................................................77
4. ADULTUL- stadiul maturizării psihice..........................................................................................81

4.1. Dominantele în profilul vieţii psihice a adultului .....................................................................81
4.2. Schimbări în plan biologic specifice stadiului adult..................................................................83
4.3. Particularităţi ale sensibilităţii, atenţiei şi motricităţii la adult .........................................................85
4.4. Procesele complexe – aspecte caracteristice adulţilor ................................................................88
4.5. Particularităţile învăţării la adult ...................................................................................................93
4.6. Maturizarea afectivă şi motivaţională a adulţilor ..........................................................................95
4.7. Principalele particularităţi ale personalităţii adulţilor ....................................................................97
Rezumatul acestei unităţi de învăţare ..................................................................................................100
Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare....................................................101
Lucrarea de verificare nr. 4 şi modul de evaluare............................................................................103
Bibliografia minimală.......................................................................................................................105
5. CICLUL BĂTRÂNEŢII...............................................................................................................107
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5 ...................................................................................................107
5.1. Bătrâneţea cel de al treilea ciclu al vieţii ..................................................................................107
5.2. Regresiile în plan biologic la bătrâneţe .....................................................................................111
5.3. Modificări specifice bătrâneţii în planul sensibilităţii şi al motricităţii .........................................114
5.4. Conservări şi regresii ale capacităţilor cognitive complexe la bătrâni ........................................115
5.5. Modificări ale afectivităţii şi motivaţiei la bătrâneţe ....................................................................119
5.6. Schimbări caracteristice în manifestarea personalităţii la bătrâneţe ............................................121
i Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins
Bibliografia generală........................................................................................................................129

Introducere
INTRODUCERE
Notă de prezentare
“Cursul de psihologia adolescentului şi adultului ” face parte din

pachetul de discipline psihopedagogice şi continuă sarcinile de pregătire a
studenţilor începute de Cursul de psihologia copilului. Prin urmare,
asigură însuşirea cunoştinţelor de bază referitoare la dezvoltarea psihică de
la sfârşitul copilăriei şi până la finalul vieţii.
Competenţe:
 Amplificarea capacităţii de abordare din perspectiva
evolutivă a schimbărilor fizice şi psihice din finalul primului ciclu de
dezvoltare umană şi din următoarele două.
 Formarea abilităţilor de a analiza interacţiunile variate ale
factorilor externi şi interni care explică momentele de vârf ale dezvoltării
competenţelor cognitive ale adolescentului sau regresiile ce apar o dată cu
înaintarea în vârstă.
 Creşterea posibilităţilor de recunoaştere a semnelor
dezvoltării psihice şi de fina interpretare şi diagnosticare a evoluţiei
normale din fiecare stadiu.
 Dezvoltarea capacităţilor de documentare aprofundată în legătură
cu cercetările, conceptele şi teoriile referitoare la dinamica vieţii psihice la
adult şi bătrân în vederea fundamentării unor căi noi de a-i ajuta să-şi
identifice şi să-şi rezolve problemele.
Obiectivele cursului
După ce se vor studia temele acestui curs, studenţii vor putea
să:
 explice ideile de bază referitoare la dezvoltarea psihică
deosebită din adolescenţă şi postadolescenţă;
 să descrie manifestările caracteristice avansului cognitiv special
din adolescenţă;
 să înregistreze diferite puncte de vedere cu privire la procesele
ample şi de profunzime care duc la dezvoltarea deosebită a personalităţii
adolescenţilor şi postadolescenţilor;
i Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducer
 să rezume aspecte centrale ale constituirii identităţii

profesionale, familiale, sociale din stadiul tinereţii;
 să explice în ce constă procesul de maturizare psihică din
stadiul adult.
Abordarea problemelor acestei discipline în lucrările autorilor

români şi străini
Ca şi psihologia copilului şi cea a adolescenţei a atras atenţia
cercetătorilor de foarte mult timp pentru că în acest stadiu al vieţii se produc
intense şi ample transformări. S-au scris lucrări speciale destinate
adolescenţilor şi s-au dezvoltat apoi cercetări interdisciplinare.
Ciclul bătrâneţii a intrat în sfera cercetărilor mai ales în primii ani din a doua
jumătate a secolului XX şi numărul lucrărilor şi publicaţiilor a crescut mereu.
În jurul anului 1960 au început să se extindă cercetările asupra tinerilor şi
adulţilor. Treptat s-au acumulat date de cercetare, concepte, idei, teorii care
constituie astăzi corpul de cunoştinţe al acestei discipline. Autori de
prestigiu reprezintă astăzi acest domeniu în plan mondial şi în psihologia
românească. Dintre cei mai importanţi autori străini care au contribuit
în acest domeniu amintim: Stanley Hall (1904), Maurice Debesse (1936),
Jean Piaget (1955), E Erikson (1962), R. M. Lerner şi D. F. Hultsch (1983),
Vander Zanden (1993), Helen L. Bee (1986) etc. Dintre autorii români
relevăm: Ursula Şchiopu (1982), Elena Bonchis (2004), Anca Munteanu
(2004), Tinca Creţu (2001).
Structura cursului
Pentru că însuşirea acestei discipline este precedată de

„Cursul de psihologia copilului”, studenţilor le sunt familiare multe
dintre conceptele, ideile şi punctele de vedere cu privire la fenomenele
generale de dezvoltare psihică şi felul în care trebuie înţeleasă legătura dintre
stadii.
Cursul cuprinde cinci unităţi de învăţare, patru din ele
abordează preadolescenţa, adolescenţa, tinereţea şi adultul iar ultimul
tratează în ansamblu ciclul bătrâneţii.
Proiectul pentru Învăţământul Rural v

Introducere
Prima unitate de învăţare tratează dezvoltarea fizică şi psihică din

preadolescenţă. Se insistă asupra aspectelor mai importante cum ar fi
transformările biologice şi influenţele lor asupra vieţii psihice,
schimbările deosebite în desfăşurarea proceselor cognitive, intensificarea
conştiinţei de sine şi structurarea mai bună a imaginii de sine.
A doua unitate de învăţare tratează problemele adolescenţei
insistându-se asupra dezvoltării cognitive remarcabile, a metamorfozei
personalităţii şi parcurgerii crizei de originalitate.
Problemele stadiului tinereţii sunt tratate în a treia unitate de
învăţare şi se insistă asupra a ceea ce deosebeşte dezvoltarea psihică
din acest interval al vieţii faţă de adolescenţă şi postadolescenţă.
Totodată, se subliniază aspectele de continuitate în raport cu stadiile
anterioare.
Dezvoltarea identităţii profesionale, familiale, socio-culturale, a
specificului motivaţiei şi afectivităţii sunt aspecte centrale ale
traversării acestui stadiu, al tinereţii.
Adultul, cel mai lung stadiu al vieţii este complex abordat în a patra
unitate de învăţare. Se subliniază mai ales aspecte care demonstrează
maturizarea vieţii psihice umane.
În ultima unitate de învăţare este abordată bătrâneţea. Se prezintă
cele mai importante date de cercetare care pun în evidenţă fenomenele de
regresie a capacităţilor fizice şi psihice dar sunt subliniate şi
conservările şi se relevă marile posibilităţi de compensare. Acestea ar
trebui special aprofundate şi analizate pentru a găsi resursele parcurgerii
satisfăcătoare a ultimilor ani de viaţă.
Fiecare unitate de învăţare urmăreşte o prezentare cât mai clară şi
sistematică a cunoştinţelor. În legătură cu fiecare problemă tratată sunt
propuse teme de reflecţie care te invită să aplici pe loc noţiunile şi ideile
cursului, fie având în vedere comportamentele celor din jur fie, făcând
analize ale experienţelor proprii de viaţă.
Un avantaj important pentru însuşirea acestei discipline îl reprezintă
rezumatul din finalul fiecărei unităţi de învăţare. Acesta esenţializează
aspectele cele mai importante ale dezvoltării psihice
v Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducer
din fiecare stadiu, construind o schemă mentală orientativă generală, necesară

rezolvării oricăror probleme.
Toate unităţile cuprind un paragraf de recomandări şi
comentarii în legătură cu temele de reflecţie care asigură orientarea în
elaborarea răspunsurilor personale şi totodată, confirmarea lor.
În structura fiecăreia din cele cinci unităţi de învăţare ale acestui
modul, există o lucrare de verificare. Aceasta cuprinde 10-15 întrebări care
cer un răspuns pe care trebuie să-l elaborezi personal. Nu se admite copierea
răspunsurilor ci, pe baza, studierii atente a paragrafelor corespunzătoare
trebuie să construieşti personal răspunsul. Lucrările de verificare se transmit
tutorelui în condiţiile pe care le vei cunoaşte şi care sunt valabile pentru
toate disciplinele.
Lucrările de verificare sunt însoţite de ghidul de evaluare şi
astfel iţi poţi calcula anticipat notele.
Notele de la lucrările de verificare reprezintă evaluarea continuă şi
dau 30% din nota finală la această disciplină. Nota la examen va reprezenta
70% din cea finală.
Principala sursă de pregătire este cursul care ţi se pune la
dispoziţie. Totodată, fiecare unitate de învăţare cuprinde
recomandări bibliografice, cu selectarea paragrafelor corespunzătoare. Pe
baza lor ţi se asigură o lărgire a pregătirii la această disciplină.
Considerăm că materialul tipărit sau redactat electronic pe care îl vei
primi, are mare accesibilitate, referiri la cazuri concrete, teme de aplicare
practice şi orientări bibliografice utile aşa că îţi va fi uşor sa înveţi şi să obţii
rezultate superioare.
Îţi dorim încredere în reuşită şi tenacitate.
Câteva probleme introductive ale Psihologiei adolescentului şi

adultului
Cursul de psihologia adolescentului şi adultului, aşa cum am mai

subliniat, îl continuă pe cel de psihologia copilului. El oferă date, concepte,
idei, explicaţii cu privire la evoluţia psihică de dincolo de copilărie până
la sfârşitul vieţii. Contribuie astfel, la întregirea
Proiectul pentru Învăţământul Rural v

Introducere
cunoştinţelor studenţilor despre dezvoltarea psihică umană, asigură rezerva

de cunoştinţe, care să permită desfăşurarea de activităţi didactice şi la
celelalte cicluri şcolare sau programe speciale destinate adulţilor,
construieşte o perspectivă a dezvoltării care orientează mai bine acţiunile
formative de la orice vârstă.
Domeniul de cercetare al acestei ştiinţe este constituit de
ansamblul schimbărilor ce se petrec în cursul trecerii de la un stadiu la altul,
de la un ciclu la altul, începând cu sfârşitul copilăriei în toate planurile vieţii
psihice. Obiectul de cercetare este legitatea care guvernează toate aceste
transformări psihice.
Psihologia adolescentului şi adultului poate fi definită ca acea ştiinţă
care cercetează legile şi condiţiile de dezvoltare, maturizare şi chiar involuţie
a psihicului uman de la încheierea copilăriei şi până la sfârşitul vieţii.
Metodele de cercetare ale acestei discipline sunt aceleaşi ca ale
psihologiei copilului dar aplicarea lor prezintă un anumit specific:
• metoda observaţiei, aplicată la stadiile de care se ocupă această
disciplină, presupune o atenţie deosebită pentru a asigura camuflarea
observatorului. Prezenţa acestuia poate influenţa mai puternic conduitele
preadolescenţilor, adolescenţilor etc., adică a celor ce se caracterizează
prin conştiinţa de sine intensificată. Totodată dincolo de copilărie poate fi
utilizată şi autoobservaţia;
• metoda experimentală se poate aplica într-o organizare mai
complexă decât în copilărie;
• metoda anchetei pe bază de chestionar poate fi larg aplicată
începând cu jumătatea preadolescenţei;
• analiza produselor activităţii are, la aceste vârste un mai larg teren
de aplicare.
De asemenea, testele ce pot fi aplicate la vârstele de care se ocupă
această disciplină, sunt mai variate şi mai complexe.
Problemele principale de care se ocupă psihologia
adolescentului şi adultului sunt:
– descoperirea modalităţilor noi în care acţionează factorii
generali ai dezvoltării psihice;
viii Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducer
– relevarea creşterii importanţei factorilor interni în

procesul de dezvoltare psihică, aşa cum ar fi intensificarea conştiinţei de sine
sau creşterea capacităţilor autoreglatoare etc.;
– evidenţierea transformărilor psihice care dau specificitate
fiecărui stadiu şi ciclu;
– surprinderea interinfluenţelor multiple şi variate dintre
acestea;
– aprofundarea înţelegerii naturii sistemice a dezvoltării
psihice din fiecare stadiu;
– dezvoltarea mecanismelor maturizării psihice şi a exprimării
acesteia în atitudini şi comportamente caracteristice pentru fiecare studiu;
– înţelegerea mai profundă a fenomenului îmbătrânirii şi
identificarea resurselor, fiecărui stadiu din ciclul al treilea al vieţii,
pentru a diminua dificultăţile aduse de înaintarea în vârstă;
– descoperirea unor legi noi şi elaborarea de noi concepte care
să îmbogăţească teoria psihologică generală şi să fundamenteze mai
bine activităţile cu personale de diferite vârste.
Psihologia adolescentului şi adultului are strânse legături teoretice şi
metodologice în primul rând cu psihologia copilului, cu cea genetică şi cu
biopsihologia şi de asemenea, cu toate disciplinele fundamentale şi
aplicative ale acestui domeniu al cunoaşterii.

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie
Unitatea de învăţare nr. 1

PREADOLESCENŢA – STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE
CUPRINS
1. PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE........................................................2

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 .......................................................................................................2
1.1. Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar ...........................................................................2
1.2. Transformările biologice şi debutul pubertăţii în preadolescenţă ....................................................5
1.3. Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial-perceptive,
de observare şi de reprezentare la preadolescenţi ...............................................................................7
1.4. Particularităţile proceselor cognitive complexe ale preadolescenţilor ...........................................8
1.5. Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulative şi reglatoare
din preadolescenţă ............................................................................................................................13
1.6. Particularităţile personalităţii preadolescenţilor ............................................................................16
Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice
2. PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1

După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor putea:
• să rezume aspectele adaptării preadolescenţilor la un nou ciclu

şcolar;
• să descrie schimbările de ordin fizic ce caracterizează ieşirea din
copilărie;
• să explice în ce constă trecerea la un nou stadiu al inteligenţei
1.1. Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar
umane;
Schimbări în • să Preadolescenţ
identifice caracteristicile
a face partecognitive senzorial-perceptive
din primul ale
ciclu al dezvoltării fiinţei
activitatea de preadolescenţ
umane, ilorciclul
adică din care susţ in procesele
de creştere de învăţareşimai
şi dezvoltare complexe;intervalului
corespunde
învăţare • săvârstă
de dezvolte
10-14ideile
ani. cele mai importante referitoare la funcţionarea
gândirii;
Există diferenţe între cercetători în ceea ce priveşte existenţa acestui
• să înregistreze
stadiu. noul că
Unii consideră nivel
ceaaldemanifestării memoriei
a treia copilărie, şi imaginaţ
adică iei mici
a şcolarităţii
preadolescenţ
durează până la i12
lor;ani şi mai departe se desfăşoară adolescenţa şi nu acceptă
• să rezume cunoştinţ
preadolescenţ ele referitoare
a ca stadiu distinct. la limbajul preadolescenţilor;
• să explice în ce fel se transformă afectivitatea şi motivaţia
preadolescenţilor, deosebindu-i astfel de copilărie;
• să dezvolte ideile care se referă la noul nivel al conştiinţei de sine şi la
imaginea de sine a preadolescenţilor;
• să înregistreze rolurile crescute ale grupurilor de covârstnici în
dezvoltarea personalităţii din stadiul preadolescenţilor.
2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Alţii considera preadolescenta un substadiu al adolescenţei. Dar cei

mai mulţi autori români consideră preadolescenţa ca un stadiu distinct
caracterizat printr-un anumit specific al activităţii de bază învăţarea şi al
sistemului de relaţii în care se află integrat elevul.
O dată cu intrarea în acest stadiu, cele mai importante schimbări se
produc în activitatea de învăţare şi anume:
– diversificarea disciplinelor şcolare;
– adaptarea gândirii la specificul cognitiv al diverselor solicitări
şi mai ales atingerea nivelului de generalizare şi abstractizare cerut;
– însuşirea sistematică a noţiunilor ştiinţifice de bază din
principalele domenii ale cunoaşterii;
– interacţiunea cu mai mulţi profesori şi efortul de adaptare la
cerinţele şi stilurile lor diferite de lucru;
– creşterea timpului de învăţare acasă şi a responsabilităţilor
personale pentru acesta.
Având în vedere aceste schimbări se consideră, pe bună dreptate, că
intrarea în clasa a V-a este un adevărat prag ce trebuie trecut uneori cu
destul efort şi tensiuni. Totodată preadolescenţii se pot angaja, alături de
părinţii lor în activităţi de muncă în folosul familiei. De asemenea,
participă la fel de fel de evenimente culturale, sunt interesaţi de programele
TV, de reviste, cărţi, internet etc. Jocul îşi păstrează încă un loc al său, aproape
în fiecare zi, dar este vorba de jocuri complexe cu reguli.

Temă de reflecţie nr. 1
Aminteşte-ţi de propria preadolescenţă şi fă un inventar al
preocupărilor extraşcolare, stabilind şi o ierarhie a lor, începând cu cea mai
plăcută şi mai des realizată.
Scrie răspunsul aici.
Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

Schimbări în Schimbări importante se produc şi în câmpul relaţiilor pe care le au

sistemul preadolescenţii în familie, la şcoală şi în afara acesteia.
relaţiilor – în cadrul familiei deja nu mai sunt văzuţi ca înainte dar părinţii au
încă atitudini ambigui: uneori îi consideră mari şi le transferă unele
responsabilităţi, alteori îi consideră tot copii şi le interzic unele activităţi;
– în şcoală profesorii îi văd mari şi le asigură condiţii de
manifestare a autonomiei şi independenţei mai ales în activităţile
extraclasă şi extraşcolare;
– se lărgesc considerabil relaţiile cu grupurile informale.
Preadolescenţii manifestă o atracţie deosebită faţă de aceste grupuri pe care le
caută zilnic şi a căror influenţă creşte întrecând-o uneori pe cea a familiei.
Cercetătorii au numit preadolescenţa „vârsta graţiei sociale”. Dezvoltarea
deplină a fiinţei nu s-ar putea realiza fără interacţiunea cu grupurile de
egali.

De ce pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane nu sunt suficiente relaţiile
cu adulţii şi cu părinţii, în principal.
Grupurile formale şi informare de egali contribuie la continuarea

socializării, la creşterea experienţei sociale personale, la
autocunoaştere, la clarificarea imaginii de sine etc.

1.2. Transformările biologice şi debutul pubertăţii în

preadolescenţă
Un autor francez, H. Lehalle considera, că: „transformările fiziologice

şi morfologice care survin (în preadolescentă n.n) constituie, fără îndoială,
evenimentul major al acestei perioade de dezvoltare”.
Aspectul cel mai vizibil al transformărilor biologice este creşterea în
înălţime. Acum se înregistrează un vârf atât la fete cât şi la băieţi care se
Vârful de
explică mai ales prin modificări în funcţionarea glandelor cu secreţie
creştere fizică
internă şi prin programul genetic al fiecăruia. La băieţi, în jurul a 14 ani se
produce o creştere de 10 cm iar în restul anilor de 7 cm. Astfel că din toamnă
până în primăvară le rămân hainele mici. La fete vârful este la 12 ani cu 9 cm
în acel an şi cu 6 cm în restul anilor. Înălţimea medie este la băieţi de 160 –
165 cm iar la fete cu 1 cm – 2 cm mai mică.
De asemenea, creşterea în greutate este semnificativă. La băieţi, către
sfârşitul stadiului, se atinge în medie 50 kg. La fete încep deja sa se constate
efectele modelelor culturale. Ele îşi supraveghează silueta, îşi controlează
mereu greutatea, manifestă selectivitate crescută faţă de alimente etc. Există
riscul respectării unui regim drastic de slăbire şi unele pot ajunge la anexie
nervoasă.
Creşterea în greutatea poate fi însoţită de alte fenomene
organice: nevoia mai mare de somn, dificultăţi de trecere de la somn la
veghe, dureri articulare, apetit crescut. Dar se produc şi unele
disproporţionări între părţile corpului şi cercetătorii au numit
preadolescenţa „vârsta păianjenului”.
Pot apărea unele desincronizări între creşterea oaselor şi creşterea
muşchilor care determină pentru o scurtă perioadă de timp, un fel de
neîndemânare caracteristică şi dacă aceasta este ironizată de părinţi se ajunge la
dezvoltarea unor complexe de inferioritate.
Procesele de osificare se continuă în diferite zone ale corpului deşi au
acum o mai mică amploare. Cele ce se produc la nivelul feţei pot genera
unele dizarmonii care-i pot dezamăgi pe părinţi. Dacă ei

şi le exprimă cu voce tare se pot dezvolta, din nou, complexe de

inferioritate.
Se produc unele schimbări şi la nivelul sistemului nervos. Greutatea
creierului este de 1400 gr., iar sub raport funcţional se înregistrează
numeroase perfecţionări. Cea mai importantă este ceea ce constată în
formarea cu viteză a legăturilor interneuronale şi mai ales organizarea lor
ierarhică.
Schimbări spectaculoase se petrec în sistemul hormonal:
Modificări în • se intensifică funcţia tiroidei care asigură creşterea fizică
sistemul spectaculoasă;
neuroendocrin • hipofiza acţionează asupra glandelor sexuale;

• epifiza şi suprarenalele vor face să se manifeste
caracteristicile sexuale secundare;
• intrarea în funcţie a glandelor sexuale şi deci debutul
pubertăţii;
• timusul sau glanda copilăriei, aproape că îşi încetează
activitatea.
Fazele Pubertatea are trei faze distincte: a). prepubertatea (10 – 12 ani)
pubertăţii când se accentuează caracterele secundare; b). pubertatea propriu-zisă (12 –
14 ani) când glandele sexuale intră în funcţie şi încheie, din punct de
vedere biologic, copilăria; c). postpubertatea (după 14 ani) când se
maturizează funcţia de procreere.

Fenomenele pubertare influenţează mai multe aspecte ale vieţii psihice
a preadolescenţilor. Din cele de mai jos selectează-le pe acelea
influenţate de pubertate, încercuindu-le:
a. perceperea figurilor geometrice; b. Imaginea de sine; c. Reprezentarea
cifrelor; d. Conştiinţa de sine; e. Gândirea abstractă; f.
Dinamica emoţiilor şi dispoziţiilor afective.
Condiţiile de viaţă din ce în ce mai bune şi multitudinea

Pubertatea prea
stimulărilor cu semnificaţie sexuală din mediul ambiant fac să se
timpurie sau
înregistreze un debut pubertar mai timpuriu în ultimele 3 – 4 decenii.
prea târzie.

Debutul, oricând s-ar produce este însoţit deseori de agitaţie,

nelinişte, nesiguranţa de sine etc. Efecte deosebite se înregistrează şi în plan
afectiv, generând irascibilitate, explozivitate în manifestarea emoţiilor,
instabilitate afectivă etc.
Dacă fenomenele pubertare apar mai devreme la unii preadolescenţi,
atât la fete cât şi la băieţi, sunt însoţite de accentuate nelinişti şi nesiguranţă, de
tendinţe de izolare şi întreruperea relaţiilor de comunicare cu ceilalţi.
Dacă pubertatea întârzie îi nelinişteşte mai ales pe băieţi, îi face să creadă
că ceva nu-i normal în fiinţa lor etc.
În momentul de faţă, există perspective largi de a-i informa pe
preadolescenţi despre ceea ce li se va întâmpla şi totuşi declanşarea pubertăţii
îi tulbură şi-i face să-şi pună multe întrebări, să aibă nevoie de ajutor.
1.3. Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial-

perceptive de observare şi de reprezentare la
preadolescenţi
Creşterea În funcţionarea sensibilităţii şi percepţiilor vizuale schimbările cele
sensibilităţii şi mai noi şi specifice sunt:
percepţiilor • creşte de 2 – 3 ori capacitatea de diferenţiere vizuală;
vizuale • creşte câmpul vizual, mai ales cel periferic şi acesta este foarte
important pentru perfecţionarea cititului;
• creşte analitismul în realizarea percepţiilor aşa că
preadolescenţii sunt în stare să sesizeze aspecte de fineţe şi detalii
semnificative proprii obiectelor sau comportamentelor oamenilor.
Percepţiile auditive au un vârf în ceea ce priveşte auzul muzical în
Un vârf al
jurul a 10 -13 ani, dar preadolescenţii preferă o intensitate mare a muzicii şi
sensibilităţii
ritmul ei. Auzul fizic şi cel fonetic ating niveluri foarte bune.
auditive la
Sensibilitatea chinestezică şi cea tactilă sunt şi mai fine şi se investesc în
preadolescenţă
activităţi artizanale pe care preadolescenţii le desfăşoară cu plăcere.

Arătaţi în ce se pot concretiza abilităţile artizanale

ale preadolescenţilor.
Capacităţile de observare ating un nou nivel privind organizarea şi

Capacitate de reglarea lor aşa că preadolescenţii le manifestă frecvent în
observare laboratoarele şcolare. Elevii de la gimnaziu pot desfăşura independent
observaţiile cu condiţia însă ca profesorul să le comunice indicatorii
Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 21
perceptivi după care să se conducă.
Reprezentările ating un nivel mai înalt de generalizare în comparaţie
Progresele
cu stadiul anterior. Se dezvoltă categorii noi de reprezentări pentru
reprezentărilor
discipline precum geometria, geografia, domeniile tehnice etc. În geometrie
gradul de generalizare a reprezentărilor poate fi foarte aproape de
cel al noţiunilor. Reprezentările de orice fel se pot organiza cu uşurinţă în
jurul unor idei centrale, a unor noţiuni de bază şi pot fi apoi cu
uşurinţă actualizate şi transformate în funcţie de sarcinile ce trebuie rezolvate.
1.4. Particularităţile proceselor cognitive complexe ale

preadolescenţilor
Gândirea
Desfăşurarea proceselor de maturizare neurofuncţională cerebrală,
cuprinse în programul genetic şi efectul influenţelor sistematice şi de
durată, din partea mediului şi educaţiei asigură trecerea la gândirea formală
ce are loc în jurul a 11 – 12 ani, deci în cursul preadolescenţei.
Caracteristicile de bază ale acestei gândiri sunt:

• desprinderea de concret prin creşterea capacităţilor de

abstractizare şi generalizare şi astfel preadolescentul poate folosi corect
noţiuni mai abstracte, mai depărtate de sursele lor iniţiale, concrete;
• preadolescentul poate să gândească bine şi dacă informaţia este
prezentată în formă verbala. În acest caz gândirea acţionează asupra
Trecerea la prepoziţiilor pe care le pune în fel de fel de relaţii logice;
gândirea • se dezvoltă operaţii de gradul al doilea şi astfel procesarea
formală informaţiei este mai complexă. Pot să desfăşoare generalizări ale
generalizărilor, abstractizări ale abstractizărilor etc.;
• însuşesc numeroşi algoritmi generali dar şi alţii specifici pentru fiecare
disciplină şcolară aşa cum ar fi cel al extragerii rădăcinii pătrate dintr-un
număr;
• reversibilitatea este deplină şi fiecare operaţie va forma o unitate
cu inversa şi cu reciproca sa şi astfel controlul logic în gândire va spori.
Acţionează o logică implicită. Reversibilitatea se referă la realizarea unei
operaţii şi apoi aplicarea alteia ajungându-se, datorită acesteia, la punctul de
pornire şi controlând corectitudinea;
• tipul de raţionament specific este cel deductiv iar cel inductiv se
perfecţionează foarte mult;
• gândirea lucrează cu noţiuni ştiinţifice de bază, organizate în sisteme
proprii fiecărei discipline şcolare.

Compară noţiunile cu care operează gândirea preadolescentului cu cele
specifice şcolarilor mici.

Gândirea cauzală este mai amplă şi mai profundă dar legată de fiecare
categorie de fenomene, mai ales cele de ştiinţele naturii, fizică, chimie.
Nivelul general al gândirii din acest stadiu influenţează
semnificativ toate celelalte procese cognitive şi, mai ales, activitatea de
învăţare.
Memoria
Înregistrează, la rândul ei un vârf de dezvoltare.
Memoria devine
• Noul nivel şcolar beneficiază de un volum crescut al memoriei. Totodată,
mai activă, mai
cerinţele şcolare stimulează şi amplifică acest parametru funcţional al
eficientă
memoriei.
• Acelaşi mare număr de solicitări şcolare face să crească şi mai mult caracterul
activ şi voluntar al memoriei elevilor de gimnaziu.
• Aşa cum s-a relevat prin cercetări, la 11 – 13 ani memoria spontană atinge un
vârf care exprimă marile disponibilităţi cerebrale din acest stadiu. Aceasta
favorizează toate procesele memoriei: întipărirea, păstrarea, actualizarea.
• O altă interesantă particularitate constă în faptul că preadolescenţii încep să
memoreze mai uşor laturile abstracte şi generale ale cunoştinţelor, ceea ce
nu era posibil în copilărie.
• Preadolescenţii au o atitudine mai activa faţă de păstrare şi
conştientizează valoarea repetărilor şi au iniţiative personale în
realizarea lor.
• Reproducerea întrece recunoaşterea, dar ea nu se depărtează prea mult de
organizarea iniţială a materialelor din momentul în care a fost întipărit.
Acest aspect este caracteristic majorităţii preadolescenţilor.


Completează frazele de mei jos care se referă la particularităţile memoriei preadolescenţei.
Intrareaînadolescenţăînseamnă volumului
general al memoriei.Preadolescenţiiîncepsămemoreze mai.laturile
........................................şi.............................alecunoştinţelor.Cu
privirelaimportanţarepetărilorpreadolescenţiiauatitudini
mai.şi astfel ei au.în

realizarea lor.
Metamemoria • Totodată, preadolescenţii reuşesc să-şi cunoască unele

particularităţi ale propriei memorii şi le pot apoi folosi cât mai bine ca să facă
faţă cerinţelor şcolare. Prin urmare, dispun de metamemorie.
Imaginaţia
Exuberanţa
Imaginaţia preadolescenţilor este apreciată ca manifestându-se amplu
imaginativă a
în contextul expansiunii cognitive generale care caracterizează acest studiu.
preadolescenţilor
Se vorbeşte de exuberanţa imaginativă a preadolescentului.
• Imaginaţia reproductivă este mult antrenată în însuşirea
diverselor cunoştinţe dar este ferită de deformările întâlnite la şcolarii mici
(aceştia modernizau imaginea lor asupra unor locuri prea îndepărtate sau
asupra trecutului istoric).
• Imaginaţia creatoare este mai bine relaţionată cu gândirea dar poate
încă să alunece, din când în când în fantezie.

Cum se explică aceste alunecări în fantasticul gratuit? Scrie
răspunsul aici.

• De cele mai multe ori imaginaţia creatoare a preadolescentului se

investeşte în activităţi artistice sau în cele artizanale.
Procesele cognitive complexe sunt favorizate de un nivel ridicat al
limbajului.
Antrenarea într-o activitate şcolară bogată, lecturile particulare, contactul
Însuşirea
mai amplu cu mass-media, comunicarea intensă cu egalii sunt factorii cei
complexă a limbii
mai importanţi ai dezvoltării deosebite a limbajului din acest stadiu.
• Astfel se înregistrează o creştere remarcabilă a vocabularului pasiv,
până la 14 000 de cuvinte la 14 ani ceea ce înseamnă o amplificare sensibilă
a competenţei lingvistice. Prin urmare, ei înţeleg tot felul de mesaje şi pot
apela la multe surse de informare. Semnificaţiile cuvintelor sunt mai
precise şi multe dintre ele au ca nucleu noţiuni ştiinţifice.
• Vorbirea are un debit foarte apropiat de al adulţilor, este
fluentă, conţine propoziţii şi fraze bogate şi unitar organizate.
Structurile verbale se deosebesc după contextul în care se desfăşoară. În
clasă tind să atingă exigenţele limbi literare. Între colegi se bazează pe
jargonul şcolar pentru care există, la această vârstă, o preferinţă specială şi,
de asemenea, apelează la superlative, într-un mod caracteristic pentru
preadolescenţi.

Care crezi că trebuie să fie atitudinea profesorului faţă de jargonul
şcolar?
• Nu mai sunt probleme de pronunţie, sau, cel puţin aşa ar trebui

să fie.
• Mijloacele neverbale de comunicare sunt folosite în mod adecvat.

• Limbajul scris prezintă următoarele particularităţi: creşte viteza de

scriere, aproape de trei ori faţă de a şcolarului mic, dar treptat. Se evidenţiază
stilul personal al scrisului. Se însuşesc explicit şi complet normele
gramaticale şi ortografice care ar trebui să regleze perfect scrisul.
• Se însuşesc modele variate de exprimare în scris. Se pot obţine

Temă de reflecţie
rezultate noi în nr. 9
elaborarea compoziţiilor şi pot folosi mai bine
De ce totuşi se
mijloacele găsescale
poetice foarte
limbimulte greşeli gramaticale şi ortografice la unii
materne.
elevi?
1.5. Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulative

şi reglatoare din preadolescenţă
• Prima remarcă pe care o facem referitoare la viaţa afectivă a

preadolescenţilor se referă la faptul ca măcar şi pentru o perioadă scurtă
de timp aceasta este direct influenţată de fenomenele pubertare. Se
constată uşor o iritabilitate, instabilitate, explozivitate caracteristice
manifestării emoţiilor şi care se pot afla la baza unor conflicte cu părinţii.
• Apoi trăirile emoţionale ale preadolescenţilor sunt mult mai
bogate şi mai nuanţate datorită varietăţii activităţilor şi relaţiilor realizate
Viaţa afectivă mai
de ei. De exemplu, trăieşte mai nuanţat şi mai profund succesul şi eşecul
intensă şi mai
pentru că propriul eu este mai implicat în obţinerea acestora. Bucuriile şi
diversificată
tristeţile sunt legate de fel de fel de competiţii dar şi de calitatea relaţiilor cu
profesorii şi colegii.

Constată că la unii elevi poate apărea o stabilă şi mai generalizată teamă de

şcoală. Care crezi că sunt cauzele ei?
Noi investiţii • Preadolescenţii fac pentru prima dată investiţii afective

afective semnificative, extrafamiliale în relaţiile de prietenie şi pot trăi
concomitent un fel de complex de vinovăţie faţă de părinţi.

De ce crezi că apare acest complex de vinovăţie şi cum va reuşi
preadolescentul să se elibereze de el ?
• Se dezvoltă sentimente noi cum ar fi cel de prietenie cu cei de

aceeaşi vârstă şi de respect şi preţuire faţă de profesori.

Prin ce se deosebesc prieteniile preadolescenţilor de cele ale
şcolarilor mici?

• Se amplifică posibilităţile de reglare a comportamentelor

emoţional-expresive, cu excepţia fenomenelor de înroşire şi paloare.
Motivaţia pentru • Preadolescenţii sunt mai conştienţi de emoţiile şi sentimentele lor şi
învăţare este fac mai frecvent legătura cu acceptorii morali, adică se confruntă cu modelele
mai eficientă şi normele morale asimilate, în primul rând, de la părinţi.

Structurile motivaţionale care se manifestă în preadolescenţă sunt
mai ales:
• motivaţia extrinsecă mai valoroasă pentru învăţare;
• se intensifică motivaţia intrinsecă a învăţării; interesele
cognitive devin mai intense şi mai selective;
• încep să fie implicate în învăţare şi în alte activităţi –
trebuinţele de autoevaluare şi autorealizare;
• interesele culturale se amplifică şi preadolescenţii devin fani ai
vedetelor din muzică şi sport;
• atracţia faţă de grupurile de egali este maximă;
• interesele pentru lectură sunt prezente, dar, la generaţiile actuale,
nu sunt foarte intense;
• interesele de colecţionare se manifesta la unii preadolescenţi dar
Varietatea
acum colecţiile devin mai valoroase faţă de cele din şcolaritatea mică;
intereselor
• începe să se manifeste, tot mai mult, interesul pentru viaţa
interioară personală.

Alege din cele enumerate mai jos trei cauze care explică scăderea
interesului pentru lectură la preadolescenţi, încercuindu-le:
a. nu ştiu să citească uşor şi bine; b. Îi deranjează caracterele prea mici ale
literelor; c. Au prea multe preocupări în timpul liber şi rămâne timp puţin
pentru lectură; d. Nu sunt suficient de stimulaţi de cei din jur; e. Nu li se
par interesante cărţile de literatură; preferă jocurile pe calculator care li se
par mai atractive; g. preferă programele TV care li se par amuzante.

Creşte puterea Componenta cea mai importantă a mecanismelor reglatoare este voinţa.
voinţei În ceea ce priveşte voinţa preadolescenţilor, aspectele cele mai importante
sunt următoarele:
• dacă şi-au fixat deja scopul sunt mai capabili să-l urmărească pe acestea şi
să reziste tentaţiilor;
• sunt mai antrenaţi în a îndeplini scopurile până la capăt;
• este mai bine dezvoltată funcţia de frână a voinţei;
• voinţa începe să se investească şi în activităţi autoformative,
autoeducative.

Ce fel de activităţi autoformative crezi că iniţiază preadolescenţii? Scrie
răspunsul aici.
1.6. Particularităţile personalităţii preadolescenţilor
Alături de factorii fundamentali ai dezvoltării psihice (ereditatea,

mediul, educaţia), personalitatea preadolescentului este puternic
influenţată şi de intensificarea conştiinţei de sine şi a capacităţii de
autodeterminare şi autoformare. Aspectele cele mai importante ale
dezvoltării personalităţii în preadolescenţă sunt:
• particularităţile temperamentale se manifestă într-o relaţie mai strânsă
cu cele caracteriale. În majoritatea situaţiilor temperamentul este
subordonat caracterului, dar numai situaţiile extreme pot proba tăria acestei
Nou nivel în
legături;
structurarea şi
• aptitudinile sunt mai bine dezvoltate şi se exprimă în rezultate
exprimarea
remarcate la nivelul şcolii şi localităţii.
aptitudinilor


Care sunt domeniile în care se manifestă
aptitudinile preadolescenţilor?
Schimbări la nivelul imaginii de sine
Autonomia
morală a
preadolescentului

Preadolescenţi a) transformările biologice intense; b) schimbarea atitudinilor celorlalţi faţă
sunt interesaţi să-şi de preadolescenţi; c) capacităţile cognitive crescute care le permit să
cunoască aptitudinile şi înţeleagă, mai mult şi mai bine, ceea ce se referă la propria fiinţă. Unul din
de aceea se consideră efectele intensificării conştiinţei de sine constă în modificări la nivelul
că în acest stadiu este imaginii de sine.
începutul identificării • Eul fizic este puternic reliefat în structura imaginii de sine. Adică
vocaţionale. preadolescentul tinde să-şi cunoască atât calităţile cât şi defectele fiind
• Caracterul alternativ încântat şi dezamăgit de sine dar încercând deja să optimizeze
continuă să se dezvolte, această latură a fiinţei lui. Această accentuată orientare către sine a fost
dar se accentuează numită de autori psihanalişti, narcisism preadolescentin.
tendinţele spre o
autonomie şi o
independenţă mai largă.
Acest fapt poate crea
conflicte cu părinţii şi
poate declanşa deja,
la unii preadolescenţi,
criza de originalitate.
• Conştiinţa
morală a
preadolescentului se
află în faza de început
a autonomiei morale,
adică atitudinile şi
comportamentele nu mai
sunt orientate de
imperativele morale
parentale ci de
convingeri morale în
curs de formare.
• Preadolescenţ
a se caracterizează
prin intensificarea
conştiinţei de sine
datorită mai ales
următorilor factori:


Care crezi că sunt aceste încercări de optimizare a eului fizic la
preadolescent?
• Eul social este într-un mare proces de schimbare datorită creşterii

atracţiei spre grup şi a importanţei acestuia pentru dezvoltarea
psihică generală a preadolescentului. Acesta ajunge treptat să-şi cunoască
locul în grup şi reputaţia de care se bucură şi poate fi foarte anxios datorită
faptului că grupul l-ar putea respinge sau izola.
• Eul spiritual este, de asemenea, în progres, preadolescenţii îşi dau
seama de unele însuşiri ale atenţiei, memoriei, gândirilor. Nu mai
interiorizează necondiţionat părerile părinţilor, ci caută să se cunoască
singuri mai bine. Dacă desfăşoară activităţi autoformative îşi propun să
optimizeze şi eul spiritual.
• În preadolescenţă începe să se cristalizeze idealul de viata. În acest
stadiu apare orientarea spre viitor şi prospectarea acestuia. De fapt, cei din
jur pun des întrebări cu privire la ce va dori preadolescentul să facă în viitor şi
astfel, treptat el însuşi va gândi, va începe să viseze la viitor şi va căuta
deocamdată, modele ale acestei dimensiuni a vieţii sale, la cei din jur:
părinţi, fraţi, surori, personalităţi recunoscute într-un domeniu nou, vedete.
Pe această bază începe să se cristalizeze pentru prima dată un ideal, care are
însă următoarele particularităţi:
a) este, mai degrabă, o preluare de modele de la alţii, acestea
fiind expresii concrete şi accesibile a ceea ce îşi doreşte, dar nu sunt potrivite
total propriei fiinţe;

b) idealul rămâne relativ instabil, preadolescentul încercând noi

variante;
c) este adesea departe de posibilităţile sale şi deci,
fantezist;
d) este elaborat unilateral, adică se referă doar la viitorul
şcolar şi profesional.
Cu toate imperfecţiunile sale, idealul îndeplineşte un rol
important în descoperirea propriilor posibilităţi şi în orientarea
propriilor energii şi capacităţi. De aceea, formarea idealului de viată trebuie
să fie un obiectiv al programelor instructiv-educative desfăşurate cu
preadolescenţii.
În ceea ce priveşte personalitatea în ansamblu, preadolescenţii încep să
fie interesaţi de unicitatea şi originalitatea acesteia.
În aceste condiţii se accentuează aspectele diferenţiale în
dezvoltarea şi manifestarea personalităţii. Ele trebuie luate în
consideraţie în vederea tratării diferenţiate şi individualizate a elevilor şi
pentru stimularea continuă a preocupărilor lor pentru autoeducaţie.
Rezumatul acestei unităţi de învăţare
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, trebuie să reţii

următoarele idei:
• Preadolescenţa este stadiul ieşirii din copilărie şi corespunde

intervalului 10-14 ani.
Trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial înseamnă schimbări
importante în învăţare: mai multe discipline şcolare, eforturi mari
de abstractizare şi generalizare, interacţiunea cu profesori diferiţi,
învăţare independentă crescută.
Se produc schimbări importante şi în relaţiile cu ceilalţi: familia are
atitudini încă ambigui şi-l consideră când copil, când preadolescent,
profesorii nu-l mai tratează ca pe un copil, grupul formal are anumite
aşteptări.

• În acest stadiu se produc mari schimbări biologice: vârf de creştere

în înălţime, perfecţionarea sistemului nervos şi a analizatorilor,
modificări în sistemul neurohormonal, cu deosebire, intrarea în funcţiune
a glandelor sexuale, parcurgându-se următoarele etape: prepubertară în
care se accentuează caracterele sexuale secundare; pubertară – intră în
funcţie glandele sexuale şi postpubertară ce se desfăşoară în adolescenţă.
Aceste schimbări fizice influenţează afectivitatea, conştiinţa de sine, imaginea
de sine.
• Se perfecţionează capacităţile senzorial-perceptive şi cele de
observare. Acestea devin mai bune, asigură diferenţieri corecte şi precise.
Observaţia se poate desfăşura independent dar cu condiţia transferării către
preadolescenţi a indicatorilor de urmărit.
• Capacităţile de reprezentare se dezvoltă foarte mult: creşte gradul
de generalizare, se formează categorii noi de reprezentări, se produce
organizarea acestora în jurul noţiunilor şi ideilor importante.
• În acest stadiu se trece de la gândirea concret operatorie la cea
formală, adică adolescentul poate prelucra informaţii chiar dacă acestea nu
mai sunt oferite de contactul direct cu obiectul, ci sunt exprimate verbal. Se
dezvoltă operaţiile de gradul II, raţionamentul deductiv, algoritmi de lucru
etc. Se dobândeşte deplina reversibilitate în gândire.
• Memoria preadolescentului se perfecţionează prin:
dezvoltarea proceselor de memorare, creşterea ponderii celei logice şi
voluntare şi a reproducerii faţă de recunoaştere.
• Se înregistrează un fel de exuberanţă imaginativă ca expresie a
progresului mental general, însă nu are legaturi stabilizate şi perfecţionate cu
gândirea şi poate aluneca în fantezii gratuite.
• Limbajul se perfecţionează: creşte vocabularul, corectitudinea
structurilor verbale, îmbogăţirea acestora şi adaptarea lor în situaţii
diferite de comunicare. Apare atracţia foarte mare către jargonul şcolar.

Afectivitatea preadolescenţilor este influenţată de fenomenele

pubertare şi poate să prezinte instabilitate, iritabilitate şi expozivitate în
manifestarea emoţiilor. În acelaşi timp, afectivitatea este bogată şi diversă.
Se dezvoltă capacităţi de reglare şi stăpânire a conduitelor emoţional-
expresive.
• Se dezvoltă structuri motivaţionale noi şi complexe cum ar fi
interese cognitive, culturale şi de grup, trebuinţe de autoafirmare şi
autorealizare, idealul de viaţă.
• Personalitatea preadolescenţilor este puternic influenţată de
schimbările biologice, de cele privind activitatea de învăţare şi
principalele relaţii cu ceilalţi, se consolidează aptitudinile şi multe
însuşiri caracteriale (sunt în mare schimbare doar cele privind autonomia şi
independenţa) şi se cristalizează mai bine imaginea de sine chiar dacă
aceasta rămâne relativ instabilă.
Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare
Îţi recomand ca după ce ai încercat să rezolvi probele de

autoevaluare să citeşti şi recomandările şi sugestiile cuprinse în acest paragraf.
Întrebarea nr. 1
Trebuie să faci un efort de reamintire. Este de ajuns dacă notezi
ierarhizându-le cinci preocupări de atunci.
Întrebarea nr. 2
Atunci când cauţi răspunsul la aceste întrebări să te gândeşti că în relaţia
cu adultul copilul, preadolescentul, adolescentul se simt în inferioritate şi
nu-şi pot manifesta pe deplin toate disponibilităţile.
Întrebarea nr. 3 Trebuie
să alegi b, d, f. Întrebarea
nr. 4
Poţi folosi propria experienţă sau poţi discuta cu unul-doi
preadolescenţi.
Întrebarea nr. 5
Ca să le compari, să te gândeşti că cele ale preşcolarilor sunt aproape în
întregime empirice iar la şcolari apar cele ştiinţifice chiar dacă sunt
elementare.

Întrebarea nr. 6
Prima propoziţie se completează cu „creşterea”. A doua
propoziţie se completează cu „uşor, abstracte şi generale”. A treia
propoziţie se completează cu „active şi contribuţii”.
Întrebarea nr. 7
Chiar din ce ai studiat a rezultat că legăturile imaginaţiei cu
gândirea sunt încă puţin consolidate şi totodată, preadolescenţii având o
conştiinţă de sine intensificată, tind să ajungă la exagerări. Nu acţionează bine
factorii de echilibru cum ar fi experienţa de viaţă şi chibzuinţa.
Întrebarea nr. 8
Profesorul să nu-l accepte în comunicarea din clasă dar să-l tolereze
într-o anumită măsură pentru că este o altă expresie a dorinţei de independenţă.
Întrebarea nr. 9
Trebuie avut în vedere motivaţia pentru învăţare şi gradul scăzut
de consolidare a deprinderilor ortografice şi gramaticale.
Întrebarea nr. 10
Cauzele trebuie constatate în: relaţia cu părinţii, relaţia cu
profesorii cu aspiraţiile şi capacităţile proprii.
Întrebarea nr. 11
Trebuie avut în vedere durata foarte mare a relaţiei cu părinţii şi
dragostea puternică pentru ei. Dezvinovăţirea poate începe chiar cu
manifestarea îndoielilor în dragostea părinţilor.
Întrebarea nr. 12
Trebuie să ai în vedere că preadolescenţii îşi aleg prietenii după calităţile
lor, apoi sunt conştienţi de ce este prietenia şi se implică puternic în
această relaţie.
Întrebarea nr. 13
Trebuie alese următoarele cauze: c, f şi g.
Întrebarea nr. 14
Poţi folosi amintirile personale din acest stadiu. Dar să ştii că băieţii
încep cu perfecţionarea calităţilor fizice, iar fetele cu păstrarea siluetei.

Întrebarea nr. 15
Să ai în vedere propria experienţă. Întrebarea nr.
16
Trebuie să subliniezi preocupările pentru vestimentaţie, pentru tunsori şi
coafuri, pentru accesorii vestimentare.
Lucrarea de evaluare nr. 1 şi modul de evaluare
1. Care este locul preadolescenţei în cadrul ciclului de

creştere şi dezvoltare? (Preadolescenţa face trecerea de la copilărie la
adolescenţă. Este ieşirea din copilărie.)
2. Ce schimbări se petrec în activitatea de învăţare prin trecere
de la ciclul primar la cel gimnazial? (Înmulţirea şi diversificarea
disciplinelor şcolare, însuşirea sistematică a noţiunilor ştiinţifice de bază,
interacţiunea cu mai mulţi profesori, învăţare independentă crescută.)
3. Ce alte activităţi, în afara celei de învăţare, mai
desfăşoară preadolescenţii? (Jocuri cu reguli arbitrare, vizionări de
spectacole muzicale şi sportive, vizionare de program TV, activităţi de
muncă alături de familie în beneficiul acesteia.)
4. Care sunt cele mai importante modificări organice la
preadolescenţi? (vezi paragraful corespunzător)
5. Ce schimbări se produc la nivelul sistemului neuroendocrin?
(Intensificarea activităţii tiroidei, hipofiza acţionează asupra glandelor
sexuale, epifiză şi suprarenale vor face să apară caracterele sexuale secundare,
timusul îşi încetează activitatea, intră în funcţie glandele sexuale.)
6. Care sunt etapele pubertăţii şi cum se manifestă?
(prepubertară, pubertară, postpubertară.)
7. Ce influenţe au fenomenele pubertăţii în plan psihic?
(Asupra afectivităţii, controlului de sine, imaginii de sine.)
8. Ce este specific în manifestarea capacităţilor senzorial-
perceptive şi de observare la preadolescenţi? (Văzul: creşte
capacitatea de discriminare, câmpul vizual periferic, analitismul percepţiilor;
auzul; vârf în manifestarea acestei capacităţi la 13 ani, sensibilitatea
diferenţială foarte bună.)

9. Ce se poate spune despre reprezentările preadolescenţilor în

ceea ce priveşte gradul de generalizare şi organizarea lor? (Apar
reprezentări cu grad foarte mare de generalitate; reprezentările se
organizează în jurul noţiunilor cheie şi a ideilor centrale.)
10. În ce constă trecerea la gândirea formală? (Desprinderea de
concret şi dobândirea unor mari capacităţi de abstractizare şi generalizare,
apar operaţiile de gradul II şi reversibilitate deplină, se însuşesc numeroşi
algoritmi.)
11. Care sunt particularităţile memoriei preadolescenţilor?
(Volum crescut, mai activă, se memorează mai uşor laturile abstracte şi
generale ale cunoştinţelor, se conştientizează valoarea repetărilor).
12. În ce constă exuberanţa imaginativă a preadolescentului şi cum
se explică? (Exuberanţa imaginativă se exprimă în uşurinţa elaborării de
imagini şi idei noi. Este favorizată de creşterea generală a capacităţilor cognitive
din acest stadiu.)
13. Caracterizează limbajul preadolescenţilor? (Creşterea
vocabularului şi a debitului şi fluenţei verbale, fraze bogate, unitatea
discursului verbal, mijloacele neverbale folosite adecvat.)
14. Care sunt aspectele caracteristice pentru afectivitatea
preadolescentului? (Viaţă afectivă bogată şi variată, prietenii puternice
şi stabile, sentimente noi, reglarea conduitelor emoţional expresive.)
15. Care sunt schimbările în planul motivaţiei în
preadolescenţă? (Motivaţie extrinsecă mai evoluată pentru învăţare, motivaţie
intrinsecă intensificată, interes pentru grup, joc, lectură, manifestări
culturale şi sportive, pentru colecţii.)
16. De ce se intensifică, în mod special, conştiinţa de sine la
preadolescenţi? (Sunt trei factori principali a) modificările biologice;
b) modificarea atitudinilor şi cerinţelor celor din jur; c) capacităţi
cognitive crescute.)

17. Cum se structurează imaginea de sine la preadolescenţi? (Eul

fizic puternic reliefat şi trăirea încântării sau dezamăgirii faţă de acesta;
eul spiritual dominat de însuşirile care asigură rezultatele şcolare bune şi
foarte bune; eul social foarte tensionat de calitatea relaţiilor cu grupul
informal.)
18. În ce constă dezvoltarea aptitudinilor în stadiul
preadolescenţei? (Dezvoltarea aptitudinilor se exprimă în rezultate
importante, remarcate la nivelul unităţii şcolare.)
19. Care sunt însuşirile caracteriale ale adolescentului care tind să
se manifeste mai puternic? (Autonomia şi independenţa.)
20. Care sunt particularităţile idealului de viaţă al
preadolescentului? (Este rezultatul preluării simple a modelelor, instabil,
uneori fantezist, unilateral elaborat.)
Se acordă câte un punct pentru răspunsurile corecte de la următoarele

întrebări: 1, 3, 6, 9, 12, 15, 16, 18, 19, 20.
Se acordă câte două puncte pentru răspunsurile corecte de la
următoarele întrebări: 2, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 13, 14, 17.
Totalul maxim este 30 puncte. Punctele obţinute de fiecare se vor
împărţi la 3 şi va rezulta o notă în scara de la 1 la 10. Când vor fi şi 50 sutimi
se va rotunji nota în favoarea studentului.
Lucrarea trebuie elaborată personal (fără a se copia din cărţi) şi transmisă
tutorelui. Va fi de maximum 4 pagini.

Bibliografia minimală
– BONCHIŞ ELENA, Psihologia vârstelor, Edit. Universităţii din

Oradea, 2004, pag. 279-282.
– CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, Edit. Credis, Bucureşti, 2001,
pag. 276-280.
– DEBESSE M. (coord.), Psihologia copilului de la naştere la
adolescenţă, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, pag. 296-303.
– MUNTEANU ANCA, Psihologia copilului şi adolescentului, Edit.
Augusta, Timişoara, 1998, pag. 236-238.
– OSTERRIETH P., Introducere în psihologia copilului, Edit.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, pag. 154-160;
– PIAGET J. INHELDER BARBEL, Psihologia copilului, Edit.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pag. 111-118.
– ŞCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia vârstelor, Edit.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pag. 224-226.


ADOLESCENŢA – STADIUL UNOR AMPLE TRANSFORMĂRI PSIHICE
CUPRINS:
2. ADOLESCENŢA-STADIUL UNOR AMPLE TRANSORMĂRI................................................28
2.1. Dominantele în profilul de dezvoltare din adolescenta..............................................................28
2.2. Schimbări în activitatea fundamentală şi în relaţiile sociale ale adolescenţilor ............................30
2.3. Dezvoltarea biologică a adolescenţilor .......................................................................................32
2.4. Particularităţile capacităţilor senzorial-perceptive, de observare şi de
reprezentare ale adolescenţilor şi postadolescenţilor ..........................................................................33
2.5. Gândirea formal-abstractă a adolescenţilor şi postadolescenţilor ................................................34
2.6. Caracteristicile memoriei şi imaginaţiei adolescenţilor şi postadolescenţilor ...............................36
2.7. Comunicarea şi limbajul în adolescenţă şi postadolescenţă ...........................................................39
2.8. Evoluţia afectivităţii, motivaţiei şi voinţei în adolescenţă şi postadolescenţă ....................................40
2.9. Personalitatea adolescentului şi postadolescentului...................................................................43
Lucrarea de evaluare nr. 2 şi modul de autoevaluare.........................................................................55

2. ADOLESCENŢA-STADIUL UNOR AMPLE TRANSORMĂRI

PSIHICE Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2
După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor putea:
• să rezume schimbările ce se produc în cursul adolescenţei în

activităţile şi relaţiile acestora şi ce efort de adaptare se cere;
• să enumere dominantele profilului de dezvoltare din adolescenţă
pentru a explica însemnătatea acestui stadiu pentru dezvoltarea generală
2.1. Dominantele
a omului; în profilul de dezvoltare din adolescenta
• să identifice principalele progrese ale proceselor cognitiv senzoriale,
Adolescenţa şi postadolescenţa încheie primul ciclu al
din acest stadiu;
dezvoltării umane. Mai ales adolescenţa, a fost şi a rămas în atenţia
• să dezvolte ideile care arată că în adolescenţă se atinge un vârf
cercetătorilor şi a fost timp îndelungat investigată.
caracteristic pentru specia umană, în ceea ce priveşte inteligenţa şi
Acest stadiu care este cuprins între 14 şi 20 de ani şi este urmat de
gândirea;
post adolescenţa până la 25 de ani, implică schimbări de ordin psihic atât de
• să rezume clar cunoştinţele care se referă la memoria şi imaginaţia
numeroase şi importante încât unii autori l-au considerat o a doua naştere.
adolescenţilor şi postadolescenţilor;
(J.J. Rouseau). Alţii i-au remarcat
• să explice cum se petrec schimbările importante din viaţa afectivă şi din
structurile motivaţionale ale adolescenţilor şi postadolescenţilor;
• să identifice componente noi ale personalităţii care se formează în
adolescenţă;
• să descrie criza de originalitate a adolescentului şi să-i arate importanţa
pentru transformarea generală a personalităţii.

caracterul tumultuos al schimbărilor şi au numit-o „vârsta furtunii şi

stresului” (Stanley Hall), a „vivacităţii afective” (M. Debesse) etc. În
tabloul amplu şi complex al dezvoltării din acest stadiu pot fi relevate
următoarele dominante:
• avans cognitiv remarcabil ajungându-se, în ceea ce priveşte
Adolescenţa ca
inteligenţa şi memoria, la cele mai înalte cote;
„a doua
naştere” • depăşirea identificării cu părinţii, ieşirea de sub tutela familiei
şi şcolii şi integrarea în viaţa socială şi culturală a comunităţii;
• o nouă intensificare a conştiinţei de sine şi o căutare asidua a identităţi
de sine (E. Erikson), a unicităţii şi originalităţii;
• parcurgerea unor faze decisive în cucerirea autonomiei şi
independenţei, după ce se trece peste perioada tensionată a „crizei
originalităţii”;
• apariţia conştiinţei apartenenţei la generaţie;
• formarea unor noi componente ale personalităţii şi
organizarea într-o structură unitară care mediază adaptările eficiente cu toate
felurile de situaţii.
Prin urmare, spre deosebire de copilărie, adolescenţa ocupă un loc
aparte în istoria personală a fiecăruia. Intrarea în acest stadiu accentuează
conştientizarea multiplelor schimbări şi transformări care-i sunt caracteristice.
Adolescenţa rămâne în amintirea tuturor ca un fel de trezire, ca o trecere de
la existenţa oarecum în sine, legată de un timp prezent şi de relaţii simple
cu ambianţa şi cu sine, caracteristice copilăriei, la o deschidere deosebită
faţă de lume şi univers, la înţelegerea locului propriu printre ceilalţi, a
rostului vieţii, la preocuparea constantă pentru viitor şi la efortul personal de
a deveni adult.


Relevă cea mai puternică impresie pe care o ai în minte despre propria
adolescenţă.
2.2. Schimbări în activitatea fundamentală şi în relaţiile sociale

ale adolescenţilor
Începutul adolescenţei înseamnă şi intrarea în noul ciclu şcolar

– cel liceal. Schimbările fundamentale caracteristice învăţării de la acest
nivel sunt:
• conţinuturile de învăţare sunt mai amplificate la fiecare din
Schimbări în disciplinele care au fost studiate şi în stadiul anterior;
activitatea de • apar noi discipline şi creşte, în ansamblu, volumul învăţării;
învăţare • unele discipline noi, cum ar fi filosofia, logica, cer un nivel
foarte ridicat de abstractizare şi generalizare;
• timpul de învăţare independentă creşte până la 4 – 5 ore zilnic, la
adolescenţii serioşi;
• se folosesc şi alte surse de informare şi învăţare decât
manualele şcolare;
• se poate forma un stil cognitiv personal care să rămână
caracteristic pentru toată viaţa;
• adolescenţii elevi pot manifesta capacităţi pentru
microcercetare şi pot participa la sesiuni ştiinţifice şcolare;
• având capacităţi fizice şi psihice crescute pot participa la
activităţi de muncă familială sau se pot angaja profesional;
• unii au o largă participare la activităţile culturale şi sportive din
localitatea lor.


În raport cu măsura în care satisfac sarcinile şcolare, adolescenţii pot fi
diferenţiaţi. Ce categorii crezi că se pot găsi în orice şcoală?
Schimbările cele mai importante în sistemul de relaţii sunt

următoarele:
• în familie nu mai este considerat copil şi se poate bucura de o
Scimbări în
autonomie mai crescută. I se respectă măcar unele din dorinţe şi
sistemul
preferinţe, este consultat în unele probleme;
relaţiilor
• în şcoală profesorii îl tratează ca elev mare respectându-i punctele
de vedere, opţiunile, sugestiile etc. Între adolescenţi şi profesori pot
apărea relaţii de cooperare care să se încheie cu referate şi comunicări
ştiinţifice;
• poate relaţiona cu persoane din afara familiei şi şcolii,
îmbogăţindu-şi experienţa de viaţă;
• instituţiile sociale îi recunosc noile capacităţi şi astfel la 14 ani obţine
primul buletin de identitate şi la 18 ani dreptul de vot.


Ce importanţă poate avea pentru adolescent obţinerea buletinului de
identitate şi apoi a dreptului de vot?
Toate schimbările în activitatea şi relaţiile adolescenţilor şi

postadolescenţilor, la care ne-am referit, generează solicitări noi, ocazii şi
condiţii de manifestare, altfel decât în copilărie şi stimulează altfel dezvoltarea
psihică generală în ritmuri crescute şi la niveluri înalte.
2.3. Dezvoltarea biologică a adolescenţilor
Dezvoltarea Schimbările biologice continuă şi în adolescenţă dar în ritmuri mai

biologică: scăzute (Ursula Şchiopu, Emil Verza).
greutate şi La sfârşitul stadiului se ajunge la o înălţime medie la băieţi de 170 –
înălţime 177 cm iar la fete de 162 – 168 cm. Creşterea în înălţime este mai accentuată
la cei din mediul urban. Greutatea ajunge la băieţi, la sfârşitul stadiului, la
circa 60 kg – 65 kg dar la fete continuă să fie influenţată de modele culturale
şi este cu 15 – 20 kg mai mică.

Alege trei dintre cele mai periculoase urmări ale regimului alimentar
drastic pe care şi-l impun unele adolescente, încercuind:
a. scăderea poftei de mâncare; b. Pierderea aspectului catifelat al
tenului; c. Întârzierea creşterii în înălţime; d. Instalarea anorexiei
nervoase; e. senzaţia generală de lipsă de forţă; f. Întârzierea
fenomenelor pubertare; g. scăderea capacităţii de tonus muscular; h.
Instalarea anemiei.

Perfecţionări Procesele de osificare continuă în ritmuri mai mici şi se desăvârşesc.

organice La nivel facial se realizează armonizarea trăsăturilor. Sistemul muşchiular
dispune de capacitate de tonus ca a adultului şi de reglare fină.
Sistemul endocrin se echilibrează şi apare funcţia de procreere. La
nivelul cerebral se continuă perfecţionările din stadiul anterior
referitor la viteza crescută de formare a conexiunilor
nervoase şi la organizarea lor.
În adolescenţă se ajunge la o frumuseţe fizică specifică ce se exprimă
în limbajul obişnuit prin termenul de îmbobocire şi apoi înflorire în
postadolescenţă.
2.4. Particularităţile capacităţilor senzorial-perceptive, de

observare şi de reprezentare ale adolescenţilor şi
postadolescenţilor
În adolescenţă toate procesele informaţionale se desfăşoară la nivel înalt

Condiţiile
şi au o sporită eficienţă.
organice
În legătură cu dezvoltarea percepţiilor J. Piaget sublinia:
depline ale
„condiţiile organice ale percepţiei nu sunt deplin realizate decât în faza
percepţiilor
adolescenţei”. Prin urmare, în adolescenţă se constată scăderea
pragurilor senzoriale, creşterea rapidităţii explorărilor perceptive,
Noul progres în realizarea unor estimări relativ corecte ale lungimilor, volumului, vitezei
realizarea etc. Sunt verbalizate cu uşurinţă toate însuşirile percepute dar la acestea
observării se asociază semnificaţii personale legate de eu şi de unicitatea personalităţii

fiecăruia.
Adolescenţii îşi pot organiza şi dirija propriile observaţii fără a mai
avea nevoie de vreun ajutor iar postadolescenţii le investesc în veritabile
activităţi de cercetare.


Ce fel de microcercetări credeţi că pot face adolescenţii? În ce
domenii? Scrie răspunsul aici.
Procesul de reconstitutivitate reprezentativă se realizează cu uşurinţă la

Mari capacităţi adolescenţi. Ei pot avea atât reprezentări foarte bogate în detalii cât şi altele
de reprezentare ce au un grad foarte înalt de generalitate. Aceasta este o condiţie
necesară pentru bogăţia planului mental al adolescentului. Se
accentuează organizarea reprezentărilor în jurul ideilor sau conceptelor
centrale dintr-un câmp cognitiv.
Adolescenţii îşi reprezintă cu uşurinţă relaţii structurale şi
funcţionale între diverse feluri de elemente. Ating uşor nivelul înalt al
generalizărilor în reprezentare, cel propriu conceptelor figurale. Cei
interesaţi de tehnică şi care se vor specializa în postadolescenţă, în acest
domeniu, vor dobândi abilităţi şi mai mari de reprezentare. La fel pot să
reprezinte, în detaliu, aspecte semnificative din fel de fel de structuri şi să
surprindă noi însuşiri şi funcţionalităţi. Aceste capacităţi de reprezentare sunt
demonstrate atât în rezolvarea unor sarcini practice cât şi în momentele de
reverie ce apar relativ frecvent la această vârstă.
2.5. Gândirea formal-abstractă a adolescentului şi

postadolescentului
Intrarea în adolescenţă înseamnă, după J. Piaget, desăvârşirea

Vârf al
inteligenţei operaţiilor formale. Acelaşi autor împreună cu numeroşii săi
colaboratori, au susţinut prin cercetări ample ideea că în
adolescenţă, în jurul a 17-18 ani se atinge nivelul cel mai înalt al
funcţionării structurilor operatorii mentale şi a manifestării inteligenţei umane.

Acest nou nivel se caracterizează prin:

• operaţiile gândirii sunt pe deplin eliberate de conţinuturile
informaţionale cărora li s-au aplicat iniţial, se generalizează, se transferă
Combinatorică şi devin formale. J. Piaget spune că adolescenţii pot să combine aceste
mintală de vârf operaţii în moduri foarte variate şi să ajungă la un fel de combinatorică
mentală prin care să verifice toate însuşirile obiectelor şi fenomenelor şi
relaţiile dintre ele, respectând totodată legile logice. În acest fel este întărit
în mod considerabil mersul deductiv al gândirii;
• operaţiile de gradul II (sinteze ale sintezelor, generalizări ale
generalizărilor, abstractizări ale abstractizărilor etc.) sunt bine consolidate şi
pe deplin reversibile;
• în timpul însuşirilor cunoştinţelor la diferite discipline se
formează scheme de gândire riguroase care pot fi aplicate cu uşurinţă în
diferite situaţii şi astfel gândirea se poate desfăşura cu mare viteză;
• perfecţionarea şi extinderea aplicării schemelor de gândire (cum
ar fi a echilibrării balanţei, a compunerii forţelor, a compensării etc.), permite
rezolvarea unui număr mare şi variat de probleme;
Dezvoltarea
• un alt efect al formării schemelor de gândire este şi ceea ce J. Piaget
shemelor
a numit spiritul experimental spontan care consta în capacitatea
mentale
adolescentului de a desprinde mental toţi factorii care sunt implicaţi
într-o situaţie şi de a proba apoi, pe rând, în minte, influenţa pe care o
Spiritul au;
experimental • raţionamentul dominant e cel ipotetico-deductiv; adolescentul
mental formulează ipoteze şi apoi desfăşoară lanţuri lungi de raţionamente pentru a
le confirma; face apel la sisteme abstracte de idei şi la teorii. Acest aspect se
amplifică în postadolescenţă. Adolescenţii înşişi sunt uimiţi de forţa minţi lor;
• gândirea prelucrează un mare volum de informaţii şi foloseşte variate
sisteme de simboluri (din matematică, fizic, chimie etc.);
• noţiunile cu care operează gândirea formală au un grad mare de
abstractizare şi generalizare şi formează sisteme riguroase, în cadrul fiecărei
discipline;

Gândire logică • adolescenţii ajung la o gândire cauzală complexă;

de nivel înalt • totodată, ei pot să cuprindă cu mintea, să se raporteze la spaţiul şi
timpul infinite;
• sunt înclinaţi spre generalizări şi spre construcţii de teorii (mai ales în
postadolescenţă).
Caracteristicile prezentate mai sus, şi altele care au fost relevate
ulterior, exprimă nivelul deosebit la care poate ajunge gândirea
adolescenţilor şi postadolescenţilor. Dar cercetările mai noi au constatat că
sunt diferenţe între adolescenţi în ce priveşte nivelul pe care îl poate atinge
gândirea lor, datorită numeroşilor factori interni, subiectivi şi externi care pot
acţiona, de-a lungul anilor.

Caracterizează propria gândire prin comparaţie cu trăsăturile care sunt
specifice adolescenţilor.
Prin urmare, adolescenţii şi postadolescenţii au un potenţial cognitiv

deosebit, dar aceasta nu se realizează în mod egal la toţi. Se pot uşor
constata mari diferenţe între ei. Chiar adolescenţii ajung să-şi cunoască, măcar
o parte din aceste calităţi şi să se orienteze în cunoştinţă de cauză spre direcţii
corespunzătoare de calificare.
2.6. Caracteristicile memoriei şi imaginaţiei adolescenţilor şi

postadolescenţilor
Memoria are cel Memoria adolescentului este rezultatul maturizării mecanismelor
mai mare volum cerebrale şi al progreselor constante înregistrate în stadiile anterioare.

Caracteristicile cele mai importante sunt:
• atingerea volumului celui mai înalt care asigură însuşirea
cunoştinţelor din variate domenii şi construirea bazelor culturii
generale şi a celei profesionale;
• dominarea memoriei logice fără de care nu s-ar putea face faţă

solicitărilor şcolare şi extraşcolare aşa de variate şi numeroase;
• creşterea capacităţii de a memora laturile abstracte şi
generale ale cunoştinţelor care permit formarea unor structuri
cognitive ce integrează uşor noi informaţii şi le asigură păstrarea
îndelungată;
• formarea unor noi procedee mnezice care susţin creşterea şi mai
mare a caracterului activ al memoriei: identificarea ideilor centrale,
ierarhizarea lor, selectarea argumentelor, eliminarea detaliilor
nesemnificative etc.;
Metamemoria • dezvoltarea mai largă a metamemoriei care permite gestionarea
mai bună a capacităţilor mnezice. Între gândirea şi memoria
adolescentului sunt puternice relaţii de susţinere reciprocă şi astfel creşte
productivitatea şi eficienţa metamemoriei generale specifică acestui stadiu;
• reproducerea activă a cunoştinţelor, adică selecţionarea
corespunzătoare a materialului ce trebuie actualizat, şi reorganizarea în altă
formă, adaptată sarcinilor de rezolvat.

Identifică particularităţile propriei memorii şi arată care ar fi sarcinile în care
ar putea fi investită cu succes.
Imaginaţia ajunge în acest stadiu la nivelurile înalte ale

celorlalte procese cognitive iar adolescenţii o percep ca pe o nouă zonă
de autodefinire şi exprimare originală.
• Cea reproductivă se desfăşoară din ce în ce mai uşor şi mai bine şi este investită
în învăţare, în activităţile curente, în realizarea lecturilor de diverse
feluri.

• Imaginaţia creatoare este cea care se manifestă la cote foarte înalte.

Este favorizată de legături strânse cu gândirea care susţin, mai ales,
originalitatea ei în sarcinile ştiinţifice şi tehnice. Imaginaţia creatoare
implicată în activităţi artistice este propulsată de afectivitatea ce
poartă amprenta acestei vârste, adică este tumultuoasă, intensă, profundă,
nuanţată.

Criticii literari vorbesc uneori de poezia adolescentină a unui autor. Ce
argumente de ordin psihologic ar întări această diferenţiere ca realizare
deosebită din adolescenţă?

În ansamblu, imaginaţia creatoare a adolescenţilor şi
Imaginaţie postadolescenţilor se remarcă printr-un grad mai mare de
creatoare originalitate, comparativ cu alte stadii şi prin personalizarea modurilor de
originală exprimare.
• Visul de perspectivă, ca formă a imaginaţiei active şi voluntare, este implicat
cu precădere în construirea idealului de viaţă.
• Adolescenţii sunt însă frecvent antrenaţi în reverii ce se referă mai ales la
viitor. Este una din căile de descifrare a viitorului.
Prin urmare, nivelul general înalt al imaginaţiei este, la rândul său,
un aspect deosebit al dezvoltării cognitive din adolescenţă şi
postadolescenţă.

2.7. Comunicarea şi limbajul în adolescenţă şi

postadolescenţă
Întreaga dezvoltare cognitivă, la care ne-am referit până acum, este
strâns legată de progresele limbajului. Acestea se constată în următoarele
planuri:
• vocabularul înregistrează până la sfârşitul stadiului o creştere
Îmbogăţirea
de până la 20.000 cuvinte ceea ce asigură o competenţă lingvistică şi mai
mijloacelor de
crescută decât a preadolescentului. Cei ce continuă studiile însuşesc foarte
comunicare
mulţi termeni ştiinţifici şi nucleul de semnificaţii al unui număr mare de
cuvinte este reprezentat de noţiuni ştiinţifice complexe. De aceea sunt
foarte exigenţi în legătură cu respectarea sensurilor exacte ale cuvintelor.
Adolescenţii şi postadolescenţii însuşesc în şcoală, dar şi pe alte căi,
tehnicile moderne de comunicare lărgindu-şi foarte mult orizontul de
cunoaştere;
• însuşesc două sau trei limbi străine, pot intra în dialog cu tineri din alte
ţări şi pot beneficia de avantajele informaţionale ale internetului.
Angajează, în comunicarea cu altul, în mod adecvat, toate mijloacele
neverbale. În cazul relaţiilor afective profunde cu anumite persoane, sunt
capabili să recepţioneze şi să decodifice cele mai subtile sensuri ale
structurilor verbale emise de acestea şi ale gesturilor însoţitoare;
• vorbirea are un debit adaptat la situaţii, este fluentă,
expresivă, controlată mereu de normele gramaticale bine stăpânite;
• adolescenţii îşi pot elabora un stil propriu de exprimare
verbală pe care îl apreciază ca fiind măsura inteligenţei şi a gradului de
cultură.
Dialogul este diferenţiat în funcţie de interlocutor: faţă de adulţi se
exprimă reverenţios, elevat, îngrijit, corect, faţă de egali îşi permit lejerităţi
verbale, din spirit de gaşcă;
• în adolescenţă dar mai ales în postadolescenţă, se însuşesc tehnici de
citire rapidă şi pot scădea capacităţile de citire expresivă;
• limbajul scris ce caracterizează prin accentuarea particularităţilor
Perfecţionarea individuale în realizarea grafemelor, prin exigenţe privind normele
limbajului scris gramaticale şi ortografice, prin creşterea importanţei
fazei de proiectare a ceea ce se va realiza în scris.


Fă o comparaţie a propriului limbaj cu toate caracteristicile notate mai
sus şi constată progresele pe care le-ai făcut acum.
Dar toate aceste performanţe ale limbajului se ating numai dacă

adolescenţii au aspiraţii înalte în legătură cu instruirea şi educarea lor şi
acţionează conştient şi voluntar în acest sens.
2.8. Evoluţia afectivităţii, motivaţiei şi voinţei în adolescenţă şi

postadolescenţă
Dezvoltarea afectivă tinde să se ridice în adolescenţă la cotele înalte
Exuberanţă pe care le atinge şi cogniţia. Acest nivel crescut se exprimă astfel:
afectivă • entuziasm juvenil chiar exaltare afectivă (M. Debesse) ce exprimă, cu precădere,
intensităţile înalte şi expansiunea vieţii afective. De aceea mulţi autori au
spus că adolescenţa este o vârstă a „furtunii şi stresului” sau a „vivacităţii
afective” etc.;
• rezonanţa afectivă largă şi profundă la toate felurile de evenimente din
familie (sănătatea şi înţelegerea dintre părinţi, dificultăţile, certurile,
divorţurile, moartea bunicilor, nereuşitele financiare sau şomajul etc.) din
şcoală (reuşita şi nereuşita, victorie în concursuri şi olimpiade, impresia de
nedreptăţire de către profesori, bucuria că aceştia îi acordă atenţie şi îl ajută
etc.) şi din societate (evenimente politice, sociale, culturale de
importanţă locală, naţională sau internaţională);


Aminteşte-ţi rezonanţa afectivă a adolescenţilor faţă de evenimentele din
Decembrie 1989.
• formarea unor noi sentimente, mai ales legate de eu şi de relaţiile cu alţii,

cum ar fi: în raport cu sine fericirea, mândria, demnitatea, orgoliul,
îngâmfarea etc.; în raport cu alţii, cel mai important este cel al primei
iubiri.

Care crezi că ar fi particularităţile psihologice ale primului sentiment de
iubire din adolescenţă?
• carea conştientizării trăirilor şi experienţelor afective, exprimată în
tendinţele crescute spre reflecţie, meditaţie, reexaminare etc.;
• reglajul conduitelor emoţional – expresive este mai eficient atât în sensul
diminuării cât şi în cel al amplificării lor. În relaţia cu sexul opus există o
Conştientizare
expectanţă crescută şi o accentuată capacitate de examinare, discriminare
şi reglaj al Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 53
şi decodificare a celui mai mic gest al persoanei iubite;
conduitelor
emoţional-
expresive
• acceptorii morali se dezvoltă, se aprofundează şi devin repere ale evaluării

reacţiilor afective proprii, precum şi ale altora, în cele mai diverse situaţii.
În structura generală a motivaţiei din adolescenţă trebuie relevate
Motive următoarele aspecte:
dominante: • se manifestă foarte activ trebuinţele de autorealizare şi
• trebuinţa de autoafirmare şi adolescentul caută mereu noi ocazii pentru a şi le satisface,
autoafirmare; ignorând uneori riscurile şi pericolele;
• trebuinţa de • se parcurge o noua fază în cristalizarea interesului pentru viitoarea profesie
autorealizare; şi se amplifică identificarea vocaţională (H. Lehalle);
• trebuinţa de • interesele cognitive devin mai intense şi mai selective, uneori, în ultimele
clarificare a clase de liceu chiar făcându-se selecţii excesive, care ar putea îngusta
identităţii de construirea bazelor culturii generale;
sine. • interesele culturale rămân largi, relativ constante dar se satisfac după ce se
îndeplinesc obligaţiile şcolare şi familiale;
• se intensifică interesul pentru viaţa interioară proprie;

În ce fel s-ar exprima interesul pentru propria viaţă interioară la
adolescenţi.
• interesul pentru grupurile de egali rămâne crescut;

• anumite componente ale personalităţii vor îndeplini şi rolul de motive
(sistemul de valori, idealul de viaţă).
Se face sublinierea că în adolescenţă devin active trebuinţele din vârful
piramidei construită de A. Moslaw, acestea ocupând planurile centrale ale
constelaţiilor motivaţionale pentru numeroase activităţi. În strânsă legătură cu
dezvoltarea motivaţiei se realizează şi un anume grad de maturizare a
mecanismelor voluntare. Acest nou

nivel al dezvoltării voinţei în adolescenţă şi postadolescenţă se exprimă,

mai ales, în următoarele planuri:
• voinţa este implicată în deciziile pentru viitoarea profesie şi în
Mecanisme
procesul de pregătire pentru aceasta;
voluntare
• este angajată în manifestarea autonomiei şi independenţei dorite
maturizate
puternic de adolescenţi şi extinse treptat în toate planurile vieţii;
• activităţile autoformative de durată pe care le desfăşoară, mai ales,
adolescentul, antrenează calităţi ale voinţei cum sunt perseverenţa şi
tenacitatea.

Voinţa adolescenţilor ar trebui antrenată pentru a face faţă unor tentaţii
periculoase. Care ar fi acestea?
2.9. Personalitatea adolescentului şi postadolescentului
Dezvoltarea personalităţii în adolescenţă implică multe aspecte de

continuitate faţă de stadiile anterioare dar în acelaşi timp se produc aşa
de multe prefaceri încât aşa cum am mai subliniat, adolescenţa este
considerată o a doua naştere. În acest stadiu încep să acţioneze factori noi cum
ar fi: a). lărgirea foarte mare a relaţiilor şi a experienţei personale; b).
dezvoltarea cogniţiei sociale; c). autoimplicarea în propriul proces de
formare; d). intrarea în viaţa comunităţii.
Totodată, în cursul acestui studiu se înregistrează schimbări importante
în structura personalităţii constând, pe de o parte, în consolidarea unor
componente aşa cum sunt aptitudinile, pe de altă parte, în reorganizarea
altora aşa cum este caracterul sau idealul de

viaţă şi, în fine, în apariţia unora noi, mai ales cele din subsistemul de
orientare al personalităţii: sistemul propriu de valori, concepţia despre
propria viaţă şi a celorlalţi, conştiinţa apartenenţei la generaţie.
Schimbări deosebite se petrec şi în structura imaginii de sine şi a identităţii
de sine. În urma acestor schimbări personalitatea se prezintă pentru prima
dată cu toate componentele ei ca un ansamblu organizat şi unitar dar încă
insuficient stabilizat. Se trece astfel, şi în acest plan al personalităţii, de la
caracteristice specifice copilăriei la o nouă personalitate care, în finalul
stadiului, se caracterizează prin autonomie crescută, echilibru între
aspiraţie şi posibilităţi, între propriile interese şi cele ale grupului, prin
conturarea mai clară a propriei identităţi şi prin capacităţi sporite de adaptare
la mediu.
După aceste precizări de ansamblu asupra personalităţii
adolescentului, este necesar să abordam, mai analitic, schimbările la care ne-am
referit.
Capacităţile şi aptitudinile se manifestă, în cursul acestui stadiu, la
niveluri mai înalte.
• Aptitudinile generale, şi cu deosebire inteligenţa, aşa cum am mai
subliniat, atinge un vârf specific stadiului. (J. Piaget, B. Inhelder, 1955).
Manifestare
H. Lehalle subliniază creşterea competenţei cognitive exprimată în
importantă şi
capacităţi deosebite de prelucrare a informaţiilor, de rezolvare a
relevantă a
problemelor, de abstractizare şi generalizare.
aptitudinilor.
• Aptitudinile speciale parcurg o nouă fază de dezvoltare şi se exprimă în
rezultate remarcate la nivelul localităţilor, ţări şi chiar în plan internaţional
(olimpiade şi competiţii sportive).
• În comparaţie cu preadolescenţa, adolescenţa înregistrează un spor al
creativităţii exprimată mai ales în creşterea originalităţii. Totodată se
formează însuşiri importante ale personalităţii creative cum ar fi: spirit de
obiectivitate, nonconformism epistemic şi pragmatic, asumarea riscului,
cutezanţă, atitudine interogativă, încredere în forţele proprii etc. (I.
Mânzat).


Completaţi corect spaţiile goale din următoarele propoziţii referitoare la gândirea adolescenţilor.
Gândireaadolescenţilorsecaracterizează
prinstructuri
operatorii...........................şi.............................. Seajunge
la..................deplină. Raţionamentul dominant şi caracteristic este cel......................................... No
Sistemul propriu
Concepţia despre viaţă
de valori

Adolescenţa este • cristalizarea unei concepţii personale asupra vieţii proprii şi a vieţii
şi stadiul în care se în general, care dă sens şi semnificaţie activităţilor în care adolescenţii se
formează câteva implică şi totodată, le canalizează energiile şi capacităţile;
componente ale
personalităţii care
exprimă funcţia
proiectivă şi pe cea
orientativă a acestuia.
Cele mai importante
sunt:
• structurarea
sistemului
propriu de valori
care are
următoarele
surse de
formare:
capacităţile
cognitive
crescute care
le permit
înţelegerea
profundă a
valorilor (L.
Carmichael),
creşterea
experienţei
personale de
viaţă şi
observarea vieţii
altora, influenţele
sociale care
ţintesc difuzarea
valorilor;

Proiectul pentru Învăţământul Enumeră
Rural trei valori pe care crezi că le preţuiesc adolescenţii şi explică4
de ce crezi că le sunt specifice.
• apariţia conştiinţei apartenenţei la generaţie bazată pe

Conştiinţa
competenţa cognitivă a adolescenţilor care le permite să-şi dea seama că
apartenenţei la
toţi cei ce se află în acest interval al vieţii simt, gândesc şi acţionează la fel, şi
generaţie
să se compare permanent cu celelalte generaţii. Adolescenţii cred că sunt
foarte aproape de calităţile adulţilor şi uneori îi întrec, aşa că nu vor să mai
fie tutelaţi şi astfel, între ei şi adulţi se pot amplifica semnificativ conflictele
interpersonale.
Alături de aceste componente orientative noi, sunt şi altele formate în
stadiul anterior:
Idealul de viaţă: • idealul de viaţă care a început să se cristalizeze în

•
elaborat personal; preadolescenţă dobândeşte următoarele caracteristici: a) este, nu o
• stabil; simplă preluare de modele din jur, ci o construcţie personală; b) este mai
• mai complet; stabil; c) mai susţinut de cunoaşterea capacităţilor şi intereselor proprii; d)
• legat de valori; mai bine elaborat, mai ales în legătură cu devenirea profesională; c) este legat
• mai realist. de valori şi orientat de către acestea;

Aminteşte-ţi de adolescenţă şi descrie pe scurt ce ideal ţi-ai format atunci.
Apoi confruntă-l cu caracteristice de mai sus.
• imaginea de sine şi identitatea de sine sunt mai clarificate datorită;

a) intensificării conştiinţei de sine; b) intensificării trebuinţelor de
autoafirmare şi autorealizare. Principalele căi de autocunoaştere folosite
de adolescenţi sunt : autoobservaţia, reflecţia şi meditaţia asupra a ce au trăit,
cum au acţionat, dialogul cu părinţii, profesorii, colegii, confruntarea şi
comparaţia cu alţii, implicarea în fel de fel de activităţi, atenta recepţionare a
atitudinilor celor din jur faţă de ei.

Folosind aceste căi adolescenţii caută răspunsurile legate de

identitatea de sine la următoarele întrebări: 1) ce sunt; 2) ce pot; 3) ce voi fi.
Reuşesc astfel sa-şi clarifice aspecte noi ale identităţii de sine, ceea ce îi
ajută să se implice în activităţi şi relaţii şi să se manifeste în mod activ şi
responsabil.
Un celebru autor american, E. Erikson a studiat aceste aspecte şi a
constatat că adolescenţii se pot grupa în patru categorii după felul în care
îşi pot răspunde la cele trei întrebări, prezentate mai sus:
a) găsirea unei identităţi adecvate după căutări intense şi
Identitate
responsabile. Ştiu ce vor face şi cum anume şi astfel se integrează în activităţile
pozitivă
corespunzătoare şi se adaptează bine la toate felurile de solicitări;
autentică.
b) găsesc relativ repede răspuns la întrebări prin identificarea cu părinţii,
Identitate prin alegerea de a deveni ca ei. Aceştia se vor adapta bine în prezent
pozitivă dar ar putea fi dezamăgiţi mai târziu că nu şi-au valorificat adevăratele
preluată de la lor capacităţi;
alţii. c) au deocamdată, pe o perioadă chiar lungă, o identitate confuză care
generează oscilaţii şi schimbări surprinzătoare şi-i face să nu se angajeze cu
Confuzia
responsabilitate în activităţi şi relaţii;
identităţilor
d) cei ce ajung la o identitate negativă sub influenţa unor
Identitate
grupuri cu orientări deviante.
negativă.

Aminteşte-ţi de propria adolescenţă şi precizează din ce grupare făceai
parte din punctul de vedere al definirii identităţii de sine?
În ceea ce priveşte imaginea de sine, semnificative sunt

următoarele aspecte:

- eul fizic rămâne în centrul imaginii de sine şi este valorificat în

Eul fizic este
relaţiile dintre sexe. Adolescenţa are o atitudine activă de optimizare faţă de
optimizat
eul fizic şi caută variate căi de a-l îmbunătăţi.
• eu
Temă del reflecţie
spiritual nr.
este18în centrul autocunoaşterii. Adolescenţii sunt
preocupaţ i decum
Gândeşte-te a-şi ar
cunoaşte nivelul inteligenţ
putea adolescenţ ei şi gradul de
ii să-şi îmbunătăţească eul cultură
fizic. dar şi
însuşiri caracteriale
Scrie răspunsul aici.şi temperamentale care sunt importante în relaţiile cu alţii.
Reuşesc să-şi identifice măcar o parte din calităţi dar şi defecte;
• eul social care a traversat în stadiul anterior o perioadă complexă
datorită integrării în grupuri, este mai clar în adolescenţă (ştiu ce loc ocupă în
grup şi de răspunsul
Compară ce popularitate se bucură)
tău cu ceea şi seînaflă
ce se oferă pag.într-un
54 mai bun echilibru cu
cerinţele grupurilor.
În adolescenţă pot fi constatate niveluri mai înalte ale conştiinţei morale
Eul spiritual pentru că sunt capabili să înţeleagă mai bine valorile morale şi
clarificat şi comportamentele oamenilor şi să formuleze judecăţi asupra acestora
amplificat din urmă dar şi asupra propriilor conduite.
În ceea ce priveşte caracterul în adolescenţă se produc
schimbări foarte importante. Unele însuşiri caracteriale apărute în copilărie
se consolidează dar cele care sunt legate de relaţiile cu persoanele
Eul social
adulte şi cu instituţiile sociale intră într-un proces de mari prefaceri care nu
echilibrat
este lipsit de tensiune, contradicţii, conflicte şi pe care cercetătorii l-au
numit „criza de originalitate a adolescentului”.

Schimbări Însuşi termenul general de criză implică o stare de tensiune internă

caracteriale într-o structură care duce în final la destructurare şi la o nouă reorganizare şi
înnoire. Criza de originalitate din adolescenţă se caracterizează printr-o
tensiune ce este generată de nepotrivirea dintre schimbările biologice şi
psihice, deja petrecute şi comportamentele şi atitudinile care erau ale
copilărie şi erau în general aşteptate, dorite, întărite, încurajate de către părinţi.
În acest proces se manifestă atât o latura negativă, constând în înlăturarea a
ceea ce nu mai este util adoptării, cât şi alta pozitivă, de susţinere a formării
de noi competente şi atitudini. În centrul acestor prefaceri se poate afla eul
cu rolurile sale de integrare şi coordonare, care se pot astfel amplifica şi
afirma tot mai puternic, sau componentele creatoare care îşi găsesc un nou
context de manifestare, dat de o sporită autonomie şi independenţă. De
asemenea, reţinem sublinierea lui M. Debesse că în miezul acestor
transformări se află atitudinile caracteriale şi conduitele morale.
În mod concret criza se prezintă ca manifestare frecventă a protestului
adolescentului faţă de cerinţele şi aşteptările adultului, ca reacţie intensă de
supărare şi conflict, cu tendinţa de a discredita gusturile, preferinţele,
realizării părinţilor şi de a le prezenta uneori agresiv pe ale lor etc. Mai
ales conflictele intense îi nedumereşte pe părinţi, îi descurajează sau îi
Criza de
îndârjesc în riposta pe care le-o dă adolescenţilor. Comportamentele şi
originalitate
atitudinile adolescenţilor sunt uneori atât de intense şi pornesc de la
conflicte adesea neînsemnate încât medicii psihiatri le-au numit “patologia
normala a adolescenţilor” (I. Cucu). Însă felul în care se parcurge criza diferă
de la individ la individ, de la grup la grup. Diferenţele se pot referi la:
intensitatea manifestării crizei, momentul începerii ei (la unii poate începe în
adolescenţă), durata crizei (la unii poate dura mai mulţi ani), diferenţa după
apartenenţa la sex (la băieţi este mai intensă), implicarea particularităţilor
temperamentale, diferenţieri între adolescenţii din mediul urban şi din
mediul rural, după ceea ce se află în centrul acestor prefaceri.


De ce există diferenţe între adolescenţii din mediul urban la care criza
este mai puternică şi cei din mediul rural?

De cele mai multe ori în centrul crizei se află subsistemul
caracterial. Literatura de specialitate relevă prefacerile care se referă la
autonomie şi independenţă, la disciplină şi responsabilitate, conformism
şi nonconformism, îndrăzneală exagerată până la teribilism, asumare de
riscuri fără chibzuinţă, adesea foarte periculoase şi cu urmări grave. Se
constată, de asemenea, o tendinţă specifică vârstei, de a se avânta în
necunoscut, motivată, cel mai adesea de dorinţa de a şti totul.
În general, în timpul crizei se parcurg câteva faze principale. Încă din

1936
TemăM.de
Debesse diferenţ
reflecţie iase două faze. Între 14 şi 16 ani există o perioadă
nr. 20
de
Cumafirmare exterioară
se poate explica tendinţacând domină adorinţ
către teribilism a adolescenţ
multor de singularizare
i? Scrie şi
individualizare,
răspunsul aici. manifestate în comportamente şi atitudini neaşteptate, uneori
paradoxale, în exprimări surprinzătoare, în reacţii afective intense. Între 16 şi
18 ani apare o a doua perioadă care este de interiorizare, în care afirmarea
eu-lui nu mai este ostentativă ci intimă, ca o reculegere şi descoperire a
bogăţiei şi valorii vieţii mintale. Către 19 – 20 de ani criza se diminuează şi
seCompară
atinge un nou echilibru
răspunsul cu mediul.
tău cu ceea ce se oferă în pag. 54

Prin urmare, în adolescenţă se desfăşoară un proces intens şi amplu de

Accentuarea
schimbare, dezvoltare şi restructurare a personalităţii care este central pentru
caracterului
următorul ciclu al vieţii, cel de maturizare.
particularizat şi
Pe fondul acestor caracteristici generale, la care ne-am referit
individualizat al
personalitatea adolescentului poate prezenta foarte multe particularităţi
dezvoltării
individuale. În general, în adolescenţă se accentuează caracterul
personalităţii.
particularizat şi individualizat al dezvoltării psihice. Totodată fiind o
structură în plin proces de transformare, personalitatea adolescentului
prezintă o anume fragilitate care trebuie să fie, în mod deosebit, în atenţia
educatorilor şi specialiştilor.

următoarele idei:
• Adolescentul şi postadolescentul încheie ciclul de creştere şi

dezvoltare şi corespund intervalelor de vârstă astfel: 14-20 ani adolescenţa;
20-25 ani postadolescenţa.
• Începutul adolescenţei coincide cu trecerea de la ciclul
gimnazial la cel liceal şi implică următoarele schimbări importante în învăţare:
apar noi discipline şcolare, creşte efortul de abstractizare şi generalizare
cerute de însuşirea sistematică a noţiunilor şi ideilor la fiecare materie în
vederea dezvoltării culturii generale şi a punerii bazelor celei
profesionale, creşte învăţarea independenţa şi responsabilitatea
personală pentru eficienţa ei şi se diversifică sursele de informare.
• Componentele senzorial-perceptive şi de observare se desfăşoară
foarte bine fără a mai fi nevoie de conducerea din aproape în aproape din
partea cadrului didactic.
• Se perfecţionează gândirea formală şi se atinge la 17-18 ani un
vârf înalt al inteligenţei umane (J. Piaget).
• Memoria adolescentului şi postadolescentului se caracterizează
prin volum foarte mare şi conţinuturi variate.

• Imaginaţia îşi sporeşte originalitatea şi este într-o relaţie mai

eficientă cu gândirea.
• Limbajul se caracterizează prin vocabular foarte bogat, rigoare în
utilizarea semnificaţiei cuvintelor, propoziţii şi fraze bogate şi corecte
din punct de vedere gramatical, mare adaptabilitate de comunicare în
situaţii diferite.
• Afectivitatea se îmbogăţeşte foarte mult pentru că se
diversifică şi aprofundează relaţiile adolescentului cu familia, şcoala,
societatea, grupurile informale, se dezvoltă noi sentimente şi cresc şi mai
mult posibilităţile de reglare a comportamentelor emoţional- expresive.
Motivaţia are ca structuri de vârf trebuinţele de autoafirmare şi
autorealizare şi cele de clarificare a identităţii de sine.
Personalitatea dobândeşte în adolescenţă toate componentele (acum
se formează mai ales noi componente de orientare) şi ajunge la o
organizare unitară şi originală la fiecare, dar fragilă, ceea ce necesită încă
un sprijin important din partea familiei, a instituţiilor educative şi a
societăţii, în general.
Recomandări şi comentarii cu privire la probele de

autoevaluare
Îţi recomand ca mai întâi să încerci să rezolvi aceste probe de

autoevaluare imediat ce citeşti paragrafele legate de ele şi apoi să foloseşti şi
recomandările ce sunt cuprinse în acest paragraf.
Întrebarea nr. 1
Trebuie să faci un efort de memorie dar să aplici şi cunoştinţele de
psihologie pentru a releva ce a fost semnificativ pentru adolescenţa proprie,
aşa cum ar fi: o mai clară percepţie a capacităţilor personale, o mai
mare putere a voinţei etc.
Întrebarea nr. 2
Poţi să-ţi dai singur seama că pot fi diferenţiaţi a) cei ce se
străduiesc să facă faţă cât mai bine sarcinilor; b) cei ce se
mulţumesc şi cu rezultate medii, relativ onorabile; c) cei ce muncesc mult
dar fac greu faţă; d) cei ce nu se străduiesc şi nu reuşesc.

Întrebarea nr. 3
Cele două momente sunt considerate foarte importante şi deseori sunt
sărbătorite. Sunt percepute ca trepte ale autonomiei şi independenţei şi ale
apropierii de lumea adultă.
alese d, f şi h. Întrebarea
nr. 5
Domeniile mai accesibile pentru ei ar fi cele din fizică, botanică,
mecanică, dar şi de disciplinele sociale.
Întrebarea nr. 6
Propoziţiile trebuie completate astfel: prima propoziţie cu
cuvintele „complexe” şi „ierarhizate”, a doua cu cuvântul
„reversibilitate”, a treia propoziţie cu cuvântul „ipotetico-deductiv” şi a patra
cu cuvintele „abstractizare şi generalizare”.
Întrebarea nr. 7
Trebuie să vezi în ce măsură propria memorie este mai activă şi mai eficientă,
dacă domină memorarea voluntară şi logică, şi dacă păstrarea şi actualizarea este
mai bună.
Întrebarea nr. 8
Trebuie să ai în vedere, pe de o parte, experienţa de viaţă specifică
adolescenţei şi, pe de altă parte, particularităţile afectivităţii care influenţează
combinatorica imaginativă.
Întrebarea nr. 9
Desigur evaluările vor fi aproximativ dar trebuie să se refere la
aspectele indicate în paragraful anterior.
Întrebarea nr. 10
Răspunsul va fi cu atât mai interesat dacă ai fost participant direct la
eveniment.
Întrebarea nr. 11
Te poţi baza pe autoanaliză. Autorii care s-au ocupat de acest
sentiment ii subliniază noutatea, prospeţimea, romantismul.
Întrebarea nr. 12
Răspunsul presupune chiar valorificarea experienţei proprii, dar în
general este vorba de: reflecţia asupra trăirilor, autoanaliză,
autoevaluări (exprimate la unii într-un „Jurnal intim”).

Întrebarea nr. 13
Cele mai importante tentative periculoase rămân: consumul de alcool,
ţigări, droguri.
Întrebarea nr. 14
Sunt diferenţe între adolescenţi: unii sunt înclinaţi spre ştiinţe exacte
şi tehnică alţii spre arte şi ştiinţe socio-umane. Ţine seama de aceste posibile
orientări.
Întrebarea nr. 15
Cercetătorii au arătat că alegerile adolescenţilor se îndreaptă către
cinste, dreptate, inteligenţă, dragoste. Cum crezi că ei le ierarhizează?
Întrebarea nr. 16
Trebuie să-ţi reaminteşti şi să compari. Întrebarea nr. 17
Răspunsul se bazează pe analiza experienţelor personale. Întrebarea nr. 18
Generaţiile actuale se bucură de o mare libertate, din acest punct
de vedere, iar adolescenţi înşişi pot fi foarte inventivi.
Întrebarea nr. 19
Trebuie să ai în vedere că familiile din mediul rural sunt mai
tradiţionaliste iar oamenii dintr-un sat se cunosc foarte bine unii cu alţii
şi acest fapt este o cale de control reciproc al comportamentelor.
Întrebarea nr. 20
Să ne gândim la faptul că intensificarea conştiinţei de sine îi face
să-şi descopere şi să-şi probeze fel de fel de capacităţi şi însuşiri
caracteriale şi temperamentale. Încercările lor pot depăşi adesea limitele
admise şi devin astfel manifestări excesive. Pe de altă parte, grupurile de
colegi şi prieteni pot să stimuleze manifestările ce ies din obişnuit.

Lucrarea de evaluare nr. 2 şi modul de evaluare
1. Ce loc ocupă adolescenţa în cadrul; ciclului de creştere şi

dezvoltare? (Adolescenţa şi postadolescenţa ajung la transformări fizice şi
psihice care pregătesc trecerea la viaţa adultă.)
2. Ce schimbări importante au loc în activitatea de învăţare a
adolescenţilor? (Amplificarea conţinuturilor de învăţare şi apariţia a noi
discipline şcolare care solicită mari capacităţi de abstractizare şi generalizare,
folosirea unor surse de informare mai bogate, creşte învăţarea independentă şi
apar posibilităţi de microcercetare)
3. Care sunt caracteristicile cele mai importante ale manifestării
capacităţilor senzorial perceptive şi de observare, la adolescenţi?
(Mecanismele percepţiilor sunt pe deplin formate – J. Piaget –;
percepţii rapide, explorare complexă a realităţii, capacităţi de observare
independentă şi eficientă.)
4. În ce constă perfecţionarea în adolescenţă, a gândirii
formale? (Perfecţionarea combinatorici mentale, rigoare logică,
raţionalitate crescută, capacitatea de argumentare şi control, spirit
experimental mental, capacitate de a elabora ipoteze şi a le verifica etc.)
5. Ce caracteristici principale are limbajul adolescenţilor?
(Vocabular foarte dezvoltat şi rigoare în folosirea sensurilor cuvintelor,
discurs verbal complex şi unitar reglat de norme gramaticale şi logice,
mijloace neverbale foarte bine folosite, mare adaptare la condiţiile de
comunicare etc.)
6. Caracterizaţi felul în care funcţionează memoria în
adolescenţă? (Cel mai mare volum, logică, voluntară, foarte activă,
păstrare de lungă durată favorizată de sistematizarea cunoştinţelor,
reproducere activă şi corespunzătoare cu sarcina etc.)
7. Cum se manifestă imaginaţia adolescenţilor? (Imaginaţia
reproductivă este foarte bună. Imaginaţia creatoare are grad ridicat de
originalitate şi se află în relaţii eficiente cu gândirea – imaginaţia ştiinţifică –
şi cu afectivitatea şi motivaţia – imaginaţia din domeniul artistic.)

8. Caracterizaţi viaţa afectivă a adolescenţilor. (Entuziasm şi

exaltare afectivă, rezonanţă afectivă largă şi profundă, formarea de noi
sentimente, reglarea conduitelor emoţional-expresive, raportarea la acceptori
morali.)
9. Analizaţi structurile motivaţionale ale adolescenţilor.
(Structurile motivaţionale ale adolescenţilor sunt dominate de
trebuinţe de autoafirmare, autorealizare, clarificarea identităţii de sine.
Interesele cognitive sunt profunde şi selective iar cele pentru viitoarea
profesie sunt foarte active etc.)
10. Prin ce se caracterizează idealul de viaţă al adolescenţilor? (Este
elaborat de adolescentul respectiv, stabil, mai realist, mai bine elaborat,
legat de valori.)
11. Cum se manifestă conştiinţa apartenenţei la generaţie la
adolescenţi? (Capacităţile cognitive crescute îi fac să-şi dea seama că toţi cei
de vârsta adolescenţei simt, gândesc şi acţionează la fel şi au mari
disponibilităţi uneori întrecându-i pe adulţi.)
12. Ce se poate spune despre sistemul de valori ale adolescenţilor?
(Este vârsta când se formează acest sistem de valori care are un mare rol în
orientarea în viaţă.)
13. Care este nivelul dezvoltării şi manifestării aptitudinilor în
adolescenţă? (Aptitudinile sunt mai dezvoltate faţă de stadiile
anterioare, se exprimă în rezultate semnalate la nivel local, naţional,
internaţional.)
14. Care sunt particularităţile imaginii de sine în adolescenţă? (Eul
fizic avantajat de armonizarea biologică şi tinde să fie cât se poate mai bine
optimizat; eul spiritual se clarifică în zona însuşirilor de personalitate
importante pentru relaţiile cu ceilalţi; eul social mai clar şi mai echilibrat.)
15. Ce este criza de originalitate din adolescenţă? (Este o fază de
tensionare generată de nepotrivirea vechilor atitudini şi comportamente cu
noile capacităţi caracteristice stadiului adolescenţei.)

Aprecierea lucrării se va face în felul următor:

– se va acorda un punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1, 2
,12;
– se vor acorda două puncte pentru răspunsurile corecte la întrebările
3, 6, 7, 9, 10, 11, 13, 14, 15;
– se vor acorda trei puncte pentru răspunsurile corecte la
întrebările:4, 5, 8;
Punctajul maxim este de 30 puncte. Totalul obţinut de fiecare se
va împărţi la trei şi se va obţine o notă din scara 1-10. Se vor face rotunjiri
în plus pentru 50 sutimi, în favoarea studenţilor. Răspunsurile se
elaborează pe foi separate şi se transmit tutorelui. Lucrarea va avea maxim 5
pagini.
– ALLPORT G. W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, 1981, Edit.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pag. 133-135.
– ATKINSON RITA, ATKINSON R.C., SMITH E.E., BEM DJ.,
Introducere în psihologie, 2002, Edit. Tehnică, Bucureşti, pag. 127- 134.
– BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Edit. Tehnică,
Bucureşti, pag. 257-262
– BONCHIŞ ELENA, SECUI MONICA (coord.), Psihologia
vârstelor, 2004, Edit. Universităţii din Oradea, pag. 331-340.
– CREŢU TINCA, Adolescenţa şi contextul său de dezvoltare, 2001,
Edit. Credis, Bucureşti, pag 140-161.
– MUNTEANU ANCA, Psihologia copilului şi adolescentului,
Edit. Augusta, Timişoara, 1998, pag. 263-272.
– ŞCHIOPU URSULA, VERZA EMIL, Psihologia vârstelor, Edit.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pag. 249-254.

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

TINEREŢEA – STADIUL DE DEZVOLTARE DEPLINĂ A CAPACITĂŢILOR
FIZICE ŞI PSIHICE UMANE
CUPRINS
3. Tinereţea-Stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane ................................59

3.1. Dominantele din profilul de dezvoltare din stadiul tinereţii .....................................................59
3.2. Capacităţile senzorial-perceptive şi motrice la tineri ..................................................................61
3.3. Procesele cognitive complexe şi învăţarea la tineri ....................................................................63
3.4. Afectivitatea şi motivaţia – aspecte caracteristice tinereţii .........................................................67
3.5. Particularităţile personalităţii tinerilor .........................................................................................72
Lucrarea de verificare nr. 3 şi modul de evaluare..............................................................................77

3. TINEREŢEA-STADIUL DE DEZVOLTARE DEPLINĂ A

CAPACITĂŢILOR FIZICE ŞI PSIHICE UMANE
După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor putea să:
• explice locul pe care îl ocupă acest stadiu în cel de al doilea ciclu al

dezvoltării umane;
• să înregistreze interdependenţele dintre profilul dezvoltării tinerilor
şi contextul socio-cultural actual;
• să dezvolte acele aspecte care arată că tinereţea este stadiul
manifestării depline a capacităţilor fizice şi psihice umane;
• să enumere cele mai importante transformări care se produc în planul
capacităţilor senzorial perceptive şi motrice la tineri;
• să identifice aspectele de continuitate faţă de adolescenţă şi cele ce indică
maturizări psihice în ceea ce priveşte procesele cognitive complexe;
• să descrie principalele caracteristici ale învăţării la tineri;
• să explice schimbările importante care apar în structura personalităţii
tinerilor.
3.1. Dominantele din profilul de dezvoltare din stadiul tinereţii

Dacă ne amintim paragraful despre etapele, ciclurile şi stadiile
dezvoltării umane, trebuie să subliniem că cel de al doilea ciclu al vieţii
începe cu stadiul tinereţii. Deşi sunt diferenţe între autori, în ceea ce
priveşte intervalul de vârstă corespunzător acestui stadiu, precizăm că reţinem
pe cel ce îl acceptă mulţi autori români şi străini, şi anume între 25 şi 35 de ani.
Totodată, s-au delimitat următoarele substadii: între 25-28 ani este a adaptării
iniţiale în mediul profesional şi familial; 28-32 ani a intensificării implicării în
aceste planuri; 32-35 ani a stabilităţii relative în profesie. Este un stadiu
foarte important pentru evoluţia generală umană pentru că în cursul lui se
construiesc

dimensiunile integrării în profesie, familie, viaţa şi mai ales, în

societatea în ansamblu.
Evenimentele sociale şi politice din a doua jumătate a secolului XX şi
începutul celui de-al XXI-lea, au creat numeroase ocazii de manifestare şi
afirmare a celor care au vârsta între 25-35 ani. L. Festinger vorbea chiar de o
„presiune emancipativă a tinerilor” asupra generaţiei de adulţi pentru a
grăbi intrarea în rolurile semnificative din viaţa economică şi socială.
Exigenţele actualei societăţi întârzie accesul la locuri
profesionale şi sociale importante iar tinerii trăiesc tensionat această amânare,
Tinerii din anii fiind conştienţi, în acelaşi timp, de propriile capacităţi fizice şi psihice. Mai
de început ai mult chiar, fiind mai deschişi la nou şi mai receptivi la tot ce înseamnă
secolului XXI
au calităţi noi progres, tinerii pot dispune de cunoştinţe mai noi, pot avea deprinderi
mai ample de comunicare şi mai ales de stăpânire a tehnicii calculatoarelor.
Astfel, în profilul acestui stadiu sunt câteva dominante care exprimă
această poziţie a tinereţii în procesul general al dezvoltării umane şi
Dominanţele din
profilul de totodată locul său în societate. Este vorba de:
dezvoltare: • vigoare fizică şi psihică deplină;
• vigoare fizică şi
psihică; • construirea în fapt a subidentităţii profesionale, familiale şi
Construirea în fapt sociale;
a identităţii;
• afirmare de sine;
• antrenarea efectivă în rezolvarea proiectelor de viaţă şi
• conştiinţa obţinerea de succese;
generaţiei;
• statut
• dominanta învăţării practice în toate planurile de integrare;
profesional • accentuarea conştiinţei apartenenţei la generaţie care explică tendinţa
propriu dar
persistenţa manifestă de a trece din situaţia de „rezervă socială” la cea de „forţă
căutărilor. socială activă”;
• accentuarea modului personal de manifestare a capacităţilor fizice
şi psihice;
• construirea unui statut profesional propriu dar persistenţă încă a
căutărilor în sfera ocupaţională.


Identifică printre prieteni şi cunoştinţe o persoană aflată în acest stadiu
al tinereţii şi adresează-i câteva întrebări care să-ţi permită să vezi dacă, deşi
are un loc de muncă, el continuă să viseze la altul.
3.2. Capacităţile senzorial-perceptive şi motrice la tineri

Am văzut că de-a lungul stadiilor anterioare au apărut şi s-au dezvoltat
treptat toate capacităţile senzoriale şi motrice, ajungând în adolescenţă la
parametri crescuţi.
În stadiul tinereţii toate aceste capacităţi se manifestă pe deplin
şi la cel mai înalt nivel, adică cel care este propriu speciei umane.
Performanţe
Aceste aspecte specifice pentru tineri sunt:
în plan
• văzul, auzul, mirosul, pipăitul etc., au cele mai scăzute praguri diferenţiale,
senzorial-
adică tinerii percep clar proprietăţile obiectelor, le diferenţiază foarte
perceptiv:
fin şi recepţionează foarte mulţi stimuli din ambianţă;
• praguri
• toate capacităţile senzoriale şi perceptive sunt influenţate puternic de
senzoriale;
solicitările profesionale şi de aceea devin foarte eficiente;
• modelate
• capacităţile de observare sunt modelate şi perfecţionate în funcţie de
profesional;
specificul profesiei. Un tânăr care profesează în domeniul automobilelor,
sesizează cu mare viteză şi precizie calităţile unui nou model aparţinând
aceluiaşi producător şi aceleiaşi firme;

•o altă
particularitate a
tinereţii privind
aspectele
senzorial-
perceptive se
referă la faptul că
acestea încep să
fie influenţate de
factorii de
personalitate, să
poarte amprenta
acesteia, să se
personalizeze. Un
tânăr la care de-a
lungul anilor s-a
dezvoltat o
trăsătură de
personalitate cum
ar fi autoexigenţa
se va manifesta
ca atare şi atunci
când va rezolva
sarcinile
profesionale şi va
da astfel o nouă
calitate a
profesionalismulu
i său.


Ce diferenţe ai constata dacă ai avea în vedere două persoane, una tânără şi
alta mai în vârstă care ar percepe un automobil staţionar dar la distanţa
de 100m de ei?
În ceea ce priveşte motricitatea se ating, de asemenea, vârfuri caracteristice

Abilităţi pentru specia umană exprimate astfel:
motrice: • forţa musculară are o dezvoltare maximă între 20 şi 30 ani, apoi scade
• forţa puţin, cu circa 10% între 30-40 ani (D. Papalia, S. Olds.);
mişcărilor; • viteza de reacţie (rapiditatea răspunsului la stimuli) este maximă la 20 ani
• viteză; şi rămâne aşa pe toată durata acestui stadiu;
• precizie; • precizia mişcărilor este cea mai mare între 20 şi 30 ani;
• învăţare • tinerii au capacităţi înalte de a învăţa repede mişcările, mai ales pe cele
motrică de nivel ritmice;
înalt. • în acest stadiu reglarea mişcărilor poate fi foarte fină şi aceasta asigură o altă
condiţie a eficienţei lor;
• până la 30 ani se obţin cele mai bune rezultate în învăţarea
mişcărilor complexe (după 30 de ani această capacitate scade uşor);
• pot dobândi cu uşurinţă orice abilităţi motorii iar dacă au şi dotări native
corespunzătoare pot ajunge la rezultate excepţionale.


Aplică toate aceste particularităţi ale mişcărilor la analiza jocului unui
fotbalist.
3.3. Procesele cognitive complexe şi învăţarea la tineri

Gândirea:
• operativitatea • gradul de
conservată; şcolaritate;
• prelucrarea • gradul de calificare;
informaţională • solicitărilor intelectuale profesionale.
complexă;
• adaptarea
la sarcini
profesionale;
• trece uşor de
la abstract şi
general la
concret şi
aplicativ.
Nivelul
inteligenţei
depinde de:
În această - operativitatea gândirii se păstrează la cotele ridicate atinse anterior;
categorie de procese - gândirea tânărului este largă, profundă, sistematică şi riguroasă;
cognitive intră - noutatea specifică acestui stadiu este adaptabilitatea mintală la sarcini
gândirea, memoria, profesionale specifice. Dacă tânărul lucrează în domeniul industrial poate
imaginaţia iar în opera foarte uşor cu relaţii cantitative şi parametrii tehnici, dacă lucrează
cele ce urmează în posturi administrative este abil în ceea ce priveşte parametrii eficienţei
vom avea în economice etc.;
vedere numai ceea - toţi tinerii, integraţi profesional vor reuşi să treacă mai repede şi mai
ce este caracteristic uşor de la aspectele generale, abstracte, teoretice învăţate în liceu şi
tinerilor şi facultate, la cele aplicative, concrete, lucrative.
deosebeşte acest Dar conservarea şi dezvoltarea capacităţilor de gândire şi a
stadiu de cel nivelului de inteligenţă sunt dependente de următorii factori:
anterior.
• Referindu-ne la
gândire, precizăm
mai întâi, că în
acest stadiu se
conservă, în mare
măsură,
caracteristicile pe
care fiecare le-a
dobândit în
adolescenţă şi
postadolescenţă.
Dacă avem în
vedere tinerii care
au obţinut o
pregătire
superioară atunci
se constată că:
- capacitatea de
prelucrare
informaţională se
manifestă deplin şi
se poate extinde în
noi arii cognitive;

a) nivelul general al şcolarităţii tânărului;

b) gradul calificării profesionale;
c) ponderea solicitărilor intelectuale la locul de muncă.
S-a constatat că profesiile intelectuale conservă şi dezvoltă mai mult
abilităţile cognitive în timp ce cele practice pot asigura condiţii de obţinere
a performanţelor în gândirea practică.

•Încearcă
Cu privire la capacitatea
să stabileşti mnezică
ce abilităţi a tinerilor,
mentale cercetările
se dezvoltă au relevat
la tinerii care câteva
aspecte ce
lucrează diferenţ
foarte multiază
cu acest stadiu de
calculatorul la cel anterior
locul lor de dar şi de adult şi anume:
muncă.
Scrie -răspunsul
cei care aici.
au avut în adolescenţă şi postadolescenţă o memorie bună o
Memoria:
păstrează şi în acest stadiu;
• dezvoltarea
- memoria continuă să fie mai solicitată, după terminarea studiilor şi
memoriei
sunt două feluri de achiziţii:
profesionale;
a) cunoştinţe legate de sarcinile de muncă, dezvoltându-se amplu
• grad înalt de
memoria
Compară profesională.
răspunsul Aceasta,
tău cu ceea atinge
ce se oferă un vârf
în pag. 76 în acest stadiu şi este
păstrare a celor
puternic stimulată de motivaţia profesională, de dorinţa de a fi cât mai
relevante;
bun şi de a avansa în ierarhia ocupaţională;
• eficienţa
b) conţinuturi cognitive corespunzătoare unor interese ştiinţifice şi
datorată
culturale largi. Tinerii cu înaltă calificare profesională doresc să fie măcar
motivaţiei şi
informaţi cu privire la cuceririle ştiinţifice din alte domenii şi la
adaptării la
evenimentele artistice şi culturale, făcând apel la cărţi şi reviste din
profesie.
respectivele domnii;
- există solicitări speciale ale memoriei în etapele de calificare
secundară, reciclare, recalificare etc.;

- la tinereţe se atinge gradul cel mai înalt de păstrare a celor

memorate (U. Şchiopu, E. Verza, 1995) pentru că, pe de o parte se produc
perfecţionări ale mecanismelor memoriei şi, pe de altă parte, există o
motivaţie, atât profesională cât şi culturală, mai intensă şi mai legată de
constantele fundamentale ale personalităţii.

Descoperă motivele personale care susţin angajarea proprie în acest program
de pregătire şi explică toate consecinţele acţiunii lor.
Imaginaţia: • Capacităţile imaginative se pot manifesta deplin la tinereţe, existând în acest

• combinatorică stadiu o mare disponibilitate pentru aceasta. Ele sunt influenţate de
maturizată; angajarea profesională a tinerilor şi de accentuarea personalizării întregii
• legăturile bune vieţi psihice.
cu gândirea; Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 76
Caracteristicile imaginaţiei din acest stadiu sunt:
• investită în a) se maturizează din punct de vedere funcţional combinatorica
sarcini imaginativă;
profesionale; b) procesualitatea imaginativă este mai adaptată la scopurile fixate, mai
• grad crescut echilibrată ca desfăşurare, diminuându-se exuberanţa care a fost
de originalitate. caracteristică preadolescenţei şi chiar adolescenţei;
c) imaginaţia devine un factor principal şi constant al creativităţii şi mai
bine relaţionat cu gândirea şi de aceea creşte calitatea produselor ei;
d) dacă profesia solicită imaginaţie, aceasta se va modela pe
specificul sarcinilor acesteia. Dacă munca este mai monotonă, imaginaţia
se investeşte în ocupaţiile casnice sau în cele ce ţin de hobby.


Discută cu 2-3 persoane care se află în acest stadiu, al tinereţii, şi
descoperă în ce fel îşi pot manifesta capacităţile imaginative.
Scrie aici concluzia la care ai ajuns.
Toate capacităţile cognitive la care ne-am referit, se investesc, în

Învăţarea: primul rând, în activitatea profesională. Dar tinereţea rămâne deschisă la
• selectivă; învăţare şi aceasta va fi un alt câmp foarte important pentru
• accentuat manifestarea şi sporirea acestor capacităţi cognitive. Însă învăţarea tinerilor
conştientă şi este deosebită de cea din stadiile anterioare prin:
voluntară; e) este mai selectivă pentru că tânărul va fi cel care va decide ce, cum şi cât
• în mare va învăţa;
parte este f) este mai accentuat voluntară şi conştientă pentru că autonomia lui în acest
independentă; plan creşte foarte mult (nu mai este inclus într-un program de lungă
• învăţarea durată, de învăţare după norme şi legi generale, ci integrarea, în
practică este asemenea activităţi, va depinde de el şi de perspectivele pe care şi le-a
amplă. prefigurat);
g) calitatea procedeelor şi strategiilor de învăţare depinde de gradul de
şcolarizare anterioară. La cei la care acestea au fost insuficient formate
anterior, trebuie dezvoltate acum, mai ales prin implicarea în programe
de reciclare sau reconversie profesională;
h) învăţarea independentă este mult mai amplă în acest stadiu decât cea
instituţionalizată. Aceasta din urmă poate interveni numai din când în
când dar tânărul îşi propune să înveţe mult prin efort personal şi
învăţare individuală. În momentul de faţă însă, din dorinţa de a avea
mai multe şanse de angajare şi promovare, mulţi tineri sunt dispuşi să
urmeze fel de fel de cursuri de învăţare în noi direcţii şi, măcar în
unele perioade, învăţătura instituţionalizată să mai crească;

i) ca o altă particularitate a stadiului tinereţii este şi faptul că învăţarea

practică este mai amplă decât cea teoretică. Este vorba de continua
învăţare a aspectelor practice ale profesiei însă sunt şi tineri care doresc
să facă masterate dacă au absolvit o facultate şi chiar să facă studii
doctorale;
j) totodată, s-a constatat că ceea ce este cerut frecvent la locul de muncă şi
este important pentru muncă se învaţă cu bune rezultate chiar de
către cei care au o şcolaritate mai redusă. Fenomenul se explică, pe
de o parte, prin forţa motivaţiei profesionale şi, pe de altă parte, prin
adaptabilitatea mentală la cerinţele locului de muncă.

Fă o analiză a propriilor forme de învăţare şi compară-le cu
particularităţile notate mai sus.
Scrie concluziile tale aici.
3.4. Afectivitatea şi motivaţia – aspecte caracteristice tinereţii
Felul în care vor fi investite şi dezvoltate capacităţile cognitive şi

abilităţile practice ale tinerilor, depinde foarte mult de particularităţile
mecanismelor lor de stimulare, adică de afectivitate şi motivaţie.
•Compară
Cu privire la viatău
răspunsul ţa afecti
cu ceeavă ce
a se
tinerilor
oferă lase
pag.poate
77 spune că şi aceasta se
manifestă pe deplin în aproape toate planurile. Pot fi relativ uşor
constatate, mai ales, următoarele caracteristici:
- tinerii păstrează, în bună măsură, exuberanţa afectivă a
adolescenţilor şi postadolescenţilor. Se implică imediat în

Viaţa afectivă: evenimente şi reacţionează intens afectiv. Despre ei se spune că „se aprind
• exuberanţă uşor” sau că „iubesc şi urăsc de multe ori, fără măsură”;
afectivă dar - spre deosebire de adolescenţi, sunt mai selectivi în
selectivă; manifestarea răspunsurilor lor afective. Sunt în stare să se ataşeze afectiv de
• afectivitatea cineva, uimind pe cei din jur cu intensitatea şi stabilitatea sentimentelor şi să
investită în rămână insensibili faţă de alţii;
profesie şi - fiind mai deschişi la viaţa socială şi stabilind în mod
viaţa socială; independent fel de fel de relaţii, tinerii aderă cu toată forţa lor
• sentimente şi sufletească la concepţii şi grupuri umane şi demonstrează uneori un ataşament
emoţii noi fanatic la acestea, promovându-le, apărându-le, susţinându-le, ignorând, în
legate de viaţa acelaşi timp, pericolele şi dezavantajele pe care aceste angajări le implică;
familială şi - tinerii fac investiţii afective semnificative în activitatea
statutul de profesională. Realizând integrarea şi adaptarea iniţială la muncă, ei trăiesc
părinte; emoţiile începutului, ale primului salariu, ale primelor confirmări
• încă fragilitate despre sine. Când locul de muncă este corespunzător cu ce au visat, sunt
afectivă. încântaţi şi încrezători, iar când situaţia este contrară sunt dezamăgiţi,
nemulţumiţi, neliniştiţi în ce priveşte viitorul.
„Şocul realităţii”, cum a fost numit efectul acestor neconcordanţe, îi face pe
unii să facă noi încercări de a se angaja, să caute timp îndelungat alt loc de
muncă, să treacă prin stări de anxietate, disperare, îndoială faţă de sine şi de
lume etc.

Alege, din cele notate mai sus, acele impresii care aparţin tinerilor ce îşi
cunosc prima dată locul de muncă, încercuindu-le:
a. plictiseală, gândindu-se că de acum încolo încep grijile; b. Nemulţumirea
că nici acum nu au depăşit ceea ce au mai avut; c. Interes pentru ceea
ce vor face; d. Teamă că nu ar putea face exigenţelor; e. Îndoială că acest
loc nu ar corespunde idealurilor lor;
f. Impresia că-i va fi foarte uşor să facă faţă cerinţelor.
Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă la pag. 77
- un alt plan al investiţiilor afective din tinereţe este cel familial (E.
Erikson). Acum se întemeiază multe familii, sentimentele de dragoste se
împlinesc prin căsătorie. Libidoul este crescut şi se

poate atinge un nivel ridicat al satisfacţiei maritale (El. Bonchiş). În

cadrul cuplului conjugal se parcurge un proces de acomodare afectivă şi de
dobândire a certitudinilor asupra sentimentului de dragoste ale celuilalt
(G.W. Allport). Perioada nu e lipsită însă, de unele dificultăţi. Pot interveni
supărări, certuri, împăcări şi regăsiri, şi toate sunt intens trăite. Alteori, după
primul an de dragoste intensă, se pot constata nepotriviri, se adună
nemulţumirile, insatisfacţiile şi se ajunge la destrămarea cuplului. Alteori din
diverse motive se amână prea mult momentul întemeierii unei familii;
- pentru că, de-a lungul acestui stadiu, se poate dobândi statutul de
părinte, apare o gamă nouă de emoţii şi sentimente trăite în premieră. Este
vorba de emoţiile legate de naşterea copiilor, de creşterea lor în primii
trei ani, care sunt mai dificili, de integrarea acestora în grădiniţă şi mai ales în
şcoală. Unii autori fac o subliniere importantă „Dragostea şi munca capătă un
loc central în structura de conţinut a personalităţii” (U. Şchiopu, E. Verza);
- şi totuşi, tinereţea păstrează încă o anumită fragilitate afectivă în faţa
unor evenimente mai deosebite, grave, complexe care depăşesc
uneori capacităţile lor de adaptare, generează stres puternic, anxietate
îndelungată şi conflicte profunde ce pot afecta sănătatea lor fizică şi psihică.
Prin urmare, tinerii mai au încă nevoie de sprijinul familiei de bază şi
chiar de cel al specialiştilor în problemele cuplului conjugal şi al creşterii
copiilor.

Încearcă să discuţi cu un cuplu de tineri căsătoriţi şi sesizează câteva din
aspectele afectivităţii legate de relaţiile conjugale.
Scrie concluziile aici.

Motivaţia: matură de manifestare a unor motive şi pe de altă parte, formarea altora şi

• intensificate organizarea superioară a sistemelor motivaţionale. Sunt de reţinut
trebuinţele de următoarele aspecte distinctive:
autorealizare; - trebuinţele de autorealizare (care se află în vârful piramidei
• dezvoltarea construită de A. Maslow) care s-au activat puternic în adolescenţă sunt
motivaţiei acum în deplin curs de înfăptuire prin întreaga integrare
profesionale; profesională, familială şi socială a tânărului. Ele se află împreună cu alţi
• aspiraţii factori la originea chiar a primelor realizări ale tânărului, acestea fiindu-i de
către acum recunoscute de grupul din care face parte;
competenţă - interesele profesionale care s-au conturat mai bine în
şi avans adolescenţă, se consolidează şi aprofundează prin integrare
profesional; profesională efectivă, mai ales dacă locul de muncă a satisfăcut aşteptările
• interese tânărului şi corespunde capacităţilor lui. Acestea stimulează
ştiinţifice şi activităţile de perfecţionare prin cursuri de profil, studiul personal al
culturale; diferitelor surse ştiinţifice, receptivitatea faţă de noutăţile tehnologice etc.
• motivaţia Reţinem precizarea că „Promovările, recompensele, dar şi simpla evaluare
vieţii de (chiar onorifică) sunt forme de stimulare şi de construire de motivaţie
familie. pozitivă pentru muncă (U. Şchiopu, E. Verza, 1995);
• aţia - ataşamentul faţă de profesie se poate dezvolta puternic dacă ambianţa
generală fizică şi socială a locului de muncă este pozitivă şi în progres, dacă
a înzestrarea tehnică este corespunzătoare, dacă managementul este
tinerilor eficient;
are, de - tinerii care chiar din adolescenţă şi-au descoperit vocaţia şi au acum
asemene un loc de muncă ce corespunde acesteia vor realiza o implicare
a, profesională şi mai puternică chiar dacă nu sunt neapărat îndeplinite toate
câteva condiţiile discutate anterior. Vocaţia explică şi faptul că unii tineri se
particula angajează în posturi mai slab remunerate dar care le permit să-şi pună în
rităţi valoare capacităţile şi să şi le dezvolte continuu;
care - un factor motivaţional puternic sunt şi aspiraţiile profesionale ale
exprimă tinerilor. Printre cele mai importante sunt: creşterea competenţei
pe de o profesionale, dobândirea recunoaşterii de către ceilalţi a meritelor
parte
modalita
tea mai

personale, avans în ierarhia de conducere a întreprinderii posibilitatea de a

se manifesta creativ;
- în spaţiu vieţii de familie, motivele principale sunt: buna
înţelegere în cadrul cuplului şi armonie conjugală, dobândirea unei
locuinţe proprii, dotarea corespunzătoare şi asigurarea unui nivel de trai
satisfăcător, sănătatea tuturor celor din familie, asigurarea condiţiilor cât mai
bune de educaţie a copiilor;
- interesele ştiinţifice şi culturale, dacă s-au format în stadiile
anterioare se vor consolida acum şi vor stimula căutarea căilor şi condiţiilor
satisfacerii cât mai bune a lor. Aşa cum am mai spus, tinerii doresc să
fie la curent cu noutăţile din propria profesie dar şi cu cele din ştiinţă, în
general. De aceea citesc literatură de specialitate, participă la
conferinţe, simpozioane, sesiuni de comunicări. Pentru a-şi satisface
trebuinţele cognitive largi, consultă reviste ştiinţifice, participă cu interes la
dezbateri cu oameni de ştiinţă etc. Interesele culturale se satisfac adesea în
cadrul grupului de prieteni împreună cu care se vizionează spectacole, se
participă la competiţii artistice şi sportive, se poartă dispute uneori
aprige. În funcţie de timpul de care dispun, unii tineri citesc foarte mult, alţii
dau prioritate programelor de televiziune;
- cel puţin la unii tineri există interese constante şi puternice pentru

Temă de reflexie nr. 10
activităţi şi relaţii în câmp social-politic. În al doilea şi mai ales, în al treilea
Stai de vorbă cu tineri şi încearcă să afli de la ei cum se manifestă interesele
substadiu îşi pot cuceri o recunoaştere a meritelor în acest plan şi chiar pot
lor ştiinţifice generale şi cum se satisfac. Să ai în vedere pregătirea lor şi
avea unele posturi de răspundere.
gradul de calificare.
În ansamblu, se constată că structurile motivaţionale ale
tinerilor sunt mai consolidate, şi au roluri orientative şi de susţinere

energetică mai selective, sunt mai puternice, ceea ce face ca în acest stadiu
să se înregistreze realizări semnificative în toate planurile.
3.5. Particularităţile personalităţii tinerilor
Construirea în Angajările fundamentale ale tinerilor în profesie, în viaţa

fapt a: socială, în cea de familie, consolidează şi îmbogăţeşte structura
• identităţii personalităţii.
profesionale; a) Identitatea de sine se amplifică.
• identităţii • Integrarea iniţială şi adaptarea la profesie permite dobândirea unei reale
familiale; identităţi de sine în sfera ocupaţională. Tânărul asociază fiinţei sale
• identităţii ocupaţia sa, postul său de muncă. Are posibilitatea să-şi probeze pe deplin
socio-cilturale. calităţile să aibă succese şi uneori şi eşecuri, să ajungă la o mai obiectivă
evaluare a fiinţei sale. Această integrare profesională se poate face repede
şi bine la unii tineri dar la alţii, din cauze obiective (locul de muncă nu
dispune de dotare tehnică actuală, managerii nu au încredere în ei sau le e
frică să nu li se ia posturile, echipele de lucru nu sunt dispuse să accepte
noi membri), fie subiective (tânărul trăieşte acel „şoc al realităţii”, la
care ne-am referit, se supraapreciază, locul de muncă nu este în concordanţă
cu aspiraţiile sale) tinerii pot schimba două-trei locuri de muncă. Şi chiar
şi în aceste condiţii se construieşte identitatea profesională.

Caută două persoane care au trecut prin mai multe posturi, poartă o discuţie
cu ele prin care să afli ce i-a determinat să-şi schimbe posturile.

Se precizează chiar că între 32 şi 40 ani trebuie să se facă angajamente

profunde şi să se elaboreze proiecte reale de realizare profesională, pentru
ca dezvoltarea personalităţii să se desfăşoare optim (El. Bonchiş, 2000).
• Identitatea maritală este, la rândul ei, în plin proces de cristalizare şi
consolidare. Se parcurge o etapă importantă de maturizare a sentimentelor în
cadrul cuplului, se clarifică şi precizează rolurile fiecăruia, apar şi se manifestă
roluri parintale. Între 22 şi 28 ani, la mulţi tineri se stabilizează rolurile
maritale (E. Bonchiş, 2000) dar alţii, fie continuă căutările, fie optează
pentru cuplul consensual.
• Identitatea socio-culturală se construieşte prin integrarea în fel de fel de
Tinereţea are grupuri: de muncă şi extraprofesionale şi este şi mai accentuată la cei care
trecut scurt şi au interese puternice care-l fac să intre în activităţi social-politice.
viitor lung – şi b) Tinereţea este un stadiu semnificativ şi pentru dezvoltarea
mari capacităţi componentelor proiective ale personalităţii. Despre tineri se spune că au o
de proiectare. relaţie specifică şi preferenţială cu viitorul. Pentru ei trecutul este scurt
dar viitorul lung. Proiectarea acestuia se realizează în condiţii noi,
comparativ cu adolescenţa, şi anume:
– îşi cunosc mai bine şi şi-au verificat deja capacităţile şi dispo-
nibilităţile;
– au obţinut deja nişte rezultate;

– nu sunt frânaţi de obişnuinţă şi rutină;
– au un câmp larg de alegeri;
– se simte în mare forţă şi capabili de orice.
De aceea idealurile, proiectele lor sunt mai realiste, mai stabile
şi au forţă mai mare de a-i stimula şi impulsiona în activitate.
c) Conştiinţa apartenenţei la generaţie este şi mai puternică şi mai
Idealurile
sunt: activă şi de aceea exercită „presiuni emancipative” cum spune Festinger L.
• stabile; d) Stadiul tinereţii este semnificativ şi pentru manifestarea
• realiste; aptitudinilor şi creativităţii. Noul lor nivel de structurare şi manifestare asigură
• mai rezultate importante în profesie şi viaţa socială şi desemnează un
complete; loc în ierarhia valorilor din acele domenii. Încep să
• şi deja se
înfăptuiesc.

Aptitudinile se se obţină, mai ales în al treilea substudiu, premii, diplome, medalii care
concretizează consacră aceste rezultate.
în rezultate e) Componentele temperamental-caracteriale sunt stabilizate şi
recunoscute consolidate, fără a fi rigide şi inflexibile şi caracterizează o anumită treaptă de
şi premiate. maturizare a personalităţii care diferenţiază pe tânăr de adolescent.
Cercetările au relevat câteva caracteristici de ansamblu ale structurii de
Dominante personalitate a tinerilor care constituie nucleul reprezentărilor sociale despre
caracteriale persoanele aflate în acest stadiu şi anume: a) energie şi dinamism; b)
pozitive orientare expresă spre nou şi viitor; c) aspiraţii înalte; d) generozitate şi
încredere în ceilalţi; e) curaj şi temeritate; f) preţuirea onoarei, a spiritului
de dreptate, dar şi a confortului şi banilor (S.C. Chelcea, 1994).

Dar sunt relevate şi unele slăbiciuni şi defecte cum ar fi: a)
Folosind puncte de la 1 (cel mai slab) şi până la 5 (cel mai intens)
încăpăţânarea şi credinţa că ştiu mai bine totul; b) înclinaţia de a face numai ce
apreciază prezenţa acestor caracteristici la propria persoană.
le place; c) narcisism şi egocentrism; d) tind să aibă o anumită doză de
iresponsabilitate în angajările pe care le fac; e) păstrează încă o anumită
exaltare (care era la vârf în adolescenţă) şi o anumită lipsă de măsură.
În ansamblu, tinereţea aduce multe împliniri ale vieţii psihice în toate
planurile existenţei şi creează premisele pentru maturizarea generală din
stadiul următor.
Posibile
dominante
caracteriale
negative


următoarele idei:
• Tinereţea este primul stadiu al ciclului de maturizare şi

corespunde intervalului de viaţă 25-35 ani.
• Se consideră că în tinereţe, capacităţile fizice şi psihice se
manifestă pe deplin.
• Capacităţile senzorial-perceptive presupun praguri senzoriale
scăzute, posibilităţi pentru diferenţieri fine şi o evidentă adaptabilitate la
profesie.
Disponibilităţile motrice se exprimă în mişcări intense, precise, rapide
şi în mari capacităţi de învăţare motrică.
• Gândirea tinerilor păstrează multă vreme calităţile atinse în
adolescenţă iar cei cu profesie şi preocupări intelectuale şi le
dezvoltă şi mai mult. Gândirea practică profesională se amplifică.
• Memoria tinerilor se remarcă prin vârful cel mai înalt al conservării
celor întipărite. Totodată, memoria profesională se dezvoltă continuu şi se
adaptează la solicitările locului de muncă.
• Imaginaţia se manifestă preponderent în domeniul profesional; este
cel mai important factor în structura creativităţii şi este mai bine relaţionată
cu gândirea.
• Învăţarea la tineri este selectivă, accentuat voluntară şi
conştientă, autonomă, şi are în centrul său ceea ce este important pentru
profesie.
• Afectivitatea tinerilor este intensă şi bogată şi investită mai ales în
planul vieţii de familie şi în cel profesional. Dar pot fi puternic ataşaţi şi de
concepţii şi proiecte sociale.
• Structurile motivaţionale ale tinerilor sunt dominate de
interesele profesionale şi dorinţa de sănătate, bunăstare şi fericire în viaţa de
familie.

• Personalitatea tânărului se caracterizează prin construirea identităţii

profesionale, familiale şi socio-culturale, prin autonomie în proiectarea
propriei vieţi, prin conştiinţa apartenenţei la generaţie, printr-o structură
caracterială consolidată şi prin aptitudini şi creativitate ce se exprimă în
rezultate semnificative. Deschiderea faţă de tot ce este nou şi reprezintă
progresul, orientarea spre viitor, curajul şi temeritatea sunt dominante
ale structurii personalităţii tinerilor.

evaluare
Citirea cu atenţie a capitolului şi efortul personal de înţelegere şi
operare cu noţiunile şi ideile învăţate te ajută să rezolvi cu succes probele de
autoevaluare. Te poţi folosi şi de sugestiile din acest paragraf.
Întrebarea nr. 1
Poţi să formulezi următoarele întrebări: 1) De când lucrezi în
actualul loc de muncă? 2) Ce satisfacţii ai la locul de muncă? 3) Ce
insatisfacţii ai? 4) Ţi-ai dori un alt loc de muncă? 5) De ce?
Răspunsurile le comentezi în legătură cu particularităţile acestui studiu.
Întrebarea nr. 2
Trebuie să ai în vedere faptul că analizatorul vizual funcţionează foarte
bine la tineri.
Întrebarea nr. 3
Prin urmare, trebuie să faci aprecieri privind: forţa mişcărilor,
viteza, precizia, eficienţa dată de reglarea cât mai bună a mişcărilor.
Întrebarea nr. 4
Poţi să răspunzi folosindu-te de propria experienţă de lucru la
calculator.
Întrebarea nr. 5
Trebuie să te bazezi pe autoanaliză şi să apreciezi în ce măsură
acţionează motive precum: interes pentru ştiinţele socioumane,
dorinţa de a avea alte posibilităţi de angajare, trebuinţa de a creşte propriul
statut, a arăta cunoscuţilor că dacă vrei ceva poţi să obţii.

Întrebarea nr. 6
Trebuie să ai în vedere că imaginaţia se poate manifesta în legătură
cu sarcinile de muncă, în viaţa personală zilnică pentru satisfacerea
diverselor nevoi, în activităţile de timp liber.
Întrebarea nr. 7
Trebuie să apelezi la experienţa personală şi să o confrunţi cu aspectele
prezentate în paragraful de mai sus.
Întrebarea nr. 8
Trebuie alese răspunsurile c, d şi e.
Întrebarea nr. 9
Îţi poţi folosi şi experienţa personală pentru a răspunde la această
întrebare. Dacă vei discuta cu un cuplu tânăr trebuie să te interesezi de cât de
intensă a fost dragostea lor şi dacă i-a făcut sau nu să nu vadă unul la altul
diverse particularităţi fizice şi psihice şi cam la ce distanţă în timp a început
să se maturizeze dragostea lor?
Întrebarea nr. 10
Prin urmare, trebuie să le pui mai întâi întrebări privind profesia şi
locul de muncă şi gradul de calificare sau treapta profesională şi apoi să vezi
dacă au sau nu interese ştiinţifice mai intense şi care sunt căile de
satisfacere a lor.
Întrebarea nr. 11
Să te gândeşti din timp cum formulezi întrebările ca să nu pari indiscret.
Întrebarea nr. 12
Este vorba de a autoevalua: energia şi dinamismul, orientarea spre nou
şi viitor etc. (vezi paragraful corespunzător).
Lucrarea de verificare nr. 3 şi modul de evaluare

1. Care sunt dominantele în profilul de dezvoltare din stadiul
tinereţii? (Vigoare fizică şi psihică, dezvoltarea identităţii de sine,
realizarea proiectelor de viaţă, învăţări practice, intensificarea
conştiinţei apartenenţei la generaţie, persistenţa căutărilor în
domeniul profesional.)
2. Ce particularităţi specifice au senzaţiile şi percepţiile la tineri?
(Praguri scăzute, „influenţate de profesie”.)

3. Caracterizaţi capacităţile de observare ale tinerilor. (Modelate

profesional, eficienţă crescută, fineţea discriminărilor.)
4. Care sunt aspectele caracteristice ale capacităţilor motrice ale
tinerilor? (Intensitate, viteză, precizia mişcărilor, învăţare motrică amplă.)
5. Ce particularităţi prezintă gândirea în stadiul tinereţii?
(Conservă caracteristicile dobândite în adolescenţă, este adaptată la profesie,
se dezvoltă gândirea practică.)
6. Cum funcţionează memoria la tineri? (Conservă cel mai bine cele
învăţate, modelată de profesie, dezvoltarea memoriei profesionale.)
7. Care sunt principalele particularităţi ale imaginaţiei tinerilor?
(combinatorica imaginativă şi relaţiile cu gândirea sunt consolidate,
originalitate crescută, investiri în profesie.)
8. Ce este caracteristic pentru învăţarea la tineri? (Selectivă,
accentuat voluntară şi conştientă, independentă în mare măsură, legată de
profesie.)
9. Ce particularităţi prezintă viaţa afectivă a tinerilor?
(Exuberanţa afectivă selectivă, dezvoltare de emoţii şi sentimente noi prin
integrare în profesie, familie, viaţă socială.)
10. Prezentaţi structurile motivaţionale specifice tinerilor. (Se
intensifică trebuinţele de autorealizare şi motivaţie profesională şi cea
pentru viaţa de familie.)
11. Caracterizaţi idealul de viaţă al tinerilor. (Sunt mai apţi de a
proiecta viitorul, idealurile sunt realiste, stabile, puternice.)
12. Prezentaţi procesul de construire a identităţii profesionale,
maritale şi socio-culturale la tineri. (Să se aibă în vedere cele trei substadii:
25-28; 28-32; 32-35.)
13. Cum se manifestă conştiinţa apartenenţei la generaţii de tineri?
(Presiune emancipativă pentru a avea acces la rolurile adulţilor şi a avansa
profesional şi social.)
14. Prezentaţi cum se manifestă aptitudinile şi creativitatea la
tineri. (Duc la rezultate cunoscute şi premiate; originalitate sporită.)

15. Enumeraţi însuşirile psihice dominante din structura

personalităţii tinerilor. (Vezi ultimul paragraf al acestei unităţi de
învăţare.)
Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui.
Evaluarea se va face în felul următor:
Se va acorda câte un punct pentru răspunsurile corecte la
următoarele întrebări: 1, 2, 3, 13, 14.
Se vor acorda două puncte pentru răspunsurile corecte de la întrebările:
4, 5, 6, 7, 11.
Se vor acorda trei puncte pentru răspunsurile corecte de la
întrebările: 8, 9, 10, 12, 15.
Se pot acorda şi fracţiuni de punct.
Punctaj maxim: 30. Totalul obţinut de fiecare se împarte la 3 şi se
obţine o notă din scara 1-10. Se fac rotunjiri în favoarea
studenţilor, dacă sau adăugat până la 50 sutimi peste nota întreagă.
Răspunsurile se redactează pe foi separate. Lungimea lucrării este în
medie de patru pagini.
– ATKINSON L. RITA, ATKINSON R.C., SMITH E.E., BEM
D.J., Introducere în psihologie, 2002, Ed. Tehnică, Bucureşti, p. 136.
– BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Ed. Tehnică,
Bucureşti, p. 274-278.
vârstelor, 2004, Editura Universităţii din Oradea, p. 374-375.
– CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, 2001, Ed. Credis,
Bucureşti, p. 333-336.
– MĂRGINEAN ION (coord.), Tineretul deceniului unu.
Provocările anilor 90, 1996, Ed. Expert, Bucureşti, p. 247-163.
– SCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia vârstelor, 1995,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 283-292.

Adultul – stadiul maturizării psihice

ADULTUL – STADIUL MATURIZĂRII PSIHICE
CUPRINS
4. ADULTUL- stadiul maturizării psihice..........................................................................................81

4.1. Dominantele în profilul vieţii psihice a adultului .....................................................................81
4.2. Schimbări în plan biologic specifice stadiului adult..................................................................83
4.3. Particularităţi ale sensibilităţii, atenţiei şi motricităţii la adult .........................................................85
4.4. Procesele complexe – aspecte caracteristice adulţilor ................................................................88
4.5. Particularităţile învăţării la adult ...................................................................................................93
4.6. Maturizarea afectivă şi motivaţională a adulţilor ..........................................................................95
4.7. Principalele particularităţi ale personalităţii adulţilor ....................................................................97

4. ADULTUL- STADIUL MATURIZĂRII PSIHICE
După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor

putea să:
• identifice locul acestui stadiu în al doilea ciclu al dezvoltării psihice

umane, a duratei lui mari şi a semnificaţiei lui deosebite pentru
maturizare;
• descrie principalele caracteristici biologice ale acestui stadiu şi a
4.1. Dominantele înscăderii
începuturilor profilul vieţiifizice
capacităţii psihice a adultului
şi psihice;
• dezvolte ideile principale legate de funcţionalitatea sensibilităţii şi
Cercetările
motivaţ asupra acestui lung interval al vieţii au devenit mai
iei la adult;
sistematice
• identifice şi aspectele
mai constante ceva capacităţilor
maturizării mai târziu faţă de celea referitoare
cognitive adultului şila
celelalte stadii.
începutul Explicaţ
scăderii ia aacestui
discrete fapt acestora;
funcţionării constă în caracteristica adultului
de a reprezenta
• rezume împlinirea
principalele vieţii psihice
caracteristici ale umane
învăţării care a fost care
la adult cel mai mult
trebuie
studiată de psihologia
cunoscute generală,
în vederea iar schimbările,
construirii programelor evoluţ iile suntperfecţ
de reciclare, maiionare
puţin
ample
etc.; şi relevante pentru psihologiile evolutive. Însă, în a doua
jumătate a secolului
• definească aspectele XX şi apoiafective
maturizării în cel şide al XXI-lea,
motivaţ cercetărilecare-i
ionale a adultului s-au
amplificat şi au de
dau calitatea apărut capitole
generaţ speciale în tratatele de dezvoltare umană sau
ie de bază;
cărţ i destinate
• identifice în întregime
aspectele acestui
maturizării stadiu. adultului
personalităţii Au fost care-idiferenţ
definesce între
cercetători
şi mai bineşi locul
în în
ceea
evoluţceia psihică
priveştegenerală
delimitarea în timp a acestui stadiu.
a omului.
Cercetătorii români au considerat

Adultul tânăr: că stadiul adult se întinde între 35 şi 65 de ani, are cea mai mare durată şi
• integrare trebuie luate în considerare subetapele sale în care vor apare dominante
şi adaptare caracteristice:
profesională a) adultul tânăr, între 35-45 ani are următoarele caracteristici
intensă; dominante şi distinctive:
• statute şi • integrare şi adaptare profesională intensă;
roluri • statut şi roluri familiale diversificate şi consolidate;
familiale • integrare socială încărcată de responsabilitate;
consolidate; b) adultul între 45-55 ani se distinge prin următoarele dominante:
• integrare • se atinge vârful în propriul avans profesional, în acord cu calificarea sa;
socială • modificări în rolurile parentale legate de căsătoria copiilor;
responsabilă • amplificarea valorilor şi atitudinilor sociale şi politice;
Adult c) adultul tardiv, între 55-65 ani se caracterizează prin:
mijlociu: • preocuparea pentru menţinerea competenţei profesionale şi
Vârful pregătirea pentru ieşirea din activitatea de muncă;
avansului • posibila lărgire a rolurilor familiale prin apariţia nepoţilor;
profesional; • păstrarea şi chiar amplificarea rolurilor sociale şi politice.
• modificarea Cu privire la întregul stadiu adult, diferiţi autori au subliniat
rolurilor unele particularităţi centrale care explică şi mai bine aportul acestuia la
parentale; dezvoltarea generală umană.
Astfel, s-a subliniat că: adultul exprimă echilibrul între ascendenţă şi
Adult tardiv: descendenţă psihică (Ch. Bühler), continuarea construcţiei psihice
• efort de (White), capacitatea deplină de a iubi şi a munci (S. Freud), moment
menţinere a culminant al integrării şi adaptării profesionale şi sociale (H. Thomae),
competenţei; organizare efectivă a muncii şi adaptare interpersonală crescută (F. Barron,
• posibila H. Thomae).
lărgire a Prin urmare, chiar dacă în acest stadiu se înregistrează unele scăderi
rolurilor ale capacităţilor fizice şi psihice, aşa cum vom vedea, în mod dominant se
profesionale; produc maturizări ale mecanismelor stimulatoare şi reglatoare şi ale
• păstrarea şi personalităţii. Dar trebuie să reţinem şi precizarea făcută de G.W. Allport că
amplificarea „Maturitatea personalităţii nu are o relaţie necesară cu vârsta cronologică”
rolurilor (1981, p. 280). Prin urmare maturizarea generală, caracteristica acestui
sociale. stadiu se va realiza în grade diferite şi în momente distincte la fiecare.


Caută patru cunoştinţe, patru rude persoane adulte şi observă gradul în care se
exprimă dominanţele consemnate de diverşi autori.
Scrie aici concluziile tale.
4.2. Schimbări în plan biologic specifice stadiului adult
În primul rând trebuie să facem precizarea că la cele mai multe

persoane aflate în acest stadiu se constată un nivel funcţional organic
stabilizat, o stare bună de sănătate care este o condiţie de fond a desfăşurării
activităţilor în care este implicat fiecare.
Modificări
biologice discrete: B. James constată această stabilitate până către 60-70 ani şi
• precizează că se datorează mai ales bunei funcţionări a sistemului
tensiune arterială;
• ieşirea din nervos autonom şi hipotalamusului.
funcţie a unor Pe fondul acestui echilibru organic se înregistrează unele modificări
neuroni; discrete, începând cu 40 de ani. Printre cele mai
• declin sexual;
• importante reţinem:
pierderea de ţesut
osos; • scăderea discretă a tonusului muscular.
• modificarea tensiunii
arteriale;
• accentuarea procesului
de ieşire din funcţie a
unor neuroni (proces
care începe chiar cu
vârsta de 25 ani);
• începe declinul
funcţiilor sexuale, mai
întâi la femei (în jurul
a 50 ani) şi apoi la
bărbaţi;
• accentuarea uşoară a
pierderii de ţesut osos
după 40 ani şi apariţia
pericolului
osteoporozei, mai ales la
femei;
• scăderea uşoară a
tonusului muscular şi
apoi ceva mai mare către
sfârşitul stadiului.

Totodată, datorită fenomenelor înregistrate mai sus, dar şi a altora, se

Schimbări ale produc modificări generale corporale care au importanţă, mai ales, în
înfăţişării fizice: ceea ce priveşte imaginea de sine. Dintre acestea reţinem pe cele ce sunt
• creşterea mai evidente după 50 ani:
greutăţii; • creşterea greutăţii corporale;
• îngroşarea • îngroşarea mijlocului;
mijlocului; • accentuarea trăsăturilor şi apariţia ridurilor;
• accentuarea • rărirea şi încărunţirea părului;
trăsăturilor; • la unii apare chiar o uşoară gârbovire şi o încetinire generală a
• ridarea feţei; mişcărilor.
•încărunţirea; Dar toate aceste schimbări biologice au ritmuri diferite la diverse
• uşoară persoane în funcţie de zestrea genetică şi stilul propriu de viaţă. Ele se
gârbovire. reflectă în plan psihic mai ales în ce priveşte imaginea de sine şi pot genera
preocupări de a găsi modalităţi de compensare şi optimizare.

Stai de vorbă cu două persoane de circa 50 ani şi constată în ce măsură
sunt preocupate de aceste schimbări corporale.

4.3. Particularităţi ale sensibilităţii, atenţiei şi motricităţii la

adult
Modificările
Cele mai multe dintre discretele scăderi ai parametrilor psihici aparţin
văzului:
sensibilităţii şi motricităţii. Mai ales modificările funcţionale ale văzului şi
• scade
auzului au stârnit interesul cercetătorilor.
acomodarea
Modificările în domeniul sensibilităţii şi percepţiilor vizuale sunt
cristalinului
următoarele (avem în vedere faptul că ele apar la un număr mare de
;
• creşte nevoia de persoane aflate în acest stadiu):
lumină;
• mai ales după 50 de ani scade capacitatea de acomodare a
• mobilitatea
cristalinului şi apare nevoia ochelarilor;
oculară
• cresc pragurile de luminozitate ale mediului ambiant, adică adultul are
bună;
nevoie de mai multă lumină în jur;
• extragerea de
• mobilitatea oculară se păstrează şi astfel viteza de realizare a percepţiilor
informaţii
este în general, corespunzătoare;
scade în
• după 45 de ani scade, sub presiunea timpului, capacitatea de
condiţii de
extragere a informaţiilor din imaginile mai complexe;
urgenţă.

Încearcă să discuţi cu persoane care au în jur de 50 ani şi vezi în ce măsură
au asemenea particularităţi şi dacă îşi dau seama de ele.
• dacă profesia cere anumite capacităţi vizuale ele tind să se

conserve bine multă vreme.
În ceea ce priveşte auzul, se constată următoarele aspecte caracteristice
acestui stadiu:
• sensibilitatea auditivă generală începe să scadă uşor chiar după 35 ani şi
se accentuează puţin după 40 ani, dar fără a perturba adaptările la ambianţă;

Modificările • scăderi mai mari se înregistrează la cei ce îşi desfăşoară activitatea în

auzului: spaţii poluate sonor;
• scade • persoanele care au activităţi ce solicită în mod special auzul,
discret şi-l conservă mai multă vreme şi realizează compensări eficiente.
sensibilitatea Alte două modalităţi senzoriale, adică cea olfactivă şi cea tactilă
auditivă; înregistrează scăderi discrete după 40-45 ani dar se menţin foarte bine la
• scăderi mari la persoanele care au profesii ce le solicită mereu. Ele pot funcţiona, la
cei ce lucrează parametri satisfăcători, pe toată durata angajării în muncă.
în mediul Motricitatea are, de asemenea, o dinamică nuanţată în cursul
poluant; acestui stadiu, adică:
• conservarea • rapiditatea mişcărilor scade uşor chiar după 30 ani şi se accentuează
la cei solicitaţi uşor această diminuare după 40 ani. După 50 ani adultul începe să-şi dea
profesional. seama de această modificare şi caută compensări;
• precizia mişcărilor scade uşor după 40 de ani şi ceva mai mult după 50 de
Modificări ale ani, dar solicitările profesionale o conservă destul de bine, mult vreme;
capacităţilor • intensitatea mişcărilor scade sesizabil după 50 de ani dar adulţii o
motrice: conştientizează mai repede şi tind să o considere mai mică decât este în
• scade viteza realitate;
şi intensitatea; • mişcările complexe care au importanţă din punct de vedere
• se profesional, se conservă foarte bine pe tot parcursul stadiului şi sunt
păstrează susţinute de motivaţie şi de compensări variate.
precizia;
• se
păstrează
mişcările
solicitate
profesional.

Discută cu 2-3 persoane adulte şi vezi ce autoaprecieri fac ei în legătură
cu intensitatea, viteza şi precizia mişcărilor lor.

În ceea ce priveşte atenţia, stadiul adult are nişte particularităţi specifice

care sunt, în cea mai mare parte explicate prin influenţele exercitate de
profesie şi prin dinamica generală a activităţii nervoase superioare. De aceea
cercetătorii au făcut diferenţierea între atenţia generală şi cea profesională.
Atenţia generală este influenţată mai mult de înaintarea în vârstă şi
Atenţia are următoarea dinamică:
generală • sunt scăderi ceva mai mari între 30 şi 35 ani;
scade. • până către 50 de ani diminuările sunt, în general, mici;
• scăderea atenţiei generale este mai accentuată în activităţi de lungă
durată.
Atenţia profesională are o dinamică deosebită putând înregistra chiar şi
unele creşteri în primul substadiu. Manifestarea ei este deosebită în cele trei
substadii ale adultului, şi anume:
• la adultul tânăr volumul şi distributivitatea atenţiei cresc sensibil iar
selectivitatea şi concentrarea cresc dar mai puţin şi totuşi important pentru
Atenţia
realizarea activităţii profesionale;
profesională
• la adultul mijlociu, scade discret atenţia profesională dar nu are urmări
creşte uşor la
asupra desfăşurării activităţii de muncă;
adultul tânăr.
• la adultul tardiv, scăderile se accentuează puţin mai mult dar nu sunt
Scade uşor la cel
sesizate şi mai ales, se compensează uşor.
mijlociu şi tardiv.

Poartă o convorbire cu profesionişti adulţi în domeniul calculatoarelor şi
vezi dacă ei sesizează ceva din această dinamică a atenţiei
profesionale.

Se poate deci, considera că toate capacităţile senzorial-

perceptive şi motrice, ca şi atenţia sunt influenţate de profesie şi chiar
dobândesc ceva din specificul acesteia. Totodată, reţinem faptul că
pentru activităţile obişnuite de muncă, scăderile pe care le- am înregistrat mai
sus, nu duc la dezadaptări.
4.4. Procesele complexe – aspecte caracteristice adulţilor

În această categorie se includ, aşa cum ne amintim, gândirea,
memoria, imaginaţia, toate susţinute de limbaj şi mecanisme
stimulative şi reglatorii superioare.
Cercetări asupra gândirii adulţilor s-au făcut încă din 1959 din
perspectivă evolutivă, presupunând măsurători şi comparaţii cu celelalte
stadii. Concluziile acestora au fost că la adulţi se produc scăderi
continui şi semnificative ale gândirii şi inteligenţei. Începând cu 1963 s-a
făcut reanalizarea metodologică a datelor şi s-a criticat mai ales, perspectiva
biologistă din care –au făcut măsurătorile şi estimările (Gutjar în 1963 şi
Rösler în 1967).
Principalele critici s-au referit la:

Principalele
• aplicându-se la adulţi aceleaşi teste ca la tineri s-au înregistrat mai degrabă
critici asupra
particularităţile adaptării la probe decât nivelul propriu- zis al gândirii şi
cercetărilor
inteligenţei;
iniţiale.
• în 1965 R. Meili considera că deosebirile dintre adulţi şi tineri ce
fuseseră constatate sunt relativ mici şi pot fi uşor compensate de către
adulţi;
• în 1965 Fappo iar în 1967 Rösler au arătat că acele cercetări nu s- au făcut
de-a lungul anilor, de la tinereţe la stadiul adult, la unele şi aceleaşi
persoane ca să se poată vedea clar schimbările;
• în 1966 Bauer arătase că cei ce au măsurat gândirea şi inteligenţa nu s-au
ocupat de factori importanţi care le pot influenţa, cum ar fi profesia şi
stilul de viaţă;
• H. Löwe a pus şi un mai mare accent pe factorii care pot influenţa
randamentul mental al adulţilor, reproşându-le celor ce au făcut
primele cercetări, lipsa de preocupare pentru influenţele unor

Factorii care asemenea factori. Ei sunt: durata şcolarităţii şi calitatea instrucţiei şcolare;
influenţează calificarea profesională, antrenamentul intelectual pe care îl ocazionează
gândirea şi sarcinile profesionale, calitatea şi cantitatea timpului liber care poate
inteligenţa permite implicarea capacităţilor intelectuale, conservându-le şi
adultului: dezvoltându-le.
• durata În mod special precizările făcute de H. Löwc au influenţat
şcolarizării; cercetările ulterioare care au arătat următoarele:
• nivelul • manifestarea capacităţilor intelectuale ale adultului este puternic
calificării; influenţată de natura profesiei. O muncă în care persoanele sunt
• tipul solicitărilor constant solicitate intelectual, contribuie la menţinerea şi chiar la
profesionale; sporirea capacităţilor lor cognitive;
• utilizarea • randamentul intelectual este mai înalt la cei care au avut o instrucţie şcolară
timpului liber. mai îndelungată şi mai bună (Bauer, 1965, Hellen Bee, 2000);
• străduinţa oricărei persoane de a obţine o calificare superioară este un
important factor de ridicare a nivelului gândirii şi inteligenţei (Friebel,
1954, Schwarz, 1968);
• orice capacitate psihică neantrenată scade la orice vârstă.
Precizările speciale în legătură cu dinamica gândirii şi inteligenţa la
Dinamica adulţi au fost:
intelectuală: • acele abilităţi cognitive, care sunt antrenate în sarcini curente simple,
• cele antrenate tind să staţioneze. Este vorba de abilităţi implicate într-un test de
în sarcini simple inteligenţă aşa cum ar fi cel elaborat de Raven sau abilităţi generale de
staţionează ca vocabular;
nivel; • capacităţile solicitate de profesie sau cele puse în lucru în
• cele antrenate activităţile de timp liber, înregistrează creşteri. De exemplu cele legate
în sarcini de achiziţionarea de cunoştinţe îşi păstrează un bun randament şi au
semnificative noi progrese până la 58-60 ani şi mai mult. La unele persoane, aceste
cresc; creşteri se produc şi până la aproape 90 ani;
• cele • toate capacităţile cognitive care sunt rar şi slab implicate în
neantrenate scad. activităţile unei persoane vor scădea în mod cert.


Poartă o discuţie cu un profesor din liceu care încă profesează şi vezi
cum îşi apreciază el capacităţile de achizionare de cunoştinţe.
Toate cercetările amintite au permis să se evalueze mai bine

comportamentul profesional al adulţilor şi să se pună în valoare
disponibilităţile acestui stadiu.
Semne de întrebare au apărut şi în legătură cu memoria adulţilor.
Iniţial, s-a crezut că diminuarea capacităţilor de memorare este
particularitatea distinctă a adulţilor. Dar investigaţiile ulterioare au relevat
următoarele aspecte specifice stadiului adult:
• memorarea logică este permanent antrenată în toate felurile de situaţii şi
se conservă foarte bine;
Memoria adultului.• organizarea materialului de memorat atinge acum cel mai înalt
• domină cea
nivel, caracteristic pentru om, întrecând celelalte studii (Stepanova);
logică şi
• selectivitatea memoriei este accentuată mai ales ţinându-se cont de
voluntară;
solicitările numeroase cu care se confruntă adultul;
• vârful organizării
• la adultul angajat într-o muncă ce presupune un grad de calificare se
materialului;
continuă dezvoltarea memoriei profesionale care excelează mai ales în
• memoria
reţinerea acelor aspecte ce se referă la strategii şi proceduri de lucru,
profesională se
înfruntarea riscurilor, informaţiile mai noi şi mai direct legate de
dezvoltă
desfăşurarea muncii;
continuu;
• dincolo de mijlocul acestui stadiu sunt înregistrate şi unele scăderi
• reproducerile
şi anume:
sunt mai puţin
– recunoaşterile şi reproducerile sunt mai puţin prompte după 55 de
prompte după 55
ani;
ani;
– memoria spontană scade uşor după 45 ani (R.M. Lerner, D.F. Hultsch):
• memoria de
– memoria de scurtă durată scade uşor după 40-45 ani.
scurtă durată
scade uşor.


Dintre caracteristicile notate mai jos încercuieşte trei care sunt specifice
memoriei adultului:
a. are volum foarte mare; b. Domină memoria logică; c. Neselectivă;
d. Bazată pe foarte buna organizare a materialului de memorat; e.
Promptitudinea reproducerii; f. Presupune procedee mnezice numeroase şi
eficiente.
Imaginaţia adultului a fost o temă frecventă pentru psihologia

creativităţii şi pe baza acestor cercetări pot fi relevate următoarele aspecte
caracteristice pentru studiul adult:
• mecanismele imaginaţiei sunt pe deplin formate şi maturizate şi totuşi
la adult nu se mai manifestă, decât în mod excepţional, exuberanţa
imaginativă a celorlalte stadii;
Imaginaţia • cea mai activă şi mai frecvent manifestată este imaginaţia creativă care însă
adultului: acum are o direcţie stabilizată fie în profesie, fie în activităţile de timp
• mecanismele liber;
sunt deplin • imaginaţia creatoare manifestată la unii în domeniul ştiinţific, poate atinge
formate; niveluri ridicate de originalitate. Ea se află într-un echilibru optim cu
• cea creatoare gândirea, fiind, în mare măsură condusă şi controlată de către aceasta;
este investită • imaginaţia creativă investită în artă poate, de asemenea, atinge vârfuri
în profesie sau ale noutăţii şi originalităţii datorită, pe de o parte, maturizării afective şi
activităţi de motivaţionale şi, pe de altă parte, experienţei de viaţă de care dispune adultul;
timp liber; • visul de perspectivă continuă să se manifeste activ dar mai puţin
• rezultate expansiv, în cadrul funcţiei proiective a personalităţii.
semnificative.

Discută cu 2-3 persoane adulte şi află dacă mai au reverii şi în ce condiţii?
Scrie răspunsul obţinut aici.

Pot fi relevate şi câteva particularităţi ale limbajului adultului,

pornind de la cercetările de psiholingvistică şi cele de psihologia
comunicării. Nivelul limbajului este influenţat de factorii care au fost
importanţi şi pentru celelalte capacităţi cognitive: durata şcolarităţii, nivelul
calificării profesionale, specificul sarcinilor profesionale, calitatea
activităţilor de timp liber. Cele mai importante particularităţi sunt:
• aspectele cantitative şi calitative ale vocabularului caracteristice pentru
stadiile anterioare se conservă, pe de o parte şi, pe de altă parte, se
îmbogăţesc în anii maturităţii dar în mod diferenţiat la fiecare în funcţie
de factorii enumeraţi mai sus. Există totodată deosebiri între vocabularul
persoanelor adulte şi cel al adolescenţilor şi tinerilor în sensul că primii sunt
mai puţini receptivi şi mai puţin obişnuiţi cu termenii tehnici din domeniul
informaticii şi calculatoarelor;
Limbajul
• structurile verbale sunt puternic stabilizate fie că sunt corecte sau nu şi
adultului:
astfel viteza şi fluenţa vorbirii sunt asigurate. Este posibil să se instaleze
• conservarea şi
chiar şi unele ticuri verbale în comunicarea adultului;
chiar îmbogăţirea
• exprimarea verbală este bine adaptată la situaţia de comunicare însă
vocabularului;
bogăţia şi nivelul elevat sunt influenţate de durata şcolarizării, nivelul
• structuri
intelectual şi cel al calificării profesionale şi de atitudinea activă a
verbale
adultului faţă de autoperfecţionare. Adulţii cu înaltă calificare şi
consolidate;
cultură generală amplă au un nivel superior de comunicare şi manifestă
• comunicarea
autoexigenţe speciale când sunt în situaţia de a folosi limbajul ştiinţific;
adaptată la
• comunicarea scrisă se perfecţionează permanent la cei cu calificare înaltă şi
situaţii;
profesii intelectuale dar poate diminua la cei cu şcolaritate scurtă şi calificare
• mijloace
simplă;
neverbale bine
• mijloacele nonverbale sunt adecvat utilizate de toţi;
utilizate;
• pot fi mai puternic stabilizate influenţele dialectale sau cele ce vin din
• limbajul scris
partea profesiei.
este conservat la
cei cu profesii
intelectuale.


Fă o caracterizare a limbajului unui adult pe care îl cunoşti foarte bine.
Toate capacităţile cognitive la care ne-am referit se investesc

permanent în primul rând în toate felurile de activităţi pe care le
desfăşoară adultul şi bine înţeles şi în învăţare.
4.5. Particularităţile învăţării la adult
Faţă de posibilitatea de a învăţa, adulţii însăşi au poziţii diferite:

a) sunt destul de mulţi cei care spun că ce au avut de învăţat au reuşit să
Adulţii şi
învăţarea: facă în stadiile anterioare iar la vârsta pe care o au acum s-a
• unii nu mai încheiat cu învăţarea;
doresc să înveţe; b) este destul de mare şi chiar în creştere numărul adulţilor care înţeleg
• alţii sunt numeroasele schimbări din societatea contemporană şi cerinţele
convinşi de acesteia privind educaţia permanentă. Aceştia sunt deschişi la
necesitatea învăţare şi-şi doresc să fie în pas cu noutăţile din domeniul
educaţiei profesional, ştiinţific şi cultural. Ei participă la cursuri de
permanente; reciclare, perfecţionare profesională, recalificări şi la activităţi ce le
menţin şi dezvoltă orizontul cultural-ştiinţific. Acestea sunt, în
societatea contemporană, condiţii atât pentru integrarea în
societate cât şi pentru a face faţă sarcinilor profesionale noi (U.
Şchiopu).
Dinamica generală a capacităţii de învăţare la om indică o
creştere evidentă până la 21 ani, un relativ platou până la 30 ani şi o scădere lent
după 30 ani până către 75 ani. H. Löwe a făcut cercetări personale şi a sintetizat şi
rezultatele altor autori şi a ajuns la concluzia că până la 50 ani omul
poate învăţa cu bune rezultate

Învăţarea: aproape orice. Tot el spune că adulţii nu sunt inferiori faţă de alte
• fac unitate între vârste în ceea ce priveşte capacitatea de învăţare numai că destul de mulţi
abstract şi învaţă mai puţin decât ar putea efectiv şi nu fac nimic pentru a-şi conserva
concret; aceste capacităţi. Totodată, dinamica învăţării are şi aspecte individuale de
• extrag care trebuie să se ţină seama.
repede ce e Cele mai importante particularităţi ale învăţării adulţilor care sunt
semnificativ; favorabile obţinerii unui randament bun sunt următoarele:
• extrag • adulţii pot să realizeze mai uşor unitatea dintre analiza abstractă şi cea
repede ce-i concretă a problemelor sprijinindu-se pe o experienţă profesională
aplicativ; amplă şi variată;
• se orientează în • reuşesc să extragă mai repede ceea ce este important şi semnificativ dintr-
sursele de un material ce trebuie învăţat;
informare. • cei cu şcolaritate îndelungată reuşesc să se orienteze cu succes în sursele
variate de informare;
• disting mai repede aspectele aplicative ale cunoştinţelor pe care şi le
însuşesc;
• sunt orientaţi cu precădere asupra noilor metode şi procedee
profesionale oferite de programele de învăţare;
• au exigenţe ridicate faţă de rigoarea şi precizia a ceea ce li se propune
să înveţe.
Asemenea particularităţi trebuie să fie avute în vedere la
elaborarea programelor de învăţare propuse adulţilor.

Compară, aceste particularităţi notate mai sus cu propria învăţare şi stabileşte
atent asemănările cât şi deosebirile.

4.6. Maturizarea afectivă şi motivaţională a adulţilor
Cu privire la afectivitatea şi motivaţia adulţilor se poate aprecia că se

Viaţa afectivă:
înregistrează, în acest stadiu, un vârf al manifestării şi maturizării lor şi se
• viaţa afectivă
diferenţiază clar persoanele de vârsta a doua de celelalte generaţii.
foarte bogată;
Cele mai importante caracteristici ale afectivităţii adulţilor care sunt şi
• manifestare
expresii ale maturizării lor afective sunt următoarele:
maximă a
• viaţa a ocazionat „trecerea prin toate” felurile de evenimente şi trăirea
sentimentelor
celor mai variate emoţii, dispoziţii, sentimente. Prin urmare, adulţii se
profersionale
caracterizează prin cea mai bogată şi diversificată viaţa afectivă;
şi familiale;
• sentimente • la vârsta adultă se stabilizează şi se manifestă la nivel maxim: satisfacţie
faţă de sine; sau insatisfacţia profesională (R.M. Lerner şi D.F. Hultsch), un
• stăpânire de ataşament profesional remarcabil şi sentimentele parentale alimentate mai
sine şi calm. întâi de relaţiile cu copiii şi apoi cu nepoţii;

• dezvoltarea unor sentimente legate de acceptarea de sine, cum ar fi
mândria, demnitatea, sau insatisfacţia, dezamăgirea etc.;
• dar în general, în stadiul adult se realizează o raportare la sine mai calmă,
mai puţin tensionată:
• se manifestă în acest stadiu, un echilibru afectiv şi o stăpânire de sine
care ating cele mai înalte cote din întreaga viaţă;
• există o tendinţă caracteristică adultului de a se implica puternic afectiv

în viaţa de familie şi în profesie chiar cu riscul unei anumite neglijări a
propriei persoane. El demonstrează o crescută responsabilitate faţă de tot
ce face şi este văzut de ceilalţi ca
„generaţia de bază”.


Compară caracteristicile de mai sus cu cele ale afectivităţii proprii şi
constată asemănări şi deosebiri.
Structura motivaţiei personalităţii adulte se caracterizează prin

Structurile următoarele:
motivaţionale: • motivaţia profesională este stabilizată şi intensă şi are o mare forţă de
• cele pentru orientare şi susţinere energetică a activităţilor şi atitudinilor cum ar fi:
profesie sunt stabilitatea în profesie şi pe post, tenacitatea în îndeplinirea sarcinilor,
consolidate şi punctualitatea şi responsabilitatea în muncă. Aspiraţiile profesionale sunt
intense; susţinute de capacităţile şi realizările deja obţinute. Ele se referă la adultul
• motivaţia tânăr, la perfecţionare profesională şi creativitate; la adultul mijlociu
pentru viaţa de ţinteşte o şi mai mare creştere a competenţei şi avansarea în ierarhie,
familie: iar la cel tardiv, la recunoaşterea de către ceilalţi a competenţei atinse
asigurarea şi a consultării sale în probleme importante;
bunăstării, • motivaţia pentru activităţile din spaţiul familial vizează bunăstare şi armonie
educaţiei copiilor conjugală şi educarea nepoţilor şi sprijinirea succesului lor şcolar,
şi nepoţilor; ajutorarea familiei tinere a propriilor copii;
• motivaţie • aşa cum am văzut, există şi o motivaţie pentru învăţare, strâns legate de
pentru învăţare cea profesională. Învăţarea este în cea mai mare parte legată de profesie;
influenţată de • motivaţia pentru viaţa socială şi politică este activă şi rămâne astfel la unii
profesie; adulţi, pe toată durata stadiului şi dincolo de 65 ani. Aspiraţiile în acest plan
• motivaţie sunt legate de avansul în ierarhia politică şi de ecoul favorabil al actelor
pentru activităţi personale în conştiinţa oamenilor;
sociale şi • motivaţia culturală este relativ intensă dar poate fi satisfăcută numai în
politice. limitele timpului de care dispune adultul.

Aceste dominante motivaţionale subordonează numeroasele structuri

stimulative comune cu ale celorlalte stadii.
Prin urmare, maturizarea motivaţională se exprimă în valoarea
motivelor, în intensitatea şi stabilitatea lor şi în forţa de impulsionare
raportată însă la circumstanţe.

Caracterizaţi sentimentul de dragoste a adulţilor părinţi pentru copiii lor.
4.7. Principalele particularităţi ale personalităţii adulţilor
Stadiul adult este considerat ca cel în care se produce maturizarea

personalităţii ceea ce înseamnă că atât componentele cât şi structura şi
Compară răspunsul
organizarea sa de tău cu ceea ce
ansamblu se sestabilizează
oferă în pag.şi102
funcţionează la parametri
optimi. G.W. Allport a analizat în cartea sa
„Structura şi dezvoltarea personalităţii”, punctele de vede ale mai multor
autori privind maturizarea personalităţii. Autorul însuşi, consideră că
personalităţii mature îi sunt caracteristice următoarele particularităţi:
1. Stăpânirea de sine în orice situaţii şi cu precădere în cele
dificile.
Personalitatea 2. Echilibrul afectiv.
matură 3. Independenţa în decizii şi acţiune.
4. Autonomie în toate planurile.
5. Prudenţă.
6. Obiectivitate în perceperea de sine şi a altora.
7. Expansiunea moderată şi fundamentată în ceea ce priveşte proiectarea
viitorului.
8. Înfruntarea matură a marilor încercări ale vieţii.

Prin urmare persoanele aflate la vârsta adultă rămân în continuare

Prospectarea orientate spre viitor şi spre prospectarea acestuia. Dar spre deosebire de
prudentă a adolescenţă şi tineri, adulţii tind să fie influenţaţi de experienţa pe care o au şi
viitorului să fie mai prudenţi pentru că au realizat deja ceva şi nu vor să piardă şi îşi
evalueze mai bine forţele şi condiţiile de care dispun.
Stadiul adult este caracterizat şi prin faptul că aptitudinile şi
creativitatea se pot manifesta la niveluri înalte. O trecere în revistă a
premiilor Nobel arată că multe dintre ele sunt acordate persoanelor aflate în
Creativitatea cu stadiul adult. Aceste rezultate pot fi explicate prin: maturizarea capacităţilor
grad mare de cognitive, acumulări importante în ceea ce priveşte experienţa profesională şi
originalitate. experienţa de viaţă, intensificarea motivaţiei de autorealizare, capitalizarea

unor succese din stadiile anterioare, creşterea rolului caracterului în
structura generală a personalităţii.
Adulţii ajung să-şi realizeze proiectele de viaţă, să se simtă împliniţi
şi să-i asume responsabilităţi majore în plan profesional şi familial, ceea
ce exprimă un grad înalt al funcţionării caracterului.
Imaginea de sine şi identitatea de sine parcurg un proces de dezvoltare
şi consolidare treptată de-a lungul celor trei substadii şi anume: al adultului
precoce (35-45 ani), adultului mijlociu (45-55 ani) şi adultul tardiv (55-65
ani).
Cercetătorii au diferenţiat trei identităţi principale şi mai precis
subidentităţi: profesională, familială şi socio-culturală.
• Subidentitatea profesională a adultului tânăr este dominată de implicarea
Consolidarea profesională puternică, de adâncirea specializării şi de manifestării
celor trei feluri creative. La adultul mijlociu se intensifică dorinţa de a-şi creşte
de identitate: competenţa profesională şi de a dobândi locuri mai înalte în ierarhia
• profesională organizaţională, conform calificării şi capacităţilor fiecăruia. La adultul
• familială tardiv se înregistrează un efort continuu de menţinere a competenţei
• socio-culturală şi de satisfacerea exigenţelor locului de muncă dar şi

pregătirea pentru pensionare.

Temă de reflecţie 13
Identifică la proprii părinţi aspectele specifice ale identităţii lor
profesionale.
Scrii răspunsul aici.
• Subidentiatea familială se caracterizează la adultul tânăr prin relaţii

echilibrate în cadrul cuplului conjugal, definirea clară a rolurilor şi
intensificarea celor parentale datorită intrării în preadolescenţă şi
adolescenţă a copiilor. La adultul mijlociu rolurile parentale pot
rămâne, în continuare, tensionate, dar cele maritale sunt perfect
stabilizate şi pot tinde uşor spre rutină. La adultul tardiv rolurile
parentale sunt mai relaxate şi mai degajate de grijile copiilor iar cele
maritale îşi cresc importanţa pentru securizare afectivă reciprocă a
soţilor, mai ales în confruntarea cu problemele grele ale vieţii.

Fă o listă cu grijile educaţionale ale adulţilor din cele trei substadii. Scrie
răspunsul aici.
• subidentiatea socio-culturală se amplifică de-a lungul celor trei substadii

mai ales la adulţii care s-au implicat în activităţi culturale,
sociale şi politice.
Proiectul pentru Învăţământul Compară
Rural răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102 10
Toate aspectele dezvoltării personalităţii la care ne-am referit

prezintă numeroase variaţii individuale pentru că istoria vieţii
personale este, pe de o parte, foarte diferită la fiecare şi, pe de altă parte,
efectele acesteia se acumulează în timp şi au influenţe particularizante.
Toate progresele psihice, şi toate aspectele maturizării, atinse în acest
stadiu definesc adulţii ca pe o generaţie de bază în toate planurile:
profesional, social, familial şi aşa sunt priviţi de cei ce se află în celelalte
momente ale vieţii.

următoarele idei:
• Stadiul adult corespunde intervalului de vârstă 35-65 ani, fiind cel mai
lung.
• Procesul dezvoltării psihice continuă în toate planurile dar mai ales se
maturizează procesele, funcţiile şi structurile psihice, fiind
considerat stadiul de maturizare.
• Are următoarele trei substadii: adultul tânăr între 35-45 ani, adultul
mijlociu între 45-55 ani şi adultul tardiv între 55-65 ani.
• În cursul acestui stadiu apar scăderi ale unor capacităţi fizice şi psihice
care sunt în proporţii diferite în cele trei substadii, dar care încă
nu produc tulburări în desfăşurarea activităţilor şi pot fi compensate cu
succes.
• Scăderi mai sensibile se produc în următoarele modalităţi
senzoriale: văzul (creşterea pragului luminozităţii în mediu
ambiant, insuficienţa acomodării cristalinului, diferenţieri mai puţin
prompte), auzul (creşterea pragului minim, diferenţieri mai dificile),
tactul (diferenţieri mai dificile).
• Scăderi în manifestarea mişcărilor privind: intensitatea, viteza şi mai puţin
precizia care este bine conservată.
• Atenţia generală scade uşor dar cea profesională chiar creşte în primul
substadiu.

• Capacităţile de gândire, antrenate de profesie, tind să-şi păstreze nivelul

funcţional pe toată durata stadiului (operativitatea generală a
gândirii, înţelegerea, decodificarea semantică) iar cele neantrenate
scad (cele de calcul, de operare cu relaţii spaţio-temporale) fără însă
a tulbura desfăşurarea activităţilor.
• Memoria de lungă durată excelează în organizarea materialului iar cea de
scurtă durată scade discret după 45 ani, fără a tulbura adaptarea.
• Imaginaţia are structuri maturizate de prelucrare a datelor şi este mai
bine reglată de gândire.
• Afectivitatea este variată, bogată şi maturizată.
• Structurile motivaţionale sunt dominate de cele pentru profesie şi
pentru viaţa familială.
• Personalitatea, în ansamblu, atinge maturitatea de manifestare
demonstrând: stăpânire de sine, echilibru afectiv, independenţă,
autonomie, obiectivitate în perceperea de sine şi a altora, deschidere
spre viitor dar ponderată, prudentă.
• Adultul este văzut ca generaţia de bază care îşi asumă sarcinile şi
responsabilităţile majore în profesie, familie, societate.
Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare
Îţi recomand să rezolvi probele de autoevaluare pe loc, însă unele îţi cer să
faci, mai întâi, o mică investigaţie asupra persoanelor apropiate,
care au vârsta între 35 şi 65 ani.
Întrebarea nr. 1
Este de ajuns dacă observi 3 persoane de vârsta aceasta.
Întrebarea nr. 2
În discuţia pe care o vei avea cu persoanele de peste 50 ani foloseşte
drept ghid cea ce este punctat în paragraful anterior.
Întrebarea nr. 3
Trebuie să ai în vedere caracteristicile văzului şi auzului. Întrebarea nr. 4
Aprecierile persoanelor cu care vei discuta vor fi aproximative şi atunci
vei lua ca reper ceea ce le era caracteristic în tinereţe.

Întrebarea nr. 5
Este de ajuns să discuţi cu două persoane ca să-ţi dai seama de aspectele
funcţionale ale atenţiei lor.
Întrebarea nr. 6
Încearcă să-l orientezi pe profesorul respectiv spre compararea capacităţilor
lui de acum cu cele din tinereţe, de la începutul carierei.
Întrebarea nr. 7
Să te aştepţi şi la recunoaşterea acestor scăderi dar şi la ascunderea lor, pentru
că nu este un fenomen agreat ci este văzut ca o deficienţă.
alese: b, d şi f. Întrebarea
nr. 9
Îţi va fi mai greu să spui ceva despre volumul vocabularului dar vei putea
face precizări asupra bogăţiei frazelor, a corectitudinii gramaticale, a
pronunţiei etc.
Întrebarea nr. 10
Te vei servi de punctajul din paragraful anterior. Ar fi bine însă să faci
şi o apreciere globală.
Întrebarea nr. 11
Prin urmare, trebuie să ai în vedere experienţa afectivă, bogăţia emoţiilor
şi sentimentelor şi varietatea lor, existenţa unor sentimente
care sunt ale adulţilor, echilibrul emoţional, stăpânirea de
sine.
Întrebarea nr. 12
Poţi să răspunzi la această întrebare apelând la cărţi de literatură în care sunt
reflectate sentimentele parentale.

1. Care sunt substadiile adultului şi care sunt dominantele caracteristice

fiecăruia? (Adult tânăr 35-45 ani integrare şi adaptare profesională
intensă, statut şi roluri familiale consolidate, integrare socială
responsabilă; adultul mijlociu 45- 55 ani, vârful avansării în profesie,
roluri familiale mai relaxate; valori şi atitudini sociale amplificate;
adult tardiv 55-65 ani menţinerea competenţei, pregătirea pensionării.)
2. Ce modificări organice apar la adulţi? (Vezi paragraful
corespunzător.)
3. Ce schimbări se produc în înfăţişarea generală a adulţilor?
(Creşterea greutăţii corporale, îngroşarea mijlocului,
accentuarea trăsăturilor, riduri, încărunţire.)
4. Ce schimbări se produc în sensibilitatea şi percepţiile vizuale ale
adultului? (Vezi paragraful corespunzător.)
5. Ce schimbări se produc în manifestarea auzului la adulţi?
(Scăderea sensibilităţii auditive generale, conservarea
capacităţilor cerute de profesie.)
6. Ce particularităţi prezintă motricitatea adulţilor? (Scade
intensitatea şi viteza, se conservă precizia mişcărilor.)
7. Care este dinamica atenţiei generale şi a celei profesionale la adult?
(Atenţia generală scade, cea profesională creşte uşor la adultul tânăr.)
8. Ce critici au fost aduse cercetărilor iniţiale asupra gândirii şi
inteligenţei adulţilor? (Au aplicat aceleaşi teste ca la tineri, nu au
luat în considerare factori cum ar fi: gradul de şcolaritate şi calificare,
solicitările profesiei, petrecerea timpului liber; nu au relevat
posibilităţile de compensare.)
9. Cum se manifestă capacitatea de gândire şi inteligenţa adulţilor?
(Abilităţile mentale antrenate de profesie cresc, capacităţile
neantrenate scad la toată lumea.)
10. Ce caracteristici are memoria adulţilor? (Gradul cel mai înalt de
organizare a materialului de memorat, dezvoltarea memoriei
profesionale, scăderea memoriei de scurtă durată după 55 ani.)

11. Prin ce se caracterizează limbajul adulţilor? (Mecanisme verbale

consolidate, adaptarea comunicării la circumstanţe, comunicare
nonverbală adaptată.)
12. Cum se manifestă capacităţile de învăţare la adulţi? (Realizează uşor
unitatea dintre abstract şi concret, extrag uşor ce este important,
identifică aspectele aplicative, cer ca cele ce li se dă de învăţat să fie
riguroase şi precise.)
13. Cum se exprimă procesul de maturizare afectivă a adulţilor? (Cea
mai bogată viaţă afectivă, sentimente puternice, mare stăpânire,
investiţii afective puternice.)
14. Caracterizaţi structurile motivaţionale ale adulţilor. (Motivaţie
profesională foarte intensă, motivaţie pentru viaţa familială,
interese pentru viaţa socială şi politică.)
15. În ce se exprimă maturizarea personalităţii adulţilor. (Stăpânire de
sine, echilibru afectiv, independenţă în decizie şi acţiune,
autonomie deplină, prudenţă, obiectivitatea în perceperea de sine,
proiectarea prudentă a viitorului, înfruntarea matură a marilor
încercări de viaţă.)
Evaluarea se va face în felul următor:

Se acordă câte un punct pentru răspunsurile corecte la întrebările: 4, 5, 6, 11.
Se acordă câte două puncte pentru răspunsurile corecte la
întrebările: 2, 3, 7, 9, 10, 13, 14.
Se acordă trei puncte pentru răspunsurile corecte de la întrebările: 1, 8, 12, 15.
Total maxim: 30. Totalul se împarte la 3 şi rezultă o notă din scara 1-
10. Se pot acorda şi fracţiuni de punct iar rotunjirea se face de la 0,50
în sus în favoarea studentului.
Răspunsurile se redactează pe foi separate. Lungimea lucrării este în medie
de 4 pagini.

– ALLPORT G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, 1981, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 202-203.
– ATKINSON RITA, ATKINSON R.C., SMITH E.E., BEM DJ.,
Introducere în psihologie, 2002, Ed. Tehnică, Bucureşti, p. 136- 137.
– BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Ed. Tehnică, Bucureşti, p. 283-
294.
– BONCHIŞ ELENA, SECUI MONICA, Psihologia vârstelor, 2004,
Editura Universităţii din Oradea, p. 426-436.
– CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, 2001, Ed. CREDIS, Bucureşti p.
357-360.
– MUNTEANU ANCA, Psihologia Vârstelor adulte şi ale senectuţii,
2004, Editura Eurobit, Timişoara, p. 80-83.
– ZALATE M., Fundamentele psihologiei, 2000, Editura Pro
Humanitate, Bucureşti, p. 309-312.

Ciclul bătrâneţii

CICLUL BĂTRÂNEŢII
CUPRINS
5. CICLUL BĂTRÂNEŢII...............................................................................................................107
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5 ...................................................................................................107
5.1. Bătrâneţea cel de al treilea ciclu al vieţii ..................................................................................107
5.2. Regresiile în plan biologic la bătrâneţe .....................................................................................111
5.3. Modificări specifice bătrâneţii în planul sensibilităţii şi al motricităţii .........................................114
5.4. Conservări şi regresii ale capacităţilor cognitive complexe la bătrâni ........................................115
5.5. Modificări ale afectivităţii şi motivaţiei la bătrâneţe ....................................................................119
5.6. Schimbări caracteristice în manifestarea personalităţii la bătrâneţe ............................................121

5. CICLUL BĂTRÂNEŢII
După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor

putea:
• să explice preocupările psihologiei şi ale altor ştiinţe pentru această ultimă

parte a vieţii;
• să identifice principalele schimbări biologice care apar la vârsta a treia;
• să rezume modificările din sfera sensibilităţii şi
motricităţii,
5.1. Bătrâneţea celcaracteristice bătrâneţ
de al treilea ii; al vieţii
ciclu
• să dezvolte ideile referitoare la gândirea, memoria şi limbajul
Dincolo de 65 de ani începe ultimul ciclu al vieţii, care nu este dorit,
bătrânului;
dar de care nimeni nu scapă. Instalarea bătrâneţii este un fenomen
• să identifice schimbările semnificative şi caracteristice bătrâneţii, în planul
natural rezultat din legităţile vieţii şi faţă de care, ştiinţa a încercat să
afectivităţii şi motivaţiei;
găsească nu căi de înlăturare, ci de întârziere, de amânare, de ameliorare.
• să explice schimbările care apar în manifestarea personalităţii
Preocupările referitoare la bătrâneţe sunt vechi, dar cercetarea
Cercetarea bătrânilor;
propriu-zisă, desfăşurată sistematic şi în profunzime, a început după 1944. În 1950
fenomenului • să enumere direcţiile de intervenţie în sprijinul persoanelor de vârsta
Congresul Internaţional de Psihologie de la Liege pune mai insistent
îmbătrânirii a treia.
problemele bătrâneţii. Cercetările încep să se înmulţească şi apar
institute cu orientări, atât spre investigaţia ştiinţifică cât şi spre
tratament. Un astfel de institut, cu un bun renume în lume este şi în
România la Otopeni.

Interesul pentru toate schimbările care se petrec în ultima parte a vieţii

Creşterea a fost susţinut şi de creşterea longevităţii în acest secol. Mai ales în ţările
longevităţii şi civilizate, durata medie a vieţii este la bărbaţi de 70 ani şi la femei de 75 ani.
creşterea Sunt destui şi cei care trăiesc până spre 85-90 ani.
interesului pentru Dar procesul de îmbătrânire presupune o interacţiune deosebită între
psihologia schimbările biologice şi cele psihice şi se constată că ritmul şi profunzimea
bătrâneţii. celor din urmă au o mare importanţă în instalarea celei de a treia vârste.
De aceea cercetarea psihologică a bătrâneţii s-a accentuat.
Totodată, s-a constatat că transformările fizice şi psihice de la vârsta a
treia nu sunt la fel în toate momentele acestui ciclu şi de aceea au fost
distinse câteva stadii care se deosebesc semnificativ unele de altele. Astfel,
psihologii americani disting „young old” între 65 şi 75 ani şi „old-old”
după 75 ani. În literatura românească de specialitate sunt considerate
următoarele stadii: între 65 şi 70 de ani este stadiul de trecere; între 70-80
ani este prima bătrâneţe; între 80- 90 ani a doua bătrâneţe şi după 90 ani marea
bătrâneţe (U. Şchiopu şi E. Verza, 1995).

Identifică printre cunoştinţele şi rudele tale persoane cu vârsta de peste
65 ani şi vezi în ce măsură se consideră ei înşişi bătrâni.
Stadiul de trecere (65-70 ani) prezintă câteva caracteristici:

• chiar cei ce se află în această perioadă a vieţii încă nu se
consideră bătrâni (75% dintre cei trecuţi de 60 ani nu spun despre ei că sunt
Stadiul de bătrâni) ceea ce arată că din punct de vedere subiectiv îşi simt încă
trecere (65-70 disponibilităţile pentru activităţi şi relaţii;
ani)

• chiar dacă pensionarea deja s-a produs, la finalul ciclului anterior, şi

s-a anulat identitatea profesională, multe persoane dispun de rezerve fizice şi
intelectuale, de experienţă profesională bogată, de aptitudinile pe care le-au
manifestat ani în şir. G.W. Allport spune că societatea pierde foarte mult
pentru că nu utilizează disponibilităţile vârstnicilor (1981, p. 309). O parte
dintre persoanele de peste 60 ani reuşesc să-şi găsească încă de lucru în sfera
profesiei pe care au practicat-o. Dar cei mai mulţi îşi investesc forţele fizice şi
psihice în activităţi casnice, culturale sau îşi cresc nepoţii şi ajută familiile
tinere. Ei îşi organizează astfel programul de viaţă în raport cu aceste
posibilităţi şi reuşesc să rămână activi şi folositori;
• totodată, relaţiile lor sociale se mai restrâng şi unii pot trece printr-
o criză de prestigiu şi de scădere a interesului pentru viaţă. Ei spun că „nu
mai sunt ce au fost”;
• poate apare o anume fragilitate biologică şi astfel se îmbolnăvesc
mai frecvent şi se vindecă mai greu. Însă în ansamblu, este un stadiu care nu
pune prea mari probleme.

Discută cu o femeie şi cu un bărbat despre felul în care şi-au
reorganizat programul de viaţă, după pensionare.
Prima bătrâneţe
Stadiul primei bătrâneţi (70-80 ani) are următoarele
(70-80 ani)
caracteristici distinctive:
• scad mai mult capacităţile lor fizice şi psihice şi-i determină să-şi
reducă angajările în activităţi şi relaţii;
• acordă
Compară mai mare
răspunsul tău cuatenţ
ceeaie ce
păstrării sănătăţii
se oferă în pag.şi tratării
125 stărilor de boală,
aceasta fiind o temă prioritară a comunicării cu alţii;

• îşi recunosc limitele datorate bătrâneţii dar dacă nu intervin

probleme grave de sănătate îşi trăiesc viaţa relativ senin şi cu satisfacţia
pentru ce au realizat până acum;
• pot avea dificultăţi materiale şi financiare şi trebuie ajutaţi de cei
tineri.
A doua A doua bătrâneţe este cuprinsă, aşa cum am precizat, între 80
bătrâneţe (80-90 şi 90 ani şi se caracterizează prin:
ani) • scăderi accentuate ale capacităţilor fizice şi psihice;
• starea de sănătate este din ce în ce mai ameninţată;
• cuplul conjugal se poate destrăma datorită dispariţiei unuia dintre
parteneri;
• modificările în plan afectiv sunt intense şi dominate adesea de sfârşitul
implacabil şi de singurătate;
• apare dependenţa de altul pentru rezolvarea problemelor curente
ale vieţii.
Dincolo de 90 ani povara bătrâneţii este suportată cu greu şi de cel în
cauză şi de restul familiei. Persoanele respective trebuie ajutate şi
supravegheate aproape continuu.

Poartă o discuţie cu un bunic sau o bunică aflată în unul din aceste stadii şi
vezi cum îşi percep ei vârsta şi transformările caracteristice acesteia.

5.2. Regresiile în plan biologic la bătrâneţe

Pe măsură ce se înaintează în vârstă, se produc o serie de schimbări
chiar în regimul de viaţă al persoanelor în vârstă, care se accentuează de la
un stadiu la altul şi anume:
• scade durata generală a somnului. Apar frecvent insomnii. Pe
Modificări în
parcursul zilei apar stări de oboseală;
regimul de viaţă
• se modifică regimul alimentar în sensul că se evită mâncărurile mai
grele şi se preferă mai mult legumele şi fructele;
• scade apetitul alimentar;
• se reduc implicările în activităţi mai grele şi de durată.
Modificările organice cele mai importante sunt:
• la nivelul sistemului osos: se poate accentua pierderea de ţesut osos şi
Modificări
astfel, eventualele fracturi devin periculoase; mobilitatea articulaţiilor scade
organice
şi mişcările devin mai dificile; reumatismul, discopatiile, sciatica pot fi
frecvente; se accentuează deteriorarea dentară şi apar modificări
fizionomice şi dificultăţi în vorbire şi hrănire;
• ţesutul muscular îşi modifică structura proteică şi
funcţionalitatea. Capacitatea de tonus muscular descreşte. Mişcările mâinilor
devin mai lente şi mersul este mai încet şi mai greoi. Scade funcţionalitatea
muşchilor implicaţi în digestie şi respiraţie;
• aparatul circulator prezintă următoarele modificări: creşterea tensiunii
arteriale, îngroşarea pereţilor vaselor sangvine, micşorarea lumenului
acestora şi apariţia pericolului de infarct. Cardiopatiile devin frecvente;
• modificările la nivelul aparatului respirator sunt următoarele:
funcţionarea de ansamblu este mai slabă; respiraţia este mai
superficială, oxigenarea întregului organism este diminuată; apar
îmbolnăviri dese (bronşite, emfizem pulmonar);
• în funcţionalitatea aparatului digestiv apar următoarele
modificări: scăderea secreţiilor unor glande (salivare, gastrice,
pancreatice şi ceva mai puţin ale ficatului) modificarea digerării
substanţelor şi scăderea capacităţilor de absorbţie a lor, la nivelul
intestinului subţire;

• modificări destul de importante apar în sistemul neuroendocrin,

cum ar fi: diminuarea activităţii tiroidei, creşterea celei a suprarenalelor
generând sclerozarea vaselor şi accentuarea tensiunii arteriale;
• sistemul nervos central suferă următoarele modificări mai
importante: accentuarea deteriorării neuronilor şi scăderea generală a greutăţii
creierului (până la 1250 gr la bărbaţi şi 1125 gr. la femei) aplatizarea
scizurilor şi circumvoluţiunilor, scăderea mobilităţii excitaţiei şi
inhibiţiei, creşterea latenţei în emiterea răspunsurilor la excitanţii
complecşi. Încetinirea activităţii sistemului simpatic şi parasimpatic
explică unele din schimbările funcţionale analizate mai sus.

Poartă o discuţie cu o persoană în vârstă şi vezi în ce măsură îşi dă seama de
toate modificările prezentate mai sus.
Scrie răspunsul tău aici.
Ritmurile şi amploarea modificărilor organice la care ne-am referit
Factorii de
pot fi diferite de la persoană la persoană, în funcţie de: a) zestrea
diferenţiere a
ereditară a fiecăruia; b) felul în care s-a desfăşurat viaţa până a intra în
procesului de
bătrâneţe; c) regimul de viaţă din acest ciclu. De aceea se spune că trebuie
îmbătrânire.
săCompară
te pregăteşti ca să tău
răspunsul îmbătrâneşti
cu ceea cefrumos.
se oferă în pag. 125


Cum crezi că fiecare trebuie să se pregătească să îmbătrânească frumos?
Alături de schimbările funcţionale ale organismului sunt şi altele

Modificări
referitoare la aspectele exterioare corporale. Cele mai importante sunt:
corporale
• scăderea înălţimii generale a corpului şi apariţia gârbovirii
exterioare.
progresive;
• modificări ale taliei şi greutăţii generale corporale, obezitatea fiind
frecventă;
• modificări fizionomice: accentuarea mai mare a trăsăturilor şi ridurilor,
pierderea danturii, albirea totală a părului; pielea este în general mai subţire,
palidă, uscată şi cu o pigmentare caracteristică.
Toate acestea influenţează imaginea de sine a persoanelor şi modifică
atitudinile faţă de sine.

Discută cu o persoană cu vârsta de peste 70 ani şi vezi în ce măsură îşi dă
seama de toate modificările corporale externe.

5.3. Modificări specifice bătrâneţii în planul sensibilităţii şi al

motricităţii
În acest al treilea ciclu al vieţii scad sensibil capacităţile

senzoriale şi motrice astfel: mai lent între 65-70 ani, mai accentuat între 70-
75 ani, cu tendinţa de stabilizare la niveluri reduse. Cele mai importante
schimbări sunt următoarele:
• la nivelul sensibilităţii vizuale: scade acomodarea cristalinului (cu o
Modificări ale reechilibrare interesantă la 70 ani), vederea în adâncime şi claritatea
sensibolităţii imaginilor. Câmpul vizual se reduce şi se modifică activitatea retinei aşa că
vizuale. diferenţierea culorilor este mai slabă (U. Şchiopu, E. Verza). Bătrânii au şi
mai mare nevoie de lumină în mediul ambiant. Pot apare boli oculare
(cataracta, glaucomul), ce trebuie cu atenţie şi prompt tratate;
• sensibilitatea auditivă suferă modificări mai lente între 65 şi 75 ani dar
Scăderi ale apoi scăderile sunt mai accentuate pentru toate felurile de sunete (verbale,
sensibilităţii muzicale, naturale). Apare un fel de surditate psihică, adică bătrânul aude
auditive sunetele verbale dar nu înţelege ce i se comunică. Bătrânii au o reactivitate

specială la zgomotele de orice fel. Acestea îi irită;
• sunt scăderi şi ale sensibilităţii termice şi tactice dar acestea au o
influenţă mai mică asupra comportamentelor bătrânilor.
Modificările în sfera auzului şi văzului influenţează mai mult
activităţile şi relaţiile bătrânilor.

Discută cu persoane de peste 70 ani şi vezi în ce măsură scăderea văzului şi
auzului îi stânjeneşte în activităţi şi comunicare.

În ceea ce priveşte motricitatea se pot releva următoarele aspecte

Motricitatea:
specifice bătrâneţii:
• scad viteza,
• scad progresiv şi din ce în ce mai mult precizia, supleţea,
forţa, precizia,
viteza, forţa şi gradul de coordonare a mişcărilor;
supleţea
• deprinderile motorii implicate în autoserviri se conservă foarte multă
mişcărilor;
vreme;
• se păstrează
• mersul este mai greoi, mai încet, mai nesigur;
deprinderile de
• la începutul ciclului persoanele îşi păstrează şi manifestă satisfăcător
bază.
deprinderile de conducători auto, compensând, mai ales prin prudenţă, scăderile
semnalate anterior.

Ce crezi că este specific bătrânului în felul în care îşi conduce
automobilul?
Trebuie să facem o observaţie generală şi anume că atât

sensibilitatea cât şi motricitatea tind să se conserve mai multă vreme dacă au
fost mult solicitate şi antrenate în profesie şi alte activităţi realizate în
etapele anterioare ale vieţii.
5.4. Conservări şi regresii ale capacităţilor cognitive complexe

la bătrâni
În activităţile curente ale bătrânilor sunt implicate mai ales
capacităţile de memorie, gândire şi comunicare verbală. Gradul de
conservare al acestora este determinat de a) zestrea genetică; b)
evenimentele de viaţă trăite; c) calitatea şi satisfacţiile vieţii
profesionale; d) implicarea în plan familial şi responsabilitatea asumată. De
aceea, faţă de tabloul general la care ne vom referi, sunt foarte multe
variaţii individuale.

În ceea ce priveşte memoria bătrânilor, trebuie reţinute

următoarele modificări:
• memoria de foarte scurtă durată, numită operaţională se conservă
mult şi în ciclul bătrâneţii şi asigură coerenţa activităţilor (R.M. Lerner, D.F.
Hultsch, 1983);
• memoria de scurtă durată adică până la 8-10 minute, care a început să

Scăderi ale
scadă încă la adult, continuă să se diminueze uşor în stadiul de trecere şi
memoriei de
descreştere evident dincolo de 80 ani aşa că este posibil să-ţi pună aceeaşi
scurtă durată
întrebare la scurte intervale de timp;
Memoria de • memoria de lungă durată conservă multă vreme ceea ce s-a acumulat în
lungă durată anii anteriori. Integrarea în sisteme şi organizările succesive ale celor
memorate, le permit să se păstreze bine dar actualizările se pot face cu unele
confuzii, chiar dacă este vorba de memoria profesională (Helen Bee, 2000).
Dacă avem în vedere evenimentele vieţii personale, adică ceea ce se
numeşte memoria biografică (M. Zlate, 1999), la bătrâneţe se constată un
fenomen foarte interesant relevat de multă vreme de Th. Ribot, şi anume, cel
Fenomenul al reminiscenţei. El constă în faptul că bătrânii îşi pot aminti, cu
reminiscenţei numeroase detalii, evenimentele trăite în copilărie, adolescenţă, tinereţe
şi ei înşişi spun aşa „parcă a fost ieri”, fiind surprinşi de intensitatea şi
bogăţia propriilor amintiri;

Provoacă o persoană în vârstă să-ţi relateze un eveniment trăit în
adolescenţă şi consemnează amănuntele redate de aceasta.
• dacă trebuie să memoreze ceva acum, la vârsta bătrâneţii se constată

că pe măsură ce trec anii scad: viteza de întipărire, timpul de păstrare,
promptitudinea actualizării. Procesele de elaborare şi organizare a materialului
sunt mai scăzute (R.M. Lerner, D.F. Hultsch, 1983);

• în genere recunoaşterile sunt mai bune decât reproducerile;

• după 80 de ani hipomnezia (capacităţi de memorie scăzută) se
Hipomnezii,
accentuează iar amnezia ( incapacitatea de reamintire) cuprinde câmpuri
amnezii
mai largi ale experienţei trecute. Mulţi bătrâni înregistrează toate acestea ca
pe ceva firesc dar alţii devin neliniştiţi, necăjiţi, nefericiţi comparându-se
cu felul în care s-au manifestat în trecut.
Gândirea şi inteligenţa bătrânilor prezintă modificări
caracteristice dar mai puţin accentuate faţă de memorie. Cele mai
importante sunt următoarele:
• după 60 de ani inteligenţa scade uşor şi progresiv dar este activă
Inteligenţa
încă foarte multă vreme mai ales la persoanele care au avut profesii
scade uşor şi
intelectuale;
progresiv
• în stadiul de trecere se conservă bine capacităţi intelectuale cum
ar fi înţelegerea şi decodificarea semantică dar scad cele privind operarea cu
relaţii spaţio-temporale şi de calcul mental;
• operativitatea generală a gândirii se conservă foarte bine până dincolo
de 75 ani (U. Şchiopu, E. Verza);
• capacitatea de a raţiona, deşi se manifestă mai lent, se păstrează
Se conservă: bine, la multe persoane, până la adânci bătrâneţi;
• operativitatea • apar limitări ale capacităţilor de demonstrare şi argumentare şi de aceea
generală; bătrânii nu se mai antrenează în dispute aprige;
• capacitatea • fluenţa ideilor scade şi apare un fel de „vid intelectual” care
de a raţiona. generează îndoieli şi lipsa tendinţei de a mai participa la dezbateri;
Scade: • înaintarea în vârstă aduce şi o anumită rigiditate a opiniilor şi stilului
• fluenţa de gândire care ies în evidenţă mai ales în confruntarea cu tinerii;
ideilor; • bătrânii sunt rezistenţei la sugestii şi tind să-şi păstreze un mod
• flexibilitatea de a gândi şi acţiona care s-a consolidat puternic de-a lungul anilor.
gândirii


Care din caracteristicile gândirii bătrânilor creează mai
multe dezadaptări pentru ei?
Printre cele mai importante modificări în sfera limbajului la bătrâneţe,

reţinem:
• în stadiul de trecere nu sunt relevate aspecte deosebite
Scade: comparativ cu vârsta adultă;
• viteza • în finalul primei bătrâneţi şi în cea de a doua se înregistrează o viteză

vorbirii;
mai scăzută a vorbirii şi apariţia unor pauze, uneori stânjenitoare;
• fluenţa
fluenţa verbală scade;
verbală;
• pronunţia este mai anevoioasă la vârstele înaintate iar în stări de
• claritatea
oboseală sau boală poate apare chiar o uşoară bâlbâială şi repetarea neadecvată
pronunţiei;
a unor cuvinte;
• armonia
• exprimarea scrisă poate prezenta următoarele schimbări: scris sacadat,
scrisului.
tremurat, nesigur, colţuros.

Compară scrisul unor persoane tinere şi a altora mai în vârstă care-ţi sunt
bine cunoscute.

• conţinutul celor scrise depinde de mulţi factori cum ar fi

inteligenţa, cultura generală şi profesională, existenţa unor aptitudini. De
aceea sunt persoane care şi dincolo de 80 ani pot fi autori de studii, cărţi,
invenţii etc.
5.5. Modificări ale afectivităţii şi motivaţiei la bătrâneţe
Toate schimbările la care ne-am referit până acum produc dificultăţi

mai mari sau mai mici în adaptarea la ambianţă şi acestea se reflectă
imediat în plan afectiv şi motivaţional. Îmbătrânirea progresivă se
resimte adesea acut în aceste planuri şi riscă să depăşească graniţele
normalităţii.
Viaţa afectivă a bătrânului prezintă următoarele modificări:
• răspund afectiv mai crescut faţă de orice modificări ale
ambianţei;
• tendinţa spre dominarea trăirilor afective negative cum ar fi
Dominanţa
tristeţea, supărarea, neliniştea etc.;
trăirilor
• manifestările emoţionale îmbracă forme mai primitive adică:
negative odată
depăşiri rapide alte intensităţilor normale, accentuarea labilităţii
cu accentuarea
afective, intensificarea conduitelor emoţional expresive mai mult decât
îmbătrânirii.
trebuie;
• ieşirea din câmpul profesional încă înainte de intrarea în acest ciclu
aduce domolirea amorului propriu şi diminuarea până la dispariţia
frământărilor din acest plan;
• dacă starea sănătăţii este bună, bătrânii pot trăi momentele de bucurie ale
Trăiri pozitive
întregii familii şi pot fi fericiţi datorită realizării şi împlinirii vieţii celor
generate de
apropiaţi lor;
sănătatea bună
• sentimentele parentale se îmbogăţesc cu dragostea pentru nepoţi.
şi bunăstarea
Bătrânii au o dorinţă puternică de a avea şi a creşte nepoţi şi chiar sunt mai
celor apropiaţi
puternic legaţi afectiv de aceştia decât au fost cu proprii copii. Se
vorbeşte astfel de o perioadă postparentală şi de rolurile de bunici (H. Bee,
2000);
• după 70 ani poate apare o contemplare liniştită şi senină a
evenimentelor de viaţă trăite anterior (U. Şchiopu, E. Verza, 1995) şi aceasta
poate fi o sursă importantă de bucurii şi mulţumire;

Pericolul • dar nefericirea se poate instala mai îndelung în stadiile de bătrâneţe

instalării mai avansată când apare deteriorarea de durată a sănătăţii, lipsuri
depresiei materiale mari, dificultăţi ale celor dragi, determinând nu doar tristeţe ci stări
asociată cu depresive puternice;
tendinţa de • dispariţia prin moarte a prietenilor apropiaţi sau a partenerului de
suicid viaţă poate accentua frica de finalul vieţii şi mai ales instalarea
persistentă a tristeţii;
• cea mai importantă tulburare afectivă a vârstei a treia este depresia
(D. Salade, 1992). Ea determină dezechilibru în plan organic şi dezadaptări
de toate felurile în relaţiile cu ambianţa şi se poate afla la originea
La bătrâneţea tendinţelor de suicid. Dar un puternic sentiment religios este un foarte bun
înaintată apar aliat în lupta cu neajunsurile bătrâneţii;
temeri de boală, • la toate acestea se pot adăuga idei de inutilitate, de nebăgare în
singurătate, seamă de către ceilalţi, de marginalizare şi chiar de persecuţie care-i fac
moarte pe bătrâni să fie şi mai iritabili, nemulţumiţi, arţăgoşi şi să fie greu să le intri în
voie. Aceşti factori pot favoriza însingurarea bătrânului. Singurătatea este
pentru persoana în vârstă un mare duşman.

Fă un tablou al manifestărilor afective din cursul unei zile a unei
persoane în vârstă din familia ta.

Structurile motivaţionale ale bătrâneţii reflectă schimbările din viaţa
afectivă şi din activitatea şi statutul bătrânilor. Cele mai importante
caracteristici sunt:
• dispar motivaţiile profesionale şi rămâne doar amintirea
Rămân active realizărilor semnificative cu care ei se pot mândri;
motivele vieţii • rămân active motivele pentru activităţile vieţii de fiecare zi;
de fiecare zi

• sentimentele faţă de copii şi nepoţi îi motivează pentru a-i ajuta şi

a fi fericiţi că o pot face;
• armonia în cuplul conjugal este un motiv important pentru
convieţuire şi pentru securizarea reciprocă între soţi;
• în stadiul de trecere şi în bună parte în prima bătrâneţe, pot fi active
interesele culturale şi bătrânii sunt interesaţi de excursii, spectacole, cărţi
etc.;
• mai ales persoanele de sex masculin pot avea, până către 75 ani
interese sociale şi politice încă foarte active. Unii pot ocupa locuri de vârf în
ierarhia organizaţională socială sau politică.

Discută cu 10 persoane de vârsta a treia bărbaţi şi femei şi identifică interesul
lor pentru viaţa socială şi politică (mai ales la cei din mediul urban).
5.6. Schimbări caracteristice în manifestarea personalităţii la

bătrâneţe
Se poate spune că înaintarea în vârstă aduce schimbări în toate
dimensiunile personalităţii:
La bătrâneţe a) dimensiunea proiectivă se reflectă bine în faptul că pentru bătrân
trecutul este trecutul este lung dar viitorul este scurt. Conştientizarea acestui aspect
lung şi viitorul produce o simplificare a planurilor de viaţă, ceea ce dintr-un anumit punct
scurt. de vedere este chiar un semn de înţelepciune (N. Mărgineanu, 1973).

Dorindu-şi ceea ce poate fi atins într-un timp relativ apropiat, vor apare
aspiraţii potrivit cu condiţiile, se vor evita încordările inutile şi
dezamăgirile, se va parcurge cu mai mult calm drumul realizării acestor
proiecte;

b) în plan caracterial, ieşirea la pensie produce o descreştere a

responsabilităţii în acest plan al vieţii şi acest fapt este însoţit de
relaxare şi bucuria de a avea o mai mare libertate. În prima parte a bătrâneţii,
până către 75 ani, se manifestă solidar cu familia şi cu generaţia şi poate
avea noi responsabilităţi faţă de sarcinile familiale. Ataşamentul faţă de familie
şi atitudinile pozitive faţă de cei apropiaţi se conservă odată cu înaintarea în
vârstă dar nu mai sunt însoţite şi de angajarea efectivă pentru a le traduce în
fapt, mai ales dacă intervin probleme de sănătate şi dacă scad capacităţile
fizice şi psihice;

Completează spaţiile libere:
Pentru bătrân trecutul este .................................................. iar viitorul este
...........................................................
c) cercetătorii au recunoscut o scădere generală a energiei psihofizice

a persoanelor în vârstă, o vagopsihotonie, cum au numit- o ei care, îi face să
Vagopsihotonie facă totul cu o anume încetineală, ceea ce nu le era caracteristic în
şi introversie perioadele anterioare de viaţă. Totodată, poate fi prezentă, pe perioade lungi
de timp, starea de oboseală şi de epuizare. Acestora li se adaugă dificultăţile
de participare activă şi de comunicare ce-i fac pe bătrâni să se poarte din ce
în ce mai mult ca nişte persoane puternic introvertite. De aceea cei mai tineri
tind să-i viziteze mai puţin pentru că au impresia că nu sunt bine veniţi.
Teama de boală şi de moarte îi poate face mai egoişti, mai pretenţioşi, mai
nemulţumiţi faţă de cum li se pare că îi tratează ceilalţi;
d) sunt schimbări importante şi la nivelul imaginii de sine. La început
bătrânii pot trece printr-o criză de identitate pentru că văd că nu mai sunt ce
au fost. În funcţie de trecutul lor, de poziţiile

importante profesionale şi sociale pe care le-au avut unii bătrâni pot ajunge
la un fel de hipertrofiere a sinelui şi îşi exagerează drepturile, diminuează
meritele celorlalţi, devin aroganţi şi dispreţuitori şi în aceste condiţii sunt
greu de îngrijit şi ajutat.
Bătrâneţea înaintată poate duce şi la deteriorări grave ale
personalităţii (apariţia demenţei senile, a pierderii identităţii
personale, a alcoolismului, vagabondajului etc.).
Prin urmare, bătrâneţea este o problemă atât individuală cât şi socială.
Ţările bogate au reuşit să dezvolte servicii numeroase care-i sprijină pentru a
parcurge mai uşor ultimii ani de viaţă.

următoarele idei:
• Cel de al treilea ciclu al vieţii este al bătrâneţii şi corespunde
intervalului de la 65 ani la sfârşitul vieţii.
• Ciclul bătrâneţii are următoarele stadii: a) stadiu de trecere (65-
70 ani) care se caracterizează prin modificări discrete fizice şi psihice şi
păstrarea încă a capacităţilor de acţiune şi comunicare; b) prima bătrâneţe (70-
80 ani) în care scăderile capacităţilor fizice şi psihice se accentuează şi
persoanele îşi reduc activităţile şi relaţiile;
c) a doua bătrâneţe (80-90 ani) când scăderea capacităţilor fizice şi psihice se
accentuează şi apare dependenţa de altul în satisfacerea trebuinţelor şi d)
marea bătrâneţe, după 90 ani când trebuie să se acorde ajutor şi
supraveghere permanentă.
• Intrarea în al treilea ciclu al vieţii implică modificări funcţionale în
sensul a) scăderii activităţii aparatului respirator, circulator, digestiv;
b) fragilizarea sistemului osos şi a celui muscular; c) modificări
neurohormonale; d) deteriorări ale ţesutului nervos şi modificări
funcţionale ale acestuia. Apar schimbări ale siluetei corporale
(gârbovire, încărunţire, ridarea pielii, pierderea dinţilor etc.).
• În planul proceselor senzoriale se produc tulburări în
funcţionalitatea văzului, auzului, pipăitului, olfacţiei.

• Motricitatea înregistrează schimbări constând în slăbirea forţei,

vitezei, reglării mişcărilor dar cu păstrarea încă a celor complexe
necesare vieţii de fiecare zi. Mersul şi manevrarea obiectelor încep
să se facă mai greu.
• Inteligenţa, gândirea şi memoria înregistrează scăderi
progresive. Unele capacităţi mentale se păstrează (de raţionament, de
înţelegere, de decodificare semantică) dar altele descresc mult (calcul
mental, operaţii cu relaţii spaţiale etc.). Memoria de scurtă durată scade
simţitor dar cea de lungă durată privind experienţa trecută se păstrează
foarte bine. Poate apare hipomnezia şi amnezia.
• Limbajul pierde fluenţa şi pot apare dificultăţi de pronunţie şi de
ritm. Scrisul devine tremurat, nesigur, colţuros.
• În plan afectiv se pot instala emoţii negative pe durată lungă dar
atunci când sănătatea este bună şi interacţiunile cu ambianţa se realizează cu
succes, se produc stări afective pozitive, se trăieşte bucuria pentru sănătatea,
bunăstarea şi reuşita celor dragi. Accentuarea îmbătrânirii duce la teama de
boală, de singurătate, de lipsuri materiale.
• În structura motivelor se constată păstrarea celor ce susţin
activităţile de fiecare zi şi comunicarea cu cei dragi, iar dorinţele şi
aspiraţiile sunt raportate la timpul apropiat.
• La nivelul personalităţii bătrânului cele mai importante
modificări privesc: a) conştientizarea faptului că trecutul este lung dar viitorul
scurt şi proiectarea vieţii este influenţată de acest fapt; b) modificări în
manifestarea unor trăsături caracteriale (ataşament familial dar şi un oarecare
egoism şi o irascibilitate mai greu de suportat de către ceilalţi; c) modificări
ale energiei psihonervoase şi instalarea oboselii şi epuizării; o imagine de sine
marcată de criza de identitate de după pensionare.


autoevaluare
Îţi recomandăm în primul rând să rezolvi probele de

autoevaluare imediat după ce le citeşti, încercând să aplici cunoştinţele
acumulate. După ce le-ai rezolvat pe toate poţi să consulţi şi această
secvenţă.
Întrebarea nr. 1
Este de ajuns dacă vorbeşti cu 3 persoane. Trebuie să reţii exact ce
au spus şi să încerci să le interpretezi în lumina ideilor imediat anterioare.
Întrebarea nr. 2
Vei vedea că femeile reuşesc mai repede şi mai bine să-şi organizeze
programul de viaţă. Trebuie să explici de ce.
Întrebarea nr. 3
Trebuie să faci un fel de confruntare între ce îţi vor spune şi
aspectele caracteristice fiecărui stadiu al bătrâneţii.
Întrebarea nr. 4
Vei constata că persoanele respective nu pot spune ceva despre
modificările hormonale sau cele ale sistemului nervos dar îţi vor da
amănunte despre respiraţie, activitatea inimii, digestie.
Întrebarea nr. 5
Este vorba de regimul personal de viaţă şi de implicaţiile atât în plan
fizic-corporal cât şi psihic.
Întrebarea nr. 6
Vei obţine cu siguranţă destule amănunte dar alte aspecte nu vor fi
sesizate. Pregăteşte-te să pui întrebări adecvate ca să le obţii.
Întrebarea nr. 7
S-ar putea ca persoanele respective să nu fie încântate că le întrebi aşa
ceva. Fii diplomat.
Întrebarea nr. 8
Fie deduci răspunsurile fie faci în aşa fel încât să observi
comportamentul la volan al bătrânului.

Întrebarea nr. 9
Ca să-ţi fie uşor să răspunzi la întrebare roagă persoana respectivă
să-ţi prezinte un eveniment pe care şi tu l-ai trăit cândva şi fă comparaţii.
Întrebarea nr. 10
Ca să răspunzi, revezi particularităţile gândirii bătrânului şi intuieşte
consecinţele fiecăruia. Important este cum argumentezi.
Întrebarea nr. 11
Îţi poţi fixa nişte parametri de analiză cum ar fi: mărimea,
conturarea clară a literelor etc.
Întrebarea nr. 12
Ai grijă să consemnezi şi evenimentul care a provocat fiecare trăire ca
să poţi explica.
Întrebarea nr. 13
Este important şi dacă îţi spun că nu au astfel de interese pentru
viaţa socială şi politică dar în acest caz întreabă-i de ce?
Întrebarea nr. 14
Cele două cuvinte pe care trebuie să le pui în locul punctelor sunt:
„lung”; „scurt”.
1. Care sunt stadiile celui de al treilea ciclu al vieţii şi care sunt

aspectele lor dominante şi caracteristice? (Între 65-70 ani stadiul de
trecere: se menţin capacităţile fizice şi psihice care se investesc în activităţi
casnice sau cultural-politice; 70-80 ani prima bătrâneţe – scad uşor
capacităţile, se reduc activităţile şi relaţiile; 80-90 ani a doua bătrâneţe –
apare dependenţa de alţii, după 90 ani marea bătrâneţe.)
2. Ce modificări organice se produc la bătrâneţe? (Sistem
nervos: pierdere de ţesut, aplatizarea circumvoluţiilor, reacţii lente,
pierdere de ţesut osos, tonus muscular scăzut, modificări endocrine.)
3. Ce schimbări se produc în înfăţişarea generală a persoanelor în
vârstă? (Scăderea înălţimii, gârbovire, creşterea în greutate,
accentuarea trăsăturilor, pierderea dentiţiei, accentuarea ridurilor, albirea
părului.)

4. Ce aspecte funcţionale ale văzului şi auzului sunt

caracteristice pentru vârsta a treia? (Văzul: scade diferenţierea
culorilor, vederea în adâncime, claritatea imaginilor, câmpul vizual; auz:
scade sensibilitatea generală, apar surditatea psihică şi iritabilitatea la
zgomot.)
5. Ce scăderi şi ce conservări se înregistrează în activitatea de gândire a
persoanelor în vârstă? (Se păstrează operativitatea generală a gândirii şi
capacitatea de a raţiona, scade capacitatea de demonstrare şi argumentare,
fluenţa ideilor, flexibilitatea opiniilor.)
6. Care sunt particularităţile limbajului oral şi scris la bătrâni?
(Scade viteza vorbirii, fluenţa verbală, pronunţia clară, viteza şi
claritatea scrisului.)
7. Ce caracterizează memoria persoanelor de vârsta a treia? (Memoria
de lungă durată se păstrează încă multă vreme, cea de scurtă durată scade
progresiv, la fel viteza întipăririi, timpul de păstrare, promptitudinea
reactualizării.)
8. Arătaţi aspectele specifice vieţii afective a bătrânilor.
(Domină trăirile pozitive în stadiul de trecere, apoi vor fi frecvente tristeţea,
supărarea, neliniştea, teama de boală, singurătate, moarte.)
9. Ce modificări se produc în structura motivaţională a
bătrânului? (Motivaţia profesională încetează, se păstrează cea pentru
activităţile curente, pentru viaţa culturală şi la unii şi pentru cea socială şi
politică.)
10. Relevaţi particularităţile personalităţii persoanelor în vârstă.
(Dimensiunea proiectivă se restrânge, apare scăderea tonusului general
psihic şi tendinţa către introversie, atitudinile pozitive pentru familie se
păstrează.)
Lucrarea va fi scrisă pe foi separate şi transmisă tutorelui. V-a avea circa 4

pagini. Elaborează personal răspunsurile. Va fi evaluată astfel:
Se acordă câte un punct pentru răspunsurile corecte de la
întrebările:1, 2, 3.
Se acordă câte două puncte pentru răspunsurile corecte la întrebările:4,
6, 7, 9.

Se acordă trei puncte pentru răspunsurile corecte la întrebările: 5, 8, 10.

Punctaj maxim: 20 puncte. Se împarte la 2 şi se obţine o notă în scara
1-10.
Dacă nota rezultată are şi 50 sutimi în plus se rotunjeşte în favoarea
studentului.
– ALLPORT G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, 1981, Ed.
– BONCHIŞ ELENA, SECUI MONICA, Psihologia vârstelor,
2004, Editura Universităţii din Oradea, p.471-474.
– CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, 2001, Ed. CREDIS,
Bucureşti p.374-379.
– MUNTEANU ANCA, Psihologia Vârstelor adulte şi ale
senectuţiei, 2004, Editura Eurobit, Timişoara, p. 110-123.
– ŞCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia vârstelor, 1995, Ed.

Bibliografie generală
Bibliografia generală
– ALLPORT G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii,

1981, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
– ATKINSON L. RITA, ATKINSON C.R., SMITH E.E., BEM
DJ, Introducere în psihologie, 2002, Ed. Tehnică, Bucureşti.
– BAUMAN L., RICHIE R., Adolescenţa o problemă,
părinţii un necaz, 1995, Ed. Artet, Bucureşti.
– BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Ed. Tehnică,
Bucureşti.
– BONCHIŞ ELENA, Studierea imaginii de sine în copilărie
şi preadolescenţă, 1987, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea.
– BONCHIŞ ELENA (coord.), Dezvoltarea umană, 2000, Ed.
Imprimeriei de Vest, Oradea.
vârstelor, 2004, Ed. Universităţii din Oradea.
– CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, 2001, Ed. Credis,
Bucureşti.
– CREŢU TINCA, Adolescenţa şi contextul său de
dezvoltare, 2001, Ed. Credis, Bucureşti.
– DEBESSE M. (coord.), Psihologia copilului de la naştere la
adolescenţă, 1970, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
– FREUD ANNA, Eul şi mecanismele de apărare, 2002, Ed.
Fundaţiei Generaţia, Bucureşti.
– MUNTEANU ANCA, Psihologia copilului şi
adolescentului, 1988, Ed. Augusta, Timişoara.
– MUNTEANU ANCA, Psihologia vârstelor adulte şi ale
senectuţii, 2004, Ed. Eurobit, Timişoara.
– ŞCHIOPU URSULA, VERZA E., Adolescenţă,
personalitate, limbaj, 1989, Ed. Albatros, Bucureşti.
– ŞCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia vârstelor, 1995,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
– ŞCHIOPU URSULA, Criza de originalitate la adolescenţi,
1997, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Bibliografie generală
– VERZA E., VERZA F.E, Psihologia vârstelor, 2000, Ed.

Pro Humanitate, Bucureşti.
– ZLATE M., Fundamentele psihologiei, 2000, Ed. Pro
Humanitate, Bucureşti.
– ZLATE M. (coord.), Psihologia la răspântia mileniilor,
2001, Ed. Polirom, Iaşi.

Psihologia Adolescentului Si Adultului Tinca Cretu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihologia Adolescentului Si Adultului Tinca Cretu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Psihologia adolescentului şi adultului

Nici o parte a acestei lucrări

1. PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE........................................................2

2. ADOLESCENŢA-STADIUL UNOR AMPLE TRANSORMĂRI PSIHICE................................28

Proiectul pentru Învăţământul Rural i

4. ADULTUL- stadiul maturizării psihice..........................................................................................81

5.6. Schimbări caracteristice în manifestarea personalităţii la bătrâneţe ............................................121

i Proiectul pentru Învăţământul Rural

Proiectul pentru Învăţământul Rural i

“Cursul de psihologia adolescentului şi adultului ” face parte din

i Proiectul pentru Învăţământul Rural

 să rezume aspecte centrale ale constituirii identităţii

Abordarea problemelor acestei discipline în lucrările autorilor

Pentru că însuşirea acestei discipline este precedată de

Proiectul pentru Învăţământul Rural v

Prima unitate de învăţare tratează dezvoltarea fizică şi psihică din

v Proiectul pentru Învăţământul Rural

din fiecare stadiu, construind o schemă mentală orientativă generală, necesară

Câteva probleme introductive ale Psihologiei adolescentului şi

Cursul de psihologia adolescentului şi adultului, aşa cum am mai

Proiectul pentru Învăţământul Rural v

cunoştinţelor studenţilor despre dezvoltarea psihică umană, asigură rezerva

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural

– relevarea creşterii importanţei factorilor interni în

Proiectul pentru Învăţământul Rural i

Unitatea de învăţare nr. 1

1. PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE........................................................2

Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

2. PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1

• să rezume aspectele adaptării preadolescenţilor la un nou ciclu

2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Alţii considera preadolescenta un substadiu al adolescenţei. Dar cei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 3

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

4 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Schimbări în Schimbări importante se produc şi în câmpul relaţiilor pe care le au

Temă de reflecţie nr. 2

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

Grupurile formale şi informare de egali contribuie la continuarea

Proiectul pentru Învăţământul Rural 5

1.2. Transformările biologice şi debutul pubertăţii în

Un autor francez, H. Lehalle considera, că: „transformările fiziologice

6 Proiectul pentru Învăţământul Rural

şi le exprimă cu voce tare se pot dezvolta, din nou, complexe de

Modificări în • se intensifică funcţia tiroidei care asigură creşterea fizică

neuroendocrin • hipofiza acţionează asupra glandelor sexuale;

Temă de reflecţie nr. 3

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

Condiţiile de viaţă din ce în ce mai bune şi multitudinea

Proiectul pentru Învăţământul Rural 7

Debutul, oricând s-ar produce este însoţit deseori de agitaţie,

1.3. Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial-

Creşterea În funcţionarea sensibilităţii şi percepţiilor vizuale schimbările cele

sensibilităţii şi mai noi şi specifice sunt:

percepţiilor • creşte de 2 – 3 ori capacitatea de diferenţiere vizuală;

8 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Temă de reflecţie nr. 4

Arătaţi în ce se pot concretiza abilităţile artizanale

Capacităţile de observare ating un nou nivel privind organizarea şi

1.4. Particularităţile proceselor cognitive complexe ale