P. 1
Psihologia adolescentului si adultului, Tinca Cretu

Psihologia adolescentului si adultului, Tinca Cretu

|Views: 1,433|Likes:
Published by sorelino
Manual
Manual

More info:

Published by: sorelino on Mar 13, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF or read online from Scribd
See more
See less

10/02/2015

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

PEDAGOGIE PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
Psihologia adolescentului şi adultului

Tinca CREŢU

2005

© 2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării

ISBN 973-0-04298-5

Cuprins

CUPRINS ................................................................................................ pagina
1.PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE................................................ 2 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 .................................................................................... 2 1.1.Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar ........................................................ 2 1.2.Transformările biologice şi debutul pubertăţii în preadolescenţă ................................. 5 1.3.Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial-perceptive de observare şi de reprezentare la preadolescenţi ........................................................... 7 1.4.Particularităţile proceselor cognitive complexe ale preadolescenţilor .......................... 8 1.5.Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulativ şi reglatoare din preadolescenţă.......................................................................................................... 13 1.6.Particularităţile personalităţii preadolescenţilor .......................................................... 16 Rezumatul acestei unităţi de învăţare................................................................................ 19 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare ..................................... 21 Lucrarea de evaluare nr. 1 şi modul de evaluare............................................................... 23 Bibliografia minimală ......................................................................................................... 26 2.ADOLESCENŢA-STADIUL UNOR AMPLE TRANSORMĂRI PSIHICE ......................... 28 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 .................................................................................. 28 2.1.Dominantele în profilul de dezvoltare din adolescenta............................................... 28 2.2.Schimbări în activitatea fundamentală şi în relaţiile sociale ale adolescenţilor .......... 30 2.3.Dezvoltarea biologică a adolescenţilor....................................................................... 32 2.4.Particularităţile capacităţilor senzorial-perceptive, de observare şi de reprezentare ale adolescenţilor şi postadolescenţilor ..................................................... 33 2.5.Gândirea formal-abstractă a adolescentului şi postadolescentului ............................ 34 2.6.Caracteristicile memoriei şi imaginaţiei adolescenţilor şi postadolescenţilor.............. 36 2.7.Comunicarea şi limbajul în adolescenţă şi postadolescenţă ...................................... 39 2.8.Evoluţia afectivităţii, motivaţiei şi voinţei în adolescenţă şi postadolescenţă.............. 40 2.9.Personalitatea adolescentului şi postadolescentului .................................................. 43 Rezumatul acestei unităţi de învăţare................................................................................ 51 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare ..................................... 52 Lucrarea de evaluare nr. 2 şi modul de evaluare............................................................... 55 Bibliografia minimală ......................................................................................................... 57
Proiectul pentru Învăţământul Rural

i

Cuprins

3.Tinereţea-stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane...............59 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3...................................................................................59 3.1. Dominantele în profilul de dezvoltare din stadiul tinereţii...........................................59 3.2. Capacităţile senzorial-perceptive şi motrice la tineri..................................................61 3.3. Procesele cognitive complexe şi învăţarea la tineri ...................................................63 3.4. Afectivitatea şi motivaţia – aspecte caracteristice tinereţii .........................................67 3.5. Particularităţile personalităţii tinerilor .........................................................................72 Rezumatul acestei unităţi de învăţare ................................................................................75 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare......................................76 Lucrarea de verificare nr. 3 şi modul de evaluare ..............................................................77 Bibliografia minimală ..........................................................................................................79

4.ADULTUL- stadiul maturizării psihice..............................................................................81 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4...................................................................................81 4.1. Dominantele în profilul vieţii psihice a adultului .........................................................81 4.2.Schimbări în plan biologic specifice stadiului adult.....................................................83 4.3.Particularităţi ale sensibilităţii, atenţiei şi motricităţii la adult .......................................85 4.4.Procesele complexe – aspecte caracteristice adulţilor ...............................................88 4.5.Particularităţile învăţării la adult..................................................................................93 4.6.Maturizarea afectivă şi motivaţională a adulţilor .........................................................95 4.7.Principalele particularităţi ale personalităţii adulţilor ...................................................97 Rezumatul acestei unităţi de învăţare ..............................................................................100 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare....................................101 Lucrarea de verificare nr. 4 şi modul de evaluare ............................................................103 Bibliografia minimală ........................................................................................................105 5.CICLUL BĂTRÂNEŢII ...................................................................................................107 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5.................................................................................107 5.1. Bătrâneţea cel de al treilea ciclu al vieţii..................................................................107 5.2.Regresiile în plan biologic la bătrâneţe.....................................................................111 5.3.Modificări specifice bătrâneţii în planul sensibilităţii şi al motricităţii .........................114 5.4.Conservări şi regresii ale capacităţilor cognitive complexe la bătrâni.......................115 5.5.Modificări ale afectivităţii şi motivaţiei la bătrâneţe ...................................................119 ii
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

5.6.Schimbări caracteristice în manifestarea personalităţii la bătrâneţe ........................ 121 Rezumatul acestei unităţi de învăţare.............................................................................. 123 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare ................................... 125 Lucrarea de verificare nr. 5 şi modul de evaluare............................................................ 126 Bibliografia minimală ....................................................................................................... 128 Bibliografia generală........................................................................................................ 129

Proiectul pentru Învăţământul Rural

iii

Introducere

INTRODUCERE
Notă de prezentare

“Cursul

de psihologia adolescentului şi adultului” face parte

din pachetul de discipline psihopedagogice şi continuă sarcinile de pregătire a studenţilor începute de Cursul de psihologia copilului. Prin urmare, asigură însuşirea cunoştinţelor de bază referitoare la dezvoltarea psihică de la sfârşitul copilăriei şi până la finalul vieţii. Competenţe: • Amplificarea capacităţii de abordare din perspectiva evolutivă a schimbărilor fizice şi psihice din finalul primului ciclu de dezvoltare umană şi din următoarele două. • Formarea abilităţilor de a analiza interacţiunile variate ale factorilor externi şi interni care explică momentele de vârf ale dezvoltării competenţelor cognitive ale adolescentului sau regresiile ce apar o dată cu înaintarea în vârstă. • Creşterea posibilităţilor de recunoaştere a semnelor dezvoltării psihice şi de fina interpretare şi diagnosticare a evoluţiei normale din fiecare stadiu. • Dezvoltarea capacităţilor de documentare aprofundată în legătură cu cercetările, conceptele şi teoriile referitoare la dinamica vieţii psihice la adult şi bătrân în vederea fundamentării unor căi noi de a-i ajuta să-şi identifice şi să-şi rezolve problemele.

Obiectivele cursului
După ce se vor studia temele acestui curs, studenţii vor putea să: • • • explice ideile de bază referitoare la dezvoltarea psihică să descrie manifestările caracteristice avansului cognitiv să înregistreze diferite puncte de vedere cu privire la deosebită din adolescenţă şi postadolescenţă; special din adolescenţă; procesele ample şi de profunzime care duc la dezvoltarea deosebită a personalităţii adolescenţilor şi postadolescenţilor; iv
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

• •

să rezume aspecte centrale ale constituirii identităţii să explice în ce constă procesul de maturizare psihică

profesionale, familiale, sociale din stadiul tinereţii; din stadiul adult.

Abordarea problemelor acestei discipline în lucrările autorilor români şi străini
Ca şi psihologia copilului şi cea a adolescenţei a atras atenţia cercetătorilor de foarte mult timp pentru că în acest stadiu al vieţii se produc intense şi ample transformări. S-au scris lucrări speciale destinate adolescenţilor şi s-au dezvoltat apoi cercetări interdisciplinare. Ciclul bătrâneţii a intrat în sfera cercetărilor mai ales în primii ani din a doua jumătate a secolului XX şi numărul lucrărilor şi publicaţiilor a crescut mereu. În jurul anului 1960 au început să se extindă cercetările asupra tinerilor şi adulţilor. Treptat s-au acumulat date de cercetare, concepte, idei, teorii care constituie astăzi corpul de cunoştinţe al acestei discipline. Autori de prestigiu reprezintă astăzi acest domeniu în plan mondial şi în psihologia românească. Dintre cei mai importanţi autori străini care au contribuit în acest domeniu amintim: Stanley Hall (1904), Maurice Debesse (1936), Jean Piaget (1955), E Erikson (1962), R. M. Lerner şi D. F. Hultsch (1983), Vander Zanden (1993), Helen L. Bee (1986) etc. Dintre autorii români relevăm: Ursula Şchiopu (1982), Elena Bonchis (2004), Anca Munteanu (2004), Tinca Creţu (2001).

Structura cursului
Pentru că însuşirea acestei discipline este precedată de „Cursul de psihologia copilului”, studenţilor le sunt familiare multe dintre conceptele, ideile şi punctele de vedere cu privire la fenomenele generale de dezvoltare psihică şi felul în care trebuie înţeleasă legătura dintre stadii. Cursul cuprinde cinci unităţi de învăţare, patru din ele abordează preadolescenţa, adolescenţa, tinereţea şi adultul iar ultimul tratează în ansamblu ciclul bătrâneţii.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

Introducere

Prima unitate de învăţare tratează dezvoltarea fizică şi psihică din preadolescenţă. Se insistă asupra aspectelor mai importante cum ar fi transformările biologice şi influenţele lor asupra vieţii psihice, schimbările de sine. A doua unitate de învăţare tratează problemele adolescenţei insistându-se asupra dezvoltării cognitive remarcabile, a metamorfozei personalităţii şi parcurgerii crizei de originalitate. Problemele stadiului tinereţii sunt tratate în a treia unitate de învăţare şi se insistă asupra a ceea ce deosebeşte dezvoltarea psihică din acest interval al vieţii faţă de adolescenţă şi postadolescenţă. Totodată, se subliniază aspectele de continuitate în raport cu stadiile anterioare. Dezvoltarea identităţii profesionale, familiale, socio-culturale, a specificului motivaţiei şi afectivităţii sunt aspecte centrale ale traversării acestui stadiu, al tinereţii. Adultul, cel mai lung stadiu al vieţii este complex abordat în a patra unitate de învăţare. Se subliniază mai ales aspecte care demonstrează maturizarea vieţii psihice umane. În ultima unitate de învăţare este abordată bătrâneţea. Se prezintă cele mai importante date de cercetare care pun în evidenţă fenomenele de regresie a capacităţilor fizice şi psihice dar sunt subliniate şi conservările şi se relevă marile posibilităţi de compensare. Acestea ar trebui special aprofundate şi analizate pentru a găsi resursele parcurgerii satisfăcătoare a ultimilor ani de viaţă. Fiecare unitate de învăţare urmăreşte o prezentare cât mai clară şi sistematică a cunoştinţelor. În legătură cu fiecare problemă tratată sunt propuse teme de reflecţie care te invită să aplici pe loc noţiunile şi ideile cursului, fie având în vedere comportamentele celor din jur fie, făcând analize ale experienţelor proprii de viaţă. Un avantaj important pentru însuşirea acestei discipline îl reprezintă rezumatul din finalul fiecărei unităţi de învăţare. Acesta esenţializează aspectele cele mai importante ale dezvoltării psihice vi
Proiectul pentru Învăţământul Rural

deosebite

în

desfăşurarea

proceselor

cognitive,

intensificarea conştiinţei de sine şi structurarea mai bună a imaginii

Introducere

din fiecare stadiu, construind o schemă mentală orientativă generală, necesară rezolvării oricăror probleme. Toate unităţile cuprind un paragraf de recomandări şi comentarii în legătură cu temele de reflecţie care asigură orientarea în elaborarea răspunsurilor personale şi totodată, confirmarea lor. În structura fiecăreia din cele cinci unităţi de învăţare ale acestui modul, există o lucrare de verificare. Aceasta cuprinde 10-15 întrebări care cer un răspuns pe care trebuie să-l elaborezi personal. Nu se admite copierea răspunsurilor ci, pe baza, studierii atente a paragrafelor corespunzătoare trebuie să construieşti personal răspunsul. Lucrările de verificare se transmit tutorelui în condiţiile pe care le vei cunoaşte şi care sunt valabile pentru toate disciplinele. Lucrările de verificare sunt însoţite de ghidul de evaluare şi astfel iţi poţi calcula anticipat notele. Notele de la lucrările de verificare reprezintă evaluarea continuă şi dau 30% din nota finală la această disciplină. Nota la examen va reprezenta 70% din cea finală. Principala sursă de pregătire este cursul care ţi se pune la dispoziţie. recomandări Totodată, fiecare unitate cu de învăţare cuprinde bibliografice, selectarea paragrafelor

corespunzătoare. Pe baza lor ţi se asigură o lărgire a pregătirii la această disciplină. Considerăm că materialul tipărit sau redactat electronic pe care îl vei primi, are mare accesibilitate, referiri la cazuri concrete, teme de aplicare practice şi orientări bibliografice utile aşa că îţi va fi uşor sa înveţi şi să obţii rezultate superioare. Îţi dorim încredere în reuşită şi tenacitate.

Câteva probleme introductive ale Psihologiei adolescentului şi adultului
Cursul de psihologia adolescentului şi adultului, aşa cum am mai subliniat, îl continuă pe cel de psihologia copilului. El oferă date, concepte, idei, explicaţii cu privire la evoluţia psihică de dincolo de copilărie până la sfârşitul vieţii. Contribuie astfel, la întregirea
Proiectul pentru Învăţământul Rural

vii

Introducere

cunoştinţelor studenţilor despre dezvoltarea psihică umană, asigură rezerva de cunoştinţe, care să permită desfăşurarea de activităţi didactice şi la celelalte cicluri şcolare sau programe speciale destinate adulţilor, construieşte o perspectivă a dezvoltării care orientează mai bine acţiunile formative de la orice vârstă. Domeniul de cercetare al acestei ştiinţe este constituit de ansamblul schimbărilor ce se petrec în cursul trecerii de la un stadiu la altul, de la un ciclu la altul, începând cu sfârşitul copilăriei în toate planurile vieţii psihice. Obiectul de cercetare este legitatea care guvernează toate aceste transformări psihice. Psihologia adolescentului şi adultului poate fi definită ca acea ştiinţă care cercetează legile şi condiţiile de dezvoltare, maturizare şi chiar involuţie a psihicului uman de la încheierea copilăriei şi până la sfârşitul vieţii. Metodele de cercetare ale acestei discipline sunt aceleaşi ca ale psihologiei copilului dar aplicarea lor prezintă un anumit specific: • metoda observaţiei, aplicată la stadiile de care se ocupă această disciplină, presupune o atenţie deosebită pentru a asigura camuflarea observatorului. Prezenţa acestuia poate influenţa mai puternic conduitele preadolescenţilor, adolescenţilor etc., adică a celor ce se caracterizează prin conştiinţa de sine intensificată. Totodată dincolo de copilărie poate fi utilizată şi autoobservaţia; • metoda experimentală se poate aplica într-o organizare mai complexă decât în copilărie; • metoda anchetei pe bază de chestionar poate fi larg aplicată începând cu jumătatea preadolescenţei; • analiza produselor activităţii are, la aceste vârste un mai larg teren de aplicare. De asemenea, testele ce pot fi aplicate la vârstele de care se ocupă această disciplină, sunt mai variate şi mai complexe. Problemele – principale de care se ocupă psihologia adolescentului şi adultului sunt: descoperirea modalităţilor noi în care acţionează factorii generali ai dezvoltării psihice;

viii

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

relevarea

creşterii

importanţei

factorilor

interni

în

procesul de dezvoltare psihică, aşa cum ar fi intensificarea conştiinţei de sine sau creşterea capacităţilor autoreglatoare etc.; – – acestea; – – aprofundarea înţelegerii naturii sistemice a dezvoltării dezvoltarea mecanismelor maturizării psihice şi a psihice din fiecare stadiu; exprimării acesteia în atitudini şi comportamente caracteristice pentru fiecare studiu; – înţelegerea mai profundă a fenomenului îmbătrânirii şi identificarea resurselor, fiecărui stadiu din ciclul al treilea al vieţii, pentru a diminua dificultăţile aduse de înaintarea în vârstă; – care să descoperirea unor legi noi şi elaborarea de noi concepte îmbogăţească teoria psihologică generală şi să evidenţierea transformărilor psihice care dau specificitate surprinderea interinfluenţelor multiple şi variate dintre fiecărui stadiu şi ciclu;

fundamenteze mai bine activităţile cu personale de diferite vârste. Psihologia adolescentului şi adultului are strânse legături teoretice şi metodologice în primul rând cu psihologia copilului, cu cea genetică şi cu biopsihologia şi de asemenea, cu toate disciplinele fundamentale şi aplicative ale acestui domeniu al cunoaşterii.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

ix

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Unitatea de învăţare nr. 1
PREADOLESCENŢA – STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE
CUPRINS 1.PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE................................................ 2 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 .................................................................................... 2 1.1.Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar ........................................................ 2 1.2.Transformările biologice şi debutul pubertăţii în preadolescenţă ................................. 5 1.3.Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial-perceptive, de observare şi de reprezentare la preadolescenţi ........................................................... 7 1.4.Particularităţile proceselor cognitive complexe ale preadolescenţilor .......................... 8 1.5.Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulative şi reglatoare din preadolescenţă.......................................................................................................... 13 1.6.Particularităţile personalităţii preadolescenţilor .......................................................... 16 Rezumatul acestei unităţi de învăţare................................................................................ 19 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare ..................................... 21 Lucrarea de evaluare nr. 1 şi modul de evaluare............................................................... 23 Bibliografia minimală ......................................................................................................... 26

Proiectul pentru Învăţământul Rural

1

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

2. PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1
După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor putea: • să rezume aspectele adaptării preadolescenţilor la un nou ciclu şcolar; • să descrie schimbările de ordin fizic ce caracterizează ieşirea din copilărie; • să explice în ce constă trecerea la un nou stadiu al inteligenţei umane; • să identifice caracteristicile cognitive senzorial-perceptive ale preadolescenţilor care susţin procesele de învăţare mai complexe; • să dezvolte ideile cele mai importante referitoare la funcţionarea gândirii; • să înregistreze noul nivel al manifestării memoriei şi imaginaţiei preadolescenţilor; • să rezume cunoştinţele referitoare la limbajul preadolescenţilor; • să explice în ce fel se transformă afectivitatea şi motivaţia preadolescenţilor, deosebindu-i astfel de copilărie; • să dezvolte ideile care se referă la noul nivel al conştiinţei de sine şi la imaginea de sine a preadolescenţilor; • să înregistreze rolurile crescute ale grupurilor de covârstnici în dezvoltarea personalităţii din stadiul preadolescenţilor.

1.1. Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar
Schimbări în activitatea de învăţare Preadolescenţa face parte din primul ciclu al dezvoltării fiinţei umane, adică din ciclul de creştere şi dezvoltare şi corespunde intervalului de vârstă 10-14 ani. Există diferenţe între cercetători în ceea ce priveşte existenţa acestui stadiu. Unii consideră că cea de a treia copilărie, adică a şcolarităţii mici durează până la 12 ani şi mai departe se desfăşoară adolescenţa şi nu acceptă preadolescenţa ca stadiu distinct. 2
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Alţii considera preadolescenta un substadiu al adolescenţei. Dar cei mai mulţi autori români consideră preadolescenţa ca un stadiu distinct caracterizat printr-un anumit specific al activităţii de bază învăţarea şi al sistemului de relaţii în care se află integrat elevul. O dată cu intrarea în acest stadiu, cele mai importante schimbări se produc în activitatea de învăţare şi anume: – diversificarea disciplinelor şcolare; – adaptarea gândirii la specificul cognitiv al diverselor solicitări şi mai ales atingerea nivelului de generalizare şi abstractizare cerut; – însuşirea sistematică a noţiunilor ştiinţifice de bază din principalele domenii ale cunoaşterii; – interacţiunea cu mai mulţi profesori şi efortul de adaptare la cerinţele şi stilurile lor diferite de lucru; – creşterea timpului de învăţare acasă şi a responsabilităţilor personale pentru acesta. Având în vedere aceste schimbări se consideră, pe bună dreptate, că intrarea în clasa a V-a este un adevărat prag ce trebuie trecut uneori cu destul efort şi tensiuni. Totodată preadolescenţii se pot angaja, alături de părinţii lor în activităţi de muncă în folosul familiei. De asemenea, participă la fel de fel de evenimente culturale, sunt interesaţi de programele TV, de reviste, cărţi, internet etc. Jocul îşi păstrează încă un loc al său, aproape în fiecare zi, dar este vorba de jocuri complexe cu reguli. Temă de reflecţie nr. 1 Aminteşte-ţi de propria preadolescenţă şi fă un inventar al preocupărilor extraşcolare, stabilind şi o ierarhie a lor, începând cu cea mai plăcută şi mai des realizată. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

Proiectul pentru Învăţământul Rural

3

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Schimbări în sistemul relaţiilor

Schimbări importante se produc şi în câmpul relaţiilor pe care le au preadolescenţii în familie, la şcoală şi în afara acesteia. – în cadrul familiei deja nu mai sunt văzuţi ca înainte dar părinţii au încă atitudini ambigui: uneori îi consideră mari şi le transferă unele responsabilităţi, alteori îi consideră tot copii şi le interzic unele activităţi; – în şcoală profesorii îi văd mari şi le asigură condiţii de manifestare a autonomiei şi independenţei mai ales în activităţile extraclasă şi extraşcolare; – se lărgesc considerabil relaţiile cu grupurile informale. Preadolescenţii manifestă o atracţie deosebită faţă de aceste grupuri pe care le caută zilnic şi a căror influenţă creşte întrecând-o uneori pe cea a familiei. Cercetătorii au numit preadolescenţa „vârsta graţiei sociale”. Dezvoltarea deplină a fiinţei nu s-ar putea realiza fără interacţiunea cu grupurile de egali. Temă de reflecţie nr. 2 De ce pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane nu sunt suficiente relaţiile cu adulţii şi cu părinţii, în principal. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21 Grupurile formale şi informare de egali contribuie la continuarea socializării, la creşterea experienţei sociale personale, la autocunoaştere, la clarificarea imaginii de sine etc.

4

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

1.2. Transformările biologice şi debutul pubertăţii în preadolescenţă
Un autor francez, H. Lehalle considera, că: „transformările fiziologice şi morfologice care survin (în preadolescentă n.n) constituie, fără îndoială, evenimentul major al acestei perioade de dezvoltare”. Aspectul cel mai vizibil al transformărilor biologice este Vârful de creştere fizică creşterea în înălţime. Acum se înregistrează un vârf atât la fete cât şi la băieţi care se explică mai ales prin modificări în funcţionarea glandelor cu secreţie internă şi prin programul genetic al fiecăruia. La băieţi, în jurul a 14 ani se produce o creştere de 10 cm iar în restul anilor de 7 cm. Astfel că din toamnă până în primăvară le rămân hainele mici. La fete vârful este la 12 ani cu 9 cm în acel an şi cu 6 cm în restul anilor. Înălţimea medie este la băieţi de 160 – 165 cm iar la fete cu 1 cm – 2 cm mai mică. De asemenea, creşterea în greutate este semnificativă. La băieţi, către sfârşitul stadiului, se atinge în medie 50 kg. La fete încep deja sa se constate efectele modelelor culturale. Ele îşi supraveghează silueta, îşi controlează mereu greutatea, manifestă selectivitate crescută faţă de alimente etc. Există riscul respectării unui regim drastic de slăbire şi unele pot ajunge la anexie nervoasă. Creşterea în greutatea poate fi însoţită de alte fenomene organice: nevoia mai mare de somn, dificultăţi de trecere de la somn la veghe, dureri articulare, apetit crescut. Dar se produc şi unele disproporţionări între părţile corpului şi cercetătorii au numit preadolescenţa „vârsta păianjenului”. Pot apărea unele desincronizări între creşterea oaselor şi creşterea muşchilor care determină pentru o scurtă perioadă de timp, un fel de neîndemânare caracteristică şi dacă aceasta este ironizată de părinţi se ajunge la dezvoltarea unor complexe de inferioritate. Procesele de osificare se continuă în diferite zone ale corpului deşi au acum o mai mică amploare. Cele ce se produc la nivelul feţei pot genera unele dizarmonii care-i pot dezamăgi pe părinţi. Dacă ei
Proiectul pentru Învăţământul Rural

5

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

şi le exprimă cu voce tare se pot dezvolta, din nou, complexe de inferioritate. Se produc unele schimbări şi la nivelul sistemului nervos. Greutatea creierului este de 1400 gr., iar sub raport funcţional se înregistrează numeroase perfecţionări. Cea mai importantă este ceea ce constată în formarea cu viteză a legăturilor interneuronale şi mai ales organizarea lor ierarhică. Schimbări spectaculoase se petrec în sistemul hormonal: Modificări în sistemul neuroendocrin • se intensifică funcţia tiroidei care asigură creşterea fizică spectaculoasă; • hipofiza acţionează asupra glandelor sexuale; • epifiza şi suprarenalele vor face să se manifeste caracteristicile sexuale secundare; • intrarea în funcţie a glandelor sexuale şi deci debutul pubertăţii; • timusul sau glanda copilăriei, aproape că îşi încetează activitatea. Fazele pubertăţii Pubertatea are trei faze distincte: a). prepubertatea (10 – 12 ani) când se accentuează caracterele secundare; b). pubertatea propriu-zisă (12 – 14 ani) când glandele sexuale intră în funcţie şi încheie, din punct de vedere biologic, copilăria; c). postpubertatea (după 14 ani) când se maturizează funcţia de procreere. Temă de reflecţie nr. 3 Fenomenele pubertare influenţează mai multe aspecte ale vieţii psihice a preadolescenţilor. Din cele de mai jos selectează-le pe acelea influenţate de pubertate, încercuindu-le: a. perceperea figurilor geometrice; b. Imaginea de sine; c. Reprezentarea cifrelor; d. Conştiinţa de sine; e. Gândirea abstractă; f. Dinamica emoţiilor şi dispoziţiilor afective.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21 Condiţiile de viaţă din ce în ce mai bune şi multitudinea stimulărilor cu semnificaţie sexuală din mediul ambiant fac să se înregistreze un debut pubertar mai timpuriu în ultimele 3 – 4 decenii.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Pubertatea prea timpurie sau prea târzie. 6

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Debutul, oricând s-ar produce este însoţit deseori de agitaţie, nelinişte, nesiguranţa de sine etc. Efecte deosebite se înregistrează şi în plan afectiv, generând irascibilitate, explozivitate în manifestarea emoţiilor, instabilitate afectivă etc. Dacă fenomenele pubertare apar mai devreme la unii preadolescenţi, atât la fete cât şi la băieţi, sunt însoţite de accentuate nelinişti şi nesiguranţă, de tendinţe de izolare şi întreruperea relaţiilor de comunicare cu ceilalţi. Dacă pubertatea întârzie îi nelinişteşte mai ales pe băieţi, îi face să creadă că ceva nu-i normal în fiinţa lor etc. În momentul de faţă, există perspective largi de a-i informa pe preadolescenţi despre ceea ce li se va întâmpla şi totuşi declanşarea pubertăţii îi tulbură şi-i face să-şi pună multe întrebări, să aibă nevoie de ajutor.

1.3. Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorialperceptive de observare şi de reprezentare la preadolescenţi
În funcţionarea sensibilităţii şi percepţiilor vizuale schimbările cele mai noi şi specifice sunt: • creşte de 2 – 3 ori capacitatea de diferenţiere vizuală; • creşte câmpul vizual, mai ales cel periferic şi acesta este foarte important pentru perfecţionarea cititului; • creşte analitismul în realizarea percepţiilor aşa că preadolescenţii sunt în stare să sesizeze aspecte de fineţe şi detalii semnificative proprii obiectelor sau comportamentelor oamenilor. Un vârf al sensibilităţii auditive la preadolescenţă Percepţiile auditive au un vârf în ceea ce priveşte auzul muzical în jurul a 10 -13 ani, dar preadolescenţii preferă o intensitate mare a muzicii şi ritmul ei. Auzul fizic şi cel fonetic ating niveluri foarte bune. Sensibilitatea chinestezică şi cea tactilă sunt şi mai fine şi se investesc în activităţi artizanale pe care preadolescenţii le desfăşoară cu plăcere.

Creşterea sensibilităţii şi percepţiilor vizuale

Proiectul pentru Învăţământul Rural

7

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 4 Arătaţi în ce se pot concretiza abilităţile artizanale ale preadolescenţilor. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 21 Capacităţile de observare ating un nou nivel privind organizarea Capacitate de observare şi reglarea lor aşa că preadolescenţii le manifestă frecvent în laboratoarele şcolare. Elevii de la gimnaziu pot desfăşura independent observaţiile cu condiţia însă ca profesorul să le comunice indicatorii perceptivi după care să se conducă. Reprezentările ating un nivel mai înalt de generalizare în Progresele reprezentărilor comparaţie cu stadiul anterior. Se dezvoltă categorii noi de reprezentări pentru discipline precum geometria, geografia, domeniile tehnice etc. În geometrie gradul de generalizare a reprezentărilor poate fi foarte aproape de cel al noţiunilor. Reprezentările de orice fel se pot organiza cu uşurinţă în jurul unor idei centrale, a unor noţiuni de bază şi pot fi apoi cu uşurinţă actualizate şi transformate în funcţie de sarcinile ce trebuie rezolvate.

1.4. Particularităţile proceselor cognitive complexe ale preadolescenţilor
Gândirea Desfăşurarea proceselor de maturizare neurofuncţională cerebrală, cuprinse în programul genetic şi efectul influenţelor sistematice şi de durată, din partea mediului şi educaţiei asigură trecerea la gândirea formală ce are loc în jurul a 11 – 12 ani, deci în cursul preadolescenţei. Caracteristicile de bază ale acestei gândiri sunt:

8

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

• desprinderea de concret prin creşterea capacităţilor de abstractizare şi generalizare şi astfel preadolescentul poate folosi corect noţiuni mai abstracte, mai depărtate de sursele lor iniţiale, concrete; • preadolescentul poate să gândească bine şi dacă informaţia Trecerea la gândirea formală este prezentată în formă verbala. În acest caz gândirea acţionează asupra prepoziţiilor pe care le pune în fel de fel de relaţii logice; • se dezvoltă operaţii de gradul al doilea şi astfel procesarea informaţiei este mai complexă. Pot să desfăşoare generalizări ale generalizărilor, abstractizări ale abstractizărilor etc.; • însuşesc numeroşi algoritmi generali dar şi alţii specifici pentru fiecare disciplină şcolară aşa cum ar fi cel al extragerii rădăcinii pătrate dintr-un număr; • reversibilitatea este deplină şi fiecare operaţie va forma o unitate cu inversa şi cu reciproca sa şi astfel controlul logic în gândire va spori. Acţionează o logică implicită. Reversibilitatea se referă la realizarea unei operaţii şi apoi aplicarea alteia ajungându-se, datorită acesteia, la punctul de pornire şi controlând corectitudinea; • tipul de raţionament specific este cel deductiv iar cel inductiv se perfecţionează foarte mult; • gândirea lucrează cu noţiuni ştiinţifice de bază, organizate în sisteme proprii fiecărei discipline şcolare. Temă de reflecţie nr. 5 Compară noţiunile cu care operează gândirea preadolescentului cu cele specifice şcolarilor mici. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

Proiectul pentru Învăţământul Rural

9

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Gândirea cauzală este mai amplă şi mai profundă dar legată de fiecare categorie de fenomene, mai ales cele de ştiinţele naturii, fizică, chimie. Nivelul general al gândirii din acest stadiu influenţează semnificativ toate celelalte procese cognitive şi, mai ales, activitatea de învăţare. Memoria devine mai activă, mai eficientă Memoria Înregistrează, la rândul ei un vârf de dezvoltare. • Noul nivel şcolar beneficiază de un volum crescut al memoriei. Totodată, cerinţele şcolare stimulează şi amplifică acest parametru funcţional al memoriei. • Acelaşi mare număr de solicitări şcolare face să crească şi mai mult caracterul activ şi voluntar al memoriei elevilor de gimnaziu. • Aşa cum s-a relevat prin cercetări, la 11 – 13 ani memoria spontană atinge un vârf care exprimă marile disponibilităţi cerebrale din acest stadiu. Aceasta favorizează toate procesele memoriei: întipărirea, păstrarea, actualizarea. • O altă interesantă particularitate constă în faptul că preadolescenţii încep să memoreze mai uşor laturile abstracte şi generale ale cunoştinţelor, ceea ce nu era posibil în copilărie. • Preadolescenţii au o atitudine mai activa faţă de păstrare şi conştientizează valoarea repetărilor şi au iniţiative personale în realizarea lor. • Reproducerea întrece recunoaşterea, dar ea nu se depărtează prea mult de organizarea iniţială a materialelor din momentul în care a fost întipărit. Acest aspect este caracteristic majorităţii preadolescenţilor.

10

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Temă de reflecţie nr. 6 Completează frazele de mei jos care se referă la particularităţile memoriei preadolescenţei. Intrarea în adolescenţă înseamnă.....................volumului general al memoriei. Preadolescenţii încep să memoreze mai......................laturile ........................................şi.............................ale cunoştinţelor. Cu privire la importanţa repetărilor preadolescenţii au atitudini mai........................................şi astfel ei au.........................în realizarea lor. Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22 • Totodată, preadolescenţii reuşesc să-şi cunoască unele particularităţi ale propriei memorii şi le pot apoi folosi cât mai bine ca să facă faţă cerinţelor şcolare. Prin urmare, dispun de metamemorie. Imaginaţia Exuberanţa imaginativă a Imaginaţia preadolescenţilor este apreciată ca manifestându-se amplu în contextul expansiunii cognitive generale care

Metamemoria

preadolescenţilor caracterizează acest studiu. Se vorbeşte de exuberanţa imaginativă a preadolescentului. • Imaginaţia reproductivă este mult antrenată în însuşirea diverselor cunoştinţe dar este ferită de deformările întâlnite la şcolarii mici (aceştia modernizau imaginea lor asupra unor locuri prea îndepărtate sau asupra trecutului istoric). • Imaginaţia creatoare este mai bine relaţionată cu gândirea dar poate încă să alunece, din când în când în fantezie. Temă de reflecţie nr. 7 Cum se explică aceste alunecări în fantasticul gratuit? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22

Proiectul pentru Învăţământul Rural

11

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

• De cele mai multe ori imaginaţia creatoare a preadolescentului se investeşte în activităţi artistice sau în cele artizanale. Procesele cognitive complexe sunt favorizate de un nivel ridicat al limbajului. Însuşirea complexă a limbii Antrenarea într-o activitate şcolară bogată, lecturile particulare, contactul mai amplu cu mass-media, comunicarea intensă cu egalii sunt factorii cei mai importanţi ai dezvoltării deosebite a limbajului din acest stadiu. • Astfel se înregistrează o creştere remarcabilă a vocabularului pasiv, până la 14 000 de cuvinte la 14 ani ceea ce înseamnă o amplificare sensibilă a competenţei lingvistice. Prin urmare, ei înţeleg tot felul de mesaje şi pot apela la multe surse de informare. Semnificaţiile cuvintelor sunt mai precise şi multe dintre ele au ca nucleu noţiuni ştiinţifice. • Vorbirea are un debit foarte apropiat de al adulţilor, este fluentă, conţine propoziţii şi fraze bogate şi unitar organizate. Structurile verbale se deosebesc după contextul în care se desfăşoară. În clasă tind să atingă exigenţele limbi literare. Între colegi se bazează pe jargonul şcolar pentru care există, la această vârstă, o preferinţă specială şi, de asemenea, apelează la superlative, într-un mod caracteristic pentru preadolescenţi. Temă de reflecţie nr. 8 Care crezi că trebuie să fie atitudinea profesorului faţă de jargonul şcolar? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 22 • Nu mai sunt probleme de pronunţie, sau, cel puţin aşa ar trebui să fie. • Mijloacele neverbale de comunicare sunt folosite în mod adecvat. 12
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

• Limbajul scris prezintă următoarele particularităţi: creşte viteza de scriere, aproape de trei ori faţă de a şcolarului mic, dar treptat. Se evidenţiază stilul personal al scrisului. Se însuşesc explicit şi complet normele gramaticale şi ortografice care ar trebui să regleze perfect scrisul. Temă de reflecţie nr. 9 De ce totuşi se găsesc foarte multe greşeli gramaticale şi ortografice la unii elevi? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 22 • Se însuşesc modele variate de exprimare în scris. Se pot obţine rezultate noi în elaborarea compoziţiilor şi pot folosi mai bine mijloacele poetice ale limbi materne.

1.5. Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulative şi reglatoare din preadolescenţă
• Prima remarcă pe care o facem referitoare la viaţa afectivă a preadolescenţilor se referă la faptul ca măcar şi pentru o perioadă scurtă de timp aceasta este direct influenţată de fenomenele pubertare. Se constată uşor o iritabilitate, instabilitate, explozivitate caracteristice manifestării emoţiilor şi care se pot afla la baza unor conflicte cu părinţii. Viaţa afectivă mai intensă şi mai diversificată • Apoi trăirile emoţionale ale preadolescenţilor sunt mult mai bogate şi mai nuanţate datorită varietăţii activităţilor şi relaţiilor realizate de ei. De exemplu, trăieşte mai nuanţat şi mai profund succesul şi eşecul pentru că propriul eu este mai implicat în obţinerea acestora. Bucuriile şi tristeţile sunt legate de fel de fel de competiţii dar şi de calitatea relaţiilor cu profesorii şi colegii.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

13

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 10 Constată că la unii elevi poate apărea o stabilă şi mai generalizată teamă de şcoală. Care crezi că sunt cauzele ei? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22 • Preadolescenţii fac pentru prima dată investiţii afective semnificative, extrafamiliale în relaţiile de prietenie şi pot trăi concomitent un fel de complex de vinovăţie faţă de părinţi. Temă de reflecţie nr. 11 De ce crezi că apare acest complex de vinovăţie şi cum va reuşi preadolescentul să se elibereze de el ? Scrie răspunsul aici.

Noi investiţii afective

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22 • Se dezvoltă sentimente noi cum ar fi cel de prietenie cu cei de aceeaşi vârstă şi de respect şi preţuire faţă de profesori. Temă de reflecţie nr. 12 Prin ce se deosebesc prieteniile preadolescenţilor de cele ale şcolarilor mici? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22 14
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

• Se amplifică posibilităţile de reglare a comportamentelor emoţional-expresive, cu excepţia fenomenelor de înroşire şi paloare. Motivaţia pentru învăţare este mai eficientă • Preadolescenţii sunt mai conştienţi de emoţiile şi sentimentele lor şi fac mai frecvent legătura cu acceptorii morali, adică se confruntă cu modelele şi normele morale asimilate, în primul rând, de la părinţi. Structurile motivaţionale care se manifestă în preadolescenţă sunt mai ales: • motivaţia extrinsecă mai valoroasă pentru învăţare; • se intensifică motivaţia intrinsecă a învăţării; interesele cognitive devin mai intense şi mai selective; • încep să fie implicate în învăţare şi în alte activităţi – trebuinţele de autoevaluare şi autorealizare; • interesele culturale se amplifică şi preadolescenţii devin fani ai vedetelor din muzică şi sport; • atracţia faţă de grupurile de egali este maximă; • interesele pentru lectură sunt prezente, dar, la generaţiile Varietatea intereselor actuale, nu sunt foarte intense; • interesele de colecţionare se manifesta la unii preadolescenţi dar acum colecţiile devin mai valoroase faţă de cele din şcolaritatea mică; • începe să se manifeste, tot mai mult, interesul pentru viaţa interioară personală. Temă de reflecţie nr. 13 Alege din cele enumerate mai jos trei cauze care explică scăderea interesului pentru lectură la preadolescenţi, încercuindu-le: a. nu ştiu să citească uşor şi bine; b. Îi deranjează caracterele prea mici ale literelor; c. Au prea multe preocupări în timpul liber şi rămâne timp puţin pentru lectură; d. Nu sunt suficient de stimulaţi de cei din jur; e. Nu li se par interesante cărţile de literatură; preferă jocurile pe calculator care li se par mai atractive; g. preferă programele TV care li se par amuzante.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22

Proiectul pentru Învăţământul Rural

15

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Creşte puterea voinţei

Componenta cea mai importantă a mecanismelor reglatoare este voinţa. În ceea ce priveşte voinţa preadolescenţilor, aspectele cele mai importante sunt următoarele: • dacă şi-au fixat deja scopul sunt mai capabili să-l urmărească pe acestea şi să reziste tentaţiilor; • sunt mai antrenaţi în a îndeplini scopurile până la capăt; • este mai bine dezvoltată funcţia de frână a voinţei; • voinţa începe să se investească şi în activităţi autoformative, autoeducative. Temă de reflecţie nr. 14 Ce fel de activităţi autoformative crezi că iniţiază preadolescenţii? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22

1.6. Particularităţile personalităţii preadolescenţilor
Alături de factorii fundamentali ai dezvoltării psihice (ereditatea, mediul, educaţia), personalitatea preadolescentului este puternic influenţată şi de intensificarea conştiinţei de sine şi a capacităţii de autodeterminare şi autoformare. Aspectele cele mai importante ale dezvoltării personalităţii în preadolescenţă sunt: • particularităţile temperamentale se manifestă într-o relaţie mai strânsă cu cele caracteriale. În majoritatea situaţiilor temperamentul Nou nivel în structurarea şi exprimarea aptitudinilor 16 este subordonat caracterului, dar numai situaţiile extreme pot proba tăria acestei legături; • aptitudinile sunt mai bine dezvoltate şi se exprimă în rezultate remarcate la nivelul şcolii şi localităţii.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Temă de reflecţie nr. 15 Care sunt domeniile în care se manifestă aptitudinile preadolescenţilor? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 23 Preadolescenţi sunt interesaţi să-şi cunoască aptitudinile şi de aceea se consideră că în acest stadiu este începutul identificării vocaţionale. • Caracterul continuă să se dezvolte, dar se accentuează tendinţele spre o autonomie şi o independenţă mai largă. Acest fapt poate crea conflicte cu părinţii şi poate declanşa deja, la unii Autonomia morală a preadolescentului preadolescenţi, criza de originalitate. • Conştiinţa morală a preadolescentului se află în faza de început a autonomiei morale, adică atitudinile şi comportamentele nu mai sunt orientate de imperativele morale parentale ci de convingeri morale în curs de formare. • Preadolescenţa se caracterizează prin intensificarea conştiinţei de sine datorită mai ales următorilor factori: a) transformările biologice intense; b) schimbarea atitudinilor celorlalţi faţă de preadolescenţi; c) capacităţile cognitive crescute care le permit să înţeleagă, mai mult şi mai bine, ceea ce se referă la propria fiinţă. Unul din efectele intensificării conştiinţei de sine constă în modificări la nivelul imaginii de sine. Schimbări la nivelul imaginii de sine • Eul fizic este puternic reliefat în structura imaginii de sine. Adică preadolescentul tinde să-şi cunoască atât calităţile cât şi defectele fiind alternativ încântat şi dezamăgit de sine dar încercând deja să optimizeze această latură a fiinţei lui. Această accentuată orientare către sine a fost numită de autori psihanalişti, narcisism preadolescentin.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

17

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 16 Care crezi că sunt aceste încercări de optimizare a eului fizic la preadolescent? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 23 • Eul social este într-un mare proces de schimbare datorită creşterii atracţiei spre grup şi a importanţei acestuia pentru dezvoltarea psihică generală a preadolescentului. Acesta ajunge treptat să-şi cunoască locul în grup şi reputaţia de care se bucură şi poate fi foarte anxios datorită faptului că grupul l-ar putea respinge sau izola. • Eul spiritual este, de asemenea, în progres, preadolescenţii îşi dau seama de unele însuşiri ale atenţiei, memoriei, gândirilor. Nu mai interiorizează necondiţionat părerile părinţilor, ci caută să se cunoască singuri mai bine. Dacă desfăşoară activităţi autoformative îşi propun să optimizeze şi eul spiritual. • În preadolescenţă începe să se cristalizeze idealul de viata. În acest stadiu apare orientarea spre viitor şi prospectarea acestuia. De fapt, cei din jur pun des întrebări cu privire la ce va dori preadolescentul să facă în viitor şi astfel, treptat el însuşi va gândi, va începe să viseze la viitor şi va căuta deocamdată, modele ale acestei dimensiuni a vieţii sale, la cei din jur: părinţi, fraţi, surori, personalităţi recunoscute într-un domeniu nou, vedete. Pe această bază începe să se cristalizeze pentru prima dată un ideal, care are însă următoarele particularităţi: a) este, mai degrabă, o preluare de modele de la alţii, acestea fiind expresii concrete şi accesibile a ceea ce îşi doreşte, dar nu sunt potrivite total propriei fiinţe;

18

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

b) c) fantezist; d)

idealul rămâne relativ instabil, preadolescentul încercând este adesea departe de posibilităţile sale şi deci, este elaborat unilateral, adică se referă doar la viitorul

noi variante;

şcolar şi profesional. Cu toate imperfecţiunile sale, idealul îndeplineşte un rol important în descoperirea propriilor posibilităţi şi în orientarea propriilor energii şi capacităţi. De aceea, formarea idealului de viată trebuie să fie un obiectiv al programelor instructiv-educative desfăşurate cu preadolescenţii. În ceea ce priveşte personalitatea în ansamblu, preadolescenţii încep să fie interesaţi de unicitatea şi originalitatea acesteia. În aceste condiţii se accentuează aspectele diferenţiale în dezvoltarea şi manifestarea personalităţii. Ele trebuie luate în consideraţie în vederea tratării diferenţiate şi individualizate a elevilor şi pentru stimularea continuă a preocupărilor lor pentru autoeducaţie.

Rezumatul acestei unităţi de învăţare
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, trebuie să reţii următoarele idei: • Preadolescenţa este stadiul ieşirii din copilărie şi corespunde intervalului 10-14 ani. Trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial înseamnă schimbări importante în învăţare: mai multe discipline şcolare, eforturi mari de abstractizare şi generalizare, interacţiunea cu profesori diferiţi, învăţare independentă crescută. Se produc schimbări importante şi în relaţiile cu ceilalţi: familia are atitudini încă ambigui şi-l consideră când copil, când preadolescent, profesorii nu-l mai tratează ca pe un copil, grupul formal are anumite aşteptări.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

19

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

• În acest stadiu se produc mari schimbări biologice: vârf de creştere intrarea în în înălţime, funcţiune perfecţionarea a glandelor sistemului sexuale, nervos şi a analizatorilor, modificări în sistemul neurohormonal, cu deosebire, parcurgându-se următoarele etape: prepubertară în care se accentuează caracterele sexuale secundare; pubertară – intră în funcţie glandele sexuale şi postpubertară ce se desfăşoară în adolescenţă. Aceste schimbări fizice influenţează afectivitatea, conştiinţa de sine, imaginea de sine. • Se perfecţionează capacităţile senzorial-perceptive şi cele de observare. Acestea devin mai bune, asigură diferenţieri corecte şi precise. Observaţia se poate desfăşura independent dar cu condiţia transferării către preadolescenţi a indicatorilor de urmărit. • Capacităţile de reprezentare se dezvoltă foarte mult: creşte gradul de generalizare, se formează categorii noi de reprezentări, se produce organizarea acestora în jurul noţiunilor şi ideilor importante. • În acest stadiu se trece de la gândirea concret operatorie la cea formală, adică adolescentul poate prelucra informaţii chiar dacă acestea nu mai sunt oferite de contactul direct cu obiectul, ci sunt exprimate verbal. Se dezvoltă operaţiile de gradul II, raţionamentul deductiv, algoritmi de lucru etc. Se dobândeşte deplina reversibilitate în gândire. • Memoria preadolescentului se perfecţionează prin: dezvoltarea proceselor de memorare, creşterea ponderii celei logice şi voluntare şi a reproducerii faţă de recunoaştere. • Se înregistrează un fel de exuberanţă imaginativă ca expresie a progresului mental general, însă nu are legaturi stabilizate şi perfecţionate cu gândirea şi poate aluneca în fantezii gratuite. • Limbajul se perfecţionează: creşte vocabularul, corectitudinea structurilor verbale, îmbogăţirea acestora şi adaptarea lor în situaţii diferite de comunicare. Apare atracţia foarte mare către jargonul şcolar.

20

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Afectivitatea preadolescenţilor este influenţată de fenomenele pubertare şi poate să prezinte instabilitate, iritabilitate şi expozivitate în manifestarea emoţiilor. În acelaşi timp, afectivitatea este bogată şi diversă. Se dezvoltă capacităţi de reglare şi stăpânire a conduitelor emoţional-expresive. • Se dezvoltă structuri motivaţionale noi şi complexe cum ar fi interese cognitive, culturale şi de grup, trebuinţe de autoafirmare şi autorealizare, idealul de viaţă. • Personalitatea preadolescenţilor este puternic influenţată de schimbările biologice, de cele privind activitatea de învăţare şi principalele relaţii cu ceilalţi, se consolidează aptitudinile şi multe însuşiri caracteriale (sunt în mare schimbare doar cele privind autonomia şi independenţa) şi se cristalizează mai bine imaginea de sine chiar dacă aceasta rămâne relativ instabilă.

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare
Îţi recomand ca după ce ai încercat să rezolvi probele de autoevaluare să citeşti şi recomandările şi sugestiile cuprinse în acest paragraf. Întrebarea nr. 1 Trebuie să faci un efort de reamintire. Este de ajuns dacă notezi ierarhizându-le cinci preocupări de atunci. Întrebarea nr. 2 Atunci când cauţi răspunsul la aceste întrebări să te gândeşti că în relaţia cu adultul copilul, preadolescentul, adolescentul se simt în inferioritate şi nu-şi pot manifesta pe deplin toate disponibilităţile. Întrebarea nr. 3 Trebuie să alegi b, d, f. Întrebarea nr. 4 Poţi folosi propria experienţă sau poţi discuta cu unul-doi preadolescenţi. Întrebarea nr. 5 Ca să le compari, să te gândeşti că cele ale preşcolarilor sunt aproape în întregime empirice iar la şcolari apar cele ştiinţifice chiar dacă sunt elementare.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

21

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Întrebarea nr. 6 Prima propoziţie se completează cu „creşterea”. A doua propoziţie se completează cu „uşor, abstracte şi generale”. A treia propoziţie se completează cu „active şi contribuţii”. Întrebarea nr. 7 Chiar din ce ai studiat a rezultat că legăturile imaginaţiei cu gândirea sunt încă puţin consolidate şi totodată, preadolescenţii având o conştiinţă de sine intensificată, tind să ajungă la exagerări. Nu acţionează bine factorii de echilibru cum ar fi experienţa de viaţă şi chibzuinţa. Întrebarea nr. 8 Profesorul să nu-l accepte în comunicarea din clasă dar să-l tolereze într-o anumită măsură pentru că este o altă expresie a dorinţei de independenţă. Întrebarea nr. 9 Trebuie avut în vedere motivaţia pentru învăţare şi gradul scăzut de consolidare a deprinderilor ortografice şi gramaticale. Întrebarea nr. 10 Cauzele trebuie constatate în: relaţia cu părinţii, relaţia cu profesorii cu aspiraţiile şi capacităţile proprii. Întrebarea nr. 11 Trebuie avut în vedere durata foarte mare a relaţiei cu părinţii şi dragostea puternică pentru ei. Dezvinovăţirea poate începe chiar cu manifestarea îndoielilor în dragostea părinţilor. Întrebarea nr. 12 Trebuie să ai în vedere că preadolescenţii îşi aleg prietenii după calităţile lor, apoi sunt conştienţi de ce este prietenia şi se implică puternic în această relaţie. Întrebarea nr. 13 Trebuie alese următoarele cauze: c, f şi g. Întrebarea nr. 14 Poţi folosi amintirile personale din acest stadiu. Dar să ştii că băieţii încep cu perfecţionarea calităţilor fizice, iar fetele cu păstrarea siluetei.

22

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Întrebarea nr. 15 Să ai în vedere propria experienţă. Întrebarea nr. 16 Trebuie să subliniezi preocupările pentru vestimentaţie, pentru tunsori şi coafuri, pentru accesorii vestimentare.

Lucrarea de evaluare nr. 1 şi modul de evaluare
1. Care este locul preadolescenţei în cadrul ciclului de

creştere şi dezvoltare? (Preadolescenţa face trecerea de la copilărie la adolescenţă. Este ieşirea din copilărie.) 2. Ce schimbări se petrec în activitatea de învăţare prin trecere de la ciclul primar la cel gimnazial? (Înmulţirea şi diversificarea disciplinelor şcolare, însuşirea sistematică a noţiunilor ştiinţifice de bază, interacţiunea cu mai mulţi profesori, învăţare independentă crescută.) 3. Ce alte activităţi, în afara celei de învăţare, mai desfăşoară preadolescenţii? (Jocuri cu reguli arbitrare, vizionări de spectacole muzicale şi sportive, vizionare de program TV, activităţi de muncă alături de familie în beneficiul acesteia.) 4. 5. Care sunt cele mai importante modificări organice la Ce schimbări se produc la nivelul sistemului preadolescenţi? (vezi paragraful corespunzător) neuroendocrin? (Intensificarea activităţii tiroidei, hipofiza acţionează asupra glandelor sexuale, epifiză şi suprarenale vor face să apară caracterele sexuale secundare, timusul îşi încetează activitatea, intră în funcţie glandele sexuale.) 6. 7. 8. Care sunt etapele pubertăţii şi cum se manifestă? Ce influenţe au fenomenele pubertăţii în plan psihic? Ce este specific în manifestarea capacităţilor senzorial(prepubertară, pubertară, postpubertară.) (Asupra afectivităţii, controlului de sine, imaginii de sine.) perceptive şi de observare la preadolescenţi? (Văzul: creşte capacitatea de discriminare, câmpul vizual periferic, analitismul percepţiilor; auzul; vârf în manifestarea acestei capacităţi la 13 ani, sensibilitatea diferenţială foarte bună.)
Proiectul pentru Învăţământul Rural

23

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

9.

Ce

se

poate

spune

despre

reprezentările

preadolescenţilor în ceea ce priveşte gradul de generalizare şi organizarea lor? (Apar reprezentări cu grad foarte mare de generalitate; reprezentările se organizează în jurul noţiunilor cheie şi a ideilor centrale.) 10. În ce constă trecerea la gândirea formală? (Desprinderea de concret şi dobândirea unor mari capacităţi de abstractizare şi generalizare, apar operaţiile de gradul II şi reversibilitate deplină, se însuşesc numeroşi algoritmi.) 11. şi Care sunt particularităţile memoriei preadolescenţilor? ale cunoştinţelor, se conştientizează valoarea (Volum crescut, mai activă, se memorează mai uşor laturile abstracte generale 12. repetărilor). În ce constă exuberanţa imaginativă a preadolescentului şi cum se explică? (Exuberanţa imaginativă se exprimă în uşurinţa elaborării de imagini şi idei noi. Este favorizată de creşterea generală a capacităţilor cognitive din acest stadiu.) 13. Caracterizează limbajul preadolescenţilor? (Creşterea vocabularului şi a debitului şi fluenţei verbale, fraze bogate, unitatea discursului verbal, mijloacele neverbale folosite adecvat.) 14. Care sunt aspectele caracteristice pentru afectivitatea preadolescentului? (Viaţă afectivă bogată şi variată, prietenii puternice şi stabile, sentimente noi, reglarea conduitelor emoţional expresive.) 15. Care sunt schimbările în planul motivaţiei în preadolescenţă? (Motivaţie extrinsecă mai evoluată pentru învăţare, motivaţie intrinsecă intensificată, interes pentru grup, joc, lectură, manifestări culturale şi sportive, pentru colecţii.) 16. De ce se intensifică, în mod special, conştiinţa de sine la preadolescenţi? (Sunt trei factori principali a) modificările biologice; b) modificarea atitudinilor şi cerinţelor celor din jur; c) capacităţi cognitive crescute.)

24

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

17.

Cum

se

structurează

imaginea

de

sine

la

preadolescenţi? (Eul fizic puternic reliefat şi trăirea încântării sau dezamăgirii faţă de acesta; eul spiritual dominat de însuşirile care asigură rezultatele şcolare bune şi foarte bune; eul social foarte tensionat de calitatea relaţiilor cu grupul informal.) 18. În ce constă dezvoltarea aptitudinilor în stadiul preadolescenţei? (Dezvoltarea aptitudinilor se exprimă în rezultate importante, remarcate la nivelul unităţii şcolare.) 19. 20. Care sunt însuşirile caracteriale ale adolescentului care Care sunt particularităţile idealului de viaţă al tind să se manifeste mai puternic? (Autonomia şi independenţa.) preadolescentului? (Este rezultatul preluării simple a modelelor, instabil, uneori fantezist, unilateral elaborat.) Se acordă câte un punct pentru răspunsurile corecte de la următoarele întrebări: 1, 3, 6, 9, 12, 15, 16, 18, 19, 20. Se acordă câte două puncte pentru răspunsurile corecte de la următoarele întrebări: 2, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 13, 14, 17. Totalul maxim este 30 puncte. Punctele obţinute de fiecare se vor împărţi la 3 şi va rezulta o notă în scara de la 1 la 10. Când vor fi şi 50 sutimi se va rotunji nota în favoarea studentului. Lucrarea trebuie elaborată personal (fără a se copia din cărţi) şi transmisă tutorelui. Va fi de maximum 4 pagini.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

25

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Bibliografia minimală
– BONCHIŞ ELENA, Psihologia vârstelor, Edit. Universităţii din Oradea, 2004, pag. 279-282. – CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, Edit. Credis, Bucureşti, 2001, pag. 276-280. – DEBESSE M. (coord.), Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, pag. 296-303. – MUNTEANU ANCA, Psihologia copilului şi adolescentului, Edit. Augusta, Timişoara, 1998, pag. 236-238. – OSTERRIETH P., Introducere în psihologia copilului, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, pag. 154-160; – PIAGET J. INHELDER BARBEL, Psihologia copilului, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pag. 111-118. – ŞCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia vârstelor, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pag. 224-226.

26

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Unitatea de învăţare nr. 2
ADOLESCENŢA – STADIUL UNOR AMPLE TRANSFORMĂRI PSIHICE
CUPRINS: 2.ADOLESCENŢA-STADIUL UNOR AMPLE TRANSORMĂRI......................................... 28 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 .................................................................................. 28 2.1.Dominantele în profilul de dezvoltare din adolescenta............................................... 28 2.2.Schimbări în activitatea fundamentală şi în relaţiile sociale ale adolescenţilor .......... 30 2.3.Dezvoltarea biologică a adolescenţilor....................................................................... 32 2.4.Particularităţile capacităţilor senzorial-perceptive, de observare şi de reprezentare ale adolescenţilor şi postadolescenţilor ...................................................... 33 2.5.Gândirea formal-abstractă a adolescenţilor şi postadolescenţilor .............................. 34 2.6.Caracteristicile memoriei şi imaginaţiei adolescenţilor şi postadolescenţilor.............. 36 2.7.Comunicarea şi limbajul în adolescenţă şi postadolescenţă ...................................... 39 2.8.Evoluţia afectivităţii, motivaţiei şi voinţei în adolescenţă şi postadolescenţă.............. 40 2.9.Personalitatea adolescentului şi postadolescentului .................................................. 43 Rezumatul acestei unităţi de învăţare................................................................................ 51 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare ..................................... 52 Lucrarea de evaluare nr. 2 şi modul de autoevaluare........................................................ 55 Bibliografia minimală ......................................................................................................... 57

Proiectul pentru Învăţământul Rural

27

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

2. ADOLESCENŢA-STADIUL UNOR AMPLE TRANSORMĂRI PSIHICE Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2
După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor putea: • să rezume schimbările ce se produc în cursul adolescenţei în activităţile şi relaţiile acestora şi ce efort de adaptare se cere; • să enumere dominantele profilului de dezvoltare din adolescenţă pentru a explica însemnătatea acestui stadiu pentru dezvoltarea generală a omului; • să identifice principalele progrese ale proceselor cognitiv senzoriale, din acest stadiu; • să dezvolte ideile care arată că în adolescenţă se atinge un vârf caracteristic pentru specia umană, în ceea ce priveşte inteligenţa şi gândirea; • să rezume clar cunoştinţele care se referă la memoria şi imaginaţia adolescenţilor şi postadolescenţilor; • să explice cum se petrec schimbările importante din viaţa afectivă şi din structurile motivaţionale ale adolescenţilor şi postadolescenţilor; • să identifice componente noi ale personalităţii care se formează în adolescenţă; • să descrie criza de originalitate a adolescentului şi să-i arate importanţa pentru transformarea generală a personalităţii.

2.1. Dominantele în profilul de dezvoltare din adolescenta
Adolescenţa şi postadolescenţa încheie primul ciclu al

dezvoltării umane. Mai ales adolescenţa, a fost şi a rămas în atenţia cercetătorilor şi a fost timp îndelungat investigată. Acest stadiu care este cuprins între 14 şi 20 de ani şi este urmat de post adolescenţa până la 25 de ani, implică schimbări de ordin psihic atât de numeroase şi importante încât unii autori l-au considerat o a doua naştere. (J.J. Rouseau). Alţii i-au remarcat 28
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

caracterul tumultuos al schimbărilor şi au numit-o „vârsta furtunii şi stresului” (Stanley Hall), a „vivacităţii afective” (M. Debesse) etc. În tabloul amplu şi complex al dezvoltării din acest stadiu pot fi relevate următoarele dominante: Adolescenţa ca „a doua naştere” • avans cognitiv remarcabil ajungându-se, în ceea ce priveşte inteligenţa şi memoria, la cele mai înalte cote; • depăşirea identificării cu părinţii, ieşirea de sub tutela familiei şi şcolii şi integrarea în viaţa socială şi culturală a comunităţii; • o nouă intensificare a conştiinţei de sine şi o căutare asidua a identităţi de sine (E. Erikson), a unicităţii şi originalităţii; • parcurgerea unor faze decisive în cucerirea autonomiei şi independenţei, după ce se trece peste perioada tensionată a „crizei originalităţii”; • apariţia conştiinţei apartenenţei la generaţie; • formarea unor noi componente ale personalităţii şi organizarea într-o structură unitară care mediază adaptările eficiente cu toate felurile de situaţii. Prin urmare, spre deosebire de copilărie, adolescenţa ocupă un loc aparte în istoria personală a fiecăruia. Intrarea în acest stadiu accentuează conştientizarea multiplelor schimbări şi transformări care-i sunt caracteristice. Adolescenţa rămâne în amintirea tuturor ca un fel de trezire, ca o trecere de la existenţa oarecum în sine, legată de un timp prezent şi de relaţii simple cu ambianţa şi cu sine, caracteristice copilăriei, la o deschidere deosebită faţă de lume şi univers, la înţelegerea locului propriu printre ceilalţi, a rostului vieţii, la preocuparea constantă pentru viitor şi la efortul personal de a deveni adult.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

29

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 1 Relevă cea mai puternică impresie pe care o ai în minte despre propria adolescenţă. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 52

2.2. Schimbări în activitatea fundamentală şi în relaţiile sociale ale adolescenţilor
Începutul adolescenţei înseamnă şi intrarea în noul ciclu şcolar – cel liceal. Schimbările fundamentale caracteristice învăţării de la acest nivel sunt: • conţinuturile de învăţare sunt mai amplificate la fiecare din Schimbări în activitatea de învăţare disciplinele care au fost studiate şi în stadiul anterior; • apar noi discipline şi creşte, în ansamblu, volumul învăţării; • unele discipline noi, cum ar fi filosofia, logica, cer un nivel foarte ridicat de abstractizare şi generalizare; • timpul de învăţare independentă creşte până la 4 – 5 ore zilnic, la adolescenţii serioşi; • se folosesc şi alte surse de informare şi învăţare decât manualele şcolare; • se poate forma un stil cognitiv personal care să rămână caracteristic pentru toată viaţa; • adolescenţii elevi pot manifesta capacităţi pentru microcercetare şi pot participa la sesiuni ştiinţifice şcolare; • având capacităţi fizice şi psihice crescute pot participa la activităţi de muncă familială sau se pot angaja profesional; • unii au o largă participare la activităţile culturale şi sportive din localitatea lor. 30
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 2 În raport cu măsura în care satisfac sarcinile şcolare, adolescenţii pot fi diferenţiaţi. Ce categorii crezi că se pot găsi în orice şcoală? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 52 Schimbările cele mai importante în sistemul de relaţii sunt următoarele: Scimbări în sistemul relaţiilor • în familie nu mai este considerat copil şi se poate bucura de o autonomie mai crescută. I se respectă măcar unele din dorinţe şi preferinţe, este consultat în unele probleme; • în şcoală profesorii îl tratează ca elev mare respectându-i punctele de vedere, opţiunile, sugestiile etc. Între adolescenţi şi profesori pot apărea relaţii de cooperare care să se încheie cu referate şi comunicări ştiinţifice; • poate relaţiona cu persoane din afara familiei şi şcolii, îmbogăţindu-şi experienţa de viaţă; • instituţiile sociale îi recunosc noile capacităţi şi astfel la 14 ani obţine primul buletin de identitate şi la 18 ani dreptul de vot.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

31

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 3 Ce importanţă poate avea pentru adolescent obţinerea buletinului de identitate şi apoi a dreptului de vot? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 53 Toate schimbările în activitatea şi relaţiile adolescenţilor şi postadolescenţilor, la care ne-am referit, generează solicitări noi, ocazii şi condiţii de manifestare, altfel decât în copilărie şi stimulează altfel dezvoltarea psihică generală în ritmuri crescute şi la niveluri înalte.

2.3. Dezvoltarea biologică a adolescenţilor
Dezvoltarea biologică: greutate şi înălţime Schimbările biologice continuă şi în adolescenţă dar în ritmuri mai scăzute (Ursula Şchiopu, Emil Verza). La sfârşitul stadiului se ajunge la o înălţime medie la băieţi de 170 – 177 cm iar la fete de 162 – 168 cm. Creşterea în înălţime este mai accentuată la cei din mediul urban. Greutatea ajunge la băieţi, la sfârşitul stadiului, la circa 60 kg – 65 kg dar la fete continuă să fie influenţată de modele culturale şi este cu 15 – 20 kg mai mică. Temă de reflecţie nr. 4 Alege trei dintre cele mai periculoase urmări ale regimului alimentar drastic pe care şi-l impun unele adolescente, încercuind: a. scăderea poftei de mâncare; b. Pierderea aspectului catifelat al tenului; c. Întârzierea creşterii în înălţime; d. Instalarea anorexiei nervoase; e. senzaţia generală de lipsă de forţă; f. Întârzierea fenomenelor pubertare; g. scăderea capacităţii de tonus muscular; h. Instalarea anemiei. Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 53 32
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Perfecţionări organice

Procesele de osificare continuă în ritmuri mai mici şi se desăvârşesc. La nivel facial se realizează armonizarea trăsăturilor. Sistemul muşchiular dispune de capacitate de tonus ca a adultului şi de reglare fină. Sistemul endocrin se echilibrează şi apare funcţia de procreere. La nivelul cerebral se continuă perfecţionările din stadiul anterior referitor la viteza crescută de formare a conexiunilor nervoase şi la organizarea lor. În adolescenţă se ajunge la o frumuseţe fizică specifică ce se exprimă în limbajul obişnuit prin termenul de îmbobocire şi apoi înflorire în postadolescenţă.

2.4. Particularităţile capacităţilor senzorial-perceptive, de observare şi de reprezentare ale adolescenţilor şi postadolescenţilor
În adolescenţă toate procesele informaţionale se desfăşoară la nivel înalt şi au o sporită eficienţă. În legătură cu dezvoltarea percepţiilor J. Piaget sublinia: „condiţiile organice ale percepţiei nu sunt deplin realizate decât în faza adolescenţei”. Prin urmare, în adolescenţă se constată scăderea pragurilor senzoriale, creşterea rapidităţii explorărilor Noul progres în realizarea observării perceptive, realizarea unor estimări relativ corecte ale lungimilor, volumului, vitezei etc. Sunt verbalizate cu uşurinţă toate însuşirile percepute dar la acestea se asociază semnificaţii personale legate de eu şi de unicitatea personalităţii fiecăruia. Adolescenţii îşi pot organiza şi dirija propriile observaţii fără a mai avea nevoie de vreun ajutor iar postadolescenţii le investesc în veritabile activităţi de cercetare.

Condiţiile organice depline ale percepţiilor

Proiectul pentru Învăţământul Rural

33

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 5 Ce fel de microcercetări credeţi că pot face adolescenţii? În ce domenii? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 53 Procesul de reconstitutivitate reprezentativă se realizează cu Mari capacităţi de reprezentare uşurinţă la adolescenţi. Ei pot avea atât reprezentări foarte bogate în detalii cât şi altele ce au un grad foarte înalt de generalitate. Aceasta este o condiţie necesară pentru bogăţia planului mental al adolescentului. Se accentuează organizarea reprezentărilor în jurul ideilor sau conceptelor centrale dintr-un câmp cognitiv. Adolescenţii îşi reprezintă cu uşurinţă relaţii structurale şi funcţionale între diverse feluri de elemente. Ating uşor nivelul înalt al generalizărilor în reprezentare, cel propriu conceptelor figurale. Cei interesaţi de tehnică şi care se vor specializa în postadolescenţă, în acest domeniu, vor dobândi abilităţi şi mai mari de reprezentare. La fel pot să reprezinte, în detaliu, aspecte semnificative din fel de fel de structuri şi să surprindă noi însuşiri şi funcţionalităţi. Aceste capacităţi de reprezentare sunt demonstrate atât în rezolvarea unor sarcini practice cât şi în momentele de reverie ce apar relativ frecvent la această vârstă.

2.5. Gândirea formal-abstractă a adolescentului şi postadolescentului
Vârf al inteligenţei Intrarea în adolescenţă înseamnă, după J. Piaget, desăvârşirea operaţiilor formale. Acelaşi autor împreună cu numeroşii săi colaboratori, au susţinut prin cercetări ample ideea că în adolescenţă, în jurul a 17-18 ani se atinge nivelul cel mai înalt al funcţionării structurilor operatorii mentale şi a manifestării inteligenţei umane. 34
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Acest nou nivel se caracterizează prin: • operaţiile gândirii sunt pe deplin eliberate de conţinuturile informaţionale cărora li s-au aplicat iniţial, se generalizează, se Combinatorică mintală de vârf transferă şi devin formale. J. Piaget spune că adolescenţii pot să combine aceste operaţii în moduri foarte variate şi să ajungă la un fel de combinatorică mentală prin care să verifice toate însuşirile obiectelor şi fenomenelor şi relaţiile dintre ele, respectând totodată legile logice. În acest fel este întărit în mod considerabil mersul deductiv al gândirii; • operaţiile de gradul II (sinteze ale sintezelor, generalizări ale generalizărilor, abstractizări ale abstractizărilor etc.) sunt bine consolidate şi pe deplin reversibile; • în timpul însuşirilor cunoştinţelor la diferite discipline se formează scheme de gândire riguroase care pot fi aplicate cu uşurinţă în diferite situaţii şi astfel gândirea se poate desfăşura cu mare viteză; Dezvoltarea shemelor mentale • perfecţionarea şi extinderea aplicării schemelor de gândire (cum ar fi a echilibrării balanţei, a compunerii forţelor, a compensării etc.), permite rezolvarea unui număr mare şi variat de probleme; • un alt efect al formării schemelor de gândire este şi ceea ce J. Piaget a numit spiritul experimental spontan care consta în Spiritul experimental mental capacitatea adolescentului de a desprinde mental toţi factorii care sunt implicaţi într-o situaţie şi de a proba apoi, pe rând, în minte, influenţa pe care o au; • raţionamentul dominant e cel ipotetico-deductiv; adolescentul formulează ipoteze şi apoi desfăşoară lanţuri lungi de raţionamente pentru a le confirma; face apel la sisteme abstracte de idei şi la teorii. Acest aspect se amplifică în postadolescenţă. Adolescenţii înşişi sunt uimiţi de forţa minţi lor; • gândirea prelucrează un mare volum de informaţii şi foloseşte variate sisteme de simboluri (din matematică, fizic, chimie etc.); • noţiunile cu care operează gândirea formală au un grad mare de abstractizare şi generalizare şi formează sisteme riguroase, în cadrul fiecărei discipline;

Proiectul pentru Învăţământul Rural

35

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Gândire logică de nivel înalt

• adolescenţii ajung la o gândire cauzală complexă; • totodată, ei pot să cuprindă cu mintea, să se raporteze la spaţiul şi timpul infinite; • sunt înclinaţi spre generalizări şi spre construcţii de teorii (mai ales în postadolescenţă). Caracteristicile prezentate mai sus, şi altele care au fost relevate ulterior, exprimă nivelul deosebit la care poate ajunge gândirea adolescenţilor şi postadolescenţilor. Dar cercetările mai noi au constatat că sunt diferenţe între adolescenţi în ce priveşte nivelul pe care îl poate atinge gândirea lor, datorită numeroşilor factori interni, subiectivi şi externi care pot acţiona, de-a lungul anilor. Temă de reflecţie nr. 6 Caracterizează propria gândire prin comparaţie cu trăsăturile care sunt specifice adolescenţilor. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 53 Prin urmare, adolescenţii şi postadolescenţii au un potenţial cognitiv deosebit, dar aceasta nu se realizează în mod egal la toţi. Se pot uşor constata mari diferenţe între ei. Chiar adolescenţii ajung să-şi cunoască, măcar o parte din aceste calităţi şi să se orienteze în cunoştinţă de cauză spre direcţii corespunzătoare de calificare.

2.6. Caracteristicile memoriei şi imaginaţiei adolescenţilor şi postadolescenţilor
Memoria are cel mai mare volum Memoria adolescentului este rezultatul maturizării

mecanismelor cerebrale şi al progreselor constante înregistrate în stadiile anterioare. Caracteristicile cele mai importante sunt: • atingerea volumului celui mai înalt care asigură însuşirea cunoştinţelor din variate domenii şi construirea bazelor culturii generale şi a celei profesionale;

36

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

• dominarea memoriei logice fără de care nu s-ar putea face faţă solicitărilor şcolare şi extraşcolare aşa de variate şi numeroase; • creşterea capacităţii de a memora laturile abstracte şi generale ale cunoştinţelor care permit formarea unor structuri cognitive ce integrează uşor noi informaţii şi le asigură păstrarea îndelungată; • formarea unor noi procedee mnezice care susţin creşterea şi mai mare a caracterului activ al memoriei: identificarea ideilor centrale, ierarhizarea lor, selectarea argumentelor, eliminarea detaliilor nesemnificative etc.; Metamemoria • dezvoltarea mai largă a metamemoriei care permite gestionarea mai bună a capacităţilor mnezice. Între gândirea şi memoria adolescentului sunt puternice relaţii de susţinere reciprocă şi astfel creşte productivitatea şi eficienţa metamemoriei generale specifică acestui stadiu; • reproducerea activă a cunoştinţelor, adică selecţionarea corespunzătoare a materialului ce trebuie actualizat, şi reorganizarea în altă formă, adaptată sarcinilor de rezolvat. Temă de reflecţie nr. 7 Identifică particularităţile propriei memorii şi arată care ar fi sarcinile în care ar putea fi investită cu succes. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.53 Imaginaţia ajunge în acest stadiu la nivelurile înalte ale celorlalte procese cognitive iar adolescenţii o percep ca pe o nouă zonă de autodefinire şi exprimare originală. • Cea reproductivă se desfăşoară din ce în ce mai uşor şi mai bine şi este investită în învăţare, în activităţile curente, în realizarea lecturilor de diverse feluri.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

37

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

• Imaginaţia creatoare este cea care se manifestă la cote foarte înalte. Este favorizată de legături strânse cu gândirea care susţin, mai ales, originalitatea ei în sarcinile ştiinţifice şi tehnice. Imaginaţia creatoare implicată în activităţi artistice este propulsată de afectivitatea ce poartă amprenta acestei vârste, adică este tumultuoasă, intensă, profundă, nuanţată. Temă de reflecţie nr. 8 Criticii literari vorbesc uneori de poezia adolescentină a unui autor. Ce argumente de ordin psihologic ar întări această diferenţiere ca realizare deosebită din adolescenţă? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 53 În Imaginaţie creatoare originală ansamblu, imaginaţia se remarcă creatoare printr-un a grad adolescenţilor mai mare şi de postadolescenţilor de exprimare. • Visul de perspectivă, ca formă a imaginaţiei active şi voluntare, este implicat cu precădere în construirea idealului de viaţă. • Adolescenţii sunt însă frecvent antrenaţi în reverii ce se referă mai ales la viitor. Este una din căile de descifrare a viitorului. Prin urmare, nivelul general înalt al imaginaţiei este, la rândul său, un aspect deosebit al dezvoltării cognitive din adolescenţă şi postadolescenţă.

originalitate, comparativ cu alte stadii şi prin personalizarea modurilor

38

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

2.7. Comunicarea şi limbajul în adolescenţă şi postadolescenţă
Întreaga dezvoltare cognitivă, la care ne-am referit până acum, este strâns legată de progresele limbajului. Acestea se constată în următoarele planuri: • vocabularul înregistrează până la sfârşitul stadiului o creştere Îmbogăţirea mijloacelor de comunicare de până la 20.000 cuvinte ceea ce asigură o competenţă lingvistică şi mai crescută decât a preadolescentului. Cei ce continuă studiile însuşesc foarte mulţi termeni ştiinţifici şi nucleul de semnificaţii al unui număr mare de cuvinte este reprezentat de noţiuni ştiinţifice complexe. De aceea sunt foarte exigenţi în legătură cu respectarea sensurilor exacte ale cuvintelor. Adolescenţii şi postadolescenţii însuşesc în şcoală, dar şi pe alte căi, tehnicile moderne de comunicare lărgindu-şi foarte mult orizontul de cunoaştere; • însuşesc două sau trei limbi străine, pot intra în dialog cu tineri din alte ţări şi pot beneficia de avantajele informaţionale ale internetului. Angajează, în comunicarea cu altul, în mod adecvat, toate mijloacele neverbale. În cazul relaţiilor afective profunde cu anumite persoane, sunt capabili să recepţioneze şi să decodifice cele mai subtile sensuri ale structurilor verbale emise de acestea şi ale gesturilor însoţitoare; • vorbirea are un debit adaptat la situaţii, este fluentă, expresivă, controlată mereu de normele gramaticale bine stăpânite; • adolescenţii îşi pot elabora un stil propriu de exprimare verbală pe care îl apreciază ca fiind măsura inteligenţei şi a gradului de cultură. Dialogul este diferenţiat în funcţie de interlocutor: faţă de adulţi se exprimă reverenţios, elevat, îngrijit, corect, faţă de egali îşi permit lejerităţi verbale, din spirit de gaşcă; • în adolescenţă dar mai ales în postadolescenţă, se însuşesc tehnici de citire rapidă şi pot scădea capacităţile de citire expresivă; Perfecţionarea limbajului scris • limbajul scris ce caracterizează prin accentuarea particularităţilor individuale în realizarea grafemelor, prin exigenţe privind normele gramaticale şi ortografice, prin creşterea importanţei fazei de proiectare a ceea ce se va realiza în scris.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

39

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 9 Fă o comparaţie a propriului limbaj cu toate caracteristicile notate mai sus şi constată progresele pe care le-ai făcut acum. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 53 Dar toate aceste performanţe ale limbajului se ating numai dacă adolescenţii au aspiraţii înalte în legătură cu instruirea şi educarea lor şi acţionează conştient şi voluntar în acest sens.

2.8. Evoluţia afectivităţii, motivaţiei şi voinţei în adolescenţă şi postadolescenţă
Dezvoltarea afectivă tinde să se ridice în adolescenţă la cotele Exuberanţă afectivă înalte pe care le atinge şi cogniţia. Acest nivel crescut se exprimă astfel: • entuziasm juvenil chiar exaltare afectivă (M. Debesse) ce exprimă, cu precădere, intensităţile înalte şi expansiunea vieţii afective. De aceea mulţi autori au spus că adolescenţa este o vârstă a „furtunii şi stresului” sau a „vivacităţii afective” etc.; • rezonanţa afectivă largă şi profundă la toate felurile de evenimente din familie (sănătatea şi înţelegerea dintre părinţi, dificultăţile, certurile, divorţurile, moartea bunicilor, nereuşitele financiare sau şomajul etc.) din şcoală (reuşita şi nereuşita, victorie în concursuri şi olimpiade, impresia de nedreptăţire de către profesori, bucuria că aceştia îi acordă atenţie şi îl ajută etc.) şi din societate (evenimente politice, sociale, culturale de importanţă locală, naţională sau internaţională);

40

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 10 Aminteşte-ţi rezonanţa afectivă a adolescenţilor faţă de evenimentele din Decembrie 1989. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 53 • formarea unor noi sentimente, mai ales legate de eu şi de relaţiile cu alţii, cum ar fi: în raport cu sine fericirea, mândria, demnitatea, orgoliul, îngâmfarea etc.; în raport cu alţii, cel mai important este cel al primei iubiri.

Temă de reflecţie nr. 11 Care crezi că ar fi particularităţile psihologice ale primului sentiment de iubire din adolescenţă? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 53 • intensificarea conştientizării trăirilor şi experienţelor afective, exprimată în tendinţele crescute spre reflecţie, meditaţie, reexaminare etc.; Conştientizare şi • reglajul conduitelor emoţional – expresive este mai eficient atât în sensul diminuării cât şi în cel al amplificării lor. În relaţia cu sexul reglaj al conduitelor emoţionalexpresive opus există o expectanţă crescută şi o accentuată capacitate de examinare, discriminare şi decodificare a celui mai mic gest al persoanei iubite; 41

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

• acceptorii morali se dezvoltă, se aprofundează şi devin repere ale evaluării reacţiilor afective proprii, precum şi ale altora, în cele mai diverse situaţii. Motive dominante: • trebuinţa de autoafirmare; • trebuinţa de autorealizare; • trebuinţa de clarificare a identităţii de sine. • În structura generală a motivaţiei din adolescenţă trebuie relevate următoarele aspecte: se manifestă foarte activ trebuinţele de autorealizare şi autoafirmare şi adolescentul caută mereu noi ocazii pentru a şi le satisface, ignorând uneori riscurile şi pericolele; • se parcurge o noua fază în cristalizarea interesului pentru viitoarea profesie şi se amplifică identificarea vocaţională (H. Lehalle); • interesele cognitive devin mai intense şi mai selective, uneori, în ultimele clase de liceu chiar făcându-se selecţii excesive, care ar putea îngusta construirea bazelor culturii generale; • interesele culturale rămân largi, relativ constante dar se satisfac după ce se îndeplinesc obligaţiile şcolare şi familiale; • se intensifică interesul pentru viaţa interioară proprie; Temă de reflecţie nr. 12 În ce fel s-ar exprima interesul pentru propria viaţă interioară la adolescenţi. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.53 • interesul pentru grupurile de egali rămâne crescut; • anumite componente ale personalităţii vor îndeplini şi rolul de motive (sistemul de valori, idealul de viaţă). Se face sublinierea că în adolescenţă devin active trebuinţele din vârful piramidei construită de A. Moslaw, acestea ocupând planurile centrale ale constelaţiilor motivaţionale pentru numeroase activităţi. În strânsă legătură cu dezvoltarea motivaţiei se realizează şi un anume grad de maturizare a mecanismelor voluntare. Acest nou 42
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

nivel al dezvoltării voinţei în adolescenţă şi postadolescenţă se exprimă, mai ales, în următoarele planuri: Mecanisme voluntare maturizate • voinţa este implicată în deciziile pentru viitoarea profesie şi în procesul de pregătire pentru aceasta; • este angajată în manifestarea autonomiei şi independenţei dorite puternic de adolescenţi şi extinse treptat în toate planurile vieţii; • activităţile autoformative de durată pe care le desfăşoară, mai ales, adolescentul, antrenează calităţi ale voinţei cum sunt perseverenţa şi tenacitatea. Temă de reflecţie nr. 13 Voinţa adolescenţilor ar trebui antrenată pentru a face faţă unor tentaţii periculoase. Care ar fi acestea? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 54

2.9. Personalitatea adolescentului şi postadolescentului
Dezvoltarea personalităţii în adolescenţă implică multe aspecte de continuitate faţă de stadiile anterioare dar în acelaşi timp se produc aşa de multe prefaceri încât aşa cum am mai subliniat, adolescenţa este considerată o a doua naştere. În acest stadiu încep să acţioneze factori noi cum ar fi: a). lărgirea foarte mare a relaţiilor şi a experienţei personale; b). dezvoltarea cogniţiei sociale; c). autoimplicarea în propriul proces de formare; d). intrarea în viaţa comunităţii. Totodată, în cursul acestui studiu se înregistrează schimbări importante în structura personalităţii constând, pe de o parte, în consolidarea unor componente aşa cum sunt aptitudinile, pe de altă parte, în reorganizarea altora aşa cum este caracterul sau idealul de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

43

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

viaţă şi, în fine, în apariţia unora noi, mai ales cele din subsistemul de orientare al personalităţii: sistemul propriu de valori, concepţia despre propria viaţă şi a celorlalţi, conştiinţa apartenenţei la generaţie. Schimbări deosebite se petrec şi în structura imaginii de sine şi a identităţii de sine. În urma acestor schimbări personalitatea se prezintă pentru prima dată cu toate componentele ei ca un ansamblu organizat şi unitar dar încă insuficient stabilizat. Se trece astfel, şi în acest plan al personalităţii, de la caracteristice specifice copilăriei la o nouă personalitate care, în finalul stadiului, se caracterizează prin autonomie crescută, echilibru între aspiraţie şi posibilităţi, între propriile interese şi cele ale grupului, prin conturarea mai clară a propriei identităţi şi prin capacităţi sporite de adaptare la mediu. După aceste precizări de ansamblu asupra personalităţii adolescentului, este necesar să abordam, mai analitic, schimbările la care ne-am referit. Capacităţile şi aptitudinile se manifestă, în cursul acestui stadiu, la niveluri mai înalte. Manifestare importantă şi relevantă a aptitudinilor. • Aptitudinile generale, şi cu deosebire inteligenţa, aşa cum am mai subliniat, atinge un vârf specific stadiului. (J. Piaget, B. Inhelder, 1955). H. Lehalle subliniază creşterea competenţei cognitive exprimată în capacităţi deosebite de prelucrare a informaţiilor, de rezolvare a problemelor, de abstractizare şi generalizare. • Aptitudinile speciale parcurg o nouă fază de dezvoltare şi se exprimă în rezultate remarcate la nivelul localităţilor, ţări şi chiar în plan internaţional (olimpiade şi competiţii sportive). • În comparaţie cu preadolescenţa, adolescenţa înregistrează un spor al creativităţii exprimată mai ales în creşterea originalităţii. Totodată se formează însuşiri importante ale personalităţii creative cum ar fi: spirit de obiectivitate, nonconformism epistemic şi pragmatic, asumarea riscului, cutezanţă, atitudine interogativă, încredere în forţele proprii etc. (I. Mânzat).

44

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 14 Completaţi corect spaţiile goale din următoarele propoziţii referitoare la gândirea adolescenţilor. Gândirea adolescenţilor se caracterizează prin structuri operatorii...........................şi.............................. Se ajunge la..................deplină. Raţionamentul dominant şi caracteristic este cel......................................... Noţiunile cu care se operează implică un grad înalt de..........................şi....................................

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 54 Adolescenţa este şi stadiul în care se formează câteva componente ale personalităţii care exprimă funcţia proiectivă şi pe cea orientativă a acestuia. Cele mai importante sunt: Sistemul propriu de valori • structurarea sistemului propriu de valori care are următoarele surse de formare: capacităţile cognitive crescute care le permit înţelegerea profundă a valorilor (L. Carmichael), creşterea experienţei personale de viaţă şi observarea vieţii altora, influenţele sociale care ţintesc difuzarea valorilor; Temă de reflecţie nr. 15 Enumeră trei valori pe care crezi că le preţuiesc adolescenţii şi explică de ce crezi că le sunt specifice. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 54 • cristalizarea unei concepţii personale asupra vieţii proprii şi a vieţii în general, care dă sens şi semnificaţie activităţilor în care adolescenţii se implică şi totodată, le canalizează energiile şi capacităţile;
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Concepţia despre viaţă

45

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Conştiinţa apartenenţei la generaţie

• apariţia conştiinţei apartenenţei la generaţie bazată pe competenţa cognitivă a adolescenţilor care le permite să-şi dea seama că toţi cei ce se află în acest interval al vieţii simt, gândesc şi acţionează la fel, şi să se compare permanent cu celelalte generaţii. Adolescenţii cred că sunt foarte aproape de calităţile adulţilor şi uneori îi întrec, aşa că nu vor să mai fie tutelaţi şi astfel, între ei şi adulţi se pot amplifica semnificativ conflictele interpersonale. Alături de aceste componente orientative noi, sunt şi altele formate în stadiul anterior: • idealul de viaţă care a început să se cristalizeze în

Idealul de viaţă:

• elaborat personal; preadolescenţă dobândeşte următoarele caracteristici: a) este, nu o simplă preluare de modele din jur, ci o construcţie personală; b) este • stabil; • mai complet; • legat de valori; • mai realist. mai stabil; c) mai susţinut de cunoaşterea capacităţilor şi intereselor proprii; d) mai bine elaborat, mai ales în legătură cu devenirea profesională; c) este legat de valori şi orientat de către acestea; Temă de reflecţie nr. 16 Aminteşte-ţi de adolescenţă şi descrie pe scurt ce ideal ţi-ai format atunci. Apoi confruntă-l cu caracteristice de mai sus. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 54 • imaginea de sine şi identitatea de sine sunt mai clarificate datorită; a) intensificării conştiinţei de sine; b) intensificării trebuinţelor de autoafirmare şi autorealizare. Principalele căi de autocunoaştere folosite de adolescenţi sunt : autoobservaţia, reflecţia şi meditaţia asupra a ce au trăit, cum au acţionat, dialogul cu părinţii, profesorii, colegii, confruntarea şi comparaţia cu alţii, implicarea în fel de fel de activităţi, atenta recepţionare a atitudinilor celor din jur faţă de ei.

46

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Folosind aceste căi adolescenţii caută răspunsurile legate de identitatea de sine la următoarele întrebări: 1) ce sunt; 2) ce pot; 3) ce voi fi. Reuşesc astfel sa-şi clarifice aspecte noi ale identităţii de sine, ceea ce îi ajută să se implice în activităţi şi relaţii şi să se manifeste în mod activ şi responsabil. Un celebru autor american, E. Erikson a studiat aceste aspecte şi a constatat că adolescenţii se pot grupa în patru categorii după felul în care îşi pot răspunde la cele trei întrebări, prezentate mai sus: Identitate pozitivă autentică. Identitate pozitivă preluată de la alţii. Confuzia identităţilor Identitate negativă. a) găsirea unei identităţi adecvate după căutări intense şi responsabile. Ştiu ce vor face şi cum anume şi astfel se integrează în activităţile corespunzătoare şi se adaptează bine la toate felurile de solicitări; b) găsesc relativ repede răspuns la întrebări prin identificarea cu părinţii, prin alegerea de a deveni ca ei. Aceştia se vor adapta bine în prezent dar ar putea fi dezamăgiţi mai târziu că nu şi-au valorificat adevăratele lor capacităţi; c) au deocamdată, pe o perioadă chiar lungă, o identitate confuză care generează oscilaţii şi schimbări surprinzătoare şi-i face să nu se angajeze cu responsabilitate în activităţi şi relaţii; d) cei ce ajung la o identitate negativă sub influenţa unor grupuri cu orientări deviante. Temă de reflecţie nr. 17 Aminteşte-ţi de propria adolescenţă şi precizează din ce grupare făceai parte din punctul de vedere al definirii identităţii de sine? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 54 În ceea ce priveşte imaginea de sine, semnificative sunt următoarele aspecte:

Proiectul pentru Învăţământul Rural

47

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Eul fizic este optimizat

- eul fizic rămâne în centrul imaginii de sine şi este valorificat în relaţiile dintre sexe. Adolescenţa are o atitudine activă de optimizare faţă de eul fizic şi caută variate căi de a-l îmbunătăţi.

Temă de reflecţie nr. 18 Gândeşte-te cum ar putea adolescenţii să-şi îmbunătăţească eul fizic. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 54 • eul spiritual este în centrul autocunoaşterii. Adolescenţii sunt preocupaţi de a-şi cunoaşte nivelul inteligenţei şi gradul de cultură dar şi însuşiri caracteriale şi temperamentale care sunt importante în relaţiile cu alţii. Reuşesc să-şi identifice măcar o parte din calităţi dar şi defecte; Eul social echilibrat • eul social care a traversat în stadiul anterior o perioadă complexă datorită integrării în grupuri, este mai clar în adolescenţă (ştiu ce loc ocupă în grup şi de ce popularitate se bucură) şi se află într-un mai bun echilibru cu cerinţele grupurilor. În adolescenţă pot fi constatate niveluri mai înalte ale conştiinţei morale pentru că sunt capabili să înţeleagă mai bine valorile morale şi comportamentele oamenilor şi să formuleze judecăţi asupra acestora din urmă dar şi asupra propriilor conduite. În ceea ce priveşte caracterul în adolescenţă se produc schimbări foarte importante. Unele însuşiri caracteriale apărute în copilărie se consolidează dar cele care sunt legate de relaţiile cu persoanele adulte şi cu instituţiile sociale intră într-un proces de mari prefaceri care nu este lipsit de tensiune, contradicţii, conflicte şi pe care cercetătorii l-au numit „criza de originalitate a adolescentului”.

Eul spiritual clarificat şi amplificat

48

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Schimbări caracteriale

Însuşi termenul general de criză implică o stare de tensiune internă într-o structură care duce în final la destructurare şi la o nouă reorganizare şi înnoire. Criza de originalitate din adolescenţă se caracterizează printr-o tensiune ce este generată de nepotrivirea dintre schimbările biologice şi psihice, deja petrecute şi comportamentele şi atitudinile care erau ale copilărie şi erau în general aşteptate, dorite, întărite, încurajate de către părinţi. În acest proces se manifestă atât o latura negativă, constând în înlăturarea a ceea ce nu mai este util adoptării, cât şi alta pozitivă, de susţinere a formării de noi competente şi atitudini. În centrul acestor prefaceri se poate afla eul cu rolurile sale de integrare şi coordonare, care se pot astfel amplifica şi afirma tot mai puternic, sau componentele creatoare care îşi găsesc un nou context de manifestare, dat de o sporită autonomie şi independenţă. De asemenea, reţinem sublinierea lui M. Debesse că în miezul acestor transformări se află atitudinile caracteriale şi conduitele morale. În mod concret criza se prezintă ca manifestare frecventă a protestului adolescentului faţă de cerinţele şi aşteptările adultului, ca reacţie intensă de supărare şi conflict, cu tendinţa de a discredita

Criza de originalitate

gusturile, preferinţele, realizării părinţilor şi de a le prezenta uneori agresiv pe ale lor etc. Mai ales conflictele intense îi nedumereşte pe părinţi, îi descurajează sau îi îndârjesc în riposta pe care le-o dă adolescenţilor. Comportamentele şi atitudinile adolescenţilor sunt uneori atât de intense şi pornesc de la conflicte adesea neînsemnate încât medicii psihiatri le-au numit “patologia normala a adolescenţilor” (I. Cucu). Însă felul în care se parcurge criza diferă de la individ la individ, de la grup la grup. Diferenţele se pot referi la: intensitatea manifestării crizei, momentul începerii ei (la unii poate începe în adolescenţă), durata crizei (la unii poate dura mai mulţi ani), diferenţa după apartenenţa la sex (la băieţi este mai intensă), implicarea particularităţilor temperamentale, diferenţieri între adolescenţii din mediul urban şi din mediul rural, după ceea ce se află în centrul acestor prefaceri.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

49

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Temă de reflecţie nr. 19 De ce există diferenţe între adolescenţii din mediul urban la care criza este mai puternică şi cei din mediul rural? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 54 De cele mai multe ori în centrul crizei se află subsistemul caracterial. Literatura de specialitate relevă prefacerile care se referă la autonomie şi independenţă, la disciplină şi responsabilitate, conformism şi nonconformism, îndrăzneală exagerată până la teribilism, asumare de riscuri fără chibzuinţă, adesea foarte periculoase şi cu urmări grave. Se constată, de asemenea, o tendinţă specifică vârstei, de a se avânta în necunoscut, motivată, cel mai adesea de dorinţa de a şti totul. Temă de reflecţie nr. 20 Cum se poate explica tendinţa către teribilism a multor adolescenţi? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 54 În general, în timpul crizei se parcurg câteva faze principale. Încă din 1936 M. Debesse diferenţiase două faze. Între 14 şi 16 ani există o perioadă de afirmare exterioară când domină dorinţa de singularizare şi individualizare, manifestate în comportamente şi atitudini neaşteptate, uneori paradoxale, în exprimări surprinzătoare, în reacţii afective intense. Între 16 şi 18 ani apare o a doua perioadă care este de interiorizare, în care afirmarea eu-lui nu mai este ostentativă ci intimă, ca o reculegere şi descoperire a bogăţiei şi valorii vieţii mintale. Către 19 – 20 de ani criza se diminuează şi se atinge un nou echilibru cu mediul. 50
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Accentuarea caracterului particularizat şi individualizat al dezvoltării personalităţii.

Prin urmare, în adolescenţă se desfăşoară un proces intens şi amplu de schimbare, dezvoltare şi restructurare a personalităţii care este central pentru următorul ciclu al vieţii, cel de maturizare. Pe fondul acestor caracteristici generale, la care ne-am referit personalitatea adolescentului poate prezenta foarte multe particularităţi individuale. În general, în adolescenţă se accentuează caracterul particularizat şi individualizat al dezvoltării psihice. Totodată fiind o structură în plin proces de transformare, personalitatea adolescentului prezintă o anume fragilitate care trebuie să fie, în mod deosebit, în atenţia educatorilor şi specialiştilor.

Rezumatul acestei unităţi de învăţare
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, trebuie să reţii următoarele idei: • Adolescentul şi postadolescentul încheie ciclul de creştere şi dezvoltare şi corespund intervalelor de vârstă astfel: 14-20 ani adolescenţa; 20-25 ani postadolescenţa. • Începutul adolescenţei coincide cu trecerea de la ciclul gimnazial la cel liceal şi implică următoarele schimbări importante în învăţare: apar noi discipline şcolare, creşte efortul de abstractizare şi generalizare cerute de însuşirea sistematică a noţiunilor şi ideilor la fiecare materie în vederea dezvoltării culturii generale şi a punerii bazelor celei profesionale, creşte învăţarea independenţa şi responsabilitatea personală pentru eficienţa ei şi se diversifică sursele de informare. • Componentele senzorial-perceptive şi de observare se desfăşoară foarte bine fără a mai fi nevoie de conducerea din aproape în aproape din partea cadrului didactic. • Se perfecţionează gândirea formală şi se atinge la 17-18 ani un vârf înalt al inteligenţei umane (J. Piaget). • Memoria adolescentului şi postadolescentului se caracterizează prin volum foarte mare şi conţinuturi variate.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

51

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

• Imaginaţia îşi sporeşte originalitatea şi este într-o relaţie mai eficientă cu gândirea. • Limbajul se caracterizează prin vocabular foarte bogat, rigoare în utilizarea semnificaţiei cuvintelor, propoziţii şi fraze bogate şi corecte din punct de vedere gramatical, mare adaptabilitate de comunicare în situaţii diferite. • Afectivitatea se îmbogăţeşte foarte mult pentru că se diversifică şi aprofundează relaţiile adolescentului cu familia, şcoala, societatea, grupurile informale, se dezvoltă noi sentimente şi cresc şi mai mult posibilităţile de reglare a comportamentelor emoţionalexpresive. Motivaţia are ca structuri de vârf trebuinţele de autoafirmare şi autorealizare şi cele de clarificare a identităţii de sine. Personalitatea dobândeşte în adolescenţă toate componentele (acum se formează mai ales noi componente de orientare) şi ajunge la o organizare unitară şi originală la fiecare, dar fragilă, ceea ce necesită încă un sprijin important din partea familiei, a instituţiilor educative şi a societăţii, în general.

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare
Îţi recomand ca mai întâi să încerci să rezolvi aceste probe de autoevaluare imediat ce citeşti paragrafele legate de ele şi apoi să foloseşti şi recomandările ce sunt cuprinse în acest paragraf. Întrebarea nr. 1 Trebuie să faci un efort de memorie dar să aplici şi cunoştinţele de psihologie pentru a releva ce a fost semnificativ pentru adolescenţa proprie, aşa cum ar fi: o mai clară percepţie a capacităţilor personale, o mai mare putere a voinţei etc. Întrebarea nr. 2 Poţi să-ţi dai singur seama că pot fi diferenţiaţi a) cei ce se străduiesc să facă faţă cât mai bine sarcinilor; b) cei ce se mulţumesc şi cu rezultate medii, relativ onorabile; c) cei ce muncesc mult dar fac greu faţă; d) cei ce nu se străduiesc şi nu reuşesc. 52
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Întrebarea nr. 3 Cele două momente sunt considerate foarte importante şi deseori sunt sărbătorite. Sunt percepute ca trepte ale autonomiei şi independenţei şi ale apropierii de lumea adultă. Întrebarea nr. 4 Trebuie alese d, f şi h. Întrebarea nr. 5 Domeniile mai accesibile pentru ei ar fi cele din fizică, botanică, mecanică, dar şi de disciplinele sociale. Întrebarea nr. 6 Propoziţiile trebuie completate astfel: prima propoziţie cu cuvintele „complexe” şi „ierarhizate”, a doua cu cuvântul „reversibilitate”, a treia propoziţie cu cuvântul „ipotetico-deductiv” şi a patra cu cuvintele „abstractizare şi generalizare”. Întrebarea nr. 7 Trebuie să vezi în ce măsură propria memorie este mai activă şi mai eficientă, dacă domină memorarea voluntară şi logică, şi dacă păstrarea şi actualizarea este mai bună. Întrebarea nr. 8 Trebuie să ai în vedere, pe de o parte, experienţa de viaţă specifică adolescenţei şi, pe de altă parte, particularităţile afectivităţii care influenţează combinatorica imaginativă. Întrebarea nr. 9 Desigur evaluările vor fi aproximativ dar trebuie să se refere la aspectele indicate în paragraful anterior. Întrebarea nr. 10 Răspunsul va fi cu atât mai interesat dacă ai fost participant direct la eveniment. Întrebarea nr. 11 Te poţi baza pe autoanaliză. Autorii care s-au ocupat de acest sentiment ii subliniază noutatea, prospeţimea, romantismul. Întrebarea nr. 12 Răspunsul presupune chiar valorificarea experienţei proprii, dar în general este vorba de: reflecţia asupra trăirilor, autoanaliză, autoevaluări (exprimate la unii într-un „Jurnal intim”).
Proiectul pentru Învăţământul Rural

53

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Întrebarea nr. 13 Cele mai importante tentative periculoase rămân: consumul de alcool, ţigări, droguri. Întrebarea nr. 14 Sunt diferenţe între adolescenţi: unii sunt înclinaţi spre ştiinţe exacte şi tehnică alţii spre arte şi ştiinţe socio-umane. Ţine seama de aceste posibile orientări. Întrebarea nr. 15 Cercetătorii au arătat că alegerile adolescenţilor se îndreaptă către cinste, dreptate, inteligenţă, dragoste. Cum crezi că ei le ierarhizează? Întrebarea nr. 16 Trebuie să-ţi reaminteşti şi să compari. Întrebarea nr. 17 Răspunsul se bazează pe analiza experienţelor personale. Întrebarea nr. 18 Generaţiile actuale se bucură de o mare libertate, din acest punct de vedere, iar adolescenţi înşişi pot fi foarte inventivi. Întrebarea nr. 19 Trebuie să ai în vedere că familiile din mediul rural sunt mai tradiţionaliste iar oamenii dintr-un sat se cunosc foarte bine unii cu alţii şi acest fapt este o cale de control reciproc al comportamentelor. Întrebarea nr. 20 Să ne gândim la faptul că intensificarea conştiinţei de sine îi face să-şi descopere şi să-şi probeze fel de fel de capacităţi şi însuşiri caracteriale şi temperamentale. Încercările lor pot depăşi adesea limitele admise şi devin astfel manifestări excesive. Pe de altă parte, grupurile de colegi şi prieteni pot să stimuleze manifestările ce ies din obişnuit.

54

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Lucrarea de evaluare nr. 2 şi modul de evaluare
1. Ce loc ocupă adolescenţa în cadrul; ciclului de creştere şi dezvoltare? (Adolescenţa şi postadolescenţa ajung la transformări fizice şi psihice care pregătesc trecerea la viaţa adultă.) 2. Ce schimbări importante au loc în activitatea de învăţare a adolescenţilor? (Amplificarea conţinuturilor de învăţare şi apariţia a noi discipline şcolare care solicită mari capacităţi de abstractizare şi generalizare, folosirea unor surse de informare mai bogate, creşte învăţarea independentă şi apar posibilităţi de microcercetare) 3. Care sunt caracteristicile cele mai importante ale manifestării capacităţilor senzorial perceptive şi de observare, la adolescenţi? (Mecanismele percepţiilor sunt pe deplin formate – J. Piaget –; percepţii rapide, explorare complexă a realităţii, capacităţi de observare independentă şi eficientă.) 4. În ce constă perfecţionarea în adolescenţă, a gândirii formale? (Perfecţionarea combinatorici mentale, rigoare logică, raţionalitate crescută, capacitatea de argumentare şi control, spirit experimental mental, capacitate de a elabora ipoteze şi a le verifica etc.) 5. Ce caracteristici principale are limbajul adolescenţilor? (Vocabular foarte dezvoltat şi rigoare în folosirea sensurilor cuvintelor, discurs verbal complex şi unitar reglat de norme gramaticale şi logice, mijloace neverbale foarte bine folosite, mare adaptare la condiţiile de comunicare etc.) 6. Caracterizaţi felul în care funcţionează memoria în adolescenţă? (Cel mai mare volum, logică, voluntară, foarte activă, păstrare de lungă durată favorizată de sistematizarea cunoştinţelor, reproducere activă şi corespunzătoare cu sarcina etc.) 7. Cum se manifestă imaginaţia adolescenţilor? (Imaginaţia reproductivă este foarte bună. Imaginaţia creatoare are grad ridicat de originalitate şi se află în relaţii eficiente cu gândirea – imaginaţia ştiinţifică – şi cu afectivitatea şi motivaţia – imaginaţia din domeniul artistic.)
Proiectul pentru Învăţământul Rural

55

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

8. Caracterizaţi viaţa afectivă a adolescenţilor. (Entuziasm şi exaltare afectivă, rezonanţă afectivă largă şi profundă, formarea de noi sentimente, reglarea conduitelor emoţional-expresive, raportarea la acceptori morali.) 9. Analizaţi structurile motivaţionale ale adolescenţilor. (Structurile motivaţionale ale adolescenţilor sunt dominate de trebuinţe de autoafirmare, autorealizare, clarificarea identităţii de sine. Interesele cognitive sunt profunde şi selective iar cele pentru viitoarea profesie sunt foarte active etc.) 10. Prin ce se caracterizează idealul de viaţă al adolescenţilor? (Este elaborat de adolescentul respectiv, stabil, mai realist, mai bine elaborat, legat de valori.) 11. Cum se manifestă conştiinţa apartenenţei la generaţie la adolescenţi? (Capacităţile cognitive crescute îi fac să-şi dea seama că toţi cei de vârsta adolescenţei simt, gândesc şi acţionează la fel şi au mari disponibilităţi uneori întrecându-i pe adulţi.) 12. Ce se poate spune despre sistemul de valori ale adolescenţilor? (Este vârsta când se formează acest sistem de valori care are un mare rol în orientarea în viaţă.) 13. Care este nivelul dezvoltării şi manifestării aptitudinilor în adolescenţă? (Aptitudinile sunt mai dezvoltate faţă de stadiile anterioare, se exprimă în rezultate semnalate la nivel local, naţional, internaţional.) 14. Care sunt particularităţile imaginii de sine în adolescenţă? (Eul fizic avantajat de armonizarea biologică şi tinde să fie cât se poate mai bine optimizat; eul spiritual se clarifică în zona însuşirilor de personalitate importante pentru relaţiile cu ceilalţi; eul social mai clar şi mai echilibrat.) 15. Ce este criza de originalitate din adolescenţă? (Este o fază de tensionare generată cu de nepotrivirea capacităţi vechilor atitudini şi comportamente adolescenţei.) noile caracteristice stadiului

56

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Aprecierea lucrării se va face în felul următor: – se va acorda un punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1, 2 ,12; – se vor acorda două puncte pentru răspunsurile corecte la întrebările 3, 6, 7, 9, 10, 11, 13, 14, 15; – se vor acorda trei puncte pentru răspunsurile corecte la întrebările:4, 5, 8; Punctajul maxim este de 30 puncte. Totalul obţinut de fiecare se va împărţi la trei şi se va obţine o notă din scara 1-10. Se vor face rotunjiri în plus pentru 50 sutimi, în favoarea studenţilor. Răspunsurile se elaborează pe foi separate şi se transmit tutorelui. Lucrarea va avea maxim 5 pagini.

Bibliografia minimală
– ALLPORT G. W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, 1981, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pag. 133-135. – ATKINSON RITA, ATKINSON R.C., SMITH E.E., BEM DJ., Introducere în psihologie, 2002, Edit. Tehnică, Bucureşti, pag. 127134. – BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Edit. Tehnică, Bucureşti, pag. 257-262 – BONCHIŞ ELENA, SECUI MONICA (coord.), Psihologia vârstelor, 2004, Edit. Universităţii din Oradea, pag. 331-340. – CREŢU TINCA, Adolescenţa şi contextul său de dezvoltare, 2001, Edit. Credis, Bucureşti, pag 140-161. – MUNTEANU ANCA, Psihologia copilului şi adolescentului, Edit. Augusta, Timişoara, 1998, pag. 263-272. – ŞCHIOPU URSULA, VERZA EMIL, Psihologia vârstelor, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pag. 249-254.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

57

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Unitatea de învăţare nr. 3
TINEREŢEA – STADIUL DE DEZVOLTARE DEPLINĂ A CAPACITĂŢILOR FIZICE ŞI PSIHICE UMANE
CUPRINS

3.Tinereţea-Stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane ..............59 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3...................................................................................59 3.1. Dominantele din profilul de dezvoltare din stadiul tinereţii .........................................59 3.2. Capacităţile senzorial-perceptive şi motrice la tineri..................................................61 3.3. Procesele cognitive complexe şi învăţarea la tineri ...................................................63 3.4. Afectivitatea şi motivaţia – aspecte caracteristice tinereţii .........................................67 3.5. Particularităţile personalităţii tinerilor .........................................................................72 Rezumatul acestei unităţi de învăţare ................................................................................75 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare......................................76 Lucrarea de verificare nr. 3 şi modul de evaluare ..............................................................77 Bibliografia minimală ..........................................................................................................79

58

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

3. TINEREŢEA-STADIUL DE DEZVOLTARE DEPLINĂ A CAPACITĂŢILOR FIZICE ŞI PSIHICE UMANE Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3
După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor putea să: • explice locul pe care îl ocupă acest stadiu în cel de al doilea ciclu al dezvoltării umane; • să înregistreze interdependenţele dintre profilul dezvoltării tinerilor şi contextul socio-cultural actual; • să dezvolte acele aspecte care arată că tinereţea este stadiul manifestării depline a capacităţilor fizice şi psihice umane; • să enumere cele mai importante transformări care se produc în planul capacităţilor senzorial perceptive şi motrice la tineri; • să identifice aspectele de continuitate faţă de adolescenţă şi cele ce indică maturizări psihice în ceea ce priveşte procesele cognitive complexe; • să descrie principalele caracteristici ale învăţării la tineri; • să explice schimbările importante care apar în structura personalităţii tinerilor.

3.1. Dominantele din profilul de dezvoltare din stadiul tinereţii
Dacă ne amintim paragraful despre etapele, ciclurile şi stadiile dezvoltării umane, trebuie să subliniem că cel de al doilea ciclu al vieţii începe cu stadiul tinereţii. Deşi sunt diferenţe între autori, în ceea ce priveşte intervalul de vârstă corespunzător acestui stadiu, precizăm că reţinem pe cel ce îl acceptă mulţi autori români şi străini, şi anume între 25 şi 35 de ani. Totodată, s-au delimitat următoarele substadii: între 25-28 ani este a adaptării iniţiale în mediul profesional şi familial; 28-32 ani a intensificării implicării în aceste planuri; 32-35 ani a stabilităţii relative în profesie. Este un stadiu foarte important pentru evoluţia generală umană pentru că în cursul lui se construiesc

Proiectul pentru Învăţământul Rural

59

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

dimensiunile integrării în profesie, familie, viaţa şi mai ales, în societatea în ansamblu. Evenimentele sociale şi politice din a doua jumătate a secolului XX şi începutul celui de-al XXI-lea, au creat numeroase ocazii de manifestare şi afirmare a celor care au vârsta între 25-35 ani. L. Festinger vorbea chiar de o „presiune emancipativă a tinerilor” asupra generaţiei de adulţi pentru a grăbi intrarea în rolurile semnificative din viaţa economică şi socială. Exigenţele Tinerii din anii de început ai secolului XXI au calităţi noi actualei societăţi întârzie accesul la locuri profesionale şi sociale importante iar tinerii trăiesc tensionat această amânare, fiind conştienţi, în acelaşi timp, de propriile capacităţi fizice şi psihice. Mai mult chiar, fiind mai deschişi la nou şi mai receptivi la tot ce înseamnă progres, tinerii pot dispune de cunoştinţe mai noi, pot avea deprinderi mai ample de comunicare şi mai ales de stăpânire a tehnicii calculatoarelor. Dominanţele din Astfel, în profilul acestui stadiu sunt câteva dominante care profilul de dezvoltare: exprimă această poziţie a tinereţii în procesul general al dezvoltării • vigoare fizică şi umane şi totodată locul său în societate. Este vorba de: psihică; Construirea în fapt • vigoare fizică şi psihică deplină; a identităţii; • construirea în fapt a subidentităţii profesionale, familiale şi • afirmare de sine; • conştiinţa sociale; generaţiei; • antrenarea efectivă în rezolvarea proiectelor de viaţă şi • statut profesional propriu dar obţinerea de succese; persistenţa • dominanta învăţării practice în toate planurile de integrare; căutărilor. • accentuarea conştiinţei apartenenţei la generaţie care explică tendinţa manifestă de a trece din situaţia de „rezervă socială” la cea de „forţă socială activă”; • accentuarea modului personal de manifestare a capacităţilor fizice şi psihice; • construirea unui statut profesional propriu dar persistenţă încă a căutărilor în sfera ocupaţională.

60

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Temă de reflecţie nr. 1 Identifică printre prieteni şi cunoştinţe o persoană aflată în acest stadiu al tinereţii şi adresează-i câteva întrebări care să-ţi permită să vezi dacă, deşi are un loc de muncă, el continuă să viseze la altul. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.76

3.2. Capacităţile senzorial-perceptive şi motrice la tineri
Am văzut că de-a lungul stadiilor anterioare au apărut şi s-au dezvoltat treptat toate capacităţile senzoriale şi motrice, ajungând în adolescenţă la parametri crescuţi. În stadiul tinereţii toate aceste capacităţi se manifestă pe deplin şi la cel mai înalt nivel, adică cel care este propriu speciei umane. Performanţe în plan senzorialperceptiv: • praguri senzoriale; • modelate profesional; Aceste aspecte specifice pentru tineri sunt: • văzul, auzul, mirosul, pipăitul etc., au cele mai scăzute praguri diferenţiale, adică tinerii percep clar proprietăţile obiectelor, le diferenţiază foarte fin şi recepţionează foarte mulţi stimuli din ambianţă; • toate capacităţile senzoriale şi perceptive sunt influenţate puternic de solicitările profesionale şi de aceea devin foarte eficiente; • capacităţile de observare sunt modelate şi perfecţionate în funcţie de specificul profesiei. Un tânăr care profesează în domeniul automobilelor, sesizează cu mare viteză şi precizie calităţile unui nou model aparţinând aceluiaşi producător şi aceleiaşi firme; • o altă particularitate a tinereţii privind aspectele senzorial-perceptive se referă la faptul că acestea încep să fie influenţate de factorii de personalitate, să poarte amprenta acesteia, să se personalizeze. Un tânăr la care de-a lungul anilor s-a dezvoltat o trăsătură de personalitate cum ar fi autoexigenţa se va manifesta ca atare şi atunci când va rezolva sarcinile profesionale şi va da astfel o nouă calitate a profesionalismului său.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

61

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Temă de reflecţie nr. 2 Ce diferenţe ai constata dacă ai avea în vedere două persoane, una tânără şi alta mai în vârstă care ar percepe un automobil staţionar dar la distanţa de 100m de ei? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 76 În ceea ce priveşte motricitatea se ating, de asemenea, vârfuri Abilităţi motrice: • forţa mişcărilor; • viteză; • precizie; • învăţare motrică de nivel înalt. caracteristice pentru specia umană exprimate astfel: • forţa musculară are o dezvoltare maximă între 20 şi 30 ani, apoi scade puţin, cu circa 10% între 30-40 ani (D. Papalia, S. Olds.); • viteza de reacţie (rapiditatea răspunsului la stimuli) este maximă la 20 ani şi rămâne aşa pe toată durata acestui stadiu; • precizia mişcărilor este cea mai mare între 20 şi 30 ani; • tinerii au capacităţi înalte de a învăţa repede mişcările, mai ales pe cele ritmice; • în acest stadiu reglarea mişcărilor poate fi foarte fină şi aceasta asigură o altă condiţie a eficienţei lor; • până la 30 ani se obţin cele mai bune rezultate în învăţarea mişcărilor complexe (după 30 de ani această capacitate scade uşor); • pot dobândi cu uşurinţă orice abilităţi motorii iar dacă au şi dotări native corespunzătoare pot ajunge la rezultate excepţionale.

62

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Temă de reflecţie nr. 3 Aplică toate aceste particularităţi ale mişcărilor la analiza jocului unui fotbalist. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 76

3.3. Procesele cognitive complexe şi învăţarea la tineri
Gândirea: • operativitatea conservată; • prelucrarea informaţională complexă; • adaptarea la sarcini profesionale; • trece uşor de la abstract şi general la concret şi aplicativ. Nivelul inteligenţei depinde de: • gradul de şcolaritate; • gradul de calificare; • solicitărilor intelectuale profesionale. În această categorie de procese cognitive intră gândirea, memoria, imaginaţia iar în cele ce urmează vom avea în vedere numai ceea ce este caracteristic tinerilor şi deosebeşte acest stadiu de cel anterior. • Referindu-ne la gândire, precizăm mai întâi, că în acest stadiu se conservă, în mare măsură, caracteristicile pe care fiecare le-a dobândit în adolescenţă şi postadolescenţă. Dacă avem în vedere tinerii care au obţinut o pregătire superioară atunci se constată că: - capacitatea de prelucrare informaţională se manifestă deplin şi se poate extinde în noi arii cognitive; - operativitatea gândirii se păstrează la cotele ridicate atinse anterior; - gândirea tânărului este largă, profundă, sistematică şi riguroasă; - noutatea specifică acestui stadiu este adaptabilitatea mintală la sarcini profesionale specifice. Dacă tânărul lucrează în domeniul industrial poate opera foarte uşor cu relaţii cantitative şi parametrii tehnici, dacă lucrează în posturi administrative este abil în ceea ce priveşte parametrii eficienţei economice etc.; - toţi tinerii, integraţi profesional vor reuşi să treacă mai repede şi mai uşor de la aspectele generale, abstracte, teoretice învăţate în liceu şi facultate, la cele aplicative, concrete, lucrative. Dar conservarea şi dezvoltarea capacităţilor de gândire şi a nivelului de inteligenţă sunt dependente de următorii factori: 63

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

a) nivelul general al şcolarităţii tânărului; b) gradul calificării profesionale; c) ponderea solicitărilor intelectuale la locul de muncă. S-a constatat că profesiile intelectuale conservă şi dezvoltă mai mult abilităţile cognitive în timp ce cele practice pot asigura condiţii de obţinere a performanţelor în gândirea practică. Temă de reflecţie nr. 4 Încearcă să stabileşti ce abilităţi mentale se dezvoltă la tinerii care lucrează foarte mult cu calculatorul la locul lor de muncă. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 76 Memoria: • dezvoltarea memoriei profesionale; • grad înalt de păstrare a celor relevante; • eficienţa datorată motivaţiei şi adaptării la profesie. • Cu privire la capacitatea mnezică a tinerilor, cercetările au relevat câteva aspecte ce diferenţiază acest stadiu de cel anterior dar şi de adult şi anume: - cei care au avut în adolescenţă şi postadolescenţă o memorie bună o păstrează şi în acest stadiu; - memoria continuă să fie mai solicitată, după terminarea studiilor şi sunt două feluri de achiziţii: a) cunoştinţe legate de sarcinile de muncă, dezvoltându-se amplu memoria profesională. Aceasta, atinge un vârf în acest stadiu şi este puternic stimulată de motivaţia profesională, de dorinţa de a fi cât mai bun şi de a avansa în ierarhia ocupaţională; b) conţinuturi cognitive corespunzătoare unor interese ştiinţifice şi culturale largi. Tinerii cu înaltă calificare profesională doresc să fie măcar informaţi cu privire la cuceririle ştiinţifice din alte domenii şi la evenimentele artistice şi culturale, făcând apel la cărţi şi reviste din respectivele domnii; - există solicitări speciale ale memoriei în etapele de calificare secundară, reciclare, recalificare etc.; 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

- la tinereţe se atinge gradul cel mai înalt de păstrare a celor memorate (U. Şchiopu, E. Verza, 1995) pentru că, pe de o parte se produc perfecţionări ale mecanismelor memoriei şi, pe de altă parte, există o motivaţie, atât profesională cât şi culturală, mai intensă şi mai legată de constantele fundamentale ale personalităţii. Temă de reflecţie nr. 5 Descoperă motivele personale care susţin angajarea proprie în acest program de pregătire şi explică toate consecinţele acţiunii lor. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 76 • Capacităţile imaginative se pot manifesta deplin la tinereţe, existând în acest stadiu o mare disponibilitate pentru aceasta. Ele sunt influenţate de angajarea profesională a tinerilor şi de accentuarea personalizării întregii vieţi psihice. Caracteristicile imaginaţiei din acest stadiu sunt: a) se maturizează din punct de vedere funcţional combinatorica imaginativă; b) procesualitatea imaginativă este mai adaptată la scopurile fixate, mai echilibrată ca desfăşurare, diminuându-se exuberanţa care a fost caracteristică preadolescenţei şi chiar adolescenţei; c) imaginaţia devine un factor principal şi constant al creativităţii şi mai bine relaţionat cu gândirea şi de aceea creşte calitatea produselor ei; d) dacă profesia solicită imaginaţie, aceasta se va modela pe specificul sarcinilor acesteia. Dacă munca este mai monotonă, imaginaţia se investeşte în ocupaţiile casnice sau în cele ce ţin de hobby.

Imaginaţia: • combinatorică maturizată; • legăturile bune cu gândirea; • investită în sarcini profesionale; • grad crescut de originalitate.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

65

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Temă de reflecţie nr. 6 Discută cu 2-3 persoane care se află în acest stadiu, al tinereţii, şi descoperă în ce fel îşi pot manifesta capacităţile imaginative. Scrie aici concluzia la care ai ajuns.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 77 Toate capacităţile cognitive la care ne-am referit, se investesc, Învăţarea: • selectivă; • accentuat conştientă şi voluntară; • în mare parte este independentă; • învăţarea practică este amplă. în primul rând, în activitatea profesională. Dar tinereţea rămâne deschisă la învăţare şi aceasta va fi un alt câmp foarte important pentru manifestarea şi sporirea acestor capacităţi cognitive. Însă învăţarea tinerilor este deosebită de cea din stadiile anterioare prin: e) este mai selectivă pentru că tânărul va fi cel care va decide ce, cum şi cât va învăţa; f) este mai accentuat voluntară şi conştientă pentru că autonomia lui în acest plan creşte foarte mult (nu mai este inclus într-un program de lungă durată, de învăţare după norme şi legi generale, ci integrarea, în asemenea activităţi, va depinde de el şi de perspectivele pe care şi le-a prefigurat); g) calitatea procedeelor şi strategiilor de învăţare depinde de gradul de şcolarizare anterioară. La cei la care acestea au fost insuficient formate anterior, trebuie dezvoltate acum, mai ales prin implicarea în programe de reciclare sau reconversie profesională; h) învăţarea independentă este mult mai amplă în acest stadiu decât cea instituţionalizată. Aceasta din urmă poate interveni numai din când în când dar tânărul îşi propune să înveţe mult prin efort personal şi învăţare individuală. În momentul de faţă însă, din dorinţa de a avea mai multe şanse de angajare şi promovare, mulţi tineri sunt dispuşi să urmeze fel de fel de cursuri de învăţare în noi direcţii şi, măcar în unele perioade, învăţătura instituţionalizată să mai crească;

66

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

i) ca o altă particularitate a stadiului tinereţii este şi faptul că învăţarea practică este mai amplă decât cea teoretică. Este vorba de continua învăţare a aspectelor practice ale profesiei însă sunt şi tineri care doresc să facă masterate dacă au absolvit o facultate şi chiar să facă studii doctorale; j) totodată, s-a constatat că ceea ce este cerut frecvent la locul de muncă şi este important pentru muncă se învaţă cu bune rezultate chiar de către cei care au o şcolaritate mai redusă. Fenomenul se explică, pe de o parte, prin forţa motivaţiei profesionale şi, pe de altă parte, prin adaptabilitatea mentală la cerinţele locului de muncă. Temă de reflecţie nr. 7 Fă o analiză a propriilor forme de învăţare şi compară-le cu particularităţile notate mai sus. Scrie concluziile tale aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă la pag. 77

3.4. Afectivitatea şi motivaţia – aspecte caracteristice tinereţii
Felul în care vor fi investite şi dezvoltate capacităţile cognitive şi abilităţile practice ale tinerilor, depinde foarte mult de particularităţile mecanismelor lor de stimulare, adică de afectivitate şi motivaţie. • Cu privire la viaţa afectivă a tinerilor se poate spune că şi aceasta se manifestă pe deplin în aproape toate planurile. Pot fi relativ uşor constatate, mai ales, următoarele caracteristici: - tinerii păstrează, în bună măsură, exuberanţa afectivă a adolescenţilor
Proiectul pentru Învăţământul Rural

şi

postadolescenţilor.

Se

implică

imediat

în 67

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Viaţa afectivă: • exuberanţă afectivă dar selectivă; • afectivitatea investită în profesie şi viaţa socială; • sentimente şi emoţii noi legate de viaţa familială şi statutul de părinte; • încă fragilitate afectivă.

evenimente şi reacţionează intens afectiv. Despre ei se spune că „se aprind uşor” sau că „iubesc şi urăsc de multe ori, fără măsură”; - spre deosebire de adolescenţi, sunt mai selectivi în manifestarea răspunsurilor lor afective. Sunt în stare să se ataşeze afectiv de cineva, uimind pe cei din jur cu intensitatea şi stabilitatea sentimentelor şi să rămână insensibili faţă de alţii; - fiind mai deschişi la viaţa socială şi stabilind în mod independent fel de fel de relaţii, tinerii aderă cu toată forţa lor sufletească la concepţii şi grupuri umane şi demonstrează uneori un ataşament fanatic la acestea, promovându-le, apărându-le, susţinându-le, ignorând, în acelaşi timp, pericolele şi dezavantajele pe care aceste angajări le implică; - tinerii fac investiţii afective semnificative în activitatea profesională. Realizând integrarea şi adaptarea iniţială la muncă, ei trăiesc emoţiile începutului, ale primului salariu, ale primelor confirmări despre sine. Când locul de muncă este corespunzător cu ce au visat, sunt încântaţi şi încrezători, iar când situaţia este contrară sunt dezamăgiţi, nemulţumiţi, neliniştiţi în ce priveşte viitorul. „Şocul realităţii”, cum a fost numit efectul acestor neconcordanţe, îi face pe unii să facă noi încercări de a se angaja, să caute timp îndelungat alt loc de muncă, să treacă prin stări de anxietate, disperare, îndoială faţă de sine şi de lume etc. Temă de reflecţie nr. 8 Alege, din cele notate mai sus, acele impresii care aparţin tinerilor ce îşi cunosc prima dată locul de muncă, încercuindu-le: a. plictiseală, gândindu-se că de acum încolo încep grijile; b. Nemulţumirea că nici acum nu au depăşit ceea ce au mai avut; c. Interes pentru ceea ce vor face; d. Teamă că nu ar putea face exigenţelor; e. Îndoială că acest loc nu ar corespunde idealurilor lor; f. Impresia că-i va fi foarte uşor să facă faţă cerinţelor.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă la pag. 77 - un alt plan al investiţiilor afective din tinereţe este cel familial (E. Erikson). Acum se întemeiază multe familii, sentimentele de dragoste se împlinesc prin căsătorie. Libidoul este crescut şi se 68
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

poate atinge un nivel ridicat al satisfacţiei maritale (El. Bonchiş). În cadrul cuplului conjugal se parcurge un proces de acomodare afectivă şi de dobândire a certitudinilor asupra sentimentului de dragoste ale celuilalt (G.W. Allport). Perioada nu e lipsită însă, de unele dificultăţi. Pot interveni supărări, certuri, împăcări şi regăsiri, şi toate sunt intens trăite. Alteori, după primul an de dragoste intensă, se pot constata nepotriviri, se adună nemulţumirile, insatisfacţiile şi se ajunge la destrămarea cuplului. Alteori din diverse motive se amână prea mult momentul întemeierii unei familii; - pentru că, de-a lungul acestui stadiu, se poate dobândi statutul de părinte, apare o gamă nouă de emoţii şi sentimente trăite în premieră. Este vorba de emoţiile legate de naşterea copiilor, de creşterea lor în primii trei ani, care sunt mai dificili, de integrarea acestora în grădiniţă şi mai ales în şcoală. Unii autori fac o subliniere importantă „Dragostea şi munca capătă un loc central în structura de conţinut a personalităţii” (U. Şchiopu, E. Verza); - şi totuşi, tinereţea păstrează încă o anumită fragilitate afectivă în faţa unor evenimente mai deosebite, grave, complexe care depăşesc uneori capacităţile lor de adaptare, generează stres puternic, anxietate îndelungată şi conflicte profunde ce pot afecta sănătatea lor fizică şi psihică. Prin urmare, tinerii mai au încă nevoie de sprijinul familiei de bază şi chiar de cel al specialiştilor în problemele cuplului conjugal şi al creşterii copiilor. Temă de reflecţie nr. 9 Încearcă să discuţi cu un cuplu de tineri căsătoriţi şi sesizează câteva din aspectele afectivităţii legate de relaţiile conjugale. Scrie concluziile aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă la pag. 77

Proiectul pentru Învăţământul Rural

69

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Motivaţia: • intensificate trebuinţele de autorealizare; • dezvoltarea motivaţiei profesionale; • aspiraţii către competenţă şi avans profesional; • interese ştiinţifice şi culturale; • motivaţia vieţii de familie.

• Motivaţia generală a tinerilor are, de asemenea, câteva particularităţi care exprimă pe de o parte modalitatea mai matură de manifestare a unor motive şi pe de altă parte, formarea altora şi organizarea superioară a sistemelor motivaţionale. Sunt de reţinut următoarele aspecte distinctive: - trebuinţele de autorealizare (care se află în vârful piramidei construită de A. Maslow) care s-au activat puternic în adolescenţă sunt acum în deplin curs de înfăptuire prin întreaga integrare profesională, familială şi socială a tânărului. Ele se află împreună cu alţi factori la originea chiar a primelor realizări ale tânărului, acestea fiindu-i de acum recunoscute de grupul din care face parte; - interesele profesionale care s-au conturat mai bine în adolescenţă, se consolidează şi aprofundează prin integrare profesională efectivă, mai ales dacă locul de muncă a satisfăcut aşteptările tânărului şi corespunde capacităţilor lui. Acestea stimulează activităţile de perfecţionare prin cursuri de profil, studiul personal al diferitelor surse ştiinţifice, receptivitatea faţă de noutăţile tehnologice etc. Reţinem precizarea că „Promovările, recompensele, dar şi simpla evaluare (chiar onorifică) sunt forme de stimulare şi de construire de motivaţie pozitivă pentru muncă (U. Şchiopu, E. Verza, 1995); - ataşamentul faţă de profesie se poate dezvolta puternic dacă ambianţa fizică şi socială a locului de muncă este pozitivă şi în progres, dacă înzestrarea tehnică este corespunzătoare, dacă managementul este eficient; - tinerii care chiar din adolescenţă şi-au descoperit vocaţia şi au acum un loc de muncă ce corespunde acesteia vor realiza o implicare profesională şi mai puternică chiar dacă nu sunt neapărat îndeplinite toate condiţiile discutate anterior. Vocaţia explică şi faptul că unii tineri se angajează în posturi mai slab remunerate dar care le permit să-şi pună în valoare capacităţile şi să şi le dezvolte continuu; - un factor motivaţional puternic sunt şi aspiraţiile profesionale ale tinerilor. Printre cele mai importante sunt: creşterea competenţei profesionale, dobândirea recunoaşterii de către ceilalţi a meritelor

70

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

personale,

avans

în

ierarhia

de

conducere

a

întreprinderii

posibilitatea de a se manifesta creativ; - în spaţiu vieţii de familie, motivele principale sunt: buna înţelegere în cadrul cuplului şi armonie conjugală, dobândirea unei locuinţe proprii, dotarea corespunzătoare şi asigurarea unui nivel de trai satisfăcător, sănătatea tuturor celor din familie, asigurarea condiţiilor cât mai bune de educaţie a copiilor; - interesele ştiinţifice şi culturale, dacă s-au format în stadiile anterioare se vor consolida acum şi vor stimula căutarea căilor şi condiţiilor satisfacerii cât mai bune a lor. Aşa cum am mai spus, tinerii doresc să fie la curent cu noutăţile din propria profesie dar şi cu cele din ştiinţă, în general. De aceea citesc literatură de specialitate, participă la conferinţe, simpozioane, sesiuni de comunicări. Pentru a-şi satisface trebuinţele cognitive largi, consultă reviste ştiinţifice, participă cu interes la dezbateri cu oameni de ştiinţă etc. Interesele culturale se satisfac adesea în cadrul grupului de prieteni împreună cu care se vizionează spectacole, se participă la competiţii artistice şi sportive, se poartă dispute uneori aprige. În funcţie de timpul de care dispun, unii tineri citesc foarte mult, alţii dau prioritate programelor de televiziune; Temă de reflexie nr. 10 Stai de vorbă cu tineri şi încearcă să afli de la ei cum se manifestă interesele lor ştiinţifice generale şi cum se satisfac. Să ai în vedere pregătirea lor şi gradul de calificare. Scrie concluziile aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă la pag. 77 - cel puţin la unii tineri există interese constante şi puternice pentru activităţi şi relaţii în câmp social-politic. În al doilea şi mai ales, în al treilea substadiu îşi pot cuceri o recunoaştere a meritelor în acest plan şi chiar pot avea unele posturi de răspundere. În ansamblu, se constată că structurile motivaţionale ale tinerilor sunt mai consolidate, şi au roluri orientative şi de susţinere
Proiectul pentru Învăţământul Rural

71

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

energetică mai selective, sunt mai puternice, ceea ce face ca în acest stadiu să se înregistreze realizări semnificative în toate planurile.

3.5. Particularităţile personalităţii tinerilor
Construirea în fapt a: • identităţii profesionale; • identităţii familiale; • identităţii socio-cilturale. Angajările fundamentale ale tinerilor în profesie, în viaţa socială, în cea de familie, consolidează şi îmbogăţeşte structura personalităţii. a) Identitatea de sine se amplifică. • Integrarea iniţială şi adaptarea la profesie permite dobândirea unei reale identităţi de sine în sfera ocupaţională. Tânărul asociază fiinţei sale ocupaţia sa, postul său de muncă. Are posibilitatea să-şi probeze pe deplin calităţile să aibă succese şi uneori şi eşecuri, să ajungă la o mai obiectivă evaluare a fiinţei sale. Această integrare profesională se poate face repede şi bine la unii tineri dar la alţii, din cauze obiective (locul de muncă nu dispune de dotare tehnică actuală, managerii nu au încredere în ei sau le e frică să nu li se ia posturile, echipele de lucru nu sunt dispuse să accepte noi membri), fie subiective (tânărul trăieşte acel „şoc al realităţii”, la care ne-am referit, se supraapreciază, locul de muncă nu este în concordanţă cu aspiraţiile sale) tinerii pot schimba două-trei locuri de muncă. Şi chiar şi în aceste condiţii se construieşte identitatea profesională. Temă de reflecţie nr. 11 Caută două persoane care au trecut prin mai multe posturi, poartă o discuţie cu ele prin care să afli ce i-a determinat să-şi schimbe posturile. Scrie concluziile aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 77

72

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Se precizează chiar că între 32 şi 40 ani trebuie să se facă angajamente profunde şi să se elaboreze proiecte reale de realizare profesională, pentru ca dezvoltarea personalităţii să se desfăşoare optim (El. Bonchiş, 2000). • Identitatea maritală este, la rândul ei, în plin proces de cristalizare şi consolidare. Se parcurge o etapă importantă de maturizare a sentimentelor în cadrul cuplului, se clarifică şi precizează rolurile fiecăruia, apar şi se manifestă roluri parintale. Între 22 şi 28 ani, la mulţi tineri se stabilizează rolurile maritale (E. Bonchiş, 2000) dar alţii, fie continuă căutările, fie optează pentru Tinereţea are trecut scurt şi viitor lung – şi mari capacităţi de proiectare. cuplul consensual. • Identitatea socio-culturală se construieşte prin integrarea în fel de fel de grupuri: de muncă şi extraprofesionale şi este şi mai accentuată la cei care au interese puternice care-l fac să intre în activităţi social-politice. b) Tinereţea este un stadiu semnificativ şi pentru dezvoltarea componentelor proiective ale personalităţii. Despre tineri se spune că au o relaţie specifică şi preferenţială cu viitorul. Pentru ei trecutul este scurt dar viitorul lung. Proiectarea acestuia se realizează în condiţii noi, comparativ cu adolescenţa, şi anume: – îşi cunosc mai bine şi şi-au verificat deja capacităţile şi disponibilităţile; – au obţinut deja nişte rezultate; – nu sunt frânaţi de obişnuinţă şi rutină; – au un câmp larg de alegeri; Idealurile sunt: • stabile; • realiste; • mai complete; • şi deja se înfăptuiesc. – se simte în mare forţă şi capabili de orice. De aceea idealurile, proiectele lor sunt mai realiste, mai stabile şi au forţă mai mare de a-i stimula şi impulsiona în activitate. c) Conştiinţa apartenenţei la generaţie este şi mai puternică şi mai activă şi de aceea exercită „presiuni emancipative” cum spune Festinger L. d) Stadiul tinereţii este semnificativ şi pentru manifestarea aptitudinilor şi creativităţii. Noul lor nivel de structurare şi manifestare asigură rezultate importante în profesie şi viaţa socială şi desemnează un loc în ierarhia valorilor din acele domenii. Încep să
Proiectul pentru Învăţământul Rural

73

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Aptitudinile se concretizează în rezultate recunoscute şi premiate. Dominante caracteriale pozitive

se obţină, mai ales în al treilea substudiu, premii, diplome, medalii care consacră aceste rezultate. e) Componentele temperamental-caracteriale sunt stabilizate şi consolidate, fără a fi rigide şi inflexibile şi caracterizează o anumită treaptă de maturizare a personalităţii care diferenţiază pe tânăr de adolescent. Cercetările au relevat câteva caracteristici de ansamblu ale structurii de personalitate a tinerilor care constituie nucleul reprezentărilor sociale despre persoanele aflate în acest stadiu şi anume: a) energie şi dinamism; b) orientare expresă spre nou şi viitor; c) aspiraţii înalte; d) generozitate şi încredere în ceilalţi; e) curaj şi temeritate; f) preţuirea onoarei, a spiritului de dreptate, dar şi a confortului şi banilor (S.C. Chelcea, 1994). Temă de reflecţie nr. 12 Folosind puncte de la 1 (cel mai slab) şi până la 5 (cel mai intens) apreciază prezenţa acestor caracteristici la propria persoană. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 77 Dar sunt relevate şi unele slăbiciuni şi defecte cum ar fi: a) încăpăţânarea şi credinţa că ştiu mai bine totul; b) înclinaţia de a face Posibile dominante caracteriale negative numai ce le place; c) narcisism şi egocentrism; d) tind să aibă o anumită doză de iresponsabilitate în angajările pe care le fac; e) păstrează încă o anumită exaltare (care era la vârf în adolescenţă) şi o anumită lipsă de măsură. În ansamblu, tinereţea aduce multe împliniri ale vieţii psihice în toate planurile existenţei şi creează premisele pentru maturizarea generală din stadiul următor.

74

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Rezumatul acestei unităţi de învăţare
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, trebuie să reţii următoarele idei: • Tinereţea este primul stadiu al ciclului de maturizare şi corespunde intervalului de viaţă 25-35 ani. • Se consideră că în tinereţe, capacităţile fizice şi psihice se manifestă pe deplin. • Capacităţile senzorial-perceptive presupun praguri senzoriale scăzute, posibilităţi pentru diferenţieri fine şi o evidentă adaptabilitate la profesie. Disponibilităţile motrice se exprimă în mişcări intense, precise, rapide şi în mari capacităţi de învăţare motrică. • Gândirea tinerilor păstrează multă vreme calităţile atinse în adolescenţă iar cei cu profesie şi preocupări intelectuale şi le dezvoltă şi mai mult. Gândirea practică profesională se amplifică. • Memoria tinerilor se remarcă prin vârful cel mai înalt al conservării celor întipărite. Totodată, memoria profesională se dezvoltă continuu şi se adaptează la solicitările locului de muncă. • Imaginaţia se manifestă preponderent în domeniul profesional; este cel mai important factor în structura creativităţii şi este mai bine relaţionată cu gândirea. • Învăţarea la tineri este selectivă, accentuat voluntară şi conştientă, autonomă, şi are în centrul său ceea ce este important pentru profesie. • Afectivitatea tinerilor este intensă şi bogată şi investită mai ales în planul vieţii de familie şi în cel profesional. Dar pot fi puternic ataşaţi şi de concepţii şi proiecte sociale. • Structurile motivaţionale ale tinerilor sunt dominate de interesele profesionale şi dorinţa de sănătate, bunăstare şi fericire în viaţa de familie.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

75

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

• Personalitatea tânărului se caracterizează prin construirea identităţii profesionale, familiale şi socio-culturale, prin autonomie în proiectarea propriei vieţi, prin conştiinţa apartenenţei la generaţie, printr-o structură caracterială consolidată şi prin aptitudini şi creativitate ce se exprimă în rezultate semnificative. Deschiderea faţă de tot ce este nou şi reprezintă progresul, orientarea spre viitor, curajul şi temeritatea sunt dominante ale structurii personalităţii tinerilor.

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de evaluare
Citirea cu atenţie a capitolului şi efortul personal de înţelegere şi operare cu noţiunile şi ideile învăţate te ajută să rezolvi cu succes probele de autoevaluare. Te poţi folosi şi de sugestiile din acest paragraf. Întrebarea nr. 1 Poţi să formulezi următoarele întrebări: 1) De când lucrezi în actualul loc de muncă? 2) Ce satisfacţii ai la locul de muncă? 3) Ce insatisfacţii ai? 4) Ţi-ai dori un alt loc de muncă? 5) De ce? Răspunsurile le comentezi în legătură cu particularităţile acestui studiu. Întrebarea nr. 2 Trebuie să ai în vedere faptul că analizatorul vizual funcţionează foarte bine la tineri. Întrebarea nr. 3 Prin urmare, trebuie să faci aprecieri privind: forţa mişcărilor, viteza, precizia, eficienţa dată de reglarea cât mai bună a mişcărilor. Întrebarea nr. 4 Poţi să răspunzi folosindu-te de propria experienţă de lucru la calculator. Întrebarea nr. 5 Trebuie să te bazezi pe autoanaliză şi să apreciezi în ce măsură acţionează motive precum: interes pentru ştiinţele socioumane, dorinţa de a avea alte posibilităţi de angajare, trebuinţa de a creşte propriul statut, a arăta cunoscuţilor că dacă vrei ceva poţi să obţii. 76
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

Întrebarea nr. 6 Trebuie să ai în vedere că imaginaţia se poate manifesta în legătură cu sarcinile de muncă, în viaţa personală zilnică pentru satisfacerea diverselor nevoi, în activităţile de timp liber. Întrebarea nr. 7 Trebuie să apelezi la experienţa personală şi să o confrunţi cu aspectele prezentate în paragraful de mai sus. Întrebarea nr. 8 Trebuie alese răspunsurile c, d şi e. Întrebarea nr. 9 Îţi poţi folosi şi experienţa personală pentru a răspunde la această întrebare. Dacă vei discuta cu un cuplu tânăr trebuie să te interesezi de cât de intensă a fost dragostea lor şi dacă i-a făcut sau nu să nu vadă unul la altul diverse particularităţi fizice şi psihice şi cam la ce distanţă în timp a început să se maturizeze dragostea lor? Întrebarea nr. 10 Prin urmare, trebuie să le pui mai întâi întrebări privind profesia şi locul de muncă şi gradul de calificare sau treapta profesională şi apoi să vezi dacă au sau nu interese ştiinţifice mai intense şi care sunt căile de satisfacere a lor. Întrebarea nr. 11 Să te gândeşti din timp cum formulezi întrebările ca să nu pari indiscret. Întrebarea nr. 12 Este vorba de a autoevalua: energia şi dinamismul, orientarea spre nou şi viitor etc. (vezi paragraful corespunzător).

Lucrarea de verificare nr. 3 şi modul de evaluare
1. Care sunt dominantele în profilul de dezvoltare din stadiul tinereţii? (Vigoare fizică şi psihică, dezvoltarea identităţii de sine, realizarea proiectelor de viaţă, învăţări practice, intensificarea conştiinţei apartenenţei la generaţie, persistenţa căutărilor în domeniul profesional.) 2. Ce particularităţi specifice au senzaţiile şi percepţiile la tineri? (Praguri scăzute, „influenţate de profesie”.)
Proiectul pentru Învăţământul Rural

77

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

3. Caracterizaţi capacităţile de observare ale tinerilor. (Modelate profesional, eficienţă crescută, fineţea discriminărilor.) 4. Care sunt aspectele caracteristice ale capacităţilor motrice ale tinerilor? (Intensitate, viteză, precizia mişcărilor, învăţare motrică amplă.) 5. Ce particularităţi prezintă gândirea în stadiul tinereţii? (Conservă caracteristicile dobândite în adolescenţă, este adaptată la profesie, se dezvoltă gândirea practică.) 6. Cum funcţionează memoria la tineri? (Conservă cel mai bine cele învăţate, modelată de profesie, dezvoltarea memoriei profesionale.) 7. Care sunt principalele particularităţi ale imaginaţiei tinerilor? (combinatorica imaginativă şi relaţiile cu gândirea sunt consolidate, originalitate crescută, investiri în profesie.) 8. Ce este caracteristic pentru învăţarea la tineri? (Selectivă, accentuat voluntară şi conştientă, independentă în mare măsură, legată de profesie.) 9. Ce particularităţi prezintă viaţa afectivă a tinerilor? (Exuberanţa afectivă selectivă, dezvoltare de emoţii şi sentimente noi prin integrare în profesie, familie, viaţă socială.) 10. Prezentaţi structurile motivaţionale specifice tinerilor. (Se intensifică trebuinţele de autorealizare şi motivaţie profesională şi cea pentru viaţa de familie.) 11. Caracterizaţi idealul de viaţă al tinerilor. (Sunt mai apţi de a proiecta viitorul, idealurile sunt realiste, stabile, puternice.) 12. Prezentaţi procesul de construire a identităţii profesionale, maritale şi socio-culturale la tineri. (Să se aibă în vedere cele trei substadii: 25-28; 28-32; 32-35.) 13. Cum se manifestă conştiinţa apartenenţei la generaţii de tineri? (Presiune emancipativă pentru a avea acces la rolurile adulţilor şi a avansa profesional şi social.) 14. Prezentaţi cum se manifestă aptitudinile şi creativitatea la tineri. (Duc la rezultate cunoscute şi premiate; originalitate sporită.)

78

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Tinereţea – stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

15. Enumeraţi însuşirile psihice dominante din structura personalităţii tinerilor. (Vezi ultimul paragraf al acestei unităţi de învăţare.) Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui. Evaluarea se va face în felul următor: Se va acorda câte un punct pentru răspunsurile corecte la următoarele întrebări: 1, 2, 3, 13, 14. Se vor acorda două puncte pentru răspunsurile corecte de la întrebările: 4, 5, 6, 7, 11. Se vor acorda trei puncte pentru răspunsurile corecte de la întrebările: 8, 9, 10, 12, 15. Se pot acorda şi fracţiuni de punct. Punctaj maxim: 30. Totalul obţinut de fiecare se împarte la 3 şi se obţine o notă din scara 1-10. Se fac rotunjiri în favoarea studenţilor, dacă sau adăugat până la 50 sutimi peste nota întreagă. Răspunsurile se redactează pe foi separate. Lungimea lucrării este în medie de patru pagini.

Bibliografia minimală
– ATKINSON L. RITA, ATKINSON R.C., SMITH E.E., BEM D.J., Introducere în psihologie, 2002, Ed. Tehnică, Bucureşti, p. 136. – BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Ed. Tehnică, Bucureşti, p. 274-278. – BONCHIŞ ELENA, SECUI MONICA (coord.), Psihologia vârstelor, 2004, Editura Universităţii din Oradea, p. 374-375. – CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, 2001, Ed. Credis, Bucureşti, p. 333-336. – MĂRGINEAN ION (coord.), Tineretul deceniului unu. Provocările anilor 90, 1996, Ed. Expert, Bucureşti, p. 247-163. – SCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia vârstelor, 1995, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 283-292.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

79

Adultul – stadiul maturizării psihice

Unitatea de învăţare nr. 4
ADULTUL – STADIUL MATURIZĂRII PSIHICE
CUPRINS 4.ADULTUL- stadiul maturizării psihice..............................................................................81 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4...................................................................................81 4.1. Dominantele în profilul vieţii psihice a adultului .........................................................81 4.2.Schimbări în plan biologic specifice stadiului adult.....................................................83 4.3.Particularităţi ale sensibilităţii, atenţiei şi motricităţii la adult .......................................85 4.4.Procesele complexe – aspecte caracteristice adulţilor ...............................................88 4.5.Particularităţile învăţării la adult..................................................................................93 4.6.Maturizarea afectivă şi motivaţională a adulţilor .........................................................95 4.7.Principalele particularităţi ale personalităţii adulţilor ...................................................97 Rezumatul acestei unităţi de învăţare ..............................................................................100 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare....................................101 Lucrarea de verificare nr. 4 şi modul de evaluare ............................................................103 Bibliografia minimală ........................................................................................................105

80

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

4. ADULTUL- STADIUL MATURIZĂRII PSIHICE Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4
După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor putea să: • identifice locul acestui stadiu în al doilea ciclu al dezvoltării psihice umane, a duratei lui mari şi a semnificaţiei lui deosebite pentru maturizare; • descrie principalele caracteristici biologice ale acestui stadiu şi a începuturilor scăderii capacităţii fizice şi psihice; • dezvolte ideile principale legate de funcţionalitatea sensibilităţii şi motivaţiei la adult; • identifice aspectele maturizării capacităţilor cognitive a adultului şi începutul scăderii discrete a funcţionării acestora; • rezume principalele caracteristici ale învăţării la adult care trebuie cunoscute în vederea construirii programelor de reciclare, perfecţionare etc.; • definească aspectele maturizării afective şi motivaţionale a adultului care-i dau calitatea de generaţie de bază; • identifice aspectele maturizării personalităţii adultului care-i definesc şi mai bine locul în evoluţia psihică generală a omului.

4.1. Dominantele în profilul vieţii psihice a adultului
Cercetările asupra acestui lung interval al vieţii au devenit mai sistematice şi mai constante ceva mai târziu faţă de cele referitoare la celelalte stadii. Explicaţia acestui fapt constă în caracteristica adultului de a reprezenta împlinirea vieţii psihice umane care a fost cel mai mult studiată de psihologia generală, iar schimbările, evoluţiile sunt mai puţin ample şi relevante pentru psihologiile evolutive. Însă, în a doua jumătate a secolului XX şi apoi în cel de al XXI-lea, cercetările s-au amplificat şi au apărut capitole speciale în tratatele de dezvoltare umană sau cărţi destinate în întregime acestui stadiu. Au fost diferenţe între cercetători şi în ceea ce priveşte delimitarea în timp a acestui stadiu. Cercetătorii români au considerat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

81

Adultul – stadiul maturizării psihice

Adultul tânăr: • integrare şi adaptare profesională intensă; • statute şi roluri familiale consolidate; • integrare socială responsabilă Adult mijlociu: Vârful avansului profesional; • modificarea rolurilor parentale; Adult tardiv: • efort de menţinere a competenţei; • posibila lărgire a rolurilor profesionale; • păstrarea şi amplificarea rolurilor sociale.

că stadiul adult se întinde între 35 şi 65 de ani, are cea mai mare durată şi trebuie luate în considerare subetapele sale în care vor apare dominante caracteristice: a) adultul tânăr, între 35-45 ani are următoarele caracteristici dominante şi distinctive: • integrare şi adaptare profesională intensă; • statut şi roluri familiale diversificate şi consolidate; • integrare socială încărcată de responsabilitate; b) adultul între 45-55 ani se distinge prin următoarele dominante: • se atinge vârful în propriul avans profesional, în acord cu calificarea sa; • modificări în rolurile parentale legate de căsătoria copiilor; • amplificarea valorilor şi atitudinilor sociale şi politice; c) adultul tardiv, între 55-65 ani se caracterizează prin: • preocuparea pentru menţinerea competenţei profesionale şi pregătirea pentru ieşirea din activitatea de muncă; • posibila lărgire a rolurilor familiale prin apariţia nepoţilor; • păstrarea şi chiar amplificarea rolurilor sociale şi politice. Cu privire la întregul stadiu adult, diferiţi autori au subliniat unele particularităţi centrale care explică şi mai bine aportul acestuia la dezvoltarea generală umană. Astfel, s-a subliniat că: adultul exprimă echilibrul între ascendenţă şi descendenţă psihică (Ch. Bühler), continuarea construcţiei psihice (White), capacitatea deplină de a iubi şi a munci (S. Freud), moment culminant al integrării şi adaptării profesionale şi sociale (H. Thomae), organizare efectivă a muncii şi adaptare interpersonală crescută (F. Barron, H. Thomae). Prin urmare, chiar dacă în acest stadiu se înregistrează unele scăderi ale capacităţilor fizice şi psihice, aşa cum vom vedea, în mod dominant se produc maturizări ale mecanismelor stimulatoare şi reglatoare şi ale personalităţii. Dar trebuie să reţinem şi precizarea făcută de G.W. Allport că „Maturitatea personalităţii nu are o relaţie necesară cu vârsta cronologică” (1981, p. 280). Prin urmare maturizarea generală, caracteristica acestui stadiu se va realiza în grade diferite şi în momente distincte la fiecare.

82

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

Temă de reflecţie nr. 1 Caută patru cunoştinţe, patru rude persoane adulte şi observă gradul în care se exprimă dominanţele consemnate de diverşi autori. Scrie aici concluziile tale.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 101

4.2. Schimbări în plan biologic specifice stadiului adult
În primul rând trebuie să facem precizarea că la cele mai multe persoane aflate în acest stadiu se constată un nivel funcţional organic stabilizat, o stare bună de sănătate care este o condiţie de Modificări biologice discrete: fond a desfăşurării activităţilor în care este implicat fiecare. B. James constată această stabilitate până către 60-70 ani şi

• tensiune arterială; precizează că se datorează mai ales bunei funcţionări a sistemului • ieşirea din funcţie nervos autonom şi hipotalamusului. a unor neuroni; • declin sexual; Pe fondul acestui echilibru organic se înregistrează unele modificări discrete, începând cu 40 de ani. Printre cele mai

• pierderea de ţesut importante reţinem: • modificarea tensiunii arteriale; osos; • scăderea discretă • accentuarea procesului de ieşire din funcţie a unor neuroni (proces care începe chiar cu vârsta de 25 ani); a tonusului muscular. • începe declinul funcţiilor sexuale, mai întâi la femei (în jurul a 50 ani) şi apoi la bărbaţi; • accentuarea uşoară a pierderii de ţesut osos după 40 ani şi apariţia pericolului osteoporozei, mai ales la femei; • scăderea uşoară a tonusului muscular şi apoi ceva mai mare către sfârşitul stadiului.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

83

Adultul – stadiul maturizării psihice

Totodată, datorită fenomenelor înregistrate mai sus, dar şi a Schimbări ale înfăţişării fizice: • creşterea greutăţii; • îngroşarea mijlocului; • accentuarea trăsăturilor; • ridarea feţei; •încărunţirea; • uşoară gârbovire. altora, se produc modificări generale corporale care au importanţă, mai ales, în ceea ce priveşte imaginea de sine. Dintre acestea reţinem pe cele ce sunt mai evidente după 50 ani: • creşterea greutăţii corporale; • îngroşarea mijlocului; • accentuarea trăsăturilor şi apariţia ridurilor; • rărirea şi încărunţirea părului; • la unii apare chiar o uşoară gârbovire şi o încetinire generală a mişcărilor. Dar toate aceste schimbări biologice au ritmuri diferite la diverse persoane în funcţie de zestrea genetică şi stilul propriu de viaţă. Ele se reflectă în plan psihic mai ales în ce priveşte imaginea de sine şi pot genera preocupări de a găsi modalităţi de compensare şi optimizare. Temă de reflecţie nr. 2 Stai de vorbă cu două persoane de circa 50 ani şi constată în ce măsură sunt preocupate de aceste schimbări corporale. Scrie concluziile tale aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 101

84

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

4.3. Particularităţi ale sensibilităţii, atenţiei şi motricităţii la adult
Modificările văzului: • scade acomodarea cristalinului; lumină; • mobilitatea oculară bună; • extragerea de informaţii scade în condiţii de urgenţă. Cele mai multe dintre discretele scăderi ai parametrilor psihici aparţin sensibilităţii şi motricităţii. Mai ales modificările funcţionale ale văzului şi auzului au stârnit interesul cercetătorilor. Modificările în domeniul sensibilităţii şi percepţiilor vizuale sunt următoarele (avem în vedere faptul că ele apar la un număr mare de • mai ales după 50 de ani scade capacitatea de acomodare a cristalinului şi apare nevoia ochelarilor; • cresc pragurile de luminozitate ale mediului ambiant, adică adultul are nevoie de mai multă lumină în jur; • mobilitatea oculară se păstrează şi astfel viteza de realizare a percepţiilor este în general, corespunzătoare; • după 45 de ani scade, sub presiunea timpului, capacitatea de extragere a informaţiilor din imaginile mai complexe; Temă de reflecţie nr. 3 Încearcă să discuţi cu persoane care au în jur de 50 ani şi vezi în ce măsură au asemenea particularităţi şi dacă îşi dau seama de ele. Scrie aici concluziile tale.

• creşte nevoia de persoane aflate în acest stadiu):

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 101 • dacă profesia cere anumite capacităţi vizuale ele tind să se conserve bine multă vreme. În ceea ce priveşte auzul, se constată următoarele aspecte caracteristice acestui stadiu: • sensibilitatea auditivă generală începe să scadă uşor chiar după 35 ani şi se accentuează puţin după 40 ani, dar fără a perturba adaptările la ambianţă;
Proiectul pentru Învăţământul Rural

85

Adultul – stadiul maturizării psihice

Modificările auzului: • scade discret sensibilitatea auditivă; • scăderi mari la cei ce lucrează în mediul poluant; • conservarea la cei solicitaţi profesional.

• scăderi mai mari se înregistrează la cei ce îşi desfăşoară activitatea în spaţii poluate sonor; • persoanele care au activităţi ce solicită în mod special auzul, şi-l conservă mai multă vreme şi realizează compensări eficiente. Alte două modalităţi senzoriale, adică cea olfactivă şi cea tactilă înregistrează scăderi discrete după 40-45 ani dar se menţin foarte bine la persoanele care au profesii ce le solicită mereu. Ele pot funcţiona, la parametri satisfăcători, pe toată durata angajării în muncă. Motricitatea are, de asemenea, o dinamică nuanţată în cursul acestui stadiu, adică: • rapiditatea mişcărilor scade uşor chiar după 30 ani şi se accentuează uşor această diminuare după 40 ani. După 50 ani adultul începe să-şi dea seama de această modificare şi caută compensări; • precizia mişcărilor scade uşor după 40 de ani şi ceva mai mult după 50 de ani, dar solicitările profesionale o conservă destul de bine, mult vreme; • intensitatea mişcărilor scade sesizabil după 50 de ani dar adulţii o conştientizează mai repede şi tind să o considere mai mică decât este în realitate; • mişcările complexe care au importanţă din punct de vedere profesional, se conservă foarte bine pe tot parcursul stadiului şi sunt susţinute de motivaţie şi de compensări variate. Temă de reflecţie nr. 4 Discută cu 2-3 persoane adulte şi vezi ce autoaprecieri fac ei în legătură cu intensitatea, viteza şi precizia mişcărilor lor. Scrie concluziile aici.

Modificări ale capacităţilor motrice: • scade viteza şi intensitatea; • se păstrează precizia; • se păstrează mişcările solicitate profesional.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 101

86

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

În ceea ce priveşte atenţia, stadiul adult are nişte particularităţi specifice care sunt, în cea mai mare parte explicate prin influenţele exercitate de profesie şi prin dinamica generală a activităţii nervoase superioare. De aceea cercetătorii au făcut diferenţierea între atenţia generală şi cea profesională. Atenţia generală scade. Atenţia generală este influenţată mai mult de înaintarea în vârstă şi are următoarea dinamică: • sunt scăderi ceva mai mari între 30 şi 35 ani; • până către 50 de ani diminuările sunt, în general, mici; • scăderea atenţiei generale este mai accentuată în activităţi de lungă durată. Atenţia profesională are o dinamică deosebită putând înregistra chiar şi unele creşteri în primul substadiu. Manifestarea ei este deosebită în cele trei substadii ale adultului, şi anume: Atenţia profesională creşte uşor la adultul tânăr. Scade uşor la cel mijlociu şi tardiv. • la adultul tânăr volumul şi distributivitatea atenţiei cresc sensibil iar selectivitatea şi concentrarea cresc dar mai puţin şi totuşi important pentru realizarea activităţii profesionale; • la adultul mijlociu, scade discret atenţia profesională dar nu are urmări asupra desfăşurării activităţii de muncă; • la adultul tardiv, scăderile se accentuează puţin mai mult dar nu sunt sesizate şi mai ales, se compensează uşor. Temă de reflecţie nr. 5 Poartă o convorbire cu profesionişti adulţi în domeniul calculatoarelor şi vezi dacă ei sesizează ceva din această dinamică a atenţiei profesionale. Scrie concluziile tale aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102

Proiectul pentru Învăţământul Rural

87

Adultul – stadiul maturizării psihice

Se poate deci, considera că toate capacităţile senzorialperceptive şi motrice, ca şi atenţia sunt influenţate de profesie şi chiar dobândesc ceva din specificul acesteia. Totodată, reţinem faptul că pentru activităţile obişnuite de muncă, scăderile pe care leam înregistrat mai sus, nu duc la dezadaptări.

4.4. Procesele complexe – aspecte caracteristice adulţilor
În această categorie se includ, aşa cum ne amintim, gândirea, memoria, imaginaţia, toate susţinute de limbaj şi mecanisme stimulative şi reglatorii superioare. Cercetări asupra gândirii adulţilor s-au făcut încă din 1959 din perspectivă evolutivă, presupunând măsurători şi comparaţii cu celelalte stadii. Concluziile acestora au fost că la adulţi se produc scăderi continui şi semnificative ale gândirii şi inteligenţei. Începând cu 1963 s-a făcut reanalizarea metodologică a datelor şi s-a criticat mai ales, perspectiva biologistă din care –au făcut măsurătorile şi estimările (Gutjar în 1963 şi Rösler în 1967). Principalele critici s-au referit la: • aplicându-se la adulţi aceleaşi teste ca la tineri s-au înregistrat mai degrabă particularităţile adaptării la probe decât nivelul propriuzis al gândirii şi inteligenţei; • în 1965 R. Meili considera că deosebirile dintre adulţi şi tineri ce fuseseră constatate sunt relativ mici şi pot fi uşor compensate de către adulţi; • în 1965 Fappo iar în 1967 Rösler au arătat că acele cercetări nu sau făcut de-a lungul anilor, de la tinereţe la stadiul adult, la unele şi aceleaşi persoane ca să se poată vedea clar schimbările; • în 1966 Bauer arătase că cei ce au măsurat gândirea şi inteligenţa nu s-au ocupat de factori importanţi care le pot influenţa, cum ar fi profesia şi stilul de viaţă; • H. Löwe a pus şi un mai mare accent pe factorii care pot influenţa randamentul mental al adulţilor, reproşându-le celor ce au făcut primele cercetări, lipsa de preocupare pentru influenţele unor 88
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Principalele critici asupra cercetărilor iniţiale.

Adultul – stadiul maturizării psihice

Factorii care influenţează gândirea şi inteligenţa adultului: • durata şcolarizării; • nivelul calificării; • tipul solicitărilor profesionale; • utilizarea timpului liber.

asemenea factori. Ei sunt: durata şcolarităţii şi calitatea instrucţiei şcolare; calificarea profesională, antrenamentul intelectual pe care îl ocazionează sarcinile profesionale, calitatea şi cantitatea timpului liber care poate permite implicarea capacităţilor intelectuale, conservându-le şi dezvoltându-le. În mod special precizările făcute de H. Löwc au influenţat cercetările ulterioare care au arătat următoarele: • manifestarea capacităţilor intelectuale ale adultului este puternic influenţată de natura profesiei. O muncă în care persoanele sunt constant solicitate intelectual, contribuie la menţinerea şi chiar la sporirea capacităţilor lor cognitive; • randamentul intelectual este mai înalt la cei care au avut o instrucţie şcolară mai îndelungată şi mai bună (Bauer, 1965, Hellen Bee, 2000); • străduinţa oricărei persoane de a obţine o calificare superioară este un important factor de ridicare a nivelului gândirii şi inteligenţei (Friebel, 1954, Schwarz, 1968); • orice capacitate psihică neantrenată scade la orice vârstă. Precizările speciale în legătură cu dinamica gândirii şi inteligenţa la adulţi au fost: • acele abilităţi cognitive, care sunt antrenate în sarcini curente simple, tind să staţioneze. Este vorba de abilităţi implicate într-un test de inteligenţă aşa cum ar fi cel elaborat de Raven sau abilităţi generale de vocabular; • capacităţile solicitate de profesie sau cele puse în lucru în activităţile de timp liber, înregistrează creşteri. De exemplu cele legate de achiziţionarea de cunoştinţe îşi păstrează un bun randament şi au noi progrese până la 58-60 ani şi mai mult. La unele persoane, aceste creşteri se produc şi până la aproape 90 ani; • toate capacităţile cognitive care sunt rar şi slab implicate în activităţile unei persoane vor scădea în mod cert.

Dinamica intelectuală: • cele antrenate în sarcini simple staţionează ca nivel; • cele antrenate în sarcini semnificative cresc; • cele neantrenate scad.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

89

Adultul – stadiul maturizării psihice

Temă de reflecţie nr. 6 Poartă o discuţie cu un profesor din liceu care încă profesează şi vezi cum îşi apreciază el capacităţile de achizionare de cunoştinţe. Scrie concluziile tale aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102 Toate cercetările amintite au permis să se evalueze mai bine comportamentul profesional al adulţilor şi să se pună în valoare disponibilităţile acestui stadiu. Semne de întrebare au apărut şi în legătură cu memoria adulţilor. Iniţial, s-a crezut că diminuarea capacităţilor de memorare este particularitatea distinctă a adulţilor. Dar investigaţiile ulterioare au relevat următoarele aspecte specifice stadiului adult: • memorarea logică este permanent antrenată în toate felurile de situaţii şi se conservă foarte bine; Memoria adultului.• organizarea materialului de memorat atinge acum cel mai înalt • domină cea logică şi voluntară; materialului; • memoria profesională se • reproducerile sunt mai puţin prompte după 55 ani; • memoria de scurtă durată scade uşor. 90 nivel, caracteristic pentru om, întrecând celelalte studii (Stepanova); • selectivitatea memoriei este accentuată mai ales ţinându-se cont de • la adultul angajat într-o muncă ce presupune un grad de calificare se continuă dezvoltarea memoriei profesionale care excelează mai ales în reţinerea acelor aspecte ce se referă la strategii şi proceduri legate de desfăşurarea muncii; • dincolo de mijlocul acestui stadiu sunt înregistrate şi unele scăderi şi anume: – recunoaşterile şi reproducerile sunt mai puţin prompte după 55 de ani; – memoria spontană scade uşor după 45 ani (R.M. Lerner, D.F. Hultsch): – memoria de scurtă durată scade uşor după 40-45 ani.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

• vârful organizării solicitările numeroase cu care se confruntă adultul;

dezvoltă continuu; de lucru, înfruntarea riscurilor, informaţiile mai noi şi mai direct

Adultul – stadiul maturizării psihice

Temă de reflecţie nr. 7 Dintre caracteristicile notate mai jos încercuieşte trei care sunt specifice memoriei adultului: a. are volum foarte mare; b. Domină memoria logică; c. Neselectivă; d. Bazată pe foarte buna organizare a materialului de memorat; e. Promptitudinea reproducerii; f. Presupune procedee mnezice numeroase şi eficiente. Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102 Imaginaţia adultului a fost o temă frecventă pentru psihologia creativităţii şi pe baza acestor cercetări pot fi relevate următoarele aspecte caracteristice pentru studiul adult: • mecanismele imaginaţiei sunt pe deplin formate şi maturizate şi totuşi la adult nu se mai manifestă, decât în mod excepţional, exuberanţa imaginativă a celorlalte stadii; Imaginaţia adultului: • mecanismele sunt deplin formate; • cea creatoare este investită în profesie sau activităţi de timp liber; • rezultate semnificative. • cea mai activă şi mai frecvent manifestată este imaginaţia creativă care însă acum are o direcţie stabilizată fie în profesie, fie în activităţile de timp liber; • imaginaţia creatoare manifestată la unii în domeniul ştiinţific, poate atinge niveluri ridicate de originalitate. Ea se află într-un echilibru optim cu gândirea, fiind, în mare măsură condusă şi controlată de către aceasta; • imaginaţia creativă investită în artă poate, de asemenea, atinge vârfuri ale noutăţii şi originalităţii datorită, pe de o parte, maturizării afective şi motivaţionale şi, pe de altă parte, experienţei de viaţă de care dispune adultul; • visul de perspectivă continuă să se manifeste activ dar mai puţin expansiv, în cadrul funcţiei proiective a personalităţii. Temă de reflecţie nr. 8 Discută cu 2-3 persoane adulte şi află dacă mai au reverii şi în ce condiţii? Scrie răspunsul obţinut aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102
Proiectul pentru Învăţământul Rural

91

Adultul – stadiul maturizării psihice

Pot fi relevate şi câteva particularităţi ale limbajului adultului, pornind de la cercetările de psiholingvistică şi cele de psihologia comunicării. Nivelul limbajului este influenţat de factorii care au fost importanţi şi pentru celelalte capacităţi cognitive: durata şcolarităţii, nivelul calificării profesionale, specificul sarcinilor profesionale, calitatea activităţilor de timp liber. Cele mai importante particularităţi sunt: • aspectele cantitative şi calitative ale vocabularului caracteristice pentru stadiile anterioare se conservă, pe de o parte şi, pe de altă parte, se îmbogăţesc în anii maturităţii dar în mod diferenţiat la fiecare în funcţie de factorii enumeraţi mai sus. Există totodată deosebiri Limbajul adultului: • conservarea şi chiar îmbogăţirea vocabularului; • structuri verbale consolidate; • comunicarea adaptată la situaţii; • mijloace neverbale bine utilizate; • limbajul scris este conservat la cei cu profesii intelectuale. între vocabularul persoanelor adulte şi cel al adolescenţilor şi tinerilor în sensul că primii sunt mai puţini receptivi şi mai puţin obişnuiţi cu termenii tehnici din domeniul informaticii şi calculatoarelor; • structurile verbale sunt puternic stabilizate fie că sunt corecte sau nu şi astfel viteza şi fluenţa vorbirii sunt asigurate. Este posibil să se instaleze chiar şi unele ticuri verbale în comunicarea adultului; • exprimarea verbală este bine adaptată la situaţia de comunicare însă bogăţia şi nivelul elevat sunt influenţate de durata şcolarizării, nivelul intelectual şi cel al calificării profesionale şi de atitudinea activă a adultului faţă de autoperfecţionare. Adulţii cu înaltă calificare şi cultură generală amplă au un nivel superior de comunicare şi manifestă autoexigenţe speciale când sunt în situaţia de a folosi limbajul ştiinţific; • comunicarea scrisă se perfecţionează permanent la cei cu calificare înaltă şi profesii intelectuale dar poate diminua la cei cu şcolaritate scurtă şi calificare simplă; • mijloacele nonverbale sunt adecvat utilizate de toţi; • pot fi mai puternic stabilizate influenţele dialectale sau cele ce vin din partea profesiei.

92

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

Temă de reflecţie nr. 9 Fă o caracterizare a limbajului unui adult pe care îl cunoşti foarte bine. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102 Toate capacităţile cognitive la care ne-am referit se investesc permanent în primul rând în toate felurile de activităţi pe care le desfăşoară adultul şi bine înţeles şi în învăţare.

4.5. Particularităţile învăţării la adult
Faţă de posibilitatea de a învăţa, adulţii însăşi au poziţii diferite: Adulţii şi învăţarea: • unii nu mai doresc să înveţe; • alţii sunt convinşi de necesitatea educaţiei permanente; a) sunt destul de mulţi cei care spun că ce au avut de învăţat au reuşit să facă în stadiile anterioare iar la vârsta pe care o au acum s-a încheiat cu învăţarea; b) este destul de mare şi chiar în creştere numărul adulţilor care înţeleg numeroasele schimbări din societatea contemporană şi cerinţele acesteia privind educaţia permanentă. Aceştia sunt deschişi la învăţare şi-şi doresc să fie în pas cu noutăţile din domeniul profesional, ştiinţific şi cultural. Ei participă la cursuri de reciclare, perfecţionare profesională, recalificări şi la activităţi ce le menţin şi dezvoltă orizontul cultural-ştiinţific. Acestea sunt, în societatea contemporană, condiţii atât pentru integrarea în societate cât şi pentru a face faţă sarcinilor profesionale noi (U. Şchiopu). Dinamica generală a capacităţii de învăţare la om indică o creştere evidentă până la 21 ani, un relativ platou până la 30 ani şi o scădere lent după 30 ani până către 75 ani. H. Löwe a făcut cercetări personale şi a sintetizat şi rezultatele altor autori şi a ajuns la concluzia că până la 50 ani omul poate învăţa cu bune rezultate
Proiectul pentru Învăţământul Rural

93

Adultul – stadiul maturizării psihice

Învăţarea: • fac unitate între abstract şi concret; • extrag repede ce e semnificativ; • extrag repede ce-i aplicativ; • se orientează în sursele de informare.

aproape orice. Tot el spune că adulţii nu sunt inferiori faţă de alte vârste în ceea ce priveşte capacitatea de învăţare numai că destul de mulţi învaţă mai puţin decât ar putea efectiv şi nu fac nimic pentru a-şi conserva aceste capacităţi. Totodată, dinamica învăţării are şi aspecte individuale de care trebuie să se ţină seama. Cele mai importante particularităţi ale învăţării adulţilor care sunt favorabile obţinerii unui randament bun sunt următoarele: • adulţii pot să realizeze mai uşor unitatea dintre analiza abstractă şi cea concretă a problemelor sprijinindu-se pe o experienţă profesională amplă şi variată; • reuşesc să extragă mai repede ceea ce este important şi semnificativ dintr-un material ce trebuie învăţat; • cei cu şcolaritate îndelungată reuşesc să se orienteze cu succes în sursele variate de informare; • disting mai repede aspectele aplicative ale cunoştinţelor pe care şi le însuşesc; • sunt orientaţi cu precădere asupra noilor metode şi procedee profesionale oferite de programele de învăţare; • au exigenţe ridicate faţă de rigoarea şi precizia a ceea ce li se propune să înveţe. Asemenea particularităţi trebuie să fie avute în vedere la elaborarea programelor de învăţare propuse adulţilor. Temă de reflexie nr. 10 Compară, aceste particularităţi notate mai sus cu propria învăţare şi stabileşte atent asemănările cât şi deosebirile. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102

94

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

4.6. Maturizarea afectivă şi motivaţională a adulţilor
Cu privire la afectivitatea şi motivaţia adulţilor se poate aprecia că se înregistrează, în acest stadiu, un vârf al manifestării şi maturizării lor şi se diferenţiază clar persoanele de vârsta a doua de celelalte generaţii. Cele mai importante caracteristici ale afectivităţii adulţilor care sunt şi expresii ale maturizării lor afective sunt următoarele: • viaţa a ocazionat „trecerea prin toate” felurile de evenimente şi trăirea celor mai variate emoţii, dispoziţii, sentimente. Prin urmare, adulţii se caracterizează prin cea mai bogată şi diversificată viaţa afectivă; • la vârsta adultă se stabilizează şi se manifestă la nivel maxim: satisfacţie sau insatisfacţia profesională (R.M. Lerner şi D.F. Hultsch), un ataşament profesional remarcabil şi sentimentele parentale alimentate mai întâi de relaţiile cu copiii şi apoi cu nepoţii; • dezvoltarea unor sentimente legate de acceptarea de sine, cum ar fi mândria, demnitatea, sau insatisfacţia, dezamăgirea etc.; • dar în general, în stadiul adult se realizează o raportare la sine mai calmă, mai puţin tensionată: • se manifestă în acest stadiu, un echilibru afectiv şi o stăpânire de sine care ating cele mai înalte cote din întreaga viaţă; • există o tendinţă caracteristică adultului de a se implica puternic afectiv în viaţa de familie şi în profesie chiar cu riscul unei anumite neglijări a propriei persoane. El demonstrează o crescută responsabilitate faţă de tot ce face şi este văzut de ceilalţi ca „generaţia de bază”.

Viaţa afectivă: • viaţa afectivă foarte bogată; • manifestare maximă a sentimentelor profersionale şi familiale; • sentimente faţă de sine; • stăpânire de sine şi calm.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

95

Adultul – stadiul maturizării psihice

Temă de reflecţie nr. 11 Compară caracteristicile de mai sus cu cele ale afectivităţii proprii şi constată asemănări şi deosebiri. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102 Structura motivaţiei personalităţii adulte se caracterizează prin Structurile motivaţionale: • cele pentru profesie sunt consolidate şi intense; viaţa de familie: asigurarea bunăstării, şi nepoţilor; învăţare influenţată de profesie; activităţi sociale şi politice. următoarele: • motivaţia profesională este stabilizată şi intensă şi are o mare forţă de orientare şi susţinere energetică a activităţilor şi atitudinilor cum ar fi: stabilitatea în profesie şi pe post, tenacitatea în îndeplinirea sarcinilor, punctualitatea şi responsabilitatea în muncă. Aspiraţiile profesionale sunt susţinute de capacităţile şi realizările deja obţinute. creativitate; la adultul mijlociu ţinteşte o şi mai mare creştere a competenţei şi avansarea în ierarhie, iar la cel tardiv, la recunoaşterea de către ceilalţi a competenţei atinse şi a consultării • motivaţia pentru activităţile din spaţiul familial vizează bunăstare şi şcolar, ajutorarea familiei tinere a propriilor copii; • aşa cum am văzut, există şi o motivaţie pentru învăţare, strâns legate de cea profesională. Învăţarea este în cea mai mare parte • motivaţia pentru viaţa socială şi politică este activă şi rămâne astfel la unii adulţi, pe toată durata stadiului şi dincolo de 65 ani. Aspiraţiile în acest plan sunt legate de avansul în ierarhia politică şi de ecoul favorabil al actelor personale în conştiinţa oamenilor; • motivaţia culturală este relativ intensă dar poate fi satisfăcută numai în limitele timpului de care dispune adultul.

• motivaţia pentru Ele se referă la adultul tânăr, la perfecţionare profesională şi

educaţiei copiilor sale în probleme importante; • motivaţie pentru armonie conjugală şi educarea nepoţilor şi sprijinirea succesului lor

• motivaţie pentru legată de profesie;

96

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

Aceste dominante motivaţionale subordonează numeroasele structuri stimulative comune cu ale celorlalte stadii. Prin urmare, maturizarea motivaţională se exprimă în valoarea motivelor, în intensitatea şi stabilitatea lor şi în forţa de impulsionare raportată însă la circumstanţe. Temă de reflecţie nr. 12 Caracterizaţi sentimentul de dragoste a adulţilor părinţi pentru copiii lor. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102

4.7. Principalele particularităţi ale personalităţii adulţilor
Stadiul adult este considerat ca cel în care se produce maturizarea personalităţii ceea ce înseamnă că atât componentele cât şi structura şi organizarea sa de ansamblu se stabilizează şi funcţionează la parametri optimi. G.W. Allport a analizat în cartea sa „Structura şi dezvoltarea personalităţii”, punctele de vede ale mai multor autori privind maturizarea personalităţii. Autorul însuşi, consideră că personalităţii mature îi sunt caracteristice următoarele particularităţi: 1. Stăpânirea de sine în orice situaţii şi cu precădere în cele Personalitatea matură dificile. 2. Echilibrul afectiv. 3. Independenţa în decizii şi acţiune. 4. Autonomie în toate planurile. 5. Prudenţă. 6. Obiectivitate în perceperea de sine şi a altora. 7. Expansiunea moderată şi fundamentată în ceea ce priveşte proiectarea viitorului. 8. Înfruntarea matură a marilor încercări ale vieţii.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

97

Adultul – stadiul maturizării psihice

Prin urmare persoanele aflate la vârsta adultă rămân în Prospectarea prudentă a viitorului continuare orientate spre viitor şi spre prospectarea acestuia. Dar spre deosebire de adolescenţă şi tineri, adulţii tind să fie influenţaţi de experienţa pe care o au şi să fie mai prudenţi pentru că au realizat deja ceva şi nu vor să piardă şi îşi evalueze mai bine forţele şi condiţiile de care dispun. Stadiul adult este caracterizat şi prin faptul că aptitudinile şi creativitatea se pot manifesta la niveluri înalte. O trecere în revistă a Creativitatea cu grad mare de originalitate. premiilor Nobel arată că multe dintre ele sunt acordate persoanelor aflate în stadiul adult. Aceste rezultate pot fi explicate prin: maturizarea capacităţilor cognitive, acumulări importante în ceea ce priveşte experienţa profesională şi experienţa de viaţă, intensificarea motivaţiei de autorealizare, capitalizarea unor succese din stadiile anterioare, creşterea rolului caracterului în structura generală a personalităţii. Adulţii ajung să-şi realizeze proiectele de viaţă, să se simtă împliniţi şi să-i asume responsabilităţi majore în plan profesional şi familial, ceea ce exprimă un grad înalt al funcţionării caracterului. Imaginea de sine şi identitatea de sine parcurg un proces de dezvoltare şi consolidare treptată de-a lungul celor trei substadii şi anume: al adultului precoce (35-45 ani), adultului mijlociu (45-55 ani) şi adultul tardiv (55-65 ani). Cercetătorii au diferenţiat trei identităţi principale şi mai precis Consolidarea celor trei feluri de identitate: • profesională • familială • socio-culturală subidentităţi: profesională, familială şi socio-culturală. • Subidentitatea profesională a adultului tânăr este dominată de implicarea profesională puternică, de adâncirea specializării şi de manifestării creative. La adultul mijlociu se intensifică dorinţa de a-şi creşte competenţa profesională şi de a dobândi locuri mai înalte în ierarhia organizaţională, conform calificării şi capacităţilor fiecăruia. La adultul tardiv se înregistrează un efort continuu de menţinere a competenţei şi de satisfacerea exigenţelor locului de muncă dar şi pregătirea pentru pensionare.

98

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

Temă de reflecţie 13 Identifică la proprii părinţi aspectele specifice ale identităţii lor profesionale. Scrii răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102 • Subidentiatea familială se caracterizează la adultul tânăr prin relaţii echilibrate în cadrul cuplului conjugal, definirea clară a rolurilor şi intensificarea celor parentale datorită intrării în preadolescenţă şi adolescenţă a copiilor. La adultul mijlociu rolurile parentale pot rămâne, în continuare, tensionate, dar cele maritale sunt perfect stabilizate şi pot tinde uşor spre rutină. La adultul tardiv rolurile parentale sunt mai relaxate şi mai degajate de grijile copiilor iar cele maritale îşi cresc importanţa pentru securizare afectivă reciprocă a soţilor, mai ales în confruntarea cu problemele grele ale vieţii. Temă de reflexie nr. 14 Fă o listă cu grijile educaţionale ale adulţilor din cele trei substadii. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 102 • subidentiatea socio-culturală se amplifică de-a lungul celor trei substadii mai ales la adulţii care s-au implicat în activităţi culturale, sociale şi politice. 99

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

Toate aspectele dezvoltării personalităţii la care ne-am referit prezintă numeroase variaţii individuale pentru că istoria vieţii personale este, pe de o parte, foarte diferită la fiecare şi, pe de altă parte, efectele acesteia se acumulează în timp şi au influenţe particularizante. Toate progresele psihice, şi toate aspectele maturizării, atinse în acest stadiu definesc adulţii ca pe o generaţie de bază în toate planurile: profesional, social, familial şi aşa sunt priviţi de cei ce se află în celelalte momente ale vieţii.

Rezumatul acestei unităţi de învăţare
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, trebuie să reţii următoarele idei: • Stadiul adult corespunde intervalului de vârstă 35-65 ani, fiind cel mai lung. • Procesul dezvoltării psihice continuă în toate planurile dar mai ales se maturizează procesele, funcţiile şi structurile psihice, fiind considerat stadiul de maturizare. • Are următoarele trei substadii: adultul tânăr între 35-45 ani, adultul mijlociu între 45-55 ani şi adultul tardiv între 55-65 ani. • În cursul acestui stadiu apar scăderi ale unor capacităţi fizice şi psihice care sunt în proporţii diferite în cele trei substadii, dar care încă nu produc tulburări în desfăşurarea activităţilor şi pot fi compensate cu succes. • Scăderi mai sensibile se produc în următoarele modalităţi senzoriale: văzul (creşterea pragului luminozităţii în mediu ambiant, insuficienţa acomodării cristalinului, diferenţieri mai puţin prompte), auzul (creşterea pragului minim, diferenţieri mai dificile), tactul (diferenţieri mai dificile). • Scăderi în manifestarea mişcărilor privind: intensitatea, viteza şi mai puţin precizia care este bine conservată. • Atenţia generală scade uşor dar cea profesională chiar creşte în primul substadiu.

100

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

• Capacităţile de gândire, antrenate de profesie, tind să-şi păstreze nivelul funcţional pe toată durata stadiului (operativitatea generală a gândirii, înţelegerea, decodificarea semantică) iar cele neantrenate scad (cele de calcul, de operare cu relaţii spaţio-temporale) fără însă a tulbura desfăşurarea activităţilor. • Memoria de lungă durată excelează în organizarea materialului iar cea de scurtă durată scade discret după 45 ani, fără a tulbura adaptarea. • Imaginaţia are structuri maturizate de prelucrare a datelor şi este mai bine reglată de gândire. • Afectivitatea este variată, bogată şi maturizată. • Structurile motivaţionale sunt dominate de cele pentru profesie şi pentru viaţa familială. • Personalitatea, în ansamblu, atinge maturitatea de manifestare demonstrând: stăpânire de sine, echilibru afectiv, independenţă, autonomie, obiectivitate în perceperea de sine şi a altora, deschidere spre viitor dar ponderată, prudentă. • Adultul este văzut ca generaţia de bază care îşi asumă sarcinile şi responsabilităţile majore în profesie, familie, societate.

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare
Îţi recomand să rezolvi probele de autoevaluare pe loc, însă unele îţi cer să faci, mai întâi, o mică investigaţie asupra persoanelor apropiate, care au vârsta între 35 şi 65 ani. Întrebarea nr. 1 Este de ajuns dacă observi 3 persoane de vârsta aceasta. Întrebarea nr. 2 În discuţia pe care o vei avea cu persoanele de peste 50 ani foloseşte drept ghid cea ce este punctat în paragraful anterior. Întrebarea nr. 3 Trebuie să ai în vedere caracteristicile văzului şi auzului. Întrebarea nr. 4 Aprecierile persoanelor cu care vei discuta vor fi aproximative şi atunci vei lua ca reper ceea ce le era caracteristic în tinereţe.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

101

Adultul – stadiul maturizării psihice

Întrebarea nr. 5 Este de ajuns să discuţi cu două persoane ca să-ţi dai seama de aspectele funcţionale ale atenţiei lor. Întrebarea nr. 6 Încearcă să-l orientezi pe profesorul respectiv spre compararea capacităţilor lui de acum cu cele din tinereţe, de la începutul carierei. Întrebarea nr. 7 Să te aştepţi şi la recunoaşterea acestor scăderi dar şi la ascunderea lor, pentru că nu este un fenomen agreat ci este văzut ca o deficienţă. Întrebarea nr. 8 Trebuie alese: b, d şi f. Întrebarea nr. 9 Îţi va fi mai greu să spui ceva despre volumul vocabularului dar vei putea face precizări asupra bogăţiei frazelor, a corectitudinii gramaticale, a pronunţiei etc. Întrebarea nr. 10 Te vei servi de punctajul din paragraful anterior. Ar fi bine însă să faci şi o apreciere globală. Întrebarea nr. 11 Prin urmare, trebuie să ai în vedere experienţa afectivă, bogăţia emoţiilor şi sentimentelor şi varietatea lor, existenţa unor sentimente care sunt ale adulţilor, echilibrul emoţional, stăpânirea de sine. Întrebarea nr. 12 Poţi să răspunzi la această întrebare apelând la cărţi de literatură în care sunt reflectate sentimentele parentale.

102

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

Lucrarea de verificare nr. 4 şi modul de evaluare
1. Care sunt substadiile adultului şi care sunt dominantele caracteristice fiecăruia? (Adult tânăr 35-45 ani integrare şi adaptare profesională intensă, statut şi roluri familiale consolidate, integrare socială responsabilă; adultul mijlociu 4555 ani, vârful avansării în profesie, roluri familiale mai relaxate; valori şi atitudini sociale amplificate; adult tardiv 55-65 ani menţinerea competenţei, pregătirea pensionării.) 2. Ce modificări organice apar la adulţi? (Vezi paragraful corespunzător.) 3. Ce schimbări se produc în înfăţişarea generală a adulţilor? (Creşterea greutăţii corporale, îngroşarea mijlocului, accentuarea trăsăturilor, riduri, încărunţire.) 4. Ce schimbări se produc în sensibilitatea şi percepţiile vizuale ale adultului? (Vezi paragraful corespunzător.) 5. Ce schimbări se produc în manifestarea auzului la adulţi? (Scăderea 6. Ce sensibilităţii prezintă auditive generale, conservarea (Scade capacităţilor cerute de profesie.) particularităţi motricitatea adulţilor? intensitatea şi viteza, se conservă precizia mişcărilor.) 7. Care este dinamica atenţiei generale şi a celei profesionale la adult? (Atenţia generală scade, cea profesională creşte uşor la adultul tânăr.) 8. Ce critici au fost aduse cercetărilor iniţiale asupra gândirii şi inteligenţei adulţilor? (Au aplicat aceleaşi teste ca la tineri, nu au luat în considerare factori cum ar fi: gradul de şcolaritate şi calificare, solicitările profesiei, petrecerea timpului liber; nu au relevat posibilităţile de compensare.) 9. Cum se manifestă capacitatea de gândire şi inteligenţa adulţilor? (Abilităţile mentale antrenate de profesie cresc, capacităţile neantrenate scad la toată lumea.) 10. Ce caracteristici are memoria adulţilor? (Gradul cel mai înalt de organizare a materialului de memorat, dezvoltarea memoriei profesionale, scăderea memoriei de scurtă durată după 55 ani.)
Proiectul pentru Învăţământul Rural

103

Adultul – stadiul maturizării psihice

11. Prin ce se caracterizează limbajul adulţilor? (Mecanisme verbale consolidate, adaptarea comunicării la circumstanţe, comunicare nonverbală adaptată.) 12. Cum se manifestă capacităţile de învăţare la adulţi? (Realizează uşor unitatea dintre abstract şi concret, extrag uşor ce este important, identifică aspectele aplicative, cer ca cele ce li se dă de învăţat să fie riguroase şi precise.) 13. Cum se exprimă procesul de maturizare afectivă a adulţilor? (Cea mai bogată viaţă afectivă, sentimente puternice, mare stăpânire, investiţii afective puternice.) 14. Caracterizaţi structurile motivaţionale ale adulţilor. (Motivaţie profesională foarte intensă, motivaţie pentru viaţa familială, interese pentru viaţa socială şi politică.) 15. În ce se exprimă maturizarea personalităţii adulţilor. (Stăpânire de sine, echilibru afectiv, independenţă în decizie şi acţiune, autonomie deplină, prudenţă, obiectivitatea în perceperea de sine, proiectarea prudentă a viitorului, înfruntarea matură a marilor încercări de viaţă.) Evaluarea se va face în felul următor: Se acordă câte un punct pentru răspunsurile corecte la întrebările: 4, 5, 6, 11. Se acordă câte două puncte pentru răspunsurile corecte la întrebările: 2, 3, 7, 9, 10, 13, 14. Se acordă trei puncte pentru răspunsurile corecte de la întrebările: 1, 8, 12, 15. Total maxim: 30. Totalul se împarte la 3 şi rezultă o notă din scara 110. Se pot acorda şi fracţiuni de punct iar rotunjirea se face de la 0,50 în sus în favoarea studentului. Răspunsurile se redactează pe foi separate. Lungimea lucrării este în medie de 4 pagini.

104

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Adultul – stadiul maturizării psihice

Bibliografia minimală
– ALLPORT G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, 1981, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 202-203. – ATKINSON RITA, ATKINSON R.C., SMITH E.E., BEM DJ., Introducere în psihologie, 2002, Ed. Tehnică, Bucureşti, p. 136137. – BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Ed. Tehnică, Bucureşti, p. 283-294. – BONCHIŞ ELENA, SECUI MONICA, Psihologia vârstelor, 2004, Editura Universităţii din Oradea, p. 426-436. – CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, 2001, Ed. CREDIS, Bucureşti p. 357-360. – MUNTEANU ANCA, Psihologia Vârstelor adulte şi ale senectuţii, 2004, Editura Eurobit, Timişoara, p. 80-83. – ZALATE M., Fundamentele psihologiei, 2000, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, p. 309-312.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

105

Ciclul bătrâneţii

Unitatea de învăţare nr. 5
CICLUL BĂTRÂNEŢII
CUPRINS 5.CICLUL BĂTRÂNEŢII ...................................................................................................107 Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5.................................................................................107 5.1. Bătrâneţea cel de al treilea ciclu al vieţii..................................................................107 5.2.Regresiile în plan biologic la bătrâneţe.....................................................................111 5.3.Modificări specifice bătrâneţii în planul sensibilităţii şi al motricităţii .........................114 5.4.Conservări şi regresii ale capacităţilor cognitive complexe la bătrâni.......................115 5.5.Modificări ale afectivităţii şi motivaţiei la bătrâneţe ...................................................119 5.6.Schimbări caracteristice în manifestarea personalităţii la bătrâneţe.........................121 Rezumatul acestei unităţi de învăţare ..............................................................................123 Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare....................................125 Lucrarea de verificare nr. 5 şi modul de evaluare ............................................................126 Bibliografia minimală ........................................................................................................128

106

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

5. CICLUL BĂTRÂNEŢII Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5
După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor putea: • să explice preocupările psihologiei şi ale altor ştiinţe pentru această ultimă parte a vieţii; • să identifice principalele schimbări biologice care apar la vârsta a treia; • să rezume modificările din sfera sensibilităţii şi motricităţii, caracteristice bătrâneţii; • să dezvolte ideile referitoare la gândirea, memoria şi limbajul bătrânului; • să identifice schimbările semnificative şi caracteristice bătrâneţii, în planul afectivităţii şi motivaţiei; • să explice schimbările care apar în manifestarea personalităţii bătrânilor; • să enumere direcţiile de intervenţie în sprijinul persoanelor de vârsta a treia.

5.1. Bătrâneţea cel de al treilea ciclu al vieţii
Dincolo de 65 de ani începe ultimul ciclu al vieţii, care nu este dorit, dar de care nimeni nu scapă. Instalarea bătrâneţii este un fenomen natural rezultat din legităţile vieţii şi faţă de care, ştiinţa a încercat să găsească nu căi de înlăturare, ci de întârziere, de amânare, de ameliorare. Preocupările referitoare la bătrâneţe sunt vechi, dar cercetarea Cercetarea fenomenului îmbătrânirii propriu-zisă, desfăşurată sistematic şi în profunzime, a început după 1944. În 1950 Congresul Internaţional de Psihologie de la Liege pune mai insistent problemele bătrâneţii. Cercetările încep să se înmulţească şi apar institute cu orientări, atât spre investigaţia ştiinţifică cât şi spre tratament. Un astfel de institut, cu un bun renume în lume este şi în România la Otopeni.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

107

Ciclul bătrâneţii

Interesul pentru toate schimbările care se petrec în ultima parte Creşterea longevităţii şi creşterea interesului pentru psihologia bătrâneţii. a vieţii a fost susţinut şi de creşterea longevităţii în acest secol. Mai ales în ţările civilizate, durata medie a vieţii este la bărbaţi de 70 ani şi la femei de 75 ani. Sunt destui şi cei care trăiesc până spre 85-90 ani. Dar procesul de îmbătrânire presupune o interacţiune deosebită între schimbările biologice şi cele psihice şi se constată că ritmul şi profunzimea celor din urmă au o mare importanţă în instalarea celei de a treia vârste. De aceea cercetarea psihologică a bătrâneţii s-a accentuat. Totodată, s-a constatat că transformările fizice şi psihice de la vârsta a treia nu sunt la fel în toate momentele acestui ciclu şi de aceea au fost distinse câteva stadii care se deosebesc semnificativ unele de altele. Astfel, psihologii americani disting „young old” între 65 şi 75 ani şi „old-old” după 75 ani. În literatura românească de specialitate sunt considerate următoarele stadii: între 65 şi 70 de ani este stadiul de trecere; între 70-80 ani este prima bătrâneţe; între 8090 ani a doua bătrâneţe şi după 90 ani marea bătrâneţe (U. Şchiopu şi E. Verza, 1995). Temă de reflecţie nr. 1 Identifică printre cunoştinţele şi rudele tale persoane cu vârsta de peste 65 ani şi vezi în ce măsură se consideră ei înşişi bătrâni. Scrie concluziile aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 125 Stadiul de trecere (65-70 ani) prezintă câteva caracteristici: • chiar cei ce se află în această perioadă a vieţii încă nu se consideră bătrâni (75% dintre cei trecuţi de 60 ani nu spun despre ei că sunt bătrâni) ceea ce arată că din punct de vedere subiectiv îşi simt încă disponibilităţile pentru activităţi şi relaţii; 108
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Stadiul de trecere (65-70 ani)

Ciclul bătrâneţii

• chiar dacă pensionarea deja s-a produs, la finalul ciclului anterior, şi s-a anulat identitatea profesională, multe persoane dispun de rezerve fizice şi intelectuale, de experienţă profesională bogată, de aptitudinile pe care le-au manifestat ani în şir. G.W. Allport spune că societatea pierde foarte mult pentru că nu utilizează disponibilităţile vârstnicilor (1981, p. 309). O parte dintre persoanele de peste 60 ani reuşesc să-şi găsească încă de lucru în sfera profesiei pe care au practicat-o. Dar cei mai mulţi îşi investesc forţele fizice şi psihice în activităţi casnice, culturale sau îşi cresc nepoţii şi ajută familiile tinere. Ei îşi organizează astfel programul de viaţă în raport cu aceste posibilităţi şi reuşesc să rămână activi şi folositori; • totodată, relaţiile lor sociale se mai restrâng şi unii pot trece printr-o criză de prestigiu şi de scădere a interesului pentru viaţă. Ei spun că „nu mai sunt ce au fost”; • poate apare o anume fragilitate biologică şi astfel se îmbolnăvesc mai frecvent şi se vindecă mai greu. Însă în ansamblu, este un stadiu care nu pune prea mari probleme. Temă de reflecţie nr. 2 Discută cu o femeie şi cu un bărbat despre felul în care şi-au reorganizat programul de viaţă, după pensionare. Scrie concluziile tale aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 125 Prima bătrâneţe (70-80 ani) Stadiul primei bătrâneţi (70-80 ani) are următoarele

caracteristici distinctive: • scad mai mult capacităţile lor fizice şi psihice şi-i determină să-şi reducă angajările în activităţi şi relaţii; • acordă mai mare atenţie păstrării sănătăţii şi tratării stărilor de boală, aceasta fiind o temă prioritară a comunicării cu alţii;

Proiectul pentru Învăţământul Rural

109

Ciclul bătrâneţii

• îşi recunosc limitele datorate bătrâneţii dar dacă nu intervin probleme grave de sănătate îşi trăiesc viaţa relativ senin şi cu satisfacţia pentru ce au realizat până acum; • pot avea dificultăţi materiale şi financiare şi trebuie ajutaţi de cei tineri. A doua bătrâneţe (80-90 ani) A doua bătrâneţe este cuprinsă, aşa cum am precizat, între 80 şi 90 ani şi se caracterizează prin: • scăderi accentuate ale capacităţilor fizice şi psihice; • starea de sănătate este din ce în ce mai ameninţată; • cuplul conjugal se poate destrăma datorită dispariţiei unuia dintre parteneri; • modificările în plan afectiv sunt intense şi dominate adesea de sfârşitul implacabil şi de singurătate; • apare dependenţa de altul pentru rezolvarea problemelor curente ale vieţii. Dincolo de 90 ani povara bătrâneţii este suportată cu greu şi de cel în cauză şi de restul familiei. Persoanele respective trebuie ajutate şi supravegheate aproape continuu. Temă de reflecţie nr. 3 Poartă o discuţie cu un bunic sau o bunică aflată în unul din aceste stadii şi vezi cum îşi percep ei vârsta şi transformările caracteristice acesteia. Scrie aici concluziile tale.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 125

110

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

5.2. Regresiile în plan biologic la bătrâneţe
Pe măsură ce se înaintează în vârstă, se produc o serie de schimbări chiar în regimul de viaţă al persoanelor în vârstă, care se accentuează de la un stadiu la altul şi anume: Modificări în regimul de viaţă • scade durata generală a somnului. Apar frecvent insomnii. Pe parcursul zilei apar stări de oboseală; • se modifică regimul alimentar în sensul că se evită mâncărurile mai grele şi se preferă mai mult legumele şi fructele; • scade apetitul alimentar; • se reduc implicările în activităţi mai grele şi de durată. Modificările organice cele mai importante sunt: Modificări organice • la nivelul sistemului osos: se poate accentua pierderea de ţesut osos şi astfel, eventualele fracturi devin periculoase; mobilitatea articulaţiilor scade şi mişcările devin mai dificile; reumatismul, discopatiile, sciatica pot fi frecvente; se accentuează deteriorarea dentară şi apar modificări fizionomice şi dificultăţi în vorbire şi hrănire; • ţesutul muscular îşi modifică structura proteică şi funcţionalitatea. Capacitatea de tonus muscular descreşte. Mişcările mâinilor devin mai lente şi mersul este mai încet şi mai greoi. Scade funcţionalitatea muşchilor implicaţi în digestie şi respiraţie; • aparatul circulator prezintă următoarele modificări: creşterea tensiunii arteriale, îngroşarea pereţilor vaselor sangvine, micşorarea lumenului acestora şi apariţia pericolului de infarct. Cardiopatiile devin frecvente; • modificările la nivelul aparatului respirator sunt următoarele: funcţionarea de ansamblu este mai slabă; respiraţia este mai superficială, oxigenarea întregului organism este diminuată; apar îmbolnăviri dese (bronşite, emfizem pulmonar); • în funcţionalitatea aparatului digestiv apar următoarele modificări: scăderea secreţiilor unor glande (salivare, gastrice, pancreatice şi ceva mai puţin ale ficatului) modificarea digerării substanţelor şi scăderea capacităţilor de absorbţie a lor, la nivelul intestinului subţire; 111

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

modificări

destul

de

importante

apar

în

sistemul

neuroendocrin, cum ar fi: diminuarea activităţii tiroidei, creşterea celei a suprarenalelor generând sclerozarea vaselor şi accentuarea tensiunii arteriale; • sistemul nervos central suferă următoarele modificări mai importante: accentuarea deteriorării neuronilor şi scăderea generală a greutăţii creierului (până la 1250 gr la bărbaţi şi 1125 gr. la femei) aplatizarea scizurilor şi circumvoluţiunilor, scăderea mobilităţii excitaţiei şi inhibiţiei, creşterea latenţei în emiterea răspunsurilor la excitanţii complecşi. Încetinirea activităţii sistemului simpatic şi parasimpatic explică unele din schimbările funcţionale analizate mai sus. Temă de reflecţie nr. 4 Poartă o discuţie cu o persoană în vârstă şi vezi în ce măsură îşi dă seama de toate modificările prezentate mai sus. Scrie răspunsul tău aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 125 Ritmurile şi amploarea modificărilor organice la care ne-am referit pot fi diferite de la persoană la persoană, în funcţie de: a) zestrea ereditară a fiecăruia; b) felul în care s-a desfăşurat viaţa până a intra în bătrâneţe; c) regimul de viaţă din acest ciclu. De aceea se spune că trebuie să te pregăteşti ca să îmbătrâneşti frumos.

Factorii de diferenţiere a procesului de îmbătrânire.

112

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

Temă de reflecţie nr. 5 Cum crezi că fiecare trebuie să se pregătească să îmbătrânească frumos? Scrie răspunsul tău aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 125 Alături de schimbările funcţionale ale organismului sunt şi altele Modificări corporale exterioare. referitoare la aspectele exterioare corporale. Cele mai importante sunt: • scăderea înălţimii generale a corpului şi apariţia gârbovirii progresive; • modificări ale taliei şi greutăţii generale corporale, obezitatea fiind frecventă; • modificări fizionomice: accentuarea mai mare a trăsăturilor şi ridurilor, pierderea danturii, albirea totală a părului; pielea este în general mai subţire, palidă, uscată şi cu o pigmentare caracteristică. Toate acestea influenţează imaginea de sine a persoanelor şi modifică atitudinile faţă de sine. Temă de reflecţie nr. 6 Discută cu o persoană cu vârsta de peste 70 ani şi vezi în ce măsură îşi dă seama de toate modificările corporale externe. Scrie răspunsul tău aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 125

Proiectul pentru Învăţământul Rural

113

Ciclul bătrâneţii

5.3. Modificări specifice bătrâneţii în planul sensibilităţii şi al motricităţii
În acest al treilea ciclu al vieţii scad sensibil capacităţile senzoriale şi motrice astfel: mai lent între 65-70 ani, mai accentuat între 70-75 ani, cu tendinţa de stabilizare la niveluri reduse. Cele mai importante schimbări sunt următoarele: • la nivelul sensibilităţii vizuale: scade acomodarea cristalinului Modificări ale sensibolităţii vizuale. (cu o reechilibrare interesantă la 70 ani), vederea în adâncime şi claritatea imaginilor. Câmpul vizual se reduce şi se modifică activitatea retinei aşa că diferenţierea culorilor este mai slabă (U. Şchiopu, E. Verza). Bătrânii au şi mai mare nevoie de lumină în mediul ambiant. Pot apare boli oculare (cataracta, glaucomul), ce trebuie cu atenţie şi prompt tratate; Scăderi ale sensibilităţii auditive • sensibilitatea auditivă suferă modificări mai lente între 65 şi 75 ani dar apoi scăderile sunt mai accentuate pentru toate felurile de sunete (verbale, muzicale, naturale). Apare un fel de surditate psihică, adică bătrânul aude sunetele verbale dar nu înţelege ce i se comunică. Bătrânii au o reactivitate specială la zgomotele de orice fel. Acestea îi irită; • sunt scăderi şi ale sensibilităţii termice şi tactice dar acestea au o influenţă mai mică asupra comportamentelor bătrânilor. Modificările în sfera auzului şi văzului influenţează mai mult activităţile şi relaţiile bătrânilor. Temă de reflecţie nr. 7 Discută cu persoane de peste 70 ani şi vezi în ce măsură scăderea văzului şi auzului îi stânjeneşte în activităţi şi comunicare. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 125

114

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

Motricitatea: • scad viteza, forţa, precizia, supleţea mişcărilor; • se păstrează deprinderile de bază.

În ceea ce priveşte motricitatea se pot releva următoarele aspecte specifice bătrâneţii: • scad progresiv şi din ce în ce mai mult precizia, supleţea, viteza, forţa şi gradul de coordonare a mişcărilor; • deprinderile motorii implicate în autoserviri se conservă foarte multă vreme; • mersul este mai greoi, mai încet, mai nesigur; • la începutul ciclului persoanele îşi păstrează şi manifestă satisfăcător deprinderile de conducători auto, compensând, mai ales prin prudenţă, scăderile semnalate anterior. Temă de reflecţie nr. 8 Ce crezi că este specific bătrânului în felul în care îşi conduce automobilul? Scrie răspunsul tău aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 125 Trebuie să facem o observaţie generală şi anume că atât sensibilitatea cât şi motricitatea tind să se conserve mai multă vreme dacă au fost mult solicitate şi antrenate în profesie şi alte activităţi realizate în etapele anterioare ale vieţii.

5.4. Conservări şi regresii ale capacităţilor cognitive complexe la bătrâni
În activităţile curente ale bătrânilor sunt implicate mai ales capacităţile de memorie, gândire şi comunicare verbală. Gradul de conservare al acestora este determinat de a) zestrea genetică; b) evenimentele de viaţă trăite; c) calitatea şi satisfacţiile vieţii profesionale; d) implicarea în plan familial şi responsabilitatea asumată. De aceea, faţă de tabloul general la care ne vom referi, sunt foarte multe variaţii individuale.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

115

Ciclul bătrâneţii

În ceea ce priveşte memoria bătrânilor, trebuie reţinute următoarele modificări: • memoria de foarte scurtă durată, numită operaţională se conservă mult şi în ciclul bătrâneţii şi asigură coerenţa activităţilor (R.M. Lerner, D.F. Hultsch, 1983); Scăderi ale memoriei de scurtă durată Memoria de lungă durată • memoria de scurtă durată adică până la 8-10 minute, care a început să scadă încă la adult, continuă să se diminueze uşor în stadiul de trecere şi descreştere evident dincolo de 80 ani aşa că este posibil să-ţi pună aceeaşi întrebare la scurte intervale de timp; • memoria de lungă durată conservă multă vreme ceea ce s-a acumulat în anii anteriori. Integrarea în sisteme şi organizările succesive ale celor memorate, le permit să se păstreze bine dar actualizările se pot face cu unele confuzii, chiar dacă este vorba de memoria profesională (Helen Bee, 2000). Dacă avem în vedere evenimentele vieţii personale, adică ceea ce se numeşte memoria biografică (M. Zlate, 1999), la bătrâneţe se constată un fenomen Fenomenul reminiscenţei foarte interesant relevat de multă vreme de Th. Ribot, şi anume, cel al reminiscenţei. El constă în faptul că bătrânii îşi pot aminti, cu numeroase detalii, evenimentele trăite în copilărie, adolescenţă, tinereţe şi ei înşişi spun aşa „parcă a fost ieri”, fiind surprinşi de intensitatea şi bogăţia propriilor amintiri; Temă de reflecţie nr. 9 Provoacă o persoană în vârstă să-ţi relateze un eveniment trăit în adolescenţă şi consemnează amănuntele redate de aceasta. Scrie răspunsul tău aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 126 • dacă trebuie să memoreze ceva acum, la vârsta bătrâneţii se constată că pe măsură ce trec anii scad: viteza de întipărire, timpul de păstrare, promptitudinea actualizării. Procesele de elaborare şi organizare a materialului sunt mai scăzute (R.M. Lerner, D.F. Hultsch, 1983); 116
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

• în genere recunoaşterile sunt mai bune decât reproducerile; Hipomnezii, amnezii • după 80 de ani hipomnezia (capacităţi de memorie scăzută) se accentuează iar amnezia ( incapacitatea de reamintire) cuprinde câmpuri mai largi ale experienţei trecute. Mulţi bătrâni înregistrează toate acestea ca pe ceva firesc dar alţii devin neliniştiţi, necăjiţi, nefericiţi comparându-se cu felul în care s-au manifestat în trecut. Gândirea şi inteligenţa bătrânilor prezintă modificări caracteristice dar mai puţin accentuate faţă de memorie. Cele mai importante sunt următoarele: Inteligenţa scade uşor şi progresiv • după 60 de ani inteligenţa scade uşor şi progresiv dar este activă încă foarte multă vreme mai ales la persoanele care au avut profesii intelectuale; • în stadiul de trecere se conservă bine capacităţi intelectuale cum ar fi înţelegerea şi decodificarea semantică dar scad cele privind operarea cu relaţii spaţio-temporale şi de calcul mental; • operativitatea generală a gândirii se conservă foarte bine până dincolo de 75 ani (U. Şchiopu, E. Verza); • capacitatea de a raţiona, deşi se manifestă mai lent, se Se conservă: • operativitatea generală; • capacitatea de a raţiona. Scade: • fluenţa ideilor; • flexibilitatea gândirii păstrează bine, la multe persoane, până la adânci bătrâneţi; • apar limitări ale capacităţilor de demonstrare şi argumentare şi de aceea bătrânii nu se mai antrenează în dispute aprige; • fluenţa ideilor scade şi apare un fel de „vid intelectual” care generează îndoieli şi lipsa tendinţei de a mai participa la dezbateri; • înaintarea în vârstă aduce şi o anumită rigiditate a opiniilor şi stilului de gândire care ies în evidenţă mai ales în confruntarea cu tinerii; • bătrânii sunt rezistenţei la sugestii şi tind să-şi păstreze un mod de a gândi şi acţiona care s-a consolidat puternic de-a lungul anilor.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Ciclul bătrâneţii

Temă de reflecţie nr. 10 Care din caracteristicile gândirii bătrânilor creează mai multe dezadaptări pentru ei? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 126 Printre cele mai importante modificări în sfera limbajului la bătrâneţe, reţinem: • în stadiul de trecere nu sunt relevate aspecte deosebite Scade: • viteza vorbirii; • fluenţa verbală; • claritatea pronunţiei; • armonia scrisului. comparativ cu vârsta adultă; • în finalul primei bătrâneţi şi în cea de a doua se înregistrează o viteză mai scăzută a vorbirii şi apariţia unor pauze, uneori stânjenitoare; fluenţa verbală scade; • pronunţia este mai anevoioasă la vârstele înaintate iar în stări de oboseală sau boală poate apare chiar o uşoară bâlbâială şi repetarea neadecvată a unor cuvinte; • exprimarea scrisă poate prezenta următoarele schimbări: scris sacadat, tremurat, nesigur, colţuros. Temă de reflecţie nr. 11 Compară scrisul unor persoane tinere şi a altora mai în vârstă care-ţi sunt bine cunoscute. Scrie concluziile aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 126

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

• conţinutul celor scrise depinde de mulţi factori cum ar fi inteligenţa, cultura generală şi profesională, existenţa unor aptitudini. De aceea sunt persoane care şi dincolo de 80 ani pot fi autori de studii, cărţi, invenţii etc.

5.5. Modificări ale afectivităţii şi motivaţiei la bătrâneţe
Toate schimbările la care ne-am referit până acum produc dificultăţi mai mari sau mai mici în adaptarea la ambianţă şi acestea se reflectă imediat în plan afectiv şi motivaţional. Îmbătrânirea progresivă se resimte adesea acut în aceste planuri şi riscă să depăşească graniţele normalităţii. Viaţa afectivă a bătrânului prezintă următoarele modificări: • răspund afectiv mai crescut faţă de orice modificări ale ambianţei; Dominanţa trăirilor negative odată cu accentuarea îmbătrânirii. • tendinţa spre dominarea trăirilor afective negative cum ar fi tristeţea, supărarea, neliniştea etc.; • manifestările emoţionale îmbracă forme mai primitive adică: depăşiri rapide alte intensităţilor normale, accentuarea labilităţii afective, intensificarea conduitelor emoţional expresive mai mult decât trebuie; • ieşirea din câmpul profesional încă înainte de intrarea în acest ciclu aduce domolirea amorului propriu şi diminuarea până la dispariţia frământărilor din acest plan; Trăiri pozitive generate de sănătatea bună şi bunăstarea celor apropiaţi • dacă starea sănătăţii este bună, bătrânii pot trăi momentele de bucurie ale întregii familii şi pot fi fericiţi datorită realizării şi împlinirii vieţii celor apropiaţi lor; • sentimentele parentale se îmbogăţesc cu dragostea pentru nepoţi. Bătrânii au o dorinţă puternică de a avea şi a creşte nepoţi şi chiar sunt mai puternic legaţi afectiv de aceştia decât au fost cu proprii copii. Se vorbeşte astfel de o perioadă postparentală şi de rolurile de bunici (H. Bee, 2000); • după 70 ani poate apare o contemplare liniştită şi senină a evenimentelor de viaţă trăite anterior (U. Şchiopu, E. Verza, 1995) şi aceasta poate fi o sursă importantă de bucurii şi mulţumire;
Proiectul pentru Învăţământul Rural

119

Ciclul bătrâneţii

Pericolul instalării depresiei asociată cu tendinţa de suicid

• dar nefericirea se poate instala mai îndelung în stadiile de bătrâneţe mai avansată când apare deteriorarea de durată a sănătăţii, lipsuri materiale mari, dificultăţi ale celor dragi, determinând nu doar tristeţe ci stări depresive puternice; • dispariţia prin moarte a prietenilor apropiaţi sau a partenerului de viaţă poate accentua frica de finalul vieţii şi mai ales instalarea persistentă a tristeţii; • cea mai importantă tulburare afectivă a vârstei a treia este depresia (D. Salade, 1992). Ea determină dezechilibru în plan organic şi dezadaptări de toate felurile în relaţiile cu ambianţa şi se poate afla la originea tendinţelor de suicid. Dar un puternic sentiment religios este un foarte bun aliat în lupta cu neajunsurile bătrâneţii; • la toate acestea se pot adăuga idei de inutilitate, de nebăgare în seamă de către ceilalţi, de marginalizare şi chiar de persecuţie care-i fac pe bătrâni să fie şi mai iritabili, nemulţumiţi, arţăgoşi şi să fie greu să le intri în voie. Aceşti factori pot favoriza însingurarea bătrânului. Singurătatea este pentru persoana în vârstă un mare duşman. Temă de reflecţie nr. 12 Fă un tablou al manifestărilor afective din cursul unei zile a unei persoane în vârstă din familia ta. Scrie răspunsul aici.

La bătrâneţea înaintată apar temeri de boală, singurătate, moarte

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 126 Structurile motivaţionale ale bătrâneţii reflectă schimbările din viaţa afectivă şi din activitatea şi statutul bătrânilor. Cele mai Rămân active motivele vieţii de fiecare zi importante caracteristici sunt: • dispar motivaţiile profesionale şi rămâne doar amintirea realizărilor semnificative cu care ei se pot mândri; • rămân active motivele pentru activităţile vieţii de fiecare zi;

120

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

• sentimentele faţă de copii şi nepoţi îi motivează pentru a-i ajuta şi a fi fericiţi că o pot face; • armonia în cuplul conjugal este un motiv important pentru convieţuire şi pentru securizarea reciprocă între soţi; • în stadiul de trecere şi în bună parte în prima bătrâneţe, pot fi active interesele culturale şi bătrânii sunt interesaţi de excursii, spectacole, cărţi etc.; • mai ales persoanele de sex masculin pot avea, până către 75 ani interese sociale şi politice încă foarte active. Unii pot ocupa locuri de vârf în ierarhia organizaţională socială sau politică. Temă de reflecţie nr. 13 Discută cu 10 persoane de vârsta a treia bărbaţi şi femei şi identifică interesul lor pentru viaţa socială şi politică (mai ales la cei din mediul urban). Scrie aici concluziile tale.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 126

5.6. Schimbări caracteristice în manifestarea personalităţii la bătrâneţe
Se poate spune că înaintarea în vârstă aduce schimbări în toate dimensiunile personalităţii: La bătrâneţe trecutul este lung şi viitorul scurt. a) dimensiunea proiectivă se reflectă bine în faptul că pentru bătrân trecutul este lung dar viitorul este scurt. Conştientizarea acestui aspect produce o simplificare a planurilor de viaţă, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere este chiar un semn de înţelepciune (N. Mărgineanu, 1973). Dorindu-şi ceea ce poate fi atins într-un timp relativ apropiat, vor apare aspiraţii potrivit cu condiţiile, se vor evita încordările inutile şi dezamăgirile, se va parcurge cu mai mult calm drumul realizării acestor proiecte;
Proiectul pentru Învăţământul Rural

121

Ciclul bătrâneţii

b) în plan caracterial, ieşirea la pensie produce o descreştere a responsabilităţii în acest plan al vieţii şi acest fapt este însoţit de relaxare şi bucuria de a avea o mai mare libertate. În prima parte a bătrâneţii, până către 75 ani, se manifestă solidar cu familia şi cu generaţia şi poate avea noi responsabilităţi faţă de sarcinile familiale. Ataşamentul faţă de familie şi atitudinile pozitive faţă de cei apropiaţi se conservă odată cu înaintarea în vârstă dar nu mai sunt însoţite şi de angajarea efectivă pentru a le traduce în fapt, mai ales dacă intervin probleme de sănătate şi dacă scad capacităţile fizice şi psihice; Temă de reflecţie nr. 14 Completează spaţiile libere: Pentru bătrân trecutul este
........................................................... ..................................................

iar viitorul este

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 126 c) cercetătorii au recunoscut o scădere generală a energiei psihofizice a persoanelor în vârstă, o vagopsihotonie, cum au numitVagopsihotonie şi introversie o ei care, îi face să facă totul cu o anume încetineală, ceea ce nu le era caracteristic în perioadele anterioare de viaţă. Totodată, poate fi prezentă, pe perioade lungi de timp, starea de oboseală şi de epuizare. Acestora li se adaugă dificultăţile de participare activă şi de comunicare ce-i fac pe bătrâni să se poarte din ce în ce mai mult ca nişte persoane puternic introvertite. De aceea cei mai tineri tind să-i viziteze mai puţin pentru că au impresia că nu sunt bine veniţi. Teama de boală şi de moarte îi poate face mai egoişti, mai pretenţioşi, mai nemulţumiţi faţă de cum li se pare că îi tratează ceilalţi; d) sunt schimbări importante şi la nivelul imaginii de sine. La început bătrânii pot trece printr-o criză de identitate pentru că văd că nu mai sunt ce au fost. În funcţie de trecutul lor, de poziţiile 122
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

importante profesionale şi sociale pe care le-au avut unii bătrâni pot ajunge la un fel de hipertrofiere a sinelui şi îşi exagerează drepturile, diminuează meritele celorlalţi, devin aroganţi şi dispreţuitori şi în aceste condiţii sunt greu de îngrijit şi ajutat. Bătrâneţea înaintată poate duce şi la deteriorări grave ale personalităţii (apariţia demenţei senile, a pierderii identităţii personale, a alcoolismului, vagabondajului etc.). Prin urmare, bătrâneţea este o problemă atât individuală cât şi socială. Ţările bogate au reuşit să dezvolte servicii numeroase care-i sprijină pentru a parcurge mai uşor ultimii ani de viaţă.

Rezumatul acestei unităţi de învăţare
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, trebuie să reţii următoarele idei: • Cel de al treilea ciclu al vieţii este al bătrâneţii şi corespunde intervalului de la 65 ani la sfârşitul vieţii. • Ciclul bătrâneţii are următoarele stadii: a) stadiu de trecere (65-70 ani) care se caracterizează prin modificări discrete fizice şi psihice şi păstrarea încă a capacităţilor de acţiune şi comunicare; b) prima bătrâneţe (70-80 ani) în care scăderile capacităţilor fizice şi psihice se accentuează şi persoanele îşi reduc activităţile şi relaţiile; c) a doua bătrâneţe (80-90 ani) când scăderea capacităţilor fizice şi psihice se accentuează şi apare dependenţa de altul în satisfacerea trebuinţelor şi d) marea bătrâneţe, după 90 ani când trebuie să se acorde ajutor şi supraveghere permanentă. • Intrarea în al treilea ciclu al vieţii implică modificări funcţionale în sensul a) scăderii activităţii aparatului respirator, circulator, digestiv; b) fragilizarea sistemului osos şi a celui muscular; c) modificări neurohormonale; d) deteriorări ale ţesutului nervos şi modificări funcţionale ale acestuia. Apar schimbări ale siluetei corporale (gârbovire, încărunţire, ridarea pielii, pierderea dinţilor etc.). • În planul proceselor senzoriale se produc tulburări în funcţionalitatea văzului, auzului, pipăitului, olfacţiei.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

123

Ciclul bătrâneţii

• Motricitatea înregistrează schimbări constând în slăbirea forţei, vitezei, reglării mişcărilor dar cu păstrarea încă a celor complexe necesare vieţii de fiecare zi. Mersul şi manevrarea obiectelor încep să se facă mai greu. • Inteligenţa, gândirea şi memoria înregistrează scăderi progresive. Unele capacităţi mentale se păstrează (de raţionament, de înţelegere, de decodificare semantică) dar altele descresc mult (calcul mental, operaţii cu relaţii spaţiale etc.). Memoria de scurtă durată scade simţitor dar cea de lungă durată privind experienţa trecută se păstrează foarte bine. Poate apare hipomnezia şi amnezia. • Limbajul pierde fluenţa şi pot apare dificultăţi de pronunţie şi de ritm. Scrisul devine tremurat, nesigur, colţuros. • În plan afectiv se pot instala emoţii negative pe durată lungă dar atunci când sănătatea este bună şi interacţiunile cu ambianţa se realizează cu succes, se produc stări afective pozitive, se trăieşte bucuria pentru sănătatea, bunăstarea şi reuşita celor dragi. Accentuarea îmbătrânirii duce la teama de boală, de singurătate, de lipsuri materiale. • În structura motivelor se constată păstrarea celor ce susţin activităţile de fiecare zi şi comunicarea cu cei dragi, iar dorinţele şi aspiraţiile sunt raportate la timpul apropiat. • La nivelul personalităţii bătrânului cele mai importante modificări privesc: a) conştientizarea faptului că trecutul este lung dar viitorul scurt şi proiectarea vieţii este influenţată de acest fapt; b) modificări în manifestarea unor trăsături caracteriale (ataşament familial dar şi un oarecare egoism şi o irascibilitate mai greu de suportat de către ceilalţi; c) modificări ale energiei psihonervoase şi instalarea oboselii şi epuizării; o imagine de sine marcată de criza de identitate de după pensionare.

124

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare
Îţi recomandăm în primul rând să rezolvi probele de autoevaluare imediat după ce le citeşti, încercând să aplici cunoştinţele acumulate. După ce le-ai rezolvat pe toate poţi să consulţi şi această secvenţă. Întrebarea nr. 1 Este de ajuns dacă vorbeşti cu 3 persoane. Trebuie să reţii exact ce au spus şi să încerci să le interpretezi în lumina ideilor imediat anterioare. Întrebarea nr. 2 Vei vedea că femeile reuşesc mai repede şi mai bine să-şi organizeze programul de viaţă. Trebuie să explici de ce. Întrebarea nr. 3 Trebuie să faci un fel de confruntare între ce îţi vor spune şi aspectele caracteristice fiecărui stadiu al bătrâneţii. Întrebarea nr. 4 Vei constata că persoanele respective nu pot spune ceva despre modificările hormonale sau cele ale sistemului nervos dar îţi vor da amănunte despre respiraţie, activitatea inimii, digestie. Întrebarea nr. 5 Este vorba de regimul personal de viaţă şi de implicaţiile atât în plan fizic-corporal cât şi psihic. Întrebarea nr. 6 Vei obţine cu siguranţă destule amănunte dar alte aspecte nu vor fi sesizate. Pregăteşte-te să pui întrebări adecvate ca să le obţii. Întrebarea nr. 7 S-ar putea ca persoanele respective să nu fie încântate că le întrebi aşa ceva. Fii diplomat. Întrebarea nr. 8 Fie deduci răspunsurile fie faci în aşa fel încât să observi comportamentul la volan al bătrânului.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

125

Ciclul bătrâneţii

Întrebarea nr. 9 Ca să-ţi fie uşor să răspunzi la întrebare roagă persoana respectivă să-ţi prezinte un eveniment pe care şi tu l-ai trăit cândva şi fă comparaţii. Întrebarea nr. 10 Ca să răspunzi, revezi particularităţile gândirii bătrânului şi intuieşte consecinţele fiecăruia. Important este cum argumentezi. Întrebarea nr. 11 Îţi poţi fixa nişte parametri de analiză cum ar fi: mărimea, conturarea clară a literelor etc. Întrebarea nr. 12 Ai grijă să consemnezi şi evenimentul care a provocat fiecare trăire ca să poţi explica. Întrebarea nr. 13 Este important şi dacă îţi spun că nu au astfel de interese pentru viaţa socială şi politică dar în acest caz întreabă-i de ce? Întrebarea nr. 14 Cele două cuvinte pe care trebuie să le pui în locul punctelor sunt: „lung”; „scurt”.

Lucrarea de verificare nr. 5 şi modul de evaluare
1. Care sunt stadiile celui de al treilea ciclu al vieţii şi care sunt aspectele lor dominante şi caracteristice? (Între 65-70 ani stadiul de trecere: se menţin capacităţile fizice şi psihice care se investesc în activităţi casnice sau cultural-politice; 70-80 ani prima bătrâneţe – scad uşor capacităţile, se reduc activităţile şi relaţiile; 80-90 ani a doua bătrâneţe – apare dependenţa de alţii, după 90 ani marea bătrâneţe.) 2. Ce modificări organice se produc la bătrâneţe? (Sistem nervos: pierdere de ţesut, aplatizarea circumvoluţiilor, reacţii lente, pierdere de ţesut osos, tonus muscular scăzut, modificări endocrine.) 3. Ce schimbări se produc în înfăţişarea generală a persoanelor în vârstă? (Scăderea înălţimii, gârbovire, creşterea în greutate, accentuarea trăsăturilor, pierderea dentiţiei, accentuarea ridurilor, albirea părului.) 126
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ciclul bătrâneţii

4. Ce aspecte funcţionale ale văzului şi auzului sunt caracteristice pentru vârsta a treia? (Văzul: scade diferenţierea culorilor, vederea în adâncime, claritatea imaginilor, câmpul vizual; auz: scade sensibilitatea generală, apar surditatea psihică şi iritabilitatea la zgomot.) 5. Ce scăderi şi ce conservări se înregistrează în activitatea de gândire a persoanelor în vârstă? (Se păstrează operativitatea generală a gândirii şi capacitatea de a raţiona, scade capacitatea de demonstrare şi argumentare, fluenţa ideilor, flexibilitatea opiniilor.) 6. Care sunt particularităţile limbajului oral şi scris la bătrâni? (Scade viteza vorbirii, fluenţa verbală, pronunţia clară, viteza şi claritatea scrisului.) 7. Ce caracterizează memoria persoanelor de vârsta a treia? (Memoria de lungă durată se păstrează încă multă vreme, cea de scurtă durată scade progresiv, la fel viteza întipăririi, timpul de păstrare, promptitudinea reactualizării.) 8. Arătaţi aspectele specifice vieţii afective a bătrânilor. (Domină trăirile pozitive în stadiul de trecere, apoi vor fi frecvente tristeţea, supărarea, neliniştea, teama de boală, singurătate, moarte.) 9. Ce modificări se produc în structura motivaţională a bătrânului? (Motivaţia profesională încetează, se păstrează cea pentru activităţile curente, pentru viaţa culturală şi la unii şi pentru cea socială şi politică.) 10. Relevaţi particularităţile personalităţii persoanelor în vârstă. (Dimensiunea proiectivă se restrânge, apare scăderea tonusului general psihic şi tendinţa către introversie, atitudinile pozitive pentru familie se păstrează.) Lucrarea va fi scrisă pe foi separate şi transmisă tutorelui. V-a avea circa 4 pagini. Elaborează personal răspunsurile. Va fi evaluată astfel: Se acordă câte un punct pentru răspunsurile corecte de la întrebările:1, 2, 3. Se acordă câte două puncte pentru răspunsurile corecte la întrebările:4, 6, 7, 9.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

127

Ciclul bătrâneţii

Se acordă trei puncte pentru răspunsurile corecte la întrebările: 5, 8, 10. Punctaj maxim: 20 puncte. Se împarte la 2 şi se obţine o notă în scara 1-10. Dacă nota rezultată are şi 50 sutimi în plus se rotunjeşte în favoarea studentului.

Bibliografia minimală
– ALLPORT G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, 1981, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 308-309. – BONCHIŞ ELENA, SECUI MONICA, Psihologia vârstelor, 2004, Editura Universităţii din Oradea, p.471-474. – CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, 2001, Ed. CREDIS, Bucureşti p.374-379. – MUNTEANU ANCA, Psihologia Vârstelor adulte şi ale senectuţiei, 2004, Editura Eurobit, Timişoara, p. 110-123. – ŞCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia vârstelor, 1995, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 352-357.

128

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bibliografie generală

Bibliografia generală
– – – – Bucureşti. – – – – Bucureşti. – – – – – – – – CREŢU TINCA, Adolescenţa şi contextul său de DEBESSE M. (coord.), Psihologia copilului de la naştere FREUD ANNA, Eul şi mecanismele de apărare, 2002, MUNTEANU ANCA, Psihologia copilului şi dezvoltare, 2001, Ed. Credis, Bucureşti. la adolescenţă, 1970, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ed. Fundaţiei Generaţia, Bucureşti. adolescentului, 1988, Ed. Augusta, Timişoara. MUNTEANU ANCA, Psihologia vârstelor adulte şi ale ŞCHIOPU URSULA, VERZA E., Adolescenţă, senectuţii, 2004, Ed. Eurobit, Timişoara. personalitate, limbaj, 1989, Ed. Albatros, Bucureşti. ŞCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia vârstelor, ŞCHIOPU URSULA, Criza de originalitate la adolescenţi, 1995, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 1997, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

ALLPORT G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, ATKINSON L. RITA, ATKINSON C.R., SMITH E.E., BEM BAUMAN L., RICHIE R., Adolescenţa o problemă, BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Ed. Tehnică, BONCHIŞ ELENA, Studierea imaginii de sine în copilărie BONCHIŞ ELENA (coord.), Dezvoltarea umană, 2000, BONCHIŞ ELENA, SECUI MONICA (coord.), Psihologia CREŢU TINCA, Psihologia vârstelor, 2001, Ed. Credis,

1981, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. DJ, Introducere în psihologie, 2002, Ed. Tehnică, Bucureşti. părinţii un necaz, 1995, Ed. Artet, Bucureşti.

şi preadolescenţă, 1987, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea. Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea. vârstelor, 2004, Ed. Universităţii din Oradea.

129

Bibliografie generală

– – –

VERZA E., VERZA F.E, Psihologia vârstelor, 2000, Ed. ZLATE M., Fundamentele psihologiei, 2000, Ed. Pro ZLATE M. (coord.), Psihologia la răspântia mileniilor,

Pro Humanitate, Bucureşti. Humanitate, Bucureşti. 2001, Ed. Polirom, Iaşi.

130

Proiectul pentru Învăţământul Rural

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->