Sunteți pe pagina 1din 144

Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Proiectul pentru Învăţământul Rural

PEDAGOGIE PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Psihologia adolescentului şi adultului

Tinca CREŢU

2005

© 2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării

ISBN 973-0-04298-5

Cuprins

CUPRINS

pagina

1.PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE

2

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1

2

1.1.Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar

2

1.2.Transformările biologice şi debutul pubertăţii în preadolescenţă

5

1.3.Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial-perceptive de observare şi de reprezentare la preadolescenţi

7

1.4.Particularităţile proceselor cognitive complexe ale preadolescenţilor

8

1.5.Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulativ şi reglatoare din preadolescenţă

13

1.6.Particularităţile personalităţii preadolescenţilor

16

Rezumatul acestei unităţi de învăţare

19

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare

21

Lucrarea de evaluare nr. 1 şi modul de evaluare

23

Bibliografia minimală

26

2.ADOLESCENŢA-STADIUL UNOR AMPLE TRANSORMĂRI PSIHICE

28

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2

28

2.1.Dominantele în profilul de dezvoltare din adolescenta

28

2.2.Schimbări în activitatea fundamentală şi în relaţiile sociale ale adolescenţilor

30

2.3.Dezvoltarea biologică a adolescenţilor

32

2.4.Particularităţile capacităţilor senzorial-perceptive, de observare şi de reprezentare ale adolescenţilor şi postadolescenţilor

33

2.5.Gândirea formal-abstractă a adolescentului şi postadolescentului

34

2.6.Caracteristicile memoriei şi imaginaţiei adolescenţilor şi postadolescenţilor

36

2.7.Comunicarea şi limbajul în adolescenţă şi postadolescenţă

39

2.8.Evoluţia afectivităţii, motivaţiei şi voinţei în adolescenţă şi postadolescenţă

40

2.9.Personalitatea adolescentului şi postadolescentului

43

Rezumatul acestei unităţi de învăţare

51

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare

52

Lucrarea de evaluare nr. 2 şi modul de evaluare

55

Bibliografia minimală

57

Cuprins

3.Tinereţea-stadiul de dezvoltare deplină a capacităţilor fizice şi psihice umane

59

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3

59

3.1. Dominantele în profilul de dezvoltare din stadiul tinereţii

59

3.2. Capacităţile senzorial-perceptive şi motrice la tineri

61

3.3. Procesele cognitive complexe şi învăţarea la tineri

63

3.4. Afectivitatea şi motivaţia – aspecte caracteristice tinereţii

67

3.5. Particularităţile personalităţii tinerilor

72

Rezumatul acestei unităţi de învăţare

75

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare

76

Lucrarea de verificare nr. 3 şi modul de evaluare

77

Bibliografia minimală

79

81

4.ADULTUL- stadiul maturizării psihice Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4

81

4.1.

Dominantele în profilul vieţii psihice a adultului

81

4.2.Schimbări în plan biologic specifice stadiului adult

83

4.3.Particularităţi ale sensibilităţii, atenţiei şi motricităţii la adult

85

4.4.Procesele complexe – aspecte caracteristice adulţilor

88

4.5.Particularităţile învăţării la adult

93

4.6.Maturizarea afectivă şi motivaţională a adulţilor

95

4.7.Principalele particularităţi ale personalităţii adulţilor

97

Rezumatul acestei unităţi de învăţare

100

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare

101

Lucrarea de verificare nr. 4 şi modul de evaluare

103

Bibliografia minimală

105

5.CICLUL BĂTRÂNEŢII

107

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5

107

5.1.

Bătrâneţea cel de al treilea ciclu al vieţii

107

5.2.Regresiile în plan biologic la bătrâneţe

111

5.3.Modificări specifice bătrâneţii în planul sensibilităţii şi al motricităţii

114

5.4.Conservări şi regresii ale capacităţilor cognitive complexe la bătrâni

115

5.5.Modificări ale afectivităţii şi motivaţiei la bătrâneţe

119

Cuprins

5.6.Schimbări caracteristice în manifestarea personalităţii la bătrâneţe

121

Rezumatul acestei unităţi de învăţare

123

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare

125

Lucrarea de verificare nr. 5 şi modul de evaluare

126

Bibliografia minimală

128

Bibliografia generală

129

Introducere

INTRODUCERE

Notă de prezentare

Cursul de psihologia adolescentului şi adultuluiface parte

din pachetul de discipline psihopedagogice şi continuă sarcinile de pregătire a studenţilor începute de Cursul de psihologia copilului. Prin urmare, asigură însuşirea cunoştinţelor de bază referitoare la dezvoltarea psihică de la sfârşitul copilăriei şi până la finalul vieţii. Competenţe:

Amplificarea capacităţii de abordare din perspectiva

evolutivă a schimbărilor fizice şi psihice din finalul primului ciclu de dezvoltare umană şi din următoarele două.

Formarea abilităţilor de a analiza interacţiunile variate ale

factorilor externi şi interni care explică momentele de vârf ale dezvoltării competenţelor cognitive ale adolescentului sau regresiile ce apar o dată cu înaintarea în vârstă.

Creşterea posibilităţilor de recunoaştere a semnelor

dezvoltării psihice şi de fina interpretare şi diagnosticare a evoluţiei normale din fiecare stadiu.

Dezvoltarea capacităţilor de documentare aprofundată în

legătură cu cercetările, conceptele şi teoriile referitoare la dinamica

vieţii psihice la adult şi bătrân în vederea fundamentării unor căi noi de a-i ajuta să-şi identifice şi să-şi rezolve problemele.

Obiectivele cursului

După ce se vor studia temele acestui curs, studenţii vor putea

să:

explice ideile de bază referitoare la dezvoltarea psihică

deosebită din adolescenţă şi postadolescenţă;

să descrie manifestările caracteristice avansului cognitiv special din adolescenţă;

să înregistreze diferite puncte de vedere cu privire la

procesele ample şi de profunzime care duc la dezvoltarea deosebită

a personalităţii adolescenţilor şi postadolescenţilor;

Introducere

să rezume aspecte centrale ale constituirii identităţii

profesionale, familiale, sociale din stadiul tinereţii;

să explice în ce constă procesul de maturizare psihică din stadiul adult.

Abordarea problemelor acestei discipline în lucrările autorilor români şi străini

Ca şi psihologia copilului şi cea a adolescenţei a atras atenţia cercetătorilor de foarte mult timp pentru că în acest stadiu al vieţii se produc intense şi ample transformări. S-au scris lucrări speciale destinate adolescenţilor şi s-au dezvoltat apoi cercetări interdisciplinare. Ciclul bătrâneţii a intrat în sfera cercetărilor mai ales în primii ani din a doua jumătate a secolului XX şi numărul lucrărilor şi publicaţiilor a crescut mereu. În jurul anului 1960 au început să se extindă cercetările asupra tinerilor şi adulţilor. Treptat s-au acumulat date de cercetare, concepte, idei, teorii care constituie astăzi corpul de cunoştinţe al acestei discipline. Autori de prestigiu reprezintă astăzi acest domeniu în plan mondial şi în psihologia românească. Dintre cei mai importanţi autori străini care au contribuit în acest domeniu amintim: Stanley Hall (1904), Maurice Debesse (1936), Jean Piaget (1955), E Erikson (1962), R. M. Lerner şi D. F. Hultsch (1983), Vander Zanden (1993), Helen L. Bee (1986) etc. Dintre autorii români relevăm: Ursula Şchiopu (1982), Elena Bonchis (2004), Anca Munteanu (2004), Tinca Creţu (2001).

Structura cursului

Pentru că însuşirea acestei discipline este precedată de „Cursul de psihologia copilului”, studenţilor le sunt familiare multe dintre conceptele, ideile şi punctele de vedere cu privire la fenomenele generale de dezvoltare psihică şi felul în care trebuie înţeleasă legătura dintre stadii. Cursul cuprinde cinci unităţi de învăţare, patru din ele abordează preadolescenţa, adolescenţa, tinereţea şi adultul iar ultimul tratează în ansamblu ciclul bătrâneţii.

Introducere

Prima unitate de învăţare tratează dezvoltarea fizică şi psihică din preadolescenţă. Se insistă asupra aspectelor mai importante cum ar fi transformările biologice şi influenţele lor asupra vieţii psihice, schimbările deosebite în desfăşurarea proceselor cognitive, intensificarea conştiinţei de sine şi structurarea mai bună a imaginii de sine. A doua unitate de învăţare tratează problemele adolescenţei insistându-se asupra dezvoltării cognitive remarcabile, a metamorfozei personalităţii şi parcurgerii crizei de originalitate. Problemele stadiului tinereţii sunt tratate în a treia unitate de învăţare şi se insistă asupra a ceea ce deosebeşte dezvoltarea psihică din acest interval al vieţii faţă de adolescenţă şi postadolescenţă. Totodată, se subliniază aspectele de continuitate în raport cu stadiile anterioare. Dezvoltarea identităţii profesionale, familiale, socio-culturale, a specificului motivaţiei şi afectivităţii sunt aspecte centrale ale traversării acestui stadiu, al tinereţii. Adultul, cel mai lung stadiu al vieţii este complex abordat în a patra unitate de învăţare. Se subliniază mai ales aspecte care demonstrează maturizarea vieţii psihice umane. În ultima unitate de învăţare este abordată bătrâneţea. Se prezintă cele mai importante date de cercetare care pun în evidenţă fenomenele de regresie a capacităţilor fizice şi psihice dar sunt subliniate şi conservările şi se relevă marile posibilităţi de compensare. Acestea ar trebui special aprofundate şi analizate pentru a găsi resursele parcurgerii satisfăcătoare a ultimilor ani de viaţă.

Fiecare unitate de învăţare urmăreşte o prezentare cât mai clară şi sistematică a cunoştinţelor. În legătură cu fiecare problemă tratată sunt propuse teme de reflecţie care te invită să aplici pe loc noţiunile şi ideile cursului, fie având în vedere comportamentele celor din jur fie, făcând analize ale experienţelor proprii de viaţă. Un avantaj important pentru însuşirea acestei discipline îl reprezintă rezumatul din finalul fiecărei unităţi de învăţare. Acesta esenţializează aspectele cele mai importante ale dezvoltării psihice

Introducere

din fiecare stadiu, construind o schemă mentală orientativă generală, necesară rezolvării oricăror probleme. Toate unităţile cuprind un paragraf de recomandări şi comentarii în legătură cu temele de reflecţie care asigură orientarea în elaborarea răspunsurilor personale şi totodată, confirmarea lor. În structura fiecăreia din cele cinci unităţi de învăţare ale acestui modul, există o lucrare de verificare. Aceasta cuprinde 10-15 întrebări care cer un răspuns pe care trebuie să-l elaborezi personal. Nu se admite copierea răspunsurilor ci, pe baza, studierii atente a paragrafelor corespunzătoare trebuie să construieşti personal răspunsul. Lucrările de verificare se transmit tutorelui în condiţiile pe care le vei cunoaşte şi care sunt valabile pentru toate disciplinele. Lucrările de verificare sunt însoţite de ghidul de evaluare şi astfel iţi poţi calcula anticipat notele. Notele de la lucrările de verificare reprezintă evaluarea continuă şi dau 30% din nota finală la această disciplină. Nota la examen va reprezenta 70% din cea finală. Principala sursă de pregătire este cursul care ţi se pune la dispoziţie. Totodată, fiecare unitate de învăţare cuprinde recomandări bibliografice, cu selectarea paragrafelor corespunzătoare. Pe baza lor ţi se asigură o lărgire a pregătirii la această disciplină. Considerăm că materialul tipărit sau redactat electronic pe care îl vei primi, are mare accesibilitate, referiri la cazuri concrete, teme de aplicare practice şi orientări bibliografice utile aşa că îţi va fi uşor sa înveţi şi să obţii rezultate superioare. Îţi dorim încredere în reuşită şi tenacitate.

Câteva probleme introductive ale Psihologiei adolescentului şi adultului

Cursul de psihologia adolescentului şi adultului, aşa cum am mai subliniat, îl continuă pe cel de psihologia copilului. El oferă date, concepte, idei, explicaţii cu privire la evoluţia psihică de dincolo de copilărie până la sfârşitul vieţii. Contribuie astfel, la întregirea

Introducere

cunoştinţelor studenţilor despre dezvoltarea psihică umană, asigură rezerva de cunoştinţe, care să permită desfăşurarea de activităţi didactice şi la celelalte cicluri şcolare sau programe speciale destinate adulţilor, construieşte o perspectivă a dezvoltării care orientează mai bine acţiunile formative de la orice vârstă. Domeniul de cercetare al acestei ştiinţe este constituit de ansamblul schimbărilor ce se petrec în cursul trecerii de la un stadiu la altul, de la un ciclu la altul, începând cu sfârşitul copilăriei în toate planurile vieţii psihice. Obiectul de cercetare este legitatea care guvernează toate aceste transformări psihice. Psihologia adolescentului şi adultului poate fi definită ca acea ştiinţă care cercetează legile şi condiţiile de dezvoltare, maturizare şi chiar involuţie a psihicului uman de la încheierea copilăriei şi până la sfârşitul vieţii. Metodele de cercetare ale acestei discipline sunt aceleaşi ca ale psihologiei copilului dar aplicarea lor prezintă un anumit specific:

• metoda observaţiei, aplicată la stadiile de care se ocupă această disciplină, presupune o atenţie deosebită pentru a asigura camuflarea observatorului. Prezenţa acestuia poate influenţa mai puternic conduitele preadolescenţilor, adolescenţilor etc., adică a celor ce se caracterizează prin conştiinţa de sine intensificată. Totodată dincolo de copilărie poate fi utilizată şi autoobservaţia;

• metoda experimentală se poate aplica într-o organizare mai

complexă decât în copilărie;

• metoda anchetei pe bază de chestionar poate fi larg aplicată

începând cu jumătatea preadolescenţei;

• analiza produselor activităţii are, la aceste vârste un mai larg

teren de aplicare.

De asemenea, testele ce pot fi aplicate la vârstele de care se ocupă această disciplină, sunt mai variate şi mai complexe. Problemele principale de care se ocupă psihologia adolescentului şi adultului sunt:

– descoperirea modalităţilor noi în care acţionează factorii generali ai dezvoltării psihice;

Introducere

– relevarea creşterii importanţei factorilor interni în

procesul de dezvoltare psihică, aşa cum ar fi intensificarea conştiinţei de sine sau creşterea capacităţilor autoreglatoare etc.;

– evidenţierea transformărilor psihice care dau specificitate fiecărui stadiu şi ciclu;

– surprinderea interinfluenţelor multiple şi variate dintre

acestea;

– aprofundarea înţelegerii naturii sistemice a dezvoltării psihice din fiecare stadiu;

– dezvoltarea mecanismelor maturizării psihice şi a

exprimării acesteia în atitudini şi comportamente caracteristice pentru fiecare studiu;

– înţelegerea mai profundă a fenomenului îmbătrânirii şi

identificarea resurselor, fiecărui stadiu din ciclul al treilea al vieţii, pentru a diminua dificultăţile aduse de înaintarea în vârstă;

– descoperirea unor legi noi şi elaborarea de noi concepte

care să îmbogăţească teoria psihologică generală şi să fundamenteze mai bine activităţile cu personale de diferite vârste. Psihologia adolescentului şi adultului are strânse legături teoretice şi metodologice în primul rând cu psihologia copilului, cu cea genetică şi cu biopsihologia şi de asemenea, cu toate disciplinele fundamentale şi aplicative ale acestui domeniu al cunoaşterii.

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Unitatea de învăţare nr. 1

PREADOLESCENŢA – STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE

CUPRINS

1.PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE

2

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1

2

1.1.Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar

2

1.2.Transformările biologice şi debutul pubertăţii în preadolescenţă

5

1.3.Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial-perceptive, de observare şi de reprezentare la preadolescenţi

7

1.4.Particularităţile proceselor cognitive complexe ale preadolescenţilor

8

1.5.Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulative şi reglatoare din preadolescenţă

13

1.6.Particularităţile personalităţii preadolescenţilor

16

Rezumatul acestei unităţi de învăţare

19

Recomandări şi comentarii cu privire la probele de autoevaluare

21

Lucrarea de evaluare nr. 1 şi modul de evaluare

23

Bibliografia minimală

26

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

2. PREADOLESCENŢA-STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1

După ce vor studia această unitate de învăţare, studenţii vor putea:

ă unitate de înv ăţ are, studen ţ ii vor putea: • s ă rezume aspectele

• să rezume aspectele adaptării preadolescenţilor la un nou ciclu şcolar;

• să descrie schimbările de ordin fizic ce caracterizează ieşirea din copilărie;

• să explice în ce constă trecerea la un nou stadiu al inteligenţei umane;

• să identifice caracteristicile cognitive senzorial-perceptive ale preadolescenţilor care susţin procesele de învăţare mai complexe;

• să dezvolte ideile cele mai importante referitoare la funcţionarea gândirii;

• să înregistreze noul nivel al manifestării memoriei şi imaginaţiei preadolescenţilor;

• să rezume cunoştinţele referitoare la limbajul preadolescenţilor;

• să explice în ce fel se transformă afectivitatea şi motivaţia preadolescenţilor, deosebindu-i astfel de copilărie;

• să dezvolte ideile care se referă la noul nivel al conştiinţei de sine şi la imaginea de sine a preadolescenţilor;

• să înregistreze rolurile crescute ale grupurilor de covârstnici în dezvoltarea personalităţii din stadiul preadolescenţilor.

1.1. Preadolescenţa şi trecerea la un nou ciclu şcolar

Schimbări în

activitatea de

învăţare

Preadolescenţa face parte din primul ciclu al dezvoltării fiinţei umane, adică din ciclul de creştere şi dezvoltare şi corespunde intervalului de vârstă 10-14 ani. Există diferenţe între cercetători în ceea ce priveşte existenţa acestui stadiu. Unii consideră că cea de a treia copilărie, adică a şcolarităţii mici durează până la 12 ani şi mai departe se desfăşoară adolescenţa şi nu acceptă preadolescenţa ca stadiu distinct.

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Alţii considera preadolescenta un substadiu al adolescenţei. Dar cei mai mulţi autori români consideră preadolescenţa ca un

stadiu distinct caracterizat printr-un anumit specific al activităţii de bază învăţarea şi al sistemului de relaţii în care se află integrat elevul. O dată cu intrarea în acest stadiu, cele mai importante schimbări se produc în activitatea de învăţare şi anume:

– diversificarea disciplinelor şcolare;

– adaptarea gândirii la specificul cognitiv al diverselor solicitări

şi mai ales atingerea nivelului de generalizare şi abstractizare cerut; – însuşirea sistematică a noţiunilor ştiinţifice de bază din principalele domenii ale cunoaşterii;

– interacţiunea cu mai mulţi profesori şi efortul de adaptare la

cerinţele şi stilurile lor diferite de lucru; – creşterea timpului de învăţare acasă şi a responsabilităţilor personale pentru acesta. Având în vedere aceste schimbări se consideră, pe bună dreptate, că intrarea în clasa a V-a este un adevărat prag ce trebuie trecut uneori cu destul efort şi tensiuni. Totodată preadolescenţii se pot angaja, alături de părinţii lor în activităţi de muncă în folosul familiei. De asemenea, participă la fel de fel de evenimente culturale, sunt interesaţi de programele TV, de reviste, cărţi, internet etc. Jocul îşi păstrează încă un loc al său, aproape în fiecare zi, dar este vorba de jocuri complexe cu reguli.

fiecare zi, dar este vorba de jocuri complexe cu reguli. Tem ă de reflec ţ ie

Temă de reflecţie nr. 1 Aminteşte-ţi de propria preadolescenţă şi fă un inventar al preocupărilor extraşcolare, stabilind şi o ierarhie a lor, începând cu cea mai plăcută şi mai des realizată. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Schimbări în

sistemul

relaţiilor

ă ri psihice Schimb ă ri în sistemul rela ţ iilor Schimb ă ri importante se

Schimbări importante se produc şi în câmpul relaţiilor pe care le au preadolescenţii în familie, la şcoală şi în afara acesteia. – în cadrul familiei deja nu mai sunt văzuţi ca înainte dar părinţii au încă atitudini ambigui: uneori îi consideră mari şi le transferă unele responsabilităţi, alteori îi consideră tot copii şi le interzic unele activităţi; – în şcoală profesorii îi văd mari şi le asigură condiţii de manifestare a autonomiei şi independenţei mai ales în activităţile extraclasă şi extraşcolare; – se lărgesc considerabil relaţiile cu grupurile informale. Preadolescenţii manifestă o atracţie deosebită faţă de aceste grupuri pe care le caută zilnic şi a căror influenţă creşte întrecând-o uneori pe cea a familiei. Cercetătorii au numit preadolescenţa „vârsta graţiei sociale”. Dezvoltarea deplină a fiinţei nu s-ar putea realiza fără interacţiunea cu grupurile de egali.

Temă de reflecţie nr. 2 De ce pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane nu sunt suficiente relaţiile cu adulţii şi cu părinţii, în principal. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

Grupurile formale şi informare de egali contribuie la continuarea socializării, la creşterea experienţei sociale personale, la autocunoaştere, la clarificarea imaginii de sine etc.

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

1.2. Transformările biologice şi debutul pubertăţii în preadolescenţă

Vârful de

creştere fizică

Un autor francez, H. Lehalle considera, că: „transformările fiziologice şi morfologice care survin (în preadolescentă n.n) constituie, fără îndoială, evenimentul major al acestei perioade de dezvoltare”. Aspectul cel mai vizibil al transformărilor biologice este

creşterea în înălţime. Acum se înregistrează un vârf atât la fete cât şi la băieţi care se explică mai ales prin modificări în funcţionarea glandelor cu secreţie internă şi prin programul genetic al fiecăruia. La băieţi, în jurul a 14 ani se produce o creştere de 10 cm iar în restul anilor de 7 cm. Astfel că din toamnă până în primăvară le rămân hainele mici. La fete vârful este la 12 ani cu 9 cm în acel an şi cu 6

cm în restul anilor. Înălţimea medie este la băieţi de 160 – 165 cm iar

la fete cu 1 cm – 2 cm mai mică. De asemenea, creşterea în greutate este semnificativă. La băieţi, către sfârşitul stadiului, se atinge în medie 50 kg. La fete încep deja sa se constate efectele modelelor culturale. Ele îşi supraveghează silueta, îşi controlează mereu greutatea, manifestă selectivitate crescută faţă de alimente etc. Există riscul respectării unui regim drastic de slăbire şi unele pot ajunge la anexie nervoasă. Creşterea în greutatea poate fi însoţită de alte fenomene organice: nevoia mai mare de somn, dificultăţi de trecere de la somn la veghe, dureri articulare, apetit crescut. Dar se produc şi unele disproporţionări între părţile corpului şi cercetătorii au numit preadolescenţa „vârsta păianjenului”. Pot apărea unele desincronizări între creşterea oaselor şi creşterea muşchilor care determină pentru o scurtă perioadă de timp,

un

fel de neîndemânare caracteristică şi dacă aceasta este ironizată

de

părinţi se ajunge la dezvoltarea unor complexe de inferioritate.

Procesele de osificare se continuă în diferite zone ale corpului deşi au acum o mai mică amploare. Cele ce se produc la nivelul feţei pot genera unele dizarmonii care-i pot dezamăgi pe părinţi. Dacă ei

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

şi le exprimă cu voce tare se pot dezvolta, din nou, complexe de

inferioritate.

Se produc unele schimbări şi la nivelul sistemului nervos.

Greutatea creierului este de 1400 gr., iar sub raport funcţional se

înregistrează numeroase perfecţionări. Cea mai importantă este

ceea ce constată în formarea cu viteză a legăturilor interneuronale şi

mai ales organizarea lor ierarhică.

Modificări în

sistemul

neuroendocrin

Fazele pubertăţii

ă ri în sistemul neuroendocrin Fazele pubert ăţ ii Pubertatea prea timpurie sau prea târzie. Schimb

Pubertatea prea

timpurie sau

prea târzie.

Schimbări spectaculoase se petrec în sistemul hormonal:

• se intensifică funcţia tiroidei care asigură creşterea fizică

spectaculoasă;

• hipofiza acţionează asupra glandelor sexuale;

• epifiza şi suprarenalele vor face să se manifeste

caracteristicile sexuale secundare;

• intrarea în funcţie a glandelor sexuale şi deci debutul

pubertăţii;

• timusul sau glanda copilăriei, aproape că îşi încetează

activitatea.

Pubertatea are trei faze distincte: a). prepubertatea (10 – 12

ani) când se accentuează caracterele secundare; b). pubertatea

propriu-zisă (12 – 14 ani) când glandele sexuale intră în funcţie şi

încheie, din punct de vedere biologic, copilăria; c). postpubertatea

(după 14 ani) când se maturizează funcţia de procreere.

Temă de reflecţie nr. 3

Fenomenele pubertare influenţează mai multe aspecte ale vieţii psihice a preadolescenţilor. Din cele de mai jos selectează-le pe acelea influenţate de pubertate, încercuindu-le:

a. perceperea figurilor geometrice; b. Imaginea de sine; c. Reprezentarea cifrelor; d. Conştiinţa de sine; e. Gândirea abstractă; f. Dinamica emoţiilor şi dispoziţiilor afective.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

Condiţiile de viaţă din ce în ce mai bune şi multitudinea

stimulărilor cu semnificaţie sexuală din mediul ambiant fac să se

înregistreze un debut pubertar mai timpuriu în ultimele 3 – 4 decenii.

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Debutul, oricând s-ar produce este însoţit deseori de agitaţie, nelinişte, nesiguranţa de sine etc. Efecte deosebite se înregistrează şi în plan afectiv, generând irascibilitate, explozivitate în manifestarea emoţiilor, instabilitate afectivă etc. Dacă fenomenele pubertare apar mai devreme la unii preadolescenţi, atât la fete cât şi la băieţi, sunt însoţite de accentuate nelinişti şi nesiguranţă, de tendinţe de izolare şi întreruperea relaţiilor de comunicare cu ceilalţi. Dacă pubertatea întârzie îi nelinişteşte mai ales pe băieţi, îi face să creadă că ceva nu-i normal în fiinţa lor etc. În momentul de faţă, există perspective largi de a-i informa pe preadolescenţi despre ceea ce li se va întâmpla şi totuşi declanşarea pubertăţii îi tulbură şi-i face să-şi pună multe întrebări, să aibă nevoie de ajutor.

1.3. Aspecte specifice în manifestarea proceselor senzorial- perceptive de observare şi de reprezentare la preadolescenţi

Creşterea sensibilităţii şi percepţiilor vizuale

Un vârf al sensibilităţii auditive la preadolescenţă

În funcţionarea sensibilităţii şi percepţiilor vizuale schimbările cele mai noi şi specifice sunt:

• creşte de 2 – 3 ori capacitatea de diferenţiere vizuală; • creşte câmpul vizual, mai ales cel periferic şi acesta este foarte important pentru perfecţionarea cititului; • creşte analitismul în realizarea percepţiilor aşa că preadolescenţii sunt în stare să sesizeze aspecte de fineţe şi detalii semnificative proprii obiectelor sau comportamentelor oamenilor. Percepţiile auditive au un vârf în ceea ce priveşte auzul muzical în jurul a 10 -13 ani, dar preadolescenţii preferă o intensitate mare a muzicii şi ritmul ei. Auzul fizic şi cel fonetic ating niveluri foarte bune. Sensibilitatea chinestezică şi cea tactilă sunt şi mai fine şi se investesc în activităţi artizanale pe care preadolescenţii le desfăşoară cu plăcere.

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Adolescen ţ a – stadiul unor ample transform ă ri psihice Capacitate de observare Progresele reprezent

Capacitate de

observare

Progresele

reprezentărilor

Temă de reflecţie nr. 4

Arătaţi în ce se pot concretiza abilităţile artizanale ale preadolescenţilor. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 21

Capacităţile de observare ating un nou nivel privind organizarea şi reglarea lor aşa că preadolescenţii le manifestă frecvent în laboratoarele şcolare. Elevii de la gimnaziu pot desfăşura independent observaţiile cu condiţia însă ca profesorul să le comunice indicatorii perceptivi după care să se conducă. Reprezentările ating un nivel mai înalt de generalizare în comparaţie cu stadiul anterior. Se dezvoltă categorii noi de reprezentări pentru discipline precum geometria, geografia, domeniile tehnice etc. În geometrie gradul de generalizare a reprezentărilor poate fi foarte aproape de cel al noţiunilor. Reprezentările de orice fel se pot organiza cu uşurinţă în jurul unor idei centrale, a unor noţiuni de bază şi pot fi apoi cu uşurinţă actualizate şi transformate în funcţie de sarcinile ce trebuie rezolvate.

1.4. Particularităţile proceselor cognitive complexe ale preadolescenţilor

Gândirea Desfăşurarea proceselor de maturizare neurofuncţională cerebrală, cuprinse în programul genetic şi efectul influenţelor sistematice şi de durată, din partea mediului şi educaţiei asigură trecerea la gândirea formală ce are loc în jurul a 11 – 12 ani, deci în cursul preadolescenţei. Caracteristicile de bază ale acestei gândiri sunt:

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Trecerea la

gândirea

formală

ie ş irii din copil ă rie Trecerea la gândirea formal ă • desprinderea de concret

• desprinderea de concret prin creşterea capacităţilor de

abstractizare şi generalizare şi astfel preadolescentul poate folosi corect noţiuni mai abstracte, mai depărtate de sursele lor iniţiale, concrete;

• preadolescentul poate să gândească bine şi dacă informaţia

este prezentată în formă verbala. În acest caz gândirea acţionează

asupra prepoziţiilor pe care le pune în fel de fel de relaţii logice;

• se dezvoltă operaţii de gradul al doilea şi astfel procesarea

informaţiei este mai complexă. Pot să desfăşoare generalizări ale

generalizărilor, abstractizări ale abstractizărilor etc.; • însuşesc numeroşi algoritmi generali dar şi alţii specifici pentru fiecare disciplină şcolară aşa cum ar fi cel al extragerii rădăcinii pătrate dintr-un număr;

• reversibilitatea este deplină şi fiecare operaţie va forma o

unitate cu inversa şi cu reciproca sa şi astfel controlul logic în gândire va spori. Acţionează o logică implicită. Reversibilitatea se referă la

realizarea unei operaţii şi apoi aplicarea alteia ajungându-se, datorită acesteia, la punctul de pornire şi controlând corectitudinea;

• tipul de raţionament specific este cel deductiv iar cel inductiv se perfecţionează foarte mult;

• gândirea lucrează cu noţiuni ştiinţifice de bază, organizate în sisteme proprii fiecărei discipline şcolare.

Temă de reflecţie nr. 5 Compară noţiunile cu care operează gândirea preadolescentului cu cele specifice şcolarilor mici. Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.21

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Memoria devine mai activă, mai eficientă

Gândirea cauzală este mai amplă şi mai profundă dar legată de fiecare categorie de fenomene, mai ales cele de ştiinţele naturii, fizică, chimie. Nivelul general al gândirii din acest stadiu influenţează semnificativ toate celelalte procese cognitive şi, mai ales, activitatea de învăţare. Memoria Înregistrează, la rândul ei un vârf de dezvoltare.

• Noul nivel şcolar beneficiază de un volum crescut al memoriei. Totodată, cerinţele şcolare stimulează şi amplifică acest parametru funcţional al memoriei.

• Acelaşi mare număr de solicitări şcolare face să crească şi mai mult caracterul activ şi voluntar al memoriei elevilor de gimnaziu.

• Aşa cum s-a relevat prin cercetări, la 11 – 13 ani memoria spontană atinge un vârf care exprimă marile disponibilităţi cerebrale din acest stadiu. Aceasta favorizează toate procesele memoriei: întipărirea, păstrarea, actualizarea.

• O altă interesantă particularitate constă în faptul că preadolescenţii încep să memoreze mai uşor laturile abstracte şi generale ale cunoştinţelor, ceea ce nu era posibil în copilărie.

• Preadolescenţii au o atitudine mai activa faţă de păstrare şi conştientizează valoarea repetărilor şi au iniţiative personale în realizarea lor.

• Reproducerea întrece recunoaşterea, dar ea nu se depărtează prea mult de organizarea iniţială a materialelor din momentul în care a fost întipărit. Acest aspect este caracteristic majorităţii preadolescenţilor.

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Preadolescen ţ a – stadiul ie ş irii din copil ă rie Metamemoria Exuberan ţ a

Metamemoria

Exuberanţa

imaginativă a

preadolescenţilor

Exuberan ţ a imaginativ ă a preadolescen ţ ilor Tem ă de reflec ţ ie nr.

Temă de reflecţie nr. 6

Completează frazele de mei jos care se referă la particularităţile

memoriei preadolescenţei.

Intrarea în adolescenţă înseamnă

 

volumului

general

al

memoriei.

Preadolescenţii

încep

să

memoreze

mai

laturile

 

şi

ale

cunoştinţelor.

Cu

privire

la

importanţa

repetărilor

preadolescenţii

 

au

atitudini

mai

şi

astfel

ei

au

în

realizarea lor.

 

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22

• Totodată, preadolescenţii reuşesc să-şi cunoască unele

particularităţi ale propriei memorii şi le pot apoi folosi cât mai bine ca

să facă faţă cerinţelor şcolare. Prin urmare, dispun de metamemorie.

Imaginaţia

Imaginaţia preadolescenţilor este apreciată ca manifestându-se

amplu în contextul expansiunii cognitive generale care

caracterizează acest studiu. Se vorbeşte de exuberanţa imaginativă

a preadolescentului.

• Imaginaţia reproductivă este mult antrenată în însuşirea

diverselor cunoştinţe dar este ferită de deformările întâlnite la şcolarii

mici (aceştia modernizau imaginea lor asupra unor locuri prea

îndepărtate sau asupra trecutului istoric).

• Imaginaţia creatoare este mai bine relaţionată cu gândirea dar

poate încă să alunece, din când în când în fantezie.

Temă de reflecţie nr. 7

Cum se explică aceste alunecări în fantasticul gratuit?

Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Însuşirea complexă a limbii

transform ă ri psihice Însu ş irea complex ă a limbii • De cele mai multe

• De cele mai multe ori imaginaţia creatoare a preadolescentului

se investeşte în activităţi artistice sau în cele artizanale. Procesele cognitive complexe sunt favorizate de un nivel ridicat al limbajului. Antrenarea într-o activitate şcolară bogată, lecturile particulare,

contactul mai amplu cu mass-media, comunicarea intensă cu egalii sunt factorii cei mai importanţi ai dezvoltării deosebite a limbajului din acest stadiu.

• Astfel se înregistrează o creştere remarcabilă a vocabularului

pasiv, până la 14 000 de cuvinte la 14 ani ceea ce înseamnă o amplificare sensibilă a competenţei lingvistice. Prin urmare, ei înţeleg tot felul de mesaje şi pot apela la multe surse de informare.

Semnificaţiile cuvintelor sunt mai precise şi multe dintre ele au ca nucleu noţiuni ştiinţifice.

• Vorbirea are un debit foarte apropiat de al adulţilor, este

fluentă, conţine propoziţii şi fraze bogate şi unitar organizate. Structurile verbale se deosebesc după contextul în care se desfăşoară. În clasă tind să atingă exigenţele limbi literare. Între colegi se bazează pe jargonul şcolar pentru care există, la această vârstă, o preferinţă specială şi, de asemenea, apelează la superlative, într-un mod caracteristic pentru preadolescenţi.

Temă de reflecţie nr. 8 Care crezi că trebuie să fie atitudinea profesorului faţă de jargonul şcolar? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 22

• Nu mai sunt probleme de pronunţie, sau, cel puţin aşa ar trebui să fie.

• Mijloacele neverbale de comunicare sunt folosite în mod adecvat.

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

• Limbajul scris prezintă următoarele particularităţi: creşte viteza

de scriere, aproape de trei ori faţă de a şcolarului mic, dar treptat. Se evidenţiază stilul personal al scrisului. Se însuşesc explicit şi complet normele gramaticale şi ortografice care ar trebui să regleze perfect scrisul.

i ortografice care ar trebui s ă regleze perfect scrisul. Tem ă de reflec ţ ie

Temă de reflecţie nr. 9 De ce totuşi se găsesc foarte multe greşeli gramaticale şi ortografice la unii elevi? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag. 22

• Se însuşesc modele variate de exprimare în scris. Se pot obţine rezultate noi în elaborarea compoziţiilor şi pot folosi mai bine mijloacele poetice ale limbi materne.

1.5. Aspecte specifice în manifestarea proceselor stimulative şi reglatoare din preadolescenţă

Viaţa afectivă mai intensă şi mai diversificată

• Prima remarcă pe care o facem referitoare la viaţa afectivă a

preadolescenţilor se referă la faptul ca măcar şi pentru o perioadă scurtă de timp aceasta este direct influenţată de fenomenele

pubertare. Se constată uşor o iritabilitate, instabilitate, explozivitate caracteristice manifestării emoţiilor şi care se pot afla la baza unor conflicte cu părinţii.

• Apoi trăirile emoţionale ale preadolescenţilor sunt mult mai

bogate şi mai nuanţate datorită varietăţii activităţilor şi relaţiilor realizate de ei. De exemplu, trăieşte mai nuanţat şi mai profund succesul şi eşecul pentru că propriul eu este mai implicat în obţinerea acestora. Bucuriile şi tristeţile sunt legate de fel de fel de competiţii dar şi de calitatea relaţiilor cu profesorii şi colegii.

Adolescenţa – stadiul unor ample transformări psihice

Adolescen ţ a – stadiul unor ample transform ă ri psihice Noi investi ţ ii afective

Noi investiţii

afective

ample transform ă ri psihice Noi investi ţ ii afective Tem ă de reflec ţ ie

Temă de reflecţie nr. 10

Constată că la unii elevi poate apărea o stabilă şi mai generalizată teamă de şcoală. Care crezi că sunt cauzele ei? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22

afective

semnificative, extrafamiliale în relaţiile de prietenie şi pot trăi

concomitent un fel de complex de vinovăţie faţă de părinţi.

Preadolescenţii

fac

pentru

prima

dată

investiţii

Temă de reflecţie nr. 11 De ce crezi că apare acest complex de vinovăţie şi cum va reuşi preadolescentul să se elibereze de el ? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22

• Se dezvoltă sentimente noi cum ar fi cel de prietenie cu cei de aceeaşi vârstă şi de respect şi preţuire faţă de profesori.

ă ş i de respect ş i pre ţ uire fa ţă de profesori. Tem ă

Temă de reflecţie nr. 12 Prin ce se deosebesc prieteniile preadolescenţilor de cele ale şcolarilor mici? Scrie răspunsul aici.

Compară răspunsul tău cu ceea ce se oferă în pag.22

Preadolescenţa – stadiul ieşirii din copilărie

Motivaţia pentru

învăţare este

mai eficientă

• Se amplifică posibilităţile de reglare a comportamentelor

emoţional-expresive, cu excepţia fenomenelor de înroşire şi paloare.

• Preadolescenţii sunt mai conştienţi de emoţiile şi sentimentele

lor şi fac mai frecvent legătura cu acceptorii morali, adică se

confruntă cu modelele şi normele morale asimilate, în primul rând, de

la părinţi.