Sunteți pe pagina 1din 387

SUPRACOPERTA: GH.

MARINESCU

PAUL POPESCU-NEVEANU

DICŢIONAR
Referenţi ştiinţifici:

de
Prof. dr. doc. STELUŢA TEODORESCU

Dr. doc. VICTOR SAHLEANU psihologie

BUCUREŞTI • 1978
EDITURA ALBATROS
DICŢIONARE DE SPECIALITATE
WC DL 1'RtrAŢÂ
ŞI ALTE LUCRĂRI ENCICLOPEDICE CONSULTATE

H.C. Warrcn (Tîd.), Dicţionary of PsycJwlogy, Boston — New York, Fiecare carie îşi are istoria şi soarta sa. în momentul hi care,
1934. încheiem această carie •putem reiata ceva despre modul în care
I.A. Kairov (red.), Pedagoghiceshisiovar, Moscova, 1960 (înl. rom. 1965). a fost realizată şi concepută, dar nu-i putem prevedea „viaţa".
K. Lafon, Vocabiilaire de psychopedagogie et de psychiatrie de l'enfant, Era prin 1965 cînd mi s-a propus să fac un dicţionar de
Paris, 1963. psihologie pentru tineri în scopuri orientative şi autoeducative.
J. Gould, W. Kolb (Ed.), A Dictionary of the social sciences, 1964. M-am apucat de lucru cu entuziasm, socotind că îmi va fi uşor
X. Sillamy, Dictionaire de la psychologie, Paris, 1965. să expun termenii de bază ai psihologiei în mod clar dar fără
K. Pratt Fairchild (Ed.). Dictionary of Sociology, Totowa — New concesii în raport cu rigorile ştiinţifice. Nu a fost însă deloc
Jersey, 1965.
H. Pieron (red.), Vocabulaire de la psychologie, Paris, 1967. uşor. Am lucrat la acest dicţionar, cu întreruperi şi reluări, cu
J. Laplanche, J.-B. Pontalis, Vocabulaire de psychanalyse. Paris, 1967. reveniri şi reelaborări, preocupat pînă la obsesie cînd de o pro-
A.M. Batro, Dictionaire d'epistemologie gânitique, Paris, 1968. blemă sau termen, cînd de altul, —timp de 12 ani, investind,
A. Lalande, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Paris, în principal, în această lucrare, numai aparent simplă, cel de-al
1968. cincilea deceniu al vieţii mele. Am lucrat de unul singur, dar ce
A.et. R. Muchielli, Lexique de la psychologie, Paris, 1969. înseamnă „singur" cînd, încereînd să dau o bază de cercetare
V.I. Gusikov, Tevminologhiceski slovar psihiatra, Moscova, 1969. logicopsihologică dicţionarului de psihologie, am întrebat mereu
St. Bîrsănescu (red.), Dicţionar de pedagogie contemporană, Bucureşti, cînd pe colegi, cînd pe discipolii mei ce înţeleg prin cutare cu-
1969. vînt, cum văd problema etc. Nu puteam doar prescrie semnifica-
J. Drewer, W.D. Frohlich, Worterbuch fiir Psychologie, Munchen, 1970, ţiile termenilor, trebuia să-i urmărim în sistemul obiectivat al
K.M. Goldenson, The Encyclopedia of human behavior, New York, ştiinţei şi în folosirea lor curentă pentru a înţelege mai profund
1970.
A.I. Diacikov (red.), Defcctologhiceski slovar, Moscova, 1970. şi a ne înţelege mai bine. Ne-a interesat să reflectăm în dicţionar
*** Dicţionar de estetică generală, Bucureşti, 1972. sistemul nostru de psihologie şi gîndire psihologică. Psihologia
*** Mic dicţionar de filosof ie, ed. a Ii-a, Bucureşti, 1973. este o ştiinţă în plină dezvoltare, fiind strîns corelată cu multe
S. Lăzărescu ş.a., Vademecum în neurologie-, Crniova, 1974.
IN LOC DE PREFAŢA IN LOC DE PREFAŢĂ
alte discipline. Chiar pe parcursul elaborării dicţionarului s-au vocabular psihologic care să pună la dispoziţia tinerilor conden-
produs importante deplasări în stocul de cunoştinţe psihologice sate ştiinţifice de natură să faciliteze cunoaşterea de sine şi cu-
si acestea au trebuii să fie adecvat integrate în dicţionar. Mo- noaşterea altora. Ştim însă că în această privinţă, a cunoaşterii
delul cursei cu obstacole este în aceste condiţii nu doar o f igură psihologice, tinerii sînt vital şi puternic interesaţi. Or, în zilele
de stil. Important este ca dicţionarul să fie mai puţin retrospec- noastre, răspunsurile ce se oferă tinerei generaţii nu pot fi apro-
tiv şi mai mult prospectiv, să orienteze şi asupra evenimentelor ximative şi palide. Comanda lor este ferm ştiinţifică iar a răs-
ştiinţifice în curs de desfăşurare. Aici apare şi o complicaţie punde adecvat acesteia înseamnă respect şi binemeritai credit
în plus. Psihologia, în afara profundei ci înrădăcinări în limba- acordat tinerelor generaţii. Pentru acestea un anumit gen de
jul natural, uzează de mai multe limbaje ştiinţifice — fizic „popularizare" de mult timp a devenit impopular.
şi cibernciic-informaţional, ncurofiziologic şi comportanientist, în aceste condiţii, căutînd să nu drămuim cunoştinţele pentru
mentalist şi reflexiv, sociologic şi educaţional, matematic şi fi- a permite fiecărui cititor să înainteze atît cît îi este necesar şi...
losofic — toate fiind aplicate convergent, căutînd să surprindă cît poate, dicţionarul, continuînd să fie adresat tineretului, şi-a
unitatea în diversitatea conduitei umane. Că termenii psiholo- extins aria de cuprindere, interesînd şi pe psihologi, pe specia-
gici sînt prin excelenţă polisemantici este un fapt demult atestat, lişti din domenii conexe, ca şi pe oricare din cei interesaţi în
dar importantă a fost pentru noi nu doar înregistrarea tuturor psihologia ştiinţifică, acum cînd sarcina optimizării factorului
sensurilor, ci indicarea legăturilor esenţiale dinlăuntrul siste- uman este la ordinea zilei. Este ceea ce inevitabil trebuia să re-
mului de gîndire psihologică, astfel îneît fiecare concept să-şi vină primului dicţionar de psihologie publicat în ţara noastră.
poată dezvălui şi preciza valorile sale generative. Semnificaţia acestei lucrări, ce nu aparţine unui autor ci
Se ştie că şi în limbajul curent deseori utilizăm cuvintele fără principalei ştiinţe despre om, este în acelaşi timp legată de lăr-
a fi pînă la capăt conştienţi de semnificaţia lor. Experienţa girea şi intensificarea dialogului dintre public şi psihologia şti-
noastră personală, ca şi observaţiile făcute în trei decenii de inţifică şi de maturizarea însăşi a psihologiei care-şi poale oferi
lucru cu studenţii, ne dovedesc că nici limbajul ştiinţific nu este cristalizările teoretice şi pune la dispoziţie valenţele sale aplica-
scutit de astfel de reducţii şi particularizări. S-a spus de aceea tive, în genere, elaborarea, ca şi utilizarea unui dicţionar ştiin-
că a însuşi corect codul unei ştiinţe. înseamnă practic a lua în ţific, implică un efort de esenţializare, punere la punct, clarifi-
bună măsură în stăpînire acea ştiinţă. Aceasta mai ales hi cazul care. Doar în orice întreprindere cognitivă, primul demers este
în care dicţionarul apare ca o variantă expusă analitic a acela al definirii termenilor după care urmează progresive co-
unui tratat. Un tratat nu devine însă larg accesibil dacă nu este relaţii şi construcţii, ca şi în instruirea cu ajutorul unui ma-
dublat de un dicţionar explicit. în acest punct s-ar părea că nual programat. Oferind peste 2 000 de termeni prin articole,
discuţia devine prea pretenţioasă şi se abate de la formula unui
caracterizări schiţate şi definiri, cupriiizîiid principalele ramuri
IN LOC DE PREFAŢA DICŢIONARELE ALBATROS

ale psihologiei, dicţionarul va fi neîndoielnic instructiv pen-

A
tru cititori. Aceasta nu înseamnă că nu persistă multe imperfec-
ţiuni, că nu sînt de semnalat lacune, că nu vor apărea un număr
de probleme pe care cititorii sînt invitaţi să le semnaleze si dis-
cute în vederea unei noi sau alte realizări de dicţionar psihologic
românesc.
Dacă mi-a revenit mie să elaborez acest dicţionar pînă la ca-
păt, rezistînd tentaţiilor de abandon, este poate nu un fapt întîm-
plător. Tatăl meu mi-a îndrumat primii paşi în psihologie şi
mi-a cerut să mă străduiesc ca să-mi clarific şi să-mi precizez
termenii. Este o linie de efort de la care am căutat să nu mă cognitive. A. nu se confundă cu
ABERAŢIE MENTALĂ (IX-
abat. De aceea, fie-mi îngăduit să dedic această lucrare memoriei COERENŢĂ A GÎNDIR1I), de- deprinderea, bazîndu-se pe plas-
viaţie de la normal sau denatu- ticitate neuropsihică, şi nu se
tatălui meu, Gheorghe Popescu, care mi-a fost profesor de filo- reduce la cunoştinţe întrucît re-
rare cognitivă, formă a instabi-
sofic şi psihologie la Liceul „Cuza Vodă"- din Huşi. lităţii gîndirii manifestată prin- prezintă o condiţie pentru for-
tr-o dezordine momentană a ac- marea şi utilizarea optimă, în
telor şi proceselor de gîndire. situaţii noi, a deprinderilor şi
A utorul A.m. exprimă anumite raţiona- cunoştinţelor. în engleză ter-
mente greşite, bazate pe iluzii, menul skill semnifică atît a. cit
20 aprilie 1977. şi aptitudinea.
judecăţi şi interpretări greşite ale
unor date şi situaţii ce pot avea ABISAL, în sens ontologic,
loc în limite normale. termen care desemnează dina-
ABILITATE, însuşire sinonimă mica straturilor inconştiente, in-
cu priceperea, îndemînarea, dex- stinctive, psihoorganice, de adîn-
teritatea, dibăcia, iscusinţa, evi- cime a psihicului, opuse feno-
denţiind uşurinţa, rapiditatea, ca- menelor psihice care apar la su-
litatea superioară şi precizia cu prafaţă, fiind uşor accesibile con-
care omul desfăşoară anumite ac- ştiinţei. Psihologia a., în sens
tivităţi, implicînd autoorgani- epistemologic, termen care de-
zare adecvată sarcinii concrete, semnează curentele psihanaliti-
adaptare suplă, eficientă. Este ce: a) psihanaliza lui S. Freud;
semnalată frecvent în cazul ac- b) psihologia individuală a lui
ţiunilor musculare, manuale, a- A. Adler; c) psihologia analitică
vînd astfel sensul de metodă, a lui C. G. Jung. Uneori acest
model de lucru sau de comporta- Iermen se mai aplică şi curen-
ment aplicabil sarcinilor con- tului I;tiyr,ti:l ;il lui \V. AIcDou-
crete. Se remarcă şi la sarcini gall. Psihologia a. îşi propune

9
să studieze straturile cele mai tează eficienţa economică a în- implicate în concepte. T'nii au- aceste modalităţi interdependen-
profunde si primare ale persona- treprinderilor, în psihologia in- tori vorbesc şi despre a. senio- te iW a. pozitivă şi a. negativă sînl
lităţii. dustrială se calculează făcîndu-se riale ca rezultat al diferenţierii fixate prin expresiile: „a ab-
ABNORMALITATE, termenul raportul între numărul de zile şi condiţionării la anumite însu- stractiza din..." şi „a face ab-
se referă la o îndepărtare faţă de absentate nemotivat într-o peri- şiri. Acestea însă sînt numai ope- stracţie de...". Este posibil ca.
limitele considerate normale. A. oadă_.şi numărul zilelor de mun- raţii de analiză. Specific pentru adoptînd diverse perspective, po-
poate reprezenta atît limita sub- că, în general, s-a constatat că a.' este faptul că se produce lii procesului de a. să-şi schimbe
normalului cît şi a supranorma- a. este mai scăzut la bărbaţi prin intermediul unor simboluri locurile. în anumite limite a.
lului. Nu are obligatoriu sens pa- decît la femei, la vîrstnici decît sau semne şi pe calea inducţiei şi este comutativă. La aceasta se
tologic. la tineri, şi că descreşte ierar- deducţiei. întotdeauna a. pre- adaugă etajarea a., existînd pro-
ABREACŢIE, termen folosit în hic (persoanele cu posturi de con- supune desprinderea de planul gresive abstractizări ale abstrac-
psihanaliză pentru a desemna ducere absentează mai rar decît obiectivai şi concret, evoluîiid ţiilor (G. Kostiuk). J. Piaget so-
eliberarea bruscă a unor tensiuni subordonaţii lor). spre categorial şi teoretic. J. Pia- coteşte că „a face abstracţie
emoţionale care fuseseră blocate get scrie: „abstracţiunea constă de punctul de vedere propriu
ABSENŢĂ, formă de manifes- înseamnă a lua cunoştinţă de..."
în inconştient şi care duc la unele tare clinică a micului acces epi- în a adăuga unele relaţii datului
exteriorizări emoţionale ge- perceptiv şi nu numai în a le A. presupune condensarea şi sim-
leptic, constînd în pierderea pa- bolizarea de informaţii şi este
nerate de reactivarea unor a- roxistică, de foarte scurtă du- extrage din acesta. A. recunoaşte
mintiri neplăcute. A. survine în existenţa unor calităţi comune operaţia inversă multiplicării lo-
rată, totală sau parţială, a gice. Complementară şi indispen-
condiţiile psihanalizei, ale unor conoştinţei, conservîndu-se, de cum sînt pătrat sau rotund,
tratamente psihoterapeutice sau mare sau mic, plat sau tridimen- sabilă pentru a. este generaliza-
obicei, funcţia statică. într-un sens rea. Cu o strategie opusă faţă de
ale unor confidenţe, provocate mai larg, a. corespunde unei dis- sional etc. înseamnă să con-
prin substanţe psihotrope sau struieşti scheme relative atît la a. se dezvoltă concretizarea care
trageri trecătoare. de asemenea, este necesar co-
accidental (consum de alcool). acţiunile subiectului cît şi la
în psihanaliză, a. se provoacă ABSTINENŢĂ, evitare şi re- proprietăţile obiectului... într-un relată cu a.
în vederea obţinerii controlului ţinere voluntară de la satisfa- mod şi mai general, însuşirile ABSTRACŢIE v. ABSTRACTI-
conştient asupra situaţiilor men- cerea unor trebuinţe corporale comune pe care se fondează o
ţionate şi pentru a înlătura con- privind alimentarea excesivă, via- clasificare sînt comune în mă- ZARE.
flictele latente. ţa sexuală, consumul de băuturi sura în care acţiunea subiectu- ABSTRACŢIE ANALITICĂ ŞI
alcoolice etc. Are şi sens de mini- lui le pune în comun, cît şi în ABSTRACŢIE REFLEXIVĂ, în
ABRUTIZARE, pierderea inte- malizare a satisfacerii trebuinţe- psihologia genetică a lui J. Pia-
resului faţă de valorile ce depă- măsura în care obiectele se pre-
lor vitale astfel încît să fie evi- tează la această punere în co- get, a. analitică (sau aristotelică)
şesc trebuinţele materiale ime- tate plăcerile şi orice fel de ex- are drept punct de plecare obiec-
diate, înscriindu-se în etic şi es- mun". Avînd un caracter pro-
cese, în anumite limite este o gresiv şi cunoscînd nivele sau tele asupra cărora acţionează su-
tetic. Ca urmare a acestui pro- condiţie necesară a conduitei biectul şi constituie modul de
ces, individul se manifestă în forme diverse (simplă, simplifi-
morale. catoare, constructivă sau refle- formare a cunoştinţelor (fizice,
relaţiile cu ceilalţi oameni fără
înţelegere şi participare afectivă ABSTRACTIZARE (ABSTRAC- xivă) procesele de a. sînt întot- chimice, biologice) despre rea-
la dorinţele, idealurile şi suferin- ŢIE), produs şi operaţie sau deauna bipolare în sensul că din litatea obiectivă, în vreme ce
ţele acestora sau rămîne insensi- subproces intelectual de „miş- elementele discriminate, ceva {in- abstracţia reflexivă (sau construc-
bil faţă de evenimentele sau obi- care" ascendentă pe verticală a varianta) se extrage şi reţine {după tivă) are drept sursă acţiunile
ectele care ies din orizontul com- intelectului constînd din selec- J. Bruner — se categorializeasă), subiectului exercitate asupra o-
portamentelor legate de adap- ţia, pe baza discriminării însu- iar restul {variabilele individuale biectelor şi constituie modul de
tarea imediată. şi accidentale) se lasă într-un plan formare a cunoştinţelor despre
şirilor sau relaţiilor, a unor note secundar şi se respinge, se ig-
ABSENTEISM, fenomen cu im- comune şi generale şi caro sint, realitatea subiectivă (logico-ma-
noră deliberat. în limbajul uzual, tematice). De ex., în vreme ce
plicaţii psihosociale care afec- prin generalizare, esenţializare,

10 11
A o susceptibilitate individuală sau
sistem semantic". Deci, accep-
p r o p r i e t a t e a ,,<!nr" :ii' fi nbsl i'jsă a. i ('cunoaşte sau de a elabora, torii pot să aibă diverse arii de predispoziţie la accident (acci-
p r i n disocierea J HMtM t i lor u l m c - senine numerice -,a11 de a opera cuprindere, să se integreze unul dent lability), termen care înglo-
tclor fizice cu care subiectul vino cu ele. După H. Hecaen (1965), în altul să fie organizaţi ierar- bează atît factorii individuali
în contact, proprietatea „trei" a. reuneşte alexia şi agrafia pen- hic, formîndu-se şi reformîndu-se cit şi cei situaţionali. Noţiunea
ar rezulta, dimpotrivă, din ac- tru cifre şi numere, discalculia pe baza întîlnirii dintre impulsu- de predispoziţie pentru a. tre-
ţiunea subiectului do a reuni sau de tip spaţial şi pierderea ope- rile aferente şi cele retroafe- buie înţeleasă ca o stare tempo-
disocia obiectele fizice şi nu ar raţiilor aritmetice de bază (ana- rente; o mare însemnătate au a. rară a individului, dictată nu nu-
aparţine direct obiectelor ca a- ritmetie). de a în decodificare sau înţelegere. mai de factori situaţionali, ci şi
tare, aşa cum le aparţine pro- ACCELERAŢIE, amplificarea ACCIDENT DE MUNCĂ, eve- de factori profesionali. In acti-
prietatea „dur". Despărţirea ri- vitezei de creştere şi diferenţi- niment neprevăzut ce survine în vităţile cu un grad de periculozi-
gidă dintre cele două tipuri de ere somatică, de dezvoltare psiho- timpul muncii şi cu consecinţe tate mai ridicat, unele trăsături
abstracţii este supusă criticii pe logică, observată în ultimul se- dăunătoare fie pentru agenţii de ale persoanei, cum este emotivi-
motivul că şi în detaşarea în- col, în raport cu urbanizarea, gra- producţie, fie pentru mijloacele tatea, constituie condiţii favo-
suşirilor obiectelor sînt investite dul înalt al civilizaţiei, ameliora- de producţie, fie pentru ambii. rabile producerii accidentelor,
acţiuni, iar acţiunile oricît ar fi rea condiţiilor de viaţă etc. Ma- Psihologia se preocupă mai ales dar numai în corelaţie cu factorii
de schematice şi generale con- turaţia fizică se produce la o de a. de m. care se produc da- situaţionali. Particularităţile ne-
servă ceva din factura lor iniţială vîrstă timpurie (pubertatea este, torită neglijenţei, unor greşeli de gative ale personalităţii contri-
care este obiectuală în sensul de asemenea, precoce), iar înăl- percepţie sau de prelucrare a in- buie la producerea accidentelor.
că se mulează pe sau se orien- ţimea finală atinsă de indivizi formaţiilor, unor acţiuni greşite Foarte multe a. de m. se pro-
tează după obiect. este, în medie, cu 5—10 cm etc. Studiindu-se această cate- duc din cauza interesului re-
ABULIE (gr. a - fără, boule - mai mare decît altădată. gorie de factori ai a. de m. dus faţă de procesul muncii, a
voinţă), tulburare gravă a vo- ACCEPTOR DE ACŢIUNE, în s-a ajuns la concluzia că a. de m. conştiinciozităţii scăzute, a in-
inţei caracterizată prin pierde- teoria sistemogenezei (a lui P.K. trebuie puse mai ales pe seama disciplinei etc, adică de aspecte
rea capacităţii de a lua o hotă- Anohin), model constituit la ni- insuficientei adaptări a omului legate de personalitate. Deficien-
rîre şi mai ales prin incapacita- velul cortexului, organizare re- la muncă, precum şi a unor de- ţele de atenţie provoacă nume-
tea de a trece de la hotărîre la flexă stereotip-dinamică şi care ficienţe personale ale celor care roase accidente. Unii muncitori,
realizare în vederea atingerii sco- îndeplineşte funcţiile unei in- desfăşoară activitatea: atenţie in- fiind absorbiţi de ceea ce execută
pului propus. Persoana afectată stanţe de control în raport cu suficientă, neglijenţă, oboseală, ei, de modul cum manipulează, nu
do a. este inertă, lipsită de ini- acţiunea executată. A. este de a. un lipsă de prezenţă de spirit, inca- pot fi atenţi la ceea ce se întîmp'iă
ţiativă, oscilează timp îndelungat segment al programului, este un pacitate de decizie promptă, de- în jurul lor, accidentînd pe alţii.
asupra motivelor şi scopului, ca model aferent capabil să prevadă fecţiuni ale conlucrării în echipă Oboseala duce la accidentare mai
şi asupra diferitelor mijloace de parametrii rezultatelor viitoare etc. Cele mai multe accidente ales cînd depăşeşte anumite li-
realizare a obiectului anume; şi să compare, la sfîrşitul acţiu- se produc datorită faptului că mite. Ea provoacă blocaje, adică
trecerea la acţiune e dificilă, nii, această previziune cu para- nu toţi muncitorii dispun de
iar acţiunea, cu greu declanşată, metrii rezultatelor reale. Referin- capacitatea de a face faţă cu su- perioade de pauze între mişcări,
este abandonată la întîlnirea ce- du-se la vorbire, P.K. Anohin ficientă rapiditate şi corectitu- în care atenţia slăbeşte. Uneori
lor mai neînsemnate dificultăţi; scrie: „în consecinţă aici nu este, dine la situaţii noi. De multe ori, favorizează şi apariţia dezechi-
şi în absenţa unor dificultăţi se aşa cum se susţine, o formare a în situaţiile noi şi neaşteptate librului emoţional, deci pierderea
produce reacţia de abandon' din fiecărui cuvînt aparte, ci forma- se produce o dezorganizare a controlului în situaţii critice.
cauza lipsei de energie volun- rea unui a. de a. pentru frază, comportamentului, apar preci- Alţi factori care au legătură cu
tară. A. face imposibilă activi- cu ordine de cuvinte, uneori chiar pitarea, panica, exagerarea com- accidentele sînt virsta şi expcii-
tatea normală. cu anticiparea sensului, ceea ce portamentului (gesturi mai ample enţa. S-a găsit că înlre vîrstă
este semnul sigur al apariţiei şi mai puţin controlate). Există şi ele există un raport invers
ACALCULIE, deficienţă patolo-
gică constînd din incapacitatea de unui a. de a. pentru un întreg
A
proporţional; cu cit vîrsta este semnalizare optime); d) propa- colective despre partenerii de memorie şi acţiune, care apar
mai înaintată, cu atlt numărul de ganda normelor do securitate relaţii interindividuale sau de întîmplător sau rezultă din ne-
a. de m. scade. S-a presupus câ a muncii. Principiile securităţii grup influenţează pozitiv sau ne- atenţie. Termenul se aplică numai
muncitorii tineri sînt lipsiţi de muncii trebuie însuşite însă odată gativ acest proces. De asemenea, simptomelor ce trădează un com-
i-xperienţă şi au deci o compor- cu pregătirea sau formarea pro- dorinţa de cooperare, spiritul de promis între intenţia conştientă
tare mai imprudentă. în caz de fesională. Din punct de vedere toleranţă sînt factori esenţiali si tendinţele inconştiente, refulate
pericol, emotivitatea are o influ- psihologic cel mai bun mijloc în a.S. întrucît previn stările con- ACT SOCIAL, acţiune specifică
enţă defavorabilă asupra timpu- de securitate în muncă este asi- flictuale. împăcările, concesiile, existenţei sociale şi caracteri-
lui de reacţie prelungindu-1 foarte milarea corectă a mişcărilor de înţelegerile reduc stările tensio- zată, după P. Janet, prin secun-
mult. Pe de altă parte se pare lucru, formarea deprinderilor co- nale. daritate (acţiune faţă de acţiunea
că cei ce au o atitudine negativă respunzătoare de muncă, mo- ACROMATOPSIE (gr. a - fă- primară), cooperare şi comu-
faţă de colectiv, manifestări de delarea situaţiilor critice sau a ră, chronia — culoare, opsie — nicare. A.s. se construieşte după
agresivitate, insubordine, sînt pre- situaţiilor de deranjamente ti- vedere), tulburare a vederii con- modele culturale. Este dirijată
dispuşi la a. de m. Aceasta indică pice şi antrenarea pentru a le stînd în incapacitatea de a per- spre un scop formulat unuia sau
faptul că producerea de acciden- face faţă. cepe culorile. A. poate fi totala mai multor participanţi. în spi-
te reflectă o lipsă de integrare ACOMODARE, în sens gene- (mai rar întîlnită), cînd subiectul ritul teoriei învăţării a.s. este o
în mediul de muncă, care core- ral, adaptare sau ajustare; în nu poate percepe nici o culoare, interstimulare între A şi B. K.
lează de multe ori şi cu o lipsă de psihologia genetică, ansamblu de sau parţială, cînd este afectată Young defineşte a.s. ca fiind
integrare socială în general, une- modificări ale schemelor în func- perceperea uneia sau a două din- „procesul de la impuls la întărire
ori cu o viaţă familială dezordona- ţie de condiţii noi. (v. asimilare- tre culorile fundamentale. Su- sau recompensă prin indicaţie şi
tă. Prevenirea lor constă în înlătu- aconiodare). în psihofiziologia ve- biectului cu asemenea tulburări reacţie, necesiţi nd intervenţia
rarea cauzelor prin mijloace teh- derii prin a. se desemnează mo- îi sînt interzise profesiunile care altui individ". G.H. Mead subli-
nice, medicale şi psihologice. Mij- dificarea reflexă a curburii crista- solicită distingerea normală a niază aspectul atitudinal al a.s.
loacele tehnice constituie catego- linului în raport cu stimulii aflaţi culorilor (în transporturile auto ACT VOLUNTAR, componentă
ria cea mai importantă, cele me- la distanţe variabile de ochi, feroviare, aeriene etc). a activităţii voluntare, avînd o
dicale şi psihologice completîn- ceea ce permite obţinerea unor ACROMEGALIE (gr. akron - desfăşurare internă sau externă
du-le doar pe cele dintîi. Un rol imagini clare pe retină. Pentru extremitate, inegal—mare), boală şi dispunînd de autoreglai verbal
important îl deţine respectarea obiecte apropiate cristalinul se endocrină, necongenitală, carac- ce se declanşează în urma unor
normelor de protecţie a muncii. bombează mult, pentru cele în- terizată printr-o exagerată dez- decizii, vizează un scop formulat
Prevenirea medicală, constă în depărtate tinde spre aplatiza- voltare a extremităţilor corporale conştient şi implică efort volun-
controlul medical periodic al perso- re, în cazul defectelor de con- şi a scheletului facial, datorată tar. Cunoaşte grade diferite de
nalului şi îndeosebi a lucrătorilor strucţie ale globului ocular, sau hipersecreţiei hormonilor de creş- complexitate după natura sco-
a modificărilor anatomopatologice tere (hormoni somatotropi) hi- pului, dificultatea sarcinii etc.
suferinzi de anumite maladii sau ale muşchiului ciliar apare mio-
expuşi unor boli. Prevenirea me- pofizari; boala a fost studiată pri- Este întotdeauna mijlocit, după
pia sau presbitismul. ma dată de Pierre Mărie şi Gh. cum arată L. Vîgotski. O reac-
dicală priveşte şi controlul facto-
rilor ambianţei fizice, al condi- ACOMODARE SOCIALĂ, pro- Marinescu. ţie nemijlocită nu poate să fie
ţiilor de igienă etc. Principalele ces, mai mult sau mai puţin con- ACT RATAT (în franceză ac- voluntară, ci ca devine ca atare
direcţii de acţiune preventivă ştient, de modificare a relaţii- te manqiii) termen psihanalitic numai cînd i se adaugă o altă
ale psihologiei sînt: a) orientarea lor intre persoane sau grupuri de semnificînd, după Laplanche şi reacţie de nivel superior ce efec-
şi selecţia profesională; b) for- persoane, în scopul reducerii stă- Pontalis (1967), „actul al cărui tuează funcţii de orientare şi
marea profesională; c) adaptarea rilor de încordare şi conflictuaîe. rezultat vizat explicit nu este control (P. Janet). Caracteristic
muncii la posibilităţile lucrătorilor Ajustare a comportamentului in- atins, ajungînd să fie înlocuit pentru a,v. este că ele sînt an-
(construirea unor dispozitive de dividual după cerinţele grupu- printr-un altul". Nu se confundă ticipate şi dirijate conştient,
lui. Reprezentările individuale şi cu orice perturbări, confuzie de

14
atunci cînd se automatizează de- acţiuni care la rîndul lor cuprind E. Airapetianţ) analiza activi- funcţiuni ale organismului şi de
venind post voluntare. operaţii. ,\ota definitorie a a. tăţii din nivele sa nuanţat, tin- mecanismul analizatorilor care
ACTIVARE A ÎNVĂŢĂRII: a) este transformarea ce priveşte zînd Spre o interpretare corelaţio- diferenţiază primar impulsurile
intensificare şi realizare optimă obiecte materiale şi (sau) infor- nală. Originar, a.n.s. este deli- conform elementelor şi momente-
a activităţii de transmitere a maţii şi ansambluri informaţiona- mitată prin metoda reflexului lor agenţilor stimulatori. în a.n.s.
cunoştinţelor şi de educare in- le. A. se construieşte prin prelu- condiţionat şi considerată ca funcţiile de bază sînt analiza şi
telectuală prin apelul la metodele area (asimilarea) modelelor so- acea activitate a creierului, suscep- sinteza, proiecţia pe scoarţă a
cele mai eficiente cum sînt algo- cioculturale şi a instrumentaţiei tibilă de studiul fiziologic obiec- unui receptor prezentînd, simul-
ritmica şi euristica; b) creştere sau tehnicii respective şi prin tiv, care fusese anterior calificată tan şi constant, o activitate de
a ponderii acţiunilor elevului în acomodarea acestora la sistemul ca psihică, întrucît prezintă o analiză şi una de sinteză. Ela-
însuşirea cunoştinţelor şi în exer- psihocomportamental al indivi- „latură subiectivă". Reflexul este, borînd şi metodologia ştiinţei
sarea operaţiilor intelectuale ne- dului sau grupului. Se disting după I.P. Pavlov, cel mai uni- despre a.n.s., I.P. Pavlov formu-
cesare pentru stăpînirea unei dis- a. senzoriomotorii, comunicative, versal fenomen fiziologic şi tot-
cipline ştiinţifice, a unei ramuri intelectuale sau cognitive ş.a. A, lează trei principii: a) determinis-
odată psihic la animale şi la om. mul prin care se afirmă că în fizio-
a culturii. A.î. presupune dezvol- socială se bazează pe cooperare în timp ce reflexele native, ne-
tarea iniţiativei şi independenţei şi comunicaţie. Studiul a. este logia cerebrală totul este obiectiv
condiţionate, elementare sau şi determinat cauzal; b) slruc-
în activitatea intelectuală a ele- în centrul obiectului psihologiei complexe (instinctele), ţin de in-
vilor. Este necesar ca între pre- ştiinţifice. turalitatea privind corelaţia dintre
stanţele subccrticale, reflexele dinamica nervoasă şi structurile
dare şi însuşirea-preluarea de cu- ACTIVITATE NERVOASĂ SU- dobîndite prin condiţionare im-
noştinţe să se realizeze o corelaţie ce-i stau la bază; c) unitatea
PERIOARĂ, denumire dată în plică, după I.P. Pavlov, activi- dintre analiză şi sinteză. în ştiinţa
optimă. 1912 de către I.P. Pavlov func- tate corticală. Bîkov consemna:
„teoria reflexelor condiţionate despre a.n.s. se pot distinge trei
ACTIVARE NESPECIFICĂ, în ţiilor şi proceselor ce se desfă- secţiuni: a) neurodinamica: se
neurofiziologia contemporană, de- şoară la nivelul „etajului superior este teoria activităţii nervoase ocupă de procesele excitaţiei şi
numire a efectului asupra corte- al sistemului nervos central al superioare". H. Gastaut a dove-
xului provocat de impulsurile dit însă posibilitatea stabilirii de inhibiţiei, de formele inhibiţiei, de
animalelor superioare". Adoptînd relaţiile ce intervin între ele con-
activatoare ce vin de la sistemul nervismul ca principiu al unei conexiuni noi la nivel subcorti-
reticular. D. Lindsley utilizează fiziologii integrale, în care siste- cal. Deci, delimitativ este feno- form legii intensităţilor, de feno-
şi conceptul de nivel de activare. mului nervos îi revine rolul deci- menul condiţionării, al formării menele legice ale iradierii —
siv în coordonarea tuturor pro- de noi legături temporare. Refle- concentrării şi ale inducţiei reci-
ACTIVITATE, modalitate spe- proce, de condiţiile interne ale
cific umană de adaptare la ceselor organice şi comportamen- xul este un răspuns necesar
tale, I.P. Pavlov, diferenţiază la un stimul căruia îi corespunde conexiunilor prin atragerea im-
mediu şi de adaptare a mediului la pulsurilor spre focarul mai pu-
condiţia socioumană; conduită a.n.s., prin care se efectuează la „centru", o conexiune între
incluzînd verigi interne şi externe; echilibrarea cu mediul, care este puncte diferite deci un fenomen ternic şi prin „bătătorirea dru-
mod de existenţă a psihicului deci o fiziologie îndeosebi a emis- cu o configuraţie spaţială. în mului", în ansamblu intervenind
uman, aşa cum mişcarea este ferelor cerebrale, de activitatea «sternul nervos central „există particularităţile de tip ale a.n.s.,
mod de existenţă a materiei. sistemului nervos vegetativ şi a două aparate centrale diferite: de viziunea dinamicii caleidosco-
Procesul psihic este o a. psihică, unor instanţe subcorticale, acti- aparatul de conducere directă a pice a mozaicului cortical, deli-
specific organizată. Orice a. dis- vitate nervoasă calificată, prin impulsului nervos şi aparatul de mitarea zonelor de optimă exci-
pune de o bază motivaţională, de opoziţie, ca inferioară. Odată cu conectare şi deconectare a circui- tabilitate, evoluţia neurodina-
o structură (organizare prin au- studiul fiziologic al relaţiilor tului" (I.P. Pavlov). în conse- mica în ordinea stărilor fazice,
toorganizare) şi de o ţintă, scop cortico-viscerale (K. Bîkov, V. cinţă a.n.s. se ocupă de mecanis- implicînd veghe, hipnoză, somn,
sau plan în raport cu care se auto- Cernigovski) şi cu punerea în mul formării legăturilor tem- catalepsie, stări paradoxale ca
reglează. A. presupune o înlăn- evidenţă a reflexelor condiţio- porare între stimulii din mediul şi fenomenele patologice de felul
ţuire sau un sistem ierarhizat de nate interoceptive (A. Pşonik, extern sau intern şi anumite inerţiei obsesive sau al mobili-

ie
A A
taţii generatoare de instabilitate ţelegînd aici nu numai biologicul După T. Parsons, a. este relaţia net, J. Dewey, H. Wallon, L.
comportamentală; b) studiul re- ci şi propriul naturii umane) individului cu o situaţie rapor- Vigotski, A. Leontiev, S. Ku-
flexelor prin care se analizează pentru psihologia normală şi tată la finalităţi sau valori. Uni- binstein, J. Piaget, o valoare
factorii şi legile condiţionării, se patologică. tate de conduită elaborată fi ba- rle principiu. în filosofic, T.
clasifică reflexele şi se prezintă ACTIVITĂŢI CORPORALE, zată pe un program psihic. Este Kotarbinski a iniţiat o nouă
sistemele de reflexe sau stereo- activităţi cu finalitate proprie necesar să se distingă reacţia disciplină praxiologia. Psiholo-
tipcle dinamice. I.P. Pavlov arată (autotelice) răspunzînd dorinţei reflexă spontan provocată de gia nu se limitează însă numai
că fiecare legătură temporară omului de a le practica pentru un stimul, de a. pe care o des- la a. ca modalităţi organizate
este, prin mecanismul ci, un re- propria dezvoltare fizică, recreare făşoară un subiect, în baza unui ale comportamentului, ca operaţii
flex şi prin semnificaţia sa adap- şi divertisment. (M. Kpuran — model dobîndit, venind în în- de modificare şi transformare
tativă, un semnal. „Nu este ne- 1974). Principalele forme de a.c. tîmpinarea stimulului sau des- conform unui scop a obiectelor
voie de prea multă imaginaţie, sînt: Indice sau de joc, la copil făşurîndu-se autonom prin exer- materiale şi sociale, ci identi-
scria I.P. Pavlov, pentru a vedea avuul o funcţie formativă, iar la citarea de către subiect a unei fică şi a. mintale, cunoaşterea
dintr-o dată cît de multe, aproape adult funcţii de divertisment şi forţe sau facultăţi de natură să însăşi, inclusiv reflexia, avînd
nenumărate, sînt reflexele condi- recreative; agonistice sau de luptă, producă un efect. întotdeauna a. o constituţie acţională. P. Ja-
ţionate, folosite în mod constant întrecere, competiţie, cele spor- se desfăşoară într-un cîmp al net a pus în evidenţă geneza
de sistemul complex propriu tive avînd cea mai mare răspîn- interacţiunilor dintre subiectul actelor intelectuale ca rezidind
omului, care se situează în mediul dire; gimnice, în forma gimnasti- epistemic, pragmatic, axiologic şi în interiorizarea schemelor de
larg reprezentat de natură în ge- cii prin care se urmăreşte, în lumea sa. A. se deivoltă într-un
neral, cît şi în mediul social modul cel mai direct, propria punct nodal al întîlnirii dintre a. fizică. L. Vîgotski, concre-
specific în toată amploarea lui, perfecţionare corporală; recrea- necesitatea internă, subiectivă şi tîzind teza marxistă despre
cuprinzînd toată umanitatea"; c) tive, răspunzînd nevoii de com- necesitatea externă, obiectivă. După ideal ca „transpunere şi tra-
teoria semnalizării care prevede pensare, deconectare, divertis- Lenin, activitatea practică, trans- ducere a materialului în capul
nu numai relaţia reflexă dintre ment. formatoare, suprimă atît uni- omului", a corelat instrumenta-
stimul şi reacţie dar şi, vorbind lateralitatea subiectivităţii cît ş i ţia practicii cu instrumentaţi-
ACTUALIZARE, trecerea din a intelectuală, considerînd speci-
contemporan, constituirea „mo- stare potenţială-latentă în stare pe cea a obiectivitătii „Legile
delului intern" al stimulului şi lumii exterioare sînt bazele ac- fică pentru conduita umană,
activă; se referă în primul rînd mijlocirea. J. Piaget susţine că
reacţiei. I.P. Pavlov scrie: „acti- la faptele de memorie (a. în- tivităţii omului în raport cu un
vitatea fundamentală şi cea mai scop". A. Lalande şi M. Blondei operaţiile intelectuale îşi trag
semnînd recunoaştere şi repro- originea nu din lucruri ci din
generală a marilor emisfere este ducere) şi, de asemenea, la tre- consideră că a. „trebuie să con-
semnalizarea, implicînd o incal- buinţe, motive, tendinţe afec- stituie sinteza spontaneităţii şi a. concrete şi verbale. S. Rubin-
culabilă cantitate de semnale şi tive, deprinderi. în şirul ati- reflexiei, a realităţii şi cunoaş- stein atrage însă atenţia asupra
semnalizări comutative". Aici se tudinilor creative, după C. Ro- terii, a persoanei morale şi a faptului că şi a. sînt obiectuale
include şi sistematizarea activi- gers, un rol important revine ordinei universale". Mijlocită prin şi deci, mulîndu-se pe obiecte
tăţii de semnalizare în cele două actualizării de sine sau autoac- organe funcţionale generate şi extrag un conţinut informaţio-
sisteme de semnalizare prin care tualizării ca tendinţă spre ex- diferenţiate cultural, fiind uni- nal adecvat acestora. Sub ra-
se realizează efectiv o unificare a primarea şi realizarea pulsiuni- tate a autoreglărilor vitale şi portul structurii, a. pot fi li-
fiziologicului şi psihologicului. lor specifice ale eului, a obiec- finaliste, a. se prezintă sub di- niare sau circulare, iar calitativ,
Ştiinţa despre a.n.s., dezvoltată tivizării intenţiilor şi proiectelor. verse forme, la diverse nive- •materiale şi mintale. După II.
multilateral în toate ţările lumii, luri şi, prin implicarea ci în Wallon, orice, a. constă din motic,
în ultima jumătate de veac, se ACŢIUNE, faptă,'mod de in- toate verigile sistemului psiho- scop şi structură sau mod de
include atît în neurofiziologia cît tervenţie în ordinea externă şi comportamcntal uman, dobînde- organizare. într-un plan mai
şi în psihofiziologia modernă şi internă, de modelare, formare şi şte în psihologia modernă, oda- larg H. Zeisel remarcă trei di-
constituie o bază naturală (în- transformare, iniţiat conştient de tă cu demonstraţiile lui P. Ja- mensiuni ale modelului acţio-
subiect şi mijlocit instrumental.

18 19
nai: a) condiţiile a. întrunite în a., dar aşa cum fără îndeplini-
persoana subiectului; b) pro- rea lui nu pot exista reale trans- idrii. A. ponte să se refrie la unitar. Apoi a. siructurafă şi
prietăţile obiectului inclus în formări ale materialului dat în subieciu: însuşi, să privească mo- motivată va puf ea funcţiona au-
a.; c) influenţele exterioare su- produse finale, tot aşa fără seg- delarea lui pbihoii/H'ă de către tonom, desiăşurîndu-se ca o ac-
ferite de subiect şi care deter- mentul executor nu există în- un altul sau de către sine. în tivitate sau intrînd în organi-
mină prin efectele lor conju- săşi a. Astfel, în a. subiectului sfîrşit, a. poate fi reflexivă, de zarea diferitelor activităţi ca ele-
gate direcţia şi conţinutul a. se disting două părţi inegale şi coordonare şi construcţie men- ment component, verigă în lan-
M,arx arătase că „pentru a pro- în chip diferit importante — tală şi în acest sens se opune ţul acţionai al acestora. Aşadar,
duce, oamenii intră în anumite cea orientativă şi cea executo- praxisului. H. Bcrgson a abso- dacă activitatea (Av.)se identifică
relaţii şi numai prin interme- rie. Segmentul orientativ (altfel, lutizat tocmai acest înţeles, pe prin motiv, a. se distinge prin
diul acestor legături şi relaţii baza de orientare a a. — n.n.) cînd P. Janet a încercat să re- scop, iar operaţia este element
există raportul lor faţă de na- reprezintă un dispozitiv de con- facă unitatea dintre motor şi al tehnicii de. efectuare a ambe-
tură". A. Lcontiev observă că ducere al a. ca proces ce se efec- mental. în fapt, a. motorie este lor, în sistemul dinamic şi pro-
în aceste condiţii se afirmă o tuează în afară, iar segmentul senzoriomotorie sau verbomoto- cesual al activităţii, a. se core-
altă alcătuire a activităţii. Kl efector este transformarea rea- rie, iar a. mentală ascunde o lează ierarhic după norme de
scrie: „la animale, obiectul ac- lă, conformă unui scop, a ma- componentă ideomotorie, de sche- complementaritate. în genere, în
tivităţii şi motivul ei biologic terialului sau situaţiei date în matizare sau verbalizare. Di- sistemul activităţii se pot urmări
sînt întotdeauna contopite, în- produs sau stare terminală". în viziunea în a. externe şi a. in- nouă tipuri de corelaţii: Op.—
totdeauna coincid..." La om, timp ce în a. materială trans- terne trebuie să fie, de aceea, Op., Op. —A., Op. — Av., A.—
„despărţirea obiectului şi moti- formările sînt efective, în cea considerată ca relativă, fundată Op., A. —A., A. — Av., Av. — A.,
vului activităţii este rezultatul mentală, mijlocită simbolic, trans- pe predominanţe. Definind ope- Av. — Op., şi, în sfîrşit, Av. — Av.
detaşării din activitatea pri- formările sînt numai „avute în raţia ca „mod de îndeplinire a Fiind situate la diverse nivele
mară, complexă şi difuză dar vedere", adică pregătite orien- a.," ca element necesar al ei, şi, totodată, diferite sfere (mo-
unitară, a unor operaţii sepa- tativ. Deci, în cazul activităţii, A. Leontiev arată că orice ope- tor-mental) a., înţeleasă şi ca
rate". Leontiev conchide: „astfel a. mentală revine pe o poziţie raţie provine dintr-o a., prin modalitate complexă de refa-
de procese, în care obiectul şi orientativ-reglatorie; iar cea ma- interiorizare, prescurtare, gene- cere a echilibrului (L. Couffignal a
motivul nu coincid între ele, le terială sau materializată este ralizare şi automatizare a aces- definit sistemul cibernetic ca
vom numi a." Astfel a. declan- predominant efectorie. Totuşi şi teia, dar nu este reductibilă la „sistem de a."), nu poate fi
şată de un mobil se orientează a. mentală este transformatoare, a., întrucît este numai o verigă interpretată subiectiv ca servo-
anticipativ către o ţintă, un după _ J. Piaget, dar aceasta a acesteia. Deosebirea este şi mecanism efectoriu, ce intră în
obiect ce devine obiectiv, scop. numai în ordinea informaţională. calitativă, întrucît a. se indivi- funcţiune numai în momentul
Funcţia scopului apare la om Considerînd perspectiva' gene- dualizează prin scop, pe cînd exteriorizării unor conţinuturi
în condiţiile activităţii sociale tică, H. Wallon scrie: „evolu- operaţia rămîne o simplă dis- psihice. A. corespunde unor
şi este un element definitoriu al ţia de la act la gîndire se ex- poziţie instrumentală, ce poate circuite reflexe complete. A. in-
a. P. Galperin avansează în ana- plică simultan prin opus şi intra în constituţia a diferite tră în constituţia mecanismelor
liza organizării a. El scrie: prin acelaşi". Deci, a. este un a., tot aşa precum aceeaşi a. tuturor proceselor psihice (care
„acţiunea subiectului presupune termen comun atît comporta- poate fi îndeplinită prin dife- se şi constituie în ordinea inte-
nu numai imaginea situaţiei şi mentului cît şi sferei psihice. rite operaţii. Scopurile sînt cele riorizării-exteriorizării şi pot fi
planul de execuţie, ci şi multe Termenul de a. este poliseman- care impun selecţia mijloacelor. modelate în acest fel). A. în-
acţiuni (operaţii — n.n.) for- tic dar îşi menţine un nucleu în acelaşi fel este conceput şi deplineşte un rol necesar atît
mate anterior în ordinea utili- constant. A. înseamnă, în mod raportul dintre a. şi activitate. în codificarea-decodificarea sti-
zării acelor imagini, deci acti- curent, o modelare de către A. se diferenţiază şi se defineşte mulilor, cît şi în raportarea la
vitate de orientare. Aceasta con- subiect a materiei exterioare lui prin scopuri parţiale în cîmpul realitate, în luarea ei în stă-
stituie segmentul conducător al şi în acest sens pare să se opună activităţii., care dispune de un pînire de către subiect. Semni-
anumit substrat motivaţional ficativă pentru universalitatea a.

21
A A
ca element, celulă a conduitei psihologiei fenomcnologiste cît ACŢIUNE SPECIFICĂ, expre- măsurarea a. se folosesc scale de
umane, este caracterizarea lui şi ale celei comportamentiste. sie psihanalitică utilizată de a. ce prevăd aceeaşi distanţă
E. Bernstein a autoieglajului psi- ACŢIUNE MATERIALĂ, ope- S. Freud pentru a desemna tota- faţă de sursa de emisie şi o
hic a a. obiectuale. Ed. Bernstein rare efectivă cu lucruri într-un litatea proceselor prin care se serie de grade de stimulaţie.
degajă următoarele caracteris- anumit scop: etapă primă a în- descarcă tensiunile interne create Este binecunoscută scala de li-
tici ale acesteia: a) obiectuali- văţării, organizată astfel înrît de activarea trebuinţelor. Este tere sau cifre prezentate pacien-
tatea a. constînd în reproducerea să ilustreze, să confirme însu- un ansamblu de reacţii prefor- ţilor de oculişti pentru deter-
spaţio-temporală a structurii şirile generale şi esenţiale ale mate ce mijlocesc îndeplinirea minarea a. vizuale.
obiectului asupra căruia este obiectelor. în acest scop se ape- actului orientat spre satisface- ACULTURAŢIE, termen folo-
orientată; b) continuitatea şi in- lează şi la scheme, desene, mo- rea trebuinţei. sit de antropologia culturală pen-
tegralitatea ei, ceea ce nu per- dele, mulaje. Cînd se operează ACUFENE, senzaţii auditive tru a desemna transferul unor va-
mite reducţia la o însumare de cu imagini ale obiectelor, acţiu- anormale, cum sînt zgomote rit- lori culturale dintr-o comuni-
elemente; c) variabililatea a., nea este calificată ca materia- mice, ţiuituri, fluierături înalte, tate în alta precum şi efortul
exprimată în posibilitatea exe- lizată. Scopul învăţării prin a.m. întotdeauna penibile datorită per- de asimilare a acestora. în sens
cutării ei în diferite poziţii, prin sau materializate este formarea sistenţei lor. Sînt cauzate de recent: trecerea unui grup sau
variate traectorii şi procedee; operaţiilor mentale (V. INTE- afecţiuni craniene şi otice. a unui individ dinlr-un mediu
d) generalitatea a. care permite RIORIZARE). ACUITATE, caracteristică a cultural în altul, implicînd înstră-
transferul dintr-o situaţie în alta ACŢIUNE MENTALĂ, operare sensibilităţii absolute şi mai ales inarea de vechile valori şi asimi-
{stimuli generalisativn-Woodwor- sau transformare ce are loc în diferenţiale, care se defineşte larea celor noi, nu fără conflicte,
th); e) comut ativitat ea funcţio- minte în forma imaginilor sau după diferenţele minime ce pot criză, dificultăţi de adaptare
nală sau posibilitatea executării (şi) a ideilor. Este deci pro- fi sesizate între stimuli, deci (R. Linton, C. Kluckhon). După
a., de la efector iniţial la oricare iectivă şi ideaţională. Ca orice după pragurile diferenţiale. Capa- F. Keesing, a. poate fi definită
altul (de ex. scriere altfel de- a. este dependentă de motiv şi citate rezolutivă a analizato- ca proces de modificare cultu-
cît cu mîna dreaptă); f) univer- orientată prin scopuri, avînd o rului, în cercetările de laborator rală în care un contact mai mult
salitatea reglajului, ce constă în structură instrumentală, de astă a. se determină în primul sens sau mai puţin continuu între
aceea că nu există nici o limi- dată simbolică-semantică. A.m. (absolut) ca o mărime inversă două sau mai multe grupuri
tare în construirea şi dezvoltarea au un conţinut informaţional faţă de valoarea pragului mi- culturale distincte are drept re-
&.', g) fiabilitatea şi caracterul şi o bază operaţională. După nim, în cel de-al doilea (dife- zultat preluarea de către un
antientropic al a.; h) precizia L. Yîgotski, a.m. se produc în renţial), inversă faţă de valoarea grup a elementelor de cultură
reglajului acţionai. Caracteristi- planul limbajului intern şi se ex- pragului diferenţial. Deci a. în- ale celuilalt grup sau ale ce-
cile reglajului acţionai sînt cu primă în particularităţile acestuia, seamnă un grad înalt de sensi- lorlalte grupuri. Totodată, ter-
atît mai perfecţionate cu cît subordonîndu-se totodată legilor bilitate şi o mare fineţe în dis- menul de a. indică starea ce re-
a. se situează la un nivel mai gîndirii, imaginaţiei, memoriei şi criminările senzoriale. Este stu- zultă din această modificare. în
înalt de integrare, fiind inteli- voinţei. Deşi rezultă din interio- diată concret, după analizatori genere a. înseamnă un ansamblu
gentă şi creatoare. Limbajul este rizarea acţiunilor materiale, a.m. ca a. tactilă, vizuală, kineste- de procese ce intervin în legă-
un sistem de instrumente sau dispun de un specific al lor, ţi- zică, auditivă, olfactivă, termică tură cu îndepărtarea de o cul-
operaţii (după H. Murray — Ph. nînd de subiectivitate. După etc. A. poate fi statică sau di- tură originară, luată ca sistem
Vernon), de care se serveşte a., A. Leontiev, operaţiile intră în al- namică după cum stimulii sînt de referinţă, şi cu adaptarea par-
conducînd spre gîndire. Afir- cătuirea a.m. ca elemente instru- imobili sau în mişcare. Se dis- ţială încă nedefinită la o nouă
marea a. ca obiect principal al mentale ale acestora, întrucît tinge şi a. laterală, monooculară, cultură.
psihologiei se impune tot mai operaţiile sînt generalizate şi au- monoauriculară, monomanuală.
mult, contracarînd înţelegerea ACUMULARE CULTURALĂ,
tomatizate, neavînd motive şi La nivel perceptiv se vor- proces de creştere culturală prin
cpifenomenologică a psihicului şi scopuri concrete asemenea acţi- beşte, prin extensie, de a. ste-
evitînd unilateralităţile atît ale care noi elemente sau trăsături
unii desfăşurate. reoscopică, melodică ele. Pentru culturale se adaugă datorită in-

22 23
venţiei, descoperirii şi împrumu- distinge o a. autoplastică, prin Iilor puternici, nivelul de exci- ilor sau a defieituiui do v : ta-
tului (J. Casagrande). H. Moore modificarea organismului şi o tabilitate-se'.isibilitatc al ana- mină A. a.s. este îngreunată (C7.
(1954) distinge a.c. progresivă a. aloplastică prin modificarea lizatorilor scade (a.s. negativă), Kobertson şi X. Jinkin, lS-ÎSi.
prin dezvoltarea vechilor tipare, activă a mediului. Pentru om, iar în cazul stimu'.ilor slabi Fenomenul creşterii senr-ibilită1 ii
a.c. aglutinativă prin introdu- caracteristic este a. aloplastică creşte (a.s. pozitivă). A.s. are poate fi condiţioi'&t (A. 1>>
realizată prin unelte, tehnică, la bază mecanisme centrale şi lin, 1934). Accelerarea a.s. irjc-
cerea de noi elemente şi a.c. prin
cultură, civilizaţie. Adaptabili- periferice, incluzînd şi modifi- turne se mai obţine prin hiper-
deveni rc-substitui re ce duce la
tatea este capacitatea organis- cări în procesele trofice (L. Or- vcntilaţie, administrare de za-
modificări structurale ale cul-
melor vii de a realiza reacţii de bclli, 1935). Există receptori greu harină, masaj ccfalic, preadap-
turii.
răspuns care să le mărească adaptabili (îndeosebi propriocep- tare la mediul luminos alba4ru
ACUT, valoare maximă de in- sau violet (K. Kekceev, 1942).
şansele de supravieţuire în con- torii) şi rapid adaptabili (recep-
tensitate a stimulului care nu torii cutanaţi şi olfactivi), (E.
poate fi percepută de organele diţiile schimbătoare ale mediu- ADAPTARE SOCIALĂ, potri-
lui. Este dezvoltată maxim la Adrian, 1926). în raport direct virea unei persoane cu mediui;
de simţ şi care, de cele mai multe cu valoarea de semnalizare a
ori, depăşind pragurile, se poate om, care nu numai că se con- acord între conduita personală
formează cerinţelor mediului ci stimului, a.s. este facilitată sau şi modelele de conduită carac-
transforma în senzaţii dureroase. îngreunată (E.N. Sokolov, 1958).
Se mai vorbeşte despre con- ii şi modifică, transformîndu-1 teristice ambianţei; echilibru
în concordanţă cu necesităţile în dinamica procesului de a.s. între asimilare şi acomodare so-
flicte a., crize afective a. etc. se disting: a) faza modificărilor
sale. Activitatea psihică este cială. A.s. este procesul prin
în terminologia medicală a. se bruşte; b) faza modificărilor len-
considerată o componentă şi o care o persoană sau un grup so-
referă la boli cu evoluţii scurte te; c) faza relativei stabilităţi.
formă superioară a a. cial devine capabil să trăiască
şi manifestări clinice intense. A.S. are şi semnificaţia unui
ADAPTARE MENTALĂ, după într-un nou mediu social, ajus-
ADAPTARE, ansamblu de pro- mecanism de optimizare a re- tîndu-şi comportamentul după
cese şi activităţi prin care se J. Piaget, „schimburi mediate cepţiei, în unele cazuri (stimuli
între subiect şi obiecte, efec- cerinţele mediului. A.s. se pro-
trece de la un echilibru mai acustici monotoni şi nesemnifi- duce în raport cu un mediu nou,
puţin stabil, între organism şi tuate la distanţe spaţio-tem- cativi, mirosuri, stimuli tactili)
porale tot mai mari şi după schimbat, iar indicatorul reu-
mediu, la un echilibru mai a.s. negativă merge pînă la de- şitei este faptul că subiectul se
stabil; funcţionarea organismu- traiectorii tot mai complexe...; conectare. Cel mai larg registru
punere în echilibru progresiv simte ca „acasă" iar pentru cei-
lui prin înglobarea schimburi- adaptativ îl are sistemul vi- lalţi nu mai este un străin. Nu-
între un mecanism asimilator zual, în a.s. la întuneric, creş-
lor dintre el şi mediu; dacă meroşi agenţi nocivi fizici sau
şi o acomodare complementară...; terea sensibilităţii faţă de ni-
aceste schimburi favorizează func- chimici, stările nervoase, bolile,
adaptîndu-se la lucruri, gîndirea velul iniţial poate lua valori
ţionarea normală a organismu- distrug echilibrul omului cu me-
însăşi se organizează şi organi- considerabile (A. Koropko, 1958).
lui, acesta este considerat ca zîndu-se structurează lucrurile...; diul, dînd naştere la numeroase
fiind adaptat. în biologie se Aubert (1865), primul care a tulburări, la „inadaptare so-
interdependenţă ireductibilă între studiat acest fenomen, stabileşte
deosebeşte a. ca proces filo- experienţă şi raţiune". în an- cială". Bolnavii mintali, delinc-
genetic, realizat prin dobîndi- următoarele: a) procesul a.s. la venţii, subiecţii cu tulburări de
samblu, adaptarea psihică este întuneric se desfăşoară foarte
rea şi selectarea unor însuşiri concepută de J. Piaget ca fiind comportament reprezintă diverse
ereditare (morfologice, fiziologi- repede în primele 10 minute, situaţii de neadaptare socială
o echilibrare între asimilare şi după care apare încetinirea rit-
ce, de comportament) caro cresc acomodare. cu cauzalitate complexă: defi-
şansele de supravieţuire şi efi- mului de creştere a sensibilităţii, cienţe ereditare, frustraţii afec-
cienţa speciei într-un mediu dat ADAPTARE SENZORIALĂ, le- punctul maxim fiind atins după tive precoce, carenţe de autori-
şi a. la nivel organismic, în ge a sensibilităţii, [proces con- două ore; b) sensibilitatea maxi- tate familială, familie dezorga-
cursul vieţii individuale (numită stind în modificarea tonusului mă este egală cu de 35 de ori nizată, mediu de viaţă noc'v etc.
nuni' film i/nr sub influenţa unor valoarea iniţială a sensibilităţii.
uneori si reacţie adecvata). Din
stimuluri specifice de intensitate în cazul oboselii, a intoxicaţi- ADN, ARN, acizii dezoxiribo-
alt punct de vedere se poate micleio si ribonucleic. ADN intră
constantă. Sub influenta stimu-

24
A
in structura crumatinei şi a cupat de propriul său destin. ginalitate ale tinerilor trebuie
psihosocială este un raport de Este etapa în care intervin înde- susţinute prin valori autentice
cromozomilor, ajutîml la reali- interdependenţă. Totuşi ritmu-
zarea funcţiei genetice a nucleu- lungate şi intense meditaţii asu- şi încurajate în sensul integrării
rile dezvoltării organice şi psi- pra valorilor. Se elaborează un celor mai înalte şi noi forme de
lui celular. ADN depozitează hologice nefiind egale, intre
informaţia privind planul de or- sens de viaţă şi dohîndeşte contu- cultură. Integrarea personalităţii
aceste două serii de fenomene M ruri concepţia despre lume si se realizează şi se desăvîrşeşte
ganizare a structurilor celulei, înlăuntrul fiecăreia din ele in-
informaţii ce se transmit apoi viaţă. Conştiinţa de sine se prin integrarea socială care, la
tervin unele disproporţii, deca- adinceşte mult, sporesc eforturile rîndul ei, este mijlocită prin
datorită capacităţii moleculelor laje, contradicţii. Stările con-
de A DX de a se dedubla (redu- de autocunoaştere şi aittoproiec- adaptarea socială şi calificarea
flictualc sau critice nu fac parte tare. Adeziunea sinceră şi necon- profesională.
plica). ADN intervine- şi în bio- din însăşi desfăşurarea normală a.
sinteza proteinelor, diversele seg- diţionată la idealuri poate să ADORAŢIE, sentiment de dra-
a. Fenomenele de criză şi sindrom- fie asociată cu manifestări de goste şi preţuire nemărginită faţă
mente ale moleculei de A DX fiind mele psihopatologice pot fi însă
specializate în sinteza unui anu- realism brutal şi extravagant. de o fiinţă fenomen sau obiect,
prevenite si evitate. AI. Mead Adolescentul este, frecvent, pus imaginar sau real, însoţit de îngus-
mit tip de proteină. ARX pre- a constatat că în unele colecti-
zintă trei forme: AHX-r (ribo- într-o situaţie echivocă întru- tarea spiritului critic.
vităţi australiene nu se cunoaşte cît el a depăşit copilăria de care A DUALISM, concept introdus
zomal) AKX-t (transfer), AKN-m
(mesager). Sinteza ARX mesa- fenomenul de criză pubertală, se desparte demonstrativ, dis- de A. L. Baldwin şi consacrat de
ger se face ca pe o matriţă, pre- dat fiind regimul de viaţă im- pune de capacităţi similare cu J. Piaget, definind stadiul iniţial
luînd informaţia genetică de la pus de culturile respective. De cele ale adulţilor, dar încă nu este al ontogenezei, de nediferenţiere
ADN din nucleul celular. Apoi asemenea, fenomenele de criză acceptat ca un egal în cercul psihică în trei forme fundamenta-
va trece în citoplasmă aducând generate de lipsă de idealuri, acestora. în aceste condiţii el se le; nediferenţiere între intern şi
cu el informaţia conţinută în frustraţia educaţională, dificul- integrează în grupele celor de extern, între obiectiv şi subiectiv
ADN din nucleul celular. tăţile de integrare socială pot fi aceeaşi vîrstă cu care are mari şi între material şi spiritual.
eliminate în măsura în care se afinităţi. Grupele de adolescenţi AFAZIE, sindrom neuropsihic
ADOLESCENŢĂ, etapă a vieţii elimină susmenţionatele cauze. sînt foarte coezive, cultivă to-
care se situează între copilărie constînd în tulburarea sau pier-
Tranzitoriu crizele pot interveni leranţa reciprocă şi exercită o derea funcţiilor psihice ale limba-
şi vîrsta adultă (de la 12—13 la din cauza carenţelor afective, puternică influenţă asupra per-
18-20 de ani). Se detaşează jului (expresiei sau înţelegerea sem-
şi educaţionale, a însingurării sonalităţii tinerilor. Făcîndu-şi a- nalelor orale sau grafi ce) cu conser-
preadolescenta (12 — 15 ani) şi adolescentului şi a slabei sau pariţia] ca persoane deplin res-
postadolescenţa 118 — 22 ani). La varea aparatelor periferice de exe-
eronatei lui pregătiri pentru ponsabile în mediul social, ado- cuţie sau de recepţie ale limbaju-
fete a. intervine mai devreme lescenţii sînt intens preocupaţi
decît la băieţi. A. se caracteri- viaţă. Sub raport psihologic, a. lui, fiind însoţită deseori de tul-
se caracterizează prin hipersen- de nota de originalitate pe care burări intelectuale (primare sau
zează printr-o importantă creş- o prezintă individualizarea lor
tere şi transformare corporală sibilitate, trecerea în stadiul su- secundare) şi corespunzînd unor
perior al dezvoltării intelectuale, şi prin care pot spori valoarea leziuni cerebrale localizate (M.I.
şi psihică, asociată cu puber- integrării lor sociale. H. Wallon
tatea. Ca fenomen biopsihic in- cel al operaţiilor formale, care (Botez, Sen Alexandru, I. Drobotă,
permite o combiuatorică abstractă vorbeşte chiar de o criză a 1971). Forme anatomo-clinice: a,
tegral a. este dependentă, in originalităţii juvenile constînd
apariţia şi desfăşurarea ei, de şi lărgeşte posibilităţile, gîndirii pure, tulburări izolate ale rea-
din insatisfacţia faţă do statu- lizării performanţelor motorii o-
factori genetici, geografici, so- teoretice şi reflexive, prin expan- tul comun şi din dispoziţia că-
ciali, culturali şi educaţionali. siunea fanteziei şi a sentimentelor rale sau scrise precum şi ale utili-
tre adoptarea unor pseudovalori zării mesajelor orale sau scrise
Este de aceea contraindicată odată cu apariţia mior conflicte tuo- ce generează comportamente
tratarea unilaterală a a. în sens tivaţionale şi afective. Adolescentul cum sînt: surditatea verbală pură
numai formal originale, uneori (în absenţa unei tulburări de auz,
numai biologic sau numai ysilio- redescoperă lumea, datorită posibi- chiar negative, dar în orice caz
social. între structurarea sau lităţilor sale de interpretare şi bolnavul nu înţelege limbajul vor-
frapante. Preocupările de ori- bit, nu poate repeta cuvintele şi
maturizarea organici si cea. priiulemul'r.ave, şi este intens preo-

26 27
A
sa ic d u p ă du:!.ii'', p u i î n d îiu,ă trindu-se înţelegere.i verbală) de- spontan sau supuse unor acţiuni pulsului, .ecreţiilorlacrimare etc.);
vorbi, cili :;i scrie m mod '-pontau) tiTnu!iate de le/Juni în porţiunea de recuperare dirijată. 2) comportamente motorii afective
determinată de le/iuni în prima posterioară a primei circurnvo- AFECT, modalitate elementară (desfăşurate sau numai schiţate);
circunivoluţiu temporală, în veci- luţii temporale de partea emis- a reactivităţii afective; emoţie 3) tră iri subiective de un anumit
nătatea circumvoluţiilor Iteschl de ferului cerebral dominant. A. traus- primară caracterizată prin mare grad de complexitate şi avînd o
ambele părţi sau numai de par- corticale, motorii (gravă afectare a intensitate, expansivitate, durată anumită semnificaţie pentru per-
tea stîngă; a. motorie pură (impo- vorbirii spontane) şi senzoriale redusă, dezvoltare unipolară şi soana care le încearcă. O primă
sibilitatea de exprimare voluntară, (tulburarea înţelegerii limbajului) exprimare nemijlocită în compor- problemă a psihologiei emoţiilor
de repetare a cuvintelor, de citire de scurtă durată (în cursul regre- tament. P. Janet interpretează este aceea a relaţiei dintre com-
cu voce tare, păstrîndu-so limba- siei sau agravării unui sindrom a. ca o regresiune la conduite ponentele vegetative şi motorii pe
jul interior, posibilitatea scrisu- afazic) şi determinate de leziuni inferioare şi tocmai aceasta re- de o parte şi componentele psihi-
lui spontan şi după dictare, a în a 3-a circumvoluţie frontală duce posibilităţile controlului ţi re- ce, subiective, pe ele alta. Unii au
copierii şi a înţelegerii limbajului a emisferului cerebral dominant olajului conştient. în contextul a. socotit că modificările corporale
oral şi scris) determinată de lezi- şi respectiv, în prima circumvolu- sînt implicate dispoziţii instinc- sînt cauzate de trăirea subiec-
uni încă imprecis localizate \agrafia tive. Totuşi stările de a. reproduc tivă (J.F. Herbart). Alţii, că
pură (v.) şi alexia pură (v.).
ţie temporală: ecolalia (v.). A.
de evocare, amnestică (imposibili- şi modele sociale fără a se con- trăirea subiectivă este efectul mo-
A. expresivă, ansamblu de tulbu- forma însă unei organizări raţio- dificărilor corporale (W. James şi
rări predominant expresive, în tatea de a reproduce numele obiec-
telor, dar cu posibilitatea recu- nale. De exemplu: furia şi abando- K. Lange). Ambele interpretări
planul pronunţării sau scrierii sem- nul de sine, agresivitate oarbă s-au dovedit însă a fi unilaterale
nelor verbale, determinate de noaşterii acestor nume într-o listă
prezentată, fiind determinată de şi starea de groază, accesele ne- şi înguste. Unilaterale, pentru că
leziuni în porţiunea posterioară stăpînite de rîs sau plîns etc. între cele două serii de componente
a ariei Broca (a 3-a circumvo- leziuni imprecis localizate sau de
procese tumorale) şi cea deter- întrucît în stare de a. intervine o este unitate, interacţiune sincro-
luţie frontală a emisferului ver- îngustare a cîmpului de conştiin- nică, trăirea subiectivă avînd la
bal dominant) şi într-unele zone minată prin termenul de anotnie
ţă şi chiar subordonarea aces- bază! mecanisme neurosomatice
adiacente. A. senzorială sau de (imposibilitate de reproducere a fără de care ea nu poate să apară
numelor proprii, precedînd a. teia tendinţei afective, în legisla-
recepţie, cu tulburări grave în ţie se are în vedere dacă infrac- si să se exprime, să se comunice,
înţelegerea limbajului, în vorbi- amnestică şi fiind determinată de ţiunea a fost comisă în stare de înguste, pentru că problema prin-
rea spontană şi repetată, în gra- leziuni în emisferul cerebral do- â. în psihologia modernă se for- cipală nu este aceea a corela-
fie şi lexie, ajungîndu-se la o minant) ; anmzia receptivă (impo- mulează recomandări de prevenire ţiei dintre corporal şi psihic ci a
proastă vorbire (parafazie) şi chiar sibilitatea de recunoaştere a me- sau înlăturare a efectelor negative interacţiunii dintre subiect ca
la deformarea cuvintelor (jargo- lodiilor cunoscute sau'de citire a ale a., prin amînarea şi comu- om, în plenitudinea tuturor însu-
nofazie), determinate de leziuni notaţiei muzicale) şi expresivă (im- tarea reacţiilor, efectuarea de şirilor sale şi mediul natural şi
în zona Vernicke a emisferu- posibilitatea de a cînta o melodic mişcări menite să reducă încorda- social. Vibraţia, pulsaţia, angaja-
lui cerebral dominant (porţiunea cunoscută, cu sau fără un instru- rea, trecerea la analiza detaliată rea prin mobilizare, energizare şi
posterioară a primelor două cir- ment), determinate de leziuni în a situaţiei etc. direcţionare (sau oricare din con-
cumvoluţii temporale, girusul an- prima circumvoluţie temporală trariile lor), cu un cuvînt, emo-
gular şi girusul supramarginal). stîngă şi, respectiv, în pars tri- AFECTIVITATE, proprietate a ţiile nu se explică prin faptul că
A. centrală sau de conducere, cu- angularis al lobului frontal stîng; subiectului de a resimţi emoţii „inima bate accelerat", „ochii stră-
prinzînd atît tulburări expresive acalculia (v.). tulburări paroxis- şi sentimente; ansamblul procese- lucesc". De regulă, emoţiile por-
cît şi receptive (tulburări în repe- tice ale vorbirii (vocalizare, baraj lor, stărilor şi relaţiilor emoţio- nesc, sînt declanşate prin fapte
tarea cuvintelor, ale scrisului spon- verbal), forme deosebite de a. nale sau afective. în contextul ori- cognitive — excepţie făcînd doar
tan şi mai ales dictat, ale lecturii (la copil, la poligloţi, la surdo- cărui fenomen emoţional se dis- dispoziţiile organice — dar nu
cu voce tare în forma paralexii- muţi, inatenţia verbală). Aceste ting; 1) modificări organice şi ve- sînt reductibile la acte de cunoaş-
lor pentru cuvintele dificile, păs- forme de a. pot fi compensate getative secundare (în raport cu tere pentru că diverşi subiecţi
funcţiile biologice primare ale

28
A
reacţionează emoţional diferit la tive sînt compuse din variate com- preorganizare energetică a adap- neurofiziologice, a confirmat, pe
aceleaşi imagini sau idei. Uxplică - ponente cu sensuri diferite. Com- tărilor desfăşurate. Schemele de altă cale, aserţiunile lui Ch. Dar-
fia variabilităţii subiective a pro- plexitatea stărilor emoţionale se reactivitate emoţională se situea- win dovedind rolul energizor, indis-
ceselor afective nu ţine deci de orga- explică prin însăşi structura moti- ză însă la diverse nivele biolo- pensabil pentru adaptare, al fac-
nizarea cognitivă a subiecţilor, ci vaţiei individului (complicată, di- gice şi culturale. Este posibil ca lorilor emoţionali.
de organizarea lor motivafionalâ. vergentă şi nu fără contradicţii la oni să intervină o discordanţă AFEMIE, incapacitate de ex-
Emoţiile apărea desfăşurări activi; interne) şi prin faptul că situaţiile calitativă între forma de afecti- primare a ideilor şi sentimentelor
ale motivelor în raport cu o situa- reale, la care se adaugă şi cele vitate actualizată şi cerinţele acti- prin limbajul oral. Este cauzată
ţie pe cînd motivele ar putea ii imaginare, niciodată nu pot să vităţii. Autoreglajui emoţional, de leziuni la nivelul emisferului
caracterizate ca un fel do „con- satisfacă sau să contrazică din dacă este inadecvat, duce la ina- frontal sting sau la nivele subadia-
centrate" sau „condensări" emo- toate punctele de vedere conste- daptare. P. Janet a semnalat cente.
ţionale. După V. Pavelcu, dacă laţia motivaţională a unui su- aceste fenomene şi a descris cazuri AFERENT, impuls nervos sau
motivele se exprimă în emoţii, biect. Deşi emoţiile nu reproduc în care, negăsind altă ieşire, su- tract nervos ce merge de la peri-
ele se şi formează şi dezvoltă prin obiecte prin imagini, nu reproduc biectul este cuprins de stări emo- ferie (de ex. un organ de reacţie)
trăiri emoţionale. Emoţiile depind relaţii de determinare prin idei, ţionale dezadaptative şi, implicit, la centru; direcţia centripetă pro-
de semnificaţia pe care o au pentru deci nu îndeplinesc o funcţie res- dezorganizatoare. Cu toate aces- prie nervilor senzoriali.
subiect evenimentele ce se produc trictivă şi specializat cognitivă, tea, teza despre influenţa dezor- AFERENTAŢIE (AFERENTĂ),
în ambianţă şi în propriul orga- totuşi, ele contribuie la cunoaştere ganizatoare a emoţiei nu poate transport de impulsuri şi infor-
nism. Procesele emoţionale se dez- şi sînt fapte de reflectare subiec- fi generalizată. A. nu se consumă maţii de la periferie la centru;
voltă şi în legătură cu amintiri sau tivă de un anumit fel. Emoţia sem- numai în condiţii de stress. In- mecanism nervos opus şi compli-
circumstanţe imaginare. Reacţi- tialează specific relaţia intimă a fluenţa a. asupra activităţii este mentai' eferentaţiei. Acţiunea pre-
ile, tensiunile şi desfăşurările emo- subiectului cu ambianţa, însemnă- ambiguă implicînd atît momente supune o convergenţă şi reciprocă
ţionale sînt efectul confruntării tatea pentru aceasta a situaţiei reale negative cît şi momente pozitive. conversiune (trecere una în alta)
dintre cerinţele subiectului şi date- sau presupuse. Din studiile noas- La aceasta trebuie adăugat că a celor două serii de impulsuri (Ed.
le reale sau prezumtive ale vieţii tre rezultă că procesele emoţio- nu orice stagnare şi reţinere pro- Bernstein). în cercetări neuro-
lui într-un anumit cadru obiectiv. nale reflectă, prin reacţii si trăiri fiziologice, accentul se pune pe
Dacă cerinţele interne — trebuinţe vocată de emoţie este lipsită de
specifice, împrejurările de viaţă (v.) sens adaptativ (reacţiile de apă- baza şi formele de a. ale acţiunii
şi motive — sînt satisfăcute efec- Procesele emoţionale alcătuiesc mai ales în legătură cu relevarea
tul emoţional este pozitiv im- rare pasivă) şi nu orice stare dezor-
fondul şi latura energetică a vieţii ganizatoare, cum este furia, se însemnătăţii în reglaj, a feedback-
plicind plăcere, satisfacţie, apro- psihice şi comportamentului, înde- urilor ca modalităţi de retroafe-
bare, entuziasm. în situaţia con- dovedeşte a fi inutilă, întrucît
plinind un rol în declanşarea şi poate deschide drum pentru reor- rentaţie sau a. secundară. P.K.
trazicerii cerinţelor, a insatis- susţinerea energetică a activită- Anohin distinge a. situaţională ca
facerii lor, intervin neplăcerea, ganizări la nivel mai înalt. în preludiu al acţiunii (reflectare pre-
ţii adaptative şi a celei de luare toate momentele vieţii sale, su-
nemulţumirea, dezaprobarea, ne- în stăpînire a ambianţei. Ch. Dar- mergătoare, imagine a situaţiei),
cazul, indignarea. Faptul cores- biectul încearcă stări emoţionale a. de declanşare ce este la baza
win a atras atenţia asupra fap- dacă nu manifeste, cel puţin la-
pondenţei sau discordanţei de dife- tului că în comportamentele emo- formulării scopului şi a. de sancţio-
rite grade între cerinţele subiective ţionale se regăsesc elemente ale tente. Problema constă nu în repri- nare prin care acţiunea este corec-
fi anumite condiţii determină pola- unor acţiuni desfăşurate cu un marea totală a emoţiilor (aceasta tată şi apoi încheiată prin a. finală.
rizarea proceselor afective. Totuşi, anumit sens adaptativ. Emoţia ducînd, deseori, la nevroze) — V. ACCEPTOR DE ACŢIUNE.
in stările şi comportamentele emo- nu numai că susţine energetic ci în dezvoltarea adecvată ca sens,
ţionale, de cele mai multe ori, nu valoare şi grad de intensitate a AFILIAŢIE, impuls şi tendinţă
acţiunea dar o şi anticipă în fie- spre contacte şi asociere cu alţii,
se impune o singură tendinţă afec- care din coordonatele ei. în gene- emoţiilor în raport cu activităţile
tivă perfect p ilan/ată spre stenic pe care subiectul le desfăşoară. cunoscînd gradaţii şi variante, de
re, trăire i şi comportamentul af c- la prietenie şi ataşament pînâ la
sau astenic. In fapt, stările ai'ec tiv se afirmă ca un montaj sau W. Cannon, prin cercetările sale
totală dependenţă afectivă de al-

30
A
tul. liste o caracteristică general- se constituie în grup pe alte sche-
me deeit cele formale şi să suporte în geîiefe, a, erquimă o anxietate a. uiulitii'c, imposibilitatea de w-
uinaua, rezultată (lin geneza soci- de limită. cunoaştere ,şi discriminate a Mine.
ală a personalităţii şi din între- schimbări^ mutaţii, în decursul AGLOSIE, anomalie nativă,
ţinerea şi dezvoltarea acesteia timpului, în relaţiile individ-grup, telor, cu conscrv.'uea auzului, ma-
prin relaţii interpersonale. Senli- a. apare şi ca sentiment al apar- foarte rară, constînd din absenţa nifestată în trei forme clinice (care
nientul singurătăţii este foarte ne- tenenţei la grup sau colectivitate limbii ca organ fizic; în această apar uneori izolat, dar de cele rnai
plăcut. A. este determinată de situaţie, pronunţarea cuvintelor multe ori împreună); a. globala
(.U.Zlate). este extrem de dificilă şi se reali-
condiţiile creşterii şi dezvoltă- AFONIE (gr. afonia — muţe- (nu sînt recunoscute nici cuvintele,
rii copilului în dependenţă de asis- zează după laborioase antrena- nici muzica şi nici zgomotele); a.
nie), incapacitate de fonaţie, pier- mente cu ajutorul buzelor.
tenţa adulţilor. R. Sears (1957) dere totală sau parţială a vocii muzicală (sau amuzia senzoriala)
a constatat că acei copii care au AGNOZIE (gr. a — fără, gnosis şi a.zgomotelor; acestea fiind deter-
datorită paraliziei muşchilor coar- — cunoaştere), sindrom neuropsi-
fost frustraţi de asistenţa afectivă delor vocale sau afectării centrilor minate de leziuni ale porţiunii pos-
a altora, la vîrsta adultă, tind hic constînd în tulburarea recu- terioare a primei circumvoluţii
nervoşi ce-i comandă. Uzual, se noaşterii senzoriale a unui obiect
să se afilieze pînă la hiperdepen- mai înţelege prin a. incapacitatea temporale stingi; a. vizuale, tul-
denţă de alţii. Sînt şi cazuri con- cunoscut anterior, în absenţa unui burări în recunoaşterea semnifi-
de a cînta sau intona corect. deficit de sensibilitate elemen-
trare în care subiecţii declară că AGEUZIE, pierdere sau pertur- caţiei obiectelor, imaginilor, per-
preferă singurătatea dar aceasta tară sau a unei tulburări psihice, soanelor sau spaţiului, limitate
bare a sensibilităţii gustative. fiind determinat de un deficit
ascunde întotdeauna un grav dis- Este cauzată de leziuni rinence- la sfera perceptuală sau extinse
confort spiritual. Tendinţa spre a. al funcţiei de analiză la nivelul la sfera conceptuală, în absenţa
falice. segmentului cortical al unui anu-
se accentuează mai ales cînd su- AGITAŢIE, acţiuni stimulati- unor tulburări de vedere elemen-
biectul trece prin stări de anxie- mit analizor (M,. Botez, Sen Ale- tară, cuprinzînd: a. pentru obiecte
ve adresate unei colectivităţi în xandru, I. Dobrotă). Forme: aste-
tate. Cercetările lui S. Schachter scopul activizării, mobilizării aces- sau imagini, a. fizionomiilor (pro-
(1959) duc însă la concluzia că reognozii, tulburări în recunoaş- sopagnozia) unor persoane cunos-
persoanele ce se caracterizează, în teia astfel îneît ea să se unească terea obiectului pe cale tactilă,
în jurul unor scopuri, idei, con- cuprinzînd: a. tactile primare, cum cute sau a propriei persoane, deter-
genere, prin anxietate crescută semne şi să-şi exprime sau să-şi minate de leziuni ale emisferului
evită a. pe cînd cele slab anxioase sînt ahilognozia sau a. intensităţii
traducă în fapt atitudinile. într-un (tulburarea discriminării obiec- minor sau parieto-occipitale bila-
o caută. terale; a. culorilor (tulburări de
alt sens, mişcare dezordonată telor după grosime, greutate, ru-
AFINITATE, relaţie afectivă de în legătură cu ceva insuficient gozitate, presupunînd modifica- recunoaştere a culorilor, cu origi-
atracţie şi simpatie, motivată prin precizat, de unde întrebări, cău- rea percepţiilor diferenţiale de in- ne centrală, leziuni occipitale
similitudine sau „înrudire" spi- tare, rumoare, reacţii de aprobare tensitate) şi amorfognozia sau a. stingi la dreptaci), alexia agnozică
rituală. Intervine între persoane sau protest etc. în sens patologic, de extensitate (tulburarea diferen- (tulburări de înţelegere a limba-
care au structuri, idei, sentimente, a. este un comportament (motor ţierii formelor şi a recunoaşterii jului scris, cu conservarea limba-
vîrstă, statute şi roluri asemănă- şi verbal, afectiv şi intelectual), spaţiale), fiind determinate de le- jului interior, a exprimării şi în-
toare sau priveşte relaţia dintre precipitat şi spasmodic, hiper- ziuni în ariile somestezo-senzoria- ţelegerii limbajului oral), acalculia
individ şi grup. Poate fi înţeleasă activ dar ineficient, parazitar, le şi somestezo-psihice, ca şi a. (tulburări în recunoaşterea nume-
şi ca o compatibilizare afectivă împiedicînd finalizarea acţiuni- tactilă secundară sau asimbolia relor în efectuarea operaţiilor
sau atracţie spontană, acceptare lor. Dezorganizarea şi demersu- tactilă (imposibilitatea de recu- aritmetice, determinate de leziuni
între membrii grupului (J. Mo- rile „în gol" ce caracterizează sin- noaştere a semnificaţiei obiectului situate în orice parte a creierului);
reno), în psihologia socială se dromul de a. poate rezulta şi tradusă prin imposibilitatea de a. video-spaţiale, imposibilitatea
ridică, după J. Maiscmneuve, pro- dintr-o slabă integrare şi insufi- a-1 denumi, conservîndu-se posibi- orientării în spaţiu pe cale vizua-
blemele unui joc de a., care izvo- cientă coordonare a funcţiilor litatea de a descrie şi recunoaşte lă, manifestată prin: dezorientare
răşte din dorinţa de a găsi în psihomotorii (mai ales la copil, calităţile sale tactile elementare), video-spaţială (pierderea posibi-
altcineva un obiect complementar la care a. este uşor remediabilă). astereognoziile fiind determina- lităţii de localizare absolută şi
şi cu care să te identifici, pot să te de leziuni în aria tacto-gnozică; relativă a obiectelor, imposibili-

33
33
3 — Dicţionar de psihologie
A
tatea de comparare a mărimilor, durerii, deşi durerea ca atare
tulburări de grupare a obiectelor, este corect percepută), tulburări spre sine. Implică negare actiră mată prin tendinţe destruclive. X.
<Hi-.li\\ic cvasispaţială şi pierderea paroxistice ah- schemei ec<rparale si produce daune sau doar trans- Miilor (1941) dovedeşte că nu
vederii stereoscopice); a. spaţială (senzaţia de plutire sau de/inte- formări. Există şi o a. calmă, mm- întotdeauna frustraţia produce a.,
unilaterală (tendinţă de a neglija grare corporală cu caracter difuz, violentă dar întotdeauna a. sem- ci numai în anumite cazuri. După
jumătatea stingă a spaţiului extra- crize de senzaţie de dezintegrare nifică atac, ofensivă, ostilitate, T. Dembo şi K. Lewin copiii răs-
corporal), alestezie vizuală (trans- corporală parţială localizată pe punere în primejdie sau chiar pund mai frecvent la frustraţie
punerea imaginilor dintr-un he- un segment de membru, crize distrugere a obiectului ei. Proto- cu un comportament regresiv. R.
micîmp vizual în celălalt şi de la de telescopaj şi atrofie corporală tipul a. a fost exemplificat prin Sears a descoperit o relaţie di-
un cadrant la altul), pierderea localizată, crize mixte), membrul comportamentul animal, dar K. rectă între stilul autoritar şi
memoriei topografice (imposibili- fantomă (iluzia existenţei unui Lorenz (1966) a atras atenţia primitiv de educaţie şi dezvoltarea
tatea de a descrie itinerarii şi segment de membru absent, de asupra faptului că, chiar şi lupul comportamentului agresiv la co-
locuri binecunoscute, de a le revi- obicei amputat), anozognozii (lip- atacă numai sub imperiul nevoii pii. Băieţii sînt mai înclinaţi spre
zualiza şi a se orienta pe un drum sa de cunoştinţă a tulburărilor de hrană, iar nu din tendinţa a. pentru că sînt şi se instruiesc
cunoscut), pierderea reprezentării în plan neuromotor, al limbajului, competitivă cum se întîmplă de- în acest fel, angajînd şi tehnici,
vizuale a obiectelor (imposibilitatea praxiilor şi gnoziilor). seori la om. După ce, timp înde- instrumente etc. R. Wh'ite (1939)
revizualizării unor obiecte sau lungat, a fost susţinută teza des- arată că grupurile conduse auto-
AGNOZIE AUDITIVĂ v. SUR- pre originea instinctivă a a., ritar, cînd sînt lăsate libere, devin
persoane cunoscute, atît în stare DITATE PSIHICĂ
de veghe cît şi în somn, visele astăzi această teză a fost larg agresive şi uneori tind să-şi des-
devenind practic imposibile), pa- AGORAFOBIE (gr. agora — contrazisă. K. Lorenz susţine că carce a. unii faţă de alţii sau faţă
ralizia psihică a privirii (imposi- piaţă, phobos — frică), teamă, fo- atît la animale cît şi la om a. de lucruri. Se poate vorbi, după
bilitatea de a mişca voluntar ochii bie de spaţiile deschise şi ample: este un rezultat al învăţării, al opinia noastră, despre o a. secun-
cu conservarea motilităţii oculare pieţe, străzi largi, cîmp, generînd modelării comportamentului prin dară, de sorginte socială şi care
reflexe), vagabondajul privirii, a- tendinţa de a nu părăsi locuinţa, imitaţie şi antrenament. Nu există constă într-un comportament des-
taxie optică (tulburarea capacită- de a merge pe lîngă ziduri, de un instinct al a., cum este cel de tructiv (formă de autorealizare)
ţii de a apuca un obiect în curs plasare în colţurile încăperilor etc. hrană, reproducere, construire a cauzat de insatisfacţii personale,
de fixare vizuală), tulburări ale AGRAMATISM, tulburare a cuibului (la păsări), migraţie etc. carenţe afective, devalorizare per-
atenţiei vizuale (atenţia spontană limbajului, caracterizată prin Kuo (1930) a crescut împreună sonală, blazare, modele din sub-
pentru orice stimul vizual este pierderea capacităţii de a vorbi pui de pisică şi de şobolani, do- culturi delictuale, educaţie nega-
foarte redusă, fiind concentrată corect din punct de vedere gra- vedind absenţa oricărei a. la tivă, în ansamblu fenomene de
în cea mai mare măsură asupra a matical. Astfel, flexiunea cuvin- vîrsta adultă a acestora. Pre- inadaptare socială sau adaptare
ceea ce se petrece în axul de fi- telor (modificarea cuvintelor după luînd o idee a lui S. Freud, \V. negativă manifestată prin reacţii
xare a privirii, fiind vorba deci gen, număr şi caz) se face incorect Scott şi J. Dollard (1939) au for- agresive sau autoagresive. K.
de o anumită îngustare concen- mulat teoria reactivităţii ce sus- Lorenz recomandă, în scopul pre-
sau este absentă (verbele sînt venirii a. ca să se deturneze [după
trică a cîmpului atenţiei vizuale), ţine că a. este un rezultat al
folosite numai la infinitiv); fra- frustraţiei sau împiedicării (prin N. Timbergen, să se redirecţioneze)
aceste tulburări fiind determinate zele sînt greşit construite prin
de leziuni cu localizări diferite; barieră) a unei tendinţe vitale conflictele înainte ca ele să devină
lipsa acordurilor gramaticale. A. în a-şi atinge ţelul. Deci, a. ar acute. Există o problemă a diri-
tulburări de somatognozie, con- este o formă de afazie cauzată
stînd în perturbarea schemei sau fi cauzată de contrarierea unor jării pozitive a a. prin: a) accep-
de leziuni ale scoarţei cerebrale. tendinţe instinctuale, dar aceasta tarea raţională a frustraţiei; b)
imaginii corporale şi cuprinzînd: După Head, a. este o afazie sin-
autotopagnozia (tulburare de loca- ne duce la ideea că totuşi a., canalizarea ei în acţiuni socialmen-
tactică. în forma ei primară, are o legă- te utile (după unii şi inteligenţa sau
lizare a segmentelor corporale),
asimbolia la durere (imposibilita- AGRESIVITATE, comporta- tură, fie şi indirect, cu baza elanul creativ ar fi o a. dar de.
tea de recunoaştere a calităţii ment destructiv şi violent orien- instinctivă. E. Fromra susţine că. factură intelectuală); c) adaptarea
tat spre persoane, obiecte sau la om, există o a. specifică, expri- unor comportamente agresive ac-

34
35
A
relaţiilor sociale şi in situaţiile o plăceri' răutăţii. Iu stadiul
festive. Euforia produsă iniţial '/•' [ H o d i oili.sl !tit''lviji ii n i n r / i d o ;,iu
ceptabile cum sînt cele implicate în ţă de alcool a atins un asemenea acţiunile iu stările conştiinţei de
competiţiile sportive. M. Epuran grad îneît prezintă o sensibilă alcool esteînsă tranzitorie şi în conti-
(1967) propune ca în sport (care nuare apar stări mai puţin inocente. scurt circuit. Subiectul nu-şi amin-
tulburare mentală sau o inter- teşte frecvent de ce a făcut sau a
nu implică destructivitate) să ferenţă cu sănătatea lor corporală Este semnificativ dictonul latin
se renunţe la termenul de a. luat în întregimea sa: „in vino spus. Kstr un moment extrem de
şi mentală, cu relaţiile lor inter- periculos. într-un al treilea sta-
şi să se denumească tendinţa po- personale şi cu funcţia lor socială veri/as sed in ebrietatis, stupiditas".
zitivă a luptei pentru performanţă I. Holban a relevat faptul că al- diu, crucial, a. se instalează. Su-
si economică ce nu poate fi exer- biectul bea necontrolat şi mult,
prin termenul de combativitate. sată normal sau care prezintă coolul nu este, aşa cum se crede,
Dacă la anumite persoane grav un excitant ci un inhibitor al frecvent şi în orice parte a zilei.
perturbări evolutive". Alcoolicul Activitatea profesională suferă
frustrate şi anxioase, a. ia propor- nu se confundă cu băutorul dar, centrilor corticali superiori. în
ţii şi se instalează în forme nocive prima fază de drogare excitarea, mari prejudicii. în sfîrşit, ultimul
după o statistică din S.U.A. din stadiu este cel de a. cronic, carac-
este necesar să se recurgă la 70 de milioane de băutori, 5 mili- euforia, este rezultată din induc-
ţia pozitivă; aceasta se accentuea- terizat prin continuitate, intoxicaţie
psihoterapie în variantele ei de oane pot fi consideraţi alcoolici. sistematică, centrarea psiliotică a
joc, de descărcare a resentimen- Suferă de a. acei băutori perma- ză într-o a doua fază, mergînd pînă
la dereglări. într-o a treia fază, vieţii pe consumul de alcool. A.
telor în şedinţe speciale de grup, nenţi, cotidieni ce cad victimă este o maladie neuropsihică ce
de terapie ocupaţională sau recrea- de ebrietate sensibilă, ca urmare
unui impuls nesatisfăcut şi necon- a inhibării sistemelor de control, necesită tratament adecvat şi
ţională. trolabil. După R. Goldenson, sim- măsuri de recuperare. Se uzează
AJUSTARE, adaptare acomo- apar manifestări impulsive, ira-
ptome ale a. şi care permit detec- ţionale, obsesive, delirante, deci de metoda răspunsurilor condiţio-
daţi vă; punere în acord a unui tarea lui precoce, sînt: 1) consu- nate (asocierea alcoolului cu reac-
organ de recepţie cu o sursă de fenomene demenţiale pe fondul
mul în creştere; 2) consumul ma- stării paradoxale şi ultraparado- ţii repulsive), de psihoterapie şi
stimulare, sau a sistemelor per- tinal, sub cele mai diverse pre- socioterapie.
sonalităţii cu modalităţile unei xale. Ultima fază este cea a îngus-
texte; 3) comportamentul necon- tării conştiinţei, a acţiunii în ALERGIE, manifestare fizio-
culturi sau unui tip de activitate. trolat şi absurd în stările de ebrie- stare de 'transă şi a somnului logică, caracterizată printr-o re-
A LA LI E, lipsă sau slabă dez- tate; 4) „petele albe de conştiinţă" narcotic. H. Ey apreciază starea acţie neobişnuită şi energică la
voltare a vorbirii la persoane ce sau amneziile (transele) frecvente de ebrietate ca o stare de psihopatie vinele din substanţele cu care
dispun de auz normal şi de posi- în starea de ebrietate. Apariţia în care-şi fac loc grandomania, subiectul a venit în contact, în
bilităţi de dezvoltare intelectuală acestor patru simptome indică •mitomania, sindromul obsesivo-fo- prealabil. A. poate fi provocată
comună şi care, de regulă, nu evoluţia spre a. cronic. A. pre- bic, intrucît se produce o inversare
pot fi încadrate în clasa debililor atît de substanţe nutritive cît şi
supune o intermitenţă dar ritmică între conştient şi inconştient, acesta medicamentoase. A. implică sen-
mintali. A. se datoreşte unor dis- drogare a creierului prin alcool, din urmă impunîndu-se ca în orice
funcţii ale zonelor corticale ale sibilizare (iar nu imunizare sau
ceea ce antrenează, cu timpul, o tulburare mintală. Instalarea ne- obişnuire), perturbări neuroso-
vorbirii. A. este de trei feluri: serie de tulburări organice şi vrozei alcoolice se soldează cu matice, uneori agitaţie emoţio-
motorie, senzorială şi mixtă. psihotice: intoxicaţie patologică, modificări de personalitate ce se nală. A. mai frecvente sînt: urti-
E. Verza (1969) a elaborat două deficienţe de vitamine şi nutri- menţin şi fără ca subiectul să fie caria, astmul bronşic, a. la serul
metode de terapie a a„ prin în- ţie, vulnerabilitate la diverse ma- în stare de ebrietate. V. Jellinek antiteţanic, eczeme şi dermatoze
văţare, pornind de la sunete sau (i952), în baza unor ample cer- profesionale şi ocazionale, rezul-
de la cuvinte. ladii, delirimn tremens, halucinaţii
alcoolice acute, sindrom Korsakoff cetări, a descris cele patru stadii tate din contactul cu anumite
ALCOOLISM, nevroză sau per- .şi sindrom Vernicke. A. intervine ale alcoolizării. Primul stadiu este substanţe nocive. F.Barron (1962)
turbare de comportament con- şi ca un simptom în paralizia ge- prealcoolic şi se manifestă prin a introdus termenul de psihaler-
stînd în hiperconsum de băuturi nerală, epilepsie şi psihozele nu- aceea că subiectul găseşte alinare
alcoolice. După o definiţie dată niaco-depresive. începutul în a. în alcool faţă de orice încercare gie: şoc,
sindrom de cefalee, palpitaţii,
faţă de relaţiile conflictuale,
de O.M.S. în 1949, în categoria pare inocent, eonsiderînd accepta- sau necaz. Apoi consumul devine
alcoolicilor pot fi incluşi: „acei profesionale.
rea largă a consumului în cadrul
băutori excesivi a căror dependen-
ALEXIE (gr. a - fără, lexis - şi operatori proprii oricărui tip tice fundamentale, a. de redactare
citire) destrucrare ;i capacităţii meşte independentă; aceasta nu se (a unei compuneri), a. de control
<li- caii ui matematic s.m de con- efectuează după prescripţii date
de ;i citi şi înţelege limbajul sens, strucţie logică, de prescripţie exac- (operaţiile de probare a corecti-
asociată de regulă cu agno/ii sau dinainte. Orice activitate care se tudinii unor alte operaţii de calcul,
tă a procedeelor prin care, pornind poate algoritmiza, se poate trans-
afazii. Este o formă de ag>n>:iv de la anumite date, se ajunge la de probarea corectitudinii logice
vizuală şi este sinonimă cu cecita- mite unei maşini s-o execute a unui enunţ oarecare). învăţarea
un rezultat. A.A. Markov a fun- automat; complexitatea maşinii va
tea verbală. Sînt diferite grade de damentat teoria a. ca o nouă pe bază de a., numită şi prescrip-
a. sau cecitate verbală pornind depinde de complexitatea a. A. tiv-operaţională, vizează acele sar-
ramură^ constructivă a matema- pot avea grade diferite de genera-
de la incapacitatea de recunoaş- ticii, într-o formă inteligibilă cini a căror rezolvare este suscep-
tere, în lectură, a cuvintelor scri- litate; de ex.: tehnica construirii tibilă de abordarea operaţională
a. stabileşte un şir fini' de operaţii sistemului zecimal este mai genera-
se, pînă la ilizibilitatea silabelor elementare, ce se înlănţuie într-o riguroasă, pe baza unui program
sau a literelor, în cazul în care un lă faţă de cea a măririi şi micşoră- precis determinat.
ordine constantă pentru a prelucra rii unui număr de 10" ori. Procesul
copil cu intelect normal se dove- injonnaţiile şi a rezolva problemele ALIENAŢIE MINTALĂ, denu-
deşte incapabil de a-şi însuşi citi- instructiv-educativ are nevoie de mire generală, dată tuturor boli-
de un anumit tip. Ex.: a. pentru transpunerea a cît mai multor
tul se presupune o a. congenitală, calcularea celui mai mare divi- lor mintale. Termenul nu are o
în aceeaşi situaţie a relativei activităţi în formă de a., pentru a semnificaţie precisă; în general,
zor comun a două sau mai multe forma la elevi deprinderi de lucru
incapacităţi pentru lectură se re- numere; a. de înlăturare a unei este folosit pentru a denumi acele
curge la expresia dislexie de evo- exacte şi a orienta efortul inte- afecţiuni mintale în care bolnavii
avarii într-o reţea electrică, de lectual spre rezolvarea de pro-
luţie. Necesită tratarea concomi- traducere a unui text codificat, sînt incapabili să ducă o viaţă
tentă a tuturor cauzelor. bleme mai importante. Pe baza socială normală şi care necesită
de stabilire a unui diagnostic etc. a. se desfăşoară succesiunea logică
ALFABET, mulţime de semne Caracteristicile a.: a) determină a operaţiilor şi se utilizează dife- supraveghere permanentă. După
(„litere"), indispensabile în pro- sigur şi inteligibil; b) au carac- riţi operatori, în fiecare etapă sau H. Ey, a.tn. reprezintă o destruc-
cesul comunicaţiei informaţionale. ter de masă pentru obiectele cla- secvenţă, pentru a obţine rezulta- turare a eului, „nebunia fiind in-
Analogic a. limbajului natural, sei stabilite; c) orientează spre tul final scontat. După funcţia conştientă de ea însăşi"; în a.m.
se cunosc a. codului genetic în care rezultate precise. Nu toate activi- pe care o îndeplinesc se disting; bolnavul îşi pierde eul său onto-
stă înscrisă informaţia ereditară, tăţile pot fi algoritmizate, tehnici- a. de clasificare, de transformare, genetic împrumutînd un altul
a. binar utilizat în tehnica ciber- zate. De ex.: teoria aritmeticii explorare şi căutare, asamblare, sau — prin inversarea conţinu-
netică, a. Morse ş.a. elementare a numerelor naturale dezmembrare şi diviziune etc. După turilor conştiinţei şi inconştientu-
ALGEZIE, proprietate neuro- nu poate fi total formalizată, structură se disting; a. simpli lui — îşi construieşte un eu inadec-
psihică de a resimţi durerea. deoarece nu se poate determina sau lineari, în care se succed ope- vat social, în virtutea iraţionali-
Pragul algezic reprezintă pragul un sistem finit de axiome şi reguli ratori de acelaşi gen, fără condi- tăţii şi fantasmelor de origine in-
sensibilităţii dureroase de orice de deducere prin care să se poată ţii suplimentare, şi a. complecşi, conştientă ce se impun. Alienatul
gen. Creşterea rezistenţei şi impli- construi toate propoziţiile aritme- cu o serie de condiţii logice. în este un inadaptat şi nu comunică
cit a pragurilor dureroase se reali- ticii elementare (Go'del, 1931). cursul activităţii de învăţare se normal cu alţii pentru că, aşa
zează prin substanţele analgezice Nu se poate algoritmiza integral însuşesc o seric de reguli, de- cum arată E. Pamfil şi D. Ogo-
sau anestezice. activitatea profesorului la o lec- finiţii, scheme care au la bază descu (1972) este închis în propriul
ALGORITM (după numele lui ţie cu clase, căci obiectul ca atare diferite tipuri de a. Pot fi citaţi univers informaţional, se confun-
Al. Horczmi, matematician a- are, de fiecare dată, stări nepre- a. de identificare sau de recunoaş- dă cu acesta şi nu poate judeca
rab de la începutul sec. al IX- văzute cărora trebuie să le co- tere (operaţii de stabilire a cali- obiectiv.
lea), una dintre cele mai generale respundă acţiuni specifice (în tăţilor gramaticale ale unui cu-
acest caz profesorul se conduce ALLOPLASTIC v. AUTOPLAS-
metode de activitate fizică sau vînt dintr-o propoziţie, de preci- TIC.
intelectuală. Termenul şi-a păs- după principii didactice generale, zare a tipului unei probleme), a.
trat semnificaţia sa din mate- dar nu după a.). în general, o de lucru (operaţii de calcul nume- ALOCO RTEX v. ARHIPALIUM.
matică, de ansamblu de reguli activitate nealgoritmizată se nu- ric înccpînd cu operaţiile aritme- ALTERAREA EULUI, în psi-
hanaliză, o serie de limitări şi

39
A
atitudini fixate de CM in perioadele caz optim, la o socializare armo-
anterioare şi care se răslrîng nioasă . într-o diversitate de coordonări valoare socială, realizabile prin
defavorabil asupra posibilităţilor ALUZIE, act de comunicare si acţiuni. Nu trebuie să uităm mijloace care nu respectă, sfidea-
actuale do adaptare, liste o con- laconică, incompletă, ele cele mai ca dominanţa unei emisfere cere- ză normele morale. Scopurile ma-
secinţă negativă a unui conflict multe ori indirectă, în baza unor brale este o 'achiziţie tîrzie a pro- jore, sociale şi personale, mijloa-
anterior. S. Jreud consideră că implicaţii (subînţelesuri) alo con- cesului de hominizare. R. Zazzo cele demne folosite pentru atin-
cui oricărei fiinţe umane „...se textului verbal şi situaţional. Cel spunea că: „din punct de vedere gerea lor, conferă a. un conţinut
apropie de cel al unui psihotic co primeşte mesajul trebuie să al echilibrului psihomotor, a. este etic şi favorizează dezvoltarea
în unele sau altele din părţile sale, deducă intenţia celui ce comunică cea mai proastă formulă". Ajustă- personalităţii.
într-o proporţie mai maro sau şi să decodifice într-un anumit rile motorii, organizarea gestică, AMBIVALENŢĂ, dispoziţie ge-
mai mică". sens semnificaţiile cuvintelor, ges- necesită o anumită specializare ncral-contradictorie sau bipolară
ALTRUISM (lat. alter - altul), turilor, inimicii, intonaţiei, în ra- diferenţiala între dreapta şi stîn- a sistemului psihic; stare emoţio-
principiu moral, opus egoismului, port cu situaţia, uzînd de cunoaş- ga, direcţia, dominanţa unei părţi nal-volitivă caracterizată prin ac-
constînd în acţiunea dezintere- terea emitentului şi/lo experienţa asupra celeilalte"... La copii, a. tivarea concomitentă a două ten-
sată pentru binele celorlalţi oa- sa comunicativă. în lectură, a. se combate prin exerciţii speciale, dinţe contrare faţă de unul şi
meni. Implică atitudini de maximă apare ca un înţeles „citit printre menite să asigure dominanţa drep- acelaşi obiect sau situaţie. Cea
generozitate. După A.L. Baldwin, rînduri". tei. Totuşi uneori a. este utilă, mai pregnantă este a. afectivă
a. presupune o raportare conştien- AMAUROZĂ v. ORBIRE. de exemplu în cazul accidentării (E. Bleuler). Subiectul se bucură
tă nu un simplu ataşament gregar. AMBIANŢA MUNCII, totali- uneia din mîini, cînd cealaltă şi se întristează totodată faţă de
După formula lui A. Comte, care tatea condiţiilor de mediu care poate, cu uşurinţă, să îndepli- un eveniment, situaţie, obiect,
a lansat termenul, a. este a trăi influenţează, alături de pregăti- nească funcţii complexe. persoană, resimte atît plăcere
pentru altul ceea ce înseamnă • rea profesională şi dotarea tehnică, AMBIGUITATE, caracteristi- cît şi neplăcere, atît atracţie
dragostea drept principiu, ordinea productivitatea muncii. în cadrul ca unei comunicări sau a unei cit şi repulsie faţă de ceva. în
ca bază, progresul ca scop. acţiunilor de proiectare, construi- situaţii care permite mai multe plan volitiv se poate constata o
ALTUL GENERALIZAT, ter- re şi exploatare a sistemelor oa- interpretări, sau care reuneşte concurenţă a scopurilor cu sens
men, creat de G.H. Mead, ce meni-maşini-mediu se urmăreşte caracterele a două naturi originare contrar şi o coexistenţă a tendin-
totalizează atitudinile armonice încadrarea factorilor ambianţi în- diferite. A nu se confunda cu echi- ţelor de perseverare sau de aban-
ale colectivităţii sau grupului ca tre anumite limite, preîntîmpi- vocul şi cu expresia de „dublu don, în plan intelectual a. se
întreg, asupra unui obiect sau nîndu-sc astfel scăderea capacită- sens". A. oferă posibilităţi valabile manifestă prin echivalarea valorii
persoane, aşa cum le percepe su- ţilor senzoriale, creşterea erorilor, de interpretare, pentru fiecare unor idei opuse, prin îndoială şi
biectul în raportarea la mediul instalarea oboselii premature. A.m din modurile în care este privită conflict de idei. în genere a. este
social. G.H. Mead susţine că indi- este de natură fizică — iluminat, figura sau este considerată alcă- explicată la nivelul personalităţii,
vidul adoptă atitudini faţă de sonorizare, vibraţii, temperatură, tuirea în termeni. în motivaţie, prin coexistenţa psihologică a ati-
sine similare celor emise de a.g. umiditate, colorit, puritate a ae- afectivitate, organizare caracteri- tudinilor, incompatibile sub raport
faţă de el. rului — şi de natură psihosocială ală, întrucît coexistă pulsiuni, ten- logic. Psihanaliştii se referă la
ALTUL SEMNIFICATIV, ter- — intercunoaşterc şi intercomu- dinţe, atitudini contrarii, sînt opoziţia dintre conştient şi incon-
nicare, intcrinfluenţarc, alegere si
men specific psihologici sociale, ce respingere. calificate uneori ca ambigui. ştient. Fenomenele de a. sînt reale
urmăreşte a preciza grupul sau dar trebuie spus că structurarea
categoria de indivizi către care AMBIŢIE, imbold puternic do personalităţii în ordinea consis-
AMBIDEXTRIE, capacitate u- implicare a forţelor personale,
persoana îşi îndreaptă atenţia şi mană (contrară dominanţei func- tenţei valorice duce la predomi-
în raport cu care se compară. ţional-operative a uneia din mîini de angajare voluntară spre atin- narea anumitor tendinţe, scopuri,
Efectele a.S. asupra atitudinilor şi respectiv emisfere cerebrale, asu- gerea scopului prestabilit în po- idei şi implică reducerea şi dimi-
individuale pot duce, în caz ex- pra celeilalte) de a se folosi, în mod fida oricăror greutăţi. în sens nuarea complexelor. Iî. Bleuler
trem, negativ, la devianţă, în egal, de serviciul ambelor mîini negativ, a. semnifică alegerea consideră că a. este un simptom
caracteristic pentru schizofrenie,
unor scopuri meschine lipsite de
40
41
A
fă în care, în afara elementelor tală, decizie ş a . - după eaie " t.itegol'ie de fapte -,[ e.ue se
dar recunoaşte totodată şi exis- urmează comanda de execuţie.
tenţa unei a. normale. confuze, a dezorientării şi inco- asociază nu numai ni isteria,
erenţei ideative, agitaţia dezor- Este în fond, cum observă Sula dar şi cu accesele epileptice, cu
AMBLIOPIE (gr. amblys - Tcodorescu (1972), nu o oprire
tocit, slab, ops — ochi), termen donată se manifestă pe prim perioadele de confuzie mintală,
plan. a oricărei activităţi (ei numai a de intoxicaţie alcoolică. După
folosit pentru a denumi stările celei externe), în realitate viaţa
de diminuare accentuată a vede- AMINTIRE, reactualizare prin A.K. Luna, multe; din cazurile
reproducere a unor fapte me- psihică, activitatea mintală, in- de a. sînt legate de afazii şi
rii, în special pe acelea care nu tensifieîndu-se în vederea pla-
sînt datorate erorilor de refracţie morate; evocare, destocare. In- agnozii.
tervine spontan, asociativ sau nificării (O. Mowrer), sau cum AMOR PROPRIU, sentiment
ale ochilor şi care deci nu pot se spune în limbaj curent, a
fi corectate prin ochelari, sau a prin explorarea intenţionată şi de dragoste şi înaltă apreciere
sistematică a stocurilor memo- chibzuirii. faţă de propria persoană. J.J.
acelor cazuri cînd nu se constată
(aparent) leziuni în structura riei. Poate implica şi grade sen- AMNEZIE (gr. a fără, mne- Kousseau distingea amorul de
ochiului. A. poate fi congenitală sibile de dificultate şi uzează sis — memorie), maladie a me- sine ca sentiment firesc şi ra-
sau dobîndită, temporară sau de procedee specifice (!'. Janet. moriei, pierdere totală sau par- ţional de conservare, de' a.p.
permanentă, iar în cazuri nefe- Zincenco). Fiecare a. este, după ţială a acesteia. Nu trebuie con- artificial, exprimat prin aceea
ricite, poate fi evolutivă, ducînd H. Bergson, un eveniment unic fundată cu uitarea care este, că omul se preocupă excesiv
la orbire. (nerepetat şi irepetabil) al vieţii în anumite limite, un fenomen de sine.
AMENAJAREA LOCULUI DE spirituale întrucît se inserează normal. A. este consecutivă unor AMUZIE (gr. a — fără, musi-
MUNCĂ, cuprinde adaptarea uti- într-un anumit context de ac- traumatisme craniene, intoxica- kos — de muzică), incapacita-
lajului la datele antropomctrice tualitate. ţii, stări de confuzie mintală tea de a desfăşura o activitate
ale muncitorului şi organizarea etc. în general, a. poate afecta muzicală, de a percepe muzica,
AMÎNARE, caracteristică a fiecare din procesele memoriei de a reproduce vocal sau instru-
locului de muncă în aşa fel încît conduitelor de nivel superior des-
obiectele supuse prelucrării şi (fixare, păstrare, reproducere). mental melodia.
crise în sistemul lui P. Janet. Astfel, în a. retrogradă, ca ur-
aparatele de măsură să fie uşor Sînt suspensive „tendinţele care ANABOLISM (gr. anabole -
percepute, lucrătorul să fie la mare a perturbării evocării, nu ridicare), ansamblul proceselor
se pot opri în diferite momente pot fi reproduse faptele memo-
timp avertizat asupra deficien- ale activităţii lor şi pot rămîne de asimilare organică. Dominan-
ţelor, astfel economia de miş- rate anterior îmbolnăvirii, pe ţa a. este luată de G. Viola,
un timp oarecum suspendate, cînd în a. anterogradă, ca urma-
care a lucrătorului să fie maximă. fără a ajunge imediat la consu- X. Pendc, F. Kretschmer ca
re a tulburărilor de fixare, nu bază pentru a explica unele
0 mare însemnătate în organiza- marea lor completă". A. este sînt reţinute evenimentele pe-
rea raţională a locului de muncă o condiţie a depăşirii şi reţinerii structuri somatice, însoţite de
trecute după îmbolnăvire. Sînt comportamente caracterizate prin
are poziţia de lucru a celui care reacţiilor impulsive datorită dez- cunoscute şi forme mixte în
munceşte. voltării inhibiţiei centrale şi a senzualitate, bonomie, sintonie
care se implică tulburări ale şi energie expansivă, alternînd
AMENINŢARE, act şi atitu- tuturor mijlocirilor culturale pe tuturor proceselor memoriei. A.
care le implică dezvoltarea con- cu apatia. Opus catabolisinului
dine prin care se comunică imi- isterică, condiţionată afectiv, in- care se referă la dezasimilare
nenţa unei daune pentru cel căruia ştiinţei umane. 31. Ralea consi- fluenţează asupra unor fapte şi
deră'că a., în vederea deliberării, şi a cărei dominare generează
1 se adresează; anticipare a unei perioade variabile şi delimitate structuri somatice şi comporta-
frustrări. Agent stressant pentru compensaţiei şi invenţiei, censti- după cele pe care subiectul nu
luie o trăsătură specific umană. mente cu caracteristici contrare
individ sau grup. Sub influenţa le poate suporta. întrucît pro- celor legate de a.
stressantă a a., comportamentul A. presupune că în acţiunile voacă suferinţe morale. Este deci
regresează (stări de afect) şi perceptive, intelectuale, reflexi- o a. psihologică, cauzată de ANACLITIC, termen psihana-
aceasta în dependenţă de gravi- ve, voluntare, sociale —intervin tendinţa de apărare. Se des- litic indicînd o asociere cu... sau
tatea frustrării anticipate. acte de frînă, de aşteptare, orien- prinde astfel şi un fel de a. o sprijinire pe.... Este un fe-
AMENTIV, sindrom caracterizai tare, formulare a unor intenţii, lacunară, privind un interval sau nomen sau simptom ce îşi are
printr-o simptomatologie polimor- planificare şl experimentare men- originea în alt om sau este afe-

42
A
ri'iit lui. De ex,, depresiunii yeah tiica umi „cdabonh i" ow- muncă, forma uneltelor etc. bleme, S. Rubinstein a desco-
anaclitică desemnează, dupăK. •masuiă, altfel incit cele doini A.p.a.m. presupune evidenţierea perit şi propus strategia „ana-
Spitz, tulburările ce intervin, verigi să constituie un sistem diferitelor componente: operaţii, lizei prin sinteză" pe care o ca-
similar adultului, la copilul pri- funcţional deosebit de eficient. faze, mînuiri etc, în funcţie de racterizează astfel: „în procesul
vat de mama sa de care a fost A.p.a tn. prevede adaptarea omu- natura muncii, precum şi legă- gîndirii obiectul este inclus tot
anterior sirîns legat, tulburări lui Li. muncă, scoţîndu-si- in tura, succesiunea lor. A.p.a.rn. mai mult în noi legături şi da-
ce se instalează progresiv în evidenţă principalele particula- trebuie să răspundă la patru torită acestui fapt îşi dezvă-
perioada privaţiunii de asistenţa rităţi ale activităţii, precum şi probleme: a) ce face muncito- luie noi calităţi care se fixează
maternă tocmai datorită valorii aptitudinile necesare exercitării rul; b) pentru ce face; c) cum în noi concepte; din obiect,
afective a ataşamentului anterior. ei, psihologul trebuind să con- face; d) ce abilităţi sînt impli- astfel, cumva se extrage un nou
ANALGEZ1E (gr. an — fără. tribuie la raţionalizarea muncii cate in efectuarea muncii. conţinut, obiectul pare că de fie-
algesis — durere), lipsa sau şi să aleagă, să construiască ANALIZATOR v. ANALIZOR care dată se întoarce pe o altă
suprimarea temporară a sensi- probe experimentale adecvate ANALIZĂ, acţiune de desfa- latură, prezentînd noi calităţi".
bilităţii dureroase. Poate fi: a) pentru orientarea şi selecţia cere sau descompunere a unui ANALIZĂ CAUZALĂ, corp de
constituţională — local, unele profesională a cadrelor. De ase- întreg în părţile sale compo- metode de cercetare şi analiză,
puncte ale pielii, muşchilor şi menea, ea este utilă pentru alcă- nente şi de identificare a rela- relativ recent intrate în rîn-
regiuni ale organelor interne tuirea ştiinţifică a planurilor şi ţiilor dintr-un sistem de inter- dul metodelor ştiinţelor sociale.
sînt insensibile la durere. O a. programelor de învăţămînt ne- acţiuni. Principiu al funcţio- Ipoteza principală a a.c. pre-
generală se întîlneşte în cazuri cesare şcolilor în care se nării creierului şi organelor de supune o interdetemiinare rela-
extrem de rare, cînd subiectul califică viitoarele cadre. Este simţ care, datorită organizării tiv completă dintre variabilele
nu dispune de terminaţiile ner- importantă şi pentru formarea lor anatomo-fiziologice, disoci- procesului analizat. între aceste
voase libere subcutanate; b) deprinderilor de muncă, elabo- zzk calităţile stimulilor com- variabile se stabilesc raporturi
patologică — unele procese dis- rarea metodelor de calificare la plecşi. Fenomen de diferenţiere cantitative de dependenţă, de
tructive grave, în mod para- locul de muncă, stabilirea dura- şi selecţie opus sintezei, a. se tip cauză-efect. Se cuantifică,
doxal, negenerînd durere şi, de tei calificării. A.p.a m. prevedea realizează în strînsă legătură cu de asemenea, efecte ale acţiunii
asemenea, insensibilitatea la şi adaptarea muncii la om. aceasta. La nivel intelectual a. altor variabile ce nu intră —
agenţi nocivi în unele maladii Această analiză poate conduce produce efecte de segregaţie de sau nu pot fi măsurate — în
nervoase grave sau în cazuri la concluzii interesante privind totală detaşare a elementelor acel proces. După identificarea
de imbecilitate, după Stranski; utilitatea unor cadrane pentru şi relaţiilor, transformîndu-se în mecanismelor de determinare
c) indusă medicamentos — deci luarea de informaţii, îmbunătăţi- abstracţie. A. reflexivă poartă univocă sau reciprocă dintre
anestezie; d) indusă prin hip- rea sistemului de semnalizare, sta- asupra fenomenelor şi conţinu- variabile, se poate stabili or-
noză şi sugestie; e) realizată bilirea raporturilor celor mai adec- ţurilor mentale. A.' de nivel dinea temporală în care intră
prin mijloace de învăţare, antre- vate dintre informaţia exterocep- intelectual se efectuează prin în acţiune fiecare dintre variabile.
nament, printr-o anumită or- tivă şi informaţia proprioceptivă; intermediul unor cunoştinţe sin- Şi această etapă încheiată, odată
ganizare psihocomportamentală. studiază posibilităţile adecvate de tetice şi în cadrul unei conside- stabilit modelul procesului, se
menţinere a echilibrului mişcă- rări sintetice a întregului. în pot emite predicţiv despre evo-
ANALIZA PSIHOLOGICĂ A rilor celor două mîini şi ale legătură cu rezolvarea de pro- luţia sa ulterioară...
MUNCII, cercetarea psihologică mişcărilor picioarelor operatoru-
a modului de funcţionare a sis- lui.' A.p.a m. duce la concluzii
temului om-maşină. A.p.a m. nu privind poziţia corectă a opera- orientare profesională
înseamnă pur şi simplu descrierea torului în timpul muncii, pozi- (X)
unei munci, ci descoperirea meca- ţie care presupune un efort performanţă succes in stabilitate în
nismelor ei psihologice şi fiziolo- mai mic, precum şi dimensiuniU' şcolară (Xj) muncă (X}) muncă (X,)
gice, a momentelor ei „cheie". Ţe- cele mai potrivite ale locului de
lul final urmărit prin a.p.a m. este opţiune profesioirilă fx..)

44
A
ANALIZĂ DE CONŢINUT, un ANALIZĂ DE VARIANTĂ factorilor generali rît şi a celui cu mai mult de 0,50. li.li. Cat-
îrămmchi de tehnici speciale de (DISPERSIONALĂ) procedeu sta- de grup şi speciali. Calculul ma- tell distinge 6 modalităţi de
descriere sistematică şi com- tematic constă în operaţii ite- analiză factorială, desemnate ca
tistic de a trata datele prin ra- rative care se efectuează pînă la planuri de organizare experimen-
pletă a acelor caracteristici ale portare la criterii variabile; con-
mesajelor verbale (scrise sau obţinerea unor matrice rezidii-. tală : Tehnica R — corelaţii
stă din separarea comporta- ale cu valori nesemnificative. între cupluri de probe; Tehnica
numai vorbite, dar, în orice caz, mentelor suinei totale a pătra-
înregistrate pe un suport sta- A.f. constituie un mijloc econo- Q — corelaţii între cupluri de
telor devierilor standard ia va- mic de condensare a numărului subiecţi; Tehnica P — corelaţii
bil) care pot fi puse în legătură riantelor). Permite aprecierea
cu cauze probabile sau etecte de variabile cu care se operează de probe la acelaşi subiect; Teh-
efectelor variabilelor experimen- şi de stabilire a unor relaţii struc- nica O — corelaţii de probe re-
posibile ale mesajelor înseşi. Alt- tale, a interacţiunii lor şi a erorii
i'el spus, pornindu-se de la toate turale dintre variabile. Factorul petate; Tehnica S — corelaţii
de eşantionaj. Oferă astfel in- astfel obţinut este un concept în cupluri de subiecţi la probe —
mesajele care constituie obiec- dicii mai variate şi complexe
tivul investigat sau numai de la o matematic ce urmează să fie repetate; Tehnica T — corelaţii
decît un simplu test de semni- interpretat în funcţie de datele între cupluri de probe repetate.
parte statistic reprezentativă a ficaţie.
lor (eşantion), se examinează, de ansamblu şi de teoria psiho- ANALIZĂ OPERAŢIONALĂ,
in mod sistematic, caractesitici ANALIZĂ EXISTENŢIALĂ, logică adoptată. Sint mai multe metodă modernă de cercetare a
ca: frecvenţa de apariţie a unor metodă de psihoterapie intro- variante de a.f. printre care structurii unei activităţi sau proces
termeni, legăturile dintre anu- dusă de f.. Binswanger, con- cea mai cunoscută este metoda de muncă, luînd ca bază operaţia
miţi termeni, sensul cu care apar stînd din considerarea fiecărui componentelor principale a lui şi apelînd la un grup de tehnici
ş.a.m.d. şi se caută răspuns la bolnav psihic cti un ca": singular Hatteling. Se extrage un număr speciale: hărţi ale proceselor sau
întrebările: ce a urmărit comu- şi încereînd o reconstituire a sem- de factori egal cu cel al variabi- multiplelor procese, diagrame
nicatorul atunci cînd a compus nificaţiilor atitudinilor, acţiuni- lelor, dar diferenţiaţi după pro- ale fluxului operaţional şi infor-
mesajele?; de ce le-a formulat lor şi tendinţelor sale în cadrul centul de variantă pe care-1 maţional ca şi analiza legăturilor
aşa cum le-a formulat?; ce unui univers personal. Psihiatrul acoperă. Analiza se întrerupe lor. Operaţiile sînt codificate. Se
factori din situaţia lui socială îşi propune să înţeleagă în sine cînd factorii acoperă mai puţin aleg o serie de simboluri care
au determinat formele mesaje- modificările psihice ale bolna- de 2%. din variantă sau cînd permit reprezentarea operaţiilor,
lor etc. Uneori se caută, de vului, iar nu să le explice con- valoarea saturaţiilor devine mai drumul parcurs de materiale sau
asemenea, să se răspundă la form unei teorii sau să le cate- mică decît 1. O altă metodă produse. Diagramele pot da o
întrebări privind efectele aces- gorializeze. mai puţin laborioasă dar şi mai reprezentare spaţială a desfăşu-
tor mesaje: ce auditor va influ- ANALIZĂ FACTORIALĂ, me- aproximativă este aceea cen- rării operaţiilor. Hărţile mai pot
enţa şi în ce mod etc. Dezvol- todă statistico-matematică prin troidă a lui L. Thurstone prin fi completate cu timpul corespun-
tîndu-se iniţial ca un mijloc care se determină acţiunea co- care se extrag factorii în funcţie zător de execuţie, permiţînd o
de control al propagandei prin mună a unor variabile sau fac- de un punct „gravitaţional" analiză temporală a proceselor
comunicaţiile de masă, metoda tori asupra ţinui grup de su- prestabilit. Pentru extragerea de muncă.
a. de c. a cunoscut perfecţio- biecţi şi activităţii lor. A.f. se unui factor general este necesar
să se acopere cel puţin 70% din ANALIZĂ PROFESIONALĂ,
nări multiple şi extinderi în ce- bazează pe studiul caracteristi- studierea diferitelor activităţi,
le mai diferite domenii, în care cilor matricelor, şi porneşte de variantă şi toate variabilele să
fie saturate în proporţie de cel exercitate la un moment dat, în sco-
cercetarea are ca obiect direct la tabelul de corelaţii, înscris pul cunoaşterii condiţiilor de des-
mesaje verbale: psihologia şi so- într-o matrice simetrică. Spear- puţin 0,50 cu factorul respectiv.
Factorul de grup se constituie făşurare şi totodată a cerinţelor
ciologia comunicaţiilor de masă man a aplicat pentru prima impuse de ele indivizilor care le
şi de grup, psihologia şi socio- dată a.î. în psihologie în baza prin existenţa mai multor va-
riabile saturate cu mai mult practică. Dinamica profesiunilor
logia literaturii, istoria, etno- unei teorii a ierarhiei factorilor, are şi numeroase implicaţii psi-
logia, şi folclorul, politologia, de 0,50. Factorul specific este
iar ulterior perfecţionările sur- saturat într-o singură variabilă hologice, ea modificînd permanent
sociologia culturii ş.a.m.d. venite au permis determinarea cerinţele faţă de persoanele care

4(5 47
A A
!
exercită diferitele activităţi. Ast- / J ^ , asi ură controlul modului de d ,- lor con>l t<><th iu cadru! ii n^n:,:urinr
cr 1

i'*jl. diică ia puma fază de dez- care ttiiiiz^a-.ă analiza şi sinti.M fâşurare a comportamentului (co- date, iniiişiu'ti tran:,jctabilă de la
voltare a maşinismului figura cea diferitelor tipuri de stimuli pe baza nexiune inversă de control), in Ji.uoineiiul hi cuie a jat sesijată
mai importantă a producţiei era acţiunii conjugate a mai multor acest fel fiecare a. se prezintă la fenomenul la care mi a fost
„muncitorul universal" (care exe- segmente structural-fiincţionale: pe- ca un sistem probabilistic deschis, încă reh'ată să fie de acelaşi ordin
cuta cele mai variate munci) rijeiir, intermediar şi central. Seg- dotat cu mari posibilităţi de ;./ iiirel de eseiilitililulf ş . a . m . d .
astăzi fiecare profesie are un do- mentul periferic cuprinde recep- autoorganizare şi au1ure;_'Lij şi I ijjiiri de a. mai des u t i l i z a t e :
meniu bine delimitat, pretinzînd torii ce captează informaţii despre îndeplinind funcţii do explorare, a. prin proporţionalitute, prin
o calificare specială. Totodată natura, intensitatea şi distribu- detectare, diferenţiere şi de iden- extensie, organică şi, în sfîrşit
profesiunile tehnice moderne îşi ţia spaţio-temporală a stimulilor, tificare (prin raportare la modelele raţionamentul prin a., în care pe
schimbă structura psihologică în din mediul extern sau intern, interne ale stimulilor). baza unei alternări dintre induc-
sensul că dacă anterior accentul declanşînd un proces de exci- ANALOGiE (gr. analogia — ţie şi deducţie, reuşim să clasifi-
se punea pe segmentul efector şi taţie nervoasă. Segmentul inter- raport, legătură), tip de raţiona- căm natura unui element pe care
necesita mare investiţie de efort mediar cuprinde căile nervoase altfel ar fi trebuit să-1 raportăm
ment, larg valorificat de ciber- permanent,
fizic, acum, în industrie accentul de conducere a procesului exci- netică. Raţionamentul analogic de la principiul la altceva. Pornind
trece tot mai mult de pe segmen- tator în sens ascendent, centripet, izofuncţionalis-
sau prin a. este o formă de raţio- mului, cibernetica conferă
tul de orientare şi control, pe func- implicînd şi o serie de operaţii nament inductiv incomplet, în re de metodă de compararea.avaloa- siste-
ţiile de supraveghere perceptivă de sumară sau incipientă analiză care derivarea unui enunţ din melor, dar nu sub raport substanţi-
şi apreciere intelectuală, cum e şi sinteză a informaţiilor recep- altul (inferenţa) se face pornind al-energetic, ci sub raport fun'c-
cazul dispecerului şi operatoru- ţionate. Segmentul central este de la asemănările parţiale între ţional-comportamental degajînd
lui. A.p. prezintă importanţă şi situat la nivelul cortexului emis- două fenomene şi ajungîndu-se la similitudinea schemei operaţionale
pentru stabilirea factorilor nocivi ferelor cerebrale, fiind constituit- asemănări totale între ele. Din- generale de desfăşurare a proce-
care acţionează în timpul mun- dintr-un nucleu central, cu celule tr-o relaţie analogică nu se poate selor de reglare. Astfel, din punct
cii, şi ca urmare, prin intermediul nervoase la care ajung în mod dife- afirma existenţa unei identităţi de vedere cibernetic, comporta-
ei se fac propuneri pentru înde- renţiat informaţiile de la recepto- între termenii sau fenomenele mentul omului este analog com-
părtarea acestora prin instalaţii rii respectivi, şi puncte dispersate, relaţionate. Totdeauna asemănă- portamentului animalului sau func-
tehnico-sanitare, introducerea u- periferic, mai mult sau mai puţin
nor măsuri de protecţie şi raţio- distanţate de nucleu. în segmentul toare sub un anumit aspect, într-un ţionării maşinii, gîndirca umană,
nalizare etc. cortical are loc sinteza şi analiza anumit punct, ascunde deosebirea naturală este analoagă gîndirii
superioară a informaţiilor obiec- după o multitudine de alte as- electronic-maşinale, artificiale, dar
JVNALIZĂ TRANZACŢIONA- pecte sau puncte. Prin raţiona- asta nu înseamnă că cibernetica
LĂ metodă psihoterapeutică axa- tuale. Diferiţi a. au segmentul
central situat în diferite zone ale mente inductive complete,' prin duce pînă la identificare această
tă pe relaţiile care apar între verificare experimentală etc. se a., deoarece nu afirmă simili-
membrii grupului psihoterapeu- cortexului marilor emisfere, nu-
mite şi arii corticale. De la nivel poate verifica adevărul concluziei tudine substanţial-energetică a
tic sau între bolnavi şi psihote- raţionamentului prin a. încă de acestor sisteme. Relaţia ana-
rapeut. central pornesc impulsuri centri-
fuge descendente care comandă la început pot fi luate însă o logică este privită în cibernetică
ANALIZOR (ANALIZATOR), ajustarea receptorilor la condi- serie de măsuri de precauţie pen- în plan evolutiv, dinamic — con-
concept introdus în fiziologie de ţiile în care are loc recepţia (cale tru a asigura o probabilitate cît ţinutul, indicatorii şi sfera de
I.P. Pavlov pentru a sublinia sau conexiune inversă de co- mai ridicată veracităţii conclu- aplicaţie a relaţiei, se modifică
unitatea organelor de recepţie sen- mandă). Reacţiile organismului la ziei: însuşirile comune fenomene- în timp prin integrarea rezulta-
sorială şi a activităţii scoarţei ce- un stimul reprezintă noi surse lor comparate să aibă un grad ridi- telor anterioare. A. ca metodă
rebrale, depăşindu-se radical viziu- de stimulare, îneît are loc recepţia cat de esenţialitate, aceste însu- fundamentală de analiză teoretică,
nea „periferistă" cu privire la informaţiilor inverse din cîmpul şiri comune să reflecte laturi sau devine punct de plecare pentru o
analiza şi sinteza stimulilor la nive- acţiunilor de răspuns, ceea ce aspecte cil mai variate ah domenii- nouă metodă practic-operaţio-
lul organelor de simţ. A. este un

48 49
A
nală, a c i b e r n e i icii şi allur ştiin- ANGAJAREA EULUI f \ N ( , \- tii Aceste stări se întovărăşesc de acest concept în sistemele
ţe, nu'/mfit nii'ili'liit n , JAKK ]"ik SIN' IC) termen din ce c
u manifestări neurovegetative existenţialiste ale lui M. Heiddc-
ANAMNEZĂ (gr. a>ia»nic:i< - in ce mai folosit in psihologia so- comparabile cu acelea care se ger, j ! l ' . Sartre, J. Maritainc,
amintire), în clinica medicală, cială prin care se desemnează obţin ca urmare a şocurilor sau A. Camus ş.a. Pentru J.P. Sar-
investigare, fie directă a unui situaţii in care obiecte şi per- stressurilor emoţionale; jenă res- tre a. înseamnă mai mult dez-
subiect care constituie un caz. fie soane etc, din mediu, sîilt capabile piratorie dusă pină la astm, pal- gust iar pentru P. Diel (1956),
a persoanelor din anturajul aces- să declanşeze motivele şi atitudi- pitaţii, tremurături, tulburări di- frică faţă de o ameninţare cu
tuia, în scopul obţinerii de infor- nile care intră în alcătuirea cuini. gestive, irascibilitate. A. poate obiect confuz. în genere a. este
maţii privind antecedentele sale Termenul de angajare se referă proveni din conflicte interioare, un fenomen psihosomatic multi-
personale, sau accidentale morbi- în primul rînd la psihologia moti- tendinţe nesatisfăcute, o dra- dimensional şi care se dezvoltă
de precedente. în psihiatrie, prii! vaţiei şi desemnează efectul pro- goste refuzată, din sentimentul de la diverse nivele de gravitate in
a. se urmăreşte reconstituirea etio- dus asupra subiectului de către abandon social. A. nu este în sine dependenţă de situaţii şi de par-
logici respectivei psihopat ii sau motivele, foarte active şi impe- un fenomen patologic. A. este ticularităţile individuale, de vul-
psihoze iu vederea unei psihote- rioase care-1 incită cu necesitate legată numai de condiţiile în nerabilitatea subiectului.
rapii adecvate. Prin extensie, în la acţiune, ii impun anumite care individul uman reuşeşte sau ANIMISM INFANTIL, după ter-
psihologie, a. se aplică analogic comportamente în chip persistent, nu în încercările lui. Psihanaliştii minologia, în acest caz defectu-
ca o secvenţă a biografiei psiholo- implicîndu-1 în activitate şi între- disting primele semne ale a. la oasă, a lui J. Piaget, concepţie
gice, în vederea stabilirii originii ţinînd atitudinile corespunzătoare. copii, atunci cînd el dă semne egocentrică a copilului, comple-
şi condiţiilor dezvoltării unor par- Angajarea este bazată pe motivaţie de nediscernămînt între străini mentară „realismului", implicînd
ticularităţi individuale (trăsături dar este ceva mai complexă decît si familie, dezvoltarea sa afectivă indistincţia între „eu" şi „lume",
de caracter, sentimente, capaci- aceasta. De exemplu intei"esele fiind blocată. Odată acest mo- între conştiinţa de sine şi con-
tăţi, vocaţie etc). şi înclinaţiile sînt considerate de ment depăşit, calea către un echi- ştiinţa lucrurilor. Aceasta deter-
M. Roco (1974) ca tendinţe afec- libru stabil se impune individu-
ANESTEZIE (gr. anaisthe- lui ca o continuă adaptare. Cînd mină pe copil să proiecteze tră-
tiv-voluntare. Este deci necesar
sia — insensibilitate) pierdere sau ca în raport cu o activitate să însă este nevoie de o nouă adap- irile sale în realitatea lucrurilor
suprimare facultativă, în scopuri ne întrebăm nu numai dacă su- tare, individul suportă temporar ceea ce soldează atît cu atribui-
medicale, a sensibilităţii în genere biectul este motivat ci şi dacă a. P. Janet, care arată că există rea de obiectivitate subiectivu-
şi a celei dureroase în mod spe- este angajat în sensul relaţiei şi o nevroză de angoasă, menţio- lui („realism"), cit şi de subiec-
cial; poate fi generală, cînd se necesare, subiectiv-obligatorii la nează că „angoasa cronică este tivitate obiectivului („artificia-
acţionează cu narcotice asupra realizarea efectivă a acesteia. un sentiment caracteristic pen- lism"). Astfel, subiectul capătă
creierului, regională, de tipul ra- tru stările melancolice... subiec- proprietăţi care sînt de fapt ale
hianesteziei, şi locală. Se vorbeşte ANGOASĂ, stare de nelinişte obiectelor, iar obiectele dobîn-
sau anxietate maximă, carac- tului îi este frică de propriile
şi despre o a. morală la persoanele sale acţiuni şi suferă la gîndul desc proprietăţi care aparţin în
care au pierdut capacitatea de terizată printr-o aşteptare în- realitate subiectului. Copilul a-
fricoşată şi opresivă faţă de o executării lor... el nu mai poate
rezonanţă afectivă la bine şi rău. trăi sau tolera propria viaţă. tribuie simţire, conştiinţă, in-
iminentă suferinţă sau nenoro- tenţionalitate şi viaţă la început
ANGAJARE MORALĂ, adezi- cire. Implică tensiuni emoţionale A. completă antrenează ideea
une deplină, consecventă .şi par- morţii şi tentativele de sinuci- tuturor lucrurilor, apoi celor care
excesiv de oscilante si se asociază se mişcă, mai tîrziu numai celor
ticipare afectivă la efortul de cu impresii difuze ale unui pe- dere". Pornind de la S. Kirke-
a se atinge, prin înfrîngerea gaard (1844), a. a fost instituită care se mişcă autonom, fără a Ji
ricol de neevitat, care fie că este primit mişcarea prin transfer; de
obstacolelor, scopul social pro- anonim, necunoscut, fie că este cu- ca o categorie filosofică şi tra-
pus de o colectivitate umană. noscut dar care produce pertur- tată şi în sens de a. metafizică asemenea, legat de concepţia lui
A.m. implică transformarea sco- bări emoţionale, iraţional exage- sau a. morală, dar privind mereu animistă, copilul atribuie lucru-
purilor şi intereselor colective in rate. Uneori a. provoacă renun- destinul uman. De aici divers le rilor un fel de necesitate morală,
scopuri şi interese personale. ţare la lupta cu dificultăţile vie- sensuri sau accente dobîndite al cărei principiu fundamental

51
A
este acela de a fi folositoare omu- capabil să îngurgiteze alimen- •g, coordonatelor \ ii Iii psihke mulul la care corespunde adap-
lui, şi numai treptat ajunge să tele, se blochează parţial faţă in toate condiţiile existenţei, l'o tarea. Acţiune sau imagine ce
conceapă un determinism fizic de acestea şi devine aproape curba lui Gauss normalul se se declanşează înaintea condiţii-
independent de om. Această ne- plasează în zona di- frecvenţă lor ce o provoacă (F. Bartlett).
insensibil la foame. A. este psi- După P.K. Anohin, a. este o
cesitate morală care se crede hogenă (A. Ridcau, 1971). La maximă a valorilor, a. reprezen-
că regizează fenomenele fizice tînd abatemi de l.'i valoarea şi caracteristică generală a vf-ficctii-
sugaci refuzul sinului este pus pe rii care fiind orientare, are în-
este legată de artificialisniul in- seama unui conflict latent cu semnificaţia generală a mode-
fantil. totdeauna o componentă „îna-
mama. La copiii de 3 —10 ani lului uman. inte mergătoare" sau de devan-
AN OM AL, caracteristică nepa- a. se explică variabil prin hipere- ANOSMIE (gr. an - fără,
tologică constînd ci in deficienţă sare a stimulilor şi situaţiilor.
motivitate, capricii, spasme his- osme — miros), pierdere parţial Prin condiţionare, care este o re-
apropiată de infirmitate dar teroide, opoziţii menite să atragă selectivă sau totală a sensibili-
nu şi de maladie. Calificativul laţie tipic anticipativă, dar mai
atenţia adulţilor, fobii alimen- tăţii olfactive. Este cauzată de ales prin elaborarea sistemelor
se aplică subiecţilor ce suferă tare. La tinerele fete se întîl- leziuni ale receptorului din fo-
de deficienţe fizice, senzoriale şi reflexe, procesele reflectorii pro-
neşte uneori după pubertate, sin- sele nazale sau ale centrilor olfac- gresează în măsura în care îşi
inlelective (paralizii, orbire şi dromul de anorexie mentală, care tivi din lobul temporal.
ambliopie, sudromutitate şi hi- dezvoltă o bază anticipativă (sche-
poate să ajungă la forme de ANOSOGNOZIE, eşec sau re- me, modele, reprezentări, con-
poacuzie, întîrziere mintală, oli- mare gravitate, se însoţeşte de fuz de a recunoaşte un defect
gofrenie). Se recurge la acest cepte) sau se distribuie în circui-
infantilism şi este înţeles ca sau boală. îvu se confundă cu tul retroacţiunii anticipate, ştiut
termen pentru a se face deose- neglijarea propriei boli. A. este
birea de anormal care, mai ales o regresiune ' cauzată de dificul- fiind că a. rezultă din retroacţiuni
tatea evoluţiei spre autonomie o formă a mecanismului de apă- repetate (A.L. Baldwin). în ci-
în ordinea psihică, are alte sem- rare cunoscut sub numele de
nificaţii şi este de competenţa şi feminitate, dificultate condi- tire, percepţia vizuală a şirului
ţionată mai ales de mediul fa- „negare a realităţii". Cel mai co- de semne devansează cuvintele
psihiatrilor, iar nu a defectolo- mun exemplu este acela de ne-
gilor şi pedagogilor specializaţi. milial, dar şi de alte cauze. care se decodifică şi pronunţă.
A.m. poate exista relativ auto- gare a surzeniei sau a orbirii, dar După J. Piaget, asimilarea este
ANOMIE (gr. a - fără/w- nom sau ca o componentă a u- orice tip de incapacitate fizică anticipativă prin schemele pe care
mos — lege), dezordine, dezor- nor tulburări psihice mai com- poate fi fie nerecunoscută, fie le actualizează. O. Selz a fost
ganizare, după E. Durkheim, plexe. Necesită psihoterapie şi, negată activ (afazic, paraplegie, primul din cei care au demonstrat
dereglare, mai ales a unui sis- uneori, asistenţă endocrinologică. desfigurare sau chiar pierderea însemnătatea a. în înţelegere şi
tem de valori acreditate tradi- unui membru sau ochi). După mai ales în rezolvarea de pro-
ANORMAL, ceea ce nu se în- Weinstein şi Kahn (1959) a.
ţional. A. indivizilor dezrădă- cadrează în normă. Implică re- bleme (punerea problemei, ipo-
cinaţi din mediul lor social, sau este un mod de adaptare la stress, teză, plan rezolvitor). Ed. Bern-
care au pierdut sistemul lor de ferinţă la un grup determinat atribuit „reorganizării simboli-
şi la un model abstract, stabilit stein arată că acţiunea motorie
valori, fiind predispuşi inadap- ce", adică unui mod schimbat se bazează pe un „model al vii-
tării, delincventei etc. A. este un în prealabil. în limbajul curent, de gîndire şi vorbire care îl face
deviaţie patologică, de obicei, torului necesar", iar G. Miller,
termen opus autonomiei morale pe individ capabil să se adapteze 11. Galanter, K. Pribram dez-
(în sens kantian). într-un cu de natură psihică. între normal la problema lui. voltă psihologia cibernetică, re-
totul alt sens, a. este folosită de şi a. mi se poate stabili o deli- levînd existenţa în structura tu-
mitare netă, ele fiind puncte ANOZODIAFORIE, stare psi-
K. Halstead (1!>47) ca incapaci- hică ilustrată prin indiferenţa turor conduitelor a unor planuri
tate de a folosi numele (nouicn) cxtrom.i; alo unui continuam, ;<- amuzată, uneori euforică a bol- mentale şi imagini ale situaţiei.
obiectelor şi persoanelor cunos- fia te in unitate dialectică. Să- navului faţă de propria-i tul- Gîndirea este eminamente anti-
cute. nătatea psihică reprezintă un burare. cipativă şi proiectivă.
echilibru dinamic între individ ANTICIPARE, după H. Pieron,
ANOREXIE, stare patologică şi mediu, consiind în principal ^ANTICIPARE OPERAŢIONA-
sau nevroză consumi din refu- în păstrarea traiectoriei majori- reacţie care în virtutea ritmului
zul alimentării. Subiectul nu este sau a condiţionării, precede sti- LĂ, elaborare anticipativă a

38 53
A
sti neţurilor operatorii necesare <\plicîndu se, după Tli. Ribot, produce o „auiodeconectare con- urmată de succesive exteriorizări
pentru învăţare şi toi marc pm- prin nepotriviri de structuiă or- centrativâ" care permite obţine- sau aplicaţii.
gresivă a gindini. Se recurge în ganică şi psihică. Cînd a. este mo- rea unei stări de relaxare pro- ANTRENAMENT PSIHOLO-
acest scop la iDitienannvl ino- tivată prin resentiment sau de- funda analogă somnului fără aju- GIC MODELAT, formă concretă
ileiatoriu (\\). Am dat denumirea zaprobarea conduitei celui anti- torul unei sugestii străine. Me- de aplicare a principiilor mode-
de teorie a a.o. sistemului de în- patizai, atunci poate evolua spre toda constă în şase cicluri de lării în organizarea şi desfăşu-
văţare propus de noi (1962) şi ură sau involua spie o echili- exerciţii ce se desfăşoară într-o rarea activităţilor de pregătire
confirmat experimental de S. Yor- brare a relaţiilor. Aceasta ia psihologică. A.p.m. a devenit
nicescu, T. Creţu, F. Andreescu anumită succesiune riguroasă şi
dependentă de modul cum sînt care conferă, în final, subiec- posibil datorită progreselor ştiin-
ş.a. Teoria a.o. este în conver- evaluate comportamentele. Şi a. ţelor care contribuie la înţelege-
genţă cu didactica psihologică tului ce se antrenează o binefă-
spontană poate fi depăşita prin cătoare stare psihosomatică. Prin rea şi explicarea fenomenelor psi-
propusă de H. Aebli. raţionamente de valoare şi o hice, în funcţie de scopul acţiunii
ANTINOMIE (gr. anti — con- practicarea a.a. se realizează o
mai bună cunoaştere psihologică. destindere şi un calm interior, de modelare pot fi diferenţiate
tra, nomos — lege), categorie ANTRENAMENT AUTOGEN, două accepţii ale termenului de
ce exprimă contradicţia între metodă psihoterapeutică şi psiho- trăite printr-o stare de euforie
moderată, liniştitoare, cu supri- a.p.m., deşi, în ansamblul lor,
două concepte, teze care se ex- profilactică elaborată de neuro- ambele ipostaze reprezintă părţi
clud ambele fiind egal demon- patologul german J. H. Schultz. marea conflictelor psihice; elibe-
rarea de tensiunile psihice inte- ale unei structuri funcţionale
strabile logic. La Kant, a. de- Folosită iniţial în tratamentul unice: a.p.m. ca instrument de
semnează contradicţiile în care unor afecţiuni psihosomatice, me- rioare permite utilizarea poten-
ajunge raţiunea pură cînd în- ţialelor reale ale indivizilor, ma- cunoaştere cît mai profundă a
toda a cunoscut datorită bune- fenomenelor psihice implicate în
cearcă să explice lumea. Aceste lor ei rezultate o largă utilizare nifestate prin creşterea capaci-
contradicţii se traduc în patru tăţilor intelectuale, memoriei, con- activitatea în speţă; a.p.m. ca
în diverse domenii de activitate instrument de acţiune efectivă
cupluri de teze filosofice, fie- umană. în prezent, a.a. este tribuie la creşterea stăpînirii de
care cuplu formînd o a.: a) lu- folosit ca o metodă de pregătire sine şi a eficienţei activităţilor în dirijarea activităţii psihice,
mea este finită — lumea este in- psihologică a oamenilor normali, mentale. Pe plan somatic se rea- în unitatea lor, aceste ipostaze
finită; b) fiecare substanţă com- sănătoşi, ce desfăşoară activităţi lizează o deconectare organică apar ca punct iniţial şi ca moda-
plexă e alcătuită din părţi sim- care implică utilizarea maximă cu destindere musculară şi vas- litate de realizare a sarcinilor
ple — nu există nimic simplu; a posibilităţilor lor fizice şi psi- culară şi eliberarea automatis- şi scopurilor oricărei activităţi de
c) în lume există libertate — hice (aviatori, cosmonauţi, spor- melor neurovegetative cardiace, pregătire psihologică. Ca instru-
în lume există numai determi- tivi etc). Metoda preia unele respiratorii şi digestive. ment de acţiune a.p.m. pe baza re-
nism; d) există o cauză primordi- scheme din practicile voga, aso- ANTRENAMENT MODELA- prezentării modelului de desfăşu-
ală a lumii (divinitatea) — nu ciate cu teoria ştiinţifică a suges- TORI U, denumire dată de noi rare optim, programează acele
există ^ o cauză primordială a tiei şi autosugestiei ca şi cu ex- (1962), în cadrul sistemului învă- condiţii sau acţiuni care favo-
lumii. în accepţiunea modernă, a. perienţele medicale de hipnoză. ţării prin anticipare operaţională, rizează desfăşurarea normală a
are sensul de contradicţie dialec- Pornind de la constatarea că în acelui antrenament ce-şi propune activităţii sau care contraca-
tică. cursul sugestiei hipnotice pot să formeze sau să modeleze acele rează acţiunea fenomenelor care
ANTIPATIE, raport afectiv de fi obţinute variate modificări operaţii şi coordonări operaţio- impietează asupra randamentu-
respingere tacită a unei persoane, corporale, J.H. Schultz consideră nale (reversibilitate, tranzitivi- lui activităţii. Se apreciază că
de neacceptare a modului ei de că prin concentrare mintală, prin tate, asociativitate) care urmea- prin experimentarea şi aplicarea
a fi, de a se comporta, de a simţi; autosugestie, în stare de relaxare ză să apară în ordinea stadială a.p.m. se obţine o cunoaştere
incompatibilitate afectivă resimţi- psihosomatică, se poate obţine o şi sînt necesare pentru progresul mai bună şi mai rapidă a com-
tă nu ca ură ci mai mult ca o autoreglare a stărilor corporale. învăţării. în acest scop se elabo- plexităţii activităţii psihice, ca
lipsă de contact şi de aderenţă. A.a. apare astfel ca un exerci- rează modelul di." ncţiuue şi se si fortificarea şi potenţarea dife-
Poate fi spontană şi nemotivată, ţiu practicat de sine însuşi ce proecdea/.ă Iu iiHerio: izarca lui, ritelor funcţii psihice.

54
A gg, gîndea:-!" ă şi să se lonipotte anume capacitatea de a transmite
ANTRENAMENT PSIHOTO- incluşi"1. în antrenament sînt ex- astfel ca şi cum o serie de aete, şi transforma o energie deter-
NIC, tehnică (le pregătire psiho- trem de variate, totuşi a.p. <?par<; cuvinte, gînduri anterioare ale minată şi diferenţierea sa în
somatică specifică activităţii spor- ca o modalitate de pregătire .1. acestuia nu ar fi avut loc nicio- sisteme sau instanţe. Termenul
tive. A.p. constă în exersarea şi sportivilor, unitară şi originală, dată. Despre a.r. S. Freud scrie: de a.p. nu trebuie înţeles in sens
însuşirea unor operaţii motorii, ca o metodă bine structurată adevărata lor semnificaţie con- anatomie, ci semnifică o orga-
într-o ordine riguroasă, cu res- şi codificată. Influenţele a.p. asu- stă îl nceea eâ ele reprezintă nizare in cadrul căreia excitaţiile
pectarea strictă a unor condiţii, pra organismului sint de o mare, conflictul a două iorţe opuse şi trebuie să urme/e o ordine c-.ire
care au drept scop reglarea psi- varietate. Metoda, bine aplicată, de intensităţi aproape egale şi fixează locul diferitelor sisteme.
hică şi somatică a sportivilor elimină tulburările psihosomatice ceea ce reprezintă de regulă Funcţia a.p. este menţinerea ni-
prin acţiune iniţiată asupra to- resimţite de sportivi înainte de opoziţie între dragoste şi ură". velului celui mai scăzut posibil
nusului muscular. Principiul aces- concurs (teamă, insomnie, tul- ANXIETATE, tulburare a afec- al energiei interne a unui organism.
tei tehnici constă în modificarea burări musculare, stare de trac, tivităţii manifestată prin stări Transformările de energic sînt
tonusului muscular prin concen- incapacitate de concentrare şi de nelinişte, teamă şi îngrijorare mijloacele prin substructurile a.p.
trare mintală ce se repercutează mobilizare etc.). Este recoman- nemotivată, în absenţa unor cauze Pentru S. Freud termenul de
favorabil asupra funcţiilor psiho- dat în profilaxia oboselii, ca un care să le provoace. A. se defi- a.p. are valoare do model teore-
somatice. Este deci o formă de mijloc ele restabilire şi refacere neşte ca „teamă fără obiect" spre tic.
antrenament ideomotor. Sub as- a organismului după efort. deosebire de fobie care este „tea- APATIE (gr. — a — fără, pa-
pectul beneficiului, a.p. apare ANTRENAMENT SPORTIV, mă cu obiect". Deseori a. se tlws — pasiune), stare de pasivi-
ca o abilitate conştientă de fruc- proces pedagogic, sistematic, orien- manifestă sub forma unei stări tate, cauzată de lipsa dorinţe-
tificare a modificărilor fiziologice tat spre perfecţionarea calită- de frică cauzată de o incertitu- lor şi a oricăror mobiluri spre
şi psihologice provocate de relaxa- ţilor şi capacităţilor psihomotrice dine în care subiectul are impre- acţiune; atitudine indiferentă faţă
rea musculară generală. însuşirea ale individului, în vederea rea- sia unei nenorociri iminente, care de problematica vieţii cotidiene.
a.p. implică parcurgerea a trei faze: lizării de performanţe sportive planează pretutindeni, îl încon- Termenul a fost folosit de ase-
a) faza preliminară sau de ini- cît mai mari, avînd ca factor joară, îl pătrunde, dar nu o menea, în diverse doctrine etice
ţiere în care sub rezerva ade- şi pregătirea psihică. Include: poate defini şi nici îndepărta. din antichitatea greacă (stoicii,
ziunii totale a subiectului sînt pregătirea psihică de bază, cea Stările de a. sînt însoţite de scepticii) pentru a caracteriza
practicate exerciţii de relaxare specială şi cea pentru concurs. fenomene organo-funcţionale ca: starea ideală a înţeleptului, de-
musculară prin care sînt conştien- (M. Epurau). Există şi metode jenă precordială, palpitaţii, greu- venit insensibil la durere şi plă-
tizate relaxările pasive, contrac- du antrenament speciale psihice tate în respiraţie, transpiraţie cere, lipsit de „pasiuni". A. este
ţiile active şi controalele respi- ca antrenamentul autogen, an- etc. Psihologia existenţialistă se implicată, în forme accentuate,
ratorii; b) faza însuşirii antre- trenamentul psihoton. ocupă mult de a. sau angoasă în unele afecţiuni neurologice,
namentului autogen, după me- ca formă foarte accentuată de a. psihice şi somatice.
toda lui J.H. Schultz, consi- ANTROPOMETRIE, tehnicile întrucît consideră că aceasta este
de măsurare folosite în antropo- starea permanentă a omului. Ca APERCEPŢIE (lat. - ad -la,
derată ca experienţă fundamen- perceptio — cunoaştere), termen
tală; c) faza specială sau de logia biologică (antropobiologie); simptom psihopatologic se în-
antrenament psihosomatic mo- împreună cu prelucrările sta- tîlneşte în melancolia anxioasă. introdus de Leibniz pentru a
delat, care cuprinde completări tistice corespunzătoare alcătuiesc în nevroza obsesivă, fobieft, în desemna percepţia conştientă spre
specifice, activităţi sportive, vi- uu auxiliar indispensabil, de ex. debutul psihozelor sau în afec- deosebire do „micile percepţii"
zind obţinerea unui control mus- in stabilirea normelor de vîrslă ţiuni endocrine şi cardiace. inconştiente. La Kant a. arc
cular localizat şi electiv, creşte- şi sex într-o populaţie, ca şi .1
normali Lăţii creşterii şi dezvol- APARAT PSIHIC, termen psih- sensul de conştiinţă de sine. La
rea tonicităţii şi eficienţei muscu- ]. Herbai t, a. diibîndcşle sensul
laturii în vederea unei val<>nl'i- tării unui co'iil. analitic ce desemnează anumite
eări ulterioare. Deşi baza teore- ANULARE RETROACTIVA, în caracteristici pe care teoria fieu- d<; proces bazai prin intermediul
tică este eclectică, iar tehnicile psihanaliză, mecanism psiholo- diană le atribuie psihismului si căruia se achiziţionează noi cu-
gic care îl determină pe subiect

56
A A
manţele gnozice şi activităţi- carii ca atare, neexistînd a. idea- ment dat, determinată de leziuni
noştinţe. Este deci experienţa torie sau ideomotorir, fiind deter- for.ili7.'ite iu lobul frontal, pa-
perceptivă şi cognitivă ce se acti- le motorii ale unor formaţiuni
relativ integre din punct de ve- minată de leziuni pai i<to occi- rii-ial şi occipital; a. pn)i>\i<-
vează selectiv servind ca instrument pitale drepte; a. bitco-lin^uo-fticia- ticv, de tipul imposibilităţii folo-
sau model în noile acte de percepţie dere al funcţiilor elementare
(M. Goldenson, '1970). După Ed. ltfl tulburarea bilaterala constind sirii mîinilor, determinate de le-
şi cunoaştere. \V. Wundt înţelege în' imposibilitatea de a executa ziuni parietale. Aceste forme de
a. şi ca o percepţie focalizată C'laparede, a. este în sfera motorie
ceea ce este agnozia în sfera mişcări la comandă la nivelul a. pot fi compensate spontan
foarte activă şi clară întrucît musculaturii cefalice (bolnavii ne- sau supuse unor acţiuni de recu-
este susţinută prin cunoştinţe percepţiei. Forme clinice: a. ideo-
motorie, alterare a coordonării putînd scoate limba la comandă, perare dirijată. H. Pieron dis-
prealabile şi interese. Fondul aper- umfla obrajii, sufla, fluiera), de- tinge şi o pseudoapraxie care nu
ceptiv semnifică totalitatea expe- gestuale constînd în incapacita-
tea bolnavului de a efectua anu- terminată de leziuni localizate se referă la coordonarea motorie
rienţei, tendinţelor şi montaje- în aria precentrală inferioară a ca atare ci este consecinţa unei
lor ce pot mijloci perceperea şi mite acţiuni, mai ales gesturi
simple la comandă, cu conser- emisferului cerebral dominant; agnozii; subiectul nu poate re-
cunoaşterea în genere. îndeosebi afagoapraxia, imposibilitatea de a cunoaşte obiectele.
reprezentările alcătuiesc fondul varea planului ideativ necesar
activităţilor complexe şi a posi- înghiţi la comandă, cu conser- APREHENSIUNE, stare simi-
a. Se disting a. stabilă constînd varea reflexului de deglutiţie,
din structurile cognitive şi cona- bilităţii de efectuare a acestor lară anxietăţii, dar do mai mică
activităţi, fiind determinată de determinată de leziuni în aria intensitate. în alt sens, înţele-
tive şi a. temporală constînd Broca şi în girusurile precentral
din starea şi dispoziţia subiec- leziuni ale lobului parietal al gere sau surprindere a ceva
emisferului cerebral dominant; sting şi supramarginal; a. mişcă- real, îndeosebi a faptelor psiho-
tului în momentul percepţiei. rilor expresive mimice, imposibi-
Psihologia contemporană nu ape- a. ideatorie, imposibilitatea exe- logice.
cutării actelor complexe în suc- litatea redării stărilor emoţio-
lează la termenul de a. întru- nale de către musculatura facia- A PRIORI, ceea ce este de mai
cît conţinutul a. este tratat prin- cesiunea logică şi fluentă a di- înainte şi precede un eveniment
verselor gesturi elementare, cu lă, deşi aceasta nu este alterată
tr-o serie de alte concepte, de motor, determinată de leziuni sau o experienţă. Termen folo-
ex.: etalon, mnemoschemă, cod, toate că fiecare gest, în parte, sit în gnoseologia clasică. Kant
poate fi corect executat, deter- situate în regiunea precentrală,
montaj, model etc. în aria de reprezentare motorie distinge o cunoaştere absolut sau
minată de leziuni localizate de pur apriorică şi care nu depin-
APETENŢĂ, actualizarea şi dez- asemenea în lobul parietal sting; a capului; annizia apraxică, vo-
voltarea unei dorinţe menite să cală (imposibilitatea de a cînta de de nici o experienţă, fiind
a. melo-kinetică, pierderea posibi- universală (afirmaţie mult criti-
ducă la satisfacerea unei tre- lităţii de a efectua gesturi fine ale din gură, deşi nu există tul-
buinţe materiale sau spirituale; burări ale muşchilor interesaţi) cată) şi judecăţi apriorice a căror
mîinii, cu menţinerea posibilităţii legătură cu experienţa este ne-
tendinţă preferenţială.. Starea opu- de a efectua gesturi ca atare, de- şi instrumentală (incapacitatea de
să este inapetenţa. a cînta la vin instrument, deşi mo- îndoielnică. Piaget nu recunoaşte
terminată de tulburări la nivelul decît aceasta ultimă formă de fap-
APORIE (în gr'. - dificultate, căilor motilităţii voluntare (calea tilitatea elementară a membre-
încurcătură), în filosofia clasică, lor superioare este conservată); te psihologice existente a.p. în
piramidală); a. constructivă, tul- raport cu cele actuale. Opus faţă
problemă ce comportă soluţii con- burarea activităţilor plastice (a- a. a mersului şi a redresării, dimi-
trare dar echivalente; în episte- nuarea sau pierderea capacităţii de a posteriori, cunoaştere ce vine
ranjare, modelare, desenare) în după şi dintr-o experienţă.
mologia şi psihologia modernă, care elementele spaţiale ale lu- de a coordona membrele infe-
problemă de logică extrem tic rioare în mers, în absenţa unui APTITUDINE, însuşire sau sis-
crării sînt greşit dispuse, deter- tem de însuşiri ale subiectului,
dificilă şi real, insolubilă. minată de leziuni localizate fie deficit motor, fără tulburări ata-
APRAXIE (gr. a — fără, pra- xice de tip cerebral, vestibular mijlocind reuşita într-o activi-
în emisferul cerebral drept (for- tate; posibilitate de a acţiona
xis — acţiune), sindrom neuro- mă mai frecventă şi mai accen- sau proprioceptiv, determinată
psihic constînd în tulburarea pro- de leziuni frontale; a. mişcărilor şi obţine performanţe; factor al
tuata pe linie vizuo-spaţială): a. persoanei ce facilitează cunoaş-
prietăţii coordonatoare, elabora- îinlirăctttHliti, dezorganizarea Res- oculare, imposibilitatea dirijării
tă ontogenetic, cari; combina in voluntare a privirii la un mo- terea, practica, elaborările teh-
turilor care privesc actul îmbră- nice şi artistice, comunicarea.
conformitate cu un scop perlor-

58
A
După A. Wolf, a. este imitatei anali/af ovilor, dispoziţii pivopr.
de bază a vieţii psihice. în această r.jţ ionale :.». coordonat ive). fi. "I e|>. la părerea că factorii mediului deveni a. Considerînd diviziu-
perspectivă a. sijit tratate ca. Iov insistă asupra faptului ci înconjurător pot juca un rol nea a. în simple şi complexe,
facultăţi psihice generice, indi- premisele native sînt generice crucial ca sursă de diferenţiere admitem că trecerea de la simplu
vizii deosebindu-se numai după pntînd intra în constituţia a individuală." Posibilitatea dobîn- la diverse grade de complexitate
gradul de dezvoltări- şi modalită- variate a. Problema raportului dirii, împlinirii şi dezvoltării supe- implică relaţii de interacţiune şi
ţile de combinare a acestor fa- cantitativ dintre cota eredita- rioare a a. este desigur variabil intermodelare. La nivelul per-
cultăţi. A. Binet înţelege a. ca rului şi cea a dobînditului rămine realizată de către diferiţi indivizi sonalităţii, a. se prezintă ca un
nivel funcţional al psihicului. în controversată şi întrucît între şi în cadrul a diferite forme de sistem cu o organizare ierarhică
psihologia persoanei, a. se echi- cele două segmente evolutive existenţă culturală si activitate. şi întotdeauna originală. Talentul
valează cu structurile sau valo- trebuie prevăzută mai degrabă Pentru a. ce implică precumpă- rezultă tocmai dintr-o astfel de
rile instrumentale condiţionînd continuitate dccît opoziţie, în- nitor structuri senzoriomotorii con- interacţiune^ specifică dintre a.
calitatea acţiunilor de orice fel. săşi problema pare să fio depă- tribuţia eredităţii este importan- helcrogcne. în aceeaşi ordine de
1J. Yîgotski a introdus terme- şită. Graniţa dintre contribuţia tă pentru cele implicînd organi- idei se pune şi problema interac-
nul de instrument spiritual. A. eredităţii şi cea a mediului şi zare intelectuală şi adaptare so- ţiunii a. pe verticală, conside-
are frecvent o structură psiho- educaţiei nu poate să reprezinte cială, decisive sînt exerciţiul şi edu- rind diviziunea iniţiată de Spear-
fizieă şi corespunde unor orga- o constantă. Studiile asupra ge- caţia, în condiţiile activităţii a. man între factorul general (G)
nizări psihofiziologice. Xoi de- menilor univitelini, constată că se constituie dar se şi verifică do- şi cei speciali (S). Ca a. generală,
finim a. ca: sisteme operaţionale exerciţiul influenţează slab dez- bîndind forme de capacităţi. Du- valabilă în toate sau în cele mai
stabilizate, superior dezvoltate şi voltarea funcţiilor elementare dar pă H. Pieron: „capacitatea sin- multe din domeniile de activitate,
de mare eficienţă. în psihologia este decisiv pentru elaborarea şi gură poate fi obiectul unei eva- este socotită a fi inteligenţa de
diferenţială a. se identifică nu- luări directe, a. fiind o virtuali- către majoritatea autorilor. Sanch
mai după criteriul performanţelor progresul funcţiilor complexe. Da- tate". E. Thorndike a susţinut identifică factorul G cu cogniţia,
supramedii şi al specificităţii. că K. Schottlewarth apreciază că a. sînt unităţi independente C. Burt cu atenţia, iar R. Wood-
F. Galton a pus a. şi talentele, că în dezvoltarea gemenilor ere- ce nu se influenţează reciproc. worth cu voinţa. Asupra pre-
în genere, în raport necesar cu ditatea influenţează în proporţie Paterson admite existenţa unor zenţei unei sau unor a. de to-
dotaţia ereditară. Behaviorismul de 62%, R. Zazzo, ocupîndu-se trăsături individuale constînd tală generalitate încă se mai discu-
a relevat rolul învăţării şi exer- de deosebirile psihice dintre ge- dintr-o anumită compoziţie de tă. L. Thurstone a introdus con-
ciţiului în constituirea şi dezvol- menii univitelini, apreciază că a. Ed. Clapare.de insistă asupra ceptul de factori de grup, cărora
tarea a. Totodată a.' a fost acestea fiind dobîndite, pot avea structurii specifice a a. rezultate li se rezervă un loc intermediar
înţeleasă ca un fel de deprindere o pondere de 80% din particula- din sinteza de procese şi însu- între factorul general şi cei spe-
(St. Hali) ceea ce a stîrnit variate rităţile de personalitate. F. New- şiri psihice. A. Adler explică ciali. A. corespunzătoare facto-
obiecţii. A. este mai degrabă raan a constatat o deosebire dezvoltarea a. nu ca valorificare rilor de grup sînt valabile pentru
o dispoziţie interfuncţională, un frapantă între coeficientele de in- a zestrei ereditare ci ca o con- un grup de activităţi, pentru o
construct (G. Kelly) de operaţii teligenţă a două gemene univite- secinţă a complexelor de inferio- anumită categorie de teste sau
şi procese (Ed. Clapare.de) de o line dintre care una (cea cu coefi- ritate ce tind să fie depăşite probe. Astfel sînt înţelegerea,
mai mare mobilitate decît deprin- cientul de inteligenţă superior) prin compensaţie. în psihologia percepţia rapidă, gîndirea induc-
derile, depăşintlu-lc pe acestea a urmat studii superioare, iar modernă s-a generalizat înţele- tivă şi cea deductivă, memoria,
şi sub raport calitativ. A. rezultă cealaltă a rămas analfabetă. A. Fer- gerea relaţiilor compensatorii din- raţionamentul numeric, spaţiali-
dintr-un aliaj a ereditarului şi guson susţine că: „numeroasele tre a. (B. Teplov). în orice ca/. ta'tea şi fluiditatea verbală, pe
dobînditului. însăşi a. nu este demonstraţii concludente în le- nu se confirmă teoria indepen- care L'. Thurstone lc-a denumit
ereditară dar se întemeiază pe gătură cu faptul că factorii ere- denţei a. şi nici interpretarea com- a. intelectuale primare. Promo-
anumite premise native (însuşiri ditari joacă un rol important poziţiei prin aditivitate. Orice torii teoriilor multifactoriale au
de tip nervos, particularităţi ale în a. umane, nu ne pot abate de manifestare umană, implicată îu introdus o serie de alţi factori
activitate, poate fi sau poate de grup. K. Meili introduce fae-

60
<R
torii de complexitate exprimaţi mare a superiorităţii proprii şi ASIMBOLIE, tulburare de ori-
me înnăscute, exprimate în cul- ce ff-1 şi giad a luncţiei simbolice
în întinderea gîndirii şi modul tura popoarelor şi a căror totali- de dispreţuire, sfidare a altora;
de a face combinaţii. J. Guilford conduită individualistă, supnli- (K. Fmkrlburg, IS>7uj. Alai mult
tate defineşte, (lupă C.G. Jung decit atu/in a. implică pertur-
consideră flexibilitatea, fluidita- inconştientul colectiv. După C\G. cială exprimînd o exagerată supra-
tea, originalitatea şi elaborarea. apreciere a propriei persoane. bări şi a simbolicii nonverbale,
Jung a. reprezintă: „un fond gestică, figurativă, geometrică,
T. Kelley grupează a. după: de imagini străvechi care aparţin ARTEFACT (lat. ars - artă,
a) abilităţile de operare cu rela- factus — făcut), imagine falsă numerică etc. Atingînd centrii
tezaurului comun al umanităţii". senzoriali şi motori a. perturbă
ţii spaţiale; b) cu relaţiile nu- în culturile popoarelor se iden- ce apare în datele unui experi-
merice; c) operarea în plan men- ment, provenind nu de la feno- şi funcţia de recunoaştere inclu-
tifică teme sau simboluri co- zînd deci şi agnoziile. A. afec-
tal; d) memorie; e) tempoul mune şi pe care C.G. Jung le menul psihic real studiat, ci de
percepţiei şi mişcării. Menţio- la aparat (de cx. în encefalo- tează nu numai operarea cu sim-
consideră ca provenind din posibi- bolurile ci şi înţelegerea.
năm şi factorul K, spaţial-me- lităţile congenitale ale psihismu- gramă), condiţii adiacente, parti-
canic, introdus de Ph. Vernon. cularităţi de observare şi înregis- ASIMETRIE FUNCŢIONALĂ,
lui în general. Existînd în for- caracteristică a funcţiilor ana-
Prin cercetarea factorială, efec- mă latentă, a. s-ar actualiza în trare, în genere, fapt artificial
tuată de regulă cu metoda teste- expresii artistice, în stări onirice sau instrumental. logice din cele două emisfere
lor se identifică elementele com- sau patologice. în etnologia şi ARTIFICIALISM INFANTIL, cerebrale, inclusiv a organelor de
ponente ale a. complexe, profesio- psihologia socială contemporană după J. Piaget, o credinţă a copi- simţ perechi, de a avea o dezvol-
nale sau a. speciale. Acestea nu s-a trecut peste aserţiunile lui lului (din faza centrării intelec- tare inegală, unul dintre centrii
au însă o compoziţie standardi- C.G. Jung despre nativitatea şi tive) constînd din atribuirea unei dispvişi simetric fiind mai activ
zată şi mai importantă decît universalitatea a., termenul fiind origini artificiale unor obiecte na- şi ocupînd o poziţie funcţională
inventarierea şi măsurarea fac- utilizat în sens de model sim- turale, considerîndu-le produsul dominantă. B. Ananiev presu-
torilor este surprinderea corelaţii- bolic comunitar sau de tipar unei activităţi de fabricaţie a pune că a.f. a organelor perechi
lor, interacţiunilor, înlănţuirii lor, (pattern) cultural (v.). A. se oamenilor. Aştrii, pămîntul, ar- este necesară, elementul domi-
deci identificarea structurilor. transmit, mai probabil decît prin borii, rîurile, munţii, lacurile, nant îndeplinind un rol decisiv
ereditatea biologică, prin eredita- norii etc. ar fi astfel, într-o pe- în coordonarea sistemului. Astfel,
ARC REFLEX, schema sau prin a.f. se accentuează decala-
structura morfofuncţională a re- tea socioculturală şi contribuie la rioadă iniţială, socotiţi a fi ro-
particularizarea unor grupări sau dul activităţii directe a oame- jul dintre imaginile monoculare,
flexului, constînd din: 1) calea fuziunea lor ducînd la efectul
aferentă; 2) conexiunea centrală; colectivităţi. Membrii unei colec- nilor, cărora le şi servesc, apoi,
tivităţi etnologice au a. ca fac- într-o perioadă mai tîrzie rezul- percepţiei spaţiului tridimensio-
3) calea eferentă. Neurofiziolo- nal (stereoscopie). A.f. se expri-
gia modernă consideră că orice for comun şi sînt legaţi prin el. tatul indirect al unor activităţi
Temele constante ale folcloru- umane (ex. norii ,,se fac" din mă pregnant în diferenţierea func-
reflex este un mecanism de auto- ţiilor celor două mîini, de regulă,
reglaj ce include cu necesitate lui, limbii şi legendelor, sche- fumul care iese pe coşul caselor
mele de acţiune şi cunoaştere sau al fabricilor). stingă fiind mai sensibilă din
şi fecdbackul sau conexiunea in- punct de vedere tactil şi servind
versă, de retroaferentaţie venită alcătuiesc un fond specific prin ASIDUITATE, proprietate a la fixarea obiectului iar dreapta
de la efector. Se adaugă deci o a care se realizează ceea ce A. voinţei apropiată de perseveren- dispunînd de mai multă forţă
patra dimensiune, iar în refle- Kardiner numeşte personalitatea şi capacităţi de coordonare mo-
xele complexe se multiplică sec- de bază, caracteristică pentru o ţă şi sîrguinţă. A. constă în ca-
anume colectivitate. pacitatea de a urmări neabă- torie, întrucît intervine domi-
venţial impulsurile eferente care nant în acţiuni. Recent psihofi-
sînt de diverse tipuri. Schema tut un scop şi, aceasta, într-un ziologii americani au afirmat că
a.r. este depăşită prin noile cu- ARHIPALIUM (ALOCORTliX), ritm susţinut, desfăşurînd o ener-
porţiunea cea mai primitivă din a.f. a celor două emisfere este
noştinţe despre reacţiile circu- gie mereu reîmprospătată. A. foarte accentuată, dobîndind ca-
lare, stereotipe, sistemogeneză. punct de vedere filogenetic a sis-
temului limbic sau rinenccfahil. este calitatea necesară pentru racter de specializare: stîngul a-
ARHETIP, modele primitive, îndeplinirea acţiunilor dificile şi sigurînd simbolismul verbal iar
forme simbolice, imagini sau sche- AROGANŢĂ, atitudine de fra-
pantă şi nejustificată autoafir- de lungă durată.

63
A
(|IC|)!M1, percepţia spaţială. După strînsă corelaţie. întrucît noile asistenţa medicală se identifică
nism şi constituie o adaptai,- conţinuturi produc, în raport cu cu ceea ce numim de obicei
ilt'7.\ uitarea predominantă a unuia nemijlu: iu, py <h; o parte, M ;i.
sau altuia din emisieie s-ar ex- schemele, efecte deformante;, de igienă mintală; b) uzuală, ce
şi acomodare psihică, care pi:. deformare sau destrămare a ve- con,tă în ajutorarea omului aflat
plica tipurile speciale de activitate vesc numai o schemă de acţiui;.-
nervoasa superioară. chilor scheme şi impun cicluri într-o anumită activitate sau si-
şi mi întregul organism şi ;n operaţionale specifice, noi com- tuaţie; e) terapeutică, al cărei
ASIMILARE, ACOMODARE, drept el'i-ct mijlocirea adaptai.,
t e r m e n i tnlosiţi <li- J. Pi.igel 1 in binări' şi construcţii complimen- scop este vindecarea pe calea
biulugice, pe de altă parte, de', m. tare de scheme, acomodarea cu intervenţiei psihologice a unor
t e o r i a sa psiliogenetieă; ueiiu- şi mai clară cînd avem în vcd. i,-
me.ştc procesul de integrare a funcţiile ei de restructurare, ap-i- manifestări indezirabile sau boli
sugerea sînului spre deosebii. re în raport cu a. ca o dimen- psihice. A.p. reclamă, pentru buna
condiţiilor de mediu la structura de sugerea degetului, foarte frec-,
internă a organismului. în psi- siune complimentară fără de cnre ei desfăşurare, cunoaşterea pro-
ventâ la noii-născuţi: suge re,! viaţa şi dezvoltarea psihică nu fundă, multilaterală a omului că-
hologie a. şi acomodarea desem- sînului se soldează nemijlocit cu
nează cele dona procese ale adap- ar fi posibilă. Prin succesivele ruia i se acordă sprijin. Ea se
introducerea de substanţă in in- acomodări şi reacomodări se re- acordă atît bolnavului mintal
tării psihice la mediu, în măsura teriorul organismului, în vreme
în care aceasta se deosebeşte de face echilibrul perturbat de noile cit si omului sănătos cu scopul de
ce sugerea degetului nu se sol- acte de a. a le fp.ciîita adaptarea psihică
adaptarea vitală sau biologică dează decît cu „învăţarea" suptu-
propriu-zisă. Astfel, în aceeaşi ASIMILARE SOCIALA, proces la condiţiile dificile. Specialis-
lui (copilul se antrenează pentru prin care indivizii sau grupurile tul ce acordă a.p. utilizează
activitate (de cx. suptul lapte- a suge mai bine). Concomitent.
lui), se disting a. biologică (intro- aparţinînd unor culturi sau medii mijloace variate cum ar fi: per-
se evidenţiază şi faptul că adap- sociale diferite se transformă, o- suasiunea, psihoterapia, organi-
ducerea laptelui matern în cir- tarea psihică este subordonată
cuitul substanţial al organismu- mogenizîndu-se. A.s. poate avea zarea regimului de muncă şi
adaptării în general. Deci, a. loc şi în sensul că se impune viaţă, organizarea mediului de
lui nou-născutului) şi acomodare reprezintă orice „incorporare sau
biologică (adaptarea organismu- influenţa sau predominanţa so- viaţă în sensul creării unui cli-
absorbţie" de informaţie prin in- cioculturală, fie mai puternică, mat psihic favorabil etc.
lui nou-născutului la acest mod termediul unor scheme sau mo-
do hrănire, care este nou, în dele operaţionale. Acestea con- fie de mai mare valoare. ASOCIATIVITATE, plecînd de
comparaţie cu modul de hră- diţionează nivelul a. care poate fi ASINERGIE, pierdere sau di- la noţiunea matematică a a.
nire de pînă acum, adică din perceptivă, intelectuală, raţiona- minuare a capacităţii de a în- J. Piaget îl extinde în teoria sa
condiţiile vieţii intrauterine) de lă, conştientă sau inconştientă. deplini simultan şi bimanual di- despre operaţiile mentale ca prin-
a. şi acomodarea psihică, prima J. Piaget notează următoarele verse mişcări care alcătuiesc acţiu- cipiu al invariantei rezultatului
constînd în a. unui obiect exte- criterii ale a. mentale: a) — exis- nea motorie, cauzată de afec- în raport cu operaţiile prin care
rior (sînul matern) la o schemă tenţa schemei; b) — faptul că ţiuni ale cerebelului. a fost obţinut: „acelaşi rezultat
de acţiune interioară subiectu- eforturile subiectului se supra- ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ, este atins pe două căi diferite
lui (schema suptului, montată adaugă datelor furnizate de obiect; totalitatea acţiunilor, măsurilor şi este totuşi recunoscut ca fiind
ereditar), iar cea de-a doua c) — faptul că un element de şi îngrijirilor acordate de o per- acelaşi". Se referă şi la caracte-
constînd în adaptarea respecti- inferenţă se supraadaugă con- soană specializată în vederea întă- ristica gri! puri lor operatorii de
vei scheme la obiectul asimilat statării. Referindu-se la a. ra- ririi, fortificării şi însănătoşirii a fi compozabile şi îndeosebi
(mularea buzelor şi a limbii după ţională, realizată prin sisteme psihice a unui om. Asemănător la demersurile inteligenţei care
forma şi dimensiunile sînului sau de operaţii, acelaşi autor no- asistenţei medicale, a.p. este di- parcurge „drumuri ocolite", aces-
ale biberonului, în cazul hrănirii tează: „A. este un act de jude- recţionată pe trei modalităţi prin- tea fiind cele mai eficiente sub
artificiale, precum şi reglarea cată, întrucît reuneşte conţinutu- cipale de acţiune: a) profilac- raportul surprinderii esenţialu-
frecvenţei deglutiţiei după abun- rile empirice cu formele logice". tică, prin care se urmăreşte pre- lui.
denţa laptelui etc). Distincţia A. empirică şi a. deductivă se venirea apariţiei unor manifestări ASOCIAŢIE, termen introdus
dintre a. şi acomodarea biolo- succed alternativ după ritmuri psihice nedorito sau diminuări1,i. de J. !.<>• ke (sec. al NVH-loa)
gică, care privesc întregul orga- variabile însă totdeauna într-o forţelor psihice; in acebt conteni şi cale denotă Ic^uiuru, asociere,

63
61 5 — Dicţionar de psihologie
relaţii funcţionale (operatorii) şi mic şi complex al a. şi divide a.
A
de conţinut între elemente simple în intrasistemice şi intersistemice. nări tipologice (A. Ivanov-Suio- W'iindt şi IC. Thorndike s-au spri-
alo vieţii psihice. încă Axistotel Modelul a. binare este depăşit lenslu, P- l'opest u-Xe\r.!ini ele.) jinit in lini ;ii i le lor pe ideci
se referise hi legăturile dintre prin a. în lanţ şi prin a. de diverse ASOCIAŢIONISM, vechi curent asocinţiei. l.P. l'avlov şi V. lîeh-
idei şi a propus o clasificare a niveluri, dispuse ierarhic. Legătu- psihologic definit prin relevai ea lerev au dezvăluit, prin reflexe,
lor. în psihologie fenomenul a. rile dintre diverse elemente psi- asociaţiei ca fenomen central şi mecanismul fiziologic al asocierii.
s-a referit îndeosebi la senzaţii şi hice nu sînt însă numai de ordin fundamental în formarea şi ma- O serie de reprezentanţi ai belia-
la fapte de memorie. Interpre- asociativ ci şi motivaţional, se- nifestarea proceselor psihice; ex- viorismului printre care K. Guit-
tarea prin a. a gîndirii nu a avut mantic sau (şi) implicativ. în plicarea oricăror acte, procese şi hrie, J. YVatson, K. Spence, H.
succes. Psihanaliştii începînd cu psihologia modernă mai mult decît însuşiri psihice prin wecnnismul Skinner recurg la a. fiziologic,
S. l'rcud şi C.G. Jung au folosit la conceptul de a. se apelează la asociativ. Fenomenul asociaţiei a. îndeosebi in explicarea învăţării
termenul pentru a indica lega- cele de acţiune, operaţie, semnifi- fost semnalat încă de la Aristotel (Icaruiniţ). Asociat ia constituie ne-
rea unei energii pulsativc de o caţie etc. care a iniţiat şi o clasificare a indoilenie un fenomen real dar
imagine sau a pulsiunilor între ASOCIAŢII VERBALE LI- legăturilor simple după: a) con- abordarea exclusiv asociaţionistă
ele. în genere, a. este privită BERE, metodă de investigaţie in- tiguitate; b) asemănare; c) con- a proceselor şi formaţiunilor re-
sub două aspecte: ca mecanism trodusă de C.G. Jung; deosebite trast. A. consideră că orice proces duce posibilităţile de explicare
psihologic ce realizează trece- de cele dirijate, a.v.l. sînt spon- sau formaţiune psihică superioară ştiinţifică. Timp îndelungat s-a
rea de la simplu la complex tane şi au fost adoptate ca obiect este rezultatul unui lanţ sau com- încercat să se explice fenomenele
şi ca fapt sau produs psihic rezul- pentru o tehnică de diagnoză şi poziţii asociative, de unde şi psihice prin legile asocierii. Cerce-
tat din respectivele corelări şi cercetare. Se dau cuvinte-stimul metoda explicării prin asociere tările au dovedit însă că acestea
care la rîndul său este supus unor şi subiectul este invitat să răs- de elemente ireductibile unele la au o sferă foarte redusă de vala-
noi compoziţii asociative. în sec. pundă imediat cu primul cuvînt altele — atomismul asociaţionist. bilitate şi aceasta mai ales în sec-
al XX-lea, cercetătorii care se care-i vine în minte. în felul aces- Astfel luîndu-se senzaţia ca ele- torul faptelor elementare de me-
referă la a., în interpretările şi ta se sondează pulsiunile şi puncte- ment de bază se consideră că din morie şi deprinderi. S-a vorbit
experimentele lor, nu se reclamă le nevrotice localizate în incon- asocierea sau însumarea senzaţii- despre o memorie şi despre o in-
totuşi de la curentul asociaţionist ştient. Aceasta pentru că la sti- lor rezultă percepţiile, din a căror teligenţă asociativă, în care, după
ce a fost abandonat. Totuşi oda- mulii presupuşi sau dovediţi afec- asociere rezultă reprezentările, ca- J. Locke, un eveniment îl semnali-
tă cu aceasta, remarcă H. De- togeni intervin întîrzieri, reacţii re la rîndul lor, fiind asociate dau zează, asociativ, pe celălalt. To-
lacroix, nu a fost abandonată specifice şi pînă la urmă răspunsuri conceptele ce se corelează asocia- tuşi nu s-a reuşit o explicaţie aso-
categoria de a., mai ales în urma cu un conţinut semnificativ pen- tiv în judecăţi etc. Este o viziune ciativă a proceselor complexe, aici
fundamentării ei neurofiziologice tru preocupările ascunse ale subiec- gravată de mecanism. în epoca intervenind legităţi ce nu sînt în
prin cercetările asupra reflexelor tului (metodă proiectivă). Se poa- modernă a. a cunoscut cea mai concordanţă cu modelele asociati-
şi a echivalării a. cu legătura tem- te da şi indicaţia ca la cuvîntul- largă răspîndire în Anglia, acre- ve originare. A. a fost contrazis
porară între stimuli indiferenţi stimul să se răspundă cu un şir ditîndu-se ca o teorie psihologică şi depăşit prin gestaltism, holism
(T.P. Pavlov). Deci, a. sînt întot- de cuvinte timp de 1' sau ca să se şi ca o gnoseologie. După modul psihologia conduitei, operaţiona-
deauna mijlocite. în faza actuală răspundă numai cu adjective, cum sînt concepute elementele, lism, psihologia cibernetică şi sis-
nu se mai susţine însă că elemen- substantive sau verbe etc. Deci teoriile asociaţioniste se integrează temică.
tele asociate preexistă separat ci asocierile sînt condiţionate. în cu Th. Hoblees, P. Hartley, J.
se porneşte de la cîmpuri, ansam- Priestley în materialism, iar cu ASOMATOGNOZIE, tulburare
variate forme, spontane sau con-
bluri sau sisteme. Aşa cum men- B. Berkeley, D. Hume, J. Mill şi a peixeperii schemei corporale (so-
diţionate, a.v.l. au fost şi sînt
ţiona Th. Ribot, a. sînt împletite A. Bain în idealism. Pentru G. matognoziei) caracterizată prin
utilizate pentru investigaţii cli-
cu disocieri, analiza şi sinteza Muller, H. Ebbinghaus, Th. Ki- ignorarea sau nonrecunoaşterea
nice, pentru studiul limbajului
fiind interdependente. A. Sama- bot, principiul asociaţiei a slujit unuia sau mai multor segmente ale
copiilor (proba Kent-Ivessanofl)
rin (19(32) relevă caracterul dina- ca bază pentru fecunde cercetări corpului.
sau al adulţilor, pentru determi-
experimentale. De asemenea \V. ASPIRAŢIE, năzuinţă, struc-
tură motivaţional-finalistă, ten-
6G

3* m
A v i i central care coordonează miş-
vederii datorată discordanţei în
dinţa conşlit'iiti'riln eu n cotă v/ilu- medi;i. Factorul globul al trans- construcţia şi coeli<-ienţii de. re- cănie (cerebel, lob frontal).
ATENŢIE, activare, toniluarc,
:
i U'ă ff i x a t ă d'-' •/'• * i<. ) ' , u i < r <~i -i f o r m i i n i r e v o l u ţ i o n a r e a •'.o., i.-i Ctii fracţie ai globilor oculari, curburile
nnturfult râie, ;>:igaj.ire al< e t ; v v o - m l i n e i iţ'f-azâ. d e c i s i v ;> ; ci n -.imi--a fiind net diferite in planurile ;;i"hi!i -arc, orientare selectiva şi
]IUI1;II';"I, f o c a l i / a l a valoric, pie- ÎI. Se d e t a ş e a z ă un a s p e c i. -,oeio- perpendiculare intre <•!,., Se co- c 'i'cai'rnrc ţocali-n/ă a procesc/nr
z c n t î n d a s p e i t <!<• p r o i e c t a r e i d e a - lo'.;ic; şi altul psihologic al a. rectează prin ochelari cu lentile /*>/ ''fn 'Wtportiiweutule în vederea
lâ. l'riii a c e a s t ă p r o i e c t a r e î n l r - i m 1".v<iiaînd î n r a p o r t o i v i r s ' a s < cilindrice. myt i'ptunc şi facile reflectări sau
v i i t o r i p o t e t i c , a . t r u c d o cui i d e a l . cu s i t u a ţ i i l e social' , 1
a. cunosi ATA R AX IE (gr. a — fără, ta- ;\M' ) a unei interveniţi elieteii/e;
S e face d e o s e b i r e a i n t r e t r e l n i i n ţ c - o d i n a m i c ă d e o s e b i t de conipl--\'; raxis — tulburate) termen ce de- .id.i ptare psihoeomporfamentală,
iiecesităţi, ce vizează refacerea în care un rol important revr!< semnează la diverşi fiio-ofi gre- ii'ud <ie organizare a activităţii
echilibrului şi trobuinţo-aspiraţii, cunoaşterii de sine, estimării po ;•• ci starea de calm, împăcare şi r'-,:hofiyioiogice constind clin ierar-
ce implică atracţia spre scopuri ce bilităţilor de realizare, experien- seninătate sufletească, evitarea hizarea tendinţelor, unele fiiird
d e p ă ş e s c condiţiile la c a r e ;i ajuns ţei acumulate şi modelelor adop- pasiunilor şi moderaţie în satis- promovate iar altele reţinute şi
subiectul şi reprezintă tendinţe tate. facerea plăcerilor. La idosoiii inhibate. Activităţile concurente
spre ceva ideal. I'. Wze remarca ASTENIE, stare rezultată din sint excluse. Deci pe de o parte
distincţiile ce apar uzual în lim- antici, stoici, sceptici, a. era con-
deficitul forţelor vitale, caracte- siderată ca principiu şi ideai mo- a. este intensificare şi focalizare,
baj: „am nevoie do..., d o r e s c , rizată pe de o parte prin irifabi- pe de alta, distragere şi deconec-
aspir spre... In primul caz este o ral.
litate şi hipersensibilitate, pe de tare. A. nu dispune de un conţinut
trebuinţă comună, în al doilea ATAVISM (lat. atams - stră- informaţional specific, ea nu con-
alta prin fatigabilitate şi reducţie moş) potenţial ereditar al unei
se tinde spre o plăcere, iar în al a capacităţii de lucru. Este însoţită feră semnificaţii, dar este impli-
treilea, cel al a. se proiectează speţe sau rase; apariţia la un cată ca un factor dtnamogen şi
de anorexie, insomnii, nevralgii, individ a unor caracteristici cre-
trecerea într-o stare superioară vertij uri şi la,bilitate vegetativă. selectiv în activitatea cognitivă
celor precedente". A. este un an- Uneori apar hipomnezii, fluctuaţii ditare pe care părinţii şi bunicii sau în afectivitate. A. este în sluj-
samblu de forţe sau tendinţe ce ale atenţiei şi lentoare intelectua- nu le-au posedat dar care se pre- ba activităţii de cunoaştere clar
izvorăsc din motivaţia de creş- lă, fenomene ce au tendinţa să se supune a fi aparţine unor stră- nu se confundă cu ea. \Y. YVundt
tere (A. Maslow). A. reuneşte mo- agraveze în condiţiile suprasolici- moşi mai îndepărtaţi; menţinerea asemăna zona vederii clare, fo-
tivul cu scopul, este după Chom- tărilor intelectuale. Este posibilă în transmisia ereditară a unor veale, cu centrul conştiinţei cla-
bart de Lauwe „dorinţa activată şi apariţia unor tendinţe obsesivo- caracteristici fără importanţă bio- re, la delimitarea căruia participă
de imagini, modele cave sint impli- fobice. fsevroza astenică, descrisă logică pentru indivizii actuali. a. Constînd dintr-o repartizare de
cate într-o cultură şi contribuie la de A. Kreindler, este considerată ATAXIE (gr. a — fără, taxis — tonusuri neuropsihice, actul de a,
continua ei înnoire". A. exercită ca punct de pornire pentru diverse ordine), tulburare a coordonării realizează performanţe de selecţie
presiuni asupra deciziilor şi per- maladii mintale. Psihastenia, con- mişcărilor voluntare. Psihologic, şi fixaţie într-un eîmp de oscilaţii
mit o schimbare de stare, genera- stînd, după P. Janet, dintr-o slă- neurosenzoriale sau de activitate
toare de progres, autoriză subiec- prezintă importanţă două forme
bire a funcţiei realului, rezultă de a.: a) motorie, caracterizată mintală spontană şi instabilă.
tul să se situeze pe o poziţie su- frecvent din conflicte acute şi se De la fluctuaţiile a. se trece la
perioară într-o scară verticală de prin incapacitatea de a coordona
manifestă prin ezitantă şi preocu- concentrarea şi relativa ei stabili-
valori (P. Bize). Tocmai în legă- mişcările membrelor inferioare sau zare. După unii autori, concentra-
pări sterile. superioare, mersul devenind ne-
tură cu această situare într-o ie- rea stabilă nu este absolută, rc-
rarhie de valori se defineşte nive- ASTEREOGNOZIE, formă de sigur, greoi, cu oscilări în toate prezentînd un fel de fluctuantă
lul de a. Chombart de Lamve, direcţiile; b) statică, care se ma- convergentă. A. este indusă prin
agnozie tactilă constînd din inca-
ocupîndu-se de sociologia a. con- nifestă prin pierderea coordonării reacţii circulare, subiectul aco-
stată că în epoca noastră, a. pacitatea de a recunoaşte obiecte- musculare în ortostatism şi uneori modiiîdtt-sc la stimul şi recepţio-
evoluează în masă exploziv şi le, formele şi calităţile de factură în poziţie şezindă. A. este provo- nînd succesiv informaţii. Th. Ri-
ascendent în legătură cu urbani- ale suprafeţelor. cată de leziunile unor căi nervoase but a elaborat teoria motorie a
zarea, industrializarea şi mass- ASTIGMATISM (gr. « - f ă r ă , sau a centrilor dai sistemul ner-
stigma — punct), defecţiune a

68
A
a., relevînd rolul stimulator, di- forme primitive neelaborate la acte de a., eg.il dezvoltat'', ci
recţional şi stabilizator pentru ac- forme complexe superior elabo- tarea obiectelor din ambianţă, iar
tivitatea senzorială şi intelectuală \;ea de-a doua iiidif ind o concen- un sibtiju al supi a vegherii sau
rate in baza unor achiziţii (învă- relle\iei in care. momentan se
a posturii şi comportamentului ţări specific umane). Corespunză- traţie internă asupra sl.inlor, giu-
motor. A. Uhtomski pusese în durilor proprii; aici iuteivme in- impune o singură dominantă dar
tor, se trece de la activitatea di- care este in legătură cu subsisteme
relaţie fenomenul de a. cu domi- luză la orientarea selectivă, diri- trospecţia, meditaţia şi reflecţia.
nanta corticală. Cercetările psiho- Psihologia funcţională consideră automatizate ce se pot actualiza
jată cimştient. Organismul este şi trece pe prim plan foarte rapid;
fiziologice mai noi (E.V Sokolov) solicitat insă de stimulaţii adia- a., latură dinamică a conştiinţei.
au demonstrat implicarea tuturor în acelaşi timp a. este o variabilă e| comuttitivitdti'a sau flexibili-
cente care pot exercita asupra a. tatea a. constă tocmai în capacita-
componentelor vegetative, hor- el'ecte perturbatoare sau — în alte a întregului şir de operaţii şi
monale şi motorii în declanşarea transformări, de integrări la di- tea de restructurare rapidă a a.
condiţii — pot fi asimilate ca dar nu numai in trecerea de la un
şi întreţinerea reflexelor de ori- factori secundari energizori. Este ferite niveluri si demersuri refe-
entare. Acestea se bazează pe renţiale din care constă activita- act la altul ci de, la un tip de ac-
necesară o distincţie între atra- tivitate Li altul.
funcţiile activatoare şi frenatoni gerea din afară a a. şi autoactiva- tea'cognitivă. Elaborarea superi-
ale zonei reticulate din trunchiul rea sau dirijarea a. către ceva. oară a a este în unitate cu însăşi ATESTAT ERGONOMIC, docu-
cerebral. Bremer a relevat circui- în primul caz a. este spontană, in- dezvoltarea activităţii cognitive ment de confirmare a respectării
tele : cortico-reticulo-corticale. Du- voluntară şi depinde de intensita- şi cu formarea aptitudinilor. A. principiilor ergonomice în reali-
pă \V. Penfield, a. corespunde tea,, complexitatea, ambiguitatea fiind o rezultantă a activităţii şi a zarea unui produs, garantînd fap-
stării de vigilenţă. A. nu poate fi şi noutatea stimulaţiilor. A. poa- modului de organizare a acesteia tul că parametrii constructivi şi
însă redusă decît incipient şi te fi atrasă şi prin solicitări ver- este şi o premisă sau condiţie in- funcţionali ai acestuia sînt cores-
parţial la creştere difuză a tonu- bale sau activarea unor motive dispensabilă a ei. în raport cu punzători obţinerii unei producti-
sului nespecific întrucît implică specifice subiectului. După unii tipul de activitate precumpănitor vităţi^ bune cu menţinerea la ace-
condiţionare şi chiar reactivare autori a. este un efect al intere- exersat şi perfecţionat şi a. se spe- laşi nivel sau chiar diminuarea
de sisteme sau scheme de reacţie. sului. Berlyne o pune în relaţie cializează, însuşirile structurale solicitărilor operatorului.
Este deci necesară o activare selec- cu curiozitatea perceptivă şi epis- ale a. variabil dezvoltate şi deci ATIMIE, numită şi indiferen-
tivă şi discriminatorie; nu numai temică. H. Munn vorbeşte despre diferenţiate sînt: a) volumul ce tism afectiv sau glacialitate afec-
tonus dar şi ajustare senzomoto- a. habituală întreţinută printr-un constă din suma segmentelor in- tivă, reprezintă lipsa de afectivi-
rie la stimul, sensibilizare, montaj, sistem de deprinderi perceptive, formaţionale, concomitent rele- tate sau o foarte slabă raportare
filtraj. Actele de filtraj sînt mijlo- intelectuale sau motorii. Milerian vate în acelaşi timp sau plan afectivă cu cei din jur. De la hi-
cite prin ansamblul structurilor consideră că spre deosebire de a. (după G. Mull'er: 5-9); b) con- potimie, pe măsură ce se agravea-
psihice instrumental cognitive voluntară (ce presupune comandă centrarea contrară distragerii se ză tulburarea, se poate ajunge la
şi vectoriale şi în fiecare caz în verbală, intenţie, scop şi îndeosebi poate realiza în diverse grade şi a.
parte prin motive şi scopuri, dis- efort conştient), actele de a. mij- este funcţia unei dominante, a ATITUDINE, modalitate rela-
poziţii funcţionale (deci filtrajul locită de interese cognitive şi unui punct de optimă excitabili- tiv' constantă de raportare a indi-
este comutativ). Deşi nu este deprinderi trebuie, să fie conside- tate; c) stabilitatea, ca o caracte- vidului sau grupului faţă de anu-
proces psihic ci numai activitate rate poslriiluntare deoarece rezul- ristică temporară a concentrării mite laturi ale vieţii sociale şi faţă
psihică a. are desfăşurare proce- tă din autoieglaje conştiente ante- şi a modului de organizare a a.,
suală care porneşte de la reacţia este antifluctuantă; d) distributi- de propria persoană; structură
rioare, nefiiiid originar-spontan orientativ-reglatorie proprie siste-
de orientare, angajînd apoi struc- involuntare. A. postroluntară este vitatea, constînd din plurifocali-
turi preparatorii şi stări de cx- foarte eficientă, generează con- zarea a., din funcţionarea ei în mului persoanei sau de sintalitate.
pectanţă şi împlinindu-se prin a. tinuu efecte de facilitare. Tradi- diferite direcţii, planuri, este în- Nu s-a căzut de acord asupra defi-
efectoric. Se distinge a. pnfiaittlo- ţional a. se împarte în a. externă ţeleasă de Uhtomski ca implicînd nirii a., dar din toate încercările
rie şi a. operantă (II. Picron). şi a. internă, prima referindu-se l,i o concomitentă de mai multe rezultă că a. este un invariant
în dezvoltarea sa a. trece de la oliM-rvarcn, perceperea, interpre- dominante, se pare însă că nu vectorial al conduitei, exercitind
reprezintă şi simultan mai multe o funcţie direcţională si evahiatiuă

n
c
.i n u n n n i n ţ t r i i m e n t . d - l u c r a t i v â .
A
le \i p e r c e p t i v e r e z u l t ă ; l i n toTuini
Â. s i n t p r e d ] -.poziţii de a n . u 1 iun.-i. iMTeîit :i.i a b i l •- !!.lli!l -l 1 i eCVeîlC nînd persoana să nVpundâ într-o afectivitate, întotdeauna o a.
î n t r - u n a n u m i t mori. nuli priideiii •;r p n i i i ; e ; , ' i i m p l i c i t -.i n u i < l i e > i \ • ; ihanierâ prefrrenti:ii:t' (!y7Ui. în- t'ind pentru -:ut cc-rurj.. Etnologii
di- s i t u a ţ i i i i ) . KlifHi(-l>cr<;). D e c i , 1) in sj'ii'şit-, A.c'Xstr:,! Itnă !•: y-i'Urîu s ă ş i convir.eu-r.-.t. .-.ie , ,„,C'-piit.l u e r P o i K t f i - .ir.\ < ..iti\ i in-;.\i. ir <â a.
in b a z a a. p e r s o a n a işi ns;i!!i 1 < -, 1 ;î pr:>fi,'jn/ă şi temuţi ".are- n trăiri1*'! d e M . R o c k e a c h c a v.'dn.'irt-. vsiiel :-.i T I f i l l - . I V ; . | | e , » ! V . { l : : ! f ; . i . I U p o l l d . l
independenţa. 1 >up;\ D. Vrabie :i: linsa experienţei, în a c e s t e c o n - devine înţeleasă formula lui K. stabilităţii lor, smt susceptibile
! 1967), a. ' i .ste o „relaţie se- diţii, a. contribuim! la deiinina Linton despre sistemul de atiiu- de modificări sub influenţa cir-
lectivă a individului cu iiunea concepţiei despre viaţă. Din toate dini-valori. K. Linton scrie: „o cumstanţelor şi prin efectele recu-
înconjurător!vc" . Termenul (!•• a. acestea rezuh.â că a. punte să pie- atitudine poate fi definită ea rente ale exercitării lor. G.H.
prezintă mai multe sensuri, re- zinte diferite grade de structurare răspunsul implicit determinat de Mead, A. Kardmer, li. Linton ş.a.
/uinînd mai mul ie. tipuri de şi stabilitate. Deşi în limbajul co- un asemenea element (valoarea au demonstrat formarea a. prin
relaţii. K. .Mucenici! i distinge mun termenul este folosit şi pen- — ii.n.). Conţinutul acestor răs- însuşirea modelelor culturale. V.îs .
şase astfel de sensuri ale a.: tru a desemna poziţii facultative punsuri pare să fie în mare măsură Measişcev consideră că a. rezultă
a) postură, poziţie preparyto- (de ev.: a lua a. faţă de...;, totuşi emoţional, dar poate să includă din interiorizarea relaţiilor sociale.
rie a corpului sau expresie se- psihologia nu califică drept a. d.ecît: si alte tipuri de răspuns, cum ar fi Acest autor socoteşte că adopta-
mnificativă (la A. JJinet, pre- predispoziţia constantă cu carac- anticipările". în continuare, acest rea a. drept concept-cheie, în
dispoziţie spre răspuns, iar după ter organizat şi selectiv (Pai II- înţelegerea caracterului, cores-
autor notează: „Odată, fixate în punde concepţiei marxiste despre
J. Watson, caracteristică a reac- ard). Diferă sensul termenului individ, sistemele atitudine-va-
ţiei); b) fapt de exprimare a unei de a. utilizat în psihologia socială, esenţa umană ca fiind reflexul
o,pinii; c) mod elaborat conştient loare acţionează automat şi, în ansamblului relaţiilor sociale. De-
unde se califică, astfel îndeosebi cea mai mare parte, la un nivel
în exercitarea unui rol, care poate relaţiile circumstanţiale (opinii ce altfel, întotdeauna a. au un co-
fi, de ex., conştiincios, degajat, subconştient", iar mai departe respondent specific social (T. New-
pot fi modificate), de sensul clin afirmă: „Importanţa funcţională
tolerant, sever; d) caracteristică caracterologie. M. Sherif carac- comb, 1965). Sub raportul struc-
constantă şi involuntară a exerci- a sistemelor vaJoare-atitudine de- turii psihice, a. relevă un conţinut
terizează a. ca fiind stabile şi du- rivă iniţial din conţinutul lor
tării rolului, care poate să fie de tip rabile. Doob consideră a. un drive sintetic, amalgamînd componente
critic, ameninţător, autoritar, de- emoţional." Subliniind conţinutul afective, cognitive şi comporta-
(imbold) implicit, care produce,
mocratic, comprehensiv, cu efecte răspunsuri semnificative social. G. valoric şi funcţia evaluativă a a., mentale. V.N. Measişcev consi-
deprimante sau încurajatoare; e) Allport definea a. drept „o stare Krech (1962) o defineşte drept deră că a. are o bază motivaţional-
predispoziţie generală de a adopta neurală şi mintală, organizată prin „un sistem de valori pozitive sau afectivă deservită intelectual şi
anumite poziţii şi a judeca într-un experienţă, ce exercită o influ- negative, simţăminte emoţionale realizată voluntar. Bogardus care
anumit fel. Acesta este sensul enţă directoare sau dinamică asu- cu acţiuni tendenţioase, pro şi con- defineşte a. ca o „reacţie de sim-
originar al conceptului la Ehren- pra răspunsului individual la toate tra care privesc obiectul social". ţire" şi de asemenea F. Shaw
fels şi O. Kiilpe, pentru care a. obiectele şi situaţiile cu care este A. exercită o funcţie reglatorie şi J. Wright, preferă să se limi-
este „liinslcllung", mod de orga- înrudit: () După A. Campbell „>i asupra comportamentului în care teze la o singură componentă, cea
nizare mintală cu funcţie antici- atitudine socială individuală cale se exprimă prin acţiuni corespun- afectivă, care este bazată pe un
pativâ şi orientativă. După l'z- un sindrom al consecventei răspun- zătoare. Referitor la a., Stoetzel proces cognitiv şi este un antece-
nadze a. se confundă cu -itsiauovka. sului, care priveşte spre un obiect menţionează caracterul de varia- dent preparatorii! al comporta-
P. Oleron, de asemenea, menţio- social''. Considerînct că a. este un bilă inferată a acesteia, întrucît mentului, într-adevăr, a. nu sînt
nează a. intelectuale ca rezultîud concept indispensabil atît in psi- nu este direct observabilă ci în funcţie de nivelele de cunoaş-
din scheme sau montaje mintale. hologia socială cit şi în psihologia rezultă din comportamentele pe tere ci depind de motive, valori,
Khieger şi apoi V. Fraisse au rele- personalităţii, M. Kockeach înţe- care le suscită. A. determină o pre- structuri afective. V.N. Measişcev
vat a. perceptive ca efecte de selec- lege a. ca ,,o organizare durabilă paraţie pentru acţiune mai dura- insistă asupra faptului că a.
tivitate explicate prin motivaţie a convingerilor despre un obiect bilă şi mai generică decît motiva- dispune de o componentă incitativ-
şi modele perceptive. A. intelectua- sau despre o situaţie, predispu- ţia. Totodată J. Stoetzel remarcă orientalivă şi selectiv-evalutivă şi de
la a. bipolaritatea încărcată de o componentă efectorie, deci preg-

73
A
A mitate, complexitate, constanţă, in- bilă a matricei sociotnctricc, res-
umil o['cia!i"iinliî. Act'blc. doua grupul oău de apartenenţă şi d" lerrelaţie, consonanţă, inleusitale pectiv reţeaua de relaţii de atrac-
• - e ^ n i e n t c a l e ;i. p u t ti in t w .:-d d".:- ]'•)( l i n i a . K r c J i di -tin^e a. '.impl«\ motivaţională, poziţie valorică. Ac- ţie, respingere, indiferenţă ale
\ i i i l n ( r . ţ u l . i p l , a . i n i | i l u . i (1,1- unidimensionali- şi a. m u l t i d i m e n - ţiunile' de schimbare a a. caută unui individ cu cei din jur
iectoria motiv-scop (ta in cazul sionale ci; se referă la, un g r u p s
ă producă un dezechilibru în ATROFIE CEREBRALĂ, di-
aspiraţiilor) astfel dofinindu-xe co- eterogen de obiecte. Totodată, sistemul de valorizare a subiec- minuare unilaterală sau ambila-
respondentul obiectiv specific, l'c- considerînd corelaţia dintre a. tului, să provoace momente de terală a emisferelor cerebrale,
prinderile intră în structura a. constituirea lor în sistem ierar- disonanţă şi apoi să refacă echi- ca urmare a distracţiei şi reducţiei
cu titlul de componente operatorii hizat, se disting a. <Mitrale şi- librul sau congruenţa atitudinală substanţei cerebroneuronale, prin-
neutrale. Obişnuinţele au insa periferice, dominante şi subortl"- într-un alt mod (Hess, Mandler, tr-un proces de scleroză.
un caracter atitudinal. în ce pri- iitiie. liste necesar să se ţină seama Brown). Schimbarea a. defectuoa- AUDIENŢĂ, termen ce desem-
veşte raportul dintre a. şi motivul de faptul că a. subordonate pol se are o marc însemnătate socială nează, în cercetările de comunica-
echifinalist persistă unele discuţii. să se exercite asupra altor a. După şi educaţională. B. Ananiev a ţie de masă, ansamblul persoane-
Doob consideră că a. produce mo- cum arată V. l'avclcu, în cursul grupat a.' după conţinut în patru lor care recepţionează mesajele
tive. T. Newcorab apreciază că a. dezvoltării se instituie ,,atitudini categorii: a) faţă de societate; difuzate (deci ascultători şi specta-
sînt acompaniate de motive. în a- faţă de atitudini". R. Meili admite b) de muncă; c) de oameni; d) tori ai emisiunilor de radio şi
celaşi timp este clar că intensitatea că există a. izolate. Totuşi carac- de propria persoană. Subsistemele televiziune şi de asemenea cititori
variabilă a a. depinde de motiva- teristică este interrelaţionarea a. de a., ce privesc activitatea socia- ai unei anumite cărţi sau a unor
ţia intrinsecă a ei. Deci, faţă de a. Mc. Gratii (1964) consideră că fie- lă şi propria persoană, condiţio- anumite categorii de cărţi —
variabila motivaţională izomorfă care a. posedă un grad de corelaţie nează, după datele noastre, dez- toţi fiind numiţi audienţi). Se o-
este atît premisă cit şi produs, cu celelalte; a. strîns şi stabil voltarea şi valorificarea capacită- bişnuieşte să se diferenţieze: a.
a. fiind iniţiată motivaţional şi corelate alcătuiesc subsisteme iar ţilor. Fiind vectori dinamogeni potenţială — toate persoanele pe
contribuind la geneza unor noi mo- ansamblul subsistemelor interre- şi reglatori, a. îndeplinesc un rol care mesajele le pot interesa, a.
tive, în clasificarea sa, H. Mur- late formează sistemul atitudinal decisiv în realizare, autorealizare, reală — persoanele care recep-
ray a pus fiecare grup de trebuin- total, propriu individului. în de- autodepăşire. O atenţie deosebită ţionează efectiv mesajul în cauză.
ţe în raport cu a. corespunzătoa- pendenţă de gradele lor de stabili- acordă cercetările contemporane Datorită marii extinderi a comu-
re. De remarcat că a. se fundează tate şi pregnanţă, a. se înscriu în a. creative, apreciate ca fiind nicaţiilor de masă, pentru a carac-
pe mai multe motive ce nu exclud sistemul caracterial, drept compo- factorul principal al creativităţi teriza a. se recurge la sondări
contrarietatea de sensuri de unde nente ale acestuia. A. caracteriale (H. Anderson, C. Rogers, A. M.as- speciale pentru a stabili dispersia
atît ambiguitatea atitudinală se formează treptat, nu fără a low). Cercetarea a. se efectuează în funcţie de o serie de caracteris-
(Guttman) cît şi efectul de depă- suporta o influenţă a dispoziţii- cu ajutorul chestionarelor ce urmă- tici sociale, demografice, culturale,
şire a ei în urma deciziei şi comu- lor temperamentale, şi se definesc resc reacţiile afective faţă de per- profesionale, de vîrstă. La fiecare
nicării (Porter, Goguelin), F. Shaw aproximativ în finalul adolescen- soane şi grupuri sau modul de grup, a. este în funcţie de anumiţi
şi J. Wright consideră punct neu- ţei. Ulterior schimbarea lor este abordare a unor probleme (\V. factori cum ar fi: canalele infor-
tral în a. balansul dintre evaluă- dificilă. Psihologia socială pune Sprott, 1966). Tehnicile proiective maţionale, conţinutul comunica-
rile pozitive şi negative. Acesta însă problema schimbării a. atit de asemenea pot fi utile. Se ana- ţiei, fondul afectiv, motivaţia
defineşte o a.' ambivalenţă. Gra- a celor caracteriale cît şi a celor lizează natura a. şi gradul lor de şi interesul.
dul de ambivalenţă este traducti- circumstanţiale. Krecli şi Crutch- exprimare, factorii care au gene-
field disting modificări congruente rat a. şi căile prin care se pot AUDIOMETRU, dispozitiv pen-
bil prin inconsistenţă (G. Walter). tru măsurarea componentelor pro-
în genere continuumul de a. se rea- în care se reduce intensitate;-. obţine modificări. (V. SCALA
a. dar se menţine direcţia ei şi DE ATITUDINI). ceselor auditive; constă din gene-
lizează în condiţiile unei complexe rator de sunete, amplificator, ate-
şi perpetue dinamici, constînd modificări incongruente ce presu- ATOM SOCIAL, noţiune intro- nuator, conduci or aerian sau te-
din interacţiuni interne integrate pun inversarea direcţiei a. Schim- lefonie, microfon şi sistem de în-
în interacţiuni ale subiectului bările de a. se apreciază în ra- dusă de J.I.. Moreno pentru a
port cu şapte parametri: extre- desemna cea mai mică unitate via- registrare (cu buloanc) a răspun-
cu alţii (relaţii interpersonale), cu
A
sinilor subiectului la stinmlii au-
A
cesare ajungînd la un nivel foarte
ditivi. După construcţie şi desti- evoluat datorită doctorului 11. portarea la alţii, iar ca =cop perfec- AUTOCRITICA, analiză a pro-
naţie so disting a. tonal, verbal .şi Dumitrescu), servesc pentru diag- ţionarea modelului <Jr eut'ijMMtaie. prie.! i.iitid'iue si rteur'ioa-.terea
m-hij-loiial. Audiogramele sînt gra- noză medicală. Cercetările experi- Este implicată, aut...regi.'.rea -i erorilor, a artelor de încălcare
ficele pe care se Înscriu curbe ale mentale au dovedit că a. se modi- autoorgruuzarea conşti* nia :i per- a normelor morale, dezvăluirea
pragurilor absolute si relative, fică iu raport cu stările psihice sonalităţii proprii, in vederea lipsurilor în propria activitate,
luate pentru fiecare diu tonuri ale subiectului (I. P. Vasilescui. raportării nu numai Ia prezent precum şi cauzele cărora se dato-
la diverse niveluri de intensitate, AUTISM (gr. milos — însuşi), ci şi la trecut şi viitor. A. se rează. A. reflectă un nivel superior
dar mai ales la nivelul minimei după IC. Bleuler, sindrom con- concretizează în judecăţi de va- de conştiinţă morală şi capacitate
intensităţi perceptibile. stînd în replierea totală asupra loare care pot să fie moi mult sau de control. A. este utilă în măsura
AURĂ, 1. Ansamblu de fenomene propriei lumi lăuntrice, mod de mai puţin corecte. Capacitatea în care este realistă şi orientată
neuropsihice prin care se exprimă gindire necritică centrată pe su- de a. se dezvoltă în ontogeneză, nutoeducativ, ajungînd să elimine
crizele comiţiale. liste un prolog biectivitate şi rupt de realitate, procesul instnictiv-educativ avînd erorile de conduită şi să determine
conştient al acesteia şi poate avea. dominată de fantezie şi reverii. Su- rol deosebit în această direcţie. restructurări profunde ale perso-
forma unor perturbări vegetative, biectul refuză contactul cu per- nalităţii. Adevărata valoare a a.
AUTOAPRECIERE, cunoaşte-
motorii, senzitive sau psihice. soanele şi obiectele externe şi se o demonstrează faptele de con-
rea calităţilor şi defectelor proprii,
Durează cîteva secunde. Semnalul refugiază în lumea sa lăuntrică duită.
a capacităţilor, aptitudinilor şi
dat prin a., uneori, poate fi uti- în care îşi satisface dorinţele atitudinilor, a trăsăturilor de per- AUTODEPĂŞIRE, atitudine fa-
lizat pentru a adopta măsuri de în plan imaginativ, se compen- sonalitate, precum şi a gradului ţă de sine şi propria evoluţie
preîntâmpinare a crizei. 2. Feno- sează afectiv prin fantasme care lor de dezvoltare. A. se realizează prin activitate; lege fundamen-
men biofizic — denumit astfel în cazuri patologice sînt duse piuă prin comparaţie cu ceilalţi oa- tală a personalităţii; principiu
după imaginea aureolei din icono- la delir halucinatoriu. A. cunoaşte meni şi prevede stabilirea valorii al personogenezei, al formării ca-
grafia creştină — dar constînd diverse grade de dezvoltare între produselor muncii proprii, a sen- racterului şi capacităţilor. Constă
real dintr-un cîmp de emisie a normal şi patologic şi apare, după sului comportamentelor sociale din proiectarea şi efectuarea de
unor radiaţii ale corpului, emisii A. Maslow, în două forme distinc- şi particularităţilor individuale. acţiuni ce depăşesc, de fiecare
spontane sau provocate, de natură te: de a. agitat, în care subiectul dată, întrucîtva, posibilităţile de
luminoasă sau constînd din alte încearcă, în plan imaginar, ex- AUTOCONTROL, operaţie com- moment ale subiectului şi astfel
radiaţii electromagnetice invizi- perienţe ce-1 terorizează sau duc plimentară comenzii şi constînd le sporeşte progresiv. A. se referă
bile. Fenomenul este demistificat la extaz, şi de a. calm, de tip con- din supravegherea în baza retro- în aceeaşi măsură la conduita
şi atestat ca fiind fizic, material templativ, în care subiectul se aferentaţiei şi aferentaţiilor supli- morală şi condiţionează progresul
şi intrînd în competenţa biofizicii, complace idilic prin iluzionare sau mentare a propriilor reacţii şi valorilor morale. Implică un ni-
medicinii şi psihofiziologiei. Ac- consolare. A. este un termen apli- comportamente şi din ponderea, vel superior şi pozitiv de aspiraţii
tual, termenul este utilizat pentru cat uneori situaţiilor sau cazurilor accelerarea sau suspendarea lor şi se integrează în sistemul auto-
a desemna descărcările marginale, de introversiune accentuată, se în conformitate cu cerinţele pro- perfecţionării, ca principală moda-
obţinute prin tehnica Kirlian, în întilneşte destul de frecvent în gramului şi situaţiilor. După litate a acestuia.
care efectul este datorat ionizări- momentele critice ale psihogenezei N. Wiener autoreglajui constă din AUTOEDUCAŢIE, proces de
lor de tip corona, în cîmpul de (prima copilărie şi începutul ado- comandă şi control. în sens larg, a. formare a propriei personalităţi
înaltă tensiune, precum şi la înre- lescenţei) dar poate dobîndi şi este mecanismul şi capacitatea şi conduite conform unor modele
gistrările influenţelor electromag- forme anormale. de continuă urmărire a comporta- şi cerinţe şi în baza unor eforturi
netice determinate de organismele mentului propriu, îndeosebi a
AUTOANALIZĂ, investigaţie personale. în a. cel în cauză este
vii în jurul lor (FI. Dumitrcscu, reacţiilor impulsive şi de ponde-
şi meditaţie orientată spre propria în acelaşi timp subiect şi obiect
1976). Particularităţile a., ce bo rare, modificare sau frînare a lor,
persoană pentru obţinerea unei al educaţiei. O bună şi eficientă
înregistrează prin elechonegrajie de revenire la normă. Astfel a.
inirigmi despre sine. Are la baza educaţie trece, prin interiorizare
(v.), (in ţara noastră tehnicile ne- apare ca o dimensiune a stăpînirii
autotrăirea, autoobscrvarea şi ra- şi adaptare, în a. care îndeplineşte
de sine. funcţii de finisare sau împlinire
A trolul propriei voinţe, se desfă- un model sau o matrice funcţiona-
şoară într-o manieră spontană, mai lă, în automatizare un rol cen-
educaţională. A. are si scopuri capacităţilor, alegerea şi iiitrr- mult sau mai puţin accidentală. tral revine legăturilor inverse, fc-
( o i e c t i , <' ni 1>>nu,i d i i t o i e c d t K â n i . ţ i i i P r t - . i , i c ( l o r t c h i l i i <_iin.' f . i v o -
AUTOMATIZAREA ACŢIUNI- edbackurilor prin care, de Ia efec-
i i/i-.iAi d i y \ o l t u n - , 1 a t i t u d m i l o i v.i-
J\ i ina,fa de ii: l'liji.i in • la^nc ••!. tic
LOR PSIHOMOTORII, proces de tori, se semnalează la centru fie-
maximă ejicienţa a a. este adoles- loroase, amplasarea în acele îm- transformare, prin exerciţiu, a care din momentele executării
centa şi tinereţea. A. se corelează prejurări de viaţă care vor avea acţiunilor instituite şi conduse con- acţiunii şi noile condiţii apă-
cu independenţa în acţiuni, un efect educativ, stabilirea unui ştient „pas cu pas" în acţiuni rute, creîndu-se astfel posibilita-
cu capacitatea de auloconduecre regim de viaţa şi respectarea lui relativ detaşate de decizia şi con- tea ca să se emită comenzi corec-
(seif govcrnmenl) şi presupune strii ta etc. A. nu înseamnă că trolul conştient. Iniţial, acţiunile tive şi de sancţionare (P. K. Ano-
cunoaşterea obiectivă, de sine. subiectul devine nereceptiv la ce- izvorînd dintr-un motiv şi con- hin), în ansamblu, închegîndu-sc
Amorul propriu de tip narcisist lelalte influenţe educative, ce i struindu-se după un model trec circuite între centre şi periferie
ca şi complexele de inferioritate se adresează, ci dimpotrivă, că le prin „încercări cu erori", sînt rela- cu deschiderea la condiţiile schim-
sînt o piedică în calea a. Este acceptă conştient şi le valorifică tiv dezarticulate şi oscilante. în bătoare ale acţiunii şi situaţiei.
necesar spiritul autocritic şi încre- dar nu fără o selecţie critică. vederea realizării scopului pro- De aceea acţiunea automatizată
derea moderată în forţele proprii. De asemenea a. nu poate să se pus se recurge la controlul nu este cu totul rigidă, nu e o
A. este anticipată prin decizia realizeze, mai ales în condiţiile conştient al fiecăreia din articula- reproducere oarbă a matricei
pe care o adoptă în diverse etape noastre, într-im cadru strict in- ţiile' acţiunii. Aceasta nu poate fi corticalc, ci o desfăşurare în care
subiectul de a se corecta, trans- dividual şi prin închidere în însă perfecţionată şi unificată fără se produce o echilibrare între
forma, dezvolta la nivel superior. sine. Calea optimă de a. este cea a exersare, fără numeroase repetări matrice şi condiţiile concrete, iar
Această decizie, fiind necesară, integrării în colectiv şi a desfă- datorită cărora acţiunea ajunge actul automatizat este adaptativ,
nu este totuşi suficientă şi deseori şurării de activităţi profesionale să se execute corect şi cursiv. se acomodează situaţiei. Trebuie
tinerii cad pradă iluziei că dacă şi obşteşti cu o semnificaţie supe- Este ceea ce se întâmplă în tre- făcută o distincţie între auto-
s-au hotărît, reproiectat, angajat rioară. Cel apt de a. este tot mai cerea de la primii paşi stîngaci şi matic-instinctiv şi automatizat,
formal, — mai departe totul merge mult chemat să contribuie Ia edu- nesiguri ai copilului mic, maximal rezultat din învăţare şi sus-
de la sine. Desigur, imaginea idea- carea altora. concentrat asupra mişcărilor sale, ceptibil de reînvăţare. în' defini-
lă (optimizată) despre sine influen- AUTOMAT, sistem cu ,,ieşiri" la mersul bine închegat, facil şi rea automatizării nu trebuie să
ţează tacit, dezvoltarea. Totuşi predictibile în funcţie de calitatea rapid de mai tîrziu. De asemenea, se absolutizeze nici rigiditatea
o veritabilă şi progresivă autocou- şi intensitatea „intrărilor". în de la primele cuvinte pronunţate şi nici desprinderea de controlul
struire de capacităţi, atitudini, ca- vorbirea curentă a. este un sistem anevoie, la cuvintele vorbirii flu- conştient. Matricele se situează
racter, necesită eforturi, acţiuni care efectuează operaţii stereotipa. ente, de la primele litere desem- la diverse niveluri de generali-
perseverente şi în cunoştinţă de R. Descartcs a susţinut teoria după nate cu trudă, la scrierea curentă, tate, foarte înalt în cazul relaţiilor
cauză. Comportamentul este care organismele vii sînt a. — te- de la chinul primelor acţiuni ale gramaticale sau logice. Deci va
singura cale şi singurul criteriu orie extinsă la om, în mod meca- socotitului la calculul mintal ra- exista şi posibilitatea investirii
pentru a. şi ca pentru educaţie. în nicist, de Lamcttrie. în ultimele de- pid. Prin învăţare şi exersare acţiu- matricei sau schemei în conţinu-
fapta a. se supune aproximativ cenii, cibernetica a dat un impuls nile îşi modifică baza de reglaj şi turi din cele mai variate şi a
aceloraşi condiţii şi legi ca şi edu- deosebit studierii teoretice a a. îşi perfecţionează partea executo- ajustării lor în raport cu conţi-
caţia altuia. Sînt necesare nu doar şi realizării a. tehnice, arnncînd rie, în fond semnalele verbale sau nuturile. Apoi, reglajul conştient
declaraţii şi autoiluzionări ci în şi o nouă lumină asupra automa- senzoriale (cu funcţie de declan- nu este pur şi simplu suspendat ci
primul rînd autocontrol continuu, tismelor fiziologice şi psihice. şare a acţiunii, de conducere restructurat, redueîndu-se la su-
antrenamente neîntrerupte în con- şi control) se înlănţuiesc provocîn- pravegherea generală a activităţii
tracararea unor tendinţe negative AUTOMATISM MENTAL, ter-
men psihopatologic, stare de tul- du-se unul pe altul, constituind (în care sînt implicate acţiunile
şi în înfăptuirea consecventă a ceea ce I. 1\ l'avlov numeşte, un automatizate r- operaţii) şi la un
scopurilor şi planurilor propuse, burare a conştiinţei în care subiec-
tul are impresia pierderii stăpî- stereotip dinamic, iar cibernetica, control facultativ, control si con-
alegerea şi practicarea acelor acti-
vităţi care favorizează dezvoltarea nirii propriilor procese şi însuşii i
psihice care, ieşite de sub con-
ţilor fizice şi psihice. Variatele Există o strînsă legătură între
ducere care pot redeveni însă teracţiuni interne, interspecifi- a.p.p. şi nivelurile de aspiraţie
ample şi detaliate dacă se ivesc ce. A. este caracteristică penlni tipuri de performanţă au comun
următoarele: orientare socială po- şi expectaţie.
greutăţi. Este adevărat însă că învăţare ca dobîndire de no AUTOREGLAJ, modalitate de
o condiţie a activităţilor cu o arhi- comportamente. A.. Lcontiev s•• zitivă; pregătire specifică aten-
tă, tenace şi îndelungată, pre- echilibrare a unui sistem în ra-
tectonică complexă este automa- referă la formarea organelor func- port cu programul său care
tizarea acţiunilor subordonate ast- ţionale iar G. Keilv la elabora zenţa unei stări psihice necesare
unui efort de mobilizare. Succe- poate fi stabil, fix sau apt de
fel îneît atenţia care nu poate rea constructelor. Xoile forma- modificări, modelări, rcoigam-
cuprinde concomitent decît un ţiuni sînt, după teoria echilibră- sul în orice activitate depinde
nu numai de posibilităţile omu- zări. i.a om, prin a. se poate în-
număr limitat de st imul i, să se rilor progresive a lui J. Piagi-i, ţelegi; şi autoconducere. După
poată concentra asupra esenţia- re/ultate ale acomodării. în an- lui, de aptitudinile de care dis-
pune, dar şi de felul cum pri- Al. Golu a. este ,,un ansamblu,
lului şi a cee'i ce este nou. Pupa samblu conceptul de a. poal> de acţiuni (transformări) apli-
cum arăta \V. James cu cit o fi apropiat de cel de autoprogra- veşte munca, de pasiunea şi dă-
ruirea, lui în atingerea scopurilor cate de către un subsistem (numit
activitate este mai complexă, cu nuire. Nu se identifică însă e^ mecanism de reglare) altui sub-
atit ca necesită mai multe acţiuni autoreglaju! care este _posibil ^; şi ţelurilor propuse, de pricepe-
rea' de a depăşi anumite greu- sistem (numit ^obiect" al reglării)
automatizate. la sisteme inapte de a. în schimb — in interiorul -unuia şi acelu-
prezenţa a. permite o dezvoltare tăţi. A. p.p. presupune, în pri-
AUTONOMIE, modalitatea de mul rînd, formarea unor atitu- iaşi sistem" (aceasta în cazul a.,
a fi a unui organism, persoană., progresivă a autoreglajului în- in cazul reglajului un sistem ac-
trucît noile programe formaţi , dini favorabile faţă de activi-
grup (sisteme în genere), care tate; prin ea se realizează dis- ţionează asupra unui obiect sau
funcţionează independent, se de- în condiţiile funcţionării siste- sistem extern). Condiţia princi-
mului autoreglabil, se înserează punerea, adică formarea unei a-
termină în baza propriei sale numite trăiri afective faţa de pală a a, este conexiunea inversă
structuri, a legilor sale interne; ca noi baze sau mijloace de au- sau feedbackul pozitiv şi nega-
toreglaj. Omul este sistemul cu performanţa viitoare sau faţă
îii viziune kantiană: „libertatea de activitatea în ansamblul ei. tiv. Informaţia neproductivă este
omului care prin efortul propriei cele mai plastice şi perfecţionate prelucrată şi convertită în infor-
capacităţi de a. şi autoreglai. Dispoziţia afectivă scăzută nu
sale reflexii, îşi dă sieşi principii eîte compatibilă cu înalta per- maţie de comandă. Se distinge
de acţiune". In psihologia con- AUTOPLASTIC (ALI.OPLAS- formanţă. Anticiparea este un în a. un moment al declanşării
temporană, a. are un sens apro- TIC), după Adorno, calificare a alt element al a.p.p. în care se şi im altul al execuţiei mere;;
piat de cel al autodeterminării reacţiilor sau adaptărilor orien- proiectează virtual în perspec- corectată şi redirijată, datorită
mijlocite prin autoreglaj con- tate spre modificarea organis- tivă. Se anticipează şi perfor- conexiunilor inverse de la efec-
ştient. mului propriu sau spre mod iu- manţa, care de regulă acţionea- tori externi sau interni. Deci
AUTOORGANIZARE, carac- carea mediului. Corespunzător ză ca un adevărat catalizator al a. presupune complementaritatea
teristică legică a sistemelor evo- se definesc tipuri de caractere, acţiunii. Uneori cînd omul nu funcţiilor de comandă şi de con-
lutive (biologice, psihice şi so- stiluri cognitive. dispune de tărie morală, de în- trol. Structurile operaţionale ale
ciale) de a-şi elabora noi forme AUTOPREGATIRE PSIHOLO- credere în forţele sale apare o reglării şi a. cuprind urmă-
de organizare, noi modele sau GICĂ PENTRU PERFORMAN- adevărată teamă faţă de per- toarele elemente: 1) mecanismul
structuri interne. Funcţionînd, ŢĂ, totalitatea acţiunilor între- formanţă, cum este cazul aşa ce elaborează semnalele de a.
sistemele psihice generează noi prinse de un subiect pentru ob- numitei N ikefobii întîlnitâ în în baza unei evaluări a distan-
modele, scheme, gestalturi, co- ţinerea unor rezultate deosebite sport şi care se manifestă sub ţei dintre actual şi espectat; 2)
relaţii sau blocuri funcţionale, în activitate (productivă, spor- forma fricii de a nu doborî un mecanismele de execuţie ce regi-
algoritmi, grupări şi grupuri tivă, militară etc). Psihologic, anumit record. Angrenarea în zează acţiunile conform comen-
operaţionale, structuri înotiva- activitate este treapta finală a zilor; 3) obiectul supus reglării;
orice performanţă este aprecia- 4) dispozitivul do conexiune in-
ţionale şi finaliste etc. într-un tă ca o autodepăşiro, ca o luptă a.p.p. prin care omul efectiv se
sens apropiat, P.K. Anohin dez- mobilizează pentru traducerea in versă ci! fiice posibilă modularea,
cu sine însud, in vederea amelio- şi evoluţia secvenţiali a a. De
voltă teoria, sistemog^nezf'i. Este rării unor re/ultate aliate l-i practică a scopurilor propuse.
un fenomen de emergenţă cu in- Urnita superioară a posibihta-
81
80
remarcat că elementele arătate AUTORITATE, impunere de A
îşi pot schimba locul, unul de- către
venind obiect pentru celălalt etc. asupraunaltuia subiect a unei influenţe
cu scopul ca aces- si spil'it de :| lăspund'Tr; e) «Irn- hntmipii'. Se urmăreşte desigur
în sistemul psihic uman, a. se ta din urmă să se conformeze şi o ,1'tiel de. a. u n ' să cieii'.ai re-
i'»oste :,;i ;-;iij faţ.V d>' cei e.huaţi; zistenţa I.L in.il.idie si să contri-
dezvoltă la diverse nivele. în să asculte; puterea care este re- f) dăruiri; de sine in opcia edu-
acest sens pe de o parte, amin- cunoscută, acceptată şi ascul- buie la însănătoşire. Trecerea,
cativă etc. de la sugestie la a. este, în acest
tim cuplurile senzoriomotor, sen- tată. Puterea se poate realiza, AUTORITARISM IN EDUCA-
zoriosenzorial, senzorioverbal, ver- prin constrîngere, dar fără a. sens. strict necesară. Hipnoza
ŢIE, sistem de educare efectuată, medicală nu este suficientă da-
bovcrbal iar, pe de alta, moda- Kealizarea a. presupune deci şi exclusiv prin impunerea auto- că subiectul preia indicaţiile prin
lităţile instinctive, motivaţio- realizarea unui consens din par- rităţii cadrelor didactice, a idei a. Sub acest raport, arată H.
nal şi afectiv, intelectual şi vo- tea aceluia asupra căruia se c- lor pe care ele le susţin şi a de- Eysenek, oamenii sînt foarte di-
luntar, în psihologia cibernetică xercită. în copilărie şi adoles- ciziilor adaptate. A. în e. soli- feriţi. Totuşi, în condiţiile încre-
se disting, ca modalităţi, reglă- cenţă a. este tot atît de impor- cită o totală subordonare din derii în medic, capacitatea de
rile: a) homeostatică sau de sta- tantă ca şi afecţiunea. Fără a. partea celor educaţi, paralizîn- a. poate fi sporită. Se recomandă
bilizare (de menţinere a coordo- apare lipsa de disciplină şi cu du-le iniţiativa şi spiritul critic, concentrarea atenţiei, relaxarea
natelor de funcţionare a siste- aceasta momente pe care tînă- în genere reţinînd dezvoltarea emoţională, distragerea de la
mului) ; b) programată, de trans- rul nu le poate domina. în con- personalităţii. Tradiţional a. în simptomele maladiei, încurajarea
formare în raport cu planuri pre- diţiile vieţii sociale lipsa de a. e. a fost cultivat în învăţămîn- somnului, încrederea în vinde-
stabilite (în variante algoritmică poate determina stări de neliniş- tul religios, dogmatic şi de ase- care, evitarea abuzului de me-
sau euristică); c) competitivă, dez- te şi apariţia sentimentului lip- menea în educarea de tip mili- dicamente etc. întrucît a. in-
voltată în situaţii de risc sau în sei de securitate. îmbinarea a. tarist sau fascist. tervine în toate aspectele vieţii
jocuri; d) de cooperare interindi- instituţionale cu cea informală AUTOSUGESTIE, proprietate şi activităţii cotidiene, feno-
viduală; e) de dezvoltare, presu- la şefi constituie o condiţie a general-umană, dar inegal dez- menul şi metoda au fost, în ul-
punînd adaptări, învăţare, pro- disciplinei conştiente a subor- voltată, de a se putea sugesti- timele decenii, luate în studiu
gres în autoorganizare şi perfor- donaţilor, una din cauzele psi- ona sa\i influenţa dincolo de limi- şi aplicate în scopul echilibrării
manţă. Se presupune posibilita- hosociale ce determină desfă- tele obişnuite ale autocomenzii vieţii personale şi a sporirii efi-
tea descoperirii şi unor alte for- şurarea creatoare a muncii, ob- sau autoreglaj ului. Astfel este cienţei activităţii, mai ales ce-
me de a. caracteristice omului. ţinerea unor performanţe deo- autohipuoza. I.P. Pavlov a ex- lor de performanţă. în acest
Unii autori vorbesc despre re- sebite în activitatea grupurilor plicat fenomenul prin forţa spe- sens este ilustrativ antrenamen-
glări ale reglărilor. P. Janet a sociale. cifică de inducţie, reglaj, con- tul autogen.
conceput conduita ca un mod AUTORITATE EDUCATIVĂ, trol al cuvîtnuhti. Practicile yoga
de a se conduce, uzînd de ter- calitate a persoanei sau grupării AUTOTELIC (gr. autos — sine,
demonstrează performanţe de a. însuşi, telios — scop), ceea ce
menul de a. Considerînd proprie- educative constînd din ascen- sau de extensiune a autoregla-
tăţile de durată, finalitate şi efi- dentul faţă de copii sau tineri, jului mintal în sfera proceselor are scop în sine, sau care ră-
cienţă a a. întreaga activitate din posibilitatea dominării aces- vitale. în consecinţă, a. s-a im- mîne — în limitele proprii, cum
psihocomportamentală ar putea tora, din capacitatea de a li se pus atenţiei medicinei, recent este, după A.L. Baldwin, jo-
fi interpretată ca un sistem ie. impune şi a obţine permanent, celei psihosomatice, întrucît da- cul; deosebit de heteroielic sau
rarhizat şi autorcglabil. ZS'u toa- din partea lor, recunoaşterea ro- torită acestui fenomen unii su- instrumental.
te conceptele si faptele psiholo- lului educativ pe care-1 înde- biecţi ajung să-şi dezvolte sinip- AUTOTOPAGNOZIE, tulbu-
giei au fost reconsiderate în plinesc. A.e., rezultă din: a) exem- tome organice înşelătoare (mai rare a imaginii despre propriul
acest sens. Unii autori susţin că plul personal pozitiv; b) compor- ales pe fondul isteriei), iar bol- corp caracterizată prin pier-
obiectul psihologiei se centrează tarea adecvată misiunii educa- navii, fie îşi agravează fie îşi derea posibilităţilor de localizare
asupra proceselor de a. t i v e ; c) bună pregătire profesio- depăşesc maladiile după cum se a părţilor corpului, uneori aso-
nală şi pedagogic;!; (1) exigenţă autosugestionează. Este ceea ce ciată cu sentimentul „pierderii"
a făcut ca a. să fie adoptată şi unui segment sau altul.
ca o importantă metodă de psi-
83
83
A
A un sunet este recunoscut prin a.m. şi ca o componentă, a sa,
AUZ, modalitate de recepţie nionstrează ci în r o n d e frecven- un rol important revine auzului.
raportare la altele emise de un
vtii .oriaiâ :i. -:.11ri]LIJiI<.>t a<. u - , L K i ;
ţelor joa.v şi j iial te se put di le- instrument sau fixate bine în La nivelul cel mai înalt al a.in.
proc.c-s de scitiiijIi.'T.'.ir t - i e i ! ' u a l e
ir mia mai iaul irnvn .iutile, pe memorie intervine aurul rcln- se situează, după Stumpli, Top-
-a!» forma seii/aţnJor awdiuw. (•îmi în zona in-evt uţrlnr nied.i ler, ÎL Seasiiore ş.a., auz.al ar-
Acestea se modelea/ă după ;-.u- tiij. Dezvoltarea auzului aduce
este privilegiată dil'ei enţi'Tri o anumită contribuţie şi la pro- monic care permite, diferenţierea
Jiete care pot fi simple sau com- in,ilţ iniilor. Jn cî.'npul auditiv şi identificarea consonanţelor şi
plexe, periodice sau apei îcxiicx- gresul a.a
adaptarea negativă este, după disonanţelor, a acordurilor. a
'zgomote), fi/ice sau produse de L. Adrian, moderată. Adapta- AUZ INTERN, după U. Tep- structurilor de ansamblu prin
(un (vorbire, cînfi, naturale sau rea, pozitivă şi sensibilizarea eslr lov, sistemul reprezentărilor au- care se realizează, la diverse
ariificiale. Faptul că prin a. nu dependentă de semnificaţia MI ditive dezvoltate procesual pe nivele calitative, armonia mu-
M> reflectă numai proprietăţile netelor, de ex. a celor verbali-, un fond mental ;bonn nea per- zicală. (Const. Ioncscu, 1977)
vibratorii (frecvenţă de 20 — 18000 1'enoinenul mascării (ecranărm cepţiilor în cîmpul stimul,iţiilor
AUZ VERBAL, submodalitatc
cicli/secundă) ale obiectelor, a st: constată în sensul că sune- ncmijlocite. Late o activitate a percepţiei auditive adecvaţi-
facilitat transformarea senza- tele joase le estompează sau structurată. recepţiei şi pronunţiei limba-
ţiilor auditive în semne şi în mo- acoperă pe cele înalte dar rela- AUZ MUZICAL, submodalitatc jului, în structura a.v., fun-
dele pentru emisia verbală şi ţia inversă nu este valabila. de percepţie auditivă, elaborată damental este auzul fonematic ce
muzicală. A. este modalitatea Senzaţiile auditive îndeplinesc cultural pe ba/.a a. fizic dar în mediază diferenţierea şi identi-
senzoriala cea mai strîns legată un rol important în percepere;: conformitate cu codul şi valorile ficarea fonemelor (mai uşor vo-
de activitatea intelectului. A. ver- şi măsurarea timpului. Mai re- muzicale. Sistem de recepţio- calele decît consoanele şi printre
bal constituie baza aferentă a dus este rolul acestora în orien- ascultare — descifrare-reprodu- acestea mai greu consoanele
limbajului. Sînt mai multe teo- tarea spaţială. Prin a. binaurai ccrc-producere a sunetelor cu apropiate b-p, f-v ş.a.). Iii se
rii ale audiţiei şi dintre acestea se poate localiza sursa de emisie. valoare muzicală. A.m. are ca structurează în raport cu struc-
mai cunoscută este aceea a rezo- După Klemm (1910) stimulii vi- variabilă centrală înălţimea sau tura sonoră a limbii materne
nanţei. Senzaţiile auditive sînt zuali (cunoscuţi ca emitenţi so- tonalitatea. De aici însemnătatea iar însuşirea unei limbi străine
eminamente succesive şi pre- nori) atrag după sine şi locali- auzului relativ si mai ales a presupune, în principal, elabo-
zintă calităţi de intensitate (tă- zarea surselor sonore deşi aces- celui absolut. A.m. are un carac- rarea unui nou sistem de a.
rie), înălţime şi timbru cores- tea pot fi ascunse. Kulaghiu ter sistemic şi prezintă mai fonematic. Cuvintele se aud şi
punzător caracteristicilor undelor arată că cel mai bine se dife- multe nivele de structurare. A.m. descifrează în funcţie de intensi-
acustice, respectiv de amplitu- renţiază sunetele din direcţia la- este o modalitate de diferenţiere, tatea şi de claritatea pronunţiei,
dine, frecvenţă şi formă. Mai terală şi cel mai slab cele pro- identificare şi reproducere a care, după Licklider, presupune
ales prin timbru, senzaţiile şi venind din spatele subiectului. structurilor melodice monofonice; reducerea zgomotului de fond
percepţiile auditive reflectă fac- La om se diferenţiază a. fi- în principal, prin el se discri- şi păstrarea unei redundanţe mo-
tura materială a obiectelor în zic, care este fundamental, şi minează în audiţie şi execuţie, derate. Rozenblith apoi şi alţi
a. muzical, şi a. verbal ca moda- sunetele armonice de zgomote. autori au constatat că în a.v.
vibraţie. Pragurile diferenţiale se lităţi perceptive specifice, do-
determină distinct pentru tărie în limbaj curent — „ureche intervine şi ideomotricitatca co-
bîndite. x muzicală". B. Teplov a susţinut respunzătoare a aparatului vor-
şi pentru înălţime. Real asupra
perceperii sunetelor influenţează că a.m. se formează prin condi- birii (coardele vocale şi celelalte
AUZ ABSOLUT, aptitudine componente). Deci ascultarea
interacţiunea dintre intensitatea ţionare iar A. Leontiev a reu-
senzorială constînd din identi- şit să demonstreze că prin an- vorbirii altuia nu este numai
şi înălţimea sunetelor. R. Flet- recepţie ci şi o vorbire interioară
cher constată că sunetele de ficarea şi reproducerea unui su- trenamente sistematice prevă-
net, fără a fi raportat la alte zînd reproduceri vocale de su- proprie ce leproduce in mici'o-
aceeaşi intensitate dar de va- \ orbirea altuia. Dealtfel surdi-
riate frecvenţe produc impresii sunete cu valori cunoscute. Kste nete mimica le, a.m. poate fi
o însuşire de mare utilitate tatea se asociază cu mutitatca.
de tărie diferite. M. Golu de- mult ameliorat, in dezvoltarea
pentru activitatea muzicală. Cînd
S5
A
DICŢIONARELE ALBATROS
în vorbire, între a.v. şi articu- AXIOMĂ (gr. axioma — opi-
lare sînt relaţii necesare. Dacă nie, din axion — adevărat), ex-
subiectul nu se aude pe sine

B
presie validă numai prin evi-
vorbind intervin importante per- denţă care face parte dintr-un
turbări ale pronunţării şi mo- sistem şi este indenionstrabilă
dulării ei. Lee şi apoi Fairbanks în cadrul lui, deosebindu-se prin
(1955) au constatat| că dacă se aceasta de teoreme, care sînt
suspendă auzirea normală a pro- mi numai valide ci şi deducti-
priei voci şi aceasta revine la bile.
urechea subiectului cu oarecare AXON, prelungire a neuronului
întîrziere, pronunţarea şi coor- denumită şi fibră nervoasă con-
donarea cuvintelor sînt pertur- slînd într-o expansiune cito-
bate pînă la dizartrie şi blocaj. plasmatică lungă. Conduce exci-
AVITAMINOZĂ AFECTIVĂ v. taţia de la pericariou spre peri-
CARENŢĂ AFECTIVA ferie (celui ifug).

BABY-ŢEST, sistem de probe curenţa cu alte b., hedonismul


simple vizînd relaţiile spaţiale mărginit, conducerea autoritară,
despotică şi imperativă, tran-
şi îndeosebi coordonările senzo- sformarea actelor delictuale în
riomotorii pentru diagnosticarea scopuri în sine care se comit din
nivelului de dezvoltare psihică bravadă şi deseori în afara unor
(QD) la copii pînă la vîrsta şco- utilităţi, primatul individualis-
lară. Una dintre cele mai uzitate mului ş.a. A. Cohen scrie: „sub-
baterii de b.t. este cea elabo- cultura delictuală îşi extrage
rată de JBrunette-Lezine. normele sale din normele marii
BANDĂ, calificare peiorativă culturi, dar le întoarce pe dos''.
a unei microgrupări, considerînd B. este deci ghidată de valori
lipsa de valoare a scopurilor pe negative. După R. Cloward sub-
care le urmăreşte, organizarea cultura delictuală este retristică
inconsecventă a activităţii ei şi în sensul că realizează, retrage-
elementele de indisciplină şi anar- rea din societate şi opoziţia faţă
hie. Restrictiv, desemnează vii- de ca. L. Iablonski consideră că
CYOgrupările de delicvenţi, for- b., mai ales cele de minori, re-
mele de organizare a celor care prezintă grupe intermediare între
grupele constituite social şi mul-
comit acţiuni antisociale. R. Mer- ţimi. Caracteristicile acestor gru-
ton le caracterizează ca substruc- pe intermediare sau b. sînt: mo-
turi sociale anomice. A. Cohen tivarea pur emoţională a acţiu-
descrie subcultura delictuală pe nilor, conducerea autocratică, con-
care se întemeiază b. relevînd flictul cu normele sociale, co-
violenţa şi agresivitatea, nega- eziunea limitată, instabilitatea,
tivismul, ostilitatea nejustificată concordanţa minimală a nor-
faţă. de cei din afara b. ca şi con-
87
B B
meiQ'- de conduită, slaba definiri,1 v tr-o b. de t. de selecţie profe- rin"e.ale. Fenomenele subiective
f< ?.t-ită piui l.-rif.- inftli-retur/Jă,
a rolului iiirrn tu doi cdie au
ap..tii, h i p o m n e z i e , l i p . j '.Ir i n i -
sională trebuie iă lie valide (să '.iiit eorriili.rate a ieprc^-uLi fic-
un tu -ici' ?• tlot m'l, lip a de
ţialivă '-. 1 t ii I b u i ,j r 1 (1 » n ; f H ti "i..i-
et>rele?e puteniir-cu enteîinl reu- ţiuni '-. 111 a ti in.K.-ce'ibile anali-
; a - p i l ii' ' e i e , (.M r , i c I e r n I n n . i i l i i c ş i
îni.-ni.ilr. la c u . • se pui ad.iii'ja
şitei profesional*-) şi indepen- zei ştiinlifi'.e. B. apelează li
-. ieios a! vieţii personale de
şi tiilliuiări somatice. dente (să se potrivească cît: mai da t e i i n e i 11 ' ,fi/iolog lei ii lui I.P.
unde tendinţa de recrutare a puţin unei" cu alfle). Sînt: larg
E ARESTEZI E.sen-ibilital ej.eii- P; >v!(. ac ordâ o însemn ătate
unor noi membri prin presiuni, cunoscute şi larg utilizate b. de ce n t r ; d. - ( ' 1"( . n e x i l l l l i instrum ental
ameninţări, şantaj. B. demon- tru presiune şi greutăţi; :\ t. pentru inteligenţă sau pentru
ceasta modalitate senzorială u/e.i- ((".. Miiller. J. Konorski, li. Skin-
strează coerenţă şi organizare personalitate. nerl. Considerînd că reacţiile sînt
strictă numai în comiterea ză de receptorii cutanaţi si
de cei din ţesutul osteomuscii'ar, BĂTRÎNEŢE, faza terminală în funcţie de ştim ui i, se apre-
infracţiunilor, în rest reprezen- ciază că studiul relaţiei (S — \i)
tînd o formă de coexistenţă amo- impresia de greutate apăriud în (scniîim) a involuţiei de: vîr-
condiţiile unei solicitări cres- stă a organismului. Somatic este este suficient pentru anticiparea
rală în condiţii de încordare, comportamentelor. Totuşi nu s-a
dispreţ şi ostilitate reciprocă cute, de ordin tactil şi kines- o stare distrofică, complicată
tezic. frecvent cu boli cronice. Psi- putut trece peste faptul că ace-
într-o atmosferă ce contribuie laşi S poate provoca diverse R
Ia dezumanizare. Constituirea BARIERĂ, în psihanaliză, me- hologic se poate prezenta foarte
variabil, unii oameni putîndu-şi (divergenţă) şi diverşi S pot duce
Ireptată a b., mai ales în jurul canism de apărare, datorat unei la aceeaşi 11 (convergenţă). în
unui infractor adult, constituie motivaţii negative şi care duce păstra în bunăstare funcţiunile
intelectuale pînă dincolo do 80 psihologie, b. a adus contribuţii
una din cele mai importante la ignorare, refuz, abandon. As- importante prin studiul expe-
căi a evoluţiei minorilor spre cetismul este astfel înţeles ca de ani; în cazuri extreme apar
psihoze de involuţie; frecvente rimental deosebit de exact, in-
delincventă. Se recomandă ca, apărare împotriva exceselor de genios şi complex al comporta-
îucepînd din momentul în care senzualitate. Termenul de b. de sînt tulburările legate de arte-
rioscleroza cerebrală etc. în ter- mentelor animale şi umane. De
se conturează o microgrupare de sens desemnează, în psihologia remarcat problema învăţării, cer-
tineri cu evoluţie negativă, aceas- învăţării, fenomenul de inaccep- minologia medicală actuală, b.
este o etichetă pentru vîrstele cetată multilateral în şcoală. Ig-
ta să intre în atenţia unui asis- tare şi rezistenţă activă a copi- norarea stărilor şi fenomenelor
tent social care să intervină cu lului faţă de cerinţele adultului, de peste 75 de ani.
BEATITUDINE, stare de sa- subiective nu a putut însă să
tact pentru a preîntâmpina con- părinte sau profesor, rezultat dăinuie, întrucît înseşi cercetă-
stituirea în b. din faptul că aceştia nu ţin tisfacţie totală, echilibrare spi-
rituală superioară, condiţionată rile efectuate relevau însemnă-
BARAJ PSIHIC, suspendare, seama de motivele reale ale con- tatea reglatorie şi orientativă
duitei infantile, îl pun în situaţii de înţelepciune; după P. Janet,
oprire bruscă şi nemotivată a sentiment de bucurie complet a acestora. Prin introducerea de
unui act; simptom observat la de excesivă dificultate şi negli- către CI. Huli, E. Tolinan ş.a. a
jează rolul succesului în dezvol- însoţit «Le uitarea realităţii. Are
schizofrenici. Apare şi la su- un sens apropiat de cel a! fericirii variabilei intermediare (v) din-
biecţii normali în condiţii de tarea aspiraţiilor copilului. în tre stimul şi reacţie şi anume
consecinţă, apar motive nega- dar nu identic cu acesta.
stress ori extenuare. Ca teste BEHAVIORISM (engl. beha- habitudini, motive, scopuri, emo-
de b. sînt cunoscute şi un tip tive, sensuri personale ce se ţii etc. s-a deschis, din anii, ':'.()
opun reuşitei la învăţătură şi viour — comportament), curent
al testelor de atenţie concen- psihologic american, inspirat de etapa neobchaviorismidui, în care
trată, constînd în depistarea cît conduitei valoroase (M. Neimark) se studiază corelativ activitatea
BATERIE DE TESTE, sistem filosofia pragmatistă şi iniţiat
mai rapidă a unor semne date programatic de J. Watsou 19i3), subiectivă şi comportamentul.
dintr-o varietate de semne simi- de probe standardizate care vi-
zează diagnosticarea a diverse apărut ca o reacţie la intros- BIAS, termen american intro-
lare (ex. tabelele de corectură pecţionism şi care îşi propune, dus în psihologia socială, prin
Uourdon sau Pieron-Vaschide). însuşiri şi procese în vederea unui
scop unic, acela privind prog- trecînd în cealaltă extremă, să care se desemnează orice defor-
BARBITURISM, stare psihică noza adecvării individului la o cerceteze numai datele obiecti- mare, orice perturbare a, anche-
specifică toxicomanilor, epilep- anumită profesiune, activitate ve de comportament, adică reacţi- telor — în orice moment de
ticilor şi unor nevrotici, mani- sau funcţie socială. Testele din- ile viscerale, musculare şi la- desfăşurare a lor — care poate,

89
B
B reacţie intensă, al cărei nivel tate mai fină dar şi localizarea
in final, hă anuleze valoarea re- ciat după unele studii cli i-ţ.i de intensitate nu mai creşte chiar în spaţiu a sursei de emisie so-
znitoli'lur anchetei. un avantaj pentru de/voltai^a dacă se excită mult peste prag. noră datorită relativei diferen-
BIfH.IOTERAPIE, metod.1 fo- inleli'i l u.ilă a copiilor. I )o a <• în schimb, nu se produce nici ţieri a stimulaţiilor provocate
losită în devierile de |>ei Minalilate menea se pare că b. Ia copii in o reacţie la excitarea sub prag. în cei doi receptori perechi şi
(şi la nonnali în timpul formării flueiiţează şi dezvoltarea perso- De aici a rezultat concluzia că a corelării acestora în centrii
si conturării personalităţii). Se nalităţii acestora. în şcoală, b. la o anumită stimulare se u ac- simetrici din scoarţa cerebrală.
oferă subiectului lecturi selec- se cultivă, în anumite cazun ţionează total sau deloc. Sa Bl N OCULAR, care se referă
tate, ţinîm't seama de problemele prin predarea alternativă sau dovedit ulterior că această le- la vederea cu ambii ochi şi im-
salo, de frustraţiiic şi ol)M^.ii!e diferenţiată pe obiecte iu cel' ge, „tot sau nimic", este vala- plicit antrenarea activităţii co-
sale. Se încearcă astlel sâ se două limbi diferite. Totuşi, ii bilă numai pentru fibre izolate, relntue a proiecţiilor optice din
obţină o descărcare a tensiunilor copilăria timpurie solicitarea nu şi pentru nervi, care >int Cele doaâ emisfere cerebrale. \Y.
şi o corectare a orientării sale. bilingvă poate produce dificul- alcătuiţi din numerose fibie W urnit a demonstrat, prinţr-un
Lecturile ajută pe pacient să-şi tăţi în vorbire. Odată însuşiţi Cibernetica reia această lege şi expei mu'iil cari' solicita apre-
înţeleagă propria dinamică emo- cele două limbi (ca limbi ma- o cuplează cu logica bivalenta cieiea dis'anţelor variabile la care
ţională, să accepte o frustrat ie terne) ele devin reciproc com- (booleana), formulmd piincipml se alia 11 p. fir vertical, superiori-
moderată, să adopte modele noi plementare în ordinea formării b. cu scopul de a reduce compor- tatea vc-'R,rii b. Pe seama aces-
de comportament. Psihoterape- structurilor de gîndire. tamentul sistemelor complexe şi tei,!, se pune şi efectul sterosco-
utul discută cu pacientul despic foarte complexe la m..'lelu sim- pic, imaginile proiectate în cele
cele citite şi în raport cu cele BIMODAL, se referă la dis- două rutine dispunînd de poziţii
tribuţia frecvenţei unor rezul- ple, uşor analizabile Acest prin-
constatate face alte recomandări. cipiu postulează <:;", un oarecare relativ diferite şi în baza interac-
Pentru ca b. să reuşească este tate în cercetări psihologice, ţiunii dintre emisferele cerebra-
cînd ele prezintă două „moduri", sistem se poate găsi, la un mo-
necesar ca pacientul să nu pre- ment dat, într-una din două le (B. Ananiev) ducînd la im-
zinte tulburări prea grave şi adică apare o tendinţă de con- presia tic adîncime şi volum.
centrare a rezultatelor faţă de stări posibile: funcţionare (ac-
să airjă înclinaţia spre lecturi, două valori distincte ale varia- tivare) sau repaus (absenţă a BIOCENOZĂ, sistem format
să simtă real nevoia de lectură. bilelor. De obicei, indică exis- reacţiilor comportamentale). Ast- dintr-o multitudine de organis-
BIFACTORIAL, ceea ce de- tenţa a două „populaţii" dis- fel, mărimile de intrare si cele me "aparţinînd de specii diferite,
pinde de doi factori sau catego- tincte, în grupul cercetat. de ieşire, în iiecare moment de ce se dezvoltă interdependent
rii de factori. C. Thompson a timp, pot lua numai una din într-un anumit cadru ecologic.
BINARITATE, principiul de două valori posibile: pozitivă,
intitulat astfel teoria asupra ap- diviziune a unui fenomen în BIOCENTRISM, tendinţă de
titudinilor, iniţiată de Spearman, excitatoare, si negativă, inhibi- a pune accentul, într-un sistem
două unităţi sau elemente. Prin toare. Pentru desemnarea aces-
şi care susţine că în definirea aplicarea acestui principiu în lo- explicativ, pe geneza fiziologică
inteligenţei intervin: factorul tor stări a fost adoptat alfabe- a comportamentului, ca fiind
gică s-a delimitat logica bivalen- tul binar numeric, iar pentru
general (G) şi factori speciali tă, în cadrul căreia sîut luate izvorît dintr-o motivaţie biolo-
(S), aceasta, spre deosebire de analiza operaţională a. compor- gică, ignorind factorii culturali.
în considerare doar două va- tamentului sistemelor s-au adop-
vechile orientări (F. Gal ton) care lori: adevăr şi fals. în tehnică, BIOCIBERNETICA, ramură a
susţineau existenţa unei dotaţii tat operatorii logicii bivalente
se utilizează un alfabet binar (conjuncţia, negaţia, disjuncţia ciberneticii tratînd despre prin-
unitare, deci unifactoriale şi de al limbajului maşinilor electro- cipiile şi mecanismele concrete
teoriile ulterioare care devin mul- etc), care vizează raporturile
nice de calcul. Cibernetica, por- dintre mărimile de intrare şi ale comenzii, reglării, conser-
tifactoriale (L. Thurstone, J. Gui- nind de la legea „tot sau nimic" vării, prelucrării şi transmiterii de
lford). cele de ieşire.
din neurofiziologie, include în informaţie în sistemele biolo-
BILINGVISM, însuşire şi utili- aparatul metodologic propriu BINAURAL, care implică re- gice. Cele mai bine dezvoltate
zarea, relativ concomitentă, a principiul b. (s-a remarcat, în se- cepţia cu ajutorul ambelor urechi ramuri suit neiirocibernetica (dez-
două limbi de către un individ colul trecut, că excitarea peste ceea ce permite nu numai o acui- voltată la noi în ţară de Kd.
sau o populaţie. B. este apre- pragul absolut declanşează o
91
90
B B
Xicolau şi C. Rălăceanu) şi ge- dente. Se pare că, în ordine,
netica, biochimică. p s i h o g e n e t i c ă , r e p e t a r e a stadii '»
1
<e lircadiene "ezonk-re e t c ) ; ele domenii eterogene. Principiu op^-
BIOCONŞTIINŢĂ, formă gene- d e z v o l t ă r i i psihice a o m e n i r i : • au şi ioi'c:j.tc l o m j 'ort ai ne m u i e şi
rLitioiiul at c i c a t : ,'i t a ţ i i.
rică de conştiinţă atiibuilă, şi pro-'Ince c o n c e n t r a t , el: p1 ie şi i;. ;i]• psihologice. BIT, imitate de măsură a
<:m malelor, mai a'es ee'or supe- modificat p r i n î m p r j j m ai ilc ms BIOSOCIAL, pnrti< ularitnje a cantităţii de informaţie din teoria
riu.irt1. Ke-,tricliv, zooconştiinţă. diiilui si e d u c a ţ i e i . proceselor şi insuşiii'or care au lui Shannon; piovilie din abre-
Fenomenul este contestat. Exis- BIOLOGISM, ' tendinţa d> atît o determinare biologică, cit vierea expresiei engleze birarv
tenta nuci b., deci exterioare fac- I V J I M . C c o n ş t i i n ţ a si c e l e l a l t e \> si una socială sau reprezintă o di'::!- Este logaritmul (in bază ")
ionlor culturali, JIU ar putea ti ac- n o m e i i e psihici: c o m p l e t e la c valorizare socială a unor trăsă- al inversului probabilităţii de
cepta tă deeît convenţional, ca. p l l C l ţ i l b i o l o g i c e Ş! f i z i o l o g i c e II' turi biologice (vîrstă, sex); mod apariţie a unui semnal (un bit
un ci hi va lent al inteligenţei ncn/o- socotind sau tgnorind determi:.., de abordare a psihicului uman corespunde alegerii din1r-o alter-
non'otoni şi rudimentelor de me- riie c u l t u r a l e şi o c o l i n d spcc.i '• a >;. căutînd să echilibreze factorii nativă cu cchiprobabililăţi i.
morie ce se constau! la mamilerele s u b i e c t i v . P e n t r u b . o m u l n u c..< biologici şi sociali. JBÎLBÎIALĂ (LOGONEVRO-
superioare. decît un animal; în realii, BIOSTIMULATOR, substanţă ZĂ) tulburare a vorbirii frec-
BIOCURENŢI, diferenţele do mecanismele biologice corn;;:;, organică a cărei inoculare duce la ventă la copii, mai rară la a-
potenţial electric care iau naştere o m u l u i şi a n i m a l u l u i silit p u s e -i activarea forţelor asimilatoare sau dulţi. B. rezultă din destructu-
111 materia viu. B. iau naştere in- in slui'ha a c t e l o r cu moiivali defensive ale organismului. rarea sau defectuoasa funcţionare
tre două puncte aflate Ja. poten- şi finalitate socioculturală, ia; BIOTIPOLOGIE, sisteme de a reglajului verbal şi constă în
ţiale electrice diferite. La nivelul desfăşurarea legilor biologice i:1 clasificare tipologice care pleacă dezordinea intermitentă a pro-
ţesutului nervos se disting poten- specia umană est/ subordona',': de la constituţia corporală a in- nunţiei, repetării convulsive şi
ţiale; de repaus şi de acţiune. legilor sociale care le limitează, dividului, postulînd o corelaţie blocaje a unor foneme, emisiuni
BIOERGONOMIE, ramură a dirijează etc. Deşi toate actele între anumite structuri morfolo- precipitate urmate de momente
ergonorniei care pune accentul pe psihice sînt mijlocite biofi/.iologu;, gice (după Sigaud: visceral, de dificultate în articularea unor
comportarea, organismului în esenţa lor nu poate fi epuizată la atletic, respirator, cerebral) şi anu- cuvinte. Unele sunete şi cuvinte
muncă, studiind oboseala în relaţie acest nivel, decisive fiind modelă- mite structuri caracteriale. sînt pronunţate incorect. B. este
cu durata zilei de muncă, repausul, rile socioculturale. BIPOLAR, (în analiza facto- solidară cu crispări, grimase, pal-
orarul, munca în schimburi, re- rialâ), desemnează factorul care pitaţii. Se disting b. clonică, ex-
BIOMORFISM, interpretarea primată în repetarea primei silabe,
gimul de alimentaţie, deplasări, particularităţilor psihice ca fiin.l se manifestă în acelaşi timp cu
mod de viaţă. saturaţii atît pozitive cît şi nega- şi b. tonică, care constă dimpotrivă
determinate de particularităţi în dificultatea de a articula prima
BIOGEiNETIC, principiu for- morfologice constituţionale. 'l;e tive, în funcţie de variabilele res- silabă. în copilărie, se cunosc
mulat de Haeckel (1866), conform aici biotipologiile ce implică pective (C. Burt). în fiziologie, faze tranzitorii de uşoară b. în
căruia evoluţia individului re- orientări mai mult sau mai puţin termen folosit pentru a desemna legătură cu trecerile la nivele
produce treptele parcurse ante- biologiste. anumite celule ale retinei, celule mai complexe de limbaj. B. se
rior de speţele din care provine. BIONICĂ, disciplină ştiinţifică, care fac legătura între conuri şi poate transforma în logonevroză
Formularea concisă: ontogenia apărută recent, care se ocupă, cu bastonaşe. G. Polya a descoperit cînd se dublează cu o nevroză
repetă filogenia. Acest principiu studiul organelor, funcţiilor şi b. monosinaptice şi polisinaptice aferentă ei (E. Verza). Terapeu-
nu este pe deplin confirmat nici proceselor biologice, degajînd mo- difuze. Sistemul psihic uman este tica medicală se construieşte în
de embriologie; în rest are o va- dele ale lor cu scopul aplicării organizat b. în sensul opoziţiei raport cu cauzele ncurosomatice
loare foarte relativă. Astfel, ten- cunoştinţelor astfel obţinute in conştient-inconştient. Se vorbeşte ale b. Psihoterapia şi logopedia
tativa de a explica stadiile dezvol- tehnică prin crearea de noi sisteme încă de la \Y. Wundt despre ca- recurg la reeducare ortofonică,
tării intelectuale şi de personali- şi maşini cibernetice şi perfecţio- racterul bipolar al afectivităţii exersări de însuşire a ritmului
tate a copilului prin stadiile mari narea a diverse dispozitive. în termeni de stenic-astenic. debitului articulator, tehnici de
ale dezvoltării culturale a ome- BISOCIATIE, asociaţie între relaxare, măsuri de susţinere afec-
nirii 11 u a dus la rezultate conclu- BIORITMOLOGIE, studiul rit-
murilor biologice (de zi şi noapte termeni foarte îndepărtaţi ca sens tivă şi înlăturare a fricii de a vorbi.
(A. Koestler) şi aparţinînd unor
B
B schizofrenia. Se combate prin motivaţiei şi atitudinilor creative;
ISLACK-BOX, în cngl. cutie tratamentul bolii dar şi printr-un iniţierea cu tehnici de comuni-
Marş. seria că b. este viată care în grup); grupul acţionează
limil.jtj in I i t >ct tal" •-<. sistem de exerciţii speciale, me-
ISl.AZARL", J es ,|r slabiie, nite să organizeze, într-un ritm ca un stimulent pentru imagina-
si i ,il u! b. poate li o .uiom.i In; <!'• ţia fiecărui participant. Scopul
„ardere" ;i simţurilor, caracteri- dezvoltare, o leziune morfologică, din ce în ce mai rapid, activitatea
zat prin indiferenţă, insensibili- intelectuală, verbală şi fizică. Cu tehnicii: producerea unui număr
o tulburare biochimică etc. B. cît mai mare de idei (100—200)
tate, dezgust, oboseală. B. afec- are aspecte de tulburare subiec- sens de încetinire a mişcărilor
tivă şi murală intervine datorită (în boala lui Parkinson, epi- într-un timp foarte scurt (1/2 h —
tivă, implicaţii etico şi sociale. 1 h maximum). Principiile b . :
nesatisfacerii unor pretenţii exce- Xu există frontiere nete şi fixe în- lepsie) avem termenul de bradi-
sive sau a incapacităţii <le redre- hinezie, iar cu sens de încetinire 1) se caută cantitatea de, idei mai
tre b. şi sănătate; există şi modele mult decît calitatea lor; înregis-
sare în urma înfringerilor, a decep- cultural-sociale ale sănătăţii. a vorbirii datorată unei afecţiuni
ţiilor. Adevărată maladie morală, a sistemului nervos, bradilalie. trîndu-se un număr cît mai marc
Trebuie deosebite b. psihice (ne- de soluţii, pentru aceeaşi pro-
b. si: caracterizează prin absenţa vroze, psihopatii, psihoze) d<- BRA1LLE, alfabet pentru ne-
idealului, a elanului şi a capaci- văzători constituit prin combi- blemă, şansele de a găsi soluţia
tulburările psihice din bolile cu- cea mai bună sînt considerabile;
tăţii de muncă şi de luptă. rente (ex. în febră) sau de simpto- narea de puncte de la 1 la 6, dis-
Redresarea în urma insucceselor mele psihice ale bolilor, acciden- puse variabil într-un pătrat şi 2) nu se critică deloc; este nece-
este posibilă prin reducerea moti- telor etc. (ex. durerea) . putînd să fie perceput tactil. A sar ca „gardienii" gîndirii critice,
vaţiei şi prin fixarea altor scopuri, fost lansat în urmă cu mai bine temporar, să fie retraşi de la
mai apropiate, tangibile. B. afec- BOALĂ PSIHOGENĂ v. PST- porţile imaginaţiei, pentru ca
HOGEX1E de un secol de pedagogul Luis
tivă este semnul unei slabe per- Braille, el însuşi nevăzător. aceasta să se poată manifesta
sonalităţi. „Dragostea adevărată BOVARISM, atitudine de a- deplin, în totală libertate; jude-
nu se blazează niciodată" (V. preciere a propriei persoane, i- BRAINSTORMING, „furtună în căţile critice trebuie reţinute în
Hugo). dealizare de sine şi refuz al unii creier", în traducere liberă, a- momentul în care se produc idli
existenţe comune în condiţiile salt de idei; este o tehnică de noi; 3) se fac asociaţii pe baza
BLOCAJ, în neurologie, ob- creativitate colectivă, cea mai larg
strucţie la trecerea unui impuls imaginării romantice şi utopice a ideilor emise de alţii, orice idee
unui destin personal excepţional, răspîndită şi aplicată; iniţiatorul emisă în grup trebuie să servească,
într-o sinapsă sau articulaţie; ei este psihologul american A.
în psihologia activităţii şi învă- cu nimic justificat prin calităţile la stimularea imaginaţiei celor-
individului în cauză. B., termen Osborn. B. are la bază ideea că lalţi; ameliorările şi recombină-
ţării, moment de întrerupere şi cea mai bună soluţie în rezolva-
impermeabilitate la informaţii ce face aluzie la cunoscutul ro- rile ideilor emise în grup sînt
man al lui Flaubert, indică tot- rea unei probleme nu se obţine căutate; 4) imaginaţia liberă este
cauzat de suprasolicitare, şoc, — prin eliminări succesive, ci dim-
echivalent cu bariera psihologică: odată tendinţa spre plăceri şi si- binevenită, chiar dacă ideile noi
tuaţii elevate, în baza creditului potrivă, prin căutarea unui nu- par extravagante, absurde; cu
în psihanaliză, reţinerea con- măr cît mai marc de soluţii,
ştientizării unei idei sau estom- acordat imaginii romantice despre orice preţ trebuie ieşit de pe
sine şi prin atitudinea nerealistă „cantitatea generează calitatea". drumurile' bătătorite, cunoscute.
parea unuia din termenii conflic- Cum se obţine o producţie cît mai
tului. Kxistă b. de tip afectiv, faţă de lume şi faţă de propria Procedura de aplicare a b: 1)
existenţă. mare de idei? Prin: a) separarea managerul, care conduce grupul
cognitiv sau voluntar. momentului de geneză a ideilor
BRADIPSIHISM, simptom de (special instruit şi antrenat),
BOALA LUI LANGDON- (de ideaţie) de cel al evaluării anunţă problema de rezolvat;
DOWN v. MOXGOLTSM. desfăşurare extrem de lentă a lor (cenzura logică şi critică a
BOALA LUI PARKINSON v. proceselor psihice şi acţiunilor gîndirii); b) prin intermediul 2) reaminteşte cele 4 principii;
PARKIXSOXIS.M motorii. Bradilalia este vorbirea grupului, constituit şi antrenat 3) stimulează şi încurajează pro-
BOALĂ, categoria fundamen- anormal de lentă, cu intervale specific (nr. de membrii este ducţia de idei (una dintre metode
tală a medicinii, greu de definit; mari între cuvinte, avînd ca formă redus, 2—3, pîuă la 12; însuşirea fiind check-list, care conţine ver-
în b. găsim deficienţe de activitate extremă hradifazia. B. caracteri- şi exersarea procedeelor euris- be stimulative: augmentare, adi-
adaptare şi evoluţie a organis- tice şi de imaginare; cultivarea ţionare, multiplicări; etc., vezi
zează stările depresive, oligofre-
mului (şi, la om, a persoanei); nia., inixedemul, epilepsia şi uneori

94
B DICŢIONARELE ALBATROS

c
procedeele imaginaţiei creatoare); depresiune nervoasă, o ruptură
4) se consemnează în scris (prin sau zguduire a sistemului ncr\<r-
metode diferite) toate ideile emise BULSî RAHIDIAN, primii!
în grup; 5) o comisie de specia- segment ni trunchiului cerebra 1 ,
lişti în problema, evaluează şi situat în directa prelungire ;i
triază ideile, ierarhizîndu-le după măduvei spimirii. Deţine o fum -
valoarea şi aplicabilitatea 1< ţie de conducere a impulsuri Im
Inii psihologi (J.l\ Sol) rec nervoase şi o funcţie reflexa
manila folosirea metodei ,,lic Keflexele bulbare includ reflex,
dării care constă în actualizat somatice (tonice, mimice), vege
tuturor ideilor trecute Iezite talive (digesiive. circuiato; i<
problemă, înaintea şedinţelor de si somatovegetative (respi: :
b., considerînd că individul care torii, masticatorii, fonatoiii, ('.-
are unele idei, cunoştinţe despre deglutiţie. sucţiune e t c ) , de marc
problemă, este ,,blocat" pentru importanţă vitală.
a avea idei^noi. BULIM1E, simptom de foarm
BRAVADĂ, înclinaţie spre ma- continuă şi excesivă, mult din-
nifestări realizate cu unicul scop colo de necesităţile organice şi C. în psihologie se acordă cea
de a impresiona pe cei din jur, cauzat de o perturbare neuronsi- CACOFONIE (gr. kakopkonia -
sunete dezagreabile, neplăcute), mai mare însemnătate determi-
impunînd „admiraţiei" propria liică. Se presupune că, de cele nărilor calitative a fenomenelor
persoană. Frecventă la adolescenţi mai multe ori, b. apare ca o ten- corelaţii întîmplătoare de sunete
sau cuvinte (oral şi scris) care şi se are în vedere nivelul la care
b. în perioada tinereţii şi după dinţă de supracompensarc a acestea se produc. C. mai are şi
aceea, este semn al ininaturităiii. unor stări de frustraţie afectivă. produc asociaţii inestetice, ne-
plăcute. semnificaţia de însuşire în genere
BREAK-DOWN, termen, 'de Se întîlneşte în stările nevrotice. sau de însuşire pozitivă. Astfel
BUMERANG, în teoria comu- CALITATE, categorie filosofi- psihologia şi caracterologia stu-
ongine cngleză-americană, ce că în cuplu unitar cu cantita-
desemnează o scădere a capacităţii nicaţiilor şi a relaţiilor umane — diază însuşirile sau (şi) calită-
defineşte situ?.ţia cînd acţiunea tatea dar deosebită de aceasta tăţile stimulilor şi semnalelor sen-
nervoase a subiectului, prăbuşi- de persuasiune sau schimbare a prin faptul că se referă la carac- zoriale, ale proceselor psihice,
rea acestuia în marasme de ordin atitudinilor are efectul UIYII-> teristicile de conţinut ale obiec- c. intelectuale, afective, voliţio-
moral sau fizic, în angoase, de- celui dorit (repercusiunile, sint telor şi fenomenelor, exprimă nale, morale etc.
primare sau derută. Generic, o asupra „emiţătorului"). sinteza laturilor şi însuşirilor lor
esenţiale, prin care acestea se CALM, stare psihică de echili-
definesc şi se deosebesc de alte bru bazată pe autocontrol, dozare
obiecte sau fenomene. Determi- a excitaţiei şi de evitare a ener-
nările calitative sînt mult mai vării, panicii şi deznădejdii. A fi
stabile şi semnificative decît cele c. înseamnă a lua decizii adecvate
cantitative. Totuşi, între acestea situaţiei concrete de viaţă fără
două fiind o unitate caracteris- a pierde echilibrul şi, deci, a es-
tică pentru orice obiect sau fe- tima exact consecinţele pozitive
nomen (inclusiv cele informaţio- şi negative ale situaţiei date.
nale şi psihice), c. nu este inde- CANAL DE COMUNICAŢIE,
pendentă de cantitate. Dialectica cale, traseu structurat, de na-
susţine că acumulările cantitative tură fiziologică sau tehnică, prin
duc la transformări calitative. Orice care se. transmit mesajele informa-
transformare este şi o mutaţie a ţionale cu o anumita viteză. Ana-

97
— Dicţionar de psihologie
lizatorii sînt, de pildă, consideraţi, CAPACITATE, sistem de însu-
în psihologia cibernetică, drept şiri funcţionale şi operaţionale în mite condiţii. C. poate deveni o psihice, caracteristice pentru in-
c.de c. uniune cu deprinderile, cunoş- manifestare constantă a compor- divid- în sens restrictiv, c. apare
CANALIZARE, tendinţa de a tinţele şi experienţa necesară, tării, formind tipul de mu nesta- ca iun/cu al jtcyionalitâlu, intru-
canaliza trebuinţele înspre gra- care duc la acţiuni eficiente şi tornic în dorinţe şi acţiuni, cu cît exprimă alît partea profund
tificaţii specifice, fixe. S. Murphy de performanţă. C. este întot- lipsă de stabilitate a comporta- individuală cit şi valoarea morală
(1946) a aplicat termenul de c, deauna demonstrată şi demonstra- mentului. Cauzele c. sînt variate. personală. Profil psilionioral,
împrumutat de la P. Janet, bilă prin fapte, spre deosebire de La copil rezidă, în special, în evaluai după consistenţă şi stabili-
acestei tendinţe universale. El aptitudine, care după un sens educaţia greşită. Observaţiile tate. Uzual se califică un om amo-
crede că aceste dorinţe dobîndite mai vechi, reprezintă numai un psihopedagogie^ relevă incidenţa ral sau imoral ca fiind „fără carac-
pot fi diferenţiate de reflexele segment al C, respectiv, însuşirile foarte mare a c. la copilul unic. ter", sau. mai precis, ca avînd un c.
condiţionate, odată ce nu pot fi potenţiale ce urmează să fie puse la cei crescuţi de rude, îndeosebi rău. In c. se distinge formă şi
în valoare. de bunici (care îi răsfaţă, le sa- conţinut, după A.CV. Kovaliov,
anulate decît rar sau niciodată. tisfac toate dorinţele, cedează forma constind din temperament,
Ca dovadă aduce faptul că, deşi CAPACITATE DE ADMISIE,
cantitatea de informaţie detecta- la toanele lor). Poetul german voinţă şi deprinderi, obişnuinţe,
putem înlocui c. vechi cu unele H. Heine, spunea că se face un iar conţinutul cuprinzînd moti-
noi, exista o tendinţă de revenire tă şi transmisă, în unitatea de
timp, de către analizator în cali- mare rău copilului dacă se ce- vele, convingerile, atitudinile,
la satisfacţiile originale cînd sîn- dează la c. lui. Uneori c. apar ca concepţia personală de viaţă. Fiind
tem sub stress. Altă dovadă ar fi tatea sa de canal de comunicaţie.
Este diferită pentru fiecare anali- rezultat al cerinţelor inegale, in- în esenţă etic, conţinutul nu se
in tehnica de regresie hipnotică, constante, contradictorii ale pă- reduce la aceasta implicînd şi
în care un individ este apt să-şi zator, dar nedepăşind aproxima-
tiv 10 biţi, limită peste care recep- rinţilor. Alteori, au un caracter dimensiuni socioumane neutrale.
regăsească întregul nivel compor- temporar apărînd ca o manifes- Unitatea c. realizată variabil şi
ţia senzorială este perturbată. în
tamental de la o anumită vîrstă. genere este capacitatea unui sis- tare a unui sistem nervos slăbit diferenţial, rezulta din interpene-
S. Murphy priveşte c. ca pe un tem de a recepţiona şi transmite (surmenaj, boală). De cele mai traţia formei şi conţinutului
aspect important al dezvoltării informaţia. multe ori, c. copilului dispar (Utitz) şi din coarticularea în sis-
personalităţii. Există şi o tendinţa după o anumită vîrstă, ca rezul- tem ierarhic a comportamentelor
contrară pe care S. Murphy o CAPRICIU, tendinţă impulsivă, tat al antrenării in munca şcolară (G. Allport). I.P. Pavlov consi-
consideră ca fiind la fel de impor- dorinţă sau acţiune, care apare sau productivă (la adolescent), dera c. un aliaj din trăsături
tantă — trebuinţa de noutate, pe neaşteptate în comportamen- a formării trăsăturilor pozitive înnăscute şi dobîndite. în con-
varietate şi aventură. Aceasta tul unui subiect şi care are un de caracter. Forme maximale de stituţia C. astfel de particularităţi
ajută în asigurarea unei diversi- caracter nemotivat, neprevizibil c. sînt frecvent întîlnite şi în native sînt însuşirile de tip de
şi schimbător. Se obsevă la unele boli mintale (isterie, psiho- sistem nervos, organizarea instinc-
tăţi în c. trebuinţelor. La în- unii subiecţi care „din senin" îşi
ceputul vieţii toţi oamenii sînt patii). tivă ş.a. Totuşi acestea nu sînt
schimbă comportarea, prezintă decît premise naturale (B. Ana-
asemănători din punct de vedere variaţii mari în atitudinile lor, CAPTAŢIE (lat. cuplare - a
bazai, odată ce sînt dotaţi cu niev) şi esenţa constituirii carac-
manifestă dorinţe lipsite de sens, lua în stăpînire), operaţie şi ati- teriale constă în depăşirea sau
mecanisme fiziologice similare — comit fapte nechibzuite, îşi schim- tudine de luare în posesiune ex-
dar pe măsură ce cresc şi în luarea în stăpînire — prin encul-
bă brusc hotârîrile fără o argu- clusivă a unor obiecte sau per- turaţie, modelare, — a trăsăturilor
contact cu diferite influenţe, cul- mentaţie raţională etc. Asemenea soane şi aceasta manifestînd vio-
turale şi personale, dobîndesc native. încă L. Klages definea c.
manifestări sînt întîlnite, în spe- lenţă şi mărginire egoistă. ca „voinţă moraliceşte organizată".
moduri din ce în ce mai specifice cial, la copil, datorită nedezvol-
şi divergente de satisfacere a CARACTER, veche denumire C. rezultă din însuşirea relaţiilor
tării formelor de inhibiţie internă, dată individualităţii psihice, con- sociale, astfel elaborîndu-se moda-
trebuinţelor. Cu alte cuvinte, sau la persoanele cu un psihic siderată în ceea ce are ca distinc-
motive identice sînt canalizate lităţile active de raportare la
labil, cu voinţă slabă sau cu o tiv ca structură sau tipar (etim.) lume şi la sine. înţelegerea ştiin-
in diferite moduri. emotivitate exagerată. In anu- ce se imprimă constant compor- ţifică a c, corespunde tezei înar-
tamental. Ansamblul însuşirilor

99
patru grupe de atitudini propuse ca în c. să se distingă însuşiri
xiste despre esenţa umană ca sau revoluţionară, paseist! sau de 13. Ananiev: faţă do socie- ce exprimă orientarea .şi altele de
totalitate a relaţiilor sociale. C. proiectivi. în cea mai mare mă- tate, faţă de muncă, faţă de ordin voluntar. Multitudinea ati-
ei te o formaţiune de personali- sura însuşirile caraettriale sînt oameni şi faţă de sine. C. trebuie, tudinilor expresive definesc bo-
tate, dubîndită în condiţiile va- derivate dintr-un fundament exis- sâ fie distins de aptitudini şi găţia c. iar forţa de impunere a
riatelor împrejurări de viaţă pe tenţial şi au, de regulă, o anumită capacităţi, care se referă la ac- atitudinii se apreciază ca fermi-
care subiectul le parcurge. ])e semniticaţie socioumană şi mo- ţiuni şi reprezintă numai valori
aceea explicarea optimă a originei rală. De aceea, în raport cu con- tate. Aceasta nu trebuie însă
C. unuia sau altuia dintre indivizi ţinutul, descrierea constituţiei psi- instrumentale. Este insă evident confundată cu rigiditatea ce apare
rezidă în analiza biografică, <l;\r hologice a C. nu poate prezenta că atitudinile, ca trăsături de c, ca un defect de adaptare şi ca
ţinînd seama de fondul sociocul- decît o importanţă secundară. nu există şi funcţionează dispa- un fenomen de stagnare in evo-
tural în care individul s-a dez- Cuprinderea integrală a e. şi rat, ci sînt în interacţiune, în- luţia c. Dinamica c. exprimă
voltat. Antropologia culturală a tratarea lui concretă este faptul chegînd global un sistem cu continua racordare la lumea valo-
demonstrat că între structura cel mai important Jn ordinea cu- o dinamică infra- şi interspecifică. rilor prin intermediul interacţiu-
limbii, a moravurilor, credinţelor noaşterii omului. în acest scop H. Eysenck notează chiar că nilor infracaractcrialc şi a modi-
colectivităţilor şi structura c. in- este necesar ca ţinîndu-se seama relaţiile din!re atitudini pot fi ficărilor interne se sprijină totuşi
dividuale este o relaţie de izo- de esenţa umană să se definească mai importante decit înseşi atitu- pe o structură mai mult sau mai
morfism întrucît c. se modelează unitatea componentă a c. şi să dinile luate fiecare în parte. Se puţin stabilă. în psihologie stu-
după ceea ce obiectiv sînt mode- se găsească un model adecvat pune astfel în evidenţă emer- diul structurii sau organizării
lele culturale (G.H. Mead, A. întregului. Pornind de la înţele- genţa sistemului caracterial. C. caracterialc ocupă un loc foarte
Kardiner, R. Linton). Se distinge gerea marxistă a problemei, V.N. este' socotit a fi cu atît mai pu- important. în primul rînd se
o personalitate de bază, caracte- Measişcev propune conceptul de ternic cu cît individul nu este pune problema, aparent simplă,
ristică pentru respectiva comuni- relaţie sau atitudine care este sugestionabil (H. Eysenck), nu a inventarului de trăsături sau
tate şi una de statut, suprapusă operatorii! atît în domeniul social este dominat de situaţii ci se atitudini proprii oricăruia dintre
primei şi exprimînd poziţia su- cît şi în cel al comportamentului impune prin atitudinile sale îm-
biectului în sistemul social, de individual. în c. intră atitudini prejurărilor. Aceasta depinde nu subiecţii adulţi sau unui subiect
unde şi atitudinile sale. Totuşi ce se disting prin electivitate, numai de sensul motivaţional al considerat la modelul statistic
aceste interpretări rămîn super- constanţă, generalitate, dinamism, atitudinii, ci şi de mecanismele mediu. Cercetările asupra nomen-
ficiale atît timp cît nu se ţine corespunzînd unei semnificaţii, adecvate lor, de efectuarea habi- clatorului de trăsături de c.
seama de infrastructura econo- deci reprezentînd o valoare psi- tuală _şi voluntară (V.N. Measiş- şi a variaţiilor lor posibile s-au
mică, de orînduirea socială şi hică, în acest sens R. Linton cev). în consecinţă, întreg siste- finalizat prin liste ce inventariau
poziţiile de clasă (L. Seve). propune termenul de atitudine- mul c. va dispune de un sector peste 15 mii de însuşiri de c.
Aceasta pentru că omul îşi struc- valoare. C. trebuie deci înţeles orientativ şi de altul efector (X. (Fr. Baumgarten, G. Allport,
turează modul său de a fi nu în ca un sistem de atitudini proprii Levitov), de unde necesitatea con- Ph . Vernon). Problema dacă
afara ci înăuntrul relaţiilor so- subiectului, exprimate de el con- siderării atît la nivelul fiecărei ati- toate trăsăturile de ordin carac-
ciale printre care cele mai impor- stant în comportament, avînd o tudini de tip caracterial, cît şi a terial relevate de experienţa ome-
tante sînt cele de producţie, de, relevantă semnificaţie social-u- întregului c, a sensului valoric nirii sînt sau pot fi proprii fiecă-
muncă. Motivele, scopurile, inte- mană şi definindu-l individual al orientării şi al capacităţii de ruia dintre indivizi iese din cîm-
resele, aspiraţiile, sentimentele, pe subiect din punct de vedere traducere în viaţă a ei, oricare ar pul investigaţiilor experimentale
integrativ —, atitudinile sînt ge- axiologic. Este ceea ce ne trimite fi rezistenţele interne sau externe şi se înscrie în cel al interpre-
nerate de relaţiile sociale şi ac- la conţinutul c. exprimat şi pro- (consecvenţă şi formă morală). tărilor de Antropologic filosofică.
tivitatea afectivă a subiectului. bat numai prin comportament, Consistenţa c. este evaluată prin Aceasta cu atit mai mult cu cit
După orînduirile sociale, c. poate prin fapte (Marx) şi ne obligă aceea că omul nu desparte fapta aici intervine nu numai surpriza
dobîndi o orientare individualistă să acceptăm ca definitorii pen- de vorbă. Este totuşi probabil
sau colectivistă, conservatoare tru om, ca fiinţă socială, cele unui număr foarte marc de tră-

101
100
C
saluri, dar şi dificultatea admite- blema axiologică nu ţine de exis- turi sau factori de c. ce trebuie CARACTEROLOGIE, disdpliu-
rii coexistenţei unor trăsături de tenţa acestora, deci şi a celei nega- să fie studiate şi evaluate corela- nâ care pe ocupă cu studiul ca-
sens contrar (bun-rău, egoist-al- tive în raport cu cea pozitivă, tiv, ponderal pentiu a. furniza lactctelor şi îndeosebi de clasifi-
truist etc.) care s-ar părea că sînt dczirabilă, ci constă în modul în carea lor; stabilirea de tipologii,
o informaţie edilicatoaie, sub ra-
în relaţie de incompatibilitate care se rezolvă conflictul în sensul după anumite criterii, este obiec-
portul necesităţilor sociale, asu-
logică. Dacă vom concepe geneza de echilibrare, dominanţă şi su- tivul principal al c, integrîndu-so
pra individului. Odată cu aceasta
şi dinamica c. într-un sens dia- bordonare, cu alte cuvinte, care astfel în psihologia diferenţială.
trţbuie să se ţină seama de varie-
lectic va trebui să admitem că dintre trăsături devine stabil regla- Are sens apropiat de tipologia
fiinţei umane, ce se constituie tatea ierarhizării miilor de tră-
torie şi deci, caracteristică pentru sături în c. individual, ceea ce la individuală.
ea personalitate prin asimilarea subiectul în cauză. Această ordo-
totalităţii relaţiilor sociale şi uma- unul este cardinal la altul putinii CARACTEROPATIE, trăsătură
nare şi ierarhizare este strîns le- fi secundar ş.a.m.d. Formal-sta- sau un complex de trăsături
ne, nu-i poate fi cu totul străin gată de relaţiile afective ale subiec-
— aşa cum afirma Terentius •-- tistic, combinaţiile şi aranjamen- caracteriale anormale, prezentate
tului, mai ales de vîrstă juvenilă, tele a mii de trăsături ne furni- la un subiect normal mintal şi
nimic din ceea ce este uman. de modelele la care el se confor-
Luarea în stăpînire a propriei zează o idee despre imensele care influenţează negativ com-
mează. G. /Yllport clasifică tră- posibilităţi de diferenţiere. Aceste portarea socială. Anomaliile pot
individualităţi şi autoreglajul în săturile de c. în: cardinale, cen-
problemele majore ale existenţei, combinaţii ierarhizate şi dinamice viza atît trăsăturile rezultate din
trale şi secundare,. Primele sînt sînt însă determinate social-isto- orientarea subiectului (atitudi-
ceea ce este în esenţă c, nu este atitudini permanent directoare ce
posibilă fără contracararea unor ric şi biografic. C. nu este numai nea faţă de societate, muncă şi
domină, integrează şi contro- determinat de împrejurări ci prin faţă de sine) cît şi trăsăturile
tendinţe opuse, fără luptă internă
lează pe toate celelalte. Se reia însuşi modul său de dezvoltare voluntare ale caracterului. Ele
şi depăşire progresivă a unor ten-
astfel tema calităţii-stăpîne, de- este şi autodeterminat în sensul se manifestă prin greutăţi în
dinţe ce apar stabil^ sau tranzi-
finitorii pentru un c. pe care l-au autoeducaţiei. Un dicton chinez adaptarea socială, prin tendinţa
toriu ca nonvalori. în fapt, ati-
tudinile pozitive nu se pot forma afirmat umaniştii francezi şi 1-a este ilustrativ: „semeni fapte şi la certuri şi neînţelegeri cu mem-
şi dezvolta dedt în legătură şi pus în evidenţă literatura. Tră- brii colectivităţii, prin nestator-
culegi deprinderi, semeni deprin-
împotriva celor evaluate ca nega- săturile centrale, mai numeroase nicia în ocupaţii şi schimbarea
deri şi culegi un caracter, semeni
tive. Virtutea se opune senzuali- la subiect, sînt totuşi proeminente frecventă a locului de muncă,
caracter şi culegi un destin".
tăţii, raţionalitatea şi stăpîni- la el, contribuie la definirea pro- acte de indisciplină, impulsivita-
CARACTERIAL, atribuit a
rea de sine impulsivităţii, al- filului acestuia, întrucît apar în te, dezordine, huliganism etc.
ceva ce ţine nemijlocit de carac- Tulburările caracterului sînt întîl-
truismul-cgoismului ctc. Deci, on- prim planul conduitei sale şi per- ter şi reprezintă o manifestare
tologic, coexistenţa în termeni mit previziuni (K.B. Cattell). Tră- nite în special în psihopatii. După
a acestuia. In sens restrîns, după H. Ev, c. este rezultatul reducţiei
de contradicţie a atitudinilor opuse săturile secundare sînt foarte uzanţele limbajului psihologic
nu numai că este posibilă, dar numeroase, cuprind tot restul caracterului la o singură trăsă-
francez, ceea ce reprezintă o per- tură ce domină total şi subordo-
este şi legică. A. Vedenov susţine inventarului amintit şi sînt prea turbare de caracter (agresivi-
că, în ansamblul său, c. funcţio- puţin „vizibile", au o existenţă nează sau anihilează pe celelalte,
tate, încăpăţînare, instabilitate devine tiranică şi se impune inva-
nează în baza unor contradicţii minoră şi latentă. Iile alcătuiesc morală, înclinaţie spre fraudă)
dialectice constînd din discor- un fundal al c. care se defineşte, riabil în conduită; se ajunge ast-
şi se exprimă în imposibilitatea fel la un profil caricatural, de
danţa şi confruntarea continuă în principal, numai prin identi- sau dificultatea copilului sau tî-
a aspiraţiilor şi posibilităţilor, a ficarea trăsăturilor cardinale şi regulă, c. exprimîndu-se în per-
nărului de a întreţine relaţii nor- versiuni şi obsesii.
autoaprecierii şi aprecierilor celor- centrale. Astfel c. se prezintă male cu cei din jur. C. sau defi-
lalţi, a autoexigenţelor şi exigen- ea, un sistem ierarhizat ce ar CARDINAL, calificare dată de
cientul moral poate fi reeducat
telor adresate subiectului s.a. putea fi reprezentat: prinlr-o pi- G. Allport acelei categorii de
în baza unor atente examinări
Revenind la cuplurile de trăsă- ramida, l'nii caractvrologi alcă- trăsături de personalitate care.
psihologice şi a aplicării unor
turi opuse trebuie spus că pro- tuiesc liste de 100 -200 de trăsă- ocupă un loc dominant în rîndul
măsuri psihomedicale.
celorlalte, controlîndu-le si inte-

103 103
grîndu-le. La fiecare individ nu pabil de acţiuni precis orientate febră, disfuncţii vegetative, modi- pe bolnavi în starea de hipnoză şi
pot fi decît una sau doua trasaturi si bine coordonate. Simptom ii ficări în formula sanguină, ure- le permitea să-şi exteriorizeze
cardinale şi definitorii pentru res- isteriei şi al unor focare de tie.- mie. <"• po?.i:e fi provocată şi < onfhcUlo. S. 1'ivud ronunţă la
pectiva individualitate. menţă. experimental prin substanţe psiho- hipnoză şi propune metoda psiha-
CARENŢĂ AFECTIVĂ (\VI- CÂTAMNEZĂ, operaţia de sin- disleptice. nalitică, în doctrina si terapeu-
TAMINOZ'Ă AFECTIVĂ), stare teză şi reorganizare a datelor CATEGORIE fer. katigorein - tica psihanalitică, fenomenul şi
rezultata din insatisfacerea nevoii privind evoluţia bolnavului şi a a afirma), noţiune filozofică fun- metoda c. ocupă un loc central.
de asistenţă afectivă, mai ales maladiei. Termenul este folosit damentală care exprimă pro- Aducerea în conştiinţă şi analiza
la vîrsta copilăriei. Privarea de mai ales în psihiatria infantilă. prietăţile esenţiale, laturile şi conflictelor complexelor, tensiu-
asistenţă maternă a copilului poate C. este menită să călăuzească legăturile cele mai generale ale nilor nevrotice, produc, după
duce la perturbarea şi frînarea terapia şi să permită prognoze obiectelor şi proceselor existen- S. i'reud, un efect de destindere.
dezvoltării somatice, psihice şi asupra evoluţiei subiectului şi ţei obiective şi subiective în Efectul de C. se obţine şi prin
intelectuale. S-a constatat con- posibilităţilor sale de adaptare continuă transformare; concep- proiectarea subiectului în acţiu-
tribuţia c. a. la regresiunea min- socială. tele de gen, de maximă genera- nile şi produsele sale. Psihodra-
tală, la apatie şi la deformări CATATIMIE, modificare subi- litate; orice concepte supraordo- ma, iniţiată de J. Moreno, duce
caracteriale ce pot duce la delic- tă a stărilor afective către una nate altora pe care le cuprinde la aceleaşi efecte de descărcare
venta juvenilă. din extreme, fie depresiune, tris- şi controlează. Fiecare ştiinţă îşi a tensiunilor. S. Freud scria în
CÂRFOLOGIC, calificarea simp- teţe, apatie, fie euforie şi exube- are C. ei, un sistem de concepte 1895; „Se presupunea că simpto-
tomului constînd din agitarea ranţă. la care se face mereu referire în mul isteric lua naştere cînd ener-
permanentă a degetelor simulînd CATATONIE (de la cată - investigaţii şi interpretări. în psi- gia unui proces psihic nu putea
diverse gesturi adresate unor o- prepoziţie ce semnifică o distri- hologie, poziţii de C. ocupă: să ajungă la elaborarea conştientă
biecte imaginare. buţie şi tonus-ioriă., tensiune), acţiunea, funcţia, procesul, starea, şi era dirijată către inervaţia
CATABOLISM, termen desem- sindrom complex, de ordin psiho- informaţia, operaţia, structura, corporală (conversiune)... Vindeca-
nînd (global) procesele de deza- motor, implicînd forma inerţiei însuşirea ş.a. Prin generalizare, rea era obţinută prin eliberarea
similaţie opuse celor asimilatorii. sau stuporului c. (apropiat de orice acte psihice inclusiv percep- afectului deviat şi prin descăr-
Predominanţa c. condiţionează catalepsie) şi forma acceselor mo- tibile şi reprezentările, schemele carea sa, pe căile normale (ab-
după Viola,' N. Pende, E. Kret- torii paroxiste. Bolnavul trece, motorii sau verbale etc, devin rencţie)". După Laplanche şi
schmer, constituţii somatice as- pe neaşteptate, de la o formă la categoriale. Pontalis c. constă în rememorarea
tenice, dar dispunînd în plan alta şi aceasta, fie pe fondul con- CATENAR, în formă de lanţ; sau reintroducerea în cîmpul con-
comportamental de mare exci- ştiinţei clare, fie în condiţii de reflex sau activitate psihică cu ştiinţei a unor experienţe subadia-
tabilitate, sensibilitate şi acti- obnubillare, se manifestă prin verigi interconectate. La om, acti- cente simptomelor patologice dar
vism. rigiditate, negativism, mutism, vitatea neuropsihică este aproape care au fost uitate întrucît au
anorexie, parabulie în alternanţă întotdeauna c. şi organizată sis- fost refulate de către subiect.
CATALEPSIE (gr. katalepsis - Evocarea şi retrăirea acestor a-
a rămîne), stare anormală, con- cu supraexcitare, furie, agresivi- temic.
tate maniacală, urlete, e. este un mintiri cu mare intensitate dra-
statată în somnul hipnotic şi în CATHARSIS (gr. katharsis - matică oferă subiectului ocazia
cazul unor maladii psihice sau simptom tipic pentru schizofre- purificare), operaţie de descăr-
nie (mai ales, forma catatonică), de a se exprima şi de a-şi descărca
somatice, care constă din len- care şi eliberare, după sensul energia pulsională, investită ori-
toarea, inerţia şi lipsa de inde- dar intervine uneori şi în ence- originar, datorat lui Aristotel,
falite, toxicoze, febră tifoidă ş.a. ginal în experienţa traumatizantă.
pendenţă a activităţii muscu- care constatase că identificarea Metoda c. este indispensabilă
lare şi psihice. Subiectul este Se disting: c. lucidă şi c. oneroidă, dintre spectatori şi personajele
şi deasemenea c. ' Hrzie care oricărei cure psihanalitice dar
parcă' înţepenit, păstrează, ase- teatrale duce la efecte de purifi- nu o epuizează pe aceasta.
-menea unei figurine de ceară, apare prima dată la vîrsta adultă. care şi relaxare. In psihiatria
mişcările care i se imprimă, Cea mai gravă formă este c. modernă, metoda c. a fost intro- CAUZALGIE (gr. kaussi - ar-
dovedeşte mutism şi este inca- „mortală" care este însoţită de dusă de Breuer, care introducea dere, algos — durere), durere us-

104 105
c ţiunii apare ca un determinant
turătoare cauzată de trauma ner- ce, în acelaşi stadiu intervine ferenţială, pedagogică şi indus-
vilor periferici conţmind fibre c. mora/a,artificialistă şi animista. direct şi imediat. tria/ă c. şi metoda cazului dobîn-
simpatice. în al doilea stadiu se evoluează CAZ, abstracţie metodologică desc_ o tot mai mare extensiune.
CAUZALITATE (aspect res- către c. obiectivă, apelîndu-se la constînd în izolarea unui individ CĂUTARE, formă de compor-
trîns al determinismului, pre- forţe din ambianţă, la c. me- — considerat reprezentativ — tament investigativ-explorator ba-
luat în ştiinţele umane după dintr-o categorie bine delimitată zată pe o anumită motivaţie de
canică (contacte şi impulsuri), pentru a încerca definirea şi ca- cunoaştere şi avînd ca scop sta-
modelul fizicii clasice), defineşte pentru ca apoi să se treacă la c. racterizarea categoriei. Metoda c. bilirea contactului cu obiectul
existenţa unei relaţii univoce şi prin generare (lucrurile nasc alte- a fost iniţial folosită în medicină, şi identificarea lui, utilizînd în
directe între cauză si efect. In le asemănătoare) şi la C. prin iden- dar apoi a dobîndit o largă răs- acest sens diverse mijloace. Com-
această acţiune, c. este revilali- tificarea substanţială sau prin pîndire şi în ştiinţele sociale şi portamentul de c. este implicat,
zată, în prezent, ceea ce nu în- constanţa substanţei. Se adaugă umane, creîndu-se o disciplină a cu necesitate, în creativitate.
seamnă negarea existenţei unor c. prin condensare şi rarefiere, analizei de c. Teoria c. studiază în mod formal-
cauze inteligibile în viaţa uma- prin condensare atomistică şi abstract legile şi particularităţile
nă, ci doar faptul că legătura CAZUISTICĂ, sistem de inves-
prin relaţii spaţiale. în stadiul tigaţii, analize şi practici centrate acestui comportament complex
acestora cu efectele lor nu poate următor c. se referă la posibil pe cazuri particulare, individuale. şi îşi propune să determine de-
fi stabilită mecanic, ci statistic. şi se bazează pe operaţii deductive. Ansamblul datelor şi învăţă- pendenţa elementelor geometrice
în cercetarea c. vieţii psihice tre- Referindu-se la c. a posibilului mintelor extrase din studiul ca- ale c, adică dispunerea şi de-
buie avute în vedere nivelele operator. J. Piaget arată că aces- zurilor servind pentru înţelegerea plasarea, în spaţiu, utilizînd me-
de c, principala diferenţiere fiind ta „se manifestă sub forma unui şi rezolvarea unor noi cazuri. tode bazate pe teoria probabili-
între cauze externe şi cauze in- fel de acţiuni a schemelor im- Originar, acest sistem de lucru a tăţilor. Se află astfel, densitatea
terne, în aceeaşi ordine de idei plicite asupra operaţiilor expli- fost utilizat în seminaritle de probabilă de repartiţie a obiecte-
trebuie avută în vedere relativi- cite, acestea fiind determinate nu morală teologică. în epoca mo- lor în limitele date ale vitezelor,
tatea raportului cauză-efect, un numai de actele de gîndire e- dernă C. a devenit modalitate prin- drumurilor, şi poziţiilor reciproce.
fenomen psihic x putînd fi cauză cipală a teoriei şi practicii medi- Odată stabilită legea de repartiţie
a fenomenului psihic y, dar totoda- fectuatc în momentele ce pre- a obiectelor şi de apropiere a
cedă operaţia nouă, ci prin tota- cale, conform principiului: nu exis-
tă efect al fenomenului psihic Z. în tă boli în genere ci numai bolnavi agenţilor de c, pînă la distanţa
plus, trebuie considerată existenţa litatea cîmpului operator con- de contact cu acesta, se trece
stituit prin operaţiile posibile. individuali. în secolul nostru,
circuitelor cu reacţie de feedback din iniţiativa unui grup de la la stabilirea probabilităţii obţinerii
care pot face ca un fenomen A Considerînd interrelaţia dintre c. Universitatea Harvard, c. a fost contactului sau a descoperirii
să fie cînd cauză, cînd efect şi constanţă, J. Piaget arată că c. introdusă în pedagogie, prevăzîn- obiectivului în două condiţii:
al fenomenului B. Determinările ,,este de conceput ca fiind însăşi du-se cercetarea cît mai completă şi contact discret sau prin impuls
cauzale sînt catenare şi irever- inteligenţa, întrucît aceasta se îndelungată a comportamentelor şi urmărire neîntreruptă. O altă
sibile. Gîndirea se dezvoltă trep- aplică relaţiilor temporale pe care individuale în anumite situaţii problemă a teoriei c. o constituie
tat pentru a surprinde relaţiile le organizează într-un univers educaţionale. Metoda cazului este determinarea celor mai favora-
obiective de c. J. Piaget a studiat durabil". Prin gîndirea cauzală nu folosită şi în industrie şi calificări bile combinaţii de repartizare a
geneza gîndirii cauzale, relevînd este epuizată cunoaşterea rela- de orice fel. Studenţii, acţio- eforturilor d e c . Se urmăreşte re-
stadiile şi formele acesteia. în- ţiilor necesare, obiectiv existente nînd în grup, sînt puşi în faţa partizarea de aşa manieră a
tr-un prim stadiu, calificat ca pentru că determinările au şi alte unor cazuri cărora trebuie să le posibilităţilor de c, îneît acestea
precauzal, copilul substituie cau- forme decît cea a c. analizeze variabilele, structura şi să amplifice probabilitatea de
zele obiective prin altele subiec- dezvoltarea pentru a le înţelege descoperire a obiectivului. în
CAUZĂ INTERNĂ, desemnea- teoria c, sînt stabilite metode de
tive oferind explicaţii prin moti- ză, după Michotte, motivul care, şi a degaja cu ajutorul instruc-
vaţie, finalitate, aparenţă, par- torului un?lc relaţii ştiinţifice determinare a maximului proba-
deşi implică asimilarea unor con- bilităţii de C. Cunoaşterea con-
ticipare proprie sau scheme magi- diţii externe, în declanşarea ac- (R. Mucchielli). în psihologia di-

106 101
diţiilor în care are loc acest CENESTOPATIE, tulburare a
cenesteziei (sensibilităţii vijecra-
c
maxim, permite obţinerea unei c. perceptivă, în efectuarea unor fectuate prin ,,rotire" completă, i'n
repartizări optime a eforturilor. lei. caracterizată prin apariţia raţionamente asupra unor situaţii vederea delimitării valorilor cen-
CECITATE, orbire, lipsă inte- unor stări organice penibile (de date, hiîndu-sc în considerare nu- trale.
grală sau parţială a vederii; la o senzaţie de jenă şi rea fum mai anumite raporturi dintre cele CENTRU DE INTERES, metodă
prin extensiune, absenţă şi a ţionalitate pînă la apariţia uiim ce caracterizează situaţia în an- introdusă în pedagogie de De-
altor funcţii scn/oriale sau co- senzaţii neplăcute de furnicături samblul eişi negiijîndu-se sau igno- croly, constînd din axarea tutu-
municative. CauzeU; c. constau arsuri cto.j, impresii generale sau rîndu-se celelalte raporturi în joc: ror cunoştinţelor asupra unui
în afectarea aparatului ocular, locali/.ate şi cărora dacă nu li de pildă în situaţia în care avem obiect care interesează pe copil.
a căilor aferente sau a centrilor se pol găsi semne obiective, li si- de-a face cu două mobile care Ystli-I, în primele clase, cunoştin-
do proiecţie corticală. Se disting: atribuie semnificaţii de simptonie se deplasează pe traiectorii rec- ţele de limbă, matematică, geogra-
C. pentru forme şi alte însuşiri ale unei pre/.umptive maladii so- tilinii, paralele şi inegale, cu punc- fie, biologie sînt comunicate prin
spaţiale, C. cfonuilicd sau acro- matice. Pupre socoteşte că c. te de plecare şi de sosire distan- studiul empriric al localităţii na-
matopsie, c. di iu ud sau nietaio- relevă o p-uhopalie. C. este şi u\\ ţate, dar la o distanţă mai mică tale sau a altor realităţi unitare.
pie şi c. ii'icluni'i sau hemera- simptom al unor nevroze aste- decît cea iniţială, deplasarea fă- Se porneşte deci de la ceea ce
lopie. C. este corticală cînd sur- nice. cîndu-se pentru ambele mobile este familiar şi monolit.
vine în urma traumatizării arii- CENTILĂ, perceutiiă, unitate în acelaşi timp (mişcări sincrone), CENTRU NERVOS, nucleu for-
lor 17, 18 şi 19 din occipital. de măsură folosită în diverge situaţia care reproduce acţiunea mat din grupe neuronale situa-
Charcot şi apoi K. Goldsteiii au explorări psihologico prin dis- de ajungere clin urmă parţială te în zona cenuşie a sistemului
descris c. psihică, care este de tribuirea datelor seriate într-o su- sau micşorare a handicapului, nervos central ce realizează in-
natură centrală şi survine în tă de clase cu frecvenţe egale. dacă se cere unui copil, aflat în tegrarea unor informaţii de un
urma unei disiuncţii de ordin CENTRARE, orientare exclu- stadiul iniţial al subperioadei anumit fel şi îndeplineşte o func-
neuropsihie. sivă a activităţii cognitive asu- reprezentărilor prcoparţionale, să ţie specifică în reglaj. în neurofizi-
CEFALEE, durere acută de pra unui decupaj (o porţiune compare viteza celor două mo- ologia contemporană nu se ab-
cap provocată de surmenaj, in- restrînsă, limitată) al realităţii, bile, el va afirma că mobilul care solutizează topica şi specializa-
toxicaţii şi diverse maladii care care constituie obiectul de moment a parcurs o traiectorie mai scurtă rea univocă a c.n.
afectează nervii cranieni. De al cunoaşterii C. perceptivă, con- a mers cu o viteză mai mare CENZURĂ, funcţia intelectului
regula c. sînt difuze (mai ales în stă (de ex.) în a fixa cu privirea decît cel care, în acelaşi timp, şi conştiinţei morale constînd
cazul maladiilor circulatorii), dar un anumit element al configura- a parcurs o traiectorie mai mare din aprecierea critică a tendin-
pot fi şi localizate fronto-tem- ţiei privite astfel îneît el să se pentru că el „centrează" (ia în ţelor, ideilor şi actelor compor-
poral sau pot angaja şi sinusurile. proiecteze în regiunea cu maximă considerare) punctele de sosire tamentale. Prin e. se operează
CELULĂ NERVOASĂ v. N E - vizibilitate a retinei şi avînd exclusiv, după ordinea cărora o selecţie în cîmpul variantelor
URON. drept efect deformarea şi dilata- judecă viteza fără a lua în conside- şi alternativelor motivaţionale şi
CENESTEZIE (gr. koinos - rea (supraestimarea elementului rare şi punctele de plecare, pen- intelectuale. în psihanaliză, c.
centrat; ex. „eroarea etalonului"). tru a le pune în relaţie cu cele desemnează „funcţia ce tinde să
comun, aisthesis — senzaţie), an- J. Piaget scrie: „Spaţiul percep- de sosire şi a judeca astfel, vi-
samblul sensibilităţii viscerale du- interzică accesul la conştiinţă şi
tiv este nu omogen ci este în tezele de mişcare după care preconştient al dorinţelor in-
cînd la o imagine a mediului fiecare moment, centrat, iar zona distanţele (intervalele dintre conştiente şi derivatelor lor". Este
intern şi cxprimîndu-se întotdea- de centrare corespunde unei dila- punctele do plecare şi de sosire), şi un mecanism de apărare a
una printr-o stare organică (plă- tări spaţiale, în timp ce periferia parcurse. In psihogeneză, cele celui ce controlează şi supune
cută sau neplăcută). Th. Ribot acestei zone este cu atît mai două tipuri de c. tind să fie de- trierii conştiente, pulsiunile şi
BUsţino că c. are rol do bază contractată, cu cît se îndepărtează păşite prin coordonări ce duc tendinţele de origine inconştientă,
mai mult de centru." C. intelec- la decentrave". întrucît unele tendinţe nu pot fi
senzorială pentru formarea con- tuală, constiud, priu analogie cu
ştiinţei de sine. CENTROID, calificare a pro- acceptate, ca nefiind în acord cu
cedeelor de analiză factorială e- valorile morale; ele sînt reprimate
108
109
c inţifică adecvată abordării obiec- ce se aplică sistemului, acesta
de conştiinţă sau refulate de =ub- Relevîud particularităţile canti- telor-sistem (obiecte complexe şi deţine şi o serie de caracteristici
conştient în zona inconştientului, tativi; ale domeniului cercetat, hipercomplexe). Această meto- individuale şi anumite grade de
de unde vor încerca să reapată a fost sprijinită de progresele dă, utilizată în lumina unei teorii libertate în funcţionarea sa, ceea
în formă deghizată, simbolizată matematicii aplicate şi de teh- generale a sistemelor sau pe ce îi conferă condiţia de sistem cu
sau deviată (vise, simptome nevro- nica modernă de calcul. Principa- direcţii proprii diferitelor disci- autoreglare. Printre noţiunile fun-
tice). S. Freud serie, în legătuta cu lul aparat matematic utilizat di damentale ale demersului sis-
C.O. este dat de teoria probabili- pline' ştiinţifice, aduce în plus
funcţia de c. exercitată de su- nu complicarea analizei şi de- temic, incomplet elaborate la
praeu: „această instanţă de auto- tăţilor în organizarea activită- ora actuală, se pot include urmă-
ţilor complexe fiind necesară lua- scrierii obiectului (aşa cum se
observare noi o cunoaştem: este realizează de ex. prin trecerea <<!• toarele: element sistem interac-
cenzura euhti, a conştiinţei mo- rea în considerare a factorilor ţiune, structura, subsistem, ordo-
aleatori. De asemenea, se utili- la descrierea parametrică la cea
rale, aceeaşi care exercită noap- morfologică sau substratică şi nare, organizare, ierarhie, fina-
tea cenzura viselor şi de la ea zează şi alte teorii moderne cum litate, conducere, element, inte-
sint: teoria jocurilor, teoria pro- de la aceasta la cea funcţională
pleacă refulările dorinţelor inad- gralitate.
gramărilor matematice (liniară, şi comportamentală), ci tendinţa
misibile" . de a construi un tablou integrator CEREBEL, formaţiune a ence-
CERC, grupare şi reuniune în dinamică, parametrică, stohas- falului situată dorsal în raport cu
tică), teoria deservirii în masă. al obiectului prin: a) obiectul
care se desfăşoară o activitate fiind considerat sistem, clemente- porţiunea inferioară a trunchiu-
corespunzînd intereselor partici- teoria informaţiei etc. lui cerebral şi cauclal faţă de
Rezolvarea unei probleme prin le sale nu sînt descrise în sine,
panţilor care au şi largi drepturi marile emisfere. C. participă la
metodele indicate de c.o. cuprinde separat, ci prin permanentă ra- reglarea fină a tonusului muscular
de iniţiativă. Pot fi artistice, lite- portare la întreg; b) acelaşi o-
rare, ştiinţifice, tehnice, sportive următoarele etape: enunţarea te- al respiraţiei, tensiunii arteriale,
mei (pregătirea cercetării), de- biect întrunind diferite caracte- metabolismului glucidic.
etc. ristici şi principii constructive,
CERCETARE, formă superioa- terminarea parametrilor activită- CERTITUDINE, siguranţă în
ţii date (valorile numerice sau face necesară dezvăluirea aspec-
ră a activităţii de investigaţie, tului ierarhic al construcţiei sale, veracitatea unui fapt de cunoaşte-
desfăşurată sistematic şi organi- unele raporturi ce caracterizea- re, în sens concret, evidenţă. în
ză desfăşurarea şi rezultatul acti- modalitatea de conducere şi or-
zată ştiinţific, în vederea recru- ganizare specifică; c) orice obi- sens abstract, c. implică o demon-
tării de noi informaţii a prelucră- vităţii cercetate), alegerea crite- straţie care nu lasă nici un loc
rii şi verificării lor şi a formulării riilor de eficacitate (valorile ma- ect fiind contextualizat, plasat
pentru îndoială sau eroare. Poate
de noi cunoştinţe ştiinţifice sau a tematice sau logico-matematice într-o ambianţă dată, trebuie fi fizică şi obiectivă, ştiinţifică
stabilirii unui adevăr. Se distinge care caracterizează reuşita desfă- să fie cercetat în strînsă le- sau morală. Opusă oscilaţiilor
c. ştiinţifică fundamentală, vizînd şurării activităţii), cercetarea legă- gătură cu condiţiile existenţei aleatorii c. se susţine subiectiv
construirea ştiinţei, şi c. aplica- turilor reciproce dintre parame- sale; d) obiectul înscriindu-se prin credinţă sau convingere,
tivă, vizînd controlul, prin mij- tri, determinarea căilor de sporire într-un flux generator complex, în cazul c. totale, probabilitatea
loacele ştiinţei, a unui domeniu a eficacităţii activităţii (stabilind trebuie să fie înţeleasă complemen- este egală cu unu.
al realităţii, în vederea optimei că un anumit parametru influen- taritatea generării însuşirilor în-
ţează rezultatul activităţii în an- tregului din însuşirile clemente- CHEMORECEPŢIE, modalita-
lui organizări şi utilizări. te senzorială prin care se sem-
samblu, se trece la determinarea lor şi a generării însuşirilor ele-
.CERCETARE OPERAŢIONA- căilor prin care se poate obţine nalizează modificările chimice din
LĂ, disciplină metodologică şi mentelor din cele ale întregului; c)
variaţia parametrului respectiv), obiectul-sistem presupune pe lin- mediul extern sau intern. Tipuri
aplicativă, care urmăreşte să luarea deciziei pe baza rezultatelor de c. : exteniă -- sensibilitatea
stabilească indici sau criterii de gă veriga cauzală a funcţionării
cercetării şi aplicarea în practică gustativă şi olfactivă: internă —
eficacitate maximă a procese- şi dezvoltării sale, componenta chemoreceptorii din aparatul cir-
a măsurilor care duc la mărirea finalităţii, imanentă comporta-
lor ce se desfăşoară în orice do- eficacităţii activităţii. cular şi digestiv. C. are rol în
meniu de activitate şi să elabo- mentului său; f) pe lîngă caracte- reglarea compoziţiei chimice a
reze procedee raţionale de organi- CERCETARE SISTEMICĂ, me- risticile generale şi "restricţiile sîngelui si lichidelor din organism.
zare a activităţii în general. todă modernă de cercetare şti-
111
110
CHESTIONAR, metodă care nică sau în formă acută, în urma de reglare şi de strategie a jocuri- active, euforice şi depresie, atonie
constă în administrarea unei serii unei infecţii care atinge stratu- lor. Actualmente se poate vor- (Kretschmer).
de întrebări — care se succed rile cenuşii ale encefalului. Kslc bi de un sistem al ştiinţelor ciber- CICLU, dezvoltare circulară şi
conform logicii interne a cer- combătută medical şi, totodată, netice. In cadrul acestui sistem repetitivă. Poate fi considerată
cetării—unor indivizi, avînd drept prin tehnici speciale de reeducare se remarcă cu evidenţă c. teore- mecanicist sau dialectic, prin
scop dezvăluirea unor opinii, gus- a mişcărilor voluntare. tică generală, care cuprinde prin- relativizarea repetitivităţii şi re-
turi, trăsături de personalitate, CHREIOLOGIE, denumire da- cipiile şi metodele de bază, fun- levarea interdependenţei, a sen-
etc. întrebările sînt urmate de tă recent ştiinţei (interdiscipli- damentele matematice şi logice ale sului calitativ a fiecărui C. şi a
răspunsuri: la alegere (închise) narc) care se ocupă de studiul C, şi c, aplicată, care studiază suitei lor progresive. Uzual, un
sau libere (deschise), care, în trebuinţelor, aspiraţiilor, motiva- posibilitatea utilizării în dife- proces realizat integral.
faza interpretării, vor fi codate ţiei, tendinţelor şi atitudinilor. rite domenii de activitate a con-
conform intenţiei urmărite. Pen- Se pune accentul pe clasificare,! CINETIC (gr. kiuctiiios — care
strucţiilor formal-abstracte ale c. se mişcă), ceea ce ţine de miş-
tru a fi valid, în c. trebuie să fie şi studiul evoluţiei trebuinţelor teoretice-generale. în planul c.
traduşi, sub formă de întrebări, umane în societatea contempora- care în sensul deplasării; repro-
aplicate un rol deosebit îl ducerea sau anticiparea depla-
indicatorii stabiliţi în urma ope- nă, pentru a le supune atenţiei ocupă c. tehnică, numită şi indus-
raţionalizării conceptelor, iar în- organizaţiilor economice, sociale sării în reprezentări calificate
trebările trebuie să fie astfel şi culturale în vederea satisfa- trială sau teoria conducerii sis- drept cinetice.
formulate îneît să permită răs- cerii lor (K. Bize, 1968). temelor tehnice, care verifică şi CINISM, atitudine de sfidare
punsuri adecvate. (S. Chelcea). utilizează în producţia industri- a normelor şi idealurilor morale,
CIBERNETICĂ, disciplină me- ală datele c. teoretice. Un remarca-
CHIROMANŢIE, disciplină ca- todologică concepută de Kor- bil progres cunosc neurocibernetica de desconsiderare a valorilor
re se ocupă de ghicirea caracte- bert Wiener, autorul primei lu- şi psihologia cibernetică (psihoci- de orice fel. Termenul provine
rului şi destinului unei persoane crări de c. (1948), ca ştiinţa proce- bernetica). Neurocibernetica este de la una din şcolile filosofice
după configuraţia mîinii. De stu- sului de comandă şi control în acea ramură a c. care abordează existente în Grecia antică în sec.
diul obiectiv al structurii palmei sistemele tehnice (artificiale), în sistemul nervos prin prisma con- IV î.e.n. Sensul termenului s-a
se ocupă c/urologia. C. este vi- organismele vii şi în sistemele ceptelor de informaţie şi de autore- modificat treptat: de la indi-
ciată de ocultism. Există totuşi sociale. Sistemele cu autoreglare glaj, avînd ca obiectiv final adu- ferenţă faţă de bogăţii — s-a
studii executate cu metode ştiin- şi îndeosebi acelea complexe şi hi- cerea unei contribuţii la expli- ajuns la dispreţul faţă de cul-
ţifice care încearcă să descopere percomplexe (prin excelenţă omul) carea şi optimizarea comporta- tură şi de civilizaţie, propovădu-
unele corelaţii între particulari- constituie obiectul C, obiect abor- mentului uman. Psihologia ci- indu-se întoarcerea omului la
tăţile mîinii şi unele laturi ale dat din perspectivă informaţio- bernetică abordează, cu o meto- starea naturală, cum o cerea
caracterelor individuale. în a- nală cu un aparat metodologic dologie concomitent cibernetică Diogene din Sinope (404-323
cest sens, a efectuat cercetări şi propriu, care cuprinde: a) princi- î.e.n.). în accepţiunea actuală
X. Vaschide. Pînă în prezent piile călăuzitoare ale procesului şi psihologică, funcţionalitatea
nu s-au obţinut rezultate con- şi evoluţia proceselor psihice, ire- C. implică o notă de francheţe
investigaţiei şi analizei: prin- „neagră", de exprimare făţişă
cludente. cipiul conexiunii inverse sau feed- ductibile la mecanismele lor fizio-
backului, al izofuncţionalismu- logice, în diferite etape ale acti- prin vorbe, gesturi, acţiuni a
CHOREE, maladie nervoasă, vităţilor umane, în structura ierar- unor atitudini negative, fără a
întîlnită mai ales la copii (C. Sy- lui şi al binarităţii şi b) metodele
de bază prin intermediul cărora hizată şi relativ stabilă a perso- ţine seama de faptul că jigneşte,
denham), manifestată prin miş- nalităţii. îngrozeşte, loveşte pe altcineva
cări anormale, dezordonate, ne- se efectuează cercetarea; meto-
ritmice, prin agitaţie globală, hao- da analogiei, a modelării şi a CICLOTIMIE (gr. kyklos - cerc, sau tocmai pentru aceasta.
tică neîncetată. Deseori este în- ,,cutiei negre". G. Klaus vnenţio- tliyma — stare), dispoziţie con- CINSTE, calitate morală glo-
soţită de ticuri si grimase repug- nenză că, in ultima ei formă <b stituţională spre o evoluţie to- bală rezultată din consistenta
nabile. Apari-, in contextul ence- con^tituiie. c. ptemiid patru as- şi conştiinţa morala şi din con-
pecte: îiifouiidlional, ii nico-afectivâ ciclica, sinusoi-
falopatiiloi, ca o perturbare cro- dală, cu alternanţe intre stări secvenţa atitudinilor pozitive şi

112 113
deci şi a conduitei. Este cen- După cum a demonstrat-o Cha- cu degetul a şirurilor de cuvinte. lri;{ia pjrcfpli/'i, unghiul sub ean-
trată asupra respectării avutului panis c. este posibilă şi dacă se Se ajunge astfel la lărgirea trep- este reflectat un obiect, spaţiul
public şi al altor persoane, asu- arată numai o parte din rîndurile tata a fasciculului activ al vede- explorat de organele de simţ in
pra respectării cuvîntului dat si scrise (partea de jos sau de sus) rii (suprafaţa cuprinsă de oclii mod simultan şi dintr-o anumită
întreţinerii de relaţii sincere si sau dacă se omit unele litere. în cînd acesta se imobilizează pen- poziţie. Se face o deosebire din-
corecte cu alţii. Cea mai înaltă c. se constată o cotă de descifra- tru cea. o centisecundă într-un tre c. frje şi e. psi/tic, acesta
expresie a c. este patriotismul, bil itate a textului (Licklider) şi punct de fixare), fiind cuprinse din urmă putînd li senzorial
fermitatea civică, îndeplinire,i un indice de predictibilitate ce la un moment dat mai multe (optic, acustic, tactil) şi mental.
exemplară a îndatoririlor' so- urmează (Howes şi Solomon). cuvinte legate prin sens. Dacă CÎMP PSIHOLOGIC, noţiune
ciale şi profesionale. C. este o Real percepţia grafică devan- un cititor mediu cult citeşte cea. desemnînd totalitatea faptelor
normă a moralei general-umanc sează înţelegerea şi oferă bază 300 de cuvinte pe minut (60 de care există la un moment dat
dar ea dobînde.şte noi valenţe în pentru aceasta. Superficialita- pagini pe oră), prin c.d.r. se poate pentru individul considerat; no-
contextul comunismului. tea sau profunzimea lecturii este citi de 3 — 10 ori mai repede. ţiunea de c p . a fost introdusă în
CIRCUMVOLUŢIE (GIRUS, dependentă de măsura angajării psihologie de K. Lewin (1933),
operaţiilor intelectuale. CIVILIZAŢIE (lat. civilis, civi-
PLIERE, ÎNDOITURĂ), zonă, litas), grad de culturalizare a pentru a desemna un ansamblu
a suprafeţei corticale deli- CITIRE DINAMICĂ RAPIDĂ, vieţii sociale, obiectivare şi ma- de fapte interdependente fizice,
mitată prin adîncituri, plieri tehnică de citire numită şi TA- terializare a cunoştinţelor şi ex- biologice, sociale, psihice (con-
şi care amplifică întinderea şi HILECTURĂ, care este 'desti- perienţei astfel îneît valorile ştiente şi inconştiente) existente
posibilităţile funcţionale ale nată ameliorării lecturii la nive- culturale să devină active pe tot la un moment dat şi care deter-
creierului. Delimitează ariile lul celor trei parametri de bază întinsul organismului social. în- mină comportamentul unui in-
şi deţine relative specializări. C. ai acesteia: viteză, înţelegere şi rudit cu termenii de urbanizare divid sau unui grup. în acest
mai accentuate şi importante memorare. Dintre aceşti para- şi urbanitate, c. implică progres ansamblu sînt implicate exis-
sînt delimitate de scizuri. metri, cel mai dificil de ameliorat ăl forţelor de producţie, mod de tenţa individului, interdepen-
CITIRE, anterioară şi com- este viteza de lectură. înţelege- viaţă evoluat datorită tehnolo- denţa individ-mediu, contem-
plementară scrierii, c. este o ac- rea poate fi sporită prin familia- giei, reţelelor informaţionale şi poraneitatea şi ecologia. Cp. im-
tivitate condiţionată de coor- rizarea cu un anumit gen de consumului de cultură. După plică existenţa a trei tipuri de
donări verbo-acustico-optice sau materiale scrise, iar memorarea R. Mac Iver, c. „exprimă crea- variabile pentru individ: a) va-
de corespondenţele dintre mo- prin notarea ideilor principale ţiile societăţii în vederea asigură- riabile psihologice (nevoi, sco-
delele acustice şi cele grafice ale ale alineatelor, paragrafelor şi rii controlului asupra propriilor puri, percepţii etc. ale subiec-
cuvintelor posedînd semnifica- capitolelor pe măsura parcurge- condiţii de viaţă (organizări so- tului dat); b) variabile non-psi-
ţii. Constă din percepere grafo- rii acestor unităţi. Prin diferite ciale şi tehnici). întrucît C. pre- hologice cu incidenţă directă asu-
verbală şi înţelegere. în timp tipuri de exerciţii se diminuea- supune întotdeauna concretiza- pra persoanei (sociale, biologice,
ce scrisul este o codare ce por- ză sau anihilează următoarele re, obiectivare şi generalizare a fizice); c) alte variabile din uni-
neşte de la analiză la sinteză. tendinţe de frînare a vitezei de valorilor, termenul se identifică vers fără incidenţă directă asu-
c. este o decodificare ce evolu- lectură: tendinţa frecventei în- frecvent cu cultura materială, pra subiectului. CP. include
ează de la sintetic la analitic. toarceri la textul deja parcurs deşi implică şi prelungiri în sfera doar acele variabile care au in-
Pentru cititorul exersat, textul (fie datorită excesivei scrupulo- existenţei spirituale şi se expri- fluenţă demonstrabilă asupra
devine redondant întrucît el nu zităţi, fie datorită perceperii sau mă în comportamente adecvate comportamentului, indiferent da-
mai urmăreşte asemenea începă- înţelegerii mai lente a unor texte existenţei culte, calificate ca că subiectul este sau nu con-
torilor literă cu literă ci identi- dificile), tendinţa de subvocali- civilizate. ştient de ele. Variabilele psiholo-
fică cuvinte şi propoziţiuni după zare (articulare în gînd sau în gice care au incidenţă asupra
anumiţi indici de recunoaştere şoapti, însoţită de o vibraro a CÎMP, (în fizică — regiune clin subiectului formează spaţiul lui
integraţi într-o strategic a lec- jaringelui sau de o mişcare a spaţiu care prezintă o anumită de viaţă (Lsp). Acesta e format
turii (Haslrrud şi Clark, 1957). buzelor) si tendinţa de urmărire continuitate a distribuţiei cor- din două substructuri: persoana
pusculare şi energetice). în psiho-

114 115
8*
vedere al psihologiei sociale, c.s, cele de producţie şi aceeaşi po-
este reprezentat de perceperea ziţie în sistemul social.
fP) f.i mediul (E), care eate li- t'jce prin cele psihologice (nor- sau reprezentarea de către in- 'CLASIFICARE, proces de sta-
mitat de frontiera (F) de inci- tns-le grupului nu pot depăşi li divid a altor persoane sau a altor bilire a claselor de obiecte şi
denţa a variabilelor non-psihu- mitele tolei antei la frustrare.i elemente care relevă o prezenţă acţiuni sau de concepte prin i.oor-
logice care nu efect asupra com- individului). în c p . se înfruntă socială (obiecte produse de om, donări după o schemă de dis-
portamentului. Persoana şi me- permanent tendinţe şi obstacole manuscrise, cărţi, opere de artă tribuţie, bazată pe anumite cri-
diul se definesc reciproc în in- care se opun realizării tendinţe- etc). în sens restrîns, c.s. este terii de escnţialitate, genealogie,
terdependenţă, în sensul că per- lor, generînd satisfacţii şi frus- constituit de reţeaua de relaţii apartenenţă la genuri etc. Re-
soana este o funcţie a mediului trări cu comportamente cores- de dependenţă şi de colaborare zultă dintr-un proces sistemie
şi invers. De ex. un scop este <> punzătoare, în funcţie de fiecan- dintre membrii care-i caracte- de comparaţie. După J. Piaget
anumită relaţie dintre (P) şi o situaţie. II. Ev utilizează şi ex- rizează structura şi dinamica or- este o activitate permanentă a
presia, cîmp de conştiinţă prin ganizării. gîndirii ce realizează integrări
regiune a (E), pe care (P) doreşte care înţelege o conjugare a cîm-
să o atingă. Manifestările com- CLARITATE, calitate a sen- la diverse niveluri -- diferen-
purilor perceptiv şi tematic (in- ţiere înăuntrul unei mulţimi
portamentale ale individului se terpretativ-concep'tual), un an- zaţiilor şi percepţiilor de u. re-
exprimă prin schimbarea (dx) a flecta distinct şi relevant anu- prin gruparea de submulţimi
samblu de operaţii intelectuale ce se definesc ca clase întrucit
Cp. în punctul (X) într-o uni- deschise atît spre lume cît şi mite însuşiri şi structuri, per-
tate de timp (t), adică I ---• . (Mo- miţînd astfel o certă recunoaştere sînt disjuncte după criteriul ales.
spre sine. Forma superioară a c. este cea
a 'lor. \V. Wundt a deosebit
dx CÎMP PSIHOLOGIC AL GRU- pragul intensităţii de pragul c. sistematică, bazată pe ierarhi-
dificarea -- depinde exclusiv de PULUI, reprezintă ansamblul de în accepţiune carteziană se fo- zarea nu numai a obiectelor ci
dt scopuri ale grupului, norme de loseşte pentru a caracteriza gîn- şi a relaţiilor.
situaţia (Lsp) în momentul (t), grup, reprezentări asupra mediu- direa şi conştiinţa. Zona con-
lui său, diviziunea de statute şi CLASTOMANIE, (gr. Khistos-
adică de ( L - ) : — = F ( L - | , ştiinţei clare este întotdeauna distrugător) înclinaţie patolo-
roluri care determină relaţiile de restrînsă. După E. Titschcner,
l sp/ dt v spj interdependenţă dintre membri gică spre distrugerea sistematică
atenţia se caracterizează cali- a tuturor obiectelor întilnite.
ceea ce reprezintă principiul ce definesc grupul. Această abor- tativ prin c.
dare a dinamicii grupului per- Simptom al psihozei maniaco-
contemporaneităţii. Influenţa depresive sau al idioţiei.
evenimentelor trecute sau viitoa- mite realizarea de grupuri expe- CLARVIZIUNE, caracterizare
rimentale şi decelarea determi- a capacităţii de a înţelege şi pre- CLEPTOMANIE (gr. klepteiu
re asupra comportamentului ac- vedea clar'şi relevant evenimen- — a fura, mania — nebunie),
nanţilor grupali ai comporta-
tual este posibilă în măsura în mentului individual. tele în bază unei gîndiri realiste înclinare, tendinţă de a fura di-
care există elemente ale lor în şi perspicace. într-un alt sens verse obiecte, datorită unui im-
CÎMP SOCIAL, noţiune, in-
L—. Variabilele psihologice (E aceleaşi efecte de prevedere lim- puls patologic, a unei dorinţe
trodusă de K. Lewin în 1947, pede a unor evenimente obţi- obsedante de a sustrage orice fel
sv reprezentînd un ansamblu de nută însă prin prognoză, ilu- de obiecte, căreia subiectul nu
şi P) sînt inserate într-un mediu entităţi sociale coexistente ca: minări spontane, stare de tran- i se poate opune. în c bolnavul
non-psihologic ce influenţează grupurile, subgrupurile, mem- să, dotaţii ce se pretind a fi nu urmăreşte realizarea unui
comportamentul printr-o zonă brii, barierele, canalele de co- supranaturale. Acest sens este cîştig, ci satisfacerea impulsului
denumită frontieră (F). (F) este municaţie etc. O caracteristică apropiat de cel de premoniţiune. care îi aduce uşurare afectivă.
o limită pe care variabilele non- fundamentală a c.s. este poziţia CLASĂ, categorie de elemen- De obicei, furtul este comis fără
psihologice o pun celor psiholo- relativă a entităţilor care îl com- te, reunite prin trăsături co- măsuri de precauţie, iar obiec-
pun, definind o structură a gru- mune. Grupare şcolară. Cate- tele furate sînt inutile bolnavu-
gice (de ex.: limitarea compor- lui. El nu manifestă tendinţa de
tamentului individual prin nor- pului şi o ecologie a sa şi dînd gorie sociala caracterizată prin
acelaşi raport faţă de mijloa- a le valorifica. Ameninţările, mă-
mele sociale) şi reciproc o limi- posibilitatea locomoţiei în inte-
tare a variabilelor non-psiholo- riorul cîmpului. Din punct de
117
116
şurile represive nu dau rezul- potrivit să se vorbească despre COD, sisteme de corespon- diferă din punct do vedere al
tate; această stare reclamă în- microclimat psihic spre deose- denţă între elementele mesaju- accesibilităţii tocmai datorită di-
grijire medicală. Psihanaliza ex- bire de c p . din grupe mari, co- lui şi combinaţiile semnalelor ferenţei dintre sferele lor seman-
plică c. prin tendinţa inconştien- lectivităţi etc. Cp. poate fi fa- prin care se exprimă elementele tice. Cu alte cuvinte, nu sînt
tului de a obţine satisfacţii sim- vorabil sau defavorabil munci! mesajelor. C. asigură transcrie- „integral traductibili". C. vizează
bolice. poate fi blocant sau creativ. H.C. rea mesajelor dintr-un alfabet termenii „expeditivi" ai unei
CLIMAT P S I H I C , t e r m e n i n - Triandis (1957) arată că în co- iniţial în alfabetul propriu sis- limbi şi im cei „descriptivi"
trodus de K. Lewin pentru a lectivele ştiinţifice este mai bine temului de transmisie. Pentru a (combinaţii de cuvinte). Pe baza
semnifica aspectul global sau c- ca între atitudini, opinii să exis- transmite unei maşini de calcul descoperirii factorului de c, R.
fectul sumatoriu al cimpului psi- te o disonanţă moderată. B. A. datele informaţionale necesare \Y. lirown şi E.H. Lennenberg
hosocial: are sens de „atmosferă Frolov (1973) dovedeşte că for- rezolvării unei probleme este susţin că există o relaţie directă
spirituală" sau de „mediu psihic". marea c p . optim este legat de necesar ca semnalelor iniţiale, intre accesibilitatea- termenilor
D. Pugh (1963) consideră în adoptarea motivaţiei de grup. în care sînt exprimate aceste lingvistici şi procesul de memo-
analiza c p . trei serii de factori: ;\I. Roco (1976) a dovedit că for- informaţii, să le punem în cores- rare şt recunoaştere. Experimen-
1) structura şi funcţionarea orga- marea c p . optim în grupele de pondenţă combinaţii de semnale tele efectuate de ei au arătat
nizaţiei; 2) compoziţia şi interac- muncă este condiţionat de re- din alfabetul binar în care lu- în special influenţa limbii, asu-
ţiunile grupului; 3) personalita- glarea relaţiilor din grup de crează maşina. Limba reprezintă pra stocării informaţiilor în me-
tea şi comportamentul individual. valori profesionale în condiţiile cel mai perfecţionat şi bogat morie, în sensul că subiecţii îşi
După R. Tagiuri şi Litwin cp., depăşirii compatibilităţilor sau sistem de coduri. reaminteau ceva, cu mai multă
într-o organizaţie sau grup, este incompatibilităţilor afective în- CODABILITATE, termen in- uşurinţă, dacă în limba respec-
percepţia globală pe care o au tîmplătoare. trodus de R.W. Brown şi E.H. tivă exista un termen expeditiv
membrii săi despre o serie de CLINIC, calificare a metodelor Lennenberg în 1954, pentru a pentru lucrul respectiv.
caracteristici generale, relativ de investigaţie psihice, care se exprima diferenţa în accesibili- CODARE, operaţia de tradu-
stabile, despre interacţiunile so- bazează pe experienţa observa- tatea noţiunilor. C. reprezintă cere a unui mesaj informaţional
ciale ce se produc în interiorul ţiilor directe făcute la patul rezultatul aplicării mai multor în cadrul unui sistem oarecare.
organizaţiei. De menţionat că, bolnavului sau în jocuri, activi- tipuri de codificări în cadrul Acest prim cod este adesea su-
fiind dependent de factorii psi- tăţi şi convorbiri cu subiecţii de limbilor naturale, prin care unei pus operaţiilor de recodare (ale-
hosociali arătaţi, c p . nu este vîrstă infantilă (J. Piaget) sau anumite categorii de obiecte, gîndu-se semnele cele mai po-
acelaşi pentru toţi membrii gru- de orice altă vîrstă şi ocupaţie. fenomene e t c , li se asociază trivite pentru transmisie), pen-
pului pentru că, arată P. Ciad- Metoda c se deosebeşte de me- anumite concepte ale căror sfere, tru ca, în final, la nivelul cen-
bois (1974): „reacţia unui individ todele experimentale aplicate în din punct de vedere semantic tral al sistemului, să se realizeze
faţă de o situaţie nu depinde nu- laborator ca şi de cele statistice. şi pragmatic, nu se suprapun operaţia de decodare, de extra-
mai de caracterul interacţiunilor perfect. Ştiind că mesajul con- gere a mesajului informaţional
din grup ci si de percepţia pe care CLIMONANIE, regresiune pa- ţinut în „designat" poate fi co- din ultimul cod. Decodarea pre-
o are individul despre situaţia tologică spre vîrstă infantilă în dificat (convertit) într-un alfa- supune o serie de operaţii în
respectivă"; deci faptele psiho- sensul preferinţei obsesive pen- bet-cod („designant") pe baza sens invers recodârilor succe-
tru poziţia culcată, pentru legă- mai multor tipuri de codificare, sive.
sociale sînt filtrate prin prisma înseamnă că unuia şi aceluiaşi
personală şi, astfel, se creează nat şi căutarea sinului matern. COEZIVITATE v. SOLIDA-
designat îi pot corespunde, în RITATE.
o impresie, se formează o dis- CLONIC (gr. hlonos — agi- cadrul diferitelor limbi naturale,
poziţie, în genere, c p . poate fi taţie), formă discontinuă a con- mai multe tipuri de designante. COGNIŢIE, după J. P. Guil-
considerat .şi o dispoziţie afec- Astfel există diferiţi termeni ford, ansamblul actelor psitiice
tivă colectiva sau privind colec- tracţiilor musculare opusă celor pur cognitive, independent de
tonice şi care intervine ca un lingvistici, care în esenţă vizează motivaţie, tensiuni, intenţii, vo-
tivul. La grupele mici este mai acelaşi obiect sau fenomen, dar
simptom al crizelor comiţiale. inţă, întrucît procesele cognitive

118 119
c
poarta implicaţii afective şi co- getative. Ea constituie gradul loace. H. Bergson considera co- măsura ce copilul îşi dezvolţi
native, s-a recurs la acest ter- cel mai profund al destructurarii ltucul ca efect al suprapunerii abilităţi sociale mai largi şi este
men care este restrictiv şi nu conştiinţei (starea ojmatoas.i). jaecanicului peste viu. T. Vianu: implicat în activităţi şcolare, gă-
desemnează decît latura intelec- COMBINATORICĂ, desfăMi- redus la tipul său cel mai ge- seşte alte modalităţi de a-si sa-
tuală. neral, c. este întotdeauna o im- tisface trebuinţele emoţionali".
rare superioară la nivelul gi şi-
COLAPS CEREBRAL, feno- postură demascată". EsU- o ipos- Este depăşit astfel stadiul ci.,
purilor operaţionale, formale, ini-
men patologic de reducţie a tază a omului şi are ca efect copilul utilizîndu-şi în continuări'
plicînd identitate, inversiune, ne-
funcţiilor şi masei cerebrale în iremediabil, rîsul. imaginaţia în alt gen de activi-
gaţie, reciprocitate şi creînd pn-
legătură cu blocarea circulaţiei COMOŢIE CEREBRALĂ, sin- tăţi.
s i b i l i t a t e a a nenumărate rai ia ui•
sanguine şi a stimulaţiilor endo- r/e construcţie şi reconstrucţie i,i- drom cauzat de traumele cra- COMPENSAŢIE, proces sau
crine. niene, manifestat prin pierderea mecanism de contrabalansare a
telectuală. j. Piaget notează: „La
COLECTIV, denumire mai ve- cunoştinţei şi asociindu-.se cu tul- unei deficiente, insatisfacţii sau
nivelul la care se constituie ope-
che a grupurilor mici şi mijlocii, burări somatice ce se pot fina- nercalizări (decompensau-). La
raţiile ipotetico-deductive (res-
accentuînd unitatea de acţiune liza cu moartea. deficienţii senzoriali se dezvoltă
pectiv, raţionarea asupra unei
şi scop ca şi coeziunea acestora; COMPANIONUL IMAGINAR, compensatoriu, pînă la cele mai
propoziţiuni considerate ca ipo- înalte nivele, organele de simţ
termen introdus în psihopeda- teză, independent de adevărul o persoană, un animal sau un
gogie de A.S. Makarenko care obiect fictiv, creat de un copil, valide. D. Damaschin a elaborat
conţinutului ei), asistăm la con- conceptul de transfer compen-
a elaborat principiul educaţiei, struirea unei noi structuri care de regulă, de vîrstă preşcolară;
în, prin şi pentru c, deci — aşa C.i. deseori are o persistenţă de sator. A. Adler a generalizat în
rezultă dintr-o formă secundară viaţa psihică fenomenul c, a-
cum interpretează P. Golii — de joncţiune (sau combinare) cîţiva ani. Cercetări variate in-
al amplasării c. în procesul edu- dică faptul că 15—30% din copii cordîndu-i semnificaţia unei legi
între structurile cu inversiune de bază. C. se poate realiza fie
caţional cu un triplu sens de: au C. invizibili, de un tip sau
şi cele cu reciprocitate. Operaţiile prin eforturi orientate în dome-
cadru, factor şi destinatar al edu- altul (Hurlock şi Burnstein
ipotetico-deductive (11 — 12 ani niul iniţial deficitar, fie prin e-
caţiei, în psihologia socială c. (1&32); H. Svensen'(1936); Ames
la 14 — 15 ani) prezintă un ca- forturi orientate asupra unui alt
înseamnă, după M. Zlate, un şi Learmed (1946). C.i. au de
racter nou şi fundamental, acela obicei nume şi personalităţi sta- domeniu în care subiectul în-
grup constituit, avtnd structură şi
de a comporta o c, întrucît bile şi copilul vorbeşte şi se cearcă să obţină rezultate excep-
destinaţie educativă.
cele 16 operaţii binare ale logicii joacă cu ei ca şi cum ar fi reali. ţionale. C. se poate realiza fie
COLERIC, temperament co- bivalente a prepoziţiunilor se în formă conştientă, fie incon-
CI. sînt consideraţi o expresie
respunzător tipului puternic ne- construiesc prin combinare, por- ştientă. Imaginaţia în anumite
normală a imaginaţiei copilului.
echilibrat, excitabil, caracteri- nind de la cele_ patru_asocieri condiţii îndeplineşte funcţia de
Deşi orice tip de copii au c.i.,
zat prin relativă slăbiciune a in- de bază (pq V ipq Vp<T V pq) e. Persistenţa tendinţelor de c.
unele cercetări arată că sînt mai
hibiţiei active de unde tendinţe care, la rîndul lor, constituie <» duce uneori la supracompensare.
frecvenţi la copiii singuratici şi
de n'estăpînire de sine, impulsivi- grupare elementară de natură nesociabili sau care au dificul- COMPETIŢIA AFERENTE-
tăţi, agitaţie, tumultuozitate, ne- simplu multiplicativă". Se dis- tăţi în relaţiile de familie. în LOR, proces neurofiziologic cn
răbdare, explozitivate emoţio- ting c. operaţional-logice şi ima- aceste cazuri studiul c.i. poate
nală, oscilaţie între activism im- ginative, acestea din urmă fiind desfăşurare spaţio-temporală, ca-
furniza indicii valoroase pentru
petuos şi depresie, înclinaţie mai bogate şi libere. re stă la baza verigii aferente
trebuinţele emoţionale ale copi-
spre stări de alarmă şi spre exa- a procesului perceptual, con-
COMIC, situaţie şi stare emo- lului. Uneori pot fi o modalitate
gerare ş.a.
ţională presupunînd o flagrantă de practicare a rolurilor şi, în stînd în filtrarea aferentelor so-
COMĂ, stare caracterizată multe cazuri, pot ajuta în satis- site pe diferite căi la acelaşi
şi ireductibilă discordanţă dintre
prin disoluţia, bruscă sau pro- facerea unei nevoi de prietenie
ceea ce se afirmă superior şi se centru nervos, unele aferente
gresivă, a conştiinţei şi funcţiilor intimă; cineva cu care să îm-
de relaţie şi prin conservarea dovedeşte a fi inferior, dintre fiind lăsate să treacă mai de-
partă necazuri, plăceri etc. Pe
(uneori relativă) a funcţiilor ve- aparenţe şi esenţă, scop şi mij- parte, altele nu.

120 121
2) un sens mai general care de- depăşite cu ajutorul unor acti-
COMPETIŢIE, situaţia care litatea siiit neelaborato şi struc- semnează un ansamblu mai mult vităţi tenace do unde compen-
apare în interiorul unui grup 5au turile prea labile pentru a asi- sau mai puţin structurat de tră- sarea inferiorităţii prin autoper-
mire grupuri de participanţi l;i gura reglarea vieţii subiective, sături personale cu accentuarea fecţionare (A. Adler).
o sarcină, atunci cînd scopurile iar manifestarea lor la vîrstelr reacţiilor afective. La acest nivel
şi raporturile interpersonale nu COMPLEXUL LUI OEDIP, n-
mai înaintate este legată de evi- situaţiile noi sint inconştient taşament erotic al copilului faţă
sînt determinate prin consens. tarea acestor situaţii iniţial frus- aduse la situaţii infantile iar
în ceea ce priveşte efectul c. asu- de părintele de sex opus. refulat
tiante. Deci c. poate fi denumii conduita apare modelată pe o din cauza conflictului de ambi-
pra performanţelor, experimen- ea o structură dinamică incon- structură latentă neschimbată;
tele arată că sarcinile pot li în- valenţă preferenţială între pă-
ştientă, înzestrată cu mecanisme 3) Un sens mai restrîns -- unde rinţi (po~itiv). Complexul este
deplinite cantitativ, dar cu în- de autoreglare, reprezentînd re- C. desemnează o structură fun-
semnate deficienţe calitative. S-a negativ cînd ataşarea copilului
acţia împotriva existenţei, la ni- damentală a relaţiilor interper- se manifestă către părintele de
demonstrat că indivizii au per- velul întregii structuri a perso- sonale şi modelul în care per-
formanţe superioare mai des acelaşi sex. După S. Freud.
nalităţii, a unei surse perma- soana îşi găseşte locul şi si-1 acesta este un fenomen normal
atunci cînd sînt opuşi unul altuia nente de dezechilibru. După apropie. Printre cele mai stu-
decît atunci cînd lucrează în gru- în dezvoltarea copilului, care in
Laplanche şi Pontalis, c. este un diate forme de c. se numără cel condiţii normale este depăşit;
puri competitive. Uneori în ca- ansamblu organizat de reprezen- de inferioritate a cărei origină
drul c. intergrupuri se înregis- după G. Koheim (dar nu după
tări şi amintiri cu o puternica este atribuită constrîngerilor ce B. Malinovski) este comun spe-
trează performanţe superioare valoare afectivă parţial sau to- se exercită de către adulţi asu-
celor obţinute prin c. interindi- ciei umane. După alţi autori,
tal inconştient. C. se constituie pra copiilor şi pe care aceştia, apare numai în condiţii anor-
viduală, în special acolo unde atunci cînd nu le înţeleg, le in-
coeziunea grupurilor este marc, pornind de la relaţiile interper- male. Xedepăşit, poate fi sursa
sonale din isteria infantilă. în terpretează ca manifestări gra- unor nevroze, a homosexualită-
iar diviziunea sarcinilor bine tuite ale adulţilor cu care se
precizată. Psihologii însă nu au acest caz c. structurează toate ţii.
nivelele psihologice: emoţii, ati- află în raporturi de inferioritate
căzut de acord asupra valorii şi fizică. Sentimentul de inferiori- COMPORTAMENT, după Til-
adecvenţei relative a c. faţă de tudini conduite etc. De aici reie- quin, ansamblul reacţiilor adap-
se că el are la bază un conflict, tate poate provoca reacţii de
cooperare. Teoriile organizării compensare ineficace, cînd su- tative, obiectiv-observabile, pe
sugerează un dozaj ponderat al un conflict generat fie de struc- care un organism, prevăzut cu
turile sociale care intervin prin biectul îşi atribuie în reverie ca-
cooperării cu c, în funcţie de pacităţile sau puterile care îi sistem nervos, le execută ca răs-
natura şi importanţa sarcinii, modificările de statut şi rol (c. puns la stimulii din ambianţă,
de inferioritate), fie prin repri- lipsesc pentru a realiza un echi-
mărimea şi componenţa gru- libru real sau printr-un compor- care, de asemenea, sînt obiectiv-
purilor, finalitatea estimată a marea de către filtrajul social observabili. Echivalent al ter-
a unor tendinţe, rezultînd din tament brutal, cinic, duplicitar
activităţii. etc. Fiind în cele mai nume- menului de behaviour. în sens
situaţii sociale determinate, în larg, reacţie totală a unui orga-
COMPLEX, termen introdus special familiale (c. lui Oedip). roase cazuri efectul unor defi-
cienţe educative, apariţia lor nism, prin care ci răspunde la
de C.G. Jung, desemnează o Din punct de vedere comporta- o situaţie trăită, în funcţie de
totalitate de trăiri şi de trăsături mental, c. este o strategie, mai poate fi preîntîmpinată prin rea-
lizarea între adulţi şi copii a stimulările mediului şi de tensiu-
personale cu »« fond afectiv exact un algoritm comporta- nile sale interne şi ale cărui mişcări
unor relaţii atente, de solicitu-
foarte intens, declanşate de eve- mental de un anume tip şi anu- dine şi încredere reciprocă etc. succesive sînt orientate într-o di-
nimente, situaţii, relaţii umane me cînd acesta nu reuşeşte să Uneori în condiţiile unei perso- recţie semnificativă (Lenhardt).
etc. mai mult sau mai puţin ge- reducă o tensiune psihică ci o nalităţi puternice, inferiorităţi După H. Pieron, c. desemnează
nerale care au un caracter frus- fixează. Freud conferă trei sen- reale (cum este ermil celebru al modul de a fi şi de a. acţiona a
trant' Formarea lor este plasată suri C; 1) sensul original care oratorului givc Deinosione enre animalelor şi omului, manifestări
desemnează un aranjament re- a a.vut defecle de vorbire) sînt obiective ale nctivitâţilnr lor ifohale.
la vîrstele cele mai fragede a- lativ fix de înlănţuiri asociative; P. Janet introduce termenul de.
tunci cînd conştiinţa şi persona-
123
132
conduită, căruia ii acordă o sem- şi în legătură cu atitudinile ţîn-
nificaţie mai complexă. ţelegind prin atitudine orienta- patologic şi care, dacă nu este culaţie a informaţiei în cadrul
COMPORTAMENT DEVIANT, rea consumatorului, provenind din exercitată, ..iiitreneazi o cvejttie difentH<.,v tipuri ele sisteme. Sr
comportament ce se abate de la cauzele care-1 determină să chel- a angoaiei. Ikşi repetarea unui poate distinge între c. în cadrul
normele acreditate in cadrul unui tuiască cit şi opiniile sale faţa gest sau strigăt este neintenţio- aceleiaşi clase de obiecte sau sis-
sistem social mergind piua la de mărfurile din comerţ şi uşurin- nată Şi inutilă, subiectul continuă teme, c. intrauuidahl, iar întn
conflict cu valorile cullurale. După ţa procurării lor). Are ea element! să. îl execute. S. Freud scria: clase diferite de obiecte c. iutei -
A. Cohen, c,d. osie compot 1a- componente deprinderile de cum- ,în inconştientul psihic putem modulă. Cea mai evoluată formă
mentul „care violea/ă aşteptă- părare, obişnuinţele de consum, să recunoaştem supremaţia unei din cadrul primului tip o con-
rile instituţionalizate — adică aş- motivele de cumpărare şi con- compulsiuni de repetare provenită stituie c. în cadrul speciei umane,
teptările împărtăşite şi recunos- sum, atitudinile şi opiniile con- din moţiuni pulsionale si depin- iar în cadrul celui de-al doilea
cute ca legitime in cadrul unui sumatorilor. Prevederea manifes- zînd într-adevăr de cea mai intimă tip sînt mai semnificative, c. în-
sistem social". Opus comporta- tărilor viitoare ale cererii, re- natură a pulsiunii, care este su- tre om şi animal, între om si
mentului conformist, c.d. are şi o clamă cunoaşterea si valorifica- ficient de puternică pentru a se maşină. C. interumană se ba-
semnificaţie de madaptare. Sta- rea aspectelor neeconomice ale plasa deasupra principiului plă- zează pe un ansamblu de procese
tistic, deyianţa este o abatere de c e . al c. cerii, împrumutînd unor aspecte psihomotoi'ii specific umane, lim-
la medie, Prin c.d. se înţeleg numai COMPOZABILITATE, carac- ale vieţii psihice un caracter bajul, în care un loc deosebit de
abaterile cu sens negativ, anti- teristică a grupurilor operaţio- demoniac..." Uneori calificativul important revine componentei
valoric, de tipul delincventei, nale constîncl din conjugarea, va- de compulsional se utilizează în conştiente, gîndirii. Această for-
vagabondajului, negativismului, locul celui de obsesiv. mă de c. se poate realiza şi prin
riabilă a operaţiilor, reunirea şi utilizarea unor mijloace never-
malformaţiilor caractoriale şi reorganizarea datelor e t c , ceea COMUNICAŢIE, proces de
chiar al psihopatiilor. Reprezen- schimb substanţial, energetic bale cu funcţie de semnalizare,
ce permite, de fiecare dată, noi atitudini posturale, mimico-ges-
tînd o abatere de la anumite şi (sau) informaţional între două
valori sau moravuri c.d. este de- compoziţii. După J. Piaget, „din ticulaţie, sunete neverbale e t c ,
clasele parţiale se compune o sau mai multe sisteme, pe baza care însoţesc şi complementea-
finit întotdeauna concret, în ra- căruia se asigură reflectarea
port cu grupul sau colectivita- clasă totală". ză c. verbală. Există de aseme-
COMPREHENSIUNE (în lim- sistemului emiţător (reflectat) nea posibilitatea creării şi utili-
tea; ceea ce este normal pentru
un grup poate fi deviant pentru ba franceză sinonim cu înţele- în sistemul receptor (reflec- zării unor mijloace tehnice mate-
altul. Cu cît grupul este mai gere) evidenţiază sensul de cu- tant). Din punct de vedere ci- riale de transmitere a mesajelor
coerent cu atît el este mai intole- prindere; este folosit în psiholo- bernetic, c. reprezintă orice de- informaţionale la distanţă (te-
rant faţă de c.d. Psihologia so- gie în locul înţelegerii. Totodată plasare a unei cantităţi de infor- lecomunicaţia) . Semnalăm mo-
cială a educaţiei acordă o atenţie se vorbeşte despre psihologic com- maţie- de la un element la altul, delul comunicaţional al psihicu-
deosebită studiului etiologici c.d. prehensivă sau în varianta ger- în cadrul aceluiaşi sistem, sau de lui uman sugerat de teoria c,
şi căilor de prevenire a lui. mană Versteliende J'svchologic, la un sistem la altul, fără conside- conform căreia întreaga activi-
pentru a desemna sistemul de rarea naturii ţi modalităţii con- tate psihică este concepută ca
COMPORTAMENTUL ECONO- psihologie introspecţionistă pro- crete în care se realizează această o reţea de c. informaţională, în
MIC AL CONSUMATORULUI, pusă de Dilthey şi Spranger şi deplasare. Teoria generală a c. ordine interspecifică (cu alţii, cu
noţiune de bază în psihologia care nu pretinde la explicarea studiază caracteristicile şi rela- lumea) şi infraspecifică (cu sine,
economică si a consumului (v.) fenomenelor psihici; ci doar la ţiile dintre factorii de ordin ge- între subsistemele sistemului psi-
reprezentînd actele şi hotărîiile descrierea lor în baza intuiţiei. neral care facilitează transferul hic individual).
consumatorului privind utilizarea COMPULSIUNE, constringere unei cantităţi de informaţie de
la un obiect la altul şi, pe baza COMUTATIV, ceea ce se mută,
veniturilor pentru diferite cum- internă de tip obsesional ce obli- utilizării unor metode operaţio- se deplasează dintr-un loc în
păraturi curente, bunuri de ui la o anduita repetitivă nale, recomandă căi de stabilire altul; funcţie a sistemelor de
îndelungat sau economii, precum are semnificaţia unui sindrom a unor regimuri optime de cir- reflexe de a răspunde schimbări-
lor din ambianţă şi a adecva
121
125
CONCRET, opus abstractului, dintre elementele constitutive ale
comportamentul la acestea. In asociată cu o totală relaxare a ceea ce reprezintă o realitate obiectului fiind „radiografiată"
cercetările lui Asratian se for- celorlalte sisteme. nemijlocită, palpabilă, caracteri- mintal, descoperindu-se semnifi-
mează un stereotip reilex în- CONCEPT (lat. conccf'lum zată prin continuitate, unitate, caţiile fiecăreia, corelaţiile inter-
tr-o cameră iar in alta un alt cugetat, gîndit), idee abstractă, structură, printr-o compactare sau ne, se poate apoi proceda la
stereotip dar la aceiaşi stimuli. noţiune; termenul este folosii: iu concrescenţă de însuşiri. Senza- refacerea realului, la reintegrarea,
Deci la acelaşi stimul animalul filosofic şi logică, desemnînd. di' ţiile şi percepţiile reproduc c. lui mintală în condiţiile deplinei
răspunde diferit după locul în regulă, un înţeles gene vie impa - prin imagini. Reprezentările dis- înţelegeri. Acesta nu mai este
care se află. De aceea se presu- sonal, spre relativă deosebire de pun de un grad variabil de con- concretul intuitiv, ci un concret
pune un reflex la ambianţă. Co- noţiune, în care accentul se pune cretitudine. în genere, c. este hgic, iluminat de înţelesuri. Elogi-
mutativitatea este o însuşire a pe înţelegere, şi pe idee, în care realizat în plan psihic prin intui- ind această realizare supremă a
atenţiei constitui din deplasarea funcţia referenţială (de trimi- ţie senzorială. Concept opus ab-
ei de la un obiect la altul, în reo- cunoaşterii, Marx vorbeşte des-
tere la real) este desfăşurată Şi stractului, care implică separa- pre „ridicarea de la abstract la
rientarea promptă a atenţiei de la particularizată, ideea puţind să ţii de însuşiri şi fixare în idei.
o activitate la o altă activitate concret".
capete forme particulare de la o Totuşi, acumularea abstracţiu- CONDENSARE, în doctrina psi-
ce intervine subit. persoană la alta. C. reprezintă nilor şi ideilor despre unul şi
deci o unitate delimitată de gîn- acelaşi real poate duce la recom- hanalitică, proces prin care în-
CON ATI V (termen introdus de tr-un singur comportament, gest
Spinoza), desemnează latura pul- direa abstractă, este semnifica- punerea c. prin condensări de
ţia generală a unui termen. Re- concepte ce tind să exploreze sau imagine sînt acumulate si
sionalâ de tendinţe, efort şi în- simbolizate o multitudine de sen-
treţinere energetică a acţiunii, reu- zultînd din generalizări succesive, exhaustiv realul. Este ceea ce
c. elimină la maximum trăsătu- Hegel numeşte c. logic, iar Marx suri, tendinţe inconştiente şi tre-
nind afectivul cu voliţionalul. buinţe. Se consideră că imaginile
Puţin utilizat în psihologia mo- rile concrete, sensibile şi se re- apreciază ca formă superioară a
duce la o schemă generală. După cunoaşterii ştiinţifice. Aceasta în- ce apar în vis reprezintă prin
dernă este opus cognitivului, do-
bîndind semnificaţie de noncog- J. Piaget, c. nu este dccît o trucît cunoaşterea presupune ri- mijlocirea c. simboluri ale unei
nitiv. Uneori se înţelege prin c. schemă de acţiune sau de ope- dicarea de la c. intuitiv-senzorial pluralităţi de tendinţe şi trăiri.
numai volitivul, desprins de afec- rare. Intrucît condensează însu- la abstract sau de la abstract Apare îndeosebi în fenomenele
tiv. şiri generale şi esenţiale pentru o ridicarea la c. logic prin sinteza onirice dar este recunoscută ca
clasă de obiecte sau relaţii, c. dis- şi sistematizarea determinărilor un mecanism general al incon-
CONCENTRARE, latură şi lege ştientului. Laplanche şi Ponta-
a dinamicii proceselor nervoase pune de o sferă de valabilitate obiectului sau procesului. Marx:
care este cu atît mai extinsă cu „concretul este concret pentru că lis, c. „este una din modalită-
fundamentale constînd în reve- ţile esenţiale ale funcţionării pro-
nirea excitaţiei şi inhibiţiei ira- cit conţinutul generic-esenţial es- reprezintă sinteza unei scrii de
diate, la focarul iniţial. Funcţie te mai restrins. Kant a împărţit determinări, deci unitatea in ca- ceselor inconştiente cînd o unică re-
a atenţiei, prin care un obiect conceptele în apriorice şi apos- drul diversităţii". prezentare îşi asumă singură mai
este fixat, iar de la celelalte teriorice. Accentuarea uneia sau multe lanţuri asociative la inter-
alteia din aceste categorii duce CONCRETIZARE, proces in- secţia cărora se află reprezenta-
subiectul se distrage. Neurofizio- telectual opus abstractizării. C.
logic, c. este expresia focarului la poziţii de extremă, de ordin rea. Din punct de vedere econo-
empirist sau raţionalist. C. tre- poate fi înţeleasă în următoare- mic este astfel investită cu ener-
de excitabilitate optimă sau a le trei sensuri: a) ca o recunoaş-
dominantei. Psihologic, c. pre- buie considerate genetic, logicul gii care se reunesc în jurul repre-
rezumînd şi condensînd istoricul. tere sau identificare a ceea ce este zentării deşi aparţin la diferite
supune ca să se depăşească con- general într-un obiect concret;
curenţa activităţilor (H. Pieron) Ch. Blondei arată: „în fond orice lanţuri". C. se traduce în vis prin
concept este totodată aprioric şi b) ca o ilustrare, exemplificare a faptul că episoadele acestuia, în
si să se asigure o selecţie şi orga- ideilor şi principiilor generale; c)
nizare convergentă a lor. în aposterioric pentru că în orice comparaţie cu conţinutul latent,
concept elementul reprezentativ ca o reconstituire dintr-o multi- sînt laconice. C. reprezintă mai
practica yoga c. este o modali- tudine de elemente abstracte :i
tate de refacere mentală, c. acti- iiii este decit cîmpul de întîlnire a degrabă o traducere decit un
unei acţiuni cu o reactiune". obiectului concret. Deci, fiecare
vităţii psihice pe o imagine fiind

136
rezumat. „Dacă fiecare element tori, în psihologic şi în sociolo- cel clasic, pavlovian. Se asocia- de om ca obiect al acesteia, ci
manifest esto determinat de mai gie se iau în consideraţie c. nbui ză cu stimulul întăritor o mişcare mijloceşte construirea omului ca
multe semnificaţii latente, invers, lire şi c. subiective, care, în an sau operaţie (de apăsare, tragere, agent, stăpîn al naturii, subiect
fiecare din acestea poate să se sambluri sistematizate, întloj >! 1 învîrtire) şi astfel subiectul (ani- pragmatic, epistemic şi axiologic.
regăsească în mai multe elemente nesc funcţia de condiţionare (sau mal sau uman) obţine recom- Determinarea trece în autode-
manifeste; pe de alta parte, ele- după Ev, de subdeterminare) .. pensa (alimentară sau de alt fel, terminare. Factorii c.s.-i. sînt:
mentul manifest im reprezintă unor fenomene şi procese. O<> posibil şi informaţionale, prin 1) activitatea, în primul rînd
sub acelaşi raport pe fiecare din ce într-un raport este c. în ai:u satisfacerea unui reflex de explo- munca productivă şi cadrul so-
semnificaţiile din care derivă, poate fi relaţie necesară sau ICM rare — Harlow). Este c. instru- cial şi tehnic al desfăşurării ei
astfel îneît nu le subsumează, CONDIŢIONARE REFLEXĂ. mentală sau operaţională foarte („transformînd lumea omul se
aşa cum face conceptul". proces de formare a unui ii"n apropiată de condiţiile fireşti ale transformă pe sine însuşi" —
'CONDESCENDENŢA, atitudine reflex sau a unei conexiuni m-i activităţii. Le >>'y consideră însă Marx); 2) ansamblul relaţiilor so-
binevoitoare, manifestată în re- voase prin asocierea repetată < că în fiecare reflex se îmbină c. ciale în care omul este prins şi
laţiile cu o persoană inferioară unui stimul necondiţionat: cu un tonică şi cea operatorie. Diversele care, după Marx, definesc însăşi
din punct de vedere material, so- stimul indiferent. Acesta din ur- modalităţi de condiţionare re- esenţa umană; 3) sistemele cul-
cial, intelectual. Această atitu- mă, fiind întărit prin reacţia prezintă modele elementare ale turii materiale, lumea construită
dine este uneori dublată de ten- necondiţionată devine semnal a! procesului învăţării. şi transformată de om. (Marx:
dinţa de a evidenţia superiorita- ei, produce aceleaşi efecte ca şi CONDIŢIONARE SOCIAL-IS- „istoria industriei şi existenţa
tea proprie, tocmai prin acorda- stimulul necondiţionat. De ex , TORICĂ, principiu în psihologie devenită concretă a industriei sînt
rea ajutorului moral sau material lumina, sunetul, aplicate puţin şi în celelalte ştiinţe umaniste cartea deschisă a forţelor esen-
altuia. Dispariţia inegalităţii so- înaintea actului de hrăni re şi conform căruia construcţia omu- ţiale ale omului, psihologia uma-
ciale dintre oameni a dus la menţinute în acest timp, ajung lui ca personalitate, comporta- nă aşa cum se prezintă simţurilor
restrîngerea manifestărilor de c, după repetări, să provoace sali- mentele şi procesele psihice in- noastre".) Prin acţiunea şi exis-
termenul indicînd, astăzi, şi un vaţia chiar dacă nu se mai dă dividuale sau de grup depind tenţa civilizată, oamenii desfac
echivoc. hrană. C.r. poate fi secundară esenţial de factorii sociali şi sînt
supuse inexorabil dezvoltării is- implicaţiile subiective, psihice din
CONDIŢIE, element sau formă cînd stimulul indiferent este aso- constructele materiale în care
a conexiunilor şi interdependen- torice. Socialul este condiţia sine
ciat cu altul ce a fost anterior qua hon a existenţei umanului acestea s-au obiectivat, le actua-
ţelor, de însemnătate secundară condiţionat. Este posibilă şi in- lizează şi dezvoltă; 4) reţelele şi
in raport cix relaţiile necesare, iar istoria societăţii este istoria
tercondiţionarea a doi stimul: oamenilor. Structurile sociale sînt variatele fenomene de comunicare
legile sau structurile esenţiale. indiferenţi pe baza reflexelor na- în comunităţile sociale, cărora
Totuşi c. pot influenţa în sens însă supraordonate celor psihoin-
turale de orientare şi investigaţie dividuale şi, în proprietăţile sale L. Vîgotski le atribuia un rol
pozitiv sau negativ realizarea După I.P. Pavlov', c.r. trebuie direct în psihogeneză şi care cu-
proceselor necesare. Astfel reac- psihice definitorii, omul suportă
să realizeze următoarele patru determinarea social-istorică. Marx nosc o expansiune extraordinară
ţiile şi sintezele chimice sînt condiţii: 1) precedenţa sau declan- în societatea contemporană; 5)
dependente de c, de tempera- a demonstrat natura (esenţa)
şarea stimulului condiţionat îna- socială a conştiinţei, a derivat factor indispensabil ce se înscrie
tură, presiune, cataliză. Cu cit intea celui întăritor; 2) coinci- tot în ordinea c.s.-i., este cel al
un fenomen este mai complex conţinutul ei din condiţiile exis-
cu atît el depinde mai mult şi denţa celor doi stimuli; 3) repe- tenţei sociale, a afirmat că omul eredităţii specific umane. Informa-
mai de multe c. în analiza şi tiţia asocierii stimulilor; 4) elibe- este în acelaşi timp produs şi ţia genetică a speţei umane nu
interpretarea proceselor biolo- rarea de alţi stimuli cu efect creator al istoriei. Deci c.s.-i. este tributară doar unei condiţio-
gice, psihice şi mai ales sociale perturbator. G. Miiller, J. Ko- care, în direcţia conştiinţei şi nări biologice. Engels arată că
trebuie să se ţină seama atit de norski şi apoi B. Skinner, rei- personalităţii, a proceselor psihice nu numai creierul dar şi toate
legi cit şi de c, dintie care unele pectind aceleaşi condiţii, au rele- secundare, acţionează ca o de- celelalte organe, în ansamblul său
dobindesc semnificaţia de fac- vat un nou tip de c.r. deosebit do terminare nu este doar suportată organismul uman, poartă pecetea

128 129
Dicţionar de psihologie
c
existenţei sociale, hi anlropo- x'mdirc luguă; 5; asiwik'yco ce- c
geneză, preistorie şi istorie, ca- ri ulcior existenţi! faciale, a ralu- si poziţiei sule centrale, şi, de de comunicare eficientă pentru
drul cultural, opus celui natural, a rilor şi constituirea motivaţiei fe- asemenea, participarea atît la c. optimizarea c.
reprezentat un factor esenţial în cundare; 6) integrarea def'ttnă in cît si ia activitate a tuturor per- CONDUCTIBILITATE, funcţie
selecţia mutaţiilor genetice astfel sistemul funcţional socii'', asu- soanelor implicate. în legătură a sistemului nervos de asigu-
îneît ereditatea umană conţine marea de roluri ţi preci.arca de cu aceasta au fost studiate di- rare a propagării excitaţiei. Con-
un potenţial adecvat condiţiilor statute personale. verse stiluri de c, printre care ducerea, procesului excitativ se
existenţei sociale. Acest poten- CONDUCERE, proces de <->>- cele mai importante şi tipice bazează pe transmiterea de-a
ţial nu se actualizează şi împli- mamlă şi control îndeplinit m- sînt stilurile autoritar, democra- lungul nervilor a biocurenţilor.
neşte prin ,,organe funcţiona ie" tr-un sistem social (grup. orga- tic si libera!. în unanimitatea CONDUITĂ, termen încetă-
(A.N. Leontiev) decît in condiţi- nizaţie) de un individ s;'u de o lor, "cei ce au studiat problema ţenit în psihologia ştiinţifică de
ile procesului pe care J. l'iaget subgrupare cu statut şi roi. lnr- ajung la concluzia că stilul demo- către }'. Janet, semnificînd acti-
şi II. Wallon le denumesc global mal sau informai, adecvat !>u- cratic este optim iar cel autori- vitatea sau acţiunea sub toate
„socializare". Situaţia cupiilor-lup pa C. iîarnard, c, ,,se rci:-ij la tar, nerecomandat, "lotuşi, în formele lor. intern-subiect ive şi
(v.) este din ;>cest punct de vedere calitatea comportament;''.!, « in- raport cu împrejurările sînt nece- extern-motorii şi întotdeauna con-
concludentă. Ereditatea organis- divizilor prin care îndrume.i/ă sare si unele momente de autori- siderînd unitatea dintre ps:liic şi
mului uman este necesară dar persoanele sau activităţile- lor tarism sau liberalism. C. este un fcptele de comportament. în defi-
nu suficienta, pentru devenirea într-un efort organizat'". Cortcep- proces in care tacticiie se subor- nirea c. accentul se pune pe modul
omului fiind indispensabila (aşa tul de c. presupune, cuini K. donează strategiilor. Este nece- de a se conduce şi de a acţiona
cum arată INI. Beniuc) însuşirea hang, patru elemente, asupra, că- sar să se ţină seama de factori mintal şi motor al subiectului în-
moştenirii istorico-cultuvale. A- rora diverşi autori pun accentul cum sînt: sarcinile, nivelul de tr-o situaţie dată sau in situaţii
ceasta se realizează priiitr-un pro- în mod diferit şi anume: a.) înde- organizare, climatul, relaţiile in- tipice. Deci în centrul preocupă-
ces de învăţare, global, prin plinirea rolului; b) a căr~n influ- tcrpersonale şi de grup, reţelele rilor este organizarea şi autore-
enculturaţie (v.). Omul este sin- enţă este; c) centrală în ceea ce de comunicare ş.a. (R. Lam- glajul activităţii. Spre deosebire
gura fiinţă care nu se constituie priveşte; d) acţiunea colecf">ă. H. bert.) Discuţiile în jurul calităţi- de comportament, care este deli-
ca om în afara unui proces de Laswell şi A. Kaplan afirmi că lor optime ale liderului s-au mitat la sfera reacţiilor obiective
adaptare şi învăţare intraspeci- c. „se referă atît la puterea for- dovedit a fi infructuoase (K. şi observabile, c. cuprinde şi
fic. în cadrul acestui proces se mală cît şi la cea afectivă A.colo I,ang). Mai importantă este com- fenomenele interne subiective,
pot distinge, corespunzător fac- petenţa în c, deci stăpînirea deci reuneşte organic faptele psi-
unde aceasta, din urmă e>i.e pre- hice cu faptele de comportament.
torilor menţionaţi, următoarele ştiinţei şi artei c. Hamblin (1961)
zentă, dar se exercită prea puţină a găsit o corelaţie semnifica- Procesele psihice, senzoriale, in-
modalităţi sau căi: 1) integrarea putere afectivă, vorbim despre tivă între competenţa liderului telect ive şi afective sînt conce-
progresivă in sistemul relaţiilor autoritate formalistă şi na de pute ca un fel de c. interne.
şi moralul grupei. în locul tipu-
de coexistent ti şi coope rare inter- conducere". C. este nu numai o lui de lider „harismatie" descris Astfel se descriu C. perceptive,
umană; 2) adaptarea la schemele problemă de tehnică a org:uuzării de M. Weber, se preferă acela ce mintale, emoţionale şi voliţionale.
sau modelele de acţiune practică, prin precizarea scopurilor şt mij- este acceptat şi deci ascultat. După P. janet inteligenţa nu
de la cele mai elementare şi pînă loacelor, informare completa şi La o astfel de concluzie a ajuns este altceva deeit o c. internă şi
la cele mai complexe; 3) însuşi- oportună, optimizarea deciziilor A. Ncculau (1974) în studiul c. mijlocită instrumental (semne şi
rea mijloacelor de comunicare sim- şi asigurarea controlului, dar şi o grupurilor de muncă. Important simboluri) prin care subiectul
bolică, în special ale limbii; 4) problemă de interacţiune psihoso- este ca liderul, situat la intersec- întreţine relaţii cu lumea, deta-
asimilarea treptată a elementelor cială, în care deosebit de impor- ţia situaţiei şi a grupului, să şînd relaţiile obiective existente
fundamentale din tezaurul cogni- tantă este influenţa liderului asu- realizeze optim o sinteză a cerin- în realitate, dincolo de ceea ce
tiv al omenirii şi exersarea im- pra persoanelor din organizaţie ţelor organizaţionale şi grupalc. oferă percepţia. De asemenea,
plicită şi explicită a formelor de în baza autorităţii, pn •-.( fiului M. Zlate (1975) acordă o mare limbajul este un sistem de C.
însemnătate asigurării reţelelor al colaborării. între comandă si
130
131
distribuţie în continuare la nivel trenînd astfel adîncurile perso-
supunere intervine reversibilita- se ocupă psihologia. Ne referim superior, dezyoltîndu-se abstrac- nalităţii, voinţa, caracterul şi
tea: „a comanda şi a asculta la: c. drumului care este compusă ţiunea. C. sertarelor este pusă la afectivitatea persoanei. Chiar da-
este acelaşi lucru dar este contra- din dus şi întors, la c. pieţei în baza operaţiei de clasificare, iar că aceste două forme nu se pot
riul, ca şi a te duce şi a te în- care se contopesc acte ce privesc c. scării, deosebit de complexă, manifesta izolat, iar mijloacele,
toarce pe acelaşi drum". C. se poziţia şi deplasarea, menţionăm este pusă la originea scrierii sau într-un anumit context devin
clasifică şi se ierarhizează ca c. păstrării şi menţinerii instru- gradaţiei. După P. Janet, c. scopuri iar scopurile mijloace,
elementare, intermediare şi supe- mentelor care este extrem de constituie obiectul psihologiei.(V. distincţia merită să fie reţinută
rioare şi de asemenea ca primare, importantă, apoi c. portretului PSIHOLOGIA CONDUITEI). (V. Pavelcu). Asher consideră,
secundare şi terţiare. In emanci- care este la baza reproducerii şi CONEXIUNE INVERSĂ v. F E - dealtfel, că există trei tipuri de
parea c. medii superioare de tip c. simbolică legată de comandă EDBACK. ci. sau psihice şi anume: cogni-
uman, P. Janet acordă un rol şi subordonare. La un nivel su- CONFABULAŢIE, construcţie tive, motiv aţionale şi afective. După
decisiv instrumentelor şi relaţi- perior se plasează c. asemănă- şi asocieri fanteziste şi absurde, V. Pavelcu, conflictul este prin
ilor de comunicare şi colabo- rii care este solidară cu cea a în contextul unei relatări, în excelenţă un factor al tensiunii
rare socială. în acest sens se diferenţei. S. Teodorescu arată vederea acoperirii lacunelor de afective. K. Lewin, luînd în con-
disting c. individuale şi c. so- că: dacă unealta şi întrebuin- memorie sau în contextul şi sideraţie tensiunile de atracţie
ciale. Conştiinţa rezultă din adău- ţarea ei, adică c. producţiei, pot datorită unor tulburări mintale. sau apetenţă şi de respingere sau
garea la c. de bază a unor c. fi considerate ca puncte de plecare CONFLICT INTERN, ciocnire şi repulsie, descrie patru forme de
supraordonate de factură cul- ale noţiunilor de mijloace şi mai luptă între motive, tendinţe, in- bază ale conflictului şi anume:
turală. M. Ralea sistematizează tîrziu, ale raporturilor şi noţiu- terese, atitudini opuse, şi de for- 1) atracţie-atracţie; 2) respingere-
condiţiile ierarhizării c. la nivel nilor de cauzalitate, dacă c. por- ţă relativ egale şi gTeu de con- respingere; 3) atracţie căreia i
uman şi relevă principiul amînă- tretului va duce la noţiunea şi ciliat sau ireconciliabile. Ci. se se opune o respingere şi 4) res-
rii (la P. Janet, c. suspensive), raportul de asemănare de formă produce într-un anumit moment pingere contracarată de o atracţie.
principiile deliberării (reglări se- şi materie, c. intelectuale, apă- sau este persistent. Astfel se Tematica ci. este larg dezvoltată
cundare de tip raţional în inter- rute înaintea limbajului, vor asi- naşte o stare de tensiune şi fră- în psihanaliză care interpretează
valul dobîndit prin suspenda- gura noţiunile şi relaţiile de mîntări care pot căpăta o formă nevrozele ca un conflict între
rea reacţiilor impulsive), princi- dramatică. Ci. sînt inevitabile în trebuinţele de satisfacţie şi tre-
cantitate. în acest sens P. Ja- buinţa ' de securitate sau între
piul compensaţiei (combinare sau net descrie o serie de obiecte viaţa individului, dar multe din
substituire de c.) şi principiul ele pot fi depăşite prin opţiuni pulsiunile sinelui şi apărările eu-
intelectuale şi c. conexe lor. lui. După Laplanche şi Ponta-
invenţiei, manifestat prin elabo- Astfel în actul de adunare sau în favoarea tendinţelor cu semni-
ficaţie superioară. Ed. Claparede lis, se vorbeşte în psihanaliză
rarea unor noi C. în baza unor îngrămădire, c. coşului cu mere, despre conflict cînd în subiect
tendinţe progresive. Autoreglajul c. sforii, a împărţirii, a rînduirii arăta, în legătură cu declanşarea
sincronică a mai multor interese se opun exigenţe interne con-
activităţii intelectuale este deri- şi a sertarelor. C. coşului cu trare. Conflictul poate fi mani-
vat de P. Janet din sistemul de mere, de pildă, presupune trece- divergente, că fiecare satisfacere
de dorinţă ascunde şi o renunţare. fest (între dorinţă şi o exigenţă
autoreglaj social. Acţiunile se- rea de la multiplicitate la unitate Tot Ed. Claparede stabileşte di- morală, de exemplu, sau între
cundare le coordonează şi modifică sumatorie ca şi relaţia inversă. ferenţa dintre conflictele mijloa- două sentimente contrare) sau
pe cele primare. Arătînd că Actele comune ale punerii fruc- celor şi scopurilor:cel al mijloacelor latent, acesta din urmă putînd
c. intelectuale rezultă din inte- telor în coş şi apoi ale scoaterii creează probleme de natură in- să se exprime într-o manieră
riorizarea unor c. motorii struc- şi distribuirii lor sînt luate ca telectuală şi posibilitatea de rezol- deformată în conflictul mani-
turate social, P. Janet prezintă model pentru sinteză şi analiză. vare a lor dovedeşte gradul şi fest şi să se traducă, mai ales,
sugestiv o serie de diverse for- Tot aşa, sfoara devine modei al nivelul de capacitate intelectua- prin formarea de simptome, de
me de c. care sînt foarte eloc- relaţiilor prin operaţiile materiale lă, în timp ce al doilea ne con- dezordini ale conduitei şi tulbu-
vente sub raportul înţelegerii şi pe care le permite. Actele de îm- duce spre opţiunea scopurilor an- rări de caracter etc. Psihanaliza
explicării unor fenomene de care părţire presupun divizare şi apoi

133
132
c
consideră c i . cei fiind constitu- CONGENITAL, edificare ;i în- c
tiv fiinţei mnane şi acesta, în suşirilor, dispoziţiilor, maladiilor în tot ceea t<- Iaci şi gindeşii, tot- servarea construită, ea se fun-
diferiţi; perspective: conflictul în- de origine ereditară sau „(lin deauna şi îi» orice împrejurări, dează simplu pe identitate". în-
tre dorinţă şi apărare, între di- naştere". a aceloraşi principii, reguli şi tr-un alt sens, în psihologie, prin
ferite sisteme sau instanţe, între CONOTAŢ1E, în sens logic, de- idealuri, C. indică existenţa unor C. se denumeşte cel de al doilea
pulsiuni, etc. O altă structură au semnează proprietatea, unui semn convingeri ferme şi a unei mari proces al memoriei de păstrare
conflictele interindivjduale sau lingvistic de a se referi Ia uu an- forţe voluntare. a informaţiei (după ce a fost fi-
infragrupale. G. Dan-Spinoiu a samblu de obiecte care au notr CONSENS, caracteristică a re- xată*, ceea ce f a c ulterior posi-
studiat c. în colectivele de muncă, comune, totalitatea ace.stor nolc laţiilor de cooperare si interde- bilă recuno.-.şterea şt reproduce-
propunînd o seric de remedii. comune constituind c. semnului pendenţă, desemnînd un acord. rea. Contrariul c. mne/ice este
CONFORT SPIRITUAL, stare sau termenului; în sens psiholo- Kaport între cunoştinţe care iu- uitarea. Amintim şi despre in-
persistentă de echilibru şi satis- gic, de largă circulaţie, c. consti- dică aceeaşi direcţie de _ inter- stinctul de c.
facţie, bazată pe acordul cu am- tuie acel aspect al scmnuicatiei pretare, aceeaşi concluzie. în psi- CONSISTENŢĂ, în logică, ca-
bianţa socială, în condiţiile ab- unui cuvint care nu este comun hologi*?, unitate de orientare în- litate a unui sistem axiomatic
senţei conflictelor şi a realizării pentru toţi vorbitorii unei limbi tre sentimentele sau gîndurile de a nu conţine o formulă oare-
de sine nestingherite şi favorizate trezitul în diferiţi vorbitori eco- unei persoane sau acord general care în acelaşi timp cu negaţia
de împrejurări. Este condiţionat uri afective, asociaţii marginali» în gînduri şi sentimente la mem- ei, adică de a mi fi contradic-
de echitate, climat al întrajuto- etc. Actele bazate pe limbă, în- brii unui grup social. R. l'ark toriu în psihodiagnostic; în eva-
rării, cooperării şi creaţiei, în deosebi poezia, folosesc de predi- si E. Burgess interpretează obi- luarea testelor, se calculează prin
genere de respectarea normelor lecţie această proprietate a cu- ceiurile, opinia publică, idealu- diverse formule un. coeficient de
umanismului comunist. vintelor, pentru a sugera stări rile ca cxprimînd un c. H. Kal- c. prin care se exprimă omogeni-
CONFUZIE MINTALĂ, stare afective în contextele în caic apar len considera că termenul tre- tatea testului, măsura în care
patologică trecătoare şi rareori (opus denotaţiei, v.). 1"\ l'aullian. buie utilizat doar restrictiv, ca itemii ce-1 compun sînt concor-
durabilă, caracterizată prin tul- făcea o deosebire între sensul cu- un acord sau o convergenţă de danţi, astfel îneît rezultatul dat
burări ale lucidităţii şi clarităţii vîntului, ca ansamblu al fapte- opinii, la care se ajunge în urma la un item să fie semnificativ'
conştiinţei (stare de obtuz.ie). lor psihologice ce apar în con- unor conflicte manifeste sau ta- pentru rezultatul general obţinut
Constă din funcţionarea anor- ştiinţă datorită cuvîntului (deci cite şi în baza presiunii sentimen- ia test. în studiile asupra stilu-
mală a percepţiei, memoriei, gîn- atît conotativ cît şi denotativ) telor şi opiniei publice. lui cognitiv unii autori degajă
dirii, ceea ce duce la dezorientare şi semnificaţie, ca. zonă siabilă, CONSERVARE, operaţie prin un factor de C. intelectuală. Se
în timp şi spaţiu. Bolnavul nu-şi precizată lexic şi semantic (a care se defineşte un invariant de vorbeşte şi despre c. caracterolo-
aminteşte numele, nu ştie unde sensului, în genere), deci denota- substanţă, greutate, volum, clasă gică, în sensul coeziunii trăsătu-
se află, nu cunoaşte datele calen- ţie. e t c , indiferent de modificările ce rilor şi despre c. morală, în sen-
daristice, pare a li rătăcit. De CONSECVENŢĂ, (în logica sco- intervin în infrastructura aces- sul supremaţiei valorilor morale
aici, anxietatea. Uneori, apar ilu- teia sau de punctele de vedere în conduită.
lastică) implicaţia şi decurgerea
zii şi halucinaţii. Kste întîhiită formulelor logice una din alta. din care este considerat C. se CONSTANŢĂ, caracteristică şi
în unele infecţii (tifos exante- realizează întotdeauna printr-o lege a percepţiei constituite; se
pe baza implicaţiei şi a rapor- coordonare şi constituie o con-
matic, febră tifoidă), în intoxi- exprimă în menţinerea constan-
caţii (alcool, ciuperci), în trauma- turilor ei cu conjuncţia şi cu dis- diţie obligatorie a oricărei acti-
juncţia. Caracteristică a gîndirii tă, în imaginea perceptivă a
tismele craniene. Se deosebeşte vităţi raţionale, j l'iaget scrie:
care respectă cerinţele principiilor „descoperirea noţiunii de con- dimensiunilor, structurii şi altor
de demenţă prin conştiinţa pe calităţi ale sistemului complex,
care o are subiectul despre dificul- gîndirii, legile şi regulile de for- servare de către copil este în-
tăţile sale; şi prin eforturile pe totdeauna expresia construirii chiar dacă variază distanţa, un-
mare şi transformare într-ur. sis-
care h; depune pentru a se re- unei grupări (logice sau infralo- ghiul de recepţie, luminozitatea
tem deductiv. Ca trăsătură de.
dresa. gice) sau a unui grup (mate- etc. Aceasta însă numai în anu-
voinţă şi caracter, respectarea matic) de operaţii... odată con- mite limite, acelea ale zonei
134
135
uzuale de acţiune umană, de fond aferenţial peste care se su-
ex. pînă la distanţa de 20 m. prapune oricînd o nouă aferentă se operează. Fiecare persoană rea- nimente în relaţie cu care nu are
Deşi proiecţia optica a unui sti- a cărei valoare funcţională mo- lizează pentru sine un model re- utilitate.
mul mai îndepărtat se diminu- mentană este determinată de prezentativ al hunii care îi permite CONSTRUCTIVISM, atitudinea
ează în raport cu cea a unuia acest fond. să dea sens şi direcţionalitate favorabilă construcţiei materi-
identic apropiat, fapt clar rele- CONSTITUTIV, ceea ce rezultă comportamentului său în relaţie ale şi spirituale, tendinţă spre re-
vat în fotografie, în percepţie, din organizarea nativă a subiec- cu aceasta. Un astfel de model alizare cu accentul pe obiecti-
în limitele arătate, imaginea nu tului, deci dintr-un sistem de reprezentativ, sau c. personal, vare, susţinere a tot ce reprezintă
suportă diminuări sau deformări, caracteristici perfonmite; ceea cu poate fi formulat explicit sau o contribuţie pozitivă. în desfă-
rămîne adecvată obiectului, con- ţine de modul de structurare a poate acţiona implicit şi poate şurarea psihică c. semnifică re-
gruentă metric cu acesta, dato- subiectului la un moment dat. constitui un facsimil neprelucrat flectarea ca o reconstruire anali-
rită unor mecanisme de ajustare „CONSTITUŢIE SOMATOPSIHI- de trăsături ale lumii. C. este în tico-siutetică a realului şi, în
sau acomodare (J. Bruncr), după CA, înzestrarea, în parte eredi- chip necesar bipolar şi operează continuare, creaţia ca efect al
gestaltişti, datorită activării unor tară, în parte dobîndită, a indi- asemenea axelor de referinţă diho- libertăţii de construcţie mintală
structuri interne, după behavio- vidului, care se exprimă prin în- tomizate. în sine însuşi este tipul prin recombinările dintre scheme,
rişti ca rezultat al învăţării per- făţişare, reactivitate, tempera- de contrast pe care îl percepe per- operaţii, informaţii în baza selec-
ceptive (Hebb), al modelării după ment, predispoziţie la anumite soana şi nu o reprezentare a obiec- tivităţii şi finalităţii. Deci c.
un continuum experenţial, du- boli, aptitudini etc. telor, el nu reprezintă şi nici nu este atît la baza reproductivismu-
pă Piaget în urma decentrării lui cît şi a productivismului sus-
prin coordonare. C. este rezulta- CONSTRÎNGERE, mod de de- simbolizează evenimente ci per- ţinut de atitudinea transformatoa-
tul reglărilor perceptive în baza terminare a unei acţiuni printr-o mite cooperarea şi operarea cu ele. re. Cunoaşterea este întotdeauna
unui program ce implică şi eta- presiune exercitată din exterior C. se deosebeşte de concept din o construcţie^ şi reconstrucţie (F.
loane informaţionale. J. Gib- în chip organizat prin reglemen- logica formală care reprezintă Gonseth). în epistemologie c.
son arată că parametrii c. de tări sau difuz, prin moravuri şi o categorializare inerentă realită- semnifică caracterul activ şi crea-
mărime, formă, volum se for- opinii şi, de asemenea, exercitate ţii. C. apare ca o interpretare im- tor al gîndirii care prin modelare,
mează la copii, treptat. Organi- dinăuntrul subiectului de norme, pusă asupra evenimentelor, proiec- structurare, îşi elaborează formele
zarea superioară a percepţiei după idei, prevederi ce se bucură de tată, folosită pentru a da sens şi obiectul său. Principiul c. se
schema obiectului permanent (P. autoritate dar nu sînt intim asi- acestora şi pentru a le anticipa, o opune empirismului mecanicist, in-
Meyerson) este însă condiţionată milate, sînt în afara filonului unealtă care permite nu numai tui Sionismului şi instrumentalis-
de familiarizarea cu obiectele şi de motivaţie dominantă. Şi în discriminarea ci şi organizarea şi mului. Construcţiile mintale nu
de exersarea în cîmpul imediat al cazul acţiunii prin c. intervine anticiparea lor. C. se organizează pot fi identificate întru totul cu
activităţii. în alte condiţii — un motiv care este însă indirect şi interrelaţionează în cadrul unui realul dar nici nu pot înlocui total
cum ar fi în vederea unor oa- şi negativ, de evitare. E. Durk- sistem de c. cu trăsături bine defi- realitatea. în sensul dialecticii mar-
meni de la mari distanţe, c. nu heim consideră că în viaţa socia- nite, sistem care la rîndul lui xiste, c. trebuie să fie înţeles ca un
se mai realizează, legea C. per- lă legea c. este decisivă. reprezintă o creaţie personală. principiu al organizării sau mo-
ceptive fiind relativă. CONSTRUCT, termen utilizat C. dispune de un centru de utili- delării intelectuale re mijloceşte
de G. Kelly în cadrul teoriei tate (un set de evenimente pe atît reflectarea cît şi creaţia ce se
CONSTELAŢIA AFERENTE- constructelor personale (v.). C. care cel care îl foloseşte consideră sprijină pe datele reflectării şi
LOR, proces neurofiziologic cu se defineşte ca un discriminant că le poate ordona cel mai conve- se validează prin practică.
desfăşurare spaţio-temporală, care creat de persoană pentru a discern} nabil înăuntrul contextului său),
stă la baza verigii aferente a între asemănările şi deosebirile CONŞTIINCIOZITATE, atitu-
un registru de utilitate (un set dine ce se dezvăluie prin efortul
procesului perceptual, constînd din cadrul evenimentelor cu care mai larg de evenimente de care
în sinteza aferentelor venite pe se confruntă şi în acelaş' timp o depus de către o persoană în
se poate ocupa construcţia, chiar vederea desfăşurării activităţilor
căi diferite la un centru nervos, bază pentru a, exclude acel: elemen- dacă uneori mai puţin eficient)
pe această bază realizîndu-se un te irelevante pentru distincţia, care — cantitativ şi calitativ — la un
şi un set mai îndepărtat de eve- nivel superior, în conformitate
136
137
„unelte spirituale", servesc la (J. Piagel). P. Janet defineşte c.
cu normele perfecţionării şi în activitatea socială d • transfor- desemnarea obiectului si la for- ca: „o conduită particulară mai
;if;u";i. oricăror constrîngeri, clin mare a lumii. d<- adaptare de tip mularea unei atitudini faţă de el. complicată, supraadăugată acţiu-
proprie conştiinţă. uman. „Odată eu apariţia muncii Dezvoltîndu-se în ordinea acţiunii nilor elementar.:". Este o „reacţie
social-organizate. v.rie kubinstein, reglatoare, a conexiunii inverse l.i reacţie", de ex,; copilul însu.şin-
CONŞTIINŢĂ (Uit. cum — cu. dintre rezultatele actului şi struc-
scientia —ştiinţă), modalitate pro- iu condiţiile căreia silisfacercain- du-şi mersul, datorită unei combi-
tereselor individului se realizează tura mentală, dintre momentele naţii de reflexe, devine conştient
cesuală superioară a sistemului anterioare şi cele. actuale devenirii
psihic uman, elaborată prin ac- în mod social, obiectele încep să ele mers, cind, dorind şi îăcînd efor-
apară nu numai ca obiecte alu sale, C. implică detaşarea bazală turi de a merge, adaugă acestuia o
tivitate socială şi cucul turaţie, mij- subiect-obieet si elaborarea de
locită prin limbă, bazată pe un trebuinţelor personali: ale indivi- nouă reacţie, o expresie verba-
dului, dar şi ca lucruri a căror relaţii faţă de mediu, ale subiec- lă. lJazîndu-se pe practica exis-
model comunicat ional intern şi tului, ce dispune de semnificaţii
intern-extern, constind din reflec- semnificaţie este determinată de tenţei sociale, e. este condiţionată
relaţia lor cu nec-:tăţile S"ciale şi-şi integrează pragmatic şi se-
tare decodificată prin cunoştinţe, mantic ambianţa. în aceste relaţii de actul „supraadăugat" al comu-
autooi gannare eu cjecte emergente Acţionînd, în procesul muncii, asu- nicării. P. Janet considera că ,,a
pra unor lucruri prin intermediu! sau atitudini, mijlocite prin praxis
şi autoreglai la iiirelul coordonării şi cogniţie, vedea Marx specificul fi conştient înseamnă a te înscrie
•necesităţilor siibieeiiee cu necesi- altora (al uneltelor-iucruri desti- în povestea propriei tale experien-
nate special acţiunii asupra altor uman distinct de cel propriu
tatea obieetieă, esenţială. Epistemo- animalelor care nu se detaşează ţe" , iar H. Ev arată că „asu-
lucruri), punînd, în general, lu- mindu-şi funcţia de a. vorbi, su-
logic, c, ca, act cu-ştiinţă. pre- crurile în interacţiune, omul des- din mediul natural „întrucât nu
supune reducerea jenomenutu: Ia produc la nivelul universalelor biectul se ridică in faţa lumii sale,
coperă tot mai profund însuşirile căci identificînd această lume, de-
esenţă, a formei la conţinut, a lor obiective". Făurită în practică, lor". Lcnin precizează: „în faţa
•particutariilui la general , a înlim- omului se află reţeaua fenomene- signînd-o, el se înfruntă cu sine
în care se descoperă (pot fi deduse- însuşi, îşi apare sieşi." Ed. Pamfil
plăt.tntliti la necesar. Efectul de şi utilizate relaţiile esenţiale, fi- lor naturii. Omul instinctelor, săl-
„a-ţi da seama" ce exprimă emer- baticul, nu se desprinde pe sine afirmă: „condiţia liminalâ a con-
xate verbal), c. îşi păstrează, la ştiinţei umane este dialogul". Dia-
genţa autoorganizării sistemului nivel social şi individual, legă- din natură. Omul conştient se des-
psihic uman presupune prezenţa prinde pe sine, categoriile sînt logul este responsabil pentru dis-
tura, sa vitală cu activitatea şi
prealabilă la subiect a unui an- dobîndeşte, în plan subiectiv, treptele acestei desprinderi, adică criminarea dintre sine şi altul,
samblu de semuificanţi şi grupuri forma de desfăşurare a activităţii, ale cunoaşterii lumii, puncte no- după cum în dezvoltarea c. de
operaţionale reversibile, datorită pentru că, după cu ia arată A.N. dale în reţeaua carc-1 ajută s-o sine, intervine un dialog interio-
cărora „întâlnirile" subiectului cu I.eontiev, odată cu transforma- cunoască şi s-o cucerească." în rizat cu propria persoană. Marx
lumea sa sau transformările inter- rea structurii activităţii omului se consecinţă, C. se fundează pe expe- arătase că, genetic, oamenii înain-
ne să genereze semnificaţii. Marx: schimbă şi structura c. Pupă A.. rienţa acţiunii şi comunicării vii, te de a transforma lumea în
„limba est-;; conştiinţa reală, prac- Leontiev, structura activităţii in- structura operaţiilor de selecţie, mintea lor au transformat-o prac-
tică, existentă şi pentru alţi oa- strumentale presupune fundamen- construcţie, combinare şi struc- tic pentru ca apoi omul să se dis-
meni şi numai astfel existentă tal detaşarea motivului de scop. tura limbajului, fiind şi structură tingă, prin aceea că înainte de a
şi pentru mine însumi". Limba opunerea lor variabilă (acelaşi a C, iar actul de c. fiind o trăire construi practic să proiecteze min-
constituie forma socială a c. motiv faţă de mai nuille ohiecte- a experienţei într-o situaţie dată tal. Implicînd în activitate şi
omuhii ca individ social (S. Ru- scop, diverse motive convergente (H.Ey). Această experienţă nu este relaţiile sociale, Marx arăta că
binslein). Şi limba este însă, spre acelaşi obiect-scop). Această însă doar rodul activităţii indi- individul nti se naşte cu o oglindă
genetic şi funcţional, legată şi confruntare duce la „neutraliza- viduale, ci are o geneză social- în mînă prin care să-şi identifice
rea obiectului-scop''. sau, ciur. istorică, individul asimilîndu-şi-o propria fiinţă, ci se reflectă ca într-o
inclusă în relaţiile socialo practice, prin învăţare. în faptele de c.
so dezvoltă şi persistă în acţiunile spune Marx, la reflectarea obiec- oglindă în altul şi pe această cale
tului ca obiect. Cuvintele încărcate este implicată experienţa şi tocmai îşi delimitează eul. Marxismului
sociale de cooperare (I'. Janet). de aceea c. permite desigilarea
în consecinţă, c. trebuie conside- cu semnificaţii categoriale, pe i se datoreşte aserţiunea demon-
rată în primul rînd în unitate cu care L. Vîgotski le califică drept
139
138
strată: „Conştiinţa este de natură intermediare între c. şi psihismul
socială si va rămîne astfel atît timp inconştient. Considerat relativ sta- conştientizare, de claritate şi luci- presupune interacţiunea dintre a-
cît vor exista oameni". în afara tic acest tablou al psihicului con- ditate. Esenţială în procesul c. este fectiv şi intelectual (S. Rubin-
existenţei sociale, a practicii, ştient şi inconştient coincide cu cel integrarea experienţei astfel ca să stein). Pavlov menţiona că efec-
relaţiilor sociale, a limbii, psihicu- furnizat de neurofiziologie care in- poată fi totodată unică şi multi- tele de c. au la bază interacţiu-
lui şi c. sociale nu poate apărea troduce conceptele de dominantă plă, în fiecare din momentele ei nea optimă a celor două sisteme
şi nu se poate menţine c. indi- (A. Uhtomski), focar de excitabili- (A.Fessard). Ceea ce se integrează, de semnalizare. Structura subiec-
viduală, de care se ocupă psiho- tate optimă (Pavlov), stare de vi- dobîndind atributul de c. sînt pro- tivă a semnalului complex con-
logia. Intre c. socială şi c. indivi- gilenţă (\V. Penfield). Există însă cese informaţionale şi tensionale ştient implică o relaţie biunivocă
duală sînt raporturi complexe şi şi prezentări ale dinamicii c, pri- de ordin psihic, mai mult sau mai de la obiect spre subiect şi de
de unitate. Prima este bază pen- mul dintre ele aparţinînd lui puţin elementare, şi care ar putea la subiect spre obiect. în acest
tru secunda dar nu poate exista \V. James care vorbeşte despre un fi calificate, în ipostaza lor ante- sens am putea înţelege intenţiona-
fără existenţa secundelor. Cate- „torent" al stărilor psihice hao- rioară, ca nonconştiente sau incon- litatea pe care Ed. Husserl o
goria întreg-parte nu este aplica- tice, heterogene, în care eul ope- ştiente. Relaţiile dintre c. şi psi- consideră ax al fenomenelor con-
bilă acestui raport, mai apropiată rează transformări asemenea unui hismul inconştient pot fi de siner- ştiente în care se întîlnesc noema-
de realitatea lui, fiind aceea de sculptor în piatră. W. James dis- gie, complementaritate sau con- ticul, deci latura obiectuală şi
esenţă-fenomen. C. socială înglo- tinge stări substantive, ce dispun trarietate, aceasta din urmă re- noeticul ce exprimă subiectivi-
bează totalitatea c. individuale de claritate, şi stări tranzitive, prezentînd tematica predilectă tatea. H. Ey consideră că struc-
fără a se reduce la acestea, sau reprezentînd „franjuri", zone eva- doctrinelor psihanalitice, toate vi- tura primară a c. este noeso-
a se identifica structural cu ele. nescente de hallo ce se pierd în ciate de eroarea subaprecierii noematică, C. fiind deschisă atît
Important este ca să se înţeleagă obscuritate. Şi în acest caz, ob- însemnătăţii factorului conştient. spre obiect cît şi spre subiect.
fenomenele de c. ca reflectări ale servăm persistenţa topicii proce- L. Vîgotsk'i înţelegea c. ca o con- Este ceea ce ne trimite la carac-
existenţei sociale şi ca procese selor vizuale. Prezentarea topicii strucţie sistematică în care sînt im-
plicate toate procesele psihice. De- teristica fundamentală a sistemu-
indispensabile ale acesteia. Pu- şi dinamicii fenomenelor de c. este lui conştient, aceea de a consta
nînd natura şi societatea „între o condiţie necesară dar nu sufi- sigur, însăşi formarea proceselor
psihice se integrează în acest pro- din două „compartimente" com-
paranteze", E. Husserl a iniţiat cientă. P. Janet este primul din plementare, legate una de alta,
analiza „în sine" a c. în sensul cei ce arată că fenomenul de c. ces de constituire globală, sis-
temică, iar L. Vîgotski dovedeşte asemenea emisferelor de Magden-
fenomenologic şi structuralist. nu există altfel decît ca o priză burg, imposibil de conceput una
Atît E. Husserl cît şi reprezentan- de c, sau conştientizare. Rubin- că fiecare proces psihic poate
ţii psihologiei naturaliste sau func- ocupa o poziţie dominantă, în fără cealaltă: C. despre lume şi c.
stein arată că abordarea psiho- de sine. Prima este genetic deci-
ţionale nu reuşesc însă decît să logică a c. exclude posibilitatea geneză dominînd succesiv percep-
descrie unele particularităţi ale ţia şi emoţia, memoria, voinţa, sivă, c. de sine sau autoconştiinţa,
ca aceasta să fie privită ca un apărînd ca un revers al c. despre
desfăşurărilor de c, fără' a le produs finit. în realitate, c. este gîndirea şi imaginaţia creatoare,
explica. W. Wundt calificase c. un proces de reflectare cognitivă acestea din urmă în adolescenţă. lume, rezultă, în cea mai largă
ca o sinteză creatoare luînd ca de către om a lumii şi a lui însuşi. Importantă este însă o anumită măsură, din recurenţele mediului
model cîmpul vizual în care se Aceasta presupune un ansamblu coarticulare sistemicâ, a cărei social şi uman asupra individu-
identifică un centru şi zone peri- de cunoştinţe prin intermediul emergenţă se exprimă în efectul lui, în timp ce c. despre lume
ferice. Focarul de c. corespunde cărora reflectarea lumii dobîndeste conştient şi a cărui ierarhizare este coercitivă, prezentînd măsura
centrului. în psihologia clasică şi înţelesuri. Cunoştinţele apar ca pre- variabilă nu numai genetică dar reală a lucrurilor, necesitatea obiec-
mai ales la K. Buhler, apariţia mise şi produse ale activităţii de re- şi funcţională poate aduce, în tivă inexorabilă, c. de sine este
c. clare este interpretată ca un flectare conştientă. Deci nu se poate primul plan al c, pe oricare condiţia esenţială a activismului
efect de iluminare sau insight. afirma existenţa unei c, în genere, dintre procesele psihice senzori- autoreglator, a selectivităţii şi in-
Topic, se delimitează o zonă a ci a unor stări psihice situate în di- ale, intelective, afective sau voli- tervenţiei creative în mediu. C.
C. clare şi altele de c. crepusculară, verse faze, la diverse niveluri de ţionale. întotdeauna însă c. an- despre lume se bazează pe modele
gajează toate procesele psihice şi sau imagini ale realităţii obiective,

140
141
c de scurtcircr.it". izolate în anu- ţinuturi subiecliec; -lj funcţia fina-
pe cînd c. de sine se întemeiază contralovitură a Im,iii asupra eti- mite structuri, ,;ii fixaţii obsesive listă sau de orientare spre scop.
pe modelul culm .şi pe trăsăturile lui, din şocul vieţii asupra cunoaş- si desfăşurări superficiale, apro- Tratarea subsistemului C. ca mo-
personale, l'rin corelarea celor terii sale, izvorăşte conştiinţa'. piate de automatisme. Normal, dalitate superioară a sistemului
două subsisteme si1 realizează de- S. Rubinsteiu arată că: ' „ î n t o t - cîmpul de c. este dirijat, orientat psihic uman ne obligă să evităm
taşarea de mediu şi implicarea în deauna, conştiinţa c.-,tc reflectare si polarizat. Uăsătura sa distinc- orice tratare unilaterală sau reduc-
mediu. Organizarea vieţii de re- conştientă a ceea ce se găseşte tivă fiind organizarea. I-'.ul repre- ţionistă, să relevăm locul central
laţie şi organizarea sinelui se in- in afara ei", chiar şi „judecat <. zintă o configuraţie stabilă la care şi supraordonat al proceselor cog-
teipenetrează. în stări de disoln- afirmă ceva ce nu .-,e referă l,t se articulează cîmpul experienţei nitive in siMemid psihic uman.
ţie patologică apar simptome d<~ ideile mele ci la obiectul acestor trăite actual. ,,Dialectica gcnc:ei Dar autoreglajul conştient sau
autism, în cazul hipertrofierii c. idei". Caracteri,'ini! procesele in- conştiinţei cs.'e ,iccca a unei pitnryi voliţional c^te la fel de impor-
de sine şi de derealizarc, în cazul terne ale c, S. Kubinstein însă în forme pr< •i;rc<: e şi ii rai hi .ate tant fără a omite însă că -voinţa
reducţiei acesteia. 'II. Bergson pre- scrie: ..pe măsură ce. din viaţa si a experienţei' (H. Ev). Cîmpul se sprijină cu necesitate pe gîn-
zintă c. ca o construcţie între activitatea omului, din trăirile sale de C. nu este dec: doar o mărime dire. De la Th. Kibot. se^ vorbeşte
instinct şi inteligenţă, ca o orga- nemijlocite, de care el nu-.şi extensivă, ci prezintă o ierarhie şi despre o c. aftetieu. în raport
nizare inteligentă a elanului vital, dă seama, se desprinde reflecţia de nivele călit.stive asemenea cu C. afectivitatea apare în mai
ca un punct de articulaţie între asupra lumii .şi asupra sa însuşi, infrastructurii sale semantice. 11. multe ipostaze, de bază energetică,
durată şi spaţiu, ca o zonă dispo- activitatea psihică începe să apa- Ey cultivă o concepţie organis- parte componentă, obiect al in-
nibilă în care se zămislesc acţiu- ră în calitate de conştiinţă."M. Du- mic-dinamică despre c. pe care o tegrării, controlului şi organizării
nile. Pentru lîergson, concepută frenne consemnează: „conştiinţa caracterizează după particulari- conştiente (de unde c. afectivă)
ca un interval de actualitate, c. este mai mult de cit cunoaştere, ea tăţi ale cîmpului său. Aceste carac- şi de elaborare conştientă a mo-
semnifică, în primul rînd, me- este cunoaşterea cunoaşterii", deci teristici sînt: 1) verticalitatea — tivelor şi relaţiilor afective. Dis-
morie, ca o conservare şi o acumu- o multiplicare şi coordonare a trecerea succesivă do la un nivel tincţia între c. psihică de tip cog-
lare a trecutului in prezent. A- planurilor de activitate psihică. la altul; 2) facultativitatea, în- nitiv şi C. morală sau axiologică
ceasta este baza acţiunii care pre- H. Hy insistă asupra conceptului ţeleasă ca disponibilitate de cîmp, nu este valabilă decît dacă se
supune interes, atenţie selectivă, de cîmp de c, înţeles ca „o totali- „multiplicitate de dimensiuni elas- iau în consideraţie conţinuturile.
decizie, orice acţiune fiind o poli- tate limitată şi organizată autoh- tice şi fluctuante", „necesitate per- C. axiologică nu este mai puţin
ţă asupra viitorului. Fiind o tră- ton", ca o prczentifieare a mediu- petuă de schimbare a perspecti- o c. psihică, ci dimpotrivă, nota
sătură de unire între ceea ce a lui şi fiinţei, ca „o scenă a actua- tivei, de unde derularea caleido- de valoare, de urmare consec-
fost şi ceea <<• va fi (observăm că lităţii trăite", ca trăire a experi- scopică a experienţei"; 3) legita- ventă a normelor, de unitate in-
atît reconstituirea trecutului cit şi enţei de li ic et vuite în cadrul tea, exprimată in organizarea destructibilă dintre vorbă şi faptă,
proiectarea viitorului presupune cîmpului total perceptiv prin mij- riguroasă coerentă şi antientro- depinde de consistenţa sistemului
reversibilitate operaţională), c. loacele limbajului şi în condiţiile pică a sistemului cognitiv în ordi- psihic, de corelarea necesară a cu-
conferă, după Bergson, duratei derulărilor operaţionale. în con- nea implicaţiilor necesare, bazate noaşterii, afectivităţii şi regla-
continuitate prin endosmoză, în- secinţă, acest sens al „transpa- pe o anumită structură operaţio- jului conştient, liste ceea ce dă
trucît stările :.e succed fără să se renţei" pe care u oferă cîmpul nală. Sînt particularităţi ale dina- curs în forma libertăţii a necesi-
distingă, nefiind exterioare una odată instalat, se vorbeşte des- micii C. dincolo de care trebuie tăţii morale, pentru că, aşa cum
alteia, implic-iud o penetraţie mu- pre stări de conşeienţă. în stările menţionate particularităţile psi- spunea Simonne de Beauvoir,
tuală şi definind o succesiune în de afect intervine o îngustare •<< hice funcţionale şi de conţinut. „înfond, a fi liber înseamnă a fi
simultaneitate. Astfel se produce cîmpului de c. datorită proemi- In acest sens, menţionăm: 1)func- morar'. Cea mai cuprinzătoare
o contracţii' a demersurilor ur- nenţei unor tendinţe. Similar, în ţia de reflectare cognitivă; 2) funcţia caracterizare a c, privită în rela-
mată de o adaptare explozivă, cazul instalării pe zone întinse anticipativii sau predictieă; 3)func- ţiile ei cu realitatea şi activitatea,
de extrapolare sau proiecţie. ale cortexului a unor procese de ţia proiectieCu do extrapolare in aparţine lui Lcnin: „conştiinţa
M. .Merleau-I'ontv îl comentează inhibiţie, ca în cazul alcoole- proiecţii şi planuri a unor con- omului nu numai că reflectă lumea-
astfel pe lîergson: „din această miei, intervine fenomenul de c.

143
142
c rii, cu d<••«•urnind procesul care
obiectivă dar o şi creează... adică: voltarea psihică a copilului, pri,: cerea de la faza izometrică la
lumea nu satisface pe om şi omul stă l'< bazi numeroaselor activi-
C.a. de la adult, se produce, în cea izotonică. tăţi defensive ale eului. C. constă
se hotărăşte să o transforme prin mare măsură, modelarea reacti- CONTRACTURA, stare de con-
acţiunea lui". in investiţia (v) de către eu, a
vităţii emoţionale a copilului. tracţie-prelungită sau permanent l reprezentărilor, a sistemelor de
CONTACTRECEPTORI, termen CONTEMPLAŢIE, desfăşurare a muşchiului, manifestată prin reprezentări, a atitudinilor etc.
introdus <lc Ch. Sherrington pen- calmă, aparent inactivă, do stări rigiditatea fibrelor sale compo- susceptibile <le a crea un obsta-
tru a desemna acele organe de orientate cognitiv şi prin care nente şi determinată de pierde- col în faţa reprezentărilor şi do-
simţ la care recepţia necesită con- subiectul se contopeşte cu obiec- rea temporară sau definitivă a rinţelor inconştiente şi care astfel
tact nemijlocit, cum este, în c;1- tul său, evitînd în percepere sr. •• i capacităţii de decontraci.ie. nu permit celor din urmă să
zul tactului. Deosebit de telere- reflexie orice încordare sau efort. CONTRADICŢIE, în logică, rela- treacă in conştiinţă sau inutili-
ceptori. Formă de meditaţie placidă, c. ţie de opoziţie, negare reciprocă, tate. C. mai poate însenina şi
CONTACT SOCIAL, „stadiu i- vie se identifică cu intuiţia incompatibilitate între doi ter- rezultatul, nu numai desfăşurarea
niţial al interacţiunii sociale, pre- perceptivă. Teoretizarea filosofică meni contrari (afirmaţie şi nega- unui astfel de proces.
gătind stadiile ulterioare" (K. a c este viciată de neînţelegerea ţie), în acest sens, logica formulea- CONTRAST SENZORIAL, ex-
Park şi Bourges, 1924); actual, caracterului activ al cunoaşterii ză principiul noncontradicţiei. în primă creşterea sensibilităţii ca
prin c.s. se înţelege mai mult şi a legăturii ei cu practica. Ma- teoria şi metodologia dialecticii urmare a interacţiunii stimulilor
interrelaţiile directe dintre per- terialismul mecanicist consideră marxiste, c. este o categorie fun- net diferiţi chiar opuşi şi care acţi-
soane, sub raportul atitudinilor subiectul numai ca receptor, ca damentală, exprimînd unitatea con- onează succesiv sau simultan asu-
şi valorilor. Aceasta constituie patient (cel ce suportă) al influ- trariilor, coexistenţa şi negarea pra aceluiaşi analizator. în struc-
condiţia nu numai pentru ini- enţelor din afară şi nu şi ca agent reciprocă a termenilor. C. con- tura fiecărui analizator există me-
ţierea dar şi pentru întreţinerea al cunoaşterii şi acţiunii. Contem- stituie esenţa tuturor proceselor canisme speciale de accentuare
şi continuitatea interacţiunii so- plativitatea este defectul principal naturale, sociale şi psihice, mij- a contrastului (J. Gibson, 1952).
ciale. al materialismului premarxist. locind automişcarea acestora, re- Există două tipuri de contrast:
Marx a propus o filosofie ce depă- •prezentînd forţa motrice a oricărei succesiv, constînd în creşterea acui-
CONTAGIUNE AFECTIVĂ, şeşte c. prin strategia transfor- dezvoltări. Se disting c fundamen- tăţii senzoriale faţă de stimulul
transmitere de la un individ la mării lumii. tale, principale şi secundare — prezentat la scurt interval după ac-
altul, difuzare şi generalizare în •externe şi interne — antagoniste şi ţiunea mai îndelungată a unui alt
masă a unei stări afective de entu- CONTRACTILITATE, proprie- neantagoniste. Psihologia este in-
tatea specifică a muşchilor de a stimul de aceeaşi modalitate, dar
ziasm, depresiune, alarmă, bucu- teresată în considerarea c rele- diferit calitativ; simultan, constînd
reacţiona la excitanţi printr-o vate de biologie şi sociologia şi
rie e t c ; c a . se bazează pe imita- serie de modificări (mecanice, fizi- în accentuarea reciprocă a clarită-
ţie şi empatie. în stările de mul- •studiază c din sfera psihocom- ţii şi pregnanţei stimulilor prezen-
ce, chimice, morfofuncţionale). Cel portamentală, de ex. : deosebirile
ţime, c a . este foarte puternică mai adesea are loc o contracţie taţi în acelaşi moment în cîmpul
şi poate duce la comportamente ce calitative dintre fiziologie şi psihic. perceptiv, fie în evidenţierea unui
izotonică, care presupune scurta- C. dintre percepţie şi intelect, din-
scapă autocontrolului individual. rea muşchilor şi efectuarea unui stimul sub influenţa stimulilor in-
Astfel este în unele „stări de mul- tre afectiv şi intelectual, dintre criminaţi (de fond). Contrastul suc-
lucru mecanic extern. Scurtarea motivele de diverse feluri, contra-
ţime," descrise de Gustave Le Bon. este precedată de o fază de la- cesiv are o sferă de întindere mai
în viaţa curentă, în relaţiile rietatea (polarizarea) afectivă şi ca- mare decît cel simultan. Mecani-
tenţă şi este urmată de o fază racterială etc. în dezvoltarea psi-
interpcrsonale şi în existenţa de de decontracţie (relaxare). Există smul contrastului îl constituie pro-
grup, fenomenul ca., desfăşurat, hică îşi găseşte o largă şi specifică cesele de inducţie reciprocă şi au-
şi contracţii izometrice, în care apa- •confirmare legea negării negaţiei.
de regulă, la nivel inconştient, re o tensiune în muşchi, dar nu toinducţie care au loc pe baza in-
este mereu prezent. Faptul este CONTRAINVESTIŢIE, concept teracţiunii diferitelor cîmpuri rece-
se produce scurtarea lor. Contrac- psihanalitic introdus de Frcud şi
evident la spectacole, reuniuni, ţiile obişnuite ale muşchilor sînt ptoare şi verigilor structurale ale
pe stadioanele sportive, în activi- utilizat de acesta mai ales în unuia şi aceluiaşi sistem aferent.
mixte, în cursul efectuării unui •cadrul teoriei economice a refulă-
tatea colectivă de muncă. în dez- lucru mecanic, înregistrîndu-se tre-

145
144
10
F c n o n u n t îc d<- < unt:,:<( aii n im- inversă, P'tr. ia ferer.iaţia de !,;
p o r t a n i ă disiM inia p e n t r u o p i n n i - eieefort la centrii care, (jiiiii
z a r e a ; n l ;•, ila.1 n <lc detectare, a concepţia sa după care devianţa le ştiinţifice ,-,i normele de conduită
astfel mereu informat despre sec- tle la norme generează ,,organi- ea fiind rezultatul unor înţelegeri,
semnalelor. (*<m) r.istn! ciorna fii cel venţele efectuării pi miei cruufn/:
luai aeceniu.i1 eife. d u p ă l'resionli zare socială continuă." C.s. care acorduri intervenite istoriceşte
declanşează noi comenzi de mod' între oameni aşa cum se induc
^i Sehv. inker JII o r d m e de.scn-scîsi- rare, reţinere, c u r r i t . i r o şi aju-- •este social în mecanismele sale
d ă : negrii pe -galben, verde pe alb. poate să nu fie astfel şi în func- convenţiile între state sau insti-
t a r e a reacţiilor. tuţii. Astfel se ignoră conţinutul
negrii p<. . Jh -l v i d e pe roşw. fVi- ţiile sale, adică, să nu servească ne-
li oergoi;: 'in ui 1''averse recomandă,1 C O N T R O L SOCIAL, c : ii! voile societăţii, ei numai ale unor obiectu' şi necesar al cunoaşterii
ea in construirea ,i p.irateh ir să M n a r e a a c ţ i u n i l o r ! ; H C I p.*:^.e,ie grupuri (H. Gorth şi C.W. Mills). şi vieţii sociale, deschizîndu-se ca-
recurgă ],! iiiîitr.'sle accentu.ife, d e c ă t r e g r u p u r i , r . i m u n i t ă ţ i - , M:- CONŢINUT, totalitatea elemen- lea instrumentalismului şi opera-
î u t n i c i t viiuu d o r n l . o d a t ă eu o- e i e t a t e e l e . C.s. s'' ri-alize.'i7,t ; n i ' i telor şi proprietăţilor unor obiec- ţionalismuiui. Teorie sociologică
bose.iia şi obişnijm-a, pierde. <!in m e c a n i s m ' ' s o c i a l " c a r e ticjilie;", te, fenomene sau a notelor defi- eu implicaţii psihologice, susţi-
a c u i t a t e ; ! senzorială. J )e aceea, a c ţ i u n i l e a l t o r j i e r s u a n i ! d e î i c-li nitorii ale unui concept; catego- nînd că toate normele si mijloa-
Ji. Lonîi'V şl F i t i s r e c o m a n d ă nu condiţionate (-MIIH ţ m n i , prucc-,-!.' rie filosofică definită prin opoziţie cele de coraportare a indivizilor,
p r a g u p e r a l i v . ba,-.<t pe relaţii de de socializare, mternalizan diforma dar aflindu-seîn unitate inclusiv limba şi dreptul, rezultă
contraste. manipulare ele.!, ceea ce presu- cu aceasta. C. este modalitatea din convenţie sau sentimente de
pune că include servirea interese- profundă, materială şi procesua- interes comun. Nu se postulează
CONTRATRANSFER, ans;>m- lor indivizilor şi grupurilor in convenţia ca o înţelegere, un con-
Ijlul reacţiilor inconştiente alo lă, determinată de existenţa unui
conflict cu acelea ale persoane!'>r obiect pe cînd forma se referă tract deliberat conştient, ci mai
analistului, în iată persoanei celui controlate. C.s. îndeplineşte dec; degrabă ca un acord mutual, im-
analizat, :n.j.i precis, transferul la structura sa externă şi internă,
funcţii manifeste sau laicul'- aceasta putînd fi variabilă şi plicit, intervenit şi propagat fi-
(v.) realizat de Ja terapeut la pentru aceste grupuri etc. şt chiar resc, în alt sens, c. semnifică ade-
pacient. Freud vede în c. un scliimbîndu-se mai repede decît
pentru indivizii controlaţi, îi: c. în psihologie, c. este delimitat ziunea la convenienţele sociale,
rezultat ;TÎ ,,influenţei bolnavului măsura în care aceştia împărtă- atitudinea exagerată de urmare a
asupra sentimentelor inconştien- prin cantitatea şi calităţile infor-
şesc normele grupurilor etc. l'en- maţiei, iar forma apare ca struc- normelor formale de conduită so-
te a!e medicului" şi subliniază tru G.H. Head, c.s. face păru- cială şi de strictă respectare a lor,
faptul că nici un analist-terapeut tură informaţională, mod de or-
din cu fiindcă depinde do „gra- ganizare a conduitelor. Exemple: mai ales de formalism.
nu poate depăşi în cadrul unei dul în care imnvidid îşi u.iuni.".
şedinţe psihanalitice, propriile c.-obiectual al percepţiei şi carac- CONVERGENŢA AFERENTE-
atitudinile acelora, din grupul :,ău... terul ei mtegratu-, ghidi re şi lim- LOR, proces neurofî/iologic cu des-
complexe şi rezistenţe interne, de gradul în care indi\-izii înlr-c-
ceea ce face neapărat necesară, baj, semnificaţii şi semne, ati- făşurarea spaţio-temţiorală. care
societate pot sâ-si asume .'ii.itu- tudini şi comportamente. Interpre- stă la baza verigii aferente a
înainte •!<: loate, o a nai i/ă a dinile altora ear<v sint implic.ai?
propriei perse.ine-, o autoanaliză. tările psihologice urmăresc dialec- procesului perceptual, constînd
împreună cu e:, într-o iiăzuiuţă tica raporturilor dintre c. şi în aferentarea aceluiaşi neuron cu
CONTROL (îizua!), supraveyhe- comună". Pentru T. Parsoiss c.s.
rc, verificare, cenzură, iar in ci- formă, considerind evoluţia mai informaţii provenind, simultan sau
este motivaţia de combateri- a rapidă a c. şi de asemenea, tre- succesiv, de pe ni ai multe cât
bernetică, pilotaj, dirijare,con- comportamentului violator de nor-
strîngere pentru conformare la cerea lui în formă şi invers. în senzoriale. Are efect'- inhibitoare
me. Distingînd autoreglarea -; psihanaliză M- disting un c. ma- sau facilitatoare asupra neuronu-
tui mode! exercitată de un centru controlul social S.F. Xa.'lel susţine
de c. asupra unor efectori. M. nifest sau exprimat în imagini si lui respectiv. Keprezentîsid o for-
că numai atunci cînd sLî!>eş1e cuvinte, şi un c. latent ca ansam- mă de manifestare a integrării
Wiener a definit cibernetica : ,,şti- autoreglarea intervine c.s. )i<
inţa, comunicării, comenzii şi con- blu de semnificaţii deţinute de senzoriale, se întâlneşte la nivelul
schimb li. Xett subliniază t u . n inconştient. neuronilor din formaţia reticu-
trolului la maşini, organisme vii ierul de reglator al c.s. în .socie-
şi în societate" . JVntrn efectua- CONVENŢIONALISM, doctri- lată. din nucleu talamici. nucleul
tate pentru adaptarea forţei crea- caudat, hipocamp, ariile senzitive,
rea C. e^te :iee<s,.ră conexiunea tive, a acesteia, in o;ncord:<;i!:'( C;K nă subiectivistă care, odată cu motorii şi asociative din cortex.
H. Poincare, interpretează sim- Toate informaţiile care parvin la
bolismul verbal, cunoştinţele, legi-
146
141
10*
lităţii- După M. Rockeach, c. get scrie: „există o tendinţă după
aceşti centri nervoşi sînt supuse se realizează fie prin evitarea unei care două scheme tind să se asi-
unei tot mai ample operaţii de e exprimă în atitudini.
sinteză. expresii directe, conştiente, a im- g
COOPERARE, comportament mileze fiecare la domeniul celei-
pulsurilor stressante, fie prin asi- •colaborativ între două sau mai lalte, ceea ce revine la faptul că
CONVERGENŢĂ, în fiziolo- gurarea unei posibilităţi de scă- ele se asimilează reciproc. Aceasta
gia văzului, fenomen de întîlnire, multe persoane, între grupuri,
reciprocă asimilare, parţială sau
focalizare a celor două axe ocu- pare din situaţia disturbantă ţn condiţiile unui scop cunoscut,
totală, constituie coordonarea.,.,
Jare, desemnînd direcţia privirii Simptomele de c. iau de obice;; interesul participanţilor precum
pentru ca două scheme ante-
asupra aceluiaşi punct observat. forma pierderii sau inhibiţiei une «i recompensele fiind egale. Cînd
rior izolate să se coordoneze una
Opus divergenţei binoculare. în funcţii somatice, care este în reia- asupra scopului sau a diviziunii
cu alta într-un act unic, este
neobehaviorism, se califică prin ţie directă, simbolică, cu focarul sarcinilor nu se stabileşte un con-
necesar ca subiectul să-şi propună
c. mai multe reacţii produse de de conflict psihic. Medicina psiho- sens între participanţi, apare com-
să atingă un scop care nu este
acelaşi stimul sau mai mulţi sti- somatică, concepută psihanalitic, petiţia, în interiorul grupurilor
uzează şi abuzează de acest con- cooperative se dezvoltă o intrac- direct accesibil şi pentru care
muli ce produc aceeaşi reacţie. recurge la scheme ce ţineau de
Calificativul de c. a fost folosit de cept. Isteria favorizează c. ş, ţiune mai puternică, comunicarea
există o speţă a isteriei de c. este mai frecventă. P. Janet se alte situaţii". întrucît c. presu-
J. Guilford pentru a desemna pune şi modificarea schemelor
producţia intelectuală care se CONVINGERE (derivat de la referă la sensul de bază al cuvîn-
tului, de co-operare sau de acţiune şi totodată a conceptelor, la un
bazează pe o organizare riguroasă verbul latin care înseamnă a nivel secundar, se realizează c.
a procesului de gîndire, este uni- învinge sau a demonstra victoria), colectivă, astfel definindu-se con-
duitele sociale. între acomodări. Prin c. reversi-
direcţionată operînd critic în al- termenul a dobîndit în psihologic bile în grupări sau grupuri ope-
ternative („alb-negru") şi nead- înţelesul de orientare, acţiune. COORDONARE, în genere, mo- raţionale se realizează conser-
miţînd decît o singură soluţie. idee dotată cu certitudine subiec- dalitate operaţională de punere varea invarianţilor. în sistemul
CONVERGENŢĂ CULTURALĂ, tivă. Kant atribuia^ c. sensul de împreună a uwr elemente în or- lui Piaget c. reprezintă modali-
fenomen de progresivă apropiere certitudine logică. în psihologia dine, chiar de stabilire a unei in- tatea centrală a constituirii şi rea-
şi asemănare a unor culturi (şi contemporană şi în uzanţa lingvis- Urrelaţii şi interacţiuni sistemice lizării activităţii intelectuale. De
teorii ştiinţifice) iniţial deosebite şi tică, termenul nu este însă aso- între ele. în logică, coraportarea la c. senzoriomotorii se trece la
care, fiind despărţite geografic şi ciat cu o evidenţă axiomatică sau pe orizontală a conceptelor ce operaţii intelectuale care sînt „ac-
comunicaţional, ajung la similitu- categoric demonstrată, ci desem- ţin de aceeaşi clasă sau se situea- ţiuni coordonate în sisteme rever-
dine în condiţii de evoluţie parale- nează, în principal, opţiunile su- ză la acelaşi nivel. După J. Pia- sibile, astfel îneît fiecare operaţie
lă, în virtutea unor factori similari biective în situaţii de alegere sau do get, asimilări şi acomodări reci- corespunde alteia, inverse". Nu-
de mediu, psihologie, de tipare conflict valoric. C. se impune prin proce a unor scheme de acţiune. mărul este, după Piaget, „o sin-
culturale (P. Ehrenreich). necesitatea internă, ea rezultă De ex., atunci cînd priveşte şi teză de operaţii logice, dar care
ascultă simultan un obiect care
CONVERSIUNE, 1. în logică, din asocierea unei idei cu o tre- emite anumite sunete (o per-
sînt coordonate într-un mod nou
schimbarea locului termenilor unei buinţă, din implantarea afec- în vederea eliminării calităţilor
soană), copilul asimilează obiec- distinctive". Inteligenţa este în-
judecăţi, prin înlocuirea subiec- tivă a ideii sau normei, care, tul respectiv în mod simultan atît
tului cu predicatul. 2. în psiha- astfel, dobîndeşte valoare. C. este ţeleasă ca o progresivă echili-
la schema viziunii, cît şi la schema brare prin intermediul c. a asi-
naliză, proces sau mecanism min- promovată cu energie şi apărată audiţiei. Obiectul asimilat fiind
tal inconştient în care conflicte atunci cînd este contrazisă şi milării cu acomodarea. Piaget
acelaşi, cele două scheme de ac- consideră că şi stările afective
şi impulsuri reprimate se exprimă contestată. C. reprezintă o „idee- ţiune, pînă aici separate, se reu-
ca simptome somatice. Există o forţă" întrucît se impune în com- sînt supuse c, astfel structurîn-
nesc într-o schemă de ansamblu, du-se sentimentele. C. se identi-
varietate foarte mare de simptome portament şi raporturile cu alţii. complexă, care include cu titlul
de c. — anestezie, paralizie, sur- Se disting c. morale, estetice, fică cu autoreglajul şi mai ales cu
de elemente componente (coor- formele superioare ale acestuia,
zenie, mutism — dar toate au poli'Jco-sociale, ştiinţifice etc. An- donate) ale unui singur tot, exis-
acelaşi scop al asigurării protecţiei samblul c. intră în alcătuirea sis- cu reglări ale reglărilor. Modelul c.,
tente pînă acum juxtapuse. Pia-
împotriva anxietăţii. Acest lucru temului de orientare al persona-
149
148
c
intrinseci conduitelor indhidnale,
este împrumutat din societate şi
COPILĂRIE, vîrsia de la 0 1.. c
11 —12 ani. în psihologia copi- COPULĂ (lat. rfpitla - legă- concomitent, aslfe! iutii, cusioaş-
solidar cu acesta sau este solidar lului se recurge la u r m ă t o a r e terea valorii ii!i:ii,i dintre varia-
cu autoregla j ui socuil. Piaget scrie: tură), calificarea termenului ce
periodizare: copilul nou-născui îndeplineşte rolul de liant (cu- bile să dea informaţii asupra
„coordonarea generala a acţiuni- virsta sugarului, perioada a n e tuUiror valorilor modu asociate
lor po care am invocat-o neîncetat plare) a elementelor propoziţi-
preşcolară (1—3 ani), preşcolar,: nnii. Totodată, corelat logic al cu aceasta. Scorul d:- relaţie
fiind o coordonare interindividuală (mică, medie, mare — 3 (i- sau asocierea se imprimă numeric
( sie în aceeaşi măsura şi intraindi- judecăţii. F u m ţie a verbului a
7 ani), perioada şcolară (6 - • l ( | fi, care neagă sau afirmă existenţa printr-un raport numit, coeficient
viduală pentru că aceste acţiuni 11 ani) după care începe preadoles- de c. în cazul în car." legătura din-
sint în egală măsură colective unei relaţii între subiectul şi
centa. predicatul logic. Prin termenul tre variabilei;- niăsurab:!* 1 este
cit şi exercitate de indivizi". COPII-LUP, sau copii „vîiVV- simplă, se foloseşte cnrficiciiful
COPIL, fiinţa umană pe traiec- copulativ se califică subiectele sau
tici", pierduţi în natură la o vii atributele ce sint legate prin tic c. lîravais-lVarvv.. C.ÎIY poale
toria dezvoltării do la procrea ţie stă fragedă şi crescuţi prin afili- varia intre - - I ş: ii In psiho-
şi pînă la adolescenţă; in perioada, conjuncţiile y sau nici.
ere la grupe de animale (mai live- CORECTITUDINE, calitate con- logic se utilizi-a/.i p.- larg r:v/--
intrauterină evoluează polimorf vent, lupi). Din cele vreo 50 ca- cii'ittn! (>'•: corelaţi-? i<' rau^'.iviU<>'
amintind alte speţe decît cea stînd în respectarea scrupuloasă
zuri de C.l. regăsiţi şi studia' i a regulilor şi normelor. Poate introdus de Ss*. '.lii.i.'in
u m a n ă ; după naştere dispune (L. Maslow, 1<\ Davis, 11. J'ie- COROLARĂ', . i l i t i i " a propo-
de un potenţial uman încă neac- avea nn sens logic, cînd priveş-
roii) rezultă următoarele: ii c.l. te activitatea- intelectuală, sau ziţiei care derivi '••--ui"-nt din
tivat şi nemodelat ceea ce a obli- nu se pot umaniza, autonom ii: alta numai îu b.i/a re urnelor
gat pe psihologi să-1 considere doar unul moral, în ordinea raportării
afara cadrului social şi de acei-, la societate, oameni, muncă. C. logice.
„candidat Ja umanitate". în con- nu-şi formează limbaj, g'îndire,
diţii normale devine subiect al gînclirii este condiţionată de: a) CORP CALOS, formaţiune fas-
nu posedă voinţă şi sentimente claritatea şi preciziunea ideilor; ciculară infracerebraiă unind cen-
unei accelerate dezvoltări şi este omeneşti; 2) c.l. Împrumută com-
obiectul esenţial al educaţiei. So- b) respectarea principiului non- trii nervoşi din cele d >uă emisfere
portamentul şi regimul de viaţă contraîlicţiei; c) întemeierea pe cerebrale şi asiguriiul coordona-
matic, intelectual şi afectiv c. al animalelor adoptive; 3) după
parcurge stadii ce se succed în argumente a înlănţuirii ideilor. în rea activităţii lor.
regăsire (şi capturare) c.l. sau ordine morală, c. are mai mult COŞMAR,' vis agitat ş: chinui-
aceeaşi ordine. Psihologia c. a tinerii nu sînt accesibili reedu-
relevat specificul organizării sale sens de onestitate, respectare tor prelungit cu stări anxioase
cării dacă au depăşit vîrsta copi- scrupuloasă a normelor de muncă şi şt depresive după t r e a r e . 1 >e ori-
psihice, care nu poate fi socotit lăriei, întrucit sistemul lor ner-
un adult sau „om mic" ci este convieţuire socială, respectare ri- gine psihogenă sau organică (tul-
vos nu mai dispune de plastici- guroasă a legilor, consecvenţă în burări digestive s-iu cardion-s-
calitativ altceva. Unii autori su- tatea necesară pentru a permite
bliniază însemnătatea structuri- îndeplinirea cuvintului dat. piratorii).
construirea unor procese aşa d< COTERAPEUT, t-.-r-ipe'it asis-
lor afective şi cognitive ale c. complexe cum sînt limbajul şi CORELAŢIE, relaţie de inter-
şi socotesc că acestea vor fi deci- tent sau consultant viitor psiho-
gîndirea. Cazurile de c.l. relevă dependenţă între doi termeni ex- t-rapcut care se •••y:-"rs'-:r."ă timp
sive pentru adult care apare ast- pregnant rolul decisiv al sociali- primată fie în faptul că unul nu
fel ca un „copil mare". Alţi au- de aproximativ t::i an in apli-
zării în umanizare. poate exista fără celălalt (pozi- carea principiilor ţ>si ho terapeutice
tori, recunoscînd caracterul ne-
cesar al dezvoltării c. consideră COPROLALIE (gr. kopros -- tiv, negativ), fii- că modificarea sub îndrumarea, şi .-.upraveglUTcM
că adultul este calitativ altceva, excrement), tendinţă irezistibilă unuia antrenează modificări ale psihoterapeutuliii
nefiind direct tributar c. ci nece- de exprimare a unor cuvinte sau celuilalt (respiraţic-circulaţie, cu- COT1ENT INTELECTUAL (Q.T.),
sitînd contrazicerea şi depăşirea fraze cu conţinut obscen. Kste noaştero-afectivitate). în psiholo- noţiune introdusă tic XV. Stern
acestuia. în orice caz, persoana expresia unei malformaţiuni ca- gie, consideri iul multitudinea fac- (1912), cotrrplctiiiil o n c e p t u l de
c. trebuie cunoscută şi conside- racteriale şi totodată se intîl- torilor implicaţi, se foloseşte cu- virstă mintală al li.u A. Binet,
rată valoric. neşte în diferite tulburări sau rent calculul de c. Sub raport rejirezentind un raport între vîr.sta
boli psihice. statistic, c. este tendinţa anumi- mintală şi cea cronologică, înmul-
tor măsurători perechi să varieze ţit cu 100 (pentru eli'.îunarea
150
151
zecimalelor) şi care devine un an element ce ar putea indica ten- şirii prin alţi factori ai sistemului
coeficient al dezvoltării intelec- ţifice, vechii termeni de spirit dinţele spre originalitate. Aceas- psihic. Astfel c. se bazează pe ope-
tuale, pcrmiţîml comparaţii inter- inovator, inventivitate, talent. C.
individualc şi intraindividuale are mai multe accepţiuni: de ta rezultă, după McCloy, Meyer, rarea algoritmică, dar se afirmă
prin urmărirea menţinerii, creşte- desfăşurare procesuală specifică Welch ş.a., meu degrabă din ima- calitativ prin proceduri euristice
rii şi a descreşterii coeficientului • le formaţiune complexă de perso- ginaţia cred/oare decît din inte- de natură să depăşească deprin-
în timpul înaintării în vîistă. nalitate, de interacţiune psilv ligenţă, cei doi termeni nefiind derile intelectuale (J. Bruner,
]). Wechsler a dat o altă inter- socială, toate intervenind sii sinonimi, fapt justificat dacă Moustakas). în consecinţă pro-
pretare Q.I., raportîndu-1 I;x va- c r o n i c ş i f i i n d generatoare de JI->I ţinem seama de indicatorii dife- blema c. nu se poate reduce la
loarea 100, stabilită pentru nive- Dcfinindu-se în opoziţie cu !, riţi ai celor două procese, pe de statistica ponderilor vreunuia
lul maxim posibil şi detenniiiînd tura reproductivă a activităţi: o parte combinatorică mai mult sau altuia dintre procesele psi-
devierile posibile faţă de uceastă psihice, cu comportamentul cou- sau mai puţin liberă în vederea hice în sistemul psihic. Toate
valoare. iormist şi cu tendinţele conserva- construirii unui proiect intuitiv, procesele psihice sînt implicate în
toare, conceptul de c. a benefi- pe
p de alta operare logică riguroasă „evoluţia creatoare" dar problema
COVARIANŢĂ, tehnică statis- ciat de diferenţierile observaţi în
tică de măsurare a evoluţiei, şi demonstrate în sfera cogni- î vederea rezolvării unei pro- principală este aceea a modului
bleme. Totuşi unii autori socotesc în care ele sînt corelate şi orienta-
în acelaşi sens sau în sens opus, tivă de către W. James, O. că imaginaţia poate fi înţeleasă
a două sau mai multe variabile, Selz, R.B. Cattell sau J. Guil- te, a modului în care sistemul de-
ca o formă specifică, mai liberă vine emergent. în acest sens se
prezumtiv independente. Se atestă ford, între termenii de gîndin de gîndire, de tipul celei diver-
paralelismele de creştere sau des- noncreativă şi creativă, inteli- poate înţelege termenul de „ex-
gente, iar c. ar fi, în principal, perienţă transliminală" lansat de
creştere, fără a se putea susţine genţă cristalizată şi fluidă, pro- dependentă de aceasta (J.P. Guil-
existenţa unor relaţii de interde- ducţie convergentă şi divergentă. ford). Iniţial Th. Ribot şi apoi Rugg. Recunoscînd atît o funcţie
terminare (ambele efecte pot fi Totodată conceptul de c. s-a des- J. Piaget şi cu deosebire Al. reflectorie cît şi una creatoare a
date de o cauză comună, dar nu părţit tranşant de reminiscenţele- Osborn se pronunţă pentru ima- conştiinţei, gnoseologia marxistă
cu certitudine). Analiza de c. mitologice ce dăinuie în înţele- ginaţia constructivă sau creativă contribuie la înţelegerea sistemi-
este un procedeu statistic de a gerea talentului, inspiraţiei, genia- ca proces predilect al c. Este clar că a c. şi la acreditarea ei ca o
controla sau ajusta efectele uneia lităţii, liste repudiată şi. inter- însă că imaginaţia nu poate fi latură necesară a sistemului psi-
sau mai multor variabile necor.- pretarea veche a intuiţiei printr-c despărţită, ci numai deosebită, hic uman, latura de transformare
trolate, datorită condiţiilor în transcendenţă a elanului vita! de inteligenţă din moment ce a lumii. Aceasta presupune însă
care are loc desfăşurarea unui (Uergson). Cu toate acestea c. Piaget interpretează c. ca o „aco- ca modelul obiectului să se core-
anumit experiment. Ea permite, mi a fost tratată în sens intelec- modare cu depăşire" în sens că re- leze cu modelul şi dimensiunile
astfel, o evaluare validă a rezul- tualist. Miiiisterberg încerca să structurarea aduce ceva nou, ce acţiunii. Concepînd c. ca un anu-
tatelor experimentului (G.A. l"er- acrediteze ideea că inteligenţa nu era dat în premise. Este im- mit mod de prelucrare a informa-
guson, 1959). . generală este responsabilă pen- portant de menţionat că cercetă- ţiei (W. Reitman) sau ca „trans-
CREATIVITATE, termen in- tru orice creaţie, în orice domeniu,, rile lui Getzeis şi J. Jackson, ale cendere a informaţiei prin elabo-
trodus de G. Allport, în 1938, ignorînd nu numai rolul aptitu- lui Rippel şi R. May, la noi M. rarea unor sisteme de codare efi-
în urma înţelegerii faptului că dinilor speciale (artistice, ştiin- Roco şi C. Făcăoaru dovedesc ciente şi aplicabile la informaţia
substratul psihic al creaţiei este ţifice, sportive etc.) dar şi rolul că între coeficienţii de inteligenţă dată" (J. Bruner) trebuie să ne
ireductibil la aptitudini şi pre- altor procese cognitive cum este ţi factorul originalitate nu este o punem totuşi întrebări asupra
supune o dispoziţie generală a percepţia şi imaginaţia sau rolul corelaţie semnificativă. Inteligenţa surselor energetice ale prelucrării
personalităţii spre nou, o anumită factorilor noncognitivi care, după şi imaginaţia sînt complementare şi transcenderii şi să căutăm să
organizare (stilistică) a procese- D. Wechsler, sînt importanţi chiai şi problema nu se pune în ordinea înţelegem în ce constă modul de
lor psihice în sistem de persona- în realizarea inteligenţei. Sim- subaprecierii rolului inteligenţei operare creativ. Patologia c. a
litate, înlocuieşte şi include, în pson criticase testele de inteli- în contextul c, ci în al integrării răspuns recent la aceste întrebări
baza unei noi interpretări şti in- genţă pentru că nu conţin nici ei ca factor subordonat şi al depă- prin evocarea stilului perceptiv şi

152 153
analogii neaşteptate şi se operează cit nţe". Kste deci n< >.esar c.t să
cognitiv, prin analiza motivelor pe un inepuizabil comportament transferuri (Crosby). Schon con- existe o insatisfacţie şi năzuinţe
creative şi prin includerea feno- de căutare. Autocentrismul pei - gideră că „orice invenţie în ştiinţă, optimizante. A. Maslow divide
menului creaţiei intr-un ansamblu coptiv nu este de aceea exclus. motivele în homeostatice sau de-
tehnică sau artă are la bază un
de relaţii psihosociale. în consens Subiectul îşi manifestă preferin- fensive şi „de creştere", aceste,i
transfer conceptual care permite
cu A. Adler, c. apare ca un stil ţele pentru complexitate (McKiit- din urmă, asemenea trebuinţelor
punerea vechilor concepte în
<le viaţă. T.W. Adorno arată ca. non), pentru ambiguitatea struc- de performanţă, relevate de At-
contexte noi, restructurarea şi uti-
persoanele „autoritare" îşi inhibă turilor (Brunswick), pentru asime- ckmson, şi curiozităţii epistemice,
c. printr-o atUmlino rigidă şi intu- lizarea lor ca modele proiective". studiate de Berlyne, nefiind supu-
trie (F. Harron). Stilul percepi ! . Demersurile transformative, ope-
ler.iiUă atunci cînd ea ar putea creativ este,.independent de cîmp se legii „reducţiei (le tensiuiu"
li stimulată prin atitudini des- ra de ideaţie şi imaginaţie, nu ar după, satisfaceri sicvenţiale, şi
(Witkin), „nondogmatic" (M. }<-•>- putea să se desfăşoare în absenţa
chise, flexibile şi tolerante ce ckeach), şi presupune o continui mijlocind, deci, nelimitat depăşi-
penmt deschiderea, la experienţă unor imbolduri lăuntrice, a unor rea situaţiilor şi iiutodepflşire i,
alternanţă şi echilibrare dinamic-i relaţii de necesitate care să le
.şi la hime. Deci dispoziţia spre c. dintre detaşarea favorabilă obiei optimizarea şi perfecţionarea. j\'o-
se poate sau nu vădi încă de la solicite şi întreţină. încă Th. Ribot tiuafia intrinsecă este de uc.-'-.a,
tivi taţii şi implicarea ce nii|-
contactele perceptive cu lumea. K. arăta că emoţiile şi trăirile afective sub raportul C, mult superioară
loceşte prelucrarea informaţiei
Sclu'thtel distinge stilurile per- îndeplinesc funcţia de „resorturi" motivaţiei extrinseci, luteran! c>--'-
Shouksmith reduce c. la stilul
ceptive: autocentric, în care pri- ale creaţiei. S-a observat că per- nitii<, considerat ca atitudine, con-
cognitiv propriu gîndirii producti-
mează utilitatea obiectului iar ve, caracterizate prin globalitate soanele creative sînt stâpînite de tribuie la e. după nivelul la cârt-
mi insuşii'ilc inerente lui şi allo- şi direcţionare. tVici accentul se o anxietate specifică, iar psihana- eşte dezvoltat (Al. Koco;. Motivele,
centric caro presupune recunoaş- pune pe metodă, iar Flannagau liştii au susţinut că la baza fie- creative exprimă nevoia de noutate
terea însuşirilor de fapt ale obiec- va defini ingeniozitatea ca origi- cărui act de creaţie este un joc şi deci orientează spre nou, ele valo-
tului, atitudinea afirmativă fa- nalitate de metodă. Este un mod de tensiuni, un conflict intern. rizează în principal originalitatea,
ţă «le complexitatea lumii externe. de a „manevra" informaţia discre- actul creator prezentîndu-se ca o sînt divergente ţi complexe (G.
Kste ceea ce permite ca perma- pantă şi de a selecta şi combina. sublimare sau compensare a con- Steiner, F. Barron). Atitudinile,
nent să se descopere noi laturi D.T. Campbell susţine că noile flictului. Dacă însă fenomenul asemenea motivelor, pe care le
;ile obiectului, să nu se producă idei se elaborează în urma unui este interpretat doar prin prisma includ, se divid — după H.
„închiderea prematură a structu- proces de „variaţie oarbă", după homeostaziei, a redobîndirii echi- Anderson, R. Shapiro, (\ Rogers- -
rilor perceptive" (13. Long) în care urmează selecţia şi reţinerea librului, perspectiva creaţiei nu în noncreative şi creative. Aici
cercul familiarului explorat fugi- soluţiilor optime. Serendipitatec. mai poate fi argumentată, întrucît intervine în principal opoziţia
tiv. \V. Gordou preconizează pen- adică şansa de a găsi o idee optima reechilibrarea poate fi realizată, dintre conformismul blocant şi ivm-
tru c. un astfel de montaj percep- este condiţionată de „lărgimea de regulă, prin mijloace cunoscute. conformismul de tip epistemic şi
tiv care să permită receptarea fa- repertoriului asociativ" (S. Med- Punerea c. în strînsă dependenţă pragmatic care expumă întotdea-
miliarului ca nou, necunoscut, nick) sau de multitudinea varian- de motivaţie şi afectivitate, la una opoziţie, critică si este de aceea
iar a necunoscutului ca familiar, telor elaborate pentru a soluţion . care au ajuns cercetările mai re- generator de probleme. Kneller
comun. Aceasta pentru ca clin una şi aceeaşi problomă( A.Osbui ni. cente, presupune să se ia în consi- consideră că principalul obstacol
evidenţă să se detecteze noul. Aceasta presupune să se recurgi derare natura şi sensul motivelor în formarea atitudinilor creative
iar ceea ce nu corespunde unei la asocierea de elemente foarte sau sentimentelor. O categorie îl constituie rigiditatea intelectua-
experienţe sil beneficieze totuşi îndepărtate, aparţinînd deseori de motive duc la rezolvarea de ru- lă şi nevoia de securitate perso-
«le analogii imediate. Primatul unor cadre de referinţă diferite şi nală. R. Woodwortli şi Kruchfield
tină a problemelor. Mackworth,
stilulni perceptiv alocentric în cu existenţă autonomă, în expe- au găsit o relaţie directă între
făcînd deosebirea între rezolvarea
c. rr.i implică anihilarea subiec- rienţa subiectului. A. Koestlei tendinţele conformiste (în cunoaş-
de probleme date şi găsirea de
tului care continuă să fie factor a denumit bisociere conexiunea tere şi acţiunea practică) şi lipsa
probleme noi, arată că acestea
activ, altfel neputînd percepe unor matrice do experienţă inde- abilităţilor creative. Teama şi
exact şi permanent. C. se bazează presupun „detectarea unor defi-
pendente, în acest fel se elaborează

155
154
neîncrederea în sine paralizează cunoaşte şi le susţine la alţii,
şi reprimă forţele c, pe cînd cute- nefiind dispus să respingă numai poate fi despărţită de atitudinea concepem pe aceasta ca o inter-
zanţa şi încrederea în forţele pro- pentru că intervine discordanţa cu antirutinieră, de sensibilitatea la acţiune constructiv-transformati-
prii l'e dezvoltă (R.J.Shapiro, propriile opinii. Sentimentul nou- Implicaţii (R. Shapiro) şi înclina- vă între subiect şi lume. A. Mas-
Al. Osborn). Intrucît inconştien- lui şi repulsia faţă de schemele ţia spre problematizare, de interes low a fost nevoit să discrimineze
tul îndeplineşte un rol de seamă rigide şi banale (semnalată de şi responsabilitate socială. Deci, c. ca expresie a personalităţii de
în determinarea noilor idei, se Rollo May) obligă la toleranţă prin atitudini ca vectori cu fun- c. cu talent special, iar E.S. Taylor
consideră a fi creativă atitudinea faţă de alte noutăţi decît cele cţii principale în autodetermi- a decelat cinci niveluri ale c.
de acceptare a propriilor impul- elaborate personal şi chiar la un narea creativă se deschide ac- considerate ca: 1) expresivă, 2)
suri, R. Shapiro notînd că „inspi- cult al originalităţii, caracterizaţii cesul spre studiul integrativ al productivă, 3) inventivă, J) ino-
raţia are loc cînd egoul îşi suspendă de F. Barron ca măsură a distanţei personalităţilor, întotdeauna crea- vatoare şi 5) emergentă. Este însă
momentan funcţia de cenzură". Al. faţă de ceea ce este cunoscut, co- tive prin unicitatea lor (M. Ruber) semnificativ faptul că aceste ni-
Osborn, de asemenea, recomandă mun, uzual. în aceeaşi ordine dr dar susceptibile de o clasificare vele ale c. nu pot fi corelate cu
ca în momentele rezervate pro- idei se înscriu şi nonconformismul graduală în ordinea: slab creativi, nivelele însuşirilor pe care J. Guil-
ducerii de noi idei cenzura să fie şinonconveţionalismul.Zonalibeni mijlocii şi înalt creativi. E. Hil- ford le stabileşte pentru sistemul
suspendată, ea fiind în fapt doar a operării în scopul producerii nou- gard arăta că în problema c. intelectului: flexibilitate, fluidi-
amînată pentru că ulterior se ac- lui cu măsura sa de originalitate, „studiile de personalitate deschid tate, originalitate, elaborare. Cu
tualizează, în vederea selecţiei uneori plonjînd în oniric sau aven- perspective mult mai largi decît excepţia originalităţii, definitorie
şi evaluării noilor idei. întotdea- tură, este însă limitată de contro- cele de învăţare sau de aptitudini pentru c, celelalte însuşiri, ase-
una actul creator este legat de lul valoric, întemeiat ştiinţific cognitive". După opinia noastră menea temperamentului ca baza
riscul nereuşitei, debutează ca o sau estetic şi raportat la utilita- orice definire a c. la nivelul perso- dinamico-energetică nespecifică,
lansare în necunoscut şi se opune tea sau recunoaşterea socială. nalităţii va trebui să se refere la nu sînt direct proporţionale cu
unor forme preexistente. De aceea Aşa cum recunosc majoritatea au- interacţiunea optimă, generatoare c. întrucît aceasta presupune, în
H. Anderson socoteşte necesară torilor, autenticitatea c, deşi im- de nou, dintre atitudini şi aptitudi- ultimă instanţă, stil şi motivaţie
atitudinea de asumare a riscului, plică momente de originalitate ni. Aptitudinile nu sînt creative deosebite (M. Roco). Dar modul
de independenţă în acţiuni ca fi formală, se defineşte prin origi- prin ele însele, ci devin astfel în de cunoaştere ca şi motivele, ati-
dispoziţia spre autoevaluare cri- nalitate de conţinut, probat valo- măsura, în care sînt activate şi tudinile sînt în directă legătură
tică. A fi creativ înseamnă, printre ric, în consecinţă, atitudinile faţă valorificate prin motive şi atitudini cu mentalitatea colectivă, cu re-
altele, a dispune de un „cadru de sine, de propriile acţiuni şi creative. în acest sens înţelegem
intern de evaluare" la care să te C. ca o expresie a personalităţii gimul de activitate şi relaţiile
raporturi se cer a fi corelate cu interpersonale şi sociale. în legă-
raportezi în principal fără a fi atitudini sociale valoroase, cum (E. Fromm, V. Pavelcu), ca o
sclavul aprecierilor ce vin din afară funcţionare deplină şi plenară a tură cu această dependenţă şi în
sînt devotamentul faţă de inte- condiţiile rolului pe care behavio-
(C.L. Rogers). De aici şi o doză resele generale, angajarea şi in- personalităţii, prin „întîlnirea ex-
de siguranţă de sine ca şi un spirit perienţei interne cu cea externă", rismul, ce socoteşte C. un „com-
serţia socială, spiritul revoluţio- portament operant antrenabil",
de convingere necesar pentru nar. Dacă nu ar fi acestea, nu prin „autoactualizare" (A. Mas-
adoptarea de decizii ferme. Nu s-ar putea dezvolta satisfăcător low, Golann, C. Rogers). în fond, îl rezervă învăţării, în perioada
este însă vorba de vreun fixism nici atitudinile faţă de sine, ge- actualizarea eului printr-o expe- postbelică s-au dezvoltat foarte
în anumite formule. Ceea ce do- neratoare de nou. După cum ob- rienţă intensă şi acută a acestuia larg diverse forme de c. colectivă
mină la creativ sînt scopurile fi- servăm, din prezentarea atitudi- (E. Young, H. Willis) este o sau grupală (Al. Osborn, W. Gor-
xate care determină o „permanenţă nilor creative, acestea nu sînt întîlnire a subiectului cu lumea sa, don, Facheux şi Moscovici). Se
a preocupărilor" în orice stare dispuse şi nu pot fi tratate izolat este o interacţiune specifică cu consideră, în spirit optimist, că
şi dincolo de cadrele exercitării deoarece se coarticulează conform lumea (Ponomarev). Numai prin „oamenii ar fi mult mai creativi
profesiunii. Creatorul este un en- unei logici, se reclamă şi se includ teza existenţialistă a exprimării dacă li s-ar explica în ce constă
tuziast al valorilor, pe care le re- reciproc. De ex., iniţiativa nu autentice a eului nu înţelegem de fapt creativitatea" (A. Haven).
valoarea produsă de c. dacă nu o Aceasta se referă atît la c. indivi-

156
157
c funcţiuni („corticalitatea") este automatismelor motorii, ceea ce-
<lua.lă cît şi la cea colectivă cognitive în <<>ndiţiile în care d"- cortexul cerebral, pătură de sub- oferă un aspect relativ coordonat
acesta valuri ficînd, în condiţii moiistraţiile raţionale- sînt incon- stanţă cenuşie. Mezencefalul este şi coerent actelor şi comportamen-
speciale, pe j>ritna. Grupele, ca sistente sau imposibile. în sen.-, corelat cu starea vigilă; romben- tului bolnavului.
sisteme de roluri, ca sisteme figurativ, C. este orice opţiune sau cefalul, cu coordonarea mişcărilor CRETINISM, boaiă cronica, de
de comunicare generativă, înar- opinie fermă. si funcţiunile vegetative elemen- natură endocrină, care se mani-
mate, prin cursuri ad-hoc, cu reper- CREDULITATE, atitudine, în- tare; diencefalul, cu viaţa afectivă festă printr-o imperfectă dezvol-
torii de procedee euristice şi ima- clinaţie către a crede cu uşurinţa elementară; neocortexul, cu func- tare corporală şi mintală. Cre-
ginative, educate în sensul atitu- şi fără nici un fel de verificare cele ţiunile vieţii conştiente, cu vor- tinul este uşor de recunoscut după
dinilor creative şi organizate astfel comunicate de alţii. Implică nai- birea, cu iniţiativa etc. Dacă stu- aspectele sale fizice si psihic i a
incit să deblocheze şi să facă vitate. A nu se confunda cu în- diul morfologiei c. este mai vechi, racteristice. Astfel, talia este niieâ
expansive aceste atitudini, ajung crederea în oameni. C. este necri- în ştiinţa despre fiziologia cere- (pitică), abdomenul mare, picioa-
extrem de productive şi creatoa- tică şi poate permite influenţări brală s-a avansat numai în seco- rele scurte în raport cu truiif:'.'.u;l,
re, după cum o dovedesc experien- nocive, decepţii etc. lul nostru, odată cu Pavlov, Ch. craniul sub dimensiunile norm.tie.
ţele curentelor de brainstorming şi Sherrington. E. Adrian, Penficld, rădăcina nasului căzută, gura
sintetică ş.a. Totuşi, trebuie să CREIER, ansamblu de gan-
glioni şi căi nervoase, situat la P. Anohin, A. Pcssard, H. Gastaut mare, gîtul scurt, uneori cu guşă.
recunoaştem că oricît de specta- si cu neurocibernetica. Tulburările psihice constau în.
culoase ar fi succesele grupelor extremitatea cefalică a animale-
lor, cu simetrie bilaterală. La ver- ' CREIER ELECTRONIC, „ma- înapoiere mintală (percepţie gre-
ire.'tive dirijate şi special insti- şină de gîndit", prelucrînd infor- oaie, limbaj întîrziat, înţelegere
tuite de psihologi, mai importantă tebrate se formează din extremi-
tatea anterioară mărită a tubului maţii (date) conform unor algo- dificilă), dispoziţie apatică, com-
este generalizarea în condiţii cu- ritmi, după programe autonome; portament molatic, preocupări li-
rente a relaţii lor şi metodelor crea- neural. Morfologii deosebesc, gro-
sso modo : c. mare (emisferele cere- funcţionarea este discretă (da/nu), mitate etc. Boala este congenitală
toare şi în primul rînd expansiunea în timp ce creierul propriu-zis sau apare în prima copilărie, fiind
in educaţia şcolară şi în educaţia brale), c. mic (cerebelhini), bul-
bul (medulla oblogata). Clasifica- funcţionează mixt (digital/analo- cauzată de absenţa sau de tulbu-
(uluirJ'ir a formulelor de învăţare gic). Nu numai diferenţa între rările funcţionale ale glandei ti-
creativă, din care rezultă C, ca rea actuală e mai complicată:
proscncefal (tclencefal -(-dienccfali, numărul elementelor (10*—IO5 roide. Tratamentul medical ad-
formaţiune permanentă a persoa- pentru un calculator, IO10 pentru ministrat cît mai de timpuriu dă
nelor şi n colectivelor. mcsencefal (teefum, tegumentwn
şi crus cerebri) şi rombcncefal (mc- creierul uman) sau deosebiri în rezultate satisfăcătoare. în re-
CREATOLOGIE, termen intro- zencefal: cerebel, pons şi mie- miniaturizare explică de ce calcu- giunile unde cazurile de c. sînt
dus de noi pentru a desemna în lencefal = bulbul). Emisferele latorul nu este un „creier", ci şi numeroase, se duce o intensă acti-
limba română disciplina com- cerebrale sînt acoperite de „man- diferenţele de compoziţie chimică, vitate medico-socială de preve-
plexă ce se ocupă de tehnicile, taua" (pallium) cu falduri foarte structură morfologică şi funcţio- nire şi eradicare a afecţiunii.
procesele şi formele creaţiei. Este bogate la om. Diencefalul cuprin- nală Ce. nu este viu, este un pro-
ştiinţa despre creativitate, im- de talamusul, hipotalamusul (în dus tehnic din materiale inerte, CRIESTEZIE (gr. krios - frig,
oral isind şi cunoştinţele pe care conexiune cu hipofiza sau glanda însă analogiile ce. cu creierul uman, aistesis — sensibilitate), senzaţie
le oferă diverse curente cum sînt pituitară) şi epitalamusul (în co- ca şi evidenţierea deosebirilor sînt cutanată de rece în absenţa unui
br;i!i)stormintr-ul şi sinectica. nexiune^cu epifiza sau glanda pi- fecunde atît pentru tehnica calcu- stimul termic corespunzător, ge-
CREDINŢA, opinie fermă, con- neală). în pallium se deosebesc, latoarelor cît şi pentru psihologie.
nerată de tulburări nevrotice, ne-
vingere puternică, certitudine su- structural şi fiziologic, dar şi filo- CREIERUL'ANTERIOR v. Î E - fritice, arteriosclerotice.
biectivă asupra unui fapt sau a genetic, un arhipaUinm, un pa- LENCEFAL.
Icopallium (rinencefal) şi un nc- CRIMINOLOGIE, ştiinţă muiti-
unei relaţii care nu este de dome- CREPUSCULAR, sindrom al tul-
niul evidenţei şi uneori nici nu npallium (sediul funcţiunilor ce- disciplinară caro se ocupă de fe-
burării conştientei caracterizat
se poate demonstra, cum este ca- lor mai evoluate). Porţiunea su- printr-o profundă alterare a re- nomenele crimei, de originea şi
z;il în c. religioasă. Se datoreşte perficială a ciicumvoluţiilor pale- flectării senzoriale, cu păstrarea dezvoltarea comportamentelor iu-
Întăririi afective a unor relaţii ale, adevăratul sediu al acestor
159
158

Â
fracţionale, de particularităţile ac- după cum se dezvoltă ca amăgire, intervalul necesar atingerii nive- lor în opoziţie. Gîndirea c. ope-
ţiunilor criminale individuale şi eroare sau chemare spre înfăptuire lului maxim de îndemînare, mo- rează prin confruntare cu ceea ce
grupale, do structurile psihice şi perfecţionare. Cristalizarea este meutul plafonării curbei perfor- este prestabilit ca adevărat şi
particulare ale persoanei crimi- sinonimă cu integrarea progresiva manţei pentru sarcinile repetitive valoros. Spiritul critic este o ati-
nalului, de combaterea, prevenirea a sentimentelor, fapt în care, după simple). C. intermediare alese tudine tinzînd spre evaluarea ri-
actelor criminale şi de mijloacele V. Pavelcu, se reflectă toate însuşi- trebuie justificate prin demonstra- guroasă a faptelor, fără a tolera
de reeducare. Se deosebeşte de rile personalităţii. Fenomenul opus rea gradului ridicat în care acestea ceva din ceea ce nu se justifică
criminalistică, care este o discipli- este acela de decristalizare (v.). permit anticiparea asupra c. ultim, valoric. Analiza critică aplicată
nă tehnică reunind procedeele CRITERIU, indicator, normă, singurul cu adevărat valid. Cerinţa
de depistare a crimei şi persoanei sistem de referinţă în raport cu unor date ştiinţifice, activităţii
de c. în elaborarea unei probe psi- individuale sau colective, compor-
făptuitorului. care se efectuează o evaluare sau hologice sau în alcătuirea unei
comparaţie; activitatea reală sau tamentelor etc. îşi propune să
CRIPTESTEZIE, sensibilitate a- baterii de probe constă în asigura- discearnă în termeni contradicto-
scunsă şi necunoscută prin cave componente ale acesteia asupra rea unor înalţi coef ici nţi de core-
se produc, după Ch. Kichet, rela- cărora se fac anticipaţii şi în care rii adevărul de fals, pozitivul de
laţie sau validitate între perfor- negativ şi să scoată în evidenţă
ţiile metapsihice de tipvil telepa- variabila psihică investigată este manţele la probele psihologice şi
tiei; în psihologia engleză, percep- considerată a fi esenţială. Succesul cele din activitatea reală. Prin erorile, defectele şi cauzele lor
ţie extrasenzorială. sau reuşita unei întregi cariere introducerea rezultatelor la pro- pentru a le elimina. în viaţa so-
CRISTALIZARE - DECRISTA- profesionale reprezintă c. ui tini, bele psihologice într-o ecuaţie de cială şi educaţie c. este constructi-
LIZARE, termeni împrumutaţi necesar validării probelor psiholo- regresie se poate determina per- vă în măsura în care fără a ignora
din fizică şi avînd un sens analo- gice sau unui întreg sistem de formanţa probabilă Ia c. (poten- ceea ce este pozitiv şi prin spriji-
gic şi în psihologie, indicînd investigare. Acesta neputînd fi ţialul de reuşită profesională), nirea pe acesta, acordîndu-se oa-
fie închegarea fermă şi rezistentă însă utilizat, se apelează în mod validarea bateriei fiind stabilită menilor încredere, contribuie la
a structurilor psihice şi comporta- curent la c. imediate sau interme- prin corelaţia dintre scopurile pre- diminuarea şi înlăturarea deficien-
mentale, fie disoluţia, destrăma- diare care sînt substitute ale c. cise (probabile) şi scopurile reale ţelor. Criticismul este o exagerare
rea acestora. R. B.'Caţtell (1938) ultim. Succesul profesional este din activitatea profesională. In- a c. şi tratarea negativistă unila-
a introdus termenul de inteligenţă descompus astfel în variabile-cri- dividualizarea cerinţei de c, adică terală a obiectului supus analizei.
cristalizată opusă celei fluide. teriu: a) date de producţie (timpul determinarea clară a ceea ce se CRIZĂ, moment sau fază a
în teoria atitudinilor se foloseşte necesar efectuării unei operaţii investighează la un moment dat, unui proces, constînd din conflic-
termenul de c. a atitudinilor şi sau realizării unui produs într-o ascunde pericolul formării unei te acute, privaţiuni, decompen-
relaţiilor. muncă ncrepetitivâ, numărul ci- optici atomiste asupra personali- sări, neacoperire a unor expecta-
CRISTALIZARE AFECTIVĂ, clurilor operaţionale în 15 minute tăţii, a considerării acesteia ca ţii, dificultăţi şi alte fenomene
termen metaforic ce desemnează pentru o muncă repetitivă cu fiind alcătuită din entităţi cores- negative ce pot fi urmate de pro-
„fenomenul de transfigurare a operaţii relativ scurte, producţie punzătoare funcţiilor sau procese- gres sau regres. Există c. de creş-
obiectelor, persoanelor, situaţiilor lunară sau pe mai multe luni etc), lor măsurate. Rezultatele obţinute tere legate de relaţiile dizarmo-
sub influenţa sentimentului sau a care reflectă incomplet dar di- pe baza prelucrării statistice a nice ce intervin in evoluţia orga-
pasiunii" (V. Pavelcu). Fiind un rect succesul; b) date relative la datei ir referitoare la manifestări- nismului şi care, de regulă, duc la
proces de „transmitere axiologică" morbiditate, accidente, absenţe, le psihice investigate, trebuie să fie o etapă superioară a dezvoltării.
ce implică şi iluzionare sau idea- stabilitate în muncă, care reflectă privite ca expresii concentrate Momentele de c. nervoasă repre-
lizare, întrucît pulsiunile afective indirect succesul; c) date asupra ale unor simptome, simptomul ne- zintă contradicţii a căror rezol-
structurate se proiectează asupra instruibilităţii profesionale (can- fiind identic cu trăsăturile reale vare coincide cu depăşirea c.
obiectului, pe care-1 redă într-o a- titatea de timp necesară atingerii caracteristice. în dezvoltarea psihică intervin,
numită lumină şi cu însuşiri exage- unui anumit nivel de îndemînare după psihogeneticieni (H. Wal-
sau nivelul de îndemînare atins CRITICĂ, proces intelectual de
rate într-un sens sau altul, cristali- într-o anumită perioadă de timp. discriminare a adevărului de fals, lon, Carlmichael) faze de c. care
zarea poate produce efecte opuse a valorii de nonvalnan şi a punerii se explică după Jnhelder nu atît

161
— Dicţionar de psihologie
prin condiţiile evoluţiei psihice CRONOMETRARE, metodă de urmăresc în mod special, indiferent energia configuraţiilor, ceea ce
ca atare cît prin cerinţele educa- măsurare şi analiză a timpului de ordinea şi durata lor. Proce- reprezintă o calitate esenţială a
ţionale şi sociale. M. Mead a con- de muncă, a timpului de folosire deul de c. selectivă-grupată cons- stimulării perceptive; b) aceste
statat că la anumite populaţii a utilajului şi a celui de mişcare tă din înregistrarea duratelor ele- cue(s) sînt întotdeauna în interac-
primitive nu există o c a pubertă- şi transformare a obiectului mun- mentelor de muncă ale unei ope- ţiune, în unele condiţii unul din-
ţii pentru că nu se pun anumite cii, a duratei elementelor unui raţii grupate variabil de la un tre ei fiind mai important, în
probleme socioculturale. în genere proces de producţie, care se repeta ciclu la altul. Durata fiecărui altele, altul. Boring (1947) arată
fenomenele de c. psihică pot fi identic, de regulă, la fiecare uni- element în parte rezultă din dife- că trebuie să se facă distincţie
calificate ca normale sau anor- tate de produs. Prin c. se studiază renţa dintre durata ciclului com- între cue şi clue, în sensul că
male şi de asemenea ca tranzito- timpul operativ sau cel de func- plet şi durata grupei cu elemente cue se referă la ceea ce pune în
rii sau persistente. C. psihice sînt ţionare utilă a utilajului. C. poate ce nu conţin elementul de mun- mişcare răspunsul, la senzaţii,
specificate drept intelectuale, mne- fi efectuată cu sau fără evalua- că ce urmează a i se stabili du- furnizînd materialul brut, iar
zice, voliţionale şi mai ales afec- rea ritmului de muncă, în mod rata. Se recomandă pentru stu- clue se referă mai mult la gîn-
tive şi de personalitate. continuu, repetat, selectiv-gru- dierea operaţiilor ale căror ele- dire, acţionînd ca un calculator,
CROMOZOM, formaţiune fili- pat, în funcţie de durata elemen- mente de muncă au durate descoperind semnificaţii.
formă plasată în nucleul celu- telor analizate şi de necesitatea scurte (sub 3 sec.) şi pentru care,
studierii totale sau parţiale a CULOARE, proprietate a ener-
lelor care, prin constituţia sa, din motive obiective, nu se pot giei radiante rezultînd din frec-
acid dezoxiribonucleic, histone şi operaţiei. C. continuă constă din stabili timpii pe baza sistemelor
măsurarea diferitelor elemente de venţa, amplitudinea şi forma un-
alte substanţe specifice, îndepli- de normative de timp pe mişcări. delor, în anumite limite, recep-
neşte funcţia de purtător al ma- muncă, studiate în succesiunea CUE-CUES, termeni aparţinînd
lor tehnologică, fără întrerupere, ţionată şi discriminată vizual. Se
terialului ereditar. Numărul şi teoriilor clasice asupra percep- disting culori acromatice (alb,
forma c. sînt caracteristici ale de la începutul pînă la sfîrşitul ţiei spaţiului, introduşi de He-
operaţiei (ciclului) respective. Sfîr- gri, negru) şi culori cromatice,
speciei. Omul deţine două seturi ring şi Helmholtz, desemnînd va- rezultate din' analiză spectrală şi
a cîte 23 de c. dispuşi în pereche: şitul unui element corespunde cu riate submecanisme perceptive ca-
începutul celui următor, durata prezentînd calităţi de nuanţă,
22 de perechi sînt autozomi sau re sînt confundate cu înseşi pro- puritate şi strălucire.
c. omologi funcţional, iar o pe- elementului rezultînd fie prin prietăţile corespunzătoare obiec-
reche este constituită din hete- diferenţa între înregistrările tim- tului. Cue-Cues înseamnă, în ace- CULORI FUNCŢIONALE, cu-
rozomi sau c. sexuali, diferiţi prin pului curent, corespunzător punc- laşi timp, mecanism, stimul, semn lori ce pot reprezenta un factor
combinarea în perechea cromozo- telor de fixare, fie prin citirea şi'simbol. Psihologii americani au important de întreţinere a ca-
mică în celulele masculine (xy) directă pe cronometru (la c. cu înlocuit acest termen cu clue- pacităţii funcţionale a ochiului şi
şi cele feminine (xx). revenire la zero). Procedeul se clues, care etimologic înseamnă de prevenire a oboselii generale.
utilizează la studierea operaţiilor „cheia", dar ştiinţific este unul Influenţa psihică a culorilor este
CRONAXIE, după Lapicque, care au elemente de muncă CLI şi acelaşi lucru cu cue-cues. Au cunoscută de multă vreme. S-a
timpul minim necesar (prag) pen- durata mai mare de 3 sec. Proce- existat şi mai există încă contes- constatat astfel că nuanţele în-
tru a obţine efect excitator la o deul c. repetată constă din înre- taţii la adresa acestor împăr- chise, întristează, iar culorile prea
intensitate a stimulului egală cu gistrarea duratelor elementelor de ţiri ale mecanismelor perceptive vii obosesc. De aici ideea vop-
dublul reobazei (= intensitate ce muncă ale unei operaţii, luate se- în subprocese. Aşa cum ar?*'^
parat, într-o anumită ordine de sirii pereţilor, a utilajului şi în
dă efect la un timp nelimitat). Smidth (1957), trebuie făcute general a obiectelor folosite în
Valorile c. se modifică în cazuri alternanţă. Se utilizează la stu- două modificări eso^y ia i e î n teo-
dierea elementelor de muncă avînd procesul de producţie, a camere-
patologice şi cresc pînă la dispa- ria clasică d&=-^re ciie: a) este lor de locuit, a birourilor de lu-
riţia efectului excitator, la orice o durată mai mică de 3 sec. Pro- necesar c* presupunem că fie-
cedeul de c. selectivă constă din care "Punct din spaţiu este repre- cru, a atelierelor de creaţie în
durată a stimulaţiei. C. este un culori care să nu obosească. Pri-
parametru al excitabilităţii ner- înregistrarea separată a duratelor zentat de un punct pe retină.
unor elemente de muncă, ce se Există un raport între puncte şi mul factor ce trebuie luat în
vilor şi muşchilor. considerare în alegerea culorilor

163
c
se referă la lumina pe care aces- ,-tructimii.r care rezultă din sepa- practicii şi transformării mediului
CULTURĂ, concept de maxima rarea şi opoziţia faţă de natu- natural şi social, al dezvoltării şi
tea au posibilitatea s-o disper- complexitate, încărcat cu o mul- ră, din transformarea naturii şi
seze. Culoarea albă reflectă toate perfecţionării omului". Deci, ac-
titudine de valenţe şi sen- emanciparea de aceasta în con- centul se pune pe produse şi
radiaţiile luminoase pe care le suri, de unde şi dificultatea strucţia şi existenţa sociocultu-
primeşte cu cea mai mare eco- rezultate care exercită o influenţă,
definirii lui unitare. Krocker şi rală. Deci', este c. tot ce nu ţine mijlocesc semnificativ şi diferen-
nomie, deoarece nu absoarbe ni- C. Kluckholn au inventariat 160 nemijlocit de natură, de la o
mic. Negrul este opusul aces- ţial existenţa umană (v. Carame-
de definiţii ale c, clasificabile în simplă unealtă şi pînă la cele lca). De aici, preocuparea pentru
teia, absorbind toate radiaţiile şapte grupe: descriptive, istorice, m.'.i înalte creaţii artistice, fiind
primite. în general, pentru a modele culturale implicite sau ex-
normative, psihologice, structura- iw.uitat al muncii omului şi plicite ce reglează conduitele, sînt
obţine o emoţie pozitivă, foarte le, genetice şi incomplete. Mai dezvoltării lui istorice. B. Mali-
importantă în creşterea capacităţii transmise prin simboluri şi con-
vechi şi uzitate sînt două în- nowski construieşte teoria c. în stituie realizările esenţiale ale gru-
de muncă, se folosesc culorile care ţelesuri ale termenului: a) c. ca prelungirea biologiei. Iii scrie:
reflectă bine radiaţiile luminoase, pelor umane. Mever Fortes con-
care dau mai multă lumină şi ansamblu al mijloacelor, tehnici- „Cultura este înainte de toate sideră că analiza cuUurologică se
sînt activatoare. Folosirea raţio- lor, cunoştinţelor, normelor şi insti- uu aparat instrumental care per- opreşte asupra „calificativelor" fe-
nală a c.f. are urmări favorabile tuţiilor proprii unei societăţi în- mite omului să rezolve mai bine nomenelor sociale şi, adăugăm noi,
asupra capacităţii do muncă şi, tr-un moment istoric şi caracte- problemele concrete şi specifice asupra dinamicii lor progresive.
ca atare, micşorează numărul ac- rizînd procesele materiale ale aces- pe care trebuie să le înfrunte C. îşi încetează fiinţarea cînd nu
cidentelor de muncă, reduce re- teia; în acest sens concret şi in mediul său cînd îşi satisface mai este generativă, nu produce
buturile, îmbunătăţeşte calitatea comparativ (E.S. Taylor) se poate trebuinţele, sale." E. Boas, fon- noi valori. Fiind un subsistem al
produselor, creşte productivita- vorbi de mai multe c. şi nu de datorul şcolii antropologice de la
Chicago, înţelegea pluralist c. şi a macrosistenuilui social, C. pre-
tea muncii. Experimentările efec- una în genere; b) c. ca stadiu al zintă un ruvel de funcţionalitate
tuate pînă în prezent, la noi în evoluţiei formaţiei spirituale a oa- propus delimitarea de arii ale
c, studiul schimbărilor inter- şi o mare complexitate. în dina-
ţară şi în străinătate, au ară- menilor şi constînd din artă, mo- mica fenomenelor culturale intră
tat că rezultate bune se obţin rală, filosofic, drept, ştiinţă, reli- culturale şi adîncirca specificului
fiecăreia din c. Fiecare din ele- cu necesitate momentele: cog-
prin folosirea următoarelor cu- gie e t c ; este un sens restrictiv, nitiv, pragmatic, comunicaţional
lori: albastru-gri; bej şi verde-pal. privind doar sfera spirituală. O. mentele unei c. îndeplineşte func-
ţii relaţionale şi reprezintă o şi creativ sau axiologic. între
CULPABILITATE, stare a ce- Spengler a introdus distincţia existenţial şi axiologic se constată
lui care este dominat de senti- dintre civilizaţie, socotită C. mate- valoare. Aceasta devine nota dis-
tinctivă a fenomenelor de c. unitat". Studiul c. apelează la
mentul şi ideea că a comis o rială şi c. propriu-zisă, cea spi- variate strategii structuraliste,
greşeală şi resimte mai mult sau rituală. Această despărţire nu iii- eu. este tratată moral, ca în
etnologi,.! (B. Malinowslu, Rad- factoriale sau istoriste. Analiza
mai puţin intens vinovăţia sa. poate fi absolutizată, dată fiind c'dfie-ljrown, C.L. Strauss) sau fenomenelor culturale ţine în-
De aici' aşteptarea unei pedepse nu numai posibilitatea decalaju- '- "vergent pe modelul de perso- totdeauna seama de o schemă
sau chiar tendinţa spre auto- lui, dar şi interacţiunea necesară n ihtate umană ca în antropolo- şi de anumite categorii cum sînt:
pedepsire. Vinovăţia poate să dintre structurile materiale şi cele gi culturală (G. H. Mead, A. după Pritchard, C. materială, or-
aibă numai un caracter imaginar spirituale ale c. Fenomenul de c. Kardiner, U. Linton). Socialul şi ganizarea economică, controlul so-
sau să se reducă la gînduri, nu poate fi conceput şi studiat '•'iltur.diii sint aşa de sudate cial, concepţia, arta, limba, edu-
intenţii, dorinţe nepermise. Ac- unilateral dacă este să urmărim '"<:it ajung să se confunde, dacă
centuarea stării de c. poate duce caţia sau, mai recent, după Wis-
metodologia ştiinţifică introdusă '"i se ţine seama de coeficientul sler, graiul, trăsăturile materiale,
la perturbări patologice. în mod de marxism în domeniul disci- '!'• valoare social-umană. Al. Tă-
firesc însă, orice greşeală gravă arta, mitologia şi ştiinţa, practi-
plinelor sociale. De aceea trebuie "ase defineşte c. ca „totalitate a cile religioase, sistemele sociale
antrenează coiiflicteinorale, chi- adoptat ca bază conceptul exten- produselor materiale şi spirituale
nuri ale conştiinţei. In sens pato- şi familia, proprietatea, guvernă-
siv al C. ca fiind ansamblul mij- "le muncii omeneşti, rezultate ale mîntul. Se caută o schemă uni-
logic intervine complexul de c. loacelor, proceselor, produselor,

164
c proces ce reuneşte senzorialul şi ţiune consecventă în condiţii de
versuia aplicabilă tuturor c. sau text extrasouiritic, ci apoi ea logicul, empiricul şi teoreticul şi risc. Implică nu absenţa fricii,
un „numitor comun" alcătuit din să fie studiată independent do care se desfăşoară perpetuu în ci stăpînirea şi depăşirea ei. „Să
categoriile proprii oricărei e. (G. cei ce o creează şi o poartă, ordinea interacţiunii dintre su- nu-ţi fie teamă de nimic mai
Murdock). Aceste categorii se cen- oamenii. K.H. Lowie arăta că biect şi lumea sa. Reflectarea mult decît de teamă" (Emmer-
trează în jurul existenţei umane „în cursul ultimilor o sută de ani caracterizează transferul adecvat son).
şi M- Titiev le grupează după a devenit tot mai clar că cul- de la obiect la subiect dar nu CURBA ÎNVĂŢĂRII, reprezen-
cele trei mari linii ale comporta- tura... reprezintă... un domeniu epuizează c. care modelează rea- tarea grafică a desfăşurării şi re-
mentului uman: a) omul fiţă distinct". Cultura nu poate fi litatea după norme logice, uzînd zultatelor obţinute într-un pro-
de habitat 'economie, tehnolo- însă desprinsă de social, ea nu de coduri şi mijloace semantice. ces de învăţare, pe abscisă în-
gie); b) omul faţă de om (organi- este un fenomen supraorganic şi Specificitatea dar şi ascensiunea scriindu-se investiţiile de timp,
zare şi relaţii sociale); c) omul C. rezidă în aceea că ea nu numai iar pe ordonată progresele şi gre-
suprapsihic, culturalul şi socialul
faţa de necunoscut (simbolică, că asimilează lumea fizică a obiec- şelile. C.î. are, de regulă, o formă
alcătuind un sistem mteracţio-
cunoaştere). Importantă este sur- telor dar şi pe cea a acţiunilor, de S iniţial intervenind o regresie
nist. în psihologie, se menţio-
prinderea ierarhiei şi emergenţei acestea din urmă devenind, prin în fondul de cunoştinţe certe,
nează metoda cuiturologică cons-
sistemelor de c, acestea avînd o interiorizare, operaţii mintale. iar apoi progresîndu-se în spi-
tînd din cercetarea şi explica- rală, în formarea deprinderilor
legătură directă cu geneza per- Prin coordonările interoperaţio-
rea formaţiunilor de personalitate c.î. urcă iniţial brusc şi apoi mai
sonalităţii, în psihologie, terme- nale se construiesc diferite modele
nul de c. este aplicat pentru a prin studiul morfologic al cul- lent în cazul acţiunilor facile,
ale lumii, acestea fiind suscep-
califica nivelul calitativ şi mo- turii de apartenenţă. iar în cazul acţiunilor dificile
tibile şi de studii formale, furni-
dul de organizare a limbajului, CUNOAŞTERE, categorie filo- evoluează iniţial lent şi apoi urcă
zate de o serie de epistemologi
sentimentelor, atitudinilor şi pen- sofică tratînd relaţiile din' re su- brusc.
moderni: R. Carnap, \V. Quine,
tru caracterizarea atît a con- biect şi obiect, modelul general, K. Popper, F. Gonseth ş.a. C.
de principiu, al asimilării şi re- CURBĂ DE EVOLUŢIE, ex-
ţinutului cunoaşterii şi trăirilor este întotdeauna un proces psiho- primarea grafică a modificărilor
cît şi a stilului intelectual şi construcţiei informaţionale a lu- social cu o evoluţie şi tipologie de ordin cantitativ şi calitativ ce
afectiv. Ralph Linton a folosit mii obiective de către subiect. istorică. P.i?.£?t scrie; „cunoaş- intervin în evoluţia psihofizio-
termenul de „fundament cultu- C. comună este studiată de gnoseo- terea constă în construcţia sau logică a unui individ într-o anu-
ral" al personalităţii. logie iar cea ştiinţifică de episte- reconstrucţia obiectului cunoaş- me perioadă de timp. Se impun
CULTUROLOGIE, studiază şi mologie. Marxismul afirmă re- terii, astfel îneît să se sesizeze trei tipuri de c.de e.: a) c. de e, de
interpretează ştiinţific fenomene- laţia de unitate dintre c. şi prac- mecanismul acestei construcţii;... tip a exprimă o evoluţie accele-
le culturale. Termenul a apărut tica soci il-istovică, aceasta din a cunoaşte înseamnă a produce rată în primele perioade de vîrstă
pentru prima oară în scrierile urmă fiind izvor, bază şi criteriu în gîndire pentru a reconstitui şi o reducere a ritmului în perioa-
lui YV. Oitwald, 1909 (Knlturo- de verificare a c. K. Gonseth modul de producere a fenome- dele următoare; b) c. de e. de tip b
logie). în 1939 L.A. White in- susţine principiul „deschiderii la nelor". Dialectica procesului c. exprimă un ritm relativ lent al
ventează şi introduce în litera- experienţă" al c. Teza cognosci- a fost redată de Lenin: „de la evoluţiei în primele perioade şi o
tura antropologică americană ace- bilităţii lumii, susţinută de mar- intuirea vie la gîndirea abstractă intensificare a ritmului ulterior;
laşi termen, independent de J. xism, se corelează cu cea pri- şi de la ea la practică, aceasta c) c. de e. de tip c exprimă un ritm
Oswald. Cultwologia lui L.A. vind adevărul obiectiv şi cu fiind calea cunoaşterii adevăru- uniform şi moderat pe întreg
White este similară cu „ştiinţa cea privind dialectica relaţiilor lui, a cunoaşterii realităţii obiec- parcursul intervalului studiat.
culturii" (E.S. Taylor). Din'punct dintre adevărurile relative şi ade- tive" .
CUTANAT, atribut al comple-
de vedere culturologic, cultura vărul absolut către care omeni-
CURAJ, trăsătură caracterială xului senzorial cu receptori peri-
reprezintă organizarea obiectelor rea avansează nelimitat. în con-
de ordin voliţional constînd în ferici în piele şi care include
şi evenimentelor depinzînd de secinţă, deşi atribuită unui su-
capacitatea de înfruntare conş- tactul, simţul termic, durerea
simboluri — limbă, obicei, unel- biect-robot, şi interpretată cate- tientă a pericolelor şi de ac- periferică şi probabil şi alte for-
te, credinţe etc. — într-un con- gorial, c. este recunoscută ca un

167
166
DICŢIONARELE ALBATROS
mc de recepţie protopatică prin- formările care se petrec în inte-
tre care şi rudimente de sensi- rior, de. caracteristicile elementelor

D
bilitate la lumină (A. Leontiev). componente. După măsurarea ri-
Se consideră că subsistemul sen- guroasă a mărimilor de intrai c
zorial c. reprezintă un senzorium şi de ieşire, se exprimă matema-
comun, este lă baza dezvoltării tic dependenţa mărimilor de ie-
tuturor celorlalte organe de simţ. şire de mărimile de intrare, pre-
CUTEZANŢĂ, caracteristică cizîndu-se apoi natura compor-
comportamentală definită prin sfi- tamentului, determinist sau pro-
darea pi imejdiei, temeritate, în- babilist, şi se formulează !ej;e,<
drăzneală. Keferindu-se la planul evoluţiei lui ulterioare. Di-a lun-
gîndurilor şi ideilor unei per- gul istoriei cercetărilor ştiinţifice,
soane, c. este legată de afirma- se tinde spre trecerea de la c.n.
rea a ceea ce este nou, personal, sistem complet, nedeterminat iu
valoros, în pofida oricăror riscuri. detalii, la „cutia albă", adică 1.;
sistemul cunoscut în detalii şi
CUTIA NEAGRĂ (T5LACK- astfel luat în stăpînire. 1/Selin-
BOX), metodă de bază a ciber- viorismul s-a bazat mult pe mo-
neticii, fundamentată teoretic de delul c.n. analizînd relaţiile din- DACTILOLOGIE, sistem de co- tre ele. D. se explică printr-o
W.R. Ashby (1956). în strînsă tre extremele sistemului cerebral municare a cuvintelor cu ajuto- defecţiune constitutivă a siste-
interacţiune cu metoda modelă- veriga aferentă, stimulările la in- rul degetelor, folosit de surdo- mului vizual.
rii, metoda „cutiei negre" pre- trare, şi veriga eferentă, stimu- muţi. Fiecare literă este desem- DARVINISM, teorie evoluţio-
supune cercetarea comportamentu- lările la ieşire. Cercetarea psiho- nată printr-un gest digitalopal- nistă de însemnătate revoluţio-
lui unui si_:tem complex sau hi- logică tinde să depăşească meto- mar. Este deci un alfabet „ma- nară prin care se întemeiază
percomplex pe baza corelării mă- da c.n., elucidînd conţinutul pro- nual" conţinînd atîtea semne di- biologia ştiinţifică. Faţă de la-
rimilor de intrare ţi a celor de ceselor şi condiţiilor interne, su- gitale cîte litere sînt în alfabe- markism, d. reprezintă un pro-
ieşire, fă, induse abstrac'ic de trans- biective. tul limbii respective. Astfel, cu- gres important în sensul conce-
vintele se comunică pe cale vizu- perii dialectice a acesteia. Factorii
ală. D. este intens folosită la la care recurge Darwin sînt: 1) Va-
copiii surzi pentru formarea lim- riabilitatea sau diversitatea mo-
bajului şi demutizare. Ulterior dificării organismelor datorită con-
ea îşi pierde din importanţă, diţiilor interne şi influenţelor de
tinzînd să fie înlocuită, mai ales mediu. 2) Ereditatea, prin care
în relaţiile cu normalii, prin la- se fixează şi se transmit din ge-
biolectură. Dactilograful este un neraţie în generaţie variatele ca-
mod de comunicare tactilă cu ractere dobîndite (fapt relativi-
orbii surzi, prin aplicarea palmei zat şi chiar contestat de curentele
unuia asupra palmei celuilalt pen- neodarviniste). 3) Suprapopulaţia
tru d., sau prin dermografie, tra- sau tendinţa de sporire a numă-
sarea de litere pe palma celui ce rului indivizilor speciei peste con-
recepţionează. diţiile de subsistenţă oferite de
DALTONISM, cecitate croma- mediu. 4) Lupta pentru existenţă
tică parţială constînd din incapa- sau pentru supravieţuire, luptă
citatea de a vedea roşul şi ver- ce se desfăşoară în cadrul acele-
dele, acestea fiind confundate în- iaşi specii sau între specii apro-

J69
D
D
son consideră ca spontane, di- necesităţi social-obiective. După Posibilităţile de muncă, de efort
piate. 5) Selecţia naturală, prin I Grigoraş, „autodeterminarea mo- intelectual sînt reduse. Probele
care se efectuează trierea şi con- recte, d. imediate ale conştiinţei. rală a omului are loc nu numai psihologice de inteligenţă situ-
tinuitatea celor mai apţi, mai Piaget scrie: „chiar pe terenul prin intermediul datoriei, ci şi prin ează nivelul mintal al debilului
bine adaptaţi condiţiilor de exis- cel mai preştiinţific şi embrionar mijlocirea plăcerii, dragostei, pa- mintal între 7 şi 12 ani. I.M.
tenţă. Aceşti ultimi factori au nu există date imediate". în siunii, conştiinţei valorii etc." D.m. Soloviov (1959) arată că, întru-
fost puşi de epigonii lui Dar- psihologia experimentală, fapte- este o dimensiune esenţială a cît d.m. implică o slăbiciune şi
win la baza d. social, curent le brute obţinute în urma in- binelui moral care se sprijină nedezvoltare a celui de-al doilea
sociologic neştiinţific ce propagă vestigaţiei. pe principiul de bază al „celui sistem de semnalizare şi a func-
idei reacţionare, întrucît re- DATORIE MORALĂ, modali mai bun lucru de făcut". ţiilor reglatorii exercitate de aces-
duce legile dezvoltării sociale la tate a conştiinţei, atitudinilor şi DĂRUIRE DE SINE, înclina- ta asupra primului sistem, şi
raporturi pur biologice. în ansam- conduitei morale, dezvoltată prin ţie a caracterelor superioare de structurile perceptive sînt afec-
blul său d. reprezintă o concep- convertirea cerinţelor, normelor a-şi devota întreaga fiinţă unor tate, deci sînt reduse şi capaci-
ţie biologică materialistă şi a şi principiilor morale în obligaţii cauze înalte, unor acţiuni sau tăţile de observare sau intuiţie
slujit ca bază pentru dialectica morale imperioase şi realizată persoane, depăşind interesele per- corectă. Copiii cu d.m. sînt edu-
marxistă. D. i se datoreşte prima consecvent în virtutea primatului sonale de autoconservare. cabili, pot fi şcolarizaţi, sînt
demonstraţie argumentată a ori- respectului (trebuie, — Sollen), DEBILITATE MINTALĂ, for- capabili, în anumite limite, să
ginii animale a omului. Darwin faţă de norme şi în baza necesităţii ma cea mai uşoară de înapoiere înveţe, să citească, să scrie, să-şi
a pus şi bazele psihologiei gene- interne ca reflex al necesităţii sau deficienţă mintală, şi, în însuşească unele noţiuni concrete
tice. Tot în cadrul d. s-a formu- obiective sociomorale. Latură genere, de slăbiciune a activită- (după C. Puf an — comparaţia
lat o teorie despre rolul adapta- practică, efectorie a conştiinţei ţii psihice. Se distinge o d.m. este metoda optimă) şi să-şi for-
tiv al emoţiilor şi expresiilor axiologice, sociale, cetăţeneşti, congenitală (oligofrenia) şi una meze priceperi şi deprinderi
emoţionale. D. clasic a fost pre- profesionale. în genere d.m. cores- dobîndită, în urma unor mala- simple, practice. Pregătirea lor
lungit şi dezvoltat prin neodar- punde unui mod de organizare dii neuropsihice (epilepsie, schi- se realizează în şcoli ajutătoare,
vinism sau genetică, antropolo- caracterială ce implică atît for- zofrenie, encefalită, traume cra- unde li se aplică didactici şi măsuri
gie culturală ş.a. mă (aspiraţia generică şi senti< niene ş.a.). D.m. se caracterizează educative speciale şi li se asigură
DAT, ontologic, ceea ce re- mentulspre îndeplinirea datoriei, prin glndire insuficient dezvoltată, necesarul de cunoştinţe compati-
prezintă realitatea obiectivă in- deprinderea de a răspunde obliga manifestată, prin înţelegere greoaie, bil cu nivelul dezvoltării lor psi-
dependent de subiect; epistemo- ţiilor, dispoziţia voluntară co- limitată la aspectele concrete ale hice, iar, în final, o calificare
logic, obiectul cunoaşterii luat respunzătoare, conştiinciozitatea), fenomenelor şi situaţiilor de viaţă, profesională corespunzătoare cu
ca atare, fără a fi supus prelu- cît şi conţinut (conştiinţă mo- dar şi prin primitivism emoţional posibilităţile lor. M. Roşea (1968)
crării sau interpretării. Astfel este rală înaltă, responsabilitate, con- şi slăbiciune de voinţă. Debilul constată că în cazuri de d.m. se
în expresia engleză sense-data, vingeri şi simţăminte ale valorii). mintal este aproape incapabil de obţin rezultate mai bune în şcoala
fapt senzorial elementar şi brut. Conştiinţa d.m. se dezvoltă ini- gîndire abstractă, nu poate se- ajutătoare decît dacă respecti-
Prin extensie, în psihologie, d. ţial prin constrîngeri, persuasiuni, siza legăturile generale, esenţiale, vul copil este integrat în învăţă-
semnifică un conţinut şi stări exersări, dar nu rămîne circum- dintre obiectele şi fenomenele mîntul general. întrucît întîrzie-
psihice prezente la un moment scrisă unei morale heteronome, ci realităţii, iar capacităţile de cri- rea este în acelaşi timp intelectuală
dat, imediate, impuse obiectiv sau se integrează tot mai mult în tică, discriminare şi de calcul şi emoţională, iar pe măsura
de desfăşurările psihice anterioare morala autonomă pe măsură ce matematic sînt precare. Sub as- avansării în vîrstă şi a eviden-
şi care îndeplinesc rolul de pre- se dezvoltă laturile ei de conţi- pect comportamental, are price- ţierii dificultăţilor de adaptare,
mise senzoriale sau intelectuale, nut. I- Grigoraş afirmă că liberta- peri şi deprinderi de conduită intervin blocaje şi tulburări emo-
urmînd ca abia ulterior să fie tea voinţei trebuie să fie consi- civilizată, dar prezintă o labili- ţionale ce agravează deficitul in-
supuse unei prelucrări sau elabo- derată condiţia sine qua non a tate în manifestările sale; este telectual, o serie de psihologi (I.
rări. Rezultate ale unui proces îndeplinirii datoriei, pentru că în- uşor influenţabil, credul, naiv. Bider — 1968, P. Torrance 1971,
de observare şi înregistrare. Berg- săşi libertatea este conştiinţa unei

110
D gică, aceasta implicînd şi cons-
lează reciproc (daca centrarea truirea sentimentelor la nivelul
S. Luugu-Nicolae — 1975) pi~ cu atît mai activ cu cît ajunge urţei linii de 5 cm echivalează cu
pun şi demonstrează necesitatea mai mult sâ se decentreze sau ,alungirea" ei cu 10%, atunci valorilor sociale superioare.
şi eficienţa a diferite tipuri de mai bine spus, decentrarea este 'creşterea absolută a valorii fie- DECEREBRARE, operaţie de
psihoterapie (artistică, ludică, însăşi măsura acţiunii sale eficac»; căreia dintre ele se compensează secţionare şi îndepărtare a emi-
ocupaţională, de grup etc.) în asupra obiectului"; — „este im- reciproc, raportul dintre ele ră- sferelor cerebrale (menţinîndu-se
recuperarea şi reeducarea copiilor posibil ca la vreun nivel să se- mînW acelaşi 5/5 = 5,5/5,5 = centrii inferiori), practicată experi-
afectaţi de d.m. Spre deosebire parăm obiectul de subiect. Exi-.- ' = 1). Exemplu de d. intelectu-
= mental pe animale în scopul studie-
de celelalte forme de înapoiere tă numai raporturile dintre aces- ală: dacă în experienţa cu ajun- rii anumitor funcţiuni ale creieru-
mintală (idioţie şi imbecilitate), tea, dar aceste raporturi pot fi ni;: I gerea parţială (micşorarea handi- lui. Antrenează perturbări de
debilul mintal, cu toate insufici- mult sau mai puţin centrate sau capului) a două vehicule care comportament şi deficienţe adap-
enţele sale mintale, se poate decentrate şi în această inver- se deplasează în acelaşi timp, tative cu atît mai grave cu cît
adapta şi integra satisfăcător în- siune a orientării constă trece- copilul poate lua în considerare animalul este situat pe o treaptă
tr-o activitate utilă. rea, de la subiectivitate la obiec- jiu numai punctele lor de sosire, mai avansată în scara filogene-
tivitate". Piaget are în vedere d. ci şi pe cele de plecare, atunci tică. Nu numai la reptile dar şi
DEBLOCARE, ridicarea sau în- la păsări d. are consecinţe minore
lăturarea blocajului (inhibării în raport cu subiectul; deci d. 'el va ajunge să aproximeze
este un fel de centrare asupra corect diferenţele de viteză, ceea şi pasagere; la un mamifer ea
afective) ce reţine reacţiile, acti- produce o cronică incapacitate
vitatea mentală şi exteriorizarea. obiectului, o reflecare organizată ce se explică prin coordonarea
prin coordonări ce asigură obiec- (punerea în relaţie) a centrării adaptativă. Decorticarea este ope-
D. se obţine prin înlăturarea ac- raţia de îndepărtare a cortexului,
ţiunii cauzelor ce au provocat tivitatea. D. poate fi relativa punctelor de sosire cu centrarea
(prin compensare) sau absolută punctelor de plecare, care nece- deci a stratului cenuşiu al emi-
blocajul sau prin comutarea aten- sferelor cerebrale.
ţiei, prin formarea de noi motive, (operatorie). După nivel şi con- sită parcurgerea traiectoriilor res-
prin tonificare afectivă etc. Une- ţinut se disting d. perceptive pective cu privirea şi conştienti- DECIBEL, unitate de măsură
ori folosesc şi substanţele psiho- (reglare ce permite o echilibrare zarea diferenţelor lor de lungime; a nivelului de presiune acus-
tonice. în teoria creativităţii se între componentele obiectului), or, la lungimi diferite ale traiec- tică (simbolizată dB) care repre-
are în vedere un blocaj anti- intuitive (dezvoltate prin regla- toriilor parcurse în acelaşi timp, zintă nivelul presiunii acustice,
creator datorit conformismului, rea formelor în prelungirea d. dacă punctele de plecare ar fi al cărui raport faţă de5 pragul
fricii şi comodităţii şi despre o perceptive), d. intelectuală, ce se fost distanţate, mobilul B ar fi convenţional de 2 • IO" N/m3,
d. prin motive şi atitudini crea- realizează la nivelul conceptelor depăşit mobilul A, depăşirea nece- luat ca nivel zero, are logarit-
tive. prin coordonări reversibile ce sitînd atunci o viteză' de miş- mul zecimal înmulţit cu 20,
permit conservarea invarianţilor care mai mare. Cît priveşte d. astfel determinîndu-se unitatea
DECENTRARE, după J. Pia- şi construirea explicaţiilor şi, în (dB). O ambianţă sonoră pînâ
get, anularea efectului de centrare, afectivă aceasta, după opinia noas-
fine, d. afective caracterizate ca tră, se integrează într-o formă la 40 dB este considerată liniş-
ca urmare a coordonării (punerii „interes pentru sursele de plăcere, tită, către 60 dB devine zgomo-
în relaţie) unor centrări dife- mai cuprinzătoare de centrare şi
concepute ca distincte de acţiunea d., aceea a valorilor sau axio- toasă, la 80 dB foarte zgomo-
rite, ale căror efecte se compen- proprie". Exemplu de ^.perceptivă: toasă, iar a.proape de 140 dB
sează reciproc- Cităm din Pia- logică. Fenomenul este ilustrat
dacă se dau două linii drepte şi de trecerea de la morala utili- devine asurzitoare, insuportabilă,
get: „Decentrare, adică asimi- egale, în loc să se atribuie uneia din atingînd pragul durerii.
lare prin punere în raport a .tară şi subiectiv-heteronomă, la
ele un rol privilegiat, se întreabă morala autonomă ce integrează DECILAJ, metodă de etalo-
obiectelor asimilate"; — „decen- simplu dacă ele sînt egale sau nare a testelor în statistica psi-
trarea progresivă a acţiunii pro- valori sociale obiectivate. Encul-
inegale. Atunci, aşa-numita eroa- turaţia presupune o progresivă d. hologică, avînd la bază calculul
prii, deci eliminarea egocentris- re a etalonului dispare, ceea ce se procentual. Ca unitate etalon
mului în profitul compoziţiei în- a valorilor. La sugestia noastră,
explică prin coordonarea (pune- -V. Mihăilescu a studiat procesul este folosită decila. Limitele d.
chise şi reglate, prin faptul că rea în relaţie) a două centrări se calculează cu ajutorul frec-
acţiunile iniţiale devin reversibile de culturalizare ca d. axiolo-
ale căror efecte deformante se anu-
şi operatorii"; — „subiectul este
173

\
D D
venţei cumulate. Se recomandă fie, pentru care produsul dintre ţiei subiect-situaţie. în funcţie de
ne, însuşit anterior (condiţie de- cantitatea de informaţii a si-
să nu se aplice d. pe un eşan- finitorie a situaţiei de certitu- utilitate şi probabilitate (a suc- tuaţiei actuale se disting: a) acţiu-
tion mai mic de 100 de subiecţi. dine), prin intermediul căreia ştie cesului sau reapariţiei evenimen- nea în condiţii de certitudine,
Metoda d. ne permite: a) forma- că va obţine o anumită utilităţi; tului scontat) are valoare ma- atunci cînd evoluţia situaţiei este
rea unei reprezentări de ansam- cotabilă. în situaţiile de incer- ximă. Momentele d.: 1) identi- anticipată cu probabilitatea 1 sau
blu despre nivelul general al titudine se întrevăd mai multe ficarea principalelor variante ale 0, nivelurile certitudinii nepunînd
performanţei într-un colectiv dat; căi de acţiune, diferenţiate atit acţiunii şi estimarea consecin- probleme de alegere între variante
b) punerea performanţelor de la pe planul utilităţii, cit şi pe acela ţelor lor; 2) ierarhizarea efecte- de acţiune, răspunsul la forma
diferite probe pe o bază compa- al probabilităţii succesului. Sînt lor previzibile, pe căile de acţiune pe care o va lua situaţia fiind
rabilă. conturate, în urma aprecierii lor preelaborat şi însuşit prin învă-
DECILĂ, unitate etalon, în mai multe definiţii ale d.: K. I)u- prin prisma utilităţii (subiectivă)
statistica psihologică, folosită la dley: „...selectarea unui curs de sau a valorii (obiectivă) sociale; ţare, în această categorie intră
clasificarea subiecţilor după per- acţiuni dintr-un număr de alter- 3) estimarea probabilităţilor de şi situaţiile în care calea de acţiu-
formanţa obţinută la o anumită native:; L.M. Le Maitour „...ale- reuşită sau de eşec pentru fiecare ne unică este susceptibilă de a fi
probă. Potrivit convenţiilor sta- gerea între două sau mai multe variantă de acţiune; 4) adoptarea găsită prin raţionament; b) d.
bilite în statistică, prima d. va alternative: alegere raţională pe strategiei de acţiune (de tipul propriu-zisă, respectiv elabora-
cuprinde primii lO°/o subiecţi, cu bază de informaţie sau afecti- minimax: „obţinerea valorii maxi- rea modelului acţiunii în con-
rezultatele cele mai bune sau vă"; Sweetland şi W. Haythorn: me, a cîştigului minim posibil" diţii de incertitudine. Aces-
cele mai slabe, a doua d. 20% sau „maximinizarea cîştigului", tea implică întotdeauna asuma-
„...selecţia unui răspuns dintr-un rea unor riscuri şi ca urmare se
din subiecţi ş.a.m.d. ansamblu de răspunsuri poten- sau de tipul maximin: „reduce- pot diferenţia în: prudente (ac-
DECIZIE, modalitate de de- ţiale"; J. Tiffin şi E.J. Cormick: rea la nivelul minim a pierderii ceptarea acţiunii numai în con-
păşire a unui conflict cognitiv „...o funcţie mediată care pre- maxime posibile" sau „minima- diţiile în care probabilitatea suc-
sau afectiv, hotărîre sau opţiune cede acţiunea"; R. Gagne: „... pro- lizarea pierderilor"); 5) reduce- cesului este superioară lui 0,5),
ce survine ori de cîte ori în ces de alegere sau judecată care rea variantelor de acţiune pînă hazardate (cînd succesul şi eşe-
desfăşurarea unei activităţi apar apare cînd subiectul cunoaşte Ja „structura alternativelor" (dile- cul apar ca echiprobabile) şi
evenimente care împiedică anti- mai multe cursuri de acţiune po- ma) în care se înfruntă, de re- riscante (cînd probabilitatea suc-
ciparea cu certitudine a evolu- sibile, care, toate, duc la o gulă, o variantă de acţiune carac- cesului este inferioară lui 0,5).
ţiei situaţiei, respectiv atunci situaţie adecvată"; H. Pieron; terizată printr-o probabilitate ma- în funcţie de consistenţă şi tran-
cînd asupra evoluţiei situaţiei, re a unui cîştig de valoare mică zitivitate se disting: a) d. sta-
„.. .căutarea unei corespondente şi o alta oferind un nivel mare
în care este angrenat individul, optime la un automat, între tică, reprezentată prin alegerea
acesta nu poate face decît supo- al cîştigului dar o probabilitate unică, nerepetabilâ, ireversibilă.
ziţii, în situaţiile în care indi- ieşiri şi intrări, ţinînd seama de mică a obţinerii acestuia; 6) înlă-
costul trecerii de la informare turarea structurii alternativelor Asemenea d. apar în activitatea
vidul poate prevedea cu cer- politică pe cîmpul de luptă, în
titudine efectele oricăreia dintre la decizie"; V. Ceauşu: „Orice şi investirea uneia dintre va-
modificare de comportament care, riantele de acţiune cu atribu- anumite activităţi profesionale în
acţiunile sale sau ale evenimen- condiţii de acută criză de timp,pre-
telor exterioare, nu se pune decurgînd dintr-o trebuinţă, este tul de „optimă". Tipuri de d. cum şi în anumite momente din
problema alegerii acţiunilor, aces- declanşată, după un proces de Printre criteriile mai larg uti- viaţa' individului (alegerea pro-
tea fiind dictate de însăşi va- evaluare, in vederea realizării [adu- lizate pentru clasificarea d. se fesiei) e t c ; b) d. stochastice, con-
loarea sau utilitatea lor pentru cerea în momentul prezent) a unui numără; a) gradul de determi- stînd în lanţuri de d., în care pa-
individ (în baza postulatului care „obiect" prefigurat, respectiv acţiu- nare a situaţiilor anticipate (mai rametrii fiecărei verigi suferă
atribuie comportamentului uman nea prin care se încearcă concre- precis, cantitatea de informaţie modificări în funcţie de rezul-
tendinţa maximizării utilităţii). tizarea, într-un sens dat, a viito- a situaţiei prezente; b) consis- tatele obţinute anterior. Ele se
Individul destochează din sto- rului", în teoria statistică a d. tenţă şi tranzitivitate; c) „adver- caracterizează deci printr-o anu-
cul „memorie" modelul de acţiu- determinarea variantei de acţiu- .sarul de joc"; d) caracterul rela-

174 175
D D
mită lipsă do consistenţă şi tran- apreciază că posibilităţile sale sebit: necunoaşterea situaţiei şi reguli, transformare realizată de
zitivitate, care facilitează adapta- de acţiune sînt insuficiente pen- absenţa conştiinţei riscului în traductorii de intrare a siste-
rea la condiţiile mereu noi ale tru învingerea dificultăţii pro- cazul îndrăznelii; cunoaşterea si- mului. Este procesul invers codi-
activităţii; c) prin „adversar de blemei cu care este confruntat. tuaţiei şi asumarea conştientă a ficării, adică:
joc" se înţelege factorul genera- Printre formele active ale con- riscurilor, pe fondul încrederii
tor al evenimentelor care măresc duitei în această situaţie se nu- L = P(ZJ g Z -> a; 6 A)
în propriile forţe, în cazul actu-
în asemenea măsură nedetermi- mără: laşitatea, respectiv ten- lui de curaj. Iar actul eroic în- alfabet-cod alfabet
narea situaţiei actuale incit împie- dinţa de a părăsi cîmpul acţiunii, seamnă anularea factorului utili- de bază
dică anticiparea cu certitudine a precum şi panica, manifestată tate (personală) pe fondul aceluia
evoluţiei ei. Din acest punct de prin reacţii generalizate (aşa- care reprezintă valoarea (socială) Psihologic, d. înseamnă trece-
vedere se disting: a) „Jocul contra numita „avalanşă de reacţii"). şi acceptarea oricărei eventuali- rea de la semn la semnificaţie, de
naturii". în situaţiile ce se sub- Formele pasive ale conduitei, tăţi, chiar a certitudinii de ni- la informaţia reproductivă la
sumează acestei denumiri adver- în această situaţie, includ: panica velul zero, cu privire la propria cea de comandă, de la reflex sen-
sarul îl constituie natura în în- manifestată prin inhibiţie gene- securitate. Actul d. implică: sco- zorial la senzaţie, percepţie etc.
ţelesul larg de sumă a factorilor ralizată (înrudită cu aşa-numitul pul ideal, exprimînd ceea ce ar Forma cea mai înaltă a d. este
impersonali generatori de eveni- „reflex de moarte aparentă"), re- dori individul să obţină, înaintea înţelegerea.
mente cu grade diferite de pre- semnarea, teama (de tipul anxie- oricărei evaluări a mijloacelor sa- DECOMPENSARE, proces in-
vizibilitate sau chiar imprevizibile, tăţii). 2) Situaţia de echilibru, ca- le de acţiune; nivelul aspira- vers compensării constînd din per-
susceptibile de a facilita sau a racterizată prin conştiinţa faptu- ţiei, scopul concret pe care îşi turbarea echilibrului în urma
îngreuna atingerea scopurilor ur- propune să-1 atingă (definit de S. unui deficit sau privaţiuni. Supri-
mărite de individ. în această cate- lui că forţele proprii sînt sufi-
ciente pentru învingerea difi- Siegel drept „punctul din regiu- marea compensării. Manifestare
gorie intră situaţiile care apar nea pozitivă a scalei de utilitate clinică a epuizării sau a depăşirii
în decursul aşa-numitelor „jocuri cultăţii situaţiei, se manifestă
prin prudenţă, stăpînire de sine, aplicată la o variabilă de realizare resurselor funcţionale ale unui
de noroc", cele create de variaţiile care se identifică cu cei mai înalt organ lezat (ex. apariţia semne-
unor factori cum sînt cei meteo- calm. 3) Situaţia de superiori-
tate (de dominare). Se caracteri- dintre scopurile între care modi- lor de insuficienţă cardiacă etc.)
rologici etc. b) „Jocul contra ficarea funcţiei utilităţii este ma- DECONDIŢIONARE, în neuro-
sine". Are o structură asemă- zează prin deplină încredere în ximă" ; intensitatea aspiraţiei, ten-
forţele proprii şi prin sentimen- fiziologie, slăbirea şi stingerea
nătoare cu forma anterioară, de- siunea psihică ce ia naştere o dată reflexelor condiţionate ca urmare
osebirea constînd în faptul că tul că dificultăţile situaţiei pot cu fixarea sau alegerea unui scop,
fi învinse. Forma pasivă a con- a neîntăririi lor îndelungate (se
adversarul de joc se identifică în care se îmbină intensitatea mo- presupune că nu dispar cu totul,
cu propria persoană. Confrunta- duitei în această situaţie, con- tivaţiei şi nivelul scopului (cu dată fiind facila lor restabilire).
rea are loc între aspiraţii şi posi- stînd în participarea formală la cît acesta este mai ridicat cu atît în psihoterapie, d. constă în for-
bilităţi, între ceea ce vrea şi ceea activitate, se manifestă prin in- intensitatea aspiraţiei este mai marea unei condiţionări negative
ce poate efectiv individul, c) „Jo- diferenţă, lipsă de interes, bla- mare); nivelul sperat al scopului, (de apărare, de fejecţie) la sti-
cul pluripersonal". Sub această zare, atitudinea de minimalizare a exprimînd ceea ce crede indivi- mulii ce au fost condiţionaţi în
denumire sînt cuprinse situa- dificultăţii, a riscurilor. Formele dul că va obţine; percepţia per- chip patologic. Astfel la alcoolici
ţiile în care individul este con- active sînt reprezentate prin: în- formanţei, ceea ce crede individul sau drogomani se dă odată cu
fruntat cu strategiile altor per- drăzneală, actul de curaj şi actul că a obţinut înainte de a cunoaşte dozele de alcool eau morfină şi o
soane, d) în funcţie de caracterul eroic. îndrăzneala se diferenţiază rezultatul exact al acţiunii. substanţă cu efecte vomitive.
relaţiei subiect-situaţie se dis- de curaj prin absenţa cunoaşterii De aici d. faţă de consumul de
ting d. exprimînd: 1) Situaţia pericolului. Astfel, deşi îndrăz- DECODIFICARE, proces de
transformare a semnalelor unui alcool sau drog. Termenul se
de inferioritate, care defineşte po- neala şi actul de curaj înseamnă mai foloseşte şi pentru a desemna
ziţia în care se plasează în şi faţă în egală măsură acceptarea ac- alfabet-cod, în semnale echiva-
lente, proprii sistemului receptor/ tehnici de a'şa-zisă „spălare a
de mediu, atunci cînd simte sau ţiunii, substratul lor este deo- creierului".
destinatar, pe baza unei anumite

12
D
D conţinut între termen şi pro- DEFULARE, proces invers re-
lor deficiente. Se face o deose- poziţia definitorie exclude însă fulării, constînd din eliberarea
DEDUBLAREA PERSONALI- bire între patologie şi deficienţă. tendinţelor refulate, din readuce-
TĂŢII, fenomen psihopatologic de formulele tautologice. Conform
Deficienţii senzoriali, motori şi logicii aristotelice d. se construieş- rea lor în conştiinţă şi din re-
disociere a unităţii personalităţii mentali sînt consideraţi nu anor- te prin raportarea la genul pro- ducţia tensiunilor acumulate. D.
prin dedublarea fiinţei, apariţia mali, ci anomali. D. contempo- xim şi stabilirea diferenţei speci- implică activarea funcţiilor ca-
a două euri diferite ce evoluează rană îşi asumă următoarele sar- fice. Această formulă clasică nu tharsice şi eliberarea de tensiuni'.
succesiv sau simultan şi deter- cini: a) stabilirea structurii defi- satisface toate cerinţele cunoaş- DEGENERESCENTĂ, regresiu-
minînd două tipuri de compor- cienţei şi definirea posibilităţilor terii ştiinţifice. Se disting d. a nea treptată a unui organism
tament. Cele două euri coexistă, de corecţie şi compensare; b) obiectelor şi d. a termenilor. în (sau unui organ) de la o formă
unul fiind normal şi conştient, fundamentarea principiilor de cla- acest ultim caz, d. poate fi stipu- superioară către un prototip in-
iar altul patologic şi bazat pe sificare a copiilor anomali; c) lativă, recurgînd la etimologii ferior. Anomalie anatomică şi
o motivaţie inconştientă. Sin- studierea particularităţilor vieţii sau stabilind o convenţie. în funcţională ce reprezintă o de-
drom întîlnit în isterie, psihoze şi activităţii copiilor deficienţi în d. unui obiect se cunosc forme viaţie de la sistemul normal de
alcoolice, stări maniacale şi schi- anumite condiţii sociale; d) elabo- empirice, practice şi abstract- proprietăţi ale speciei şi care se
zofrenie. rarea sistemului de educare şi geometrice. C. Popa dezvoltă o accentuează din generaţie în ge-
DEDUCŢIE, strategie a gîndirii, instruire diferenţiat după defi- teorie modernă a d. dintr-o dublă neraţie. Prin extensiune, se poate
formă fundamentală de raţiona- cienţe; e) stabilirea scopurilor, perspectivă semiotică şi praxio- referi şi la domeniul psihic, spi-
ment, constînd din trecerea de la conţinutului şi metodelor instruirii logică. După acesta funcţiile d. ritual si moral.
aserţiuni generale la concluzii asu- şi educării în raport cu cerinţele sînt: referenţial-designatoare, de DEJA VU (PŞEUDOMNEZIE),
pra unor fapte particulare, întrucît contemporane; f) elaborarea me- introducere a unui termen sau iluzie a gnoziei constînd în falsa
acestea din urmă sînt subordonate todelor de pregătire practică, de expresii noi, de concentrare a recunoaştere, în simţămîntul de
primelor. D., arată Goblot, evi- calificare într-un anumit dome- informaţiei, de evidenţiere a schim- familiaritate, de apartenenţă la
denţiază necesitatea unei relaţii niu şi de profilaxie a pertur- bărilor intervenite în conţinut, sin- propria experienţă a unor per-
şi este mult mai riguroasă decît baţiilor care ar putea să survină tactic-calculatorie, ce justifică în- soane sau situaţii pe care subiec-
inducţia. Silogismul este forma ulterior (C. Puf an). locuirea într-un context propo- tul le întîlneşte, real, pentru
-tipică a d. bazate pe judecăţi DEFICIENT, persoană cu o ziţional a definitului prin defi- prima dată.
categorice. Există şi d. realizată lipsă, o lacună morfofuncţională nitor şi invers. Se admit noi DELIBERARE (lat. delibera-
în formă ipotetică sau disjunctivă. înnăscută sau survenită. Defi- forme de d. cum sînt cea ostensivă re—a, cîntări), proces intelec-
DEFECTOLOGIE, disciplină psi- cienţele sînt anomalii dar nu constînd din precizarea înţele- tual de examinare cît mai com-
hopedagogică care se ocupă reprezintă ceva patologic. Se dis- sului unui termen în cadrul unei pletă a unui fapt cu relevarea
de particularităţile psihofiziolo- ting d. senzoriali, motori şi min- comunicări prin indicarea şi per- argumentelor şi motivelor pro
gice ale dezvoltării copiilor cu de- tali. Prin extensiune, se vor- ceperea obiectului-etalon, d. ope- şi contra în vederea adoptării
ficienţe fizice şi psihice şi cu veşte şi despre d. morali. raţională ce delimitează un sens unei decizii. în d. reflexia conştien-
legile, metodele şi tehnicile edu- DEFINIŢIE, operaţie logico-se- prin anumite rezultate obţinute tă intervine în prim plan, dar
cării şi reeducării lor, a instruirii mantică exprimată într-o propo- în cadrul unor acţiuni experimen- după Lacheliere, influenţează şi
şi adaptării lor la muncă. D. se ziţiune concisă prin care se indică tale sau practice şi, de asemenea, unele mobiluri afective con-
ocupă de surdomuţi, orbi şi proprietăţile esenţiale ale unui d. realizate explicit sau implicit, ştiente.
ambliopi, logopaţi, debili min- obiect, fenomen, stare, se preci- sintactic sau semantic prin recu- DELINCVENTĂ JUVENILĂ, fe-
tali şi deficienţi motori. în con- zează semnificaţia unui semn. renţă. Deci, în psihologia cu- nomen ce include totalitatea în-
textul d. se dezvoltă psihologia D. stabileşte o identitate de sem- noaşterii modalităţile de desface- călcărilor de norme sociale săvîr-
deficienţilor senzoriali şi min- nificaţie cognitivă între terme- re a implicaţiilor unor semnificaţii şite de către tinerii sub 18 ani,
tali şi, de asemenea, capitole de nul de definit şi descripţia (expli- sînt numeroase, variate şi în con- încălcări sancţionate penal. Fac-
pedagogie specială adecvată ce- caţia), centrată în jurul unui tinuă evoluţie. torii d. nu sînt numai de ordin in-
rinţelor pedagogico-medicale ale termen definitor. Identitatea de
recuperării şi compensării funcţii-
179
178 12*
D D
care individul Câtitâ să-1 supri- de relaţii socioafective din fa- săşi personalitatea deliranta, sini
dividual, ci, în special, de ordin me, de exemplu prin schimbări;,i dezvoltate, pornind de Ia o idee
social. Marea majoritate a delinc- milia tînârului. Aceste relaţii re-
deasă a domiciliului sau vaga- flectă disciplina şi supraveghe- care-1 „atinge" în subiectivita-
venţilor provin din familii dezor- bondaj, ori prin evitarea forme- tea lui, distingîndu-se astlel de
ganizate. Un alt factor genera- rea efectuată de ' către părinţii
lor organizate de viaţă şi mun- copiilor, afecţiunea implicată în erorile de judecată, care, întot-
tor de d. este grupul ce întreţine o că; d) duplicitatea conduitei, ma- deauna, sînt raportate la cir-
subcultură bazată pe valori nega- viaţa de familie, coeziunea vieţii
nifestă în discordanţa dintre doua familiale. W. Kwaraceus indică cumstanţe obiective. Spre deo-
tive, deviante. Alte influenţe ne- planuri: unul, cel al comporta- sebire de simplele erori de jude-
gativ&»pot fi puse pe seama roma- existenţa unor repere comporta-
mentului, tainic, intim în care mentale care pot fi relevante cată, ideile delirante contrazic în
nelor şi filmelor ce cultivă vio- se prepara infracţiunea, şi celă- întregime tot constructul pre-
lenţa şi încurajează agresivitatea. asupra înclinaţiei spre devianţă:
lalt, nivelul comportamental de ostilitate la adresa factorilor morbid, opunîndu-se oricăror ar-
în geneza d.j. o condiţie internă, relaţie cu societatea, prin can- gumente logice, probelor şi re-
importanta, este frustraţia. Sta- educaţionali, manipularea unui zultatelor sau dovezilor. D. se
tistic se constată,,- apartenenţa işi trădează de cele mai multe limbaj violent şi trivial, preo-
ori infracţiunea; e) dezechilibru cupări sexuale precoce, minciuni impune în cîmpul conştiinţei ca
tinerilor delincvenţi fie la fa- existenţial, exprimat prin patimi, un eveniment al lumii exterioa-
milii foarte paupere, fie deosebit de vicii, perversiuni, irosire absur- şi furturi repetate, reacţii şi ati- re, fiind întotdeauna însoţit de o
prospere, în care se întreţin con- dă a banilor etc. De cele mai tudini disproporţionate faţă de intensă reacţie afectivă, făcînd
diţii ce conduc la supradimen- multe ori, minorii se modelează situaţii, tendinţe asociative le- imposibilă corectarea sau înde-
sionare a trebuinţelor, necesită- după astfel de forme de mani- gate de indivizi mai mari şi cu părtarea lor, prin lămuriri, do-
ţilor, pretenţiilor. Aceste aspi- festare, pe care le întîlnesc la antecedente. vezi sau demonstraţii, persoana
raţii şi scopuri sînt realizate pe infractorii adulţi înrăiţi, veroşi, DELIR, tulburare a activităţii afectată fiind convinsă de ade-
căi neacceptate de către socie- recidivişti. Sub aspect psihope- psihice, în special a gîndirii, vărul lor. Această convingere
tate. D.j. poate fi clasificată dagogie, delincventul minor este constînd în apariţia, pe un fond în realitatea ideilor delirante de-
după: a) gradul de intenţionali- acel nevîrstnic ale cărui necesi- patologic, a unor idei false, ra- termină şi anumite comporta-
tate: prezenţa sau absenţa inten- tăţi biologice, afective, intelec- ţionamente greşite sau concluzii mente şi atitudini corespunză-
ţiei; b) gradul de responsabili- tuale, educative şi sociale nu au aberante, deformante sau ne- toare şi ca urmare neadecvate
tate: perfect responsabil, intelect fost satisfăcute la timp şi în corespunzătoare realităţii încon- nici realităţii nici coexistenţei cu
redus, boală mentală, intoxica- mod corespunzător normelor cul- jurătoare. D. constă într-o des- ceilalţi. Deci prin d. nu se înţeleg
ţie; c) participare la comiterea turale existente (R.K. Merton). tructurare a eului, în sensul unei doar credinţele şi convingerile,
delictului: singur, în grup; d) H. Eysenck consideră că tinerii profunde deteriorări a raportu- prin care se exprimă temele de-
repetabilitatea infracţiunii: pen- delincvenţi provin din categoria rilor dintre eu şi lume. D- mai lirante, ci şi întregul cortegiu al
tru prima oară, recidivă. Des- celor greu educabili. Cel mai poartă numele de „halucinaţii noe- fenomenelor ideo-afective, pe care
prindem cîteva caracteristici psi- important lucru este, pentru so- tico-afecţive" (H. Ey) constituite acestea se inserează. Astfel, d.
hice ale delincventului: a) încli- cietate, prevenirea d.]. Acţiunea prin proiecţia unor idei sau con- nu este doar pasiv şi accidental,
naţia către agresivitate, fie la- socială legată de prevenirea d.j. vingeri aberante care fac parte o simplă tulburare ideo-afectivă
tentă, fie manifestă, ce este ba- este legată de elaborarea unor din sistemul personalităţii alie- de tip oniric-confuzional, ci este
zată pe un fond de ostilitate, de instrumente de predicţie ştiin- activ incorporat în personalita-
negarea valorilor socialmente ac- nate, psihotice. Pentru a afirma
ţifică a acestui fenomen. Soţii că o idee este delirantă, nu este tea bolnavului, realizînd un fel
ceptate: munca, de exemplu; Glueck, comparînd două grupe de inversare valorică a realităţii
b) instabilitatea emoţională, ge- suficient să se constate doar că un
de tineri, una formată din delinc- raţionament nu corespunde reali- şi instituindu-se ca unica modali-
nerată de carenţe educaţionale şi, venţi iar alta, cantitativ egală, tate de existenţă a acestuia. D.
în ultimă instanţă, de fragilita- tăţii, ci trebuie pus în evidenţă
din nedelincvenţi, constată că prin- fondul patologic al apariţiei lui: diferă atît sub aspectul diversi-
tea eului; c) inadaptarea socială, cipalele deosebiri între cele două tăţii temelor şi a conţinutului,
provenită din exacerbarea sen- interpretările şi ideile delirante
loturi sînt explicabile prin tipul sînt întotdeauna raportate la în- acesta fiind furnizat de expe-
timentului de insecuritate, pe

180 181
D
0 atotputernicia malefică a demo- procedeului de argumentare d.
se disting prin faptul că depind, în personalitate de unde şi tendin- nilor, ca şi alimentarea supersti- directă şi d. indirectă. Pentru a
primul rînd, de caracteristicile ţa de a se comporta conform ţiei prin persecutarea, în evul evita erorile, d. trebuie să respecte
leziunilor cerebrale şi, în al doilea unui registru de valori şi a soli- mediu, a celor ce erau conside- anumite reguli. Referitor la teza
cita un tratament corespunzător. raţi „în legătură cu demonii" a de demonstrat, se impune ca
rînd, de natura bolii care a provo- Dreptul la statutul de personali-
cat aceste leziuni. Astfel se dis- generat o serie de grave tulbu- aceasta să fie o judecată clară şi
tate se justifică prin îndeplinirea rări de conştiinţă şi comporta- precis determinată şi să rămînă
ting d. ca urmare a lezării masi- rolurilor, generic — prin înde-
ve a creierului, cum sînt: d. to- ment. Demonopatia este delirul identică cu ea însăşi în cursul
plinirea datoriilor faţă de socie- celor ce se cred posedaţi de forţe întregului proces de argumentare.
tală sau paralitică, d. parţială sau tate. Dezechilibrarea sistemului
dismnestică şi d. senilă, care, în diabolice. Demonomania este cre- Referitor la argumente, se im-
de relaţii yalorizante arătat, afec- dinţa delirantă în existenţa şi pune ca acestea să fie adevărate,
general, apare pe fondul unei tează d. şi perturbă promovarea să constituie raţiuni suficiente
tulburări cerebrale ca urmare a acţiunea perpetuă şi invizibilă a
atît a valorii proprii cît şi a „spiritelor" infernului. Cultura pentru teza dată şi să aibă legă-
atrofierii. în cadrul d. parţiale, valorii altora ducînd la orgoliu, turi logice cu teza. Referitor la
în funcţie de natura tulburări- contemporană reduce posibilită-
vanitate sau umilinţă şi autoa- ţile de alienaţie mistică. în cli- procedeul logic de argumentare,
lor neurologice care-i stau la ba- bandon. nica de boli mintale se întîlncsc se impune c.-i teza să decurgă CM
ză se disting diferite alte tipuri DEMOGRAFIE (gr. demos — frecvente psihopatii şi psihoze cu necesitate din argumente, deci
de d., cum ar fi :d. arteriopatică, popor, grapho — descriere), ştiin- o etiologie mistică, îndeosebi la să se respecte regulile inferent/ 1
epileptică, pelagroasă, precoce, en- ţă a caracteristicilor şi schimbă- copiii ce au fost fanatizaţi reli- deductive sau ale celei inductiv;
cefalitică etc. D. mai poate apare rilor cantitativ-statistice ale popu- gios. în psihopedagogie, te: ineiui! d"
şi în sau ca urmare a unor tul- laţiei; d. înregistrează, în forma, DEMONSTRAŢIE, procedeu lo- d. se foloseşte şi în a ;• ciure cu c -
burări psihice în special de tip finală, rezultate statistice ale unor gic de fundamentare a adevăru- lificativul de intuitiv, deci ti.
psihotic, în aceste cazuri, nefă- aspecte de viaţă individuală: de- lui cunoştinţelor cu privire la o în sensul propriu de arătare a
cînd însă parte din ansamblul cese, naşteri,' căsătorii, divor- problemă sau alta, de asigurare unor obiecte şi de punere în evi-
simptomatic şi constituind doar o ţuri, migraţii etc., puternic influ- a întemeierii suficiente a noului denţă a v.nor relaţii concrete.
complicaţie progresivă. Caracte- enţate de variabile psihologice: adevăr comunicat. Spre deose- DENDR1TĂ, arborizaţie do na-
ristica esenţială a d. o constituie înclinaţia spre sau reţinerea faţă bire de raţionament, d., care utili- tură protoplasmatică a neuro-
potenţialul evolutiv, în compa- de căsătorie, natalitate etc. (com- zează diferite raţionamente şi nului, cu rol în receptarea influ-
raţie cu „predemenţa", impli- portament demografic). La rîn- argumentări de fapte concrete, xurilor nervoase. D. se articu-
cată în schizofrenie. D., în mod dul lor aceste variabile sînt de- constituie un procedeu logic prin lează cu terminaţiile axonale
spontan, tinde întotdeauna spre care se prezintă argumentele pe (sinapse).
agravare şi o degradare psihică pendente de mari procese sociale,
economice e t c , încît elucidarea care se întemeiază judecăţile noi, DENSiC.AŢIE, în psihanaliză,
terminală. obţinute pe cale experimentală sau principiu conform căruia subiec-
DEMNITATE, atitudine valo- comportamentelor demografice es- deduse din raţionamente. Struc-
te, de obicei, o temă multidisci- tul stăpînit de dorinţe, senti-
rică faţă de sine implicată şi tura logică a d. cuprinde obiectul mente, gînduri, ce fuseseră ante-
plinară, în care un rol destul de sau teza de demonstrat, funda- rior refulate, se apără în continu-
în atitudinea faţă de alţii şi în important îi revine psihologiei.
întreaga conduită socială. Pre- mentele sau argumentele aduse are, negînd faptul că acestea (do-
supune conştiinţa propriei va- DEMONOLOGIE, învăţătura te- în sprijinul tezei de demonstrat şi rinţi, gînduri) i-ar aparţine.
ologică despre diavoli şi presu- procedeul logic de argumentare. DENOTAŢIE, funcţie a'semne-
lori, a meritelor şi responsabili- După scopul urmărit se disting lor de a reprezenta ceva indepen-
tăţii morale. Simfămînt al respec- pusele lor acţiuni de influenţa-
re a oamenilor; conform mito- d. propriu-ziză şi d. de informare, dent de ele. Acelaşi semn sau com-
tului faţă de sine armonios core- după rolul şi felul fundamente- plex de semne poate avea diferite
lată cu respectul faţă de alţii. logiei, calităţile intelectuale şi lor d. cu caracter deductiv şi d. semnificaţii, în funcţie de accep-
Deci d. nu contrazice, ci implică creative ale oamenilor ar fi de cu caracter inductiv, iar după felul ţia ce i se dă (ex. semnul A poate
modestia. Sentimentul de a fi o origine demoniacă. Credinţa în
185
184
D D
însemna prima literă a alfabetu- tinuă a tehnicilor şi cunoştinţe-
lor pe care le utilizează. impresia schimbării realităţii în- toare, a unui regim alimentar
lui, fie vocala respectivă, fie o
DEPENDENŢĂ, (în psihologia conjurătoare. Uneori bolnavul se sever. Asemenea stări de d. pot
judecată etc); în logică, ansim-
socială) trebuinţă de altul, de comportă ca şi cum ar fi un ob- apare la orice vîrstă, dar mai ales
blul obiectelor pe care le evocă
ataşare la altcineva, existentă servator detaşat de propriile ac- în adolescenţă şi la vîrstele înain-
un termen; în accepţia lingvis-
în fiecare individ uman. Formele ţiuni (H. Elldns). D. apare în tate. Unele stări de d. neocazio-
tică şi psihologică termenul d.
de manifestare ale d. raportarea diverse boli psihice dar cu deo- nale, şi care îşi au rădăcinile în
se opune celei de conotaţie prin
sinelui la o altă persoană, cău- sebire în schizofrenie. modul de structurare a persona-
valoarea sa de generalitate şi sta-
tarea de legături şi aflarea de DEPLASARE, spre deosebire lităţii, necesită o schimbare a
bilitate pentru fiecare din cu-
satisfacţii prin acestea. Afilierea de d. în spaţiu, termenul, aşa cum condiţiilor de viaţă şi activitate,
vintele unei limbi; în dicţionare,
este expresia unei astfel de tre- este el folosit în psihanaliză, şi, totodată, tratament psihote-
cuvintele apar cu d. lor. V. SEMN1,
buinţe şi relaţii de d. denotă mecanismul inconştient rapeutic.
SEMNIFICAŢIE.
DEONTOLOGIE (gr. deonto - DEPERSONALIZARF starea de transferare a unei încărcături DEPRESIUNE DIFUZĂ,diminu-
necesitate, ceea ce se cade, da- de destructurare a organizării psihice fie numai afective, fie area activităţii electrice spontane
torie, logos — studiu), (în sens psihice a persoanei tradusă prin mai complexe (afective şi idea- a scoarţei, propagarea lentă a
curent) doctrină a moralei profe- impresia (subiectivă) de schim- tice cum sînt credinţele, opiniile) acestei descreşteri şi persistarea
sionale cuprmzînd ansamblul nor- bare. Bolnavii ;J au impresia că de la obiectul ei direct la un alt sa pentru cîteva minute în fie-
melor şi obligaţiilor etice specifi- nu mai sînt ei, caută să se regă- obiect. Declanşarea acestui me- care punct cortical ca urmare
ce unei activităţi umane. Teoria sească pe ei înşişi, par a fi pierdut canism este determinată fie de a aplicării pe scoarţă a unor sti-
despre datorie, despre originea, simţul unităţii persoanei lor, sim- inacceptabilitatea obiectului di- muli mecanici, chimici sau elec-
caracterul si normele obligaţiei ţul propriei existenţe" (C. PafîîOil- rect pentru conştiinţă, fie de in- trici. D.d. echivalează cu un arte-
morale. După creatorul termenu- Ştefânescu, 1962). D. este redată disponibilitatea obiectivă a aces- fact experimental imp.jitant, de
lui (J. Bontham), studiu empiric de bolnav prin sentimentul de tuia. După Freud, d. liberă de natură să îngreuieze studiul acti-
al datoriilor morale concrete, ra- înstrăinare socială, vid interior, energie este una din caracteristi- vităţii bioelectrice a scoarţei.
portate la diferite situaţii sociale. de hipobulie, de indecizie de ac- cile majore ale proceselor primare DEPRINDERE, componentă au-
în psihologie, desemnează fie stu- ţiuni, de încetinire a cursului ce participă la inconştient. D. tomatizată a activităţii, caracteri-
diul îndatoririlor şi normelor mo- vieţii psihice, de irealitate a re- tensiunilor de la o reprezentare zată prin desfăşurarea în afara
rale pe care trebuie să le respecte miniscenţelor şi ideilor, de deva- la alta se produce printr-un lanţ sau prin reducerea controlului
psihologul în cadrul exercitării lorizare, de modificare a afecte- asociativ. conştient, realizare spontană şi
sale profesionale, fie însuşi ansam- lor, de diminuare a forţei de re- DEPRESIUNE, stare psihică facilă. Rezultă din exersare repe-
blul acestor norme formulate în- zonanţă afectivă, iar in cazuri morbidă, caracterizată printr-o titivă şi se fundează pe un stereo-
tr-un cod deontologic. Normele mai grave, prin sentimentul de scădere a tonusului de activitate tip dinamic sau pe o matrice func-
deontologice ale psihologiei, înde- moarte psihică. Impresia de schim- psihică şi motorie, însoţită de o ţională iii care sînt reunite ve-
osebi ale celei aplicate, au în ve- bare şi detaşare de propria rea- dispoziţie sufletească astenică, de riga aferentă şi cea efectorie a
dere obligaţiile psihologului de a litate es e generală, fiind însă tristeţe exagerată, de deprimare, reflexelor. In procesul formării
acţiona exclusiv pe linia respec- trăită mai intens în planul afec- fatigahilitate şi anxietate. Este d., reacţiile se coarticulează şi
tului faţă de persoana umană, a tiv, de unde apariţia dedublării întîlnită într-o formă gravă în se organizează structural, iar afe-
obiectivitătii absolute, a interven- afective, bolnavul suferind pen- unele boli psihice, în sţ>ecial în psi- rentaţia trece de la nivelul ver-
ţiilor practice întemeiate exclusiv tru faptul că este incapabil să hoza maniaco-depresivă. Relativ bal la cel senzorial şi aici, de la
pe raţionamente şi informaţii ştiin- mai sufere şi să se mai bucure ca frecvent întîlnite sînt formele controlul prin telereceptori la
ţifice, păstrarea secretului pro- mai înainte. Treptat se contu- uşoare de d. apărute ca o reac- controlul proprioceptiv (G. Za-
fesional, autonomie necondiţio- rează impresia artificialităţii şi ţie firească la situaţii dificile de pan). în d. un rol central revine
nată în utilizarea tehnicilor de caracterului impus al propriilor viaţă (moartea unei persoane conexiunii inverse. A nu se con-
specialitate şi perfecţionarea con- procese psihice, corelată şi cu dragi, divorţ, certuri, insuccese) funda d. care sînt efecte ale învă-
sau în urma unei munci istovi- ţării, ca şi cunoştinţele, cu auto-

186
187
D D
matismele native. Deşi în psiho- şi unificarea părţilor într-un bloc Prin d. este negată astfel şi dimen-
logic d. sînt cercetate după mode- unitar. Cea de-a treia etapă pre- considerate întotdeauna ca sche-
vede exersarea sistemului unitar me rigide, ci mai mult ca nişte siunea anticipatoare, caracteris-
lul actelor motorii automati- cadre mobile", adaptabile la si- tică omului normal, printr-o„para-
zate, trebuie să se evite reducerea al acţiunii pentru ca aceasta să tuaţii şi dependente de conexiunile realitate", o para-lume" lipsită.
la sfera motricitatii considerîn- se desfăşoare temeinic, (ea de-a inverse. de semnificaţia antientropică şi
du-se pluralitatea d. pcrcrptire, patra etapă prevede includerea DEPRIVARE SENZORIALĂ, fe- care instaurează astfel o dezordine
waerAcc. </.V
' <//•••<••, vcrbtilnlogi'.c. Cu deprinderii formate în contextul nomen de întrerupere a contactelor mintală progresivă.
cit activităţile psihice sînt mai mai larg al activităţii, exersarea senzoriale cu ambianţa, prin am- DERMOLEXIE , capacitate de
complexe cu atit eie conţin mai ei în condiţii fireşti. Odată for- plasarea subiecţilor într-o ca- a identifica şi citi tactil literele
numeroase şi complicate structuri mate d. dispun de o mare stabi- meră obscură, izolată acustic, sau desenele pe care cineva le tra-
automatizau:. Rezulta ă din inte- litate şi se impun pe nesimţite legaţi la ochi şi cu membrele în sează pe pielea proprie fără a le
riorizare şi automatizare (A.. Leon- în comportament, activitate, vor- tuburi de carton, puşi în stare putea urmări vizual. M. Botez a
tiev, P. Galperini, operaţia men- bire, mod de gîndire şi simţire. de completă imobilitate. D.s. pre- dovedit că chiar şi în cazuri grave
tală reprezintă o d.. \V. James Jîste de aceea foarte important lungită duce la o serie de pertur- şi complexe de afazie şi alexie
aprecia eă la nivelul ghulirii, ca d. să fie corect modelate în- bări neuropsihice, ceea ce dove- se menţine totuşi posibilitatea d.
ce! puţin i ! 0% ilia con-p mentele trucît dacă s-au fixat defectuos deşte însemnătatea funcţionării DESCĂRCARE AFECTIVĂ, du-
activităţii suit habituale. Cousi- cu greu mai pot fi corectate. La continue a aparatelor senzoriale, pă R. Mucchielli, eliberare emo-
dcrîndu-se îngustimea conştiin- aceasta se referă dictonul: reîn- a satisfacerii trebuinţelor vitale ţională ce intervine cînd tensiu-
ţei clare, multiplicarea d. în orice văţarea este mai grea decit învă- de explorare perceptivă a ambian- nea sau încordarea internă devin
domeniu apare ca o condiţie indis- ţarea. La nivelul personalităţii, d. ţei, pentru că există o continuă insuportabile şi subiectul dă curs
pensabilă a construirii complexe se înlănţuie şi se dispun pe nivele „foame de informaţii". liber emoţiilor sale (în aceeaşi sau
a activităţilor. Formarea d. este de generalitate, organizmdu-se sis- DEREALIZARE, sindrom psi- într-o altă situaţie) manifestîndu-
un proces multifazic. caracterizat temic, de ex. grupările şi grupurile hotic major, care desemnează se verbal şi mimico-gesticular (vor-
prin trecerea de la dezorgani- de operaţii intelectuale studiate pierderea funcţiei realului, descom- bire strigată şi rapidă, risete sau
zare la organizare. Prima eta- de Piaget. între d. şi mai ales punerea, fie în polul trăit, fie plînsete, agitaţie, acţiuni preci-
pă a formării d. constă din între d. vechi şi cele în curs de în cel exterior, reprezentat de pitate etc). Efectul de d. a. ţine
prezentarea modelului ncţiii- formare se dezvoltă interacţiuni sursa continuă de informaţii a de psihologia mulţimii in care se
nii, prin indicaţii nu numai asu- po/.itive sau negative. Astfel este realităţii, a sistemului de refe- ridică barierele conduitei indivi-
pra scopului ei. ci şi a mijloa- transferul prin care elementele si- rinţă a subiectului. D. înseamnă duale, reacţiile se modifică, inter-
celor la care se va apela. Subiectul milare dintr-o veche d. se includ o ieşire din realitate, o gîndire vine comunicarea prin imitaţie
îşi formează astf'.I imaginea acţi- în cea nouă, favorizând dezvol- derealizată, o gîndire în afară şi şi contagiune afectivă, partici-
unii şi va fi controlat asupra gra- tarea acesteia şi interferenţa, ce „golită" de realitate. D. înseamnă panţii se apropie anonim şi îşi
dului de însuşire a ei. Cea de-a presupune intercalarea unor ele- şi dezagregarea trăirii spaţio-ţem- descarcă într-un iei sau altul ten-
doua etapă este exersarea acţiunii, mente din vechile d. în contextul poralităţii, adică o gîndire şi un siunile acumulate.
ceea ce implică nu numai repeta- uneia noi, dar în dezacord cu ce- psihism ce se desfăşoară în afara DESCĂRCARE ULTERIOARĂ,
rea ei, ci şi succesiva ei perfecţio- rinţele acesteia producînd pertur- timpului şi spaţiului real. După sau prelungită, reprezintă feno-
nare. Se elimină greşelile şi se bări şi reţinînd elaborarea ei von Gebsatel, d. semnifică progre- menul propagării impulsurilor prin
reţin componentele corecte. In corectă. Exemple tipice de trans- siva negare a realului, o „modali- centrii nervoşi care, pe baza întâr-
faza analitică a exersării, subiec- fer şi interferenţă se descoperă tate de comunicare deranjată", zierilor sinaptice şi astfel a decala-
tul execută acţiunea pe părţi, între d. fonetice şi sintactice alc- care are la bază alterarea trăirii jului în propagare, permite sti-
cu nesiguranţă; în faza sintetică limbii materne şi d. ce intervin spaţio-temporalităţii, iar Guiraud mulului unic aplicat pe calea afe-
intervin coordonările dintre ele- în procesul de însuşire a unei vorbeşte de „tulburarea desfăşu- rentă să genereze o salvă de impul-
mente, eliminarea actelor inutile limbi străine. D. nu trebuie să fie rării în timp" şi A. Minkowski de suri ce descarcă efectorul şi după
„alterarea sincronismului trăit". încetarea stimulării căii aferente.
188
189
D
D
designativ întrucît nu reclamă ton şi Schwinker, în ordine des-
DESCRIERE, acţiune ce re- punct de rezistenţă a introspecţio- prezenţa obiectului şi nu-1 repro- creseîndă: negru pe galben; ver-
produce cu mijloace verbale sau nismului. duce pe acesta prin factura sa de de pe alb; negru pe alb, şi verde
altfel de simboluri o realitate tin- DESEMNARE v. DESIGNARH semn verbal, ci numai actuali- pe roşu. Cel mai slab se vede
zînd spre o prezentare concretă DESEN, activitate grafică sau zează un conţinut conceptual ce alb pe albastru, negru pe oranj,
cit mai completă şi sugestivă. picturală prin care subiectul, exer- este referitor (ca idee) Ia ceva oranj pe negru. Mult mai uşor
Spre deosebire de definiţie sau sîndu-se, încereînd să reproducă real. După R. Jakobson (1960, se produce d. stimulilor mobili
•caracterizare, d. este extensivă, in- sau să producă imagini ale unur d. se identifică cu funcţia d'iiota- dccît a celor statici. D. presupune
sistă asupra detaliilor şi laturilor obiecte şi situaţii, exprimă ceva tivă sau referenţialâ a cuvîntului nivel optim de vigilenţă.
particulare. Gen de compoziţii din propria personalitate. Deşi d. si constă în centrarea mesajului DETECTOR DE MINCIUNI
şcolare prin care se exersează îşi are punctul de pornire în con- asupra obiectului semnificat.
(engl. lies detector), agregat de apa-
spiritul de observaţie, capacitatea duita de imitaţie, el nu debu- DESTOINICIE, ansamblu de rate de înregistrare a reacţiilor
de evocări.' şi flexibilitatea lingvis- tează la copil în forma realismu- însuşiri ale personalităţii constînd electroencefal"grafice, psihogalva-
tică. D. fenomenologică este o lui vizual, ci a celui intelectual din pricepere, competenţă, dis- nice, musculare, vasculare, res-
metodologie a filosofiei feno- (Luquet). Dincolo de faza primară poziţie spre ducerea la bun sfîrşit a piratorii şi circulatorii etc, cu
menol igice (Brcntano, Ed. Hus- a mîzgălelilor d. se dezvoltă la acţiunilor întreprinse, producti- ajutorul cărora se încearcă diag-
scrl, Spranger) şi care optea- copii ca un limbaj prin care ui vitate, eficienţă etc. nosticarea răspunsurilor şi decla-
ză pentru intuiţia cognitivă re- simbolizează nu ceea ce văd, ci DETECTARE, prima fază a raţiilor false. Subiectul este supus
nunţînd la mijlocirea prin de- ceea ce ştiu despre lucruri, modul percepţiei constînd din activi- la un interogatoriu sau la un
monstraţie logică deductivă, în- cum ei le reprezintă. D. infantile tatea de căutare a stimulului experiment asociativ verbal, în
trucît, susţine Husserl, fenomenele parcurg toate etapele dezvoltării, într-un cîmp şi de orientare asu- acest timp urmărindu-se modifi-
spirituale şi experienţa subiec- realismul vizual fiind un rezultat pra lui (Forgus, Seldfridge, Fitts, cările în reacţiile motrico-vege-
tivă în genere pot fi explicate tardiv al formării capacităţii de Faverge), din descoperirea obiec- tative, involuntare la stimulit
numai prin considerări directe, structurare a spaţiului. Totodată, tului (V. Zincenko, B. Lomov) critici, adică acolo unde se presu-
prin descrieri ce permit o treptată în d. şi picturi intervine o proiec- furnizînd subiectului o primă pune minciuna. Reacţiile interne
reducţie a fenomenelor la struc- tare a tendinţelor afective ale impresie (S. Rubinstein). Un fac- întîrziate şi într-un anumit fel
tura lor esenţială. în fond, la subiectului care se identifică cu tor obiectiv al d. este contrastul distorsionate în raport cu cele-
fenomenologi, reflexia filosofică unele personaje, îşi exprimă invo- dintre semnal şi fond implicînd lalte li stimuli obişnuiţi sînt con-
este subordonată introspecţiei şi luntar preferinţele şi stările con- deosebiri de luminozitate, mări- sideiate a fi indicatori ai stării de
aceasta pentru că intenţionalita- flictuale. în legătură cu aceasta d. me, culoare, formă, de asemenea, alarmă şi dedublare, proprii min-
tea subiectivă, fiind socotită tră- şi pictura, facilitînd efecte de poziţia şi distanţa faţă de obser- ciunii. Metoda (ca şi aşa-zisul „ser
sătură distinctivă a conştiinţei şi catharsis, sînt folosite ca mijloace vator. Subiectiv intervin semni-
ficaţia şi anticiparea (F. Bartlett). al adevărului") nu a dat totuşi
gîndirii, numai printr-o contem- de psihoterapie. în studiul psiho- rezultate sigure pentru că uneori
plare „eidetică" s-ar putea ajun- genetic, d. sînt folosite atît ca Cercetările experimentale au de-
monstrat că cel mai bine se detec- răspunsurile paradoxale la o în-
ge la surprinderea ei. Deşi vicia- teste intelectuale cît şi ca teste trebare pot fi cauzate nu de actul
tă de subiectivism, d. fenomenolo- proiective. Menţionăm testul omu- tează semnalele de sus şi din stînga,
iar mai slab cele de jos şi din minciunii, ci de teama şi rezerva,
gică a adus unele contribuţii la leţului, al arborelui, al familiei. pe care o are subiectul conştient
prezentarea concretă a unor fapte DESIGNARE (DESEMNARE), dreapta. în ceea ce priveşte sche-
mele şi simbolurile s-a dovedit că de situaţie în momentele respec-
•de conştiinţă (H. Ey) şi implicit funcţie a unui semn sau simbol tive. Un coeficient mai mare de
a deschis calea psihologiei feno- de a avea o semnificaţie ce se cel mai rapid se detectează mode-
lele obiectuale, schematizate, iar siguranţă în detectarea minciunii
menologice a cărei valoare este referă la o categorie de obiecte l-ar putea oferi analiza reacţiilor
sau fenomene reale. Un gest poate nu simbolurile. Contrastul cro-
relativă şi care rămîne tot mai matic care facilitează în cea mai fonematice, a structurii pronun-
mult în urma dezvoltării ştiinţei fi indicativ în chip direct (a arăta mare măsură d. este, după Pres- ţării (intonaţiei) cuvintelor.
psihologice, reprezentînd un ultim cu degetul), pe cînd cuvînţul este

191
190
D D
glaj, determinarea trece progresiv factori: ereditari, psihici, psihopa-
DETERIORARE MENTALĂ, sau transcendental. Inferenţa bio- tologici, socioculturali. Abaterea,
slăbire şi alterare a facultăţilor logicului şi socialului în determina- în a ntodelerminare. în sfera men-
intelectuale ce intervine treptat tală dotată cu legi proprii se pro- interpretată psihopatologic şi mo-
rea conduitelor umane a oferit dico-lcgal, se referă la compor-
în condiţiile senectuţii şi brusc psihologiei ştiinţifice un cadru de duc determinări de o însemnă-
în conţi1 stul unor maladii psihice. tate inapreciabilă. Fiind plural tamentul aberant iar sub raport
studiu obiectiv şi a deschis pers- judiciar priveşte comportamentul
în bateria 1). Wechsler penti u pective descifrării unor fenomene determinat psihicul uman devine
măsurarea inteligenţei sînt probe prin recurenţă, la rîndul său, un antisocial (infracţional, delictual).
subiective specifice. Subdetermi- Printre formele d., mai frecvente
adresate unor aptitudini ce încep nările mecanice, fizice, chimice, important factor de determinare
să regreseze treptat după ado- a transformării lumii. „Conştiinţa sint: simularea, hetero- şi autodis-
fiziologice, şi modelarea sociocul- trucţk), narcofilia, recidiva ş.a.
lescenţă (memorie imediată, cal- turală, solidaritatea dintre psihic. omului nu numai că reflectă lumea
obiectivă, dar o şi creează... adică: DEVIAŢIE STANDARD, numi-
cul mintal rapid ş.a.) şi altele şi social nu trebuie însă considerate tă şi abatere pătrată medie, sau
care se adresează unor aptitudini aparte şi absolutizate. Iilabo- lumea nu satisface pe om şi omul
ce pn giesează cu virsta, pînă se hotărăşte să o schimbe prin sigma (X), indicator statistic al
rîndu-se multidisciplinar, psiholo- variabilităţii valorilor individuale,
în pragul bătrîneţei, aici, aptitu- gia evită şi trebuie să evite reduc- acţiunea lui" (Lenin).
dini regresive (R) şi progresive DEUTERANOPIE, cecitate cro- în jurul medici aritmetice. Se cal-
ţionismul. Astfel, încercarea de culează însumînd pătratele devia-
(P). Indicele de d.m. II.D) se asimilare în psihologie a d. meca- matică parţială constînd din inca- ţiilor individuale şi împărţind la
calculează ţinînd seama de rezul- nicist a genera' deformări şi grave pacitatea perceperii distincte a numărul indivizilor (efectiv); se
tatele obţinute la R şi la P după simplificări. La nivelul conştiinţei culorii verzi; în consecinţă, su- obţine astfel varianta, iar rădăcina
şi conduitei umane acţionează o biecţii afectaţi de d. nu diferenţia- pătrată a variantei este tocmai
formula: ID = . Dacă, prin pluralitate de legi nespecifice şi ză verdele-deschis de roşu-în-
chis, violetul de albastru. d.s. (numită şi abatere-tip). într-o
specifice, dinamice şi statistic , co- distribuţie a valorilor individuale
succesive măsurări, se constată o mutativ ierarhizate şi cu structuri
accelerată creştere a I.D. se poate DEUTERONEURON, al doi- după legea „normală" (Laplace-
variabile. Inventarul şi clasifica- lea segment al căilor somestezice Gauss), reprezentată grafic prin-
presupune un proces psihopato- rea legilor parţiale psihologice sau oligosinaptice (primul fiind proto-
logic grav. tr-un clopot, în intervalul cuprins
mixte (psihofiziologice, psihofi- neuronul). Din axonii d., situaţi între două d.s. de o parte şi de
DETERMINISM, teorie privind zice, psihosociale, psiholingvistice in coarnele dorsale ale măduvei,
raporturile necesare, sistemele de alta a mediei se găseşte 95% din
etc.) sau a celor specific psiholo- este alcătuit fasciculul spino-tala- efectiv, deci acest interval poate
legi, ansamblul interacţiunilor şi gice, cum sînt necesitatea impli- mic care se termină în talamus, de
dependenţelor proprii realităţii şi fi considerat ca unul de „normali-
cativă, reversibilitatea, motivaţia unde informaţiile sînt conduse la tate". Cînd distribuţia nu este
anumitor domenii particulare. In etc.) constituie încă o problemă scoarţă de un al treilea neuron,
psihologie, principiul de a cărui gaussiană, se preferă procedeul
deschisă. E. Tolman, C. Osgood, talamo-cortical. docilelor sau centilelor. D.s. şi
promovare depinde constituirea S. Rubinstein consideră că spe- DEVIANŢĂ, termenul desem- varianta sînt folosite în numeroase
ştiinţifică. Ideea despre psihic ca cificul d. în psihologie constă în teste de semnificaţie în psihologia
zonă a liberului arbitru, lacună în aceea că, factorii externi sînt refrac- nează caracteristicile anumitor
lanţul d. universal este neştiinţi- comportante de a se abate de experimentală.
taţi, filtraţi, prelucraţi prin inter-
fică, în secolul nostru psihologia mediul condiţiilor interne neuro- la normele acceptate în interiorul DEVOTAMENT, atitudine de
constituindu-se prin treptata ei subiective. între subiect şi obiect unui grup sau al unei societăţi, ci insacrarc faţă de o idee, o per-
infirmare. Ca ştiinţă pozitivă, fun- este o interacţiune şi orice tra- puţind conduce la conflicte între soană sau colectivitate în baza
dată pe concepţia materialist-dia- tare univocă generează erori capi- individul deviant şi grupul sau ataşamentului indisolubil faţă de
lectică a d. şi urmărind descoperi- tale (mecanicismul reflectării pa- societatea respectivă. în genere ace'ista. Faţă de obiectul d. so
rea unor legi obiective, proprii sive, idealism fiziologic, d. psi- d. se referă la abaterea de la nor- uuinifostă constant bunăvoinţă,
psihicului şi comportamentului psi- hologic abisal freudian). La nive- malitate atît psihologic şi psihia- grijă, ajutor, susţinere, mergîn-
hologic, a exclus şi invalidat ideea lul omului, cel mai înalt şi spe- tric cit şi v.ilonco-noriviativ. ]î.;i'.: 'Ui~ş,e piuă la identificarea do
eronată despre un d. spiritualist cific organizat sistem cu autore- interese.
determinata variabil de mai mulţi

192 193
13 — Dicţionar de psihologie
D D
DEXTERITATE, abilitate mo- fenomene conştiente, grupe simul- a"resiv, cu stări afective labile, ni l'.iijlologia şlimţilică este conce-
torie superioară comliţionînd miş- tane dar incomplete ce se năpu- comportament contr.idit toi iu. un- puta in spiriml dialecticii materia-
cări precise, rapide şi ingenioase. tesc unele asupra altora, ca şi ui festă o conduită individualist,i liste. Se are in vedere faptul că iu
Astfel sînt aptitudinile practice de mişcările care ar fi trebuit să fi" si are adesea tendinţă spre toxico- d. psihicului şi comportamentului
reparare a unui mecanism, de reunite normal în aceeaşi con- manie. Are, uneori, crize epilepti- contribuie factori biologici, socio-
dactilografiere rapidă şi corectă, ştiinţă şi sub aceeaşi putere". Kr- ce, pusee nevrotice sau psihoiice, culturali şi nemijlocit, psihici.
de manipulare a strungului sau de zultă că d. p. se datoreşte mm prezintă fragilitate psihică. Ter- Fiecare din aceşti factori este nece-
execuţie a mişcărilor digitale in incapacităţi de coordonare, gru menul e utilizat şi în sens larg sar dar nu şi suficient. Fără o
cintatul Ia vioară sau pian, de parc, sinteză. pentru a caracteriza indivizii in- ereditate normală şi în condiţii
tragere la ţintă, de aruncare a. DEZANGAJARE, se referă, in stabili, dezordonaţi, cu tulburări de imaturizare organică nu e posi-
mingii la coşul de baschet ete. psihologie, la sfera motivaţioiial- de caracter. D.p. poate fi de origine bilă o d. optimă. în absenţa „so-
In şcoală prin d. se denumeşte un afectivă constînd într-o „stin- ereditară sau poate apărea in cializării", enculturaţiei, educa-
obiect de studiu implicînd acti- gere" sau anihilare a motivelor, urma unui traumatism, a unei ţiei, nu se pot elabora conştiinţa
vitate practică sau artistică, com- intereselor, năzuinţelor, sentimen- infecţii sau se datorează unor şi personalitatea umană. însăşi
plementar în raport cu obiectele telor ce angajau pe subiect ante- condiţii nocive de mediu. activitatea mintală conştientă şi
ştiinţifice fundamentale. rior într-o activitate sau relaţii-. DEZINVESTITIE, în psihana- constructelc de personalitate con-
DEXTERIMETRU, aparat des- D. poate fi iniţial voluntară iar liză, proces invers investiţiei pul- tribuie, în virtutea autoorganiză-
tinat probării abilităţilor motorii apoi devine habituală, participa- sionale (ataşare la o reprezentare, rii şi autoreglajului, la propria
simple, a coordonării mişcărilor. rea personală la urmărirea unui un obiect, o instanţă) şi deci de lor d. D. se conformează princi-
Larg uzitat este dexterigraful (pri- scop, la acţiune sau viaţă a gru- privare a acestora de încărcătură piului dialectic al trecerii determi-
mă variantă Sollier şi Drabs -- pului, încetînd. afectivă. Prin d. reprezentarea nărilor în autodeterminare. liste
1930) propunînd parcurgerea unor ajunge să-şi piardă valoarea afec- însă necesar ca să se ţină seama
DEZAVUARE, atitudine şi sanc- de faptul că factorii arătaţi nu
labirinturi din decupaje în plăci ţiune morală exprimată nu numai tivă (sens timetic) şi să fie indi-
metalice cu un creion metalic, ferentă. acţionează izolat ci intercorelat
prin desolidarizare faţă de o şi interdependent şi că ponderea
orice atingere a bordurilor de- anumită persoană, nu numai prin DEZVOLTARE, categorie filo-
elanşînd o sonerie şi fiind înregis- lor nu este egală. H. Wallon a
dezaprobarea actelor sau ideilor sofică care se referă la totalitatea reproşat lui Piaget că nesocoteşte
trată ca greşeală. cuiva, ci şi prin condamnarea şi transformărilor ireversibile pe- rolul maturizării în psihogeneză.
„DEZAGREGARE PSIHOLOGI- înfierarea celor care încalcă anu- trecute în natură şi societate, care S. Rubinstein subliniază unitatea
CA, expresie, introdusă de P.Ja- mite norme. duc la o schimbare calitativă de factorilor, dar şi rolul central
net, desemnînd ipoteza sa cu pri- DEZECHILIBRU PSIHIC, disar- sens ascendent în pofida momen- al activităţii şi determinărilor
vire la cauza diferitelor maladii înonic a vieţii psihice, a persona- telor de regres pe care le cuprind. educative. El scrie: „Organismul
psihice ca rezidind în slăbirea sin- lităţii; apare datorită prezenţei Are la bază lupta dintre tendinţele se dezvoltă funcţionînd; omul
tezei psihice. Referindu-se la bol- unei trăsături psihopatologice exa- contradictorii specifice sistemelor adult, muncind; copilul se dezvol-
navii psihici, Janet scrie: „lu- gerate sau a unei configuraţii materiale. La om d. este un proces tă prin educaţie şi învăţare, in
crurile se produc astfel ca şi cum de astfel de trăsături. Se referă prin care se realizează noi struc- aceasta constă legea de bază a
lenomencle psihice elementare ar Ia elemente ale unor personalităţi turi funcţionale care diferenţiază d. psihice a copilului. " Determi-
li tot aşa rle reale şi numeroase ca psihopate (schizoidism, hiperemo- comportamentul ducînd la o mai narea social-istorică şi educaţia
si la indivizii cei mai normali, tivitate, ciclotimie etc), tulbu- bună adaptare la mediu. în psiho- sistematică îndeplinesc un rol
dar nu ar putea, din cauza unei rarea unor tendinţe pulsionale logie, considerînd continua deve- conducător în d. A fost de mult
slăbiciuni speciale a sintezei, să fundamentale (sexuale, agresive nire a structurilor psihocompor- timp depăşită concepţia lui \Y.
se reunească într-o singură per- etc.), trăsături nevrotice, tulburări tamentale, existenţa psihicului Stern despre d. ca o endogenie, ca
cepţie, într-o singură conştiinţă ale. funcţiilor cognitive şi, în unele într-un perpetuu stătu nascendi, o simplă şi treptată exteriorizare
personală... şi astfel dau naştere ia ca-airi, tulburări organice. Dez- d. a fost amplu dezbătută şi for- a unor structuri date. S-a afirmat
două sau mai multe grupe de echilibrai ui este instabil, impulsiv, mulată ca un principiu de bază.

194 195
13*
D
D constrîngeri şi iniţiative, dintre
este în acelaşi timp şi principala imaginea de sine şi viziunea altora
teoria constructivismului în d. hică individuală se produce îi modalitate de interacţiune cu asupra sa etc. Treptat psihoge-
pt-raoiiiili t u l i i şi at>-ista pe Kizi < u i i î c i t u l '.] . n b i m p e r i u l d . ' • . • J C . ' M I - ambianţa. D. este stadială. Fie- neza capătă tot mai mult carac-
principiului interacţiuni ;t. IL.Tlio- c i i l t i i r a l . ' . A. i . e o n f i e v ai vi ,< ' .1 care stadiu, după Piaget, prezintă teristici tic personogeneză. Aceas-
mae remarca iapiu! ci în pro- însuşirea îiKxlelel'.i de a'iiuni •: o structură de ansamblu, deci ta pentru că, pe măsura acumu-
blema d. psihice au intervenit, a cunoşt inielor d<- CU re Copil ,,rc. o calitate specifică, se bazează lării interpolărilor, subiectul de-
grave deformări din cauza fu- a iizrază la. om... primipiui eseu pe stadiul anterior şi pregăteşte vine tot mai apt de extrapolări
conceperii autonomiste a d. fie ţiai al dezvoltării ontogcnetice şi clementele stadiului următor. Or- originale, întrucît sînt filtrate prin
;i considerării omului — a un pro- anume reproducerea în însuşirii, dinea în care se succed stadiile ansamblul condiţiilor sale interii'.;
dus ])asiv al împrejurărilor exter- şi capacităţile individului a însu- este invariabilă şi se impune cu şi deci creşte cota sa de contri-
ne. Marx remarca, în urmă. cu şirilor şi capacităţilor speţei uma- necesitate. AstL-1 nu este posibilă buţie în interacţiuni şi se afirmă
mai bine de un secol, că omul ne, constituite istoric". Astfel, d. apariţia gîndirii abstracte înain- odată cu tinereţea, cu integrare,t
capătă un caracter concret-istn tea c'elei concrete sau a motiva- socială în asumarea de roluri
este în aceeaşi măsură influenţat ţiei secundare, înaintea celei pri-
de împrejurări în care înseşi îm- ric şi se subordonează principiului responsabile, ca agent al d. so-
istorismului, degajîndu-se de re mare. Există o serie de legi psi- ciale şi al propriei d. psihice, deci
prejurările sînt influenţate de el. hogenetice de care educaţia tre-
L. Vîgotski a criticat, la vremea gularităţile evoluţiei biologice, ca personalitate constituită.
buie să ţină seama. O caracteris-
sa, teza pedologică despre inde- încercările de a aplica în psiho- tică logică a psihogenezei, re'.e- DIADOCOKINEZIE, după Pie-
pendenţa d. de activitatea de logia genetică umană legea bi<>- vată de L. Vîgotski, este caracte- ron, capacitate de a executa miş-
învăţare, dar nu a acceptat nici genetică a lui E. Haeckel („onto- rul ei sistemic. Funcţiile sau pro- cări alternative în succesiune ra-
identificarea d. cu învăţarea, con- genia repetă filogenia") nu au dus cesele psihice nu se dezvoltă se- pidă, şi prin sincronizări bilate-
siderînd că între acestea două sînt la nici un fel de rezultate conclu- parat una de alta, ci în raporturi rale, cum sînt învîrtirea pumni-
relaţii complexe ce se modifică dente. Este adevărat că, aşa cum. necesare una cu alta. Altfel decît lor. Se verifică prin testul mario-
de la o etapă la alta. învăţarea arăta Goethe — societatea merge prin aceste interacţiuni intraspe- netelor. Pierderea d. este numită
bine organizată nu se situează în mereu înainte dar individul o in cifice, ce mijlocesc interacţiunile adiadocokinezie.
coada d., nu este o simplă benefi- întotdeauna de la început,— însă. globale cu ambianţa socio-uma- DIAGNOSTIC, în înţelesul cu-
ciară a condiţiilor oferite de aceas- psihogeneza se întemeiază pe o nă, d. psihologică nici n-ar fi rent al termenului, d. este o recu-
ta, ci este o generatoare de noi con- anume etapă, în care sînt rezu- posibilă. în fiecare stadiu însă noaştere, o identificare a unui pro-
diţii de d. învăţarea raţional cons- mate, selectate şi condensate rezul- unul din procesele psihice ocupă ces, fenomen sau a unei individua-
truită trage după sine d., îi lărgeşte tatele întregii d. istorice, socie- un loc dominant în raport cu lităţi, pornind de la detalii carac-
posibilităţile ţi perspectivele, se tatea fiind orientată mai mu't celelalte. Astfel sînt în ordine — teristice. D. medical recunoaşte, in
situează în fruntea d. şi generează către cerinţele viitorului decît spr • emoţia, percepţia, reprezentarea cazul concret, o anumită boală; d.
astfel de structuri şi procese car,', reproducerea trecutului. Fncul- şi memoria, voinţa, gîndirea, sen- psihologic identifică semnele unui
fără învăţare şi educaţie nu ar ji turaţia se bazează pe alte meca- timentele superioare şi imaginaţia. proces sau unor însuşiri, preci-
fost posibile. Astfel, procesele psi- nisme comparativ cu embriuge- D. psihologică fiind multifac- zează apartenenţa la un anume
hice secundare(gîndire, voinţă etc). neza. Forţele motrice ale d. soci- torială, se produce totuşi conform tip de personalitate etc.
nici n-ar putea apărea în baza ale sînt în acelaşi timp şi factorii unor legi dialectice cum sînt tre- DIAGRAMĂ, construcţie gra-
unei d. spontane, fiind construite determinanţi ai d. psihologice indi- cerea de la cantitate la calitate, fică exprimînd dezvoltarea şi va-
prin învăţare latentă şi mai ales viduale. Concret, după cum arată apariţia şi depăşirea contradicţii-
dirijată. L. Vîgotski socoteşte însă A. Leontiev, copilul se dezvolta lor, negarea negaţiei. D. psiholo- riaţiile unor fenomene supuse stu-
că d. se produce nu numai în baza în sistemul relaţiilor de cooperare gică a copilului presupune con- diului sau o serie de rezultate
învăţării dar şi în baza situaţiilor în comunicare cu ceilalţi oameni, fruntarea dintre cerinţele subiec- statistice. Poate fi obţinută şi
sociala integrale, în care este prin activitate. Asupra fiecărei tului şi exigenţele ambianţei, din- cu ajutorul unor aparate de iu-
inclus copilul în fiecare etapă a etape a d. individuale îşi pune pe- tre aspiraţii şi posibilităţi, dinlie
vieţii sale. Neîndoielnic, d. psi- cetea activitatea diriguitoare care
IOT
196
D D
DIALECTICĂ (gr. , Se i-nihl 1 ui<-ş(e apoi ,,poi I ret u("
telor si ;i demonstraţiilor ştiin- care se ocupă de sibteniul de mvă- cu\iniuliii, aşa cum e.->te elapie-
din r//',' -- cu. /i'iiein - - a vorbi, ;i ţifice. ' ţţunint, de formele de organizate,
discuţii), sistemul legilor Celor mai ciat ca semn in sine (ca structură
DIALOG, forma fundamentală principiile, metodele, mijloacele sonoră) de către subiect. După
generale ale dezvoltării naturii, şi cea mai obişnuită de realizare a şi scopurile procesului instructiv
societăţii şi conştiinţei, în aceiaşi cum se vede, nu este evaluat însuşi
comunicării interumaiie, în care şi de relaţiile dintre pedagog şi conţinutul semantic, ci numai sen-
timp metodologia generală a cu- două persoane sau mai multe elevi. D. modernă se îmbogăţeşte sul afectiv paradigmatic. Cu toate
noaşterii realităţii. în opoziţie cu (plurilog) fac schimb reciproc de prin principiile şi metodele pro- acestea d.s. îndeplineşte un rol
metafizica, d. afirmă, imitatei mesaje în scopul obţinerii unui gramării, prin problematizare şi indiscutabil în selecţia lexicală.
materială ;i lumii în infinita ei acord mintal sau al cooperării in euristică şi tehnici audio-vizuale. l'rin extensiune, tehnica d.S. a
diversitate de obiecte şi feno- realizarea unei acţiuni. In depen Accentuînd latura informativă a fost aplicată în studii de perso-
mene aflate într-o perpetuă inter- deuţă de funcţia pe care o înde- instrucţiei d. se angajează in nalitate şi psihologie socială şi
acţiuni; şi interdependenţă. Ksen- plinesc în comunicarea reciprocă planul educaţiei intelectuale şi al aceasta cu rezultate fecunde. In
< ială în d. este leg