Prof. univ. Dr.

DORIN DAMASCHIN 11,

D E F E C T O L O G IE
Teoria şi practica compensaţiei
Nevăzători
ambliopi, orbi—surdomuţi

-•x

EDITURA DIDACTICĂ Şl PEDAGOGICA,

BUCUREŞTI - 1973

f T.
 Consideraţii asupra ciberneticii vederii la om în
procesul percepţiei spaţiale; implicaţii în
orientarea şi deplasarea nevăzâtorilor Teorii şi
mijloace clasice în orientarea şi deplasarea
nevâzâtorilor în spaţiu Contribuţii la interpretarea
ştiinţifică a fenomenului de orientare şi de
deplasare în spaţiu a nevăzătorilor
Mijloace şi procedee moderne, electronice
folosite în orientarea în spaţiu a nevăzătorilor
Demonstraţii practice cu aparatura electronică
V. Probleme psihologice şi pedagogice
ale citit-scrisului în sistemul Braille la
nevăzători................................................136
Consideraţii asupra funcţiei analizatorilor im-
plicaţi în procesul citirii şi scrierii In sistemul
Braille (scrierea punctiformă)
'-'...' Particularităţile elaborării sistemului de scriere
Braille şi tehnica citit-scrisului Etapele însuşirii
citirii şi scrierii de către nevăzători
Condiţiile care asigură dezvoltarea unei citiri
şi scrieri corecte şi rapide de către nevăzâtori
VI. Tiflografia...............................................162
Probleme psihopedagogice privind desenul ,,
tiflografic; metodica elaborării şi recunoaşterii
lucrărilor desenate
Materialele şi tehnica de elaborare a lucrări-
lor tiflografice
VII, Tiflotehnica . . ^ :" !' • •" f-
171
Modelarea vederii
Aspecte psihofiziologice, analogii şi soluţii
tehnice şi electronice
Puncte de vedere asupra construcţiei de apa-,_
rate pentru nevâzători şi realizări obţinute în
diferite ţâri j de vedere
Structura şi funcţia modelării electronice a
aparaturii în scopul orientării în spaţiu
Unele influenţe asupra psihicului şi conduitei
nevăzâtorilor prin utilizarea modelelor electro-
nice ale vederii: factori şi condiţii Unele
perspective în modelarea electronică a ochiului
VIII. Ambliopia.......................................... . 209
Consideraţii generale social-medicale asupra
ambliopiei
Consecinţele psihofiziologice ale deficienţei
Organizarea procesului de învâţămint la am- j
bl io pi
Condiţiile materialelor didactice şi de igiena
muncii în activitatea ambliopilor
JX. Aspecte psihologice şi pedagogice ale
educării orbului surdo-mut . . . . 236
i ;
'c'
Cauzele şi consecinţele psihofiziologice ale
orbirii şi surdo-mutităţii
Structura acţiunilor de cunoaştere şi manifes
tarea lor în conduita deficientului
Rolul analizatorilor normali în acţiunile prac- • • , ,
tice de viaţă ale deficientului şi funcţia lor
compensatorie ,
Conţinutul procesului de educare şi etapele sale
metodice la orbul-surdo-mut; aparatura ' de
comunicare
X. Probleme psihologice şi pedagogice
ale orientării profesionale şi ale înca
drării în procesul muncii a deficienţilor
de vedere .............................................. 255
Aspectele psihofiziologice specifice orientării
şi 'încadrării în procesul muncii a deficienţilor
Cunoaşterea de către deficient a specificului
unor profesiuni şi a condiţiilor practicării lor
Cunoaşterea stării deficientului în vederea
orientârii şi a încadraţii lui in procesul muncii
Metode folosite în scopul orientării şi al în-
Cuvînt înainte
cadrârii în muncă a orbilor şi a ambliopilor
Organizarea corespunzătoare a maşinilor, a
operaţiilor de muncă şi a locului de munca,
pentru efectuarea muncii în condiţiile unor
noi profesiuni v

Bibliografie . . .
273

k Raţiunea apariţiei acestei lucrări de defectologţe

este de a aduce o modestă contribuţie la experienţa
dobîndită de specialişti în recuperarea persoanelor
afectate de deficienţe senzoriale, intelectuale jsau
de comportament. j
Practica a dovedit că încercările de a găsi noi
metode şi mijloace compensatorii care să ridife pe
o treaptă superioară cuceririle deja existente în
acest domeniu nu se pot realiza decît pe bazh unei
concepţii înaintate în ştiinţă şi a unor principii care
să conducă la restabilirea, chiar şi relativă, Q. struc-
i
., turilor şi funcţiilor lezate.
*
. Numai situarea pe poziţii deterministe şi pe
- ideea unităţii organismului ne-a permis h tratarea
adecvată a raportului dintre totalitatea cauzelor
externe implicate în recuperare şi structura facto-
rului intern al persoanei deficiente.
Recunoaşterea faptului că 'orice intervenţie în
scopul recuperării este mediată de un anumit po-
tenţial biologic şi psihic, de factori subiectivi, ne-a
condus cu necesitate la elaborarea unor soluţii
verificate ulterior de practica recuperării, la inter-
pretări ale esenţei acestui fenomen l prin prisma
unor ştiinţe noi, care pot explica incidenţele com-
plexe in situaţiile critice ale personalităţii.
 De aceea, sperăm că noile descoperiri în cito-
genetica umană, în bolile cromosomiale, în biochi- C A P IT O L U L A s p e c t e g e n e r a le
mia celulei, în transplantarea de organe, în mode-
larea electronică şi cibernetică a unor organe a le d e fe c to lo g ie i c a ş tiin ţă
distruse, vor face ca unele dintre ipotezele noastre
cuprinse în lucrarea de iată să devină tot mai mult j ' *
soluţii certe, apropiind posibilităţile omului defi- Conţinutul şi reiaţiiJe defectologiei cu celelalte
ştiinţe
1 cient, de posibilităţile omului normal.
Lucrarea reprezintă, în alt sens, şi un act de Dinamica deficienţelor în societatea modernă
Destituire plin de recunoştinţă pentru toţi cei care Realizări şi perspective în activitatea de inte-
sub o formă sau alta au participat în cursul anilor grarea socială a deficienţilor şi în cercetarea
la. experimente şi realizări, precum şi pentru munca ştiinţifică în defectologie.
de,apariţie a ei. ^; ,,o ?i . , , , , . .? ; ,-j'fy.h ,,h •.
iît''ji •: h ou Autorul

Ştiinţele care au ca obiect omul devin, în zilele noastre,

elemente ale unor sisteme tot mai complexe. Fiecare din ele
îşi extinde mereu zona proprie de cercetare şi în acelaşi
timp intră în tot mai strînse şi multiple relaţii de interacţiune
unele cu altele. Astfel, cunoaşterea ştiinţifică a omului,
această „fiinţă necunoscută", cum îl numea medicul A l e x i s
C a r r e l, scriitor de reputaţia universală, face progrese tot
mai evidente. Contribuie la aceasta nu numai ştiinţele legate
mai direct sau mai puţin direct de antropologie, ci şi domenii
noi de cercetare, ca electronica, cibernetica şi biochimia,
deci ştiinţe care la prima vedere par mai depărtate de stu-
dierea omului. Colaborarea dintre ele asigură o linie ascen-
dentă de progres al medicinei, psihologiei, pedagogiei ş.a.m.d.
Cu atît mai mult se face simţită în sens pozitiv această
J »' ' 1>>0 '} i ,j }fl / \'(t\* 'ti interacţiune între disciplinele ştiinţifice, cînd e vorba de de-
ÎH fectologie, adică de o ştiinţă care se ocupă de omul situat
pe coordonate dintre cele mai deosebite, mai critice. Situată

încă de la începuturile ei între medicină şi pedagogie,
defectologia se străduieşte să elaboreze metodele şi proce-
deele de educare şi reeducare a deficienţilor, în scopul com-
pensării deficienţelor şi al recuperării sociale a diverselor
categorii de copii şi adulţi afectaţi de ele. Ea îşi integrează
cu rapiditate diverse cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în gene-
ral, ca să-şi crească mereu capacitatea de cunoaştere şi
eficienţă.
Deficienţele sînt de ordin senzorial sau intelectual, tul-
burări de comportament sau asociate, toate fiind caracterizate
atît de legităţile proprii însăşi vieţii omului, cît şi de deter-
minări care le sînt specifice. Specificitatea la care ne referim se
constată fie la toate categoriile de deficienţe, fie la anumite
deficienţe, fie chiar numai la un grad sau altul constatat în aria
aceluiaşi tip de deficienţă (dat fiind că, de exemplu, afectarea
analizatorului vizual poate varia de la o uşoară ambliopie,
pînă la pierderea ireversibilă a vederii, adică pînă la orbirea
totală, absolută).
Necesitatea colaborării permanente şi multilaterale între
defectologie, pe de o parte, medicină, psihologie, sociologie,
pedagogie etc., de cealaltă parte, se manifestă cu pregnanţă
încă din faza diagnosticării şi definirii deficienţei. Diversi-
tatea de tipuri şi de grade ale deficienţelor impune găsirea şi
adoptarea unor criterii riguroase, ştiinţifice de diagnosticare,
criterii la a căror conturare intervenţia activă a defectologu-
lui, a medicului, a pedagogului şi a sociologului este in-
dispensabilă.
Numai aşa se pot evita erorile de diagnoză. Iată, de pildă, un
copil care „rămîne în urmă" la învăţătură. Nu arareori el e
categorisit cu multă uşurinţă şi convingere drept debil
mintal şi e tratat ca atare, ceea ce poate accentua în scurtă
vreme fenomenul de întîrziere cu toate implicaţiile lui.
De fapt însă, rămînerea lui în urmă la învăţătură s-ar putea
datora apariţiei unei deficienţe senzoriale (de exemplu, o
slăbire a vederii sau a auzului) sau lipsei de supraveghere şi
de ajutor din partea familiei, influenţei nocive a altor copii,
poate unor carenţe pedagogice de care se loveşte la şcoală
ş.a.m.d., deci unor cauze şi împrejurări perfect remediabile şi
extrapersonale. Detectarea lor cere atenţie şi, mai ales,
competenţă, cu alte cuvinte, diagnosticarea e o
10
sarcină complexă, care necesită colaborarea a diverşi spe-
cialişti cu defectologul.
Dar colaborarea specialiştilor din diverse domenii şi uti-
lizarea unor metode de investigare, precum şi a unor mijloace
moderne este cu atît mai necesară cu cît formele de mani-
festare ale unor deficienţe sînt mai greu de discriminat şi de
individualizat.
Este simplu chiar şi pentru un nespecialist să stabilească
natura deficienţei în cazul unei orbiri absolute, a unei surdi-
tăţi, a unei paralizii sau a unor amputări ale membrelor supe-
rioare. Dar situaţia este complet schimbată cînd se cere sta-
bilirea unui diagnostic precis, şi totodată indicarea acelor
metode şi procese care să contribuie cu cea mai mare efi-
cienţă la recuperare, în cazul unor tulburări comportamentale
grave sau în debilitatea mintală. Este ştiut că în unele tul-
burări de comportament ponderea cauzelor poate să revină
factorilor externi, dar tot pe atît de plauzibilă este şi situaţia
cînd cauze externe nocive pot acţiona pe un fond intern pato-
logic sau cu devieri accentuate de la starea normală; dez-
echilibrul endocrin, dezechilibrul proceselor nervoase supe-
rioare, boli psihice în evoluţie etc.
In debilitatea mintală specialistul este confruntat cu di-
ficultăţi serioase în diagnostic, îndeosebi pentru acele cazuri
care se găsesc în zonele de frontieră, de limită care despart
debilitatea mintală uşoară de debilitatea mintală profundă,
debilitatea mintală uşoară de întîrzierea mintală temporară
(datorită unor factori externi foarte variaţi, aşa cum am
exemplificat mai sus) sau întîrzierea mintală determinată de
factori interni subiectivi, care însă nu ţin de oligofrenie,
aşadar cazuri în care întîrzierea mintală poate fi confundată
cu înapoierea mintală, deci cu oligofrenia.
Existenţa în unele şcoli speciale a unor cazuri, din feri-
cire limitate, ne-a condus la analiza teoretică şi practică a
problemelor de psihodiagnostic special, în scopul selectării
metodelor şi a instrumentelor de lucru1'2.
1
Orientări şi perspective în Invăţămîntul special şi în cercetarea
ştiinţifică în defectologie. In: „Revista de pedagogie", nr. l, 1970,
p. 94—99.
2
Psihodiagnosticul şi implicaţiile lui. în: „Pedagogia specială",
nr. 2, 1971. < .... .,.,-. ;
11
 In esenţă, criteriul fundamental m stabilirea deficienţei
şi a direcţiilor de educare şi reeducare îl constituie capaci-
tatea deficientului de a se adapta la cerinţele activităţii şi
ale producţiei, precum şi gradul de integrare a sa în viaţa
socială.
Tipurile de deficienţe • 3
, ••;• • • ,:,;!.'• ,>
în clasificarea deficienţelor, criteriul naturii structurilor
morfofuncţionale lezate asigură, se pare, cel mai eficient şi
mai operativ sistem de cercetare a diversităţii formelor şi
gradelor posibile.
în acest sens vom distinge deficienţe senzoriale, deficienţe
motorii, deficienţe intelectuale, deficienţe de comportament
şi deficienţe asociate.
l. Deficienţele senzoriale se datoresc afectării organelor
de simţ, analizatorilor. Din această categorie de deficienţi
fac parte:
a. Deficienţii de vedere (orbii sau nevâzătorii şi ambliopii
sau slabvăzătorii). Intrucît afectarea analizatorului vizual se
poate produce în diferite perioade ale vieţii, în grade dife-
rite şi cu consecinţe specifice, în această categorie de defi-
cienţi vom adopta următoarea clasificare:
— nevăzătorii din naştere, avînd orbire absolută, fără
reprezentări vizuale;
' — nevăzătorii care au pierdut vederea pînă la vîrsta de
3—4 ani şi care nu păstrează reprezentări vizuale;
• — nevăzătorii surveniţi după vîrsta de 3—4 ani, care
păstrează reprezentări vizuale;
l afectat aparatul locomotor, ca de exemplu: amputări ale
— ambliopii (slabvăzătorii), a căror acuitate vizuală (A.V.)
este cuprinsă între 0,05 şi 0,2.
' b. Deficienţii de auz-, surdomuţii şi hipoacuziei!:
.'• — surdomuţii, la care pierderea auzului de peste 90 de
decibeli s-a pţcdus înainte sau în timpul elaborării
vorbirii, fapt care atrage după sine în mod inevitabil
şi pierderea vorbirii, ceea ce şi explică dubla defi-
' ' cienţă. Trebuie observat că dacă surditatea survine
după ce s-au elaborat sistemele de comunicare verbal-
motorii, vorbirea rămîne în genere neafectată; ,; . < &
— hipoacuzicii, care suferă pierderi de auz de diferite
grade:
— pînă la 30 de decibeli (hipoacuzie uşoară);
— de la 30 la 60 de decibeli (hipoacuzie medie); <
— de la 60 la 90 decibeli (hipoacuzie gravă);
— peste 90 de decibeli (cofoză, deci surditate).
în hipoacuzie, pe lîngă criteriul pierderii auzului, cri-
teriul cel mai important pentru procesul de şcolarizare
îl constituie gradul de nedezvoltare a vorbirii, Este
ştiut că nedezvoltarea vorbirii poate apărea nu aumai
ca o consecinţă a scăderii auzului, dar şi datorită, în
acest caz, lipsei intervenţiei educative la timp în dez-
voltarea comunicării verbale, precum şi lipsei unei
utilizări raţionale a resturilor de auz.
c. Tot afectării organelor de simţ se datoresc deficien-
ţele (tulburările) de vorbire şi scriere studiate de logopedie,
dintre care cităm: dislalia, bîlbîiala, alexia, agrafia, dislexia,
disgrefia, afazia, tulburări ale vocii; tulburări determinate
de malformaţiile congenitale ale aparatului verbalmotor.
O categorie aparte de deficienţe studiate de logopedie o
constituie acele tulburări de vorbire şi scriere care apar ca o
consecinţă a unor deficienţe primare ca: surditatea, orbirea
şi mai ales oligofrenia. Faptul acesta justifică încadrarea şco-
lilor speciale de acest tip şi cu specialişti în logopedie.
II. Deficienţele motorii. Această categorie de deficienţe
prezintă forme eterogene, determinate de cauzele şi de locul
unde ele s-au produs. Astfel, lezarea sistemului nervos
central (cauze de natură centrală) produce paralizii, hemi
plegii etc., care în genere se recuperează foarte greu.
Lezarea organelor efectoare constituie o altă categorie a
deficienţelor motorii (cauze de natură periferică), în care este
membrelor superioare sau inferioare, unilaterale sau bilate-
rale, anchiloze, malformaţii etc.
Progresele actuale în problema protezării tehnice şi
electronice influenţează considerabil capacitatea de adaptare
compensatorie, atît pentru deplasarea în spaţiu a acestora,
cit şi pentru efectuarea unor activităţi profesionale.
III. Deficienţe intelectuale (oligofrenia). Oligofrenia este
forma gravă de deficienţă neuropsihică survenită în urma
»M«TITUTUL
H 3 ANI CONSTANT*
UBL
iOT
ECA 13
 lezării, la nivele diferite şi în grade diferite, a sistemului
nervos central şi, prin aceasta, a întregii activităţi psihice,
în sfera oligofreniei există trei grade (forme) de defi-
cientă tratate ca atare în întreaga literatură de specialitate 1 :
1. Debilii mintal constituie o categorie de deficienţi ne
omogenă, care cuprinde cazurile cu debilitate mintală uşoară,
situate între C.I. = 60—70 (scara Terman), şi debilitatea min
tală profundă, situată între CI. = 50—60.
Aşadar, debilitatea mintală nu trebuie confundată cu cazu-
rile ce se găsesc în zona de limită sau cele de întîrziere
mintală (deci C.I. = 70—90). Debilii mintal sînt şcolarizaţi în
şcolile ajutătoare, reuşind, de la caz la caz, să-şi însuşească
oarecari cunoştinţe şi deprinderi, precum şi unele profesiuni
diferite ca dificultate, după cum deficienţii respectivi au
forma uşoară sau profundă de deficienţă.
2. Imbecilii sînt cuprinşi între limita idioţiei şi a debili
tăţii mintale, situîndu-se între C.I. = 25—50. Datorită unor
lezări întinse ale scoarţei cerebrale, viata psihică a imbecili
lor nu depăşeşte vîrsta intelectuală a unui copil de 6—7 ani.
Imbecilii sînt susceptibili de un minimum de instrucţie
şi de educaţie pe care o primesc în cămine-şcoală. Posibili-
tăţile lor de adaptare la cerinţele vieţii sînt reduse, ei nefiind
capabili să efectueze decît sarcini şi profesiuni simple.
3. Idioţii constituie grupa cea mai gravă în cadrul oligo
freniei: C.I. = 0—25. Datorită unor distrugeri întinse în zonele
cerebrale şi la diferite niveluri ale sistemului nervos central,
întreaga lor existenţă se reduce la satisfacerea unor trebuinţe
biologice vegetative. Dezvoltarea lor intelectuală corespunde
vîrstei de 3 ani, comparaţia rămînînd şi în acest caz relativă.
Idioţii prezintă incapacitatea generală de a se adapta şi
integra în viaţă; de aceea ei sînt spitalizaţi în cămine-spital.
Durata vieţii lor nu depăşeşte, în genere, 30 de ani.
IV. Deficienţele de comportament constituie o categorie
deosebită. Indivizii care prezintă această categorie de defi-
cienţe manifestă tulburări în conduita lor (vagabondaj, delin-
cventă, prostituţie etc.). Aceşti deficienţi, deşi pot fi normali
din punct de vedere fizic, iar în unele cazuri avînd aptitu-
dini speciale bine dezvoltate, prezintă tulburări ale unor laturi
ale psihicului, cum sînt: caracterul, voinţa, afectele. Datorită
1
Aici folosim termenul de formă pentru a desemna deficienţele în
cadrul termenului generic de oligofrenie.
acestor tulburări care cuprind întreaga personalitate, mani-
festările lor pot deveni paradoxale, anarhice, dezechilibrate,
în dezacord cu legile şi etica socială. Unii dintre deficienţii
de comportament pot prezenta debilitate mintală, fapt care
le adînceşte carenţele de conduită.
Educarea şi reeducarea deficienţilor de comportament pun
probleme complexe de natură psihologică, pedagogică şi so-
cială. Educarea şi reeducarea lor se face în centre speciale,
unde, pe lîngă celelalte forme terapeutice, un loc important
îl ocupă terapia prin muncă fizică.
V. Deficienţele asociate. Constituie o categorie foarte
gravă, care pun probleme dificile din punct de vedere medical
şi psihopedagogie, în această categorie se întîlnesc diferite
asocieri de deficienţe, ca orb-surdomut; orb-deficient motor;
orb-oligofren-deficient motor, oligofren cu tulburări grave
comportamentale etc.
VI. Psihopaţii cronici şi alţi deficienţi cu afecţiuni de
lungă durată. Din această categorie fac parte bolnavii cu
afecţiuni neuropsihice, cu afecţiuni cardiace, reumatice,
diabet, T.B.C. pulmonlar şi osos, epilepsie etc. Deficienţii
respectivi sînt cuprinşi în reţeaua Ministerului Sănătăţii. Ei
sînt internaţi în clinici de neuropsihiatrie, în sanatorii şi
spitale. Sub diferite forme, ca şcolarizarea la pat (sanatoriul
T.B.C. — Agigea), şcolarizare în şcoli profesionale şi tehnice
adecvate naturii deficienţei, ei pot fi incluşi în procesul de
compensare şi de recuperare socială.
Cu toate că în recuperarea relativă a acestor bolnavi
contribuţia esenţială revine disciplinelor medicale şi clinicii,
defectologia oferă totuşi, de la caz la caz, mijloace practice
pentru realizarea fenomenului compensator şi de recuperare
socială (şcolarizare, profesionalizare etc.).
După cum vedem, obiectul defectologiei ne înfăţişează o
problematică eterogenă, determinată de diversitatea naturii
deficienţelor, de diferenţierea şi de specificitatea aspectelor
teoretice şi practice în recuperarea deficienţilor.
într-o asemenea multitudine de probleme există un factor
comun care uneşte, prin aspectele sale teoretice şi practice,
prin principiile şi mecanismele sale specifice, întregul dome-
niu al defectologiei; acesta este fenomenul compensaţiei şi al
recuperării sociale. Astfel, principiul determinismului, prin-
cipiul unităţii, principul activismului psihofizic, principiul
15
analizei şi sintezei, principiu] structuralităţii, principiul eco-
nomiei, ca cele mai importante, explică geneza şi factura
fenomenului de deficienţă şi fundamentează structura meca-
nismelor specifice, compensatorii. Din aceste principii decurg
în mod legic metodele şi mijloacele cele mai adecvate în
compensarea şi recuperarea în domeniul fiecărei deficiente.
Numai o viziune deterministă în raporturile dintre cauzele
obiective şi condiţiile subiective, dintre structurile morfo-
funcţionale lezate sau distruse şi fenomenul de suplinire, de
compensare, cu implicaţiile pe care le au activitatea, exerci-
ţiul şi educaţia, ne poate da o interpretare ştiinţifică a unor
cazuri devenite celebre în defectologie. Este vorba de oarbele
surdomute Hellen Keller din Boston şi de Olga Skorohodova
din Moscova.
Ambele deficiente amintite sînt autoare ale unor lucrări
beletristice şi ştiinţifice de o deosebită importantă pentru
defectologie. Ele constituie exemple care pun în evidentă
uriaşele resurse de energie de care dispune organismul
uman şi care, în condiţii critice, pot fi mobilizate pentru a
suplini lipsa chiar a trei analizatori fundamentali pentru pro-
cesul de cunoaştere 1>2.
Relaţiile defectologiei cu alte ştiinţe.
Progresul deîectologiei
în defectologia contemporană se petrece acelaşi fenomen
ce caracterizează ştiinţele moderne; descoperirea continuă şi
folosirea de structuri şi funcţii interdisciplinare.
Se desfăşoară un vast proces de interacţiune între ştiinţele
clasice şi ramurile noi care apar; apariţia unor ştiinţe de
graniţa — cum le numeşte Norbert Wiener — un vast
proces de osmoză între ştiinţă şi tehnica modernă, toate
acestea realizînd în cunoaştere un salt calitativ necunoscut
încă în istoria dezvoltării societăţii omeneşti.
Trebuie observat însă că în defectoloqie, deşi se fac unele
progrese în valorificarea noilor cuceriri ale tehnicii şi electro-
1
Hellen Keller, Optimismul, 1930.
2
Olga Skorohodova, Cum percep lumea exterioră.
Editura didactică şi pedagogică, 1950 (trad. din 1. rusă).
16
nicii moleculare, sîntem încă departe de rezolvarea proble-
melor puse de deficienţele grave, care ating personalitatea
umană. Una din cauze poate fi aceea a complexităţii unor
structuri morfofuncţionale umane lezate, deci dificultatea de
a se elabora modele analoage sau similare pe cale electro-
nică sau cibernetică (cum este modelarea vederii, de exem-
plu). O altă cauză este Jipsa unor preocupări mai asidue în
realizarea unor descoperiri şi invenţii cu efecte superioare în
compensarea orbirii sau în oligofrenie. In fine, se poate afirma
că în epoca noastră există încă limite care nu au putut fi de-
păşite, atît în ştiinţă cît şi în tehnică, datorită tocmai com-
plexităţii structurilor şi dificultăţii reproducerii lor prin mo-
delare. Există încă unele necunoscute — în structura intimă
a funcţiei creierului — care îngreuiază înaintarea în soluţii
operative, radicale. Dăm ca exemplu unele probleme din bio-
chimia creierului, atît de puţin elucidate pînă acum.
—• Problemele de genetică umană cu implicaţiile lor sînt
încă insuficient clarificate, îndeosebi în ceea ce priveşte bo-
lile ereditare în general şi cele cromozomiale în special; co-
relate acestora, sînt problemele de eugenie şi eugenism1.
Anatomia şi fiziologia normală şi cea patologică oferă de-
fectologiei baza materială a înţelegerii comparative a struc-
turii şi funcţiilor analizatorilor lezaţi, relaţiile vaste şi de in-
teracţiune ale neurodinamicii corticale în condiţii critice, pre-
cum şi modalităţile de alegere a celor mai eficiente mijloace
în direcţia compensării. De mare importanţă sînt şi raporturile
defectologiei cu electronica. De exemplu, încercările de mo-
delare electronică a ochiului nu sînt posibile fără o cunoaştere
foarte precisă a funcţiilor optice şi a modalităţilor în care ele
se integrează în structura de ansamblu a organismului (pos-
tură, investigare, fotorecepţie etc.). Astfel de funcţii trebuie
reproduse cît mai fidel în structura traductorului vederii.
Tot aşa, amplificatoarele electronice de diferite construc-
ţii pentru hipoacuziei trebuie să reproducă întocmai parametrii
acustici lezaţi, pentru a reda urechii capacităţi funcţionale cît
mai apropiate de fiziologia normală.
în tulburările de vorbire nu este posibilă corectarea pro-
nunţării unor sunete sau grupe de sunete (de exemplu, în
Bucureşti;
1
L'homme et son avenir. Paris, Edition Gonthier (fondation
1968. Ciba)
2 — Defectologie 17
dislalii) fără a se cunoaşte cu precizie schema funcţiei nor-
maie a aparatului de pronunţie (poziţia limbii, a dinţilor, un-
ghiul de deschidere, jetul de aer necesar fonaţiei etc.). Astfel
de probleme se pun îndeosebi în malformaţiile congenitale ale
analizatorului verbal-motor operat.
Defectologia este profund interesată, de asemenea, de acea
parte a fiziologiei care explorează centrii subcorticali, for-
maţia reticulată, precum şi raporturile dintre aceşti centri şi
glandele endocrine.
Psihologia oferă defectologiei întregul material privind legile
şi mecanismele proceselor psihice, metodele de studiu al
componentelor personalităţii. Studiind omul normal, nedefi-
cient, ea oferă o bază de cunoaştere prin comparaţii şi ana-
logii a particularităţilor psihice la omul deficient. Aşadar, psi-
hologia ne va permite să înţelegem mai profund şi mai adec-
vat modul cum percepe orbul, surdomutul, oligofrenul, cum
generalizează şi abstractizează, ca să ne referim doar la pro-
cese de cunoaştere. Dacă psihologia ne poate da de exemplu
cadrul înţelegerii specificului reprezentărilor, la orbul din naş-
tere în comparaţie cu orbul survenit, ea oferă, totodată, peda-
gogiei, modalităţile organizării corespunzătoare a materialului
de cunoaştere pentru procesul de învăţămînt, pentru recupe-
rare şi compensare. Psihologia oferă teoria şi tehnica psiho-
diagnosticului pentru omul normal, ca premise ale psihodiag-
nosticului pentru deficienţi. La rîndul ei, defectologia oferă
psihologiei un material comparativ vast şi deosebit de impor-
tant despre geneza şi dezvoltarea unor procese psihice, despre
particularităţile formelor de cunoaştere, despre afecte etc. Dăm
cîteva exemple în acest sens:
— dezvoltarea limbajului prin raportare la copilul sur
domut nedemutizat, deci lipsit de limbajul oral;
— elaborarea reprezentărilor spaţiale la orbul din naştere
(orientarea în spaţiu a acestuia);
— particularităţile elaborării diferenţiate a mecanismelor
psihice compensatorii, potrivit naturii deficienţelor etc.;
— particularităţile trecerii de la treapta senzorială la cea
logică, în condiţiile deteriorării proceselor de cunoaştere la
oligofreni etc. etc.
Pedagogia socială poate oferi defectologiei analiza cadrului
social care generează o anumită dinamică în apariţia şi re-
18
strîngerea cazurilor de deficienţi. Ea aduce în acest sens o con-
tribuţie plină de interes tocmai privind dinamica deficienţelor,
interpretarea condiţiilor societăţii moderne care pot genera
deficienţe chiar şi în medii social-economice dezvoltate (oli-
crofrenie, deficienţe motorii, tulburări de comportament etc.).
Pedagogia generală oferă defectologiei principii şi metode
atît din domeniul didacticii, cît şi din domeniul teoriei edu-
caţiei.
Principiile, metodele şi procedeele pedagogice trebuie însă
adaptate la natura şi gradul deficienţei, la particularităţile de-
ficientului, precum şi la alţi factori.
în timp ce la copilul normal, de exemplu, mijloacele intui-
tive antrenează în mod predominant analizatorul vizual, la co-
pilul orb acelaşi obiect sau fenomen intuit trebuie făcut accesi-
bil prin analizatorii rămaşi intacţi. Acest fapt însă pune, între
altele, problema unor metode şi procedee accesibile analiza-
torilor tactil-motor, auditiv etc., precum şi rezervarea unui
timp util analizei şi sintezei tactil-motorii, care are o durată
mai mare decît recepţia vizuală.
La ambliopi (copii cu vedere slabă), la care efortul vizual
prelungit este contraindicat, se impune, între altele, folosirea
metodei prelucrării orale a materialului, limitîndu-se astfel
sarcinile supraliminare ale vederii.
Electronica şi cibernetica, prin modelarea unor funcţii par-
ţial sau total pierdute, deschid defectologiei noi perspective
în realizarea de traductori şi proteze, de modele electronice
şi maşini cibernetice.
Experienţa ne-a demonstrat că modelele electronice intro-
duse în metodele clasice produc o adevărată revoluţionare,
atît în teoria cît şi în practica recuperării deficienţilor. Iată
cîteva exemple de realizări tehnice de mare însemnătate: mo-
delarea electronică a ochiului, amplificarea electronică a su-
netelor pentru hipoacizi, reproducerea actului motor-efector
prin aparate electronice (proteze) pentru invalizii motori, osci-
loscoape şi biosciloscoape catodice pentru corectarea vorbirii
la surdomuţi, maşinile electronice pentru citit în sistemul
Braille (orbi) şi altele. Funcţiile de care dispun modelele elec-
tronice, precum şi sistemele de ieedback informaţional pe care
maşinile şi aparatele le reproduc în structura lor, dezvoltă
în teoria compensaţiei aspecte noi, care îmbogăţesc, împreună
cu aparatura însăşi, posibilităţile adaptative ale omului defi-
19
cient, apropiindu-le tot mai mult de posibilităţile omului
normal.
Relaţiile defectologiei cu alte ştiinţe nu pot fi reduse nu-
mai la disciplinele amintite mai sus. Sînt multe alte ştiinţe
care sprijină defectologia: matematica, prin elementele de mo-
delare şi prin utilizarea statisticii; fizica, prin acustică şi op-
tică în deficienţele de auz şi vedere; biochimia, prin noile in-
vestigaţii în structura şi metabolismul celulei nervoase ş.a.m.d.
In această conjunctură, defectologia dispune de noi posibili-
tăţi pentru abordarea unei serii de probleme nerezolvate sau
chiar neexplorate încă. Ea are tot mai largi perspective de
creaţie şi progres, atît în compensarea deficienţelor cit şi în
recuperarea parţială sau integrală a deficienţilor. Privită în
contextul ştiinţelor, defectologia poate fi definită ca o ştiinţă
independentă în interdependenţă. De aceea, tendinţa ce există
pe alocuri, de a se schimba denumirea din deiectologie în
psihopedagogie specială, nu numai că nu ar aduce
nimic nou în conţinut, dar ar limita sfera interacţiunii
existente doar la domeniul unei psihologii şi peda-
gogii „speciale". Trebuie reţinut, de asemenea, faptul că în-
suşi termenul de „special" are şi alte semnificaţii decît acela
de deficient şi de deficienţă. Mai există tendinţa de a se
compensa caracterul restrîns al noţiunii de psihopedagogie
specială, cu extinderea noţională a domeniilor implicate:
tiflologie, surdologie, oligofrenologie etc. Fiecare din aceste
noţiuni ar cuprinde deci o parte psihologică, alta pedagogică
şi alta tehnică. Astfel, tiflologia ar include tiflopsihologia,
tiflopedagogia şi tiflotehnica. O asemenea clasificare pre-
zintă unele avantaje dar şi dezavantaje. Astfel de dificultăţi
ne determină să păstrăm termenul generic de defectologie,
cu ramurile ei pe tipuri de deficienţe.
Dinamica deficienţelor în societatea modernă u
O incursiune în istoria defectologiei arată că în fiecare
epocă, nu numai că au existat diferite tipuri de deficienţe, dar
că unele au avut un caracter dominant, pentru ca în perioa-
dele următoare ponderea să fie deţinută de alte deficienţe.
Pare de-a dreptul paradoxal faptul că în societatea mo-
dernă, şi îndeosebi în ţările cu un nivel economic şi social
20
dezvoltat, unele deficienţe se menţin, iar altele cunosc o creş-
tere numerică sensibilă (deficienţii motori, oligofrenii etc.).
Fenomenul acesta cu largi implicaţii şi în problematica socio-
logică contemporană apare mai evident în condiţiile dezvol-
tării rapide a civilizaţiei tehnice, în speţă a maşinii, a auto-
mobilsmului.
Trebuie observat faptul că dinamica deficienţelor are la
bază o strictă determinare, că această determinare are un ca-
racter complex, multilateral şi că, în esenţă, în dezvoltarea
acestui fenomen acţionează principiul determinismului social.
Potrivit acestui principiu, totdeauna cauzele externe acţio-
nează prin condiţiile interne, sau, altfel spus;: „efectul unei ac-
ţiuni asupra alteia nu depinde numai de caracterul acţiunii, ci
şi de natura fenomenului asupra căruia se exercită" 1. Aşadar,
determinismul ca principiu al relaţiilor dintre cauze şi condiţii
explică nu numai geneza şi dinamica apariţiei si restrlngerii
unor deficienţe, dar el deschide şi o viziune veridică în cer-
cetarea dintre obiectiv şi subiectiv in procesul recuperării şi
compensării în toate deficienţele.
Pentru a ilustra caracterul determinant al cauzelor social-
economice şi culturale în apariţia şi restrîngerea deficienţelor,
vom prezenta două statistici efectuate la interval de 17 ani la
Aşezămîntul de orbi „Vatra Luminoasă" din Bucureşti. Prima
statistică este făcută în 1938 (în condiţiile României din acea
vreme), iar a doua statistică în 1955, la aceeaşi instituţie de
orbi, devenită după războiul din 1944 Şcoala profesională spe-
cială.
Procente de
Cauza
orbire
1. Blenoragie 30,17%
2. Sifilis 14,50%
3. Tuberculoză 2,66%
4. Variolă 5,66%
5. Trahom
3,14%
6. Miopie 0,50%
7. Traumatisme
9,83%
R e b i n s t e i n, S. L. Principiul determinismului şi teoria
psiholo-t Q gîndirii. In: Psihologia in U.R.S.S., Bucureşti, Editura
ştiinţifică,
21
 Total 600 de ochi examinaţi, 300 de bolnavi 1 . Statistica
efectuată la Şcoala specială „Vatra Luminoasă" din Bucureşti2.
Procente
Cauze de orbire
1 Blenoragie — rităţile factorilor care pot provoca această deficienţă, în multe
2 Sifilis
1,5%
3. Tuberculoză — oligofreniei. între altele, cităm ridicarea considerabilă a nive-
4. Variolă 0,75%
.5 Glaucom 1,5%
.6 Congenitali, diagnostic imprecis 27,70%
7. Răniri, explozii de război, traumatisme 46,03%
U . 8. Diagnostic neclar
'•' i;
t?
Total 126 de cazuri, 252 de ochi examinaţi.
în timp ce în 1938 blenoragia era cauza a 30,17% cazuri de
orbire, în 1955 blenoragia şi tuberculoza nu mai constituiau
de loc cauze ale orbirii, iar accidentele profesionale care duc
la orbire sînt inexistente, dat fiind complexul de măsuri de
protecţie a muncii în industria socialistă.
în schimb, consecinţele războiului sînt exprimate în pro-
centul mare de cazuri de orbire (46,03%) prin răniri, explozii
şi traumatisme.
Un fapt deosebit de semnificativ privind importanţa deter-
minismului social în deficienţele de vedere în România este
scăderea considerabilă a orbirii în prezent. Dar dacă cifra or-
birii a scăzut considerabil, se menţine ridicată cifra amblio-
pilor, care atinge procentul de 2—3/000. Menţionăm că acest
procent este similar celui întîlnit în ţările avansate ale Eu-
ropei, în România acest procent se explică prin faptul că cei
altădată condamnaţi la orbire, acum sînt trataţi şi salvaţi.
Aceşti subiecţi rămîn totuşi cu ambliopie de diferite grade.
1
D i a c o n e s c u, D. G., Studii asupra orbiţii şi cauzele ei la azilul
,,Vatra Luminoasă". In: voi. Teze române de oftamologie (1936—1938.).
2
Statistică făcută de noi la Şcoala specială „Vatra Luminoasă" din
Bucureşti, după fişele prezentate de serviciul medical al şcolii.
22
Datele statistice arată că în ţara noastră se petrece un pro-
ces analog: în domeniul surdomutităţii şi al hipoacuziei; des-
creşterea surdităţii, dar menţinerea sau creşterea hipoacuziei.
In domeniul oligofreniei, acţiunea determinismului social
capătă forme specifice, legate de complexitatea şi particula-
ţări ale lumii, şi îndeosebi în România, în ultimii douăzeci de
ani s-au obţinut rezultate importante în lichidarea surselor
lului de trai, contribuţia multilaterală a igienei sociale, lupta
împotriva neuroinfecţiilor care lezează profund şi ireversibil
celula nervoasă, legiferarea condiţiilor de naştere şi de muncă
în graviditate, prudenţă în folosirea unor medicamente. Me-
rită de asemenea subliniate cercetările de citogenetică umană
23,80% ^ întreprinse pe plan mondial în scopul descoperirii şi stăpînirii
structurii şi funcţiei celulei normale şi a celei deficiente. Cer-
cetările lui Levan şi Ti/o (1956) şi descoperirea existenţei a
46 de cromozomi în celula normală (şi nu 48, cum se credea
într-o vreme) şi mai ales descoperirea celui de-al 47-lea cro-
mozom exclusiv în celulele „idioţilor mongoloizi" etc. au o
mare însemnătate.
Asemenea cunoştinţe noi şi măsuri, ca şi altele aplicate în
ţara noastră pe fondul unor condiţii economice şi sociale tot
mai bune, au o contribuţie importantă în lichidarea principa-
lelor cauze şi consecinţe ale oligofreniei şi în tratarea aces-
teia. Totuşi, sîntem departe încă de a putea opri generarea
acestei grave deficienţe. Aşa cum arătam mai sus, unii fac-
tori^ cu acţiune specifică sînt chiar favorizaţi în condiţiile
unei civilizaţii tehnice înaintate. Dăm ca exemplu viteza cu
care pot fi transportate astăzi de pe un continent pe altul
o serie de viroze care lovesc tocmai copiii de vîrstă fragedă.
O gamă largă de neuroinfecţii pot leza masiv celula ner-
voasă, cu consecinţe grave asupra dezvoltării intelectuale. (Ca-
zul propagării rapide a formei de gripă Honk Kong din Asia în
Europa şi puternica ei acţiune nocivă asupra sistemelor bio-
logice la europeni, care sînt mai puţin rezistenţi la acest
virus).
Pe lîngă măsurile clasice de eradicare a agenţilor pato-
geni, este absolut necesară cercetarea de către geneticieni,
medici, psihologi, sociologi şi jurişti a problemelor eredităţii
Şi căsătoriei şi aplicarea de măsuri ferme în acest sens.
23
 (Din doi părinţi debili mintal s-au născut cinci copii, toţi de-
bili mintal; toţi au fost internaţi în institutul de specialitate.
Cazul de la Institutul Koszeg — R.P.U.). Este necesar ca to-
talitatea măsurilor sanitare, psihopedagogice şi juridice, de
profilaxie şi de recuperare, în toate deîicienţele, să urmă-
rească îndeaproape modificările surselor care generează de-
îicienţele şi dinamica acestora, accentul căzînd îndeosebi
asupra oligoireniei, a deficienţelor de comportament, a defi-
cienţelor motorii, a ambliopiei, a hipoacuziei etc.
Un alt aspect al problemei dinamicii deficienţelor îl con_
stituie, aşa cum am arătat mai sus, existenţa unui raport di-
rect între dezvoltarea rapidă a tehnicii şi a automobilismului
şi creşterea numărului anumitor deficienţe.
Filozofi, sociologi şi psihologi atrag atenţia asupra faptului
că civilizaţia, în accepţiunea dezvoltării materiale şi tehnice,
generează prin ea însăşi unele deficienţe, în lucrarea sa Ştiinţa
în istoria societăţii, filozoful J. D. Bernal atrăgea atenţia asupra
creşterii surmenajului şi a numărului accidentelor, cu
consecinţele lor, ca rezultat al unei civilizaţii din ce în ce mai
mecanizate 1 . Un elocvent exemplu în privinţa aceasta îl pot
oferi S.U.A. unde, de la apariţia automobilului, peste 15
milioane de oameni Şi-au pierdut viaţa în accidente, cifră cu
mult mai ridicată decît aceea a morţilor din toate războaiele
purtate de această ţară. Pe de altă parte, în timp ce rezistenţa
şi capacitatea psihicului uman sînt limitate, suprasolicitările
produse de excitanţii supraliminari şi de vitezele mereu sporite
în epoca noastră se înscriu pe o curbă ascen-/ dentă. Este
evident că progresele ştiinţei şi ale tehnicii moderne acţionează
multilateral asupra omului, dar pe lîngă binefacerile lor
incontestabile, creşte şi riscul unor traumatisme şi
microtraumatisme, îndeosebi la acei indivizi la care forţa,
echilibrul şi mobilitatea nervoasă sînt mai slabe.
Schimbarea raportului dintre om şi maşină şi automatizarea
continuă a proceselor de producţie face să crească ponderea
muncii psihice şi a controlului vizual (munca la tabloul de
comandă automatizată). Competiţia dintre om şi maşină face
ca indivizii cu o oarecare inerţie nervoasă, mai greu adap-
tabili, să fie eliminaţi din procesul de producţie. Acest feno-
1
B e r n a l, J. D., Ştiinţa în istoria societăţii. Bucureşti, Editura po
litică, 1964, p. 620. s • > . • ! • .
24
men atrage atenţia îndeosebi asupra cazurilor de orbire şi am-
bliopie, deci a cazurilor în care controlul vizual este diminuat
sau devine imposibil.
Complexitatea acestor factori şi implicaţiile lor asupra ca-
pacităţii de adaptare pot explica, între altele, creşterea numă-
rului de deficienţi motori, atît de natură centrală (cerebrală),
cît şi de natură periferică (boli vasculare, accidente, malfor-
maţii, amputări etc.).
Dacă considerăm gradul de adaptare şi de integrare sociala
drept criteriu esenţial în definirea oricărei deficienţe e de la
sine înţeles că acest criteriu e valabil nu numai pentru stabi-
lirea deficienţelor senzoriale şi intelectuale, ci şi a deficien-
ţelor de comportament, în deîicienţele de comportament, adap-
tarea individului poate îi tulburată atît în privinţa relaţiilor
interpersonale cît şi în relaţiile de grup, mergînd de la forme
simple de neadaptare individuală, la forme antisociale, care
pot pune în primejdie însăşi ordinea socială. Grija faţă de
problema deficienţelor de comportament a condus, în ţara
noastră, la dezvoltarea sistemului de profilaxie, la organizarea
asistenţei, a educării şi reeducării, la pregătirea profesională
a deficienţilor şi reintegrarea acestor deficienţi în viaţa so-
cială.
Realizări şi perspective în dezvoltarea defectologîei
(învăţămînt şi cercetare)
Vorbind despre realizările şi perspectivele conturate în
domeniul recuperării deficienţilor, trebuie să ţinem seama de
două componente ale problemei, ca fiind cele mai importante.
Prima o constituie 'Compensarea deficienţelor şi recuperarea
deficienţilor. Această acţiune trebuie să aibă la bază o con-
cepţie ştiinţifică, precum şi metode şi mijloace de realizare.
Cealaltă componentă — inerentă socialismului — o consti-
tuie atitudinea societăţii, în speţă umanismul, implicat în
concepţia noastră despre om şi îndeosebi în comportarea noas-
tră faţă de omul deficient.
înainte de 1948, în puţinele instituţii ce existau atunci în
Iară noastră pentru deficienţi, spiritul umanitar era manifestat
25

printr-o operă predominant filantropică, aşadar fără mijloace
alocate de stat pentru realizarea ei. Educaţia, care în parte se
confunda cu asistenţa unor infirmi, se desfăşura în azile şi în
puţinele şcoli speciale ce existau (11 instituţii şcolare). Lip-
seau cu desăvîrşire şcolile profesionale în care deficienţii s-ar
fi putut califica într-o profesiune pentru a se integra ca ele-
mente productive în viaţa socială, compensîndu-şi astfel mai
uşor, prin activitate, consecinţele deficienţei, în organizarea
procesului de învăţămînt lipseau planurile şi programele, lip-
seau manualele şcolare, cercetarea ştiinţifică era aproape
inexistentă, iar puţinele lucrări apărute transmiteau, în gene-
ral, experienţa din străinătate. Cu toate acestea, trebuie subli-
niate meritele unor înaintaşi care au luptat cu greutăţi imense
pentru înfiinţarea unor şcoli speciale, pentru generalizarea
unor metode ştiinţifice verificate de practică (V. Tasu, L Cio-
rănescu, D, Rusticeanu, Gh. Crăiniceanu, Gh. Marinescu ş.a.).
Aşa se explică faptul că avem şcoli speciale care şi-au săr-
bătorit de curînd un secol de existenţă (de exemplu, Şcoala
de surdomuţi din Focşani), precum şi faptul că, în legătură ou
unele deficienţe ca: surditatea, orbirea, oligofrenia etc. avem
idei şi practici înaintate, care nu şi-au pierdut nici pînă astăzi
actualitatea. Vom cita doar cîteva:
— statornicirea rolului primordial al educaţiei şi al acti
vităţii în recuperarea deficienţilor şi renunţarea la ideea de
azil;
—• metode şi tehnici adecvate pentru dezvoltarea vorbirii
orale la surzi;
— adaptarea pentru orbi a unui alfabet în relief ş.a.
Deşi înaintea reformei învăţămîntului din 1948 ideile şi
practicile valoroase din domeniul defectologiei şi învăţămîn-
tului special erau restrînse, ele au constituit şi continuă să
constituie o tradiţie de care s-a ţinut seama în cuceririle teo-
retice şi practice actuale.
Cucerirea fundamentală de după această reformă a consti-
tuit-o elaborarea bazelor ştiinţifice, care au statornicit o nouă
concepţie în abordarea şi tratarea tuturor problemelor de de-
fectologie.
Au devenit astfel posibile elaborarea şi adoptarea legilor şi
principiilor, a metodelor şi mijloacelor care servesc deîec-
tologiei, aceasta constituindu-se ca ştiinţă.
26
S-a trecut în aceşti ani la organizarea şi dotarea treptată
a unei largi reţele de şcoli şi instituţii, tot mai cuprinzătoare,
atît pentru şcolarizarea, cît şi pentru profesionalizarea defi-
cienţilor. Dacă în 1939 existau doar 11 unităţi şcolare pentru
orbi, surzi şi oligofreni, astăzi funcţionează peste o sută de
instituţii şcolare şi profesionale. S-au elaborat planuri de în-
văţămînt, programe şi manuale bazate pe o cunoaştere tot mai
aprofundată a naturii deficienţei şi a particularităţilor recu-
perării şi compensării, în scopul optimizării învăţămîntului
special au fost înfiinţate cursuri şi secţii universitare la Bucu-
reşti şi Cluj pentru pregătirea de cadre de specialitate, a luat
fiinţă sectorul corespunzător de cercetare ştiinţifică în cadrul
Institutului de cercetări pedagogice din Bucureşti, pentru toate
tipurile de deficienţe; au fost organizate la Bucureşti şi Cluj
institute postuniversitare pentru perfecţionarea cadrelor didac-
tice şi acordarea de grade didactice, au fost elaborate şi publi-
cate studii şi cercetări experimentale în ţară şi peste ho-
tare, s-au elaborat cursuri universitare, s-au realizat invenţii
şi inovaţii în scopuri compensatorii, a fost instituit doctoratul
şi acordarea titlului de doctor în defectologie, au fost organi-
zate schimburi de experienţă şi specializări. Acest vast pro-
gram a fost conceput şi înfăptuit după anul 1948, ca expresie
a unei atitudini noi faţă de om.
Structura învâţâmîntului special
In organizarea reţelei de şcoli şi instituţii consacrate edu-
cării şi profesionalizării deficienţilor trebuie să se pornească
de la ideea că recuperarea este un proces continuu de influ-
enţe sistematice, proces care trebuie să înceapă de foarte tim-
puriu. Pentru ca acest proces să conducă cu maximă eficienţă
la compensare şi recuperare, la baza influenţelor şi acţiunilor
cu deficienţii trebuie să stea ideea terapiei complexe asupra
organismului: terapia pedagogică, ergoterapia, psihoterapia, fi-
zioterapia, helioterapia, farmacoterapia etc. In acest sens, în
actuala organizare a învăţămîntului special, structura şi du-
rata şcolarizării este diferită întrucîtva de cea a copiilor nor-
mali, fiind adecvată, prin conţinutul său, concepţiei care stă
la baza compensării şi recuperării. Dăm în continuare struc-
27
 şi durata învăţămîntului pentru tipurile de şcoli din ţara
noastră: , — creşe;
— grădiniţe de copii pentru toate tipurile de deficienţe;
« — şcoli elementare pentru orbi, cu durata de 9 ani;
— şcoli elementare pentru ambliopi, cu durata de 9 ani;
— şcoli elementare pentru surzi, cu durata de 10 ani;
. — şcoli elementare pentru hipoacuziei, cu durata de 9 ani;
— şcoli ajutătoare pentru debilii mintal, cu durata de
8 ani;
— şcoli medii, cu durata de 5 ani;
— şcoli speciale profesionale şi tehnice, cu durata de 2—4
ani, pentru orbi, ambliopi, surzi, hipoacuziei, deficienţi motori,
debili mintal etc.;
— cămine-şcoală pentru imbecili, cu durata de 8 ani.
In căminele-şcoală accentul cade pe însuşirea unor profe-
siuni elementare, dat fiind caracterul limitat al posibilităţilor
generale ale imbecililor.
— cămine-spital pentru idioţi (idioţii sînt nerecuperabili);
— cabinete logopedice şi centre logopedice interşcolare
pentru corectarea deficienţelor de vorbire. Cabinetele logope
dice funcţionează pe lîngă policlinici, iar centrele logopedice
interşcolare funcţionează pe lîngă unele şcoli generale, pen
tru copiii fără alte deficienţe, şi în unele şcoli speciale pen
tru copiii care au asociate la deficienţa primară şi tulburări
de vorbire;
— pentru copii cu deficienţe motorii, dar normali ca inte
lect, şcolarizarea nu diferă, în genere, de cea a copiilor nor
mali, cu deosebirea că li se aplică unele metode şi procedee
pedagogice adecvate naturii deficienţei motorii. Amplasarea
şcolilor, a preventoriilor şi a locurilor de muncă este bine să
se facă în zone geografice şi climaterice corespunzătoare indi
caţiilor de tratament şi de recuperare; la munte, la mare şi în
zone economice adecvate profesiunilor exercitate de diferitele
categorii de deficienţi motori stabilizaţi.
Cu toată că în actuala formă de organizare, precum şi în
conţinut învăţămîntul special şi instituţiile aferente s-au înre-
gistrat progrese evidente în educarea şi integrarea socială a
deficienţilor de toate tipurile, totuşi marile transformări so-cial-
economice şi culturale care au avut loc după anul 1948
28
impun cu necesitate o serie de transformări care să pună de
acord întreaga problematică a educării şi integrării sociale a
deficienţilor cu transformările şi cuceririle economice, sociale
şi culturale din acest interval din ţara noastră.
Care sînt aspectele fundamentale care determină
în prezent reorganizarea de structură şi conţinut
a procesului de educare şi integrare
a deficienţilor
Faţă de orientarea actuală a şcolii româneşti către o mai
strînsă legare de practică, structura învăţămîntului special nu
poate rămîne indiferentă, dat fiind rolul esenţial al practicii,
al activităţii şi al muncii în procesul de compensare şi inte-
grare socială în toate tipurile de deficienţe. (De această pro-
blemă ne vom ocupa mai pe larg în Capitolul II).
Această orientare impune, aşadar, unele transformări în
înseşi structura şi conţinutul acestui învăţămînt.
Este necesar ca perioada de trecere prin şcoala generală şi
cea profesională sau tehnică a deficienţilor să fie redusă cu
l—2 ani faţă de durata actuală. Acest fapt are implicaţii, aşa
cum vom vedea, atît asupra capacităţii de recuperare, cît şi
asupra producţiei.
Preconizăm în acest sens ca deficienţii să fie cuprinşi de
foarte timpuriu (de la vîrsta de 1 an) m creşe, fapt ce ar con-
tribui la dezvoltarea multilaterală (şi în sensul compensării)
a proceselor psihice, cu atît mai mult cu cît în perioada de la
l la 3 ani are loc elaborarea celor rnai importante procese şi
activităţi ale psihicului.
Trecerea de la creşă la grădiniţă, de la grădiniţă la şcoala
generală (cu o durată de 8 ani) şi apoi la şcoala profesională
(de 2 ani) ar permite reducerea cu 2—3 ani a duratei de şcola-
rizare, ceea ce ar fi în folosul deficientului şi al producţiei.
In concepţia noastră, această scurtare a duratei de şcola
rizare este favorizată, compensată, ptrin perioada de creşă,
care în prezent nu există şi care, sub aspectul compensării şi
al recuperării, are un rol imens. •• : :;.':>- .
29
 Aşadar, important esle nu să prelungim şcolarizarea, căci
durata, de la vîrsta de 14—17 ani încolo, de exemplu, în-
seamnă incomparabil mai puţin în realizarea unei compensări
şi recuperări decît perioada de la l la 3—4 ani, cînd practic
se constituie în mare măsură viata psihică.
Pentru a ilustra sistemul preconizat de noi în comisia con-
stituită la Ministerul Educaţiei şi Invătămîntului, prezentăm
Schema cu proiectul noii structuri a învăţămîntului special

i
general şi tehnic-proiesional al deficienţii de vedere.
Orientarea spre activitatea practică, spre muncă, abia din
şcoala generală se pare că duce uneori la subestimarea rolu-
lui muncii, la considerarea ei pur şi simplu ca scop în sine, şi
nu ca mîjloc. Analiza pe care o consacram acestui aspect la
capitolul despre compensaţie arată faptul că o asemenea răs-
turnare de sens a muncii la deficienţi poate conduce la
decompensate şi nu la compensarea deficientei.
Corelat acestei orientări ne apare şi raportul dintre volu-
mul de cultură generală şi cel de cultură tehnologică în cla-
sele mai mari din şcoala specială generală şi şcoala specială ^ §&
profesională. So ^ v$
Ar fi o gravă eroare să se tragă concluzia că o mai mare
pondere a activităţilor practice, îndeosebi în şcoala profesio- isj s xl
nală, trebuie să se facă prin eliminarea culturii generale.
O formaţie armonioasă, multilaterală nu se poate concepe l IU
astăzi fără un echilibru între cele două forme de pregătire, cu ^•- G ÎSi
o anumită preponderentă în şcoala profesională a culturii
tehnologice.
Un alt aspect care va trebui să ne preocupe în această eta- 1 ^
pă de optimizare a structurii, a coordonării şi conducerii aces-
tui învătămînt este acela al dependentei lui.
Acum învăţămmtul special general ţine de Ministerul
ÎS
Educaţiei şi învăţămîntului; învăţămîntul profesional şi tehnic
ţine de Ministerul Muncii, iar reeducarea deficienţelor de
comportament ţine de Ministerul de Interne. Pe lîngă unele

l
avantaje, această împărţire a învăţămîntului special prezintă
şi greutăţi care afectează conţinutul şi scopul său.
Lipseşte astfel unitatea şi continuitatea în procesul con
tinuu şi progresiv al educării şi compensării, începînd cu
creşa, continuînd cu grădiniţa de copii şi încheind cu însuşi
rea unei profesiuni. •

30
 De asemenea, este inevitabil îngreuiată coordonarea acţiu-
nilor, a metodelor şi procedeelor educative impuse de modul
cum evoluează deficienţa pe parcursul unei perioade atît de
lungi şi plină de modificări psihofiziologice (pe la l—18 ani).
în acest sens, gruparea la un singur departament a între-
gii probleme a deficienţilor ar duce la o mai bună organizare
a reţelei, cuprinzînd îndrumarea metodică şi controlul, coor-
donarea cercetării ştiinţifice, coordonarea elaborării de mate-
riale didactice şi construirea de aparate compensatorii şi de
protezare. Colaborarea cu Ministerul Sănătăţii s-ar referi la
recuperarea medicală a deficienţilor, colaborarea cu Ministe-
rul Muncii ar avea în vedere problemele profesionale şi pla-
sarea deficienţilor în unităţi de producţie. Respectivul depar-
tament ar ţine legătură cu institutul de expertiză a capacităţii
de muncă, precum şi cu alte instituţii care participă la recupe-
rarea deficienţilor, ca: Institutul de sociologie, Institutul de
igienă, instituţiile juridice pentru delicvenţi minori etc. în-tr-
un asemenea sistem unic şi unitar, dezvoltarea reţelei de
şcoli şi de instituţii de recuperare ar trebui să urmărească
îndeaproape dinamica deficienţelor, profilîndu-se şi reprofi-
lîndu-se în raport cu schimbarea necesităţilor.
Cercetarea ştiinţifică în cele trei mari centre universitare
din ţară: Bucureşti, Cluj şi Iaşi, acoperă o problematică va-
riată, teoretică şi aplicativă pentru toate tipurile de deficienţe.
Se poate afirma că, în genere, cercetarea ştiinţifică are un
aport apreciabil la progresele înregistrate în munca cu defi-
cienţii din ţara noastră. Dar dacă aspectele teoretice sînt mai
larg reprezentate -pentru toate deficienţele în studiile şi cer-
cetările elaborate, aspectele aplicative moderne sînt mai puţin
abordate şi realizate. Cercetarea experimentală ar trebui să
dispună de laboratoare moderne pentru experimentarea şi con-
struirea de modele electronice şi proteze electronice şi ciber-
netice pentru toate tipurile de deficienţi. Menţionăm că unele
realizări de traductori sînt mai curînd rezultatul pasiunilor
individuale (modelele unicate electronice) în cercetare şi
elaborare. O mai organizată experienţă şi realizări concrete
de serie avem în domeniul protezării (auditive şi în deficienţe
motorii). Este necesar ca atît problemele teoretice cit şl ela-
borarea de mijloace — modele — electronice să fie abordate
cu îndrăzneală, astfel ca ideile noi, ipotezele şi soluţiile noi
din electronică, genetică, biochimie etc. să dezvolte actuala
teorie şi practică defectologică. Experienţa ne arată că intro-
ducerea unor astfel de elemente noi din tehnică, îndeosebi
prin aparatura cibernetică şi electronică în domenii ca surdi-
tatea, orbirea, deficienţele motorii etc., determină o adevă-
rată revoluţionare a clasicelor metode de educare. (De exem-
plu, amplificatoarele electronice în hipoacuzie, modele elec-
tronice pe bază de biocurenţi, traductori electronici sau radar
pentru orbi etc.).
Ideea unor transferuri şi echivalări între copilul normal
şi copilul deficient, aşa cum apare pe alocuri în unele lucrări
şi manuale străine, credem că trebuie abandonată. Este nece-
sar ca în cercetarea ştiinţifică teoretică şi aplicativă să se
adopte o optică proprie, care să presupună diferenţieri şi spe-
cificitate in conţinut şi metodă.
Actuala dezvoltare a învăţămîntului special prin licee şi
şcoli tehnice, unde apar materii noi, cu un nivel sporit de di-
ficultate, impune pregătirea de matematicieni, fizicieni, chi-
mişti şi tehnologi cu cunoştinţe temeinice în domeniile defec-
tologiei. Probabil că într-un viitor apropiat actuala formă de
pregătire de specialişti la Cluj şi la Bucureşti va trebui com-
pletată şi cu alte forme (cursuri şi secţii), care să răspundă
mai adecvat noilor cerinţe de specialişti şi specializări. Acest
fapt este de o deosebită importanţă şi el trebuie să constituie
un obiect de cercetare ştiinţifică, nu numai o problemă de or-
ganizare.
Un accent deosebit în cercetare va trebui pus în continuare
pe problema integrării sociale a deficienţilor, cu aspectele ei
esenţiale: compensarea deficienţei şi profesionalizarea. Ca
element de cataliză este necesară cercetarea multilaterală a
terapiei complexe şi a unor metode noi de aplicare a aces-
teia.
în sfîrşit, diversificarea cercetării pe o problematică atît
de vastă va trebui sd unifice totuşi eforturile spre integrări
Şi sinteze eficiente, care să devină instrumente practice de
lucru pentru acele instituţii de decizie care elaborează, tra-
sează direcţiile de organizare în acest domeniu, în acest mod,
cercetarea ştiinţifică îşi va dovedi şi mai clar eficienţa.

CAPITOLUL A s p e c te te o re tic e ş i p ra c tic e
a le a d a p tă r ii c o m p e n s a to rii
Importanţa (fenomenului compensării Teorii
unilaterale asupra compensării Bazele ştiinţifice
ale fenomenului compensării: principii,
mecanisme, mijloace Contribuţia activităţii
practice şi direcţiile de or-ganizare şi de
metodică în compensarea şi integrarea socială a
deficienţilor
ic
Organismul uman dispune de imense posibilităţi energe-
tico-funcţionale pe care le poate mobiliza în lupta cu conse-
cinţele deficienţelor, pentru a se echilibra şi a se adapta com-
pensator la cerinţele în continuă schimbare ale mediului, ale
activităţii şi producţiei.
Principiul (legea) compensaţiei caracterizează întreaga
mobilizare şi utilizare a resurselor sistemului biologic, pre-
cum şi dinamica echilibrării sale, atît în condiţiile unei exis-
tenţe normale, cît mai ales în condiţii critice ale organismului.
Acest fapt decurge din complexitatea deosebită a organis-
mului viu şi din eterogenitatea stărilor lui de necesitate, la
care se adaugă eterocronia maturizării diferitelor organe şi
funcţii.
Compensaţia ca act realizat exprimă în cel mai înalt grad
ultrastabilitatea sistemului biologic, care atinge cele mai
înalte valori în creierul uman; astfel, din elementele relativ
34
instabile, uşor perturbabile, se obţine un sistem cu o mare
rezistenţă la perturbaţii, cu o mare plasticitate şi cu o foarte
m are mobilitate. Dacă în condiţii normale astfel de calităţi
sînt canalizate într-un anumit mod de utilizare şi de echili-
brare, în condiţiile tulburării sau distrugerii unor componente,
compensaţia se defineşte tocmai prin capacitatea sistemului
de a se autoreconstitui structural şi funcţional. Acest fenomen
se poate realiza sub trei forme: regenerarea organică (auto-
tomia cozii şi refacerea ei la şopîrlă), precum şi regenerarea
unor ţesuturi din sistemele organismului uman: vicarierea
(suplinirea) şi restructurarea funcţională (vom reveni asupra
acestor forme la capitolul referitor la mecanismele fenomenu-
lui compensator).
Modul cum funcţionează fenomenul compensator la unele
animale, şi mai ales la om, pare de-a dreptul uimitor. Este
cunoscut exemplul celor două oarbe surdomute, devenite
celebre prin lucrările lor: Hellen Keller din Boston şi O/ga
Skorohodova din Moscova. Optimismul, lucrarea Hellenei
Keller şi Cum percep lumea exterioară, lucrarea Olgăi Skoro-
hodova, prezintă o deosebită importanţă nu numai pentru
beletristică, ci mai ales pentru ştiinţă. Aceste lucrări ne intro-
duc în fenomenele subiective, mai greu de explorat, ale psi-
hicului uman care pierde deodată cei trei analizatori princi-
pali: vizual, auditiv şi verbal-motor. Ele demonstrează tot-
odată valoarea compensării, a mecanismelor şi metodelor de
elaborare a acesteia. Dar fenomenul de adaptare compensato-
rie este prezent în toate tipurile de deficienţe, avînd specifici-
tatea şi limitele sale. Cazurile de care ne-am ocupat (de or-
bire, de ambliopie, de oligofrenie şi de deficienţi motori) con-
firmă particularităţile acestui fenomen şi toate implicaţiile
sale. Astfel, elevul T.F., cu ambele mîini amputate, îşi elabo-
rează transferul funcţiilor mîinii drepte la picior, reuşind să scrie
şi să deseneze cu o deosebită acurateţe. Alt caz se referă la
subiectul O.G., imbecil, care realizează calcule în matematică,
depăşind specialişti din acest domeniu prin unele din
Performanţele sale. în acest caz, noi am orientat cercetarea
fenomenului compensator spre studierea bazelor biochimice,
conform cu noua teorie biochimică asupra rolului substanţe-
35
lor fosfolipide la baza memoriei (a învăţării)1. Parţial ipote-
tică sau experimentată, această teorie deschide noi perspec-
tive în înţelegerea fenomenului compensator în astfel de
cazuri, ca şi în oligofrenie.
în orbire, fenomenul compensator poate fi pus în evi-
dentă prin contribuţia unor oameni de ştiinţă, profesori, scri-
itori, care şi-au pierdut vederea în perioade diferite ale vieţii
lor dar realizările lor în ştiinţă şi cultură s-au impus: Louis
Brailîe, Pierre Willwy, N. Ostrovski, B. I. Kovalenko, Filip
Naia şi alţii.
în domeniul producţiei materiale orbii îşi pot însuşi peste
400—500 de operaţii componente ale unor profesiuni mecani-
zate, semiautomate şi automate. Aceste exemple arată rolul
deosebit de important pe care îl are fenomenul de adaptare
compensatorie la om.
Dacă sistemul nervos central dispune de asemenea resurse
compensatorii, este important de văzut cum anume, în condi-
ţiile activităţii, ale educaţiei şi muncii, se pot crea noi căi şi
noi mijloace compensatorii, atît pe calea vicarierii (a supli-
nirii), cît şi pe calea restructurării schemei funcţionale.
Teorii unilaterale asupra compensaţiei
Fenomenul complex de restabilire şi readaptare este de-
scris în lucrările de fiziologie şi psihologie sub denumirile:
compensaţie, exersare, substituire, vicariere, restructurare,
suplinire etc.
El a format obiectul cercetărilor a diferiţi fiziologi, medici şi
psihologi, ca: P. Janet, L P. Pavlov, A. Bethe, S. Freud, A.
Adler, E. A. Astratian, A. R. Luria şi alţii.
1
Interpretations et nouvelles solutions psychologiques et biochimiques
dans le probleme de l'enseignement et de la compensation chez Ies
oligophrenes „grands calculateurs". în: „Bulletin de psychologie", nr. 274
XXII, 5—6, Paris, decembrie 1968.
Cu toate acestea, Pavlov observă că acest principiu (al
compensaţiei) este insuficient apreciat şi nu este încă formu-
lat în mod clar1.
Mai mult: unele teorii, prin caracterul lor neştiintific sau
unilateral, au evidenţiat de-a lungul timpului puncte de ve-
dere discutabile, controversate, fără a contribui la explorarea
teoretică şi practică a domeniului compensaţiei (psihanaliza,
supracompensarea etc.).
Abordarea ştiinţifică a problemei compensaţiei nu se poate
face decît pe baza clarificării poziţiilor teoretice, a princi-
piilor care trebuie să orienteze metodele şi procedeele de
educare, precum şi concepţia de elaborare şi de construire a
aparatelor compensatorii electronice şi cibernetice, care în
epoca noastră modelează şi protezează funcţia pierdută sau
lezată.
Istoria cercetărilor în acest domeniu, cu aplicaţii în prac-
tică, arată că au existat o serie de teorii — îndeosebi în pri-
vinţa orbirii — care au interpretat în mod unilateral fenome-
nul compensării, nereuşind să uşureze consecinţele acestei
deficiente grave.
în problema interpretării fenomenului orientării orbilor în
spaţiu, de exemplu, s-au acreditat în tiflopedagogia din tre-
cut unele teorii, între care cităm teoria acustică, teoria presiunii,
teoria termică precum şi teoria unui „al şaselea simţ". Teoria
acestui „simt special al obstacolelor" este legată, pe drept
sau pe nedrept, îndeosebi de lucrările lui P i e r r e V i 11
e y.
O altă teorie cu o largă circulaţie în privinţa compensării
orbirii este teoria vicariatului, în sensul de „suplinire", „sub-
stituire", „exersare", „compensare". Trebuie reţinut însă că
în trecut această teorie a prezentat unele limite, determinate
de înseşi limitele fiziologiei şi psihologiei din acea vreme. In
prezent progresele în psihofiziologia sistemului nervos cen-
tral, şi în speţă a analizatorilor, au elucidat rolul periferiei şi
al centrului în unitatea şi interacţiunea lor. Limitarea ponderii
fenomenului compensator îndeosebi la funcţia organelor de
simt a făcut ca vicariatul în această accepţiune să-şi îngus-
teze conţinutul.
J
A s r a t i ia n, E. A., Adaptarea compensatorie a sistemului nervos.
In: învăţătura lui l. P. Pavlov in medicina teoretică şi practică, Bucureşti,
Editura ştiinţifică, 1957.
37
1
Un alt argument care consideră discutabilă astăzi poziţia
vicariatului este formulat de fiziologia modernă (T. R u c h şi
J. Ful ton), în sensul că este puţin probabil ca acele căi şi
arii corticale care mai înainte nu au controlat un muşchi,
oarecare să facă acest lucru după apariţia unei leziuni1.
Absolutizarea unei astfel de dezvoltări unilaterale atrăgea
după sine o serie de greşeli îndeosebi în orientarea şi înca-
drarea în muncă a oamenilor lipsiţi de vedere.
Se ştie, de exemplu, că profesiunea de muzician era consi-
derată printre cele mai accesibile orbilor, plecîndu-se de la
ideea, că auzul s-ar dezvolta cu precădere, datorită pierde-
rii văzului. O serie de cercetări şi experimente întreprinse de
noi, ca şi evidenţa practică a orientării profesionale la orbi
arată că la unii subiecţi deficienţa de vedere este conjugată
cu deficienţa de auz şi că o asemenea suplinire nu se poate
generaliza.
Aşa cum arătam mai sus, în psihologia şi psihopatologia
din trecut compensaţia a fost abordată şi de pe poziţiile al-
tor teorii şi metode, cel puţin discutabile, ca psihanaliza 2
(S. F r eu d), supracompensarea (Alfred A dl e r) ş.a.
De o largă circulaţie s-a bucurat teoria lui Alfred Adler,
care a introdus principiul compensaţiei în tratarea psihologică
a persoanei (psihologia individuală)3. El a transferat însă la
starea normală unele concluzii clinice, afirmînd că dezvol-
tarea psihică nu este altceva decît o compensare, sau, după
termenul introdus de el, o supracompensare.
Mobilul compensării şi al supracompensării, după A. Adler,
are două direcţii: prima o constituie voinţa de putere şi
instinctul de putere, iar cealaltă, sentimentul de inferioritate
(acesta ar duce la exaltarea personalităţii în sensul compen-
sării). Defectele constituţionale, precum şi alte stări analoage
ale copilului — scria A. Adler — fac să apară un sentiment
de inferioritate care impune compensarea în sensul unei exal-
tări a sentimentului personalităţii. Forţele compensaţiei creea-
ză dispozitive interne în acest scop. Subiecţii inadaptaţi (defi-
cienţi fizici sau cu malformaţii congenitale, n.n.) prin efortul
1
Ruch, T. F u M o n, J., Fiziologie medicală şi biofizică. Bucureşti,
Editura medicală, 1967, p. 373.
2
Freud, S., Introduction ă Ia psychanalise. Paris, Payot, 1968.
3
Delay, J., Pi c ho t, P., Abrege de Psychologie, Paris, 1964.
38
lor de a-şi compensa inferioritatea, depăşesc uneori scopul
acesta, realizînd ceea ce el numeşte supracompensare1. In
acest mod s-ar explica performanţele realizate de astfel de
indivizi. Realităţile ne arată că aceste teorii nu au reuşit, în
genere, să aducă elemente noi, eficiente, care să influenţeze
metodele şi procedeele compensatorii şi de recuperare în
domeniul deficienţelor.
Progresele actuale, teoretice şi practice, din acest domeniu
sînt legate, pe de o parte, de concepţia dialectică-deterministă
în fiziologie şi psihologie, precum şi de noile cuceriri din
domeniul ştiinţei şi tehnicii (al ciberneticii şi al modelării
feed-backului etc.). '
Bazele ştiinţifice ale fenomenului compensării:
principii, mecanisme, mijloace
•iV ?
Restabilirea componentelor afectate ale personalităţii
deficientului impune cu necesitate restructurarea integrativă —
unitară în acest proces a factorilor biologic, fizic, biochimic,
psihologic, moral etc. De aceea, în organizarea şi planificarea
procesului compensator vom opera cu principii şi legi din
domeniile implicate, între care cităm: principiul integrării si
ierarhizării, principiul activismului (ca factor esenţial de „ca-
taliză"), principiul unităţii, principiul analizei şi sintezei şi
altele. Intrucît compensarea nu se poate realiza decît prin
exerciţiu şi învăţare, în desfăşurarea acestui proces vor ac-
ţiona, de asemenea, o serie de principii pedagogice, din didac-
tică şi din teoria educaţiei, cum sînt principiul intuiţiei, prin-
cipiul sistematizării, principiul gradării sarcinii de la simplu
la. complex etc.
Principiul integrării şi ierarhizării stă la baza caracterului
pluridimensional, plurinivelar al organizării, propriu sisteme-
lor vii. Prin intermediul acestui principiu se stabilesc, după
anumite criterii de eficienţă, raporturi dinamice de subordo-
nare, comutare, succesiune, substituţie, sincronism între dife-
1
19
36, p.Dr.
49. Adler, Alfred, Le temperament nerveux. Paris, Payot,
39
ritele unităţi ale comportamentului. Astfel, integrarea şi ierar-
hizarea asigură, pe de o parte, unitatea de ansamblu a com-
portamentului (condiţie necesară a echilibrării cu mediul), iar
pe de altă parte, ele lărgesc sfera disponibilităţilor de decizie
şi alegere în situaţii variabile. La om, configuraţia, ierarhia
planurilor, a componentelor, este condiţionată de raporturile
cu mediul social (aici acţionează principiul determinismului
social).
Mediul social este prin natura sa factorul care exercită o
influenţă reglatoare expresă, în sensul modelării active asu-
pra structurilor tulburate, lezate, ca şi asupra structurilor
comportamentale.
Extinzînd sfera noţiunii de mediu social şi a influenţelor
acestuia, trebuie să includem aici deopotrivă şi influenţele
implicite, adică acele influenţe organizate sistematic sub for-
ma învăţării, a exerciţiului, a activităţii şi muncii.
în ansamblul lor, aceste influenţe descriu direcţia, orien-
tarea integrării şi ierarhizării, (la orb, de exemplu, integrarea
motricitatii auzului şi tactului prevalează asupra mirosului şi
gustului).
Corelat integrării şi ierarhizării, principiul determinismului
statorniceşte raporturile şi particularităţile acestor raporturi
dintre factorul obiectiv şi cel subiectiv, dintre cauzele externe
şi condiţiile interne. Dacă totdeauna cauzele externe acţio-
nează prin condiţiile interne, înseamnă că problema compen-
sării şi a recuperării în oricare deficienţă nu poate fi rezolvată
numai pe baza realităţilor externe, chiar dacă acestea ar fi
în totalitatea lor foarte bine organizate. Tot atît de importante
sînt condiţiile interne ale subiectului, ele mediind, de fapt,
influenţele obiective, externe. In acest caz reuşita compensării
şi a integrării sociale a deficienţilor este condiţionată şi de
totalitatea factorilor individuali, subiectivi, care mediază
sistemul de influenţe organizate sau întîmplqtoare. între aceşti
factori cităm: natura şi gradul deficienţei, potenţialul biolo-
gic şi psihic ereditar de care dispune deficientul, vîrsta, gra-
dul de cultură, nivelul de elaborare a fenomenului compensa-
tor etc. Datorită acţiunii cauzelor externe, factorul intern
este permanent influenţat şi modificat, ceea ce permite re-
structurarea schemei funcţionale a analizatorilor râmaşi nor-
mali, un proces continuu de adaptare prin mecanisme, metode
40
• procedee care în cele din urmă realizează, în funcţie de
necesităţi, un echilibru cu factorii determinanţi.
Tot atît de importantă este situarea pe poziţii deterministe
atunci cînd interpretăm apariţia unor deficienţe şi restrîn-
qerea altora în împrejurări în care aparent nu ar exista o
astfel de condiţionare. Tot pe poziţii deterministe ne situăm
cînd dorim sa surprindem unele cauze ascunse ale deficien-
telor şi să organizăm ştiinţific sistemul de măsuri pentru ame-
liorarea sau lichidarea lor. Astfel, în societatea socialistă,
datorită complexului de condiţii social-economice în plin
progres, existenţa unor tipuri de deficienţi (deficienţi motori,
deficienţi de comportament etc.) apare ca un fapt contradicto-
riu. Numai o analiză ştiinţifică, deterministă, permite descope-
rirea cauzelor existente în contextul specific al civilizaţiei
contemporane. Trebuie avută în vedere nu numai acţiunea
feed-backului pozitiv, dar şi acţiunea feed-backului negativ,
privite prin prisma concepţiei noastre despre om, cît şi ceilalţi
factori care determină raporturile dintre subiectiv şi obiectiv.
Principiul activismului este necesar să fie considerat ca
fundamental în procesul de elaborare a fenomenului compen-
sator, atît sub forma vicarierii, a substituirii, cît şi a restruc-
turării schemei funcţionale. Valoarea acestui principiu este
confirmată practic atît de rezultatele obţinute în compensarea
şi recuperarea deficienţilor prin metoda ergoterapie! (acti-
vism psihofizic), cît şi pe calea exerciţiului, a activităţii în
genere, a învăţării. Astfel, diferitele supliniri şi restructurări
funcţionale în sistemul nervos central se realizează în depen-
denţă de trebuinţele care apar în procesul activităţii specific
umane, în muncă, în producţie. Treptat, restructurările dina-
mice din sistemul nervos central, prin trecerea în prim plan
a unor analizatori în locul celui pierdut sau lezat, iar în plan
secundar a altor analizatori (la orbi, în prim plan tactul, miş-
carea, auzul, vibraţiile, iar în plan secundar, gustul, mirosul)
favorizează perfecţionarea analizei, a diferenţierilor şi sinte-
zei în analizatorii implicaţi, constituirea unor dominante şi
subdominante psihofiziologice. Astfel percepţiile, reprezentate,
gîndirea, emoţiile şi sentimentele îşi dezvoltă calităţi noi,^
care suplinesc tot mai adecvat şi mai bogat datele din
analizatorii pierduţi sau lezaţi. Principiul activismului se con-
astfel cu ideea ,de etape, de durată, de timp. Compensa-
nu este aşadar un fenomen care se elaborează spontan.
41
 Acţionînd, muncind, învăţînd, omul deficient dobîndeşte
cunoştinţe, îşi formează deprinderi în condiţiile date ale defi-
cientei, lărgindu-şi considerabil conţinutul vieţii psihice. Trep-
tat, prin încercări izbutite şi erori, deficientul îşi formează
procedee compensatorii individuale care, în baza principiului
economiei forţei, a locului şi timpului, tind spre automatizare.
Se poate aiirma că în afara activităţii şi a muncii, nu
există şi nu poate exista adaptare compensatorie.
Principiul unităţii constituie condiţia esenţială a integri-
tăţii psihofizice a personalităţii. Principiul unităţii realizează
integrarea, echilibrul şi armonia stărilor fizice, psihice şi
morale. Sînt cunoscute consecinţele alterării principiului uni-
tăţii şi în arhitectonica personalităţii în diversitatea compo-
nentelor şi a nivelelor sale, cînd tulburarea unei componente
sau a unui nivel conduce la dezintegrarea sau tulburarea în-
tregului. De exemplu, în schizofrenie, în oligofrenie, în surdi-
tate etc., tulburarea devine generală şi generalizată, cu toate
că leziunea ar aparţine numai unuia din elemente. Putem
exemplifica aceasta la surditate, deşi aserţiunea noastră ar
putea părea aici mai puţin convingătoare. Pierderea auzului
de timpuriu duce în mod inevitabil şi la pierderea vorbirii.
Pierzîndu-se vorbirea, se pierde capacitatea de a integra şi
generaliza datele cunoaşterii lumii obiective şi, prin urmare,
este afectată grav dezvoltarea psihică generală.
Ideea de unitate în diversitate deschide noi perspective
în explorarea consecinţelor primare ale deficienţei, cît şi a
ecoului pe care acestea îl au asupra întregului, în interacţiu-
nea ce există între parte şi întreg.
Ideea de unitate, de interacţiune, de dialectică, tratată ca
principiu, trebuie să fie corelată cu analiza şi sinteza. Analiza
este într-un anumit sens operaţia de identificare a torentului
de informaţii sosit la scoarţă din cele mai variate surse şi de
natură variată, în timp ce sinteza este operaţia care unifică
şi simplifică, schematizînd aceste informaţii conform princi-
piului economiei, creîndu-se sisteme integrative şi elaborîn-
du-se scheme generalizatoare.
Principiul analizei şi sintezei, în condiţiile diferitelor defi-
cienţe, interesează îndeosebi prin modalităţile în care se
elaborează aceste două activităţi unitare. Avem în vedere
îndeosebi particularităţile analizei şi sintezei la debilul min-
tal şi la imbecil, unde afecţiunile scoarţei cerebrale influen-
42
tează prin aceste activităţi deficitare nu numai procesul de
cunoaştere, ci şi celelalte componente psihofiziologice şi ac-
tivităţi pedagogice. Determinate de natura analizei şi sintezei,
In toate deficienţele se pune problema metodelor şi procedee-
lor pedagogice compensatorii. Astfel de probleme, adecvate
însă naturii deficienţei, se pun şi la orbii care sînt normali din
punct de vedere psihic, iar lipsa văzului este suplinită predo-
minant de pipăit sau de auz. Nu numai conţinutul analizei şi
sintezei tactile ne interesează în acest caz, dar şi forma şi
durata în care se desfăşoară analiza şi sinteza tactilă, în com-
paraţie cu analiza şi sinteza vizuală.
Cele cîteva principii expuse aici, deşi într-o manieră sin-
tetică, exprimă totuşi în esenţă concepţia ştiinţifică contem-
porană care fundamentează legic fenomenul de adaptare com-
pensatorie şi de integrare socială a deficienţilor în viaţă.
O analiză aprofundată a mecanismelor compensării trebuie
să plece de la clarificarea celor trei noţiuni care în practică
sînt insuficient diferenţiate sau uneori se confundă: recupe-
rarea biologică (medicală), compensarea şi recuperarea so-
cială. Această distingere este cu atît mai necesară cu cît ea
nu este o chestiune de formă (de limbaj), ci de conţinut,
angajînd legi specifice, mecanisme, metode şi procedee dife-
rite, precum şi instituţii diferite.
Compensarea ca fenomen interior psihofiziologic de re-
structurare a schemei funcţionale, de substituţii, de comutări
nervoase şi autoreglări este în general precedată de recupe-
rarea 'biologică-medicală a organelor şi funcţiilor lezate sau
pierdute.
Pentru recuperarea biologică se foloseşte un sistem de in-
tervenţii medico-chirurgicale, de terapie complexă, de educa-
ţie fizică medicală şi protezare.
Dacă în această etapă critică pentru organism, imobiliza-
rea sau repaosul total trebuie să primeze, în a doua etapă
sau, în unele cazuri, concomitent cu aceasta, în procesul com-
pensării trebuie să primeze activitatea, mişcarea organului sau
a organismului, un activism integral, care este condiţia esen-
ţială a restructurării fizice, psihice şi morale.
Deşi recuperarea biologică poate precede în timp proce-
sul compensator, în unele cazuri ele se pot desfăşura concomi-
g
nt, în raport cu natura deficienţei şi cu unii factori implicaţi.
43
 Recuperarea relativă a unui braţ amputat, de exemplu,
poate să se realizeze printr-o pensă sau o proteză, dar com-
pensarea funcţiei braţului pierdut este un proces de exerciţiu,
de învăţare, de elaborare a unei noi scheme funcţionale în
biomecanica organismului, un proces de durată, de readap-
tare şi de echilibru în noile condiţii.
Evoluţia acestui proces caracterizat prin flux şi reflux, în
care intervenţiile exterioare se reflectă prin condiţiile interne
ale organismului, se termină în genere printr-un proces adap-
tativ de nivele diferite, prin ceea ce noi numim recuperare
socială.
Recuperarea socială implică drept scop final integrarea în
viaţa socială prin practicarea unei profesiuni şi echilibrarea
morală a personalităţii. Ea presupune realizarea recuperării
biologice, precum şi compensarea funcţională şi morală a
deficientului. O asemenea complexitate a conţinutului e con-
diţionată de diferenţierea metodelor, a procedeelor de lucru,
precum şi de diviziunea muncii şi a colaborării dintre spe-
cialişti.
Dacă în recuperarea biologică-medicală un rol predomi-
nant îl au metodele medicale-chirurgicale,:în compensare şi în
recuperarea socială rolul predominant revine procesului învă-
ţării, deci pedagogului, psihologului şi tehnicianului (pentru
protezarea tehnică şi electronică).
Principiile şi legile prezentate mai sus au o valoare gene-
rală în toate deficienţele, putînd acoperi total sau parţial atît
recuperarea biologică, compensarea, cît şi recuperarea socială:
mecanismele prin care se realizează aceste procese sînt însă
diferite, avînd specificitatea lor. In sfera fenomenului com-
pensator de care ne ocupăm aici, mecanismele diferă sub-
stanţial nu numai de la o deficienţă la alta, dar şi de la un
grad mai mic la unul mai mare al aceleiaşi deficienţe. Această
realitate nu exclude ideea după care unele mecanisme în ela-
borarea procesului compensator pot avea o acţiune comună,
tuturor deficienţelor; de exemplu ieed-backul şi acceptorul
acţiunii, în timp ce alte mecanisme pot să se elaboreze strict
determinat de particularităţile fenomenului ce trebuie com-
pensat, antrenînd noi configuraţii şi restructurări, de la o
etapă la alta a evoluţiei acestui proces.
Investigarea experimentală a fenomenului compensator în
principalele deficienţe — folosind fie o aparatură electronică
44
modernă, fie rezultatele unor noi cuceriri fiziologice sau bio-
chimice, ca de exemplu teoria biostructurii, în speţă teoria
fosfolipidică la baza memoriei1 — permite să îmbogăţim con-
ţinutul acestei probleme şi deschide noi perspective de inter-
pretare, unele verificate experimental, altele ipotetice (în or-
bire, oligofrenie, deficienţele motorii, în surditate etc.j. Este
important de remarcat faptul că mijloacele tehnice moderne
introduse în clasicele metode de învăţare şi compensare
creează o revoluţie în eficienţa practică a compensării şi re-
cuperării.
Intre mecanismele cu acţiune comună în toate deficienţele,
aierentaţia inversă (feed-back) ocupă un loc central.
Fără aferentaţia inversă, care să semnalizeze de la peri-
ferie existenţa deficienţei funcţionale, sistemul nervos cen-
tral nu poate începe procesul compensator.
Importanţa aferentaţiei inverse a crescut considerabil în
epoca noastră, întrucît ea constituie principiul de bază în
mecanismele cibernetice. Ordinatoarele, prin stocarea infor-
maţiei şi reproducerea ei, se bazează pe un remarcabil com-
plex de procese de feed-back; proiectilele teleghidate, radarul,
tennostatele se bazează pe acţiunea feed-back-ului. în
comportamentul organismului uman aceste mecanisme ating o
înaltă treaptă de perfecţionare. Reglarea contracţiei musculare
este modelată de un comportament ordonat, de la interac-
ţiunea ritmicităţii muşchilor respiratori, de la controlul poziţiei
membrelor, la controlul muşchilor vorbirii; toate acestea
implică mecanisme nervoase centrale reglate prin feed-back.
Prin feed-back centrul nervos de control se modulează cres-
cînci sau micşorînd influxul motor ulterior. Controlul apara-
tului cardio-vascular, echilibrul hormonal, constanţa mediului
interior, reglarea temperaturii, activitatea echilibrată a gru-
purilor de celule din sistemul nervos central, măduva spinării,
trunchiul cerebral, formaţia reticulară, toate aceste meca-
nisme, precum şi altele, sînt reglate prin feed-backul negativ2 .
Prin feed-back, comportamentul uman se adaptează la cu-
vintele şi actele celor din jur, modificîndu~şi reacţiile, se
Acad. prof. dr. Eugen Macovschi, Unele probleme ale meca -
nismelor de reglare şi ale structurii materiei vii. In: „Studii şi cercetări Q e
< M o chim ie",ni. 8, 1965 .
, ? u d s o n Hoagland, Potentialite dans Ie controle du comporta->'.
In: L'homme et son avenir. Paris, 1968.
45

Fig. 2. Schema aferentaţiţ
C e n tru l n e rv o s inverse
M im u l
ffe a c f/e
adaptează necontenit la condiţiile complexe ale mediului,
precum şi în raporturile interpersonale. Este neîndoielnic că
un asemenea mecanism (Ieedback) antrenează modificări psi-
ho-chimice la nivelul celulelor, îndeosebi al celulelor ner-
voase1. Nu avem nici un temei să abandonăm ideea că în fe-
nomenul compensării, unele aspecte mai dificile de explorat,
cum sînt cele din domeniul oligofreniei, pot fi ordonate şi
interpretate şi pe baza unor noi teorii din biochimie.
Aferentaţia inversă, ca proces de autoreglare este în-
dreptată în direcţia inversă faţă de excitaţia efectaare, sem-
nalizînd de la periferie la centru, selectînd şi reglînd ela-
borarea din ce în ce mai adecvată a actului efeotor2 este un
proces continuu retroaferent de analiză şi de diferenţieri,
care conduce treptat la eliminarea actelor inutile şi la fixa-
rea şi automatizarea actelor utile adaptării compensatorii.
în etapa finală de adaptare în care se produce încetarea
fenomenului compensator feed-backul, alege noile forme de
reacţii ale sistemului nervos central în direcţia compensării
şi fixează ultima formulă prin acceptorul acţiunii, formulă
care a dat efectul cel mai reuşit de adaptare la periferie.
1
Ibidem, p. 178. ,t - • ' - ' ' ' '!'
2
Probleme teoretice ale ci&emeticif, Bucureşti, 1963. '?
>»>
i
Ultima formulă de adaptare va constitui nivelul modali-
tăţii de autoregla] al funcţiilor compensatorii, între formele
de feed-back care acţionează mai frecvent în deficienţe
avem feed-backul informaţional, feed-backul postural şi feed-
backul voluntar, în orbire, în surditate şi în deficienţele
motorii; aceste trei forme de aferentaţie inversă intră cu
precădeţe în schema acţională, dinamică, în trecerea progre-
sivă de |la faza critică la fazele ulterioare, calitative, ale re-
cuperării şi compensării.
în ptima iază a dezvoltării proceselor compensatorii, da-
torită tulburării unităţii funcţionale a organismului apare o
reacţie generalizată de orientare care ridică tonusul de exci-
tabilitate în toţi analizatorii şi mobilizează sursele energetico-
funcţionaîe ale organismului în lupta împotriva deficienţei
apărute1. Iradierea procesului excitaţiei pe scoarţă face să
se includă în activitatea corticală un mare număr de analiza-
tori şi sisteme de legături temporare. Aceasta este perioada
de încercare şi de delimitare a rolului fiecărui analizator sau
sistem funcţional în compensarea tulburării date. Deşi activi-
tatea analitico-sintetică este foarte intensă, ea poartă încă
un caracter generalizat, difuz, ca urmare a dezechilibrului
funcţional produs, în etapa următoare, ca rezultat al analizei
şi sintezei impulsurilor venite din diferiţi analizatori, se
realizează'o restructurare şi coordonare adecvată a funcţiilor
rămase, şi se definitivează mecanismele compensatorii. Prin
aceasta, unii analizatori vor juca un rol permanent în pro-
cesul compensării, alţii vor participa doar periodic, inclu-
zîndu-se în schema mecanismelor compensatorii numai în
anumite momente, în funcţie de condiţiile obiective, în sfîrşit,
alţii, care nu participă direct în mecanismele compensatorii,
îşi vor subordona activitatea lor noii restructurări şi reorga-
nizări funcţionale. Astfel, activitatea unui analizator oarecare,
in funcţie de condiţiile externe, de structura şi caracterul
tulburării provocate, poate să fie dominantă. De exemplu,
, An o c hi n, P. K., Rol orientirovocino-issledovatelskoi reackţii v
oorazovanii reflexa. In: Orîentirovocinîi reilexks i orientirovocino-issledo-
vatelskaia deiatelnosti (sub red. lui Voronin, L. G. L e o n t i e v,
* ur ia, A. R. Sokolov, E. N., Vi n o ga d o v a, O. S.). Moskva, 1958.
47
In acest sens se înscriu rezultatele şcolilor de neuropsihiatrie,
psihopatologie, psihologie şi pedagogie din Franţa, Uniunea
Sovietică şi America, precum şi unele rezultate pozitive în
problemele compensării obţinute la Universitatea din Bucu-
reşti. Rezultă, prin urmare, că, indiferent de natura deficien-
ţei, fenomenul compensaţiei este condus legic de acţiunea
aceloraşi principii: în elaborarea mecanismelor compensării
găsim, de asemenea, aceleaşi procese nervoase care stau la
baza activităţii organismului; normal, numai că ele apar în
alte relaţii, îmbinîndu-se într-un mod original; se modifică
schema generală a coordonării '-funcţionale în concordanţă cu
natura şi gravitatea tulburărilor, cu particularităţile sistemu-
lui nervos şi cu totalitatea factorilor persoanei. Restructură-
rile neurodinamice care au loc, specifice fiecărei deficienţe,
nu atrag după ele crearea, formarea de substraturi morfolo-
gice noi, ci doar elaborarea de noi funcţii adaptative, care
asigură un echilibru corespunzător condiţiilor şi relaţiilor
dintre subiectiv şi obiectiv.
în acest sens, exemplificările privind natura şi specifici-
tatea elaborării fenomenului compensator ne vor dezvălui
aspectele particulare teoretice şi practice implicate în prin-
cipalele deficienţe. In orbire, pierderea vederii după ce s-au
elaborat reprezentările vizuale, determină, în condiţiile evo-
luţiei în etapele analizate mai sus, stabilirea unor legături
nervoase noi, o nouă schemă funcţională, prin includerea
dominantă a unor analizatori ca, de exemplu, tactul şi mişca-
rea (pipăitul), care suplinesc o serie de activităţi de o deo-
sebită precizie vizuală. Nevăzătorul C.B., deşi a pierdut
vederea cu 30 de ani în urmă, poate scrie în alb-negru ca
şi înainte de orbire (subiectul C.B. a fost profesor universitar
la catedra de chimie).
Prin simpla îndoire simetrică a foii de scris pentru a
obţine rînduri regulate de l cm lăţime, nevăzătorul reali-
zează o „liniatură" care îi permite prin atingere tactil-mo-
torie să urmărească cu rigurozitate direcţia şi simetria
rîndurilor scrise (v. fig. 14).
Interacţiunea analizatorilor este pusă în evidenţă de
scrierea propriu-zisă (relaţia reprezentare vizuală — tact —
mişcare) şi de menţinerea formei corecte a literelor, a spa-
ţiilor dintre litere, echilibrarea grafică a fiecărei litere în
ansamblul scrierii cu majuscule, caracterul lizibil şi estetica
50
rierii etc. Datorită interacţiunii analizatorilor în activitate,
'C nrocesul muncii se stimulează permanent aferentaţia in-
^rsă, sînt incluse în circuitul funcţional sistemele de legături
cll zona vederii (zona occipitală) care, deşi nu receptează
stimuli specifici (luminoşi), este antrenată psihofiziologic prin
utilizarea şi conservarea reprezentărilor vizuale. Probele
electroencefalografi.ee arată că la orbii cu deficienta surve-
nită, zona vederii nu reprezintă o pată oarbă, ci aici se
propagă aceleaşi unde cerebrale ca la omul cu vedere nor-
mală.
La orbii surveniţi, datorită elaborării şi menţinem stereo-
tipilor dinamici vizuali din perioada anterioară orbirii, se
păstrează o serie de deprinderi vizuale care se manifestă şi
în activităţile lor de după orbire. Cînd lucrează în producţie,
de exemplu, aceşti nevăzători urmăresc cu „privirea" opera-
ţiile de muncă, ca şi cum ar vedea. Cînd citesc, „urmăresc"
cu privirea rîndurile pe carte. Ei execută mai corect un desen
cu ochii deschişi decît dacă îi ţin închişi. Orbii surveniţi
apreciază cu mult mai uşor distanţele (m, hm, km) decît
orbii congenitali. Astfel de acţiuni compensatorii în conduita
nevăzătorilor care păstrează reprezentările vizuale, nu se în-
tîlnesc în general la nevăzătorii congenitali sau în orbirea
survenită pînă la vîrsta de 2—3 ani. La orbii congenitali,
lipsa totală a reprezentărilor vizuale face ca încă de la naş-
tere să se elaboreze structurarea unei scheme funcţionale şi
nu restructurarea schemei, într-o asemenea schemă originală,
calităţile vizuale ale lumii obiective pot fi numai relativ
înlocuite şi numai prin comparaţii şi analogii. Astfel compen-
sarea se realizează printr-un proces de relativă echivalenţă
în funcţie de conţinutul şi forma reflectorie a analizatorilor
rămaşi normali, precum şi de o serie de factori care definesc
persoana în ansamblu. La orbi, particularităţile elaborării
fenomenului compensator pot fi foarte bine surprinse în acea
formă particulară a procesului de cunoaştere care este orien-
tarea în spaţiu.
Este posibil ca în afara mecanismelor nervoase prezentate
a
_ici, fenomenul compensării în orientarea în spaţiu să dispună
Şi de alte mecanisme, cu mult mai fine, cum ar fi, de exemplu,
elaborarea unor dominante psihofiziologice.
în cercetările noastre, dominanta orientării în spaţiu la
°rbi ni se dezvăluie ca fiind diferită oarecum de clasica domi-
51
In acest mod cuvîntul permite suplinirea prin imagini verbale
şi noţiuni a acelor aspecte senzoriale inaccesibile omului
lipsit de vedere.
Dar aici rezidă şi primejdia pe care o prezintă folosirea
cuvîntului fără suportul senzorial. La orbi poate apărea un
decalaj între datele senzoriale inaccesibile lor şi noţiunile
verbale corespunzătoare. Astfel, un elev orb poate descrie
foarte bine cămila, dar întrebat cît este de înaltă, el arată
înălţimea pieptului său. Acest decalaj între latura senzorială
şi cea logică duce la formalism în cunoaştere, la formarea
de noţiuni corecte sub raportul descrierii verbale, dar lipsite
de 'conţinutul senzorial corespunzător.
Acest fenomen negativ este şi mai frecvent la nevăzătorii
congenitali, dacă nu se procedează prin confruntări cu obiec-
tele şi fenomenele pe calea intuiţiei, prin comparaţii şi ana-
logii.
Dar pe lîngă funcţia sa de integrator şi generalizator al
datelor senzoriale, cuvîntul reprezintă un generator de ener-
gie, un stimulator cu funcţii dinamogenice, afective şi voli-
ţionale. Prin aceste calităţi, capacitatea cuvîntului de a
influenţa componenta morală a deficientului capătă un rol Fig. 3. Biosciloscopul catodic
compensator uriaş. In acest context trebuie înţeles rolul îeed-
backului voluntar ca un redresor de energie şi de echilibru
moral în viaţa deficienţilor. electronic la surzi a format obiectul unor cercetări experi
în surditatea timpurie, care atrage după sine şi pierderea mentale şi comunicări pe care le-am întreprins la Şcoala
vorbirii, un rol compensator important îl deţine analizatorul profesională de surdomuţi nr. l din Bucureşti şi la Universi
vizual, prin recepţia optică, sau prin interacţiunea văz-miş- tatea din Bucureşti1.
care în variatele ei aspecte (labio-lectură), adică comunicarea
prin citirea pronunţiei pe buzele interlocutorului sau prin dac- __
tilare (comunicarea prin semne dactile). Pe canalele optice La subiecţii care prezintă coîoză la ambele urechi (pier-
acţionează aferentaţia inversă verbal-motorie, îndeosebi în derea auzului de .peste 90 de decibeli), percepţia vizuală
formele de hipoacuzie gravă, cînd pronunţia poate fi corec- comparativă a oscilogramelor sunetelor produse de profesor
tată în oglindă prin comparaţie cu formele de pronunţie a şi a celor produse de deficient constituie singura cale de
fonemelor de către pedagog. corecţie a articulaţiei, a intensităţii, a modulaţiei şi a rit-
Un rol important în procesul compensator în deficienţele mului vorbirii.
de auz îl deţine aparatura electronică. Nu ne propunem să
descriem aici întreaga gamă de aparate amplificatoare care La hipoacuziei! de diferite grade procesul compensator
tind să ocupe un loc tot mai larg în reeducarea hipoacuzici- este favorizat de amplificarea sunetelor prin biosciloscop,
lor în procesul de învăţămînt şi în producţie, ci ne vom referi
doar la biosciloscopul catodic. Utilizarea acestui aparat 1
Comunicarea a fost prezentată la Sesiunea ştiinţifică a Universităţii
Bucureşti din iunie 1963.
54
55
precum şi de integrarea optică a celor două bioscilograme
care în faza finală trebuie să se suprapună1. . 4. Subiectul O. G.
Folosirea biosciloscopului catodic atît ca mijloc compen- imbecil calculator
sator cît şi ca metodă modernă de , educare a vorbirii este
tot atît de utilă în logopedie cît şi în laringectomie. tificarea unui astfel de
în oligofrenie, abordarea problemei compensaţiei prezintă proces este dificil de
o foarte mare dificultate,,iar tratarea ei impune o deosebită realizat prin metode
prudenţă. In ciuda faptului că în literatura de specialitate clinice sau psihologice.
din acest domeniu problema compensaţiei este prea puţin Din această cauză, în
sau chiar de loc abordată, în educaţia copiilor oligofreni, abordarea şi explicarea
debili-mintal şi, parţial, în unele cazuri de imbecilitate con- fenomenului
statăm un fapt deosebit de important în acest sens: între compensator pe baze
debilul mintal, din clasa a IV-a, cel din a Vl-a, şi cel din a fiziologice apar
VUI-a (ca să ne referim la perioade mai semnificative în dificultăţi şi incerti-
tudini care plasează
comportamentul acestor deficienţi) există deosebiri calitative interpretarea pe un
evidente, cel puţin în 60—80% din cazuri, în conduita acestora teren nesigur şi greu de
creşte simţitor capacitatea de orientare şi independenţă în verificat experimental.
deplasare şi în autoservire, unii înregistrează succese la Chiar şi aprecierea
nivelul şcolii Ajutătoare în procesul de învăţămînt şi în unei metode ca ,
elaborarea deprinderilor de muncă elementară; procesele de electroencefalograma
cunoaştere (percepţii, memorie, gîndire) prezintă noi valori sau interpretări ca
adaptative. în general componentele personalităţii (afectele, aceea dată de T h .
voinţa şi activitatea) capătă forme integrative mai echilibrate Ruch şi J. Fulton
şi mai unitare în ansamblul persoanei. p r i n s i m p t o m u l d e v e c i n ă t a t e la care ne-am referit mai
Dificultăţi şi mai mari prezintă explicarea acelor cazuri, sus, nu pot elucida complexitatea acestui fenomen. Pentru ca
mai rar întîlnite, de imbecili calculatori, oligofreni gravi, zona lezată să poiată fi compensată de zonele învecinate
care sînt capabili de a efectua calcule şi probleme mate- (simptomul de vecinătate), printr-un excedent funcţional, este
matice depăşind cu mult posibilităţile (în condiţiile date) necesar ca acele zone să dispună ele însele de un astfel de
omului normal; cazurile acestea sînt cunoscute în literatura potenţial funcţional. Or în cazul unor leziuni extinse ale
de specialitate sub numele de idioţi savanţi. Dat fiind faptul scoarţei şi subscoarţei, ca în oligo-enie, — cum am văzut —
că în oligofrenie atît scoarţa cerebrală cît şi subscoarţa pre- se presupune că acest fenomen este puţin probabil, dacă nu
zintă tulburări lezionale grave în zone şi la niveluri diferite, chiar imposibil.
modalităţile de suplinire a funcţiilor lezate, precum şi capa- In condiţiile oligofreniei una din căile abordării proble-
citatea de restructurare a schemei funcţionale în astfel de mei compensaţiei care s-a impus ca fiind mai sigură prin
condiţii devin în genere -.imposibile şi fără un potenţial ener-
getic care să poată compensa funcţia zonelor lezate. Iden- 57

1
Funcţia integratoare a analizatorului vizual prin biosciloscopul cato-
dic în deficientele auditiv-verbal-motorii. în: „Buletinul pedagogic", nr. 3,
M.S.O.S., Bucureşti, 1963.
J •' ' ' •
^'
56
 ttO .O O

58

Fig. 5. Schema de calcul a lui Pericle Diamandi dupâ Alfred Binet

.
:
r - " : . - . . :. ' . '
25
LO F e b ru a rie 10 ,31
M6 1358
M7 M arh
J8 e
V9 fi
S 10
Fig. 6. Schemele de calcul ale
oligofrenului O. G.

mecanismele ei verificate experimental şi parţial ipotetice,

este interpretarea biochimică.
Cazul de oare ne-am ocupat, un imbecil calculator de
performantă în matematică, ne-a permis amplasarea inter-
pretărilor acestui fenomen pe noua teorie din biochimie a
substanţelor iosiolipide, adaptată la particularităţile patolo-
gice ale acestor cazuri. Cazul oare ne-a permis abordarea
problemei compensaţiei pe baza teoriei fosfolipidice în inter-
pretarea memoriei — cum am spus — este un imbecil în
vîrstă de 22 de ani (subiectul O.G.j1.
In urma examenului psihologic efectuat printr-o serie de
metode (inclusiv metoda testelor), subiectul prezintă C.I.=»
1
Subiectul ne-a fost prezentat spre studiu de conducerea Institutului
de expertiză a capacităţii de muncă, Bucureşti.
 Fig. 7 a, b- Desene ale oligofrenului calculator O.. G. Dincolo de valoarea fiziologici, li se poate
schemelor optice cu care atribui denumirea de
operează acest oligofren, componente
= 0,59, ceea ce corespunde unei debilităţi mintale profunde, ni s-a impus cu necesitate polifosfolipidice
deşi în actele de conduită el se manifestă ca imbecil. considerarea unei noi transmiţătoare2.
La subiectul O.G. procesele psihice de cunoaştere exprimă teorii biochimice care ar Intensitatea şi propagarea
o formă gravă de oligofrenie,- excepţie fac memoria şi capa- putea explica fenomenul oscilaţiilor senzoriale,
citatea de calcul matematic (mecanic), care au o dezvoltare care se transmit prin
prodigioasă. compensator.
Care sînt premisele componentele
Subiectul face calcule cu cele patru operaţii, care prin polifosfolipidice
viteza şi exactitatea lor depăşesc cu mult posibilităţile noii teorii biochimice,
teoria fosîo-lipidicâ, ca transmiţătoare nu depind
omului normal. Interesante sînt operaţiile calendaristice de numai de intensitatea
identificare a zilelor din an corespunzător unor date stabilite. factor explicativ al
activităţii prodigioase de oscilaţiilor senzoriale, (a
Cercetările experimentale efectuate de noi ne-au dus la exerciţiului în acel
concluzia că subiectul operează cu scheme vizuale analoage calcul expuse mai sus, în
speţă memoria? moment), ci se poate
schemelor cu care opera celebrul calculator Pericle Diamandi, admite că ele depind şi
descris în lucrarea lui Alfred B i n e t (vezi schema Considerarea chiar şi
ipotetică a rolului de gradul de
optică prezentată de A. Binet, după care făcea calcule Pericle neomogenitate a
Diamandi). Schemele subiectului nostru sînt forme geometrice, substanţelor îosfo-lipidice
la baza mecanismelor structurii pe care o
dar tot atît de operative. Pentru lunile cu patru săptămîni, formează componentele
un pătrat; pentru lunile cu cinci săptămîni, un pentagon, unor procese psihice
implicate în învăţare, este foslolipidice
iar pentru calculele aritmetice, combinarea claselor nume- transmiţătoare, aceasta
riale2 (vezi schemele cu oare operează subiectul O. G.). determinată de înseşi
particularităţile bio- datorită, între altele, şi
chimice ale acestor factorilor metabolici,
Alfred Binet, Psychologie des grands calculateurs et joueurs chimici şi patologici.
dechecs. Paris, 1894. substanţe, al căror rol
Inter re
P tations et nouvelles solutions psychologiqu.es et biochimiques 5 t deosebit pare a fi pus în Aşadar, în cazul unor
pr
°Weme de l'enseignement et de la compensation c/iez Ies
evidentă şi prin astfel de stări patologice care
ptirenes „Grands calculateurs". In: „Bulletin de pyschologie", nr. 274, , modifică şi gradul de
decembrie, 1968. cazuri patologice.
Cantitatea de neomogenitate a
informaţii cu care structurii
59 operează psihicul uman, polifosîolipidelor, pot
acumulată şi transmisă avea loc manifestări de
de formaţiile hiper şi hipoestezie, ceea
polifosiolipidice, este de ce ne interesează în cazul
proporţii fantastice şi analizat aici.
incomparabil mai mare Cu privire la
decjf cea care poate fi înregistrarea şi fixarea
acumulată de moleculele informaţiei senzoriale,
acizilor nucleici 1 ipotezele din noua teorie
Ţinînd seama că arată că polifosfolipidele
componentele sînt componente pe care
polifosfolipidice au cali- se face înregistrarea
tatea de a reacţiona acestei informaţii,
instantaneu prin proteinele sînt
deformări reversibile şi componente care fixează
sincronice la stimulii această informaţie
care vin din receptorii 1
Acad. prof.
Machovschi, E., Materia •• stabilizează informaţiei în lucrarea a senzaţiilor în
vie şi premise ale unei deformările produse la citată mai sus admit un conştiinţă are loc fie sub
teorii moleculare a memoriei, nivelul polifosîolipidelor dispozitiv influenta actului
în: ,,Studii şi cercetări de neuroînregistrator, un voluntar, fie sub
biochimie", nr. 3, împiedicînd revenirea lor
la starea dinainte de dispozitiv neuropurtător influenta unor asociaţii
Bucureşti, 1966, p. 232—247. foarte variate2.
2
Idem. înregistrare, iai şi un dispozitiv
componentele nucleice neuromotor; (aceasta prin Aceste cîteva premise
sînt formaţiuni de-a lungul analogie de tip cibernetic teoretice, unele ipotetice,
cărora se' orînduiesc cu sistemele acustice). din noua teorie
primele două categorii de în ce priveşte polifosfolipidică cu privire
componente, si au funcţia mecanismul de la mecanismele
de a dirija influxul reproducere a înregistrării, Păstrării şi
nervos care intervine în informaţiei se admite reproducerii informaţiei
procesul înregistrării şi participarea aceloraşi senzoriale, ne-au permis
reproducerii informaţiei mecanisme căutarea şi abordarea
senzoriale. Aşadar, neurofunctionale: teoretică şi practică a
componentele înregistrator, purtător şi unor noi direcţii Şi
polifosfolipidice ale motor 1 . Modulaţiile care interpretări în problema
materiei din celula au loc pe baza compensaţiei în
impulsurilor nervoase se oligofrenie.
nervoasă pot îndeplini
funcţii mnezice diferite, repercutează asupra
alcătuind atît materialul componentelor Acad.
polifosfolipidice prof. Mă c
transmiţător cit şi ove s c hi,
materialul purtător al transmiţătoare, care E., op.
acţionează asupra cit, p. 232
informaţiei senzoriale. De —274.
aceea gradul de rezistentă formaţiilor senzoriale loidem.
a complexului material centrale respective,
acestea transformîndu-le ,. ,
polifosfolipidoproteinonuc
leic determină şi gradul şi în senzaţii.
. . . . •
durata deformărilor Procesul de reapariţie ,
senzogramelor, adică
păstrarea şi, în speţă,
uitarea lor. 6
Cu cît gradul de
deformare este mai mic,
pe măsura trecerii
timpului modificările
caracteristice
senzogramelor devin tot
mai puţin pronunţate,
tinzînd asimptotic spre
zero, fără însă a-1
atinge vreodată. H.
Bergson afirma pe
bună dreptate că nu
există uitare totală.
Ipotezele mecanismelor
de înregistrare a
 t, : Unele soluţii ale problemei ; , , , «,
Ce explicaţie putem da faptului că, în condiţiile unor
distrugeri masive a celulelor nervoase în oligofrenie, este
totuşi posibilă elaborarea unor procese mnemonice şi de
calcul prodigioase, a unor reprezentări de scheme spaţiale
operatorii, precum şi a unor elemente combinatorii, stereo-
tipizate ca în cazul subiectului O.G.? Considerînd unele ipo-
teze şi experienţe din noua teorie polifosfolipidică, putem
admite că însăşi marea capacitate a substanţelor fosfolipidice
de a păstra şi utiliza o imensă cantitate de informaţii, mai
mare decît realizează moleculele acizilor nucleici, ar putea
explica parţial fenomenul.
Premisele acestui mecanism ar corespunde cu ceea ce
I. P. P a v l o v, A. G. I v a n o v-S m o l e n s k i şi E. A.
A s r a t i a n admiteau în teoria lor fiziologică despre com-
pensare, şi anume că celulele cele mai îndepărtate de pe
scoarţa cerebrală lezată nu au rolul unor analizatori fini
(funcţie pe care pot să o realizeze celulele din nucleu), ci au
rolul de a compensa funcţia lezată sau pierdută1.
Noi considerăm că tocmai astfel de substanţe de natură
fosfolipidică, purtătoare ale unei mari cantităţi de informaţie,
sînt în măsură să suplinească, din zone cerebrale îndepărtate
topografic, lipsa de informaţie din zonele supuse leziunii. O
asemenea cantitate de informaţie bogată în zonele vecine
ar putea exercita o influenţă analoagă simptomului de vecină-
tate descris de T. R u c h şi J. F u 11 o n.
Acesta este un aspect al problemei; un alt aspect îl con-
stitiue ipoteza că intensitatea şi propagarea oscilaţiilor senzo-
riale implicate în procesele psihologice (în învăţare-merno-
rare) nu depind numai de forţa excitantului, ci şi de gradul
de neomogenitate a componentelor poliîosiolipidice, precum
şi de alţi factori.
Starea de neomogenitate, ca mediu de propagare a infor-
maţiei, este modificată, la rîndul ei, la oligofreni, de factori
patologici, de factori metabolici, şi probabil şi de alţi fac-
tori. Or, tocmai în aceste condiţii de neomogenitate de
1
Ivanov Smolenski, A. G., Studii de fiziopatologie a activi tăţii
nervoase superioare. Bucureşti, Editura de stat pentru literatura
ştiinţifică şi didactică, 1951, p. 46.
62
atură patologică pot avea loc, potrivit teoriei amintite,
anifestări de hiper şi hipoestezie, unele zone din creier cu ţ
nc +iile corespunzătoare puţind exercita un rol preponderent
"în raport cu alte zone. In acelaşi context poate fi admis faptul
specificat în teoria polifosfolipidică, potrivit căruia aradul şi
durata deformărilor senzogramelor, în speţă uitarea (în
învăţare), sînt determinate de rezistenţa complexului
polifosfolipidoproteinonucleic. Aşadar, aceasta devine o
ecuaţie biopsihică personală; faptul este extrem de intere-
sant, întrucît o asemenea fundamentare biochimică ar putea
explica fenomenul „idioţilor savanţi", precum şi cazul O. G.
cercetat de noi.
In concordanţă cu ipotezele noii teorii, s-ar putea admite
că rezistenţa unui astfel de complex la aceşti indivizi poate
să fie deosebit de puternică în anumite zone asociative, ca
aceea a memoriei şi a reprezentărilor, aceasta fiind probabil
favorizată de gradul de neomogenitate în zonele respective
şi limitrofe, înlesnind astfel elaborarea fenomenului com-
pensator.
în concordanţă cu teoria generală a compensaţiei expusă
mai sus, abordarea biofizică a mecanismelor compensaţiei
în cazul de faţă se încadrează în aceleaşi principii şi legi
potrivit cărora în afara activităţii, a exerciţiului şi muncii,
nu există compensare.
In oligofrenie, în formele de debilitate mintală şi în for-
mele mai uşoare de imbecilitate, oricare ar fi bazele pe
care vom aborda interpretarea fenomenului compensator
(biochimic, fiziologic etc.), trebuie să menţionăm rolul tera-
piei complexe, îndeosebi al terapiei pedagogice şi al tera-
piei prin munca fizică.
în acest sens, în scopul compensării şi recuperării în
deficienţele intelectuale, este necesară experimentarea unor
substanţe farmacodinamice pe bază de fosfolipide printr-o
metodologie în care se va explora cea mai adecvată îmbi-
nare a medicaţiei cu celelalte forme terapeutice şi îndeosebi
cu munca fizică în aer liber.
^ ş a cum am văzut încă din prima parte a lucrării, dato-nta
diversităţii formelor şi gradelor deficienţei în oligofre-afie>
apar dificultăţi serioase nu numai în procesul de edu- e şi
recuperare a acestor deficienţi, dar în primul rînd
63
în operarea cît mai riguroasă a unei selecţii şi orientări , a portul rezultat dintre vîrsta mintală şi vîrsta reala, cro-
spre forma de învăţămînt corespunzătoare. nologică, exprimate în luni şi înmulţit cu 100:
în abordarea ştiinţifică a psihodiagnosticului în aceste ca-
zuri, pe lîngă toate metodele şi mijloacele clasice şi moderne ci. = 10 0 .
considerăm necesar să prezentăm scara coeficientului de in- V-R
teligenţă (după L. M. T e r m a n) ca unul din indicii concreţi Ca rezultat al aplicării unui psihodiagnostic ştiinţific, se
şi pozitivi. Totuşi, asupra testelor aplicate în acest scop tre- pun unele probleme dificile de selecţie, ca acelea ale unei
buie păstrate rezervele ce se impun în lucrările actuale şi riguroase diferenţieri între copiii care sînt întîrziaţi mintal
care au format obiectul criticii acestei metode. şi copiii care sînt înapoiaţi mintal, ale constituirii de clase
;
speciale pentru cei cu întîrziere mintală (C.I. = 70 — 90), pre-
C. I. = O — 24 idioţi ', ' cum şi cercetarea atentă a evoluţiei lor intelectuale în aceste
:
25 — 49 = imbecili clase. O asemenea activitate complexă şi dificilă poate in-
50 .— 69 fn debili mintal dica îndeosebi, limitele fenomenului compensator în defi-
70 — 79 ro cazuri de frontieră (fie de cienţele intelectuale.
bili, fie întîrziaţi) în deficienţele motorii, elaborarea mecanismelor compen-
80 — 89 s întîrziaţi satorii sînt condiţionate în mod substanţial de natura defi-
90 — 109 normali cienţei (centrală-cerebrală, sau periferică), de forma deficien-
110 — 119 superiori ţei, de ritmul şi gradul în care s-a realizat recuperarea me-
120 — 139 excelenţi dicală, precum şi de alţi factori.
140 şi peste 140 — aproape de genii sau genii Un rol important în acest proces îl ocupă comufarea ner-
voasă de la un emisfer la altul, ceea ce permite transferai
Intrucît francezii operează uşoare modificări în scara lui unor funcţii (comutarea lor) de la un membru pereche la ce-
Terman, redăm mai jos scara coeficientului de inteligenţă, lălalt, sau, de exemplu, de la membrele superioare (ampu-
folosită în lucrările franceze: 1 tate) la membrele inferioare.
Este cazul elevului F.F. care, avînd amputate ambele mîini,
, 0—25 idioţi şi-a elaborat, prin transfer compensator, deprinderile de scrie-
r 25 — 50 imbecili re la piciorul drept. Acelaşi elev şi-a elaborat un alt proce-
50 — 60 debilitate mintală profundă deu compensator; ţine tocul cu dinţii şi îl mişcă cu bontu-
60 — 70 debilitate mintală uşoară rile braţelor, scriind şi desenînd în mod artistic (v. fig. 8, 9,
70 — 80 zonă de limită 10, 11,^12, 13).
80 —90 .»., zonă lentă i ,. Şi în compensarea deficienţelor motorii, activitatea ocupă
90 — 100 zonă de normalitate „ un loc central. Prin urmare, în afara exerciţiului, a antrena-
mentului, a educaţiei, nu există compensare.
Fenomenul de etapă, de durată, poate fi aici mai bine
Pentru lămurirea unor probleme mai dificile implicate în cercetat decît în alte deficienţe.
stabilirea coeficientului de inteligenţă, este necesar să se In prima etapa, după recuperarea biologică sau concomi-
reamintească faptul că acest coeficient rezultă din formula tent cu aceasta, organismul mobilizează resursele sale ener-
stabilită în acest scop de S t e r n (1912) şi se exprimă prin detice şi funcţionale, opunînd în lupta cu deficienţa
1
(ampu-. a n, traumatisme, lezări întinse în organism) o
P a r e n t, Paule et G o n n e t, C l a u d e, Leş ecoliers inadaptes. cantitate 'rnensă de energie, care trece din stare
în: „Presses Universitaires de France", Paris, 1968, p. 102—103. potenţială în atare

64 s _ Dcfectologie 65
 In etapa următoare, ca
rezultat al analizei, al
diferenţierii şi sintezei
torentului de impulsuri,
precum şi al solicitărilor
la care este supus orga-
nismul, are loc restructu-
rarea şi implicit o nouă
coordonare a schemei ge-
nerale funcţionale. în
noile condiţii, funcţiile
mîinii drepte (amputate)
sint preluate de mina Fig. 11. Desen al subiectului F. F
stingă sau, în caz de am-
putare a ambelor mîini,
funcţiile pot fi preluate
de picior (cazul descris
mai sus).
Fig. 8. Subiectul F. F. cu membrele
Procesul de comutare
Fig. 9. Suceau; r. r. cu m «m orele nervoasă, care are ca re-
superioare amputate; scrie cu superioare amputate; se ajuta la zultat un transfer al func-
P'C'°rul scris cu dinţii şi bonturile ţiilor şi al activităţii de-
•«j «-ţ* monstrează că pierderea
i 4*,'*«*
'-/(?«J<3 *#:•##» unor funcţii nu atrage
:
~»!»r* »»:*)#$ după sine şi pierderea
->•«
'
*»!f»«
**.'««»
modelului intern al acţiu-
nii — reprezentarea psi-
hică, imaginea acţiunii. Fig. 12. Desen a! subiectului F. F.
*JU.
«"—
4*<?V,«<^
.rdi^n.*
Reprezentarea, imaginea
t ,"' constituită în plan
\ ' ^«<*t»j psihologic, este ceea ce
numim fondul aperceptiv
al învăţării, pe care se
vor structura elementele
constitutive generale ale
geometriei mişcărilor mli-
n
ii sau piciorului şi care
Fig. 10. Scriere la Aritmetică a subiectului F, F. el
a»orează prin trans-
fer s
au prin noua
tură.
struc- Fig. 13. Desen al subiectului F. F.

«t.
67
 Noua schemă în curs de elaborare datorită exerciţiului
şi acţiunii, evoluează printr-un proces continuu de raportare
şi comparare cu modelul intern. Un rol deosebit de impor-
tant în această confruntare, care are loc prin „încercare şi
eroare", îl deţine îeed-backul şi acceptorul acţiunii,
Şi în deficienţele motorii, îeed-backul (informaţional, pos-
tural şi voluntar), în etapa finală în care se produce înceta-
rea procesului compensator; foloseşte exclusiv noile forme
de reacţie ale sistemului nervos central în direcţia compen-
sării şi fixează ultima formulă prin acceptorul acţiunii, for-
mulă oare a dat efectul cele mai reuşite adaptări la periferie
(în conduită). Ultima formulă de adaptare va constitui ni-
velul modalităţilor de autoreglare a funcţiilor compensate.
Dacă am da valori tuturor factorilor implicaţi în cele două
forme de acţiune ale organismului — recuperarea biologică
şi adaptarea compensatorie — am putea obţine chiar
şi p robab ilistic, prin două formule matematice (prima
d e fo rma p ro g resiei aritmetice, iar cea de-a doua de
tipul progresiei geometrice), formula posibilă a gradului de
recuperare şi respectiv formula gradului de compensare.
Arătam că încercarea şi eroarea sînt modalităţile prin care
se elaborează noua schemă geometrică a mişcărilor, deoarece
clintr-o diversitate de mişcări efectuate se selectează cele
mai utile şi mai comode pentru noua structură a organismu-
lui care a suferit amputări sau lezări; mişcările selective vor
forma noua schemă, noua geometrie a tipului de mişcări. Prin
această schemă organismul se va reechilibra în noile con-
diţii recuperate şi compensate.- potrivit principiului economiei
forţei, energiei, timpului şi spaţiului de execuţie a mişcării
(ne referim la extinderea spaţială a mişcării din noua
schemă).
Un loc deosebit de important în compensarea deficienţe-
lor motorii, ca de altfel a tuturor deficienţelor, îl ocupă re-
laţia dintre actul de voinţă, feed-backul voluntar şi procesul
de restabilire.
într-o primă etapă, mobilizarea voluntară a întregii perso-
nalităţi în luptă cu deficienţa face să crească tonusul moral»
68
t al rezistenţei generale a organismului, influenţînd po-
S
"rv evoluţia recuperării biologice. Pe măsură ce leziunea se
Zl
\abileste, ieed-backul voluntar face ca însăşi forţa mo-
rală să crească; ea devine o pîrghie pe care se sprijină în-
treaga psihologie a omului în ameliorarea suferinţei fizice şi
morale. Aşadar îeed-backul voluntar, forţa morală, echilibrul
moral nu numai că sînt determinate, dar ele însele deter-
mină atît evoluţia fenomenului compensator, cît şi recupera-
rea biologică şi recuperarea socială.
In concluzie, fenomenul de adaptare compensatorie ocupă
un loc central între fenomenele vitale ale organismului uman,
atît în condiţii normale, cît şi mai ales în condiţiile critice, în
diferitele deficienţe.
Fenomenul de adaptare compensatorie are un caracter le-
gic, el fiind dirijat de o serie de principii din acele domenii
care corespund componentelor subiective şi obiective impli-
cate: biologic, fiziologic, psihologic, pedagogic, cibernetic e te.
Procesele şi mecanismele compensatorii care au loc în
relaţiile cu viaţa sînt determinate deopotrivă de natura şi de
gradul deficienţei, precum şi de o serie de factori implicaţi,
care pot favoriza sau întîrzia elaborarea fenomenului de
adaptare compensatorie, în acest sens conţinutul şi forma de
elaborare a unor noi scheme funcţionale neurodinamice sau
de suplinire a funcţiilor pierdute au un caracter propriu, care
diferă de la un caz la altul, chiar în interiorul aceleiaşi defi-
cienţe.
Stăruim asupra unui adevăr crucial: compensarea şi recu-
perarea socială nu pot avea loc decît în activitate şi prin ac-
tivitate; în afara activităţii, a muncii, a educaţiei, recupe-
rarea şi reechilibrarea organismului nu se pot realiza.
în epoca noastră se deschid perspective noi şi nebănuite
pentru compensarea şi recuperarea în toate deficienţele, prin
mijloacele şi metodele moderne din electronică, cibernetică,
biochimie, matematică etc. Acestea, asociate metodelor cla-
sice, pot determina o revoluţionare în înseşi rezultatele recu-
perării, apropiind tot mai mult posibilităţile omului deficient
d
e cele ale omului normal.
 q Contribuţia activităţii practice şi direcţiile '
de organizare şi de metodica în compensarea şi
integrarea socială a deficienţilor
Este un act de progres, prin toate implicaţiile sale, faptul
că şcolii româneşti, la toate nivelele de învăţămînt, i s-a sta
tornicit astăzi o orientare tot mai susţinută spre activităţile
aplicative, spre practică şi spre munca productivă.
Dacă pe lîngă alte raţiuni de ordin social-economic şi
educativ, această orientare reprezintă şi o reacţie fericită
faţă de un învăţămînt cu nuanţe intelectualiste, aceasta re
prezintă, între altele, şi o cucerire în direcţia formării la ti
neretul nostru a unei concepţii îndrăzneţe, realiste asupra va
lorii, a forţei omului, care prin muncă transformă şi domină
realităţile.
Se ştie că într-o şcoală de factură strict intelectualistă,
tineretul poate învăţa a cunoaşte foarte multe lucruri, dar
poate realiza tot pe atît de puţine.
în ceea ce priveşte şcoala specială pentru copii cu defi
cienţe, noua orientare spre practică şi producţie trebuie con
siderată ca parte integrantă a acestui învăţămînt, atît prin
sarcinile sale de a compensa deficienţa, cît şi prin scopul in
tegrării deficienţilor de orice natură, în viaţa socială şi în
munca productivă.
Trebuie observat totuşi că, în timp ce în şcolile speciale
profesionale şi tehnice activităţile practice îşi îndeplinesc
funcţia lor complexă compensatorie şi de profesionalizare,
datorită profilului însuşi al acestor şcoli, în şcolile speciale
elementare (ci. I—VIII; I— IX), precum şi în grădiniţele spe
ciale, activităţile practice-productive, îndeosebi cele efec
tuate în aer liber, sînt încă la începutul lor.
Dacă ţinem seama de faptul că, în general, activitatea
psihică (cu implicaţiile ei de compensare) se elaborează în
prima perioadă de viaţă, vom înţelege de ce este necesar ca
activităţile practice să fie introduse corespunzător vîrstei
încă din grădiniţă şi chiar mai devreme. Deplasînd vîrsta de
educare şi şcolarizare încă din primul an de viaţă prin creşe
speciale pentru copii deficienţi, aşa cum opinăm, am putea
scurta perioada de instruire şi profesionalizare cu 2—3 ani.
70
dat fiind că perioada de la 17 la 20 ani este mai puţin favo -
rabilă compensării decît perioada, de la l la 6—7 ani.
în aceste condiţii există şi avantajul că aceşti elevi devin
producători de bunuri în procesul muncii, cu toate impli -
caţiile ce decurg pentru integrarea lor socială. Observaţiile
şi experimentele efectuate de noi în cursul anilor, îndeosebi
- în şcolile de orbi şi ambliopi, ne-au arătat că activităţile
practice şi munca productivă reprezintă factorul esenţial de
cataliză a întregii activităţi psihice şi fizice în scopul recupe -
rării biologice şi sociale a deficientului.
Cu cît astfel de activităţi, corespunzătoare vîrstei, se in -
- troduc mai devreme (la vîrsta l—7 ani), cu atît se obţine o
- mai bună coordonare motorie, prin asociere, în lipsa vederii,
- cu tactul şi auzul. Antrenarea timpurie a motricitatii este deo -
sebit de importantă în toate deficienţele şi mai ales în oli-
gofrenie.
La deficienţii de vedere, sub influenţa activităţii începute
de timpuriu se pot elabora cu succes dominante şi subdomi-
nante (auditiv-motorii şi tactil-motorii), fapt care poate ex -
- plica, cel puţin la unii nevăzători, conduita lor uimitoare în
- orientarea şi deplasarea în spaţiu. Poate de aceea P i e r r e
V i 11 e y numea acest fenomen „un simţ special al obstaco -
- lelor", „un al şaselea simţ".
Astfel, sub influenţa activităţii practice şi a muncii, expe -
rienţa acumulată, cauză şi efect se constituie în structuri
perceptive sui generis şi în structuri operaţionale — pentru
a ne exprima ca J. P i a g e t.
In interiorul acestui sistem de cunoaştere, interacţiunea
dintre structuri nu se poate elabora decît prin acţiune, prin
- mişcare, prin dinamică, deci ca rezultat nemijlocit al activi -
- tăţii, al acţiunii, ştiut fiind că orice acţiune este si o inter -
acţiune.
Dar acţiunea, activitatea practică, reprezintă şi cauza, iz
vorul acelor sisteme reglatoare şi de oprire a actului com-
Pirj! sator ' stimulate pe calea diferitelor forme de feed-back
uaiormaţional, voluntar, şi postural). Astfel, analiza, dife-
c o n d - V1- sinteza se perfecţionează de la o etapă la alta,
oorta m
P. rocesul general de dezvoltare, la reacţii com-
Den«7 • din ce în ce mai
adecvate, la adaptarea com pensatorie
şi la integrare socială.
71
 La surdomuţi, prin natura deficientei, consecinţele psiho-
logice şi compensarea lor sînt dependente de modul cum ac-
ţiunea, practica devin sau nu factor educativ şi de recu-
perare.
Cercetători ca P. O l e r o n, V i n c e n t, C. P u f a n şi al-
ţii, arată că prin pierderea limbajului, datorită surdităţii, este
afectată gîndirea conceptuală, acea capacitate de a opera
cu noţiuni, de a generaliza şi integra datele realităţii obiec-
tive, fapt care se răsfrînge şi asupra stării generale intelec-
tuale a deficientului de auz.
Potrivit relaţiei de interacţiune între structurile logice şf
structurile perceptive, lezarea sau absenţa structurilor logice
afectează structurile perceptive, îndeosebi pentru sarcinile
mai complexe ale cunoaşterii.
A interveni la surdomuţi în acest sistem interdependent
nu înseamnă numai a dezvolta procesele de cunoaştere, ci şi
a elabora structurile logice-verbale (surdomuţii congenitali
sau care, pierzînd auzul pînă la vîrsta de 3—4 ani, nu-şi dez-
voltă vorbirea) cu toate implicaţiile ce decurg pentru gîn-
direa conceptuală.
Şi în acest caz, esenţiale rămîn relaţiile cu obiectele, acti-
vitatea nemijlocită cu ele. Este vorba de un determinism
relaţional, ca să ne exprimăm astfel, al trebuinţelor specific
umane, al motivaţiei, al imitării acţiunii, ca şi de alţi factori
ce evoluează cu vîrsta şi care conduc nemijlocit la acţiune,
la practică.
Un exemplu, poate şi mai concludent, privind rolul acti-
vităţii şi al muncii în procesul de umanizare, de compensare
şi de recuperare, îl oferă orbul surdomut.
Atît la surdomuţi, cît şi la orbul-surdomut, numai activi-
tatea nemijlocită poate realiza legătura existentă dintre
obiectul real, cu denumirea lui, şi semnificaţia pe care o are.
Astfel, numai prin activităţile practice dezvoltarea vor-
birii şi implicit a gîndiril conceptuale se leagă intim cu struc-
turile perceptive, în sens bilateral, nu numai ca act intuitiv,
ci şi ca act conceptual, materializat în obiectul muncii pe ca-
re-1 realizează deficientul.
Fiind vorba de acţiunea compensatorie a muncii la surdo-
muţi, trebuie să atragem atenţia asupra unuia dintre acele
aspecte care pot duce la decompensare. Se ştie că în com-
paraţie cu omul cu auz, surdul are o mai bună toleranţă 1&
72
oţele supraliminare şi o mai mare -rezistenţă la acele
™i care prin natura lor creează o mai mare tensiune
traumatizare nervoasă, ca de exemplu nituitori la vasele
ale, cazangii, muncitori de întreţinere la motoare turbo-
reactoare în funcţie etc.
De aici şi folosirea la astfel de operaţii a acestor defi-
cienţi, deşi este cunoscută acţiunea distructivă, îndeosebi, a
infrasunetelor asupra organismului în ansamblu.
în cele ce urmează vom descrie un caz interesant prin ca-
racterul insidios al acţiunii:
Renaud de la T a i i l e , în revista „Sience et Vie" din
ianuarie 1967, prezintă relatările profesorului Gavreau de
la Institutul pentru studierea fenomenelor acustice din Mar-
silia. La 100 metri de institut, ia fiinţă o uzină, fapt după
care în una din camerele institutului activitatea a devenit im-
posibilă. Astfel, după l—2 ore de lucru, cercetătorii erau cu-
prinşi de o imensă stare de oboseală, le scădea atenţia, aveau
senzaţia că le plesneşte capul. Atît de mult le scădea capa-
citatea de lucru, încît cea mai simplă operaţie de adunare le
era imposibilă.
După îndelungate investigaţii, se descoperă că acest feno-
men se datora infrasunetelor emise prin vibraţiile ventilato-
rului instalat în noua uzină, vibraţii care nu puteau fi sesi-
zate. Valoarea acestor vibraţii era de 7.Hz pe secundă, dove-
dite a fi extrem de periculoase.
Cercetările lui Gavreau arată că acţiunea gravă (mortală
chiar) a acestor unde se datoreşte faptului că ele corespund
frecvenţei undelor alfa din creier.
Acţiunea unor infrasunete mijlocii poate orbi un om, poate
dărîma poduri, ziduri din beton, locuinţe, fără a mai vorbi
despre acţiunea lor distrugătoare asupra organismului uman.
Totuşi muncitorii din marile hale ale uzinelor zgomotoase su-
feră mai puţin din cauza infrasunetelor, deoarece zgomotele
diminuează mult efectele acestora.
Se apreciază că stările de oboseală, moleşeală etc. din
umpui furtunilor şi vînturilor se datorează acţiunii infrasu-
neteloj. produse de acestea. Iată un exemplu din şcoala spe-
dia
Profesională de surdomuţi din Bucureşti: r ri"J5i'. cînd sînt puse
în funcţie motoarele de capacitate iu sa, instalate la 80—
100 metri de camera de reeducare a
73
vorbirii, undele produc o perturbare gravă a funcţiei bio-
sciloscopului; activitatea cu acest aparat devine imposibilă
deşi camera de reeducare a vorbirii este foarte bine izolată
din punct de vedere fonic.
în oligoirenie, se poate afirma fără rezerve că cea mai efi-
cientă cale de relativă recuperare o constituie terapia com-
plexă, în care activitatea practică, în speţă munca fizică ra-
ţională, de preferinţă în aer liber, deţine un rol important.
Trebuie remarcat faptul că în ciuda progreselor realizate de
îarmacoterapie, încercările ce vin din această direcţie rămîn,
deocamdată, foarte limitate sau ineficiente. O situaţie simi-
lară o prezintă şi cercetările de citogenetică umană, care
reuşesc doar să explice fenomenul de deficienţă în oligofre-
nie, fără a contribui efectiv la ameliorarea lui.
Limitele sau ineficienta încercărilor ce se fac pentru ame-
liorarea consecinţelor oligofreniei, îndeosebi în formele gra-
ve, arată rolul imens pe care îl deţine sistemul nervos cen-
tral în constituirea personalităţii umane în ansamblu, şi în
procesele de cunoaştere în special.
într-un asemenea context apare necesitatea ca toate pro-
blemele ce condiţionează relativa recuperare în oligofrenie
să-şi găsească o rezolvare maximă, fapt care, din unele puncte
de vedere, nu concordă cu realitatea existentă. Iată eîteva
exemple:
Există clase de debili mintal sau de imbecili (în cadrul
căminelor şcoală) unde pot fi întîlniţi la un loc copii debili
mintal gravi, imbecili şi copii normali, sau copii întîrziati
mintal trataţi ca înapoiaţi mintal.
Două consecinţe se desprind de aici: prima se referă la
competenţa şi responsabilitatea comisiilor de selecţie şi re-
partizare a copiilor oligofreni, şi în mod deosebit a centrelor
de neuropsihiatrie infantilă, iar a doua se referă la înseşi
sensurile noţiunilor cu care operăm în ştiinţă. Este necesar
să se înţeleagă că întîrzierea mintală este un fenomen recu-
perabil, pentru care au luat fiinţă la noi în ţară clase spe-
ciale pe lîngă şcolile de cultură generală pentru copii normali.
Este, prin urmare, un fenomen trecător, situat între
C.I. 70—90 după scara Terman. Intlrzierea mintală nu tre-
buie confundată cu înapoierea mintală, care realmente în-
seamnă oligofrenie.
74
planurile, programele şi manualele pentru şcolile ajutare
care exprimă de fapt conţinutul învăţămîntului păstrează
încă o factură, în mare parte, intelectualistă. Deşi activităţile
practice şi profesionale la aceşti deficienţi fac parte 'nteqrantă
din procesul instructiv-educativ, ele sînt încă la începutul
organizării lor. Sînt însă destule şcoli ajutătoare cu realizări
bune în acest sens. Este vorba, între altele, de şcoala
ajutătoare din Iaşi, unde lucrul de mînă, sculptura şi
pirogravura ajunge la performanţe artistice, deşi condiţiile
de spaţiu sînt dificile.
în amplasarea instituţiilor pentru oligofreni, îndeosebi a
şcolilor pentru debili mintal, se resimte un proces de urbani-
zare contraindicat. Plasarea şcolilor se face în centre mari
urbane, fără terenuri de muncă şi recreaţie în aer liber.
într-o asemenea situaţie se impune o acţiune sistematică
şi susţinută de dezurbanizare a unităţilor de oligofreni şi
amplasarea lor în centre rurale cu condiţii corespunzătoare.
Un exemplu pozitiv în acest sens îl prezintă şcolile profesio-
nale din Bistriţa Horezu, din Miclăuşeni ş.a.
In deiicienţele motorii rolul activităţii practice gradate
ca mijloc de elaborare a adaptării compensatorii capătă o
importanţă deosebită încă în prima fază, după ce s-au în-
cheiat intervenţiile medicale-chirurgicale. In aceste condiţii
organismul mobilizează resursele sale energetice şi funcţio-
nale, opunînd deficienţei o imensă cantitate de energie în
scopul compensării. Educaţia fizică medicală, exerciţiul, acti-
vităţile practice adecvate şi munca corespunzătoare naturii
şi gradului deficienţei contribuie la procesul de restructurare
a schemei motrice (în lipsa unui organ amputat), la elabora-
rea unei noi geometrii a mişcărilor sau la transferuri func-
ţionale (funcţia mîinii drepte la mîna stingă, sau transferul
funcţiilor _mîinii drepte la picior etc.).
Numai în activitate şi prin activitate au loc toate procesele
adaptive. In afara acesteia nu există integrare socială m
deficienţele motorii, ca de altfel în orice altă deficienţă,
imoinarea ergoterapie!, ca metodă de tratament, cu factorii
t aturah terapeutici în deficienţele motorii, beneficiază în
act? ?0aftră de ° bunăcerepartizare a factorilor naturali radio-oarif
materid geografici
t
recu erare
~ ' foPt măreşte considerabil ca-ficipnt-re P
^ de integrare socială a acestor de- rni. (Şcolile din Bistriţa-
Năsăud, Buşteni, Agigea, Techir-
75
ghiol, Liceul agricol special nr. l — Şoseaua Afumaţi-Bucu-
reşti etc.). Este însă necesar să nu se piardă din vedere faptul
că fenomenul compensării se poate transforma în decom-
pensare. Stabilirea în şcolile cu profil de producţie a unor
planuri de producţie peste puterile fizice ale elevilor creează
sarcini supraliminare cu efecte negative. Astfel, din mijloc
compensator munca se transformă în scop în sine.
Direcţii de organizare şi de metodică a activităţii practice
'\ pentru stimularea adaptării compensatorii şi
integrării sociale a deficienţilor
Oportunitatea unor înnoiri în organizare şi în metodică
este indicată şi de faptul că, în prezent, la Ministerul Educa-
ţiei şi Invăţămîntului se studiază reorganizarea învăţămm-
tului nostru special, general şi tehnic-profesional. Un prim
aspect insuficient realizat în structura actuală îl constituie
lipsa unui organ unic de decizie care să sintetizeze întreaga
problematică repartizată în prezent la cele pateu departa-
mente; învăţămint, muncă, sănătate şi interne (pentru defi-
cienţii de comportament).
în acest mod s-ar realiza continuitatea tratării deficien-
tului pe întreaga perioadă (de la vîrsta de l an la 17—18
ani), perioadă cu profunde prefaceri psihofiziologice.
Educarea şi şcolarizarea de la vîrsta de l an în creşe,
grădiniţe etc., creează toate condiţiile unei asemenea dez-
voltări generale, care să permită micşorarea duratei şcolilor
profesionale cu l—2 ani, pentru acei deficienţi care au in-
telect normal. Astfel, s-ar putea da producţiei muncitori mult
mai bine compensaţi şi calificaţi, realizîndu-se totodată eco-
nomii considerabile la acest capitol. Menţionăm că pentru
şcolarizarea unui oligofren se cheltuieşte aproape de două
ori mai mult decît pentru şcolarizarea unui student.
Ţinînd seama de influenţa multilaterală exercitată de ac-
tivitatea practică asupra deficientului, este necesar ca acti-
vităţile practice să fie introduse în mod diferenţiat şi adec-
vat vîrstei. Amintim aici contribuţia adusă în educarea defi-
cienţilor de Di. Măria Montessori, care cu patruzeci de ani
- urmă, în Italia, crea nu numai o metodă, ci un întreg
^ m de educare a deficienţilor senzoriali prin activitate
Ş1
"Folosind interesul copilului pentru joc şi activitate, Măria
Montessori realiza, de fapt, prin activităţile practice, o dez-
voltare sistematică a analizatorilor, şi implicit un proces
compensator, care antrena imaginaţia, gîndirea şi întreaga
personalitate a copilului deficient.
Procesul de dezurbanizare la care ne-am referit mai sus
trebuie să se realizeze treptat, pentru toate tipurile de defi-
cienţe, nu numai pentru a se descongestiona marile centre
urbane, ci în primul rînd pentru a se crea condiţiile cele mai
indicate recuperării deficienţilor.
în acest sens, noile construcţii de şcoli pentru deficienţi
trebuie să respecte o concepţie adecvată şi să asigure mij-
loace pentru învăţămînt şi activităţi practice, pentru compen
sare şi recuperare.
Este greu de înţeles cum astfel de edificii îşi vor putea
atinge scopul fără ateliere dotate şi mai ales fără terenuri
de muncă pentru elevi, aşa cum sînt ele concepute pe alocuri
de noua şcoală ajutătoare de la Iaşi şi cea de surzi de la
Vaslui, lipsite de o dotare corespunzătoare şi de terenuri de
muncă, deşi apar ca localuri impunătoare, constituie un
exemplu negativ foarte elocvent.
Corelat acestor probleme, se impune a fi rezolvate în
viziunea celor mai noi achiziţii din ştiinţă şi tehnică, pro-
blemele terapiei complexe şi ale unei metodologii a aplicării
ei în scopul unei maxime compensări şi recuperări în toate
deficienţele. O analiză atentă a acestor fenomene ne arată
că în prezent, cu toate că în ştiinţă şi tehnică se obţin pro-
9re.sŞ uimitoare, acestea sînt prea puţin sau de loc folosite în
sprijinul recuperării deficienţilor. Nimeni nu poate nega exis-
tenţa unor proteze, dar acestea sînt departe de a modela
ideal funcţiile pierdute. Asistăm în acest domeniu, lipsit încă
m mare măsură de ipoteze şi soluţii îndrăzneţe, la un fel de
resemnare la vechile şi cunoscutele metode pedagogice, sin-
gurele care de fapt au o contribuţie mai substanţială.
Revenind la terapia complexă, ea reprezintă in concepţia
ced • ° ac/ iune ~ m sistem, in care diferitele terapii şi pro-
conr* .. ebuie sa se aplice nu izolat şi dispersate în timp, ci
"comitent, grupate pe tipuri de eficienţă, constituind un
77
asalt binefăcător asupra organismului din cele mai diferite
direcţii: medicină, pedagogie, psihologie, farmacoterapie,
genetică etc. în cadrul unei terapii complexe, cele mai bune
CAPITOLUL
O r b ir e a / c a u z e le ş i c o n s e c in ţe le
rezultate s-ar putea obţine, în oligoirenie de exemplu, înlo-
cuind munca intelectuală în unele perioade de timp (dupâ 3 p s ih o lo g ic e , p e d a g o g ic e ş i p ra c tic e
caz), cu munca fizică raţională, în aer liber, adecvată formei
şi gradului de deficienţă, precum şi capacităţilor şi intereselor a le o r b ir ii
deficientului.
în ce priveşte metodologia predării, îndeosebi in oligo-
irenie (debili-mintal şi imbecili), considerăm că între preda- Importanţa vederii la om !
rea cunoştinţelor teoretice şi aplicaţiile practice nu trebuie
să se lase intervale, ci, pe cît este posibil, aceste activităţi să Clasificarea deficienţelor de vedeie; criterii
se desfăşoare unitar, în succesiune, în lanţ, legînd partea Cauzele deficienţelor de vedere în general, şi
teoretică de implicaţiile ei practice, aplicative. Această ce- ale deficienţelor de vedere din perioada copilă-
rinţă de ordin metodic decurge din înseşi particularităţile riei în special. Consideraţii psihomedicale
asociaţiei destul de precare la aceşti deficienţi, din însăşi Consecinţele pierderii vederii sub raport psiho-
psihologia lor.
Iată de ce considerăm că activităţile practice au o sem- fizi'ologic, pedagogic şi în relaţiile practice de
nificaţie esenţială, nu numai pentru copii cu deficienţe inte- viaţă
lectuale, dar şi pentru celelalte tipuri de deficienţi. Datorită
unei anumite ponderi pe care trebuie s-o aibă activitatea
practică la deficienţi, trebuie oare să se tragă concluzia că
aceasta se va face tot mai mult în detrimentul unei pregă-
tiri teoretice necesare? în nici un caz; o asemenea orientare
ar fi profund eronată. Realităţile arată că şi în viitor se im-
pune stabilirea unui raport judicios între activitatea teoretică
şi cea practică, în raport cu etapele instruirii şi în raport cu
alţi factori.
Nu poate îi acreditată nici ideea greşită că, în şcolile
speciale profesionale şi tehnice, inginerii şi maiştrii de la Vederea la om reprezintă una din funcţiile cele mai com-
diferite tehnologii trebuie să-i înlocuiască pe pedagogi. plexe, structurate în întreaga istorie a dezvoltării filogene-
Aceasta ar genera erori de altă natură. tice şi ontogenetice; de aceea pierderea vederii de la naş-
Dimpotrivă, o unitate de competenţe şi o diviziune de tere sau în cursul vieţii constituie o deficienţă foarte gravă.
sarcini între aspectele teoretice şi cele practice vor putea Complexitatea şi importanţa analizatorului vizual la om
asigura o maximă eficienţă activităţii practice în scopul com- este dată şi de faptul că, în condiţiile concrete ale existen-
pensării deficienţelor şi al integrării sociale a deficienţilor; ţei sale, în relaţiile sociale şi de muncă, văzul subordonează
aceasta rămîne, după părerea noastră, calea de perspectivă Parcă întreaga experienţă .senzorială a celorlalţi analizatori
şi de progres în acest domeniu. Şi o integrează într-un sistem cu predominantă vizuală.
Văzul dezvoltîndu-se, atît în filogeneză, cît şi în ontoge-
neză catalizatorul de distanţă cel mai complex, se dezvoltă
0
odaia şi calităţi reflectorii specifice văzului, care permit,
78
79
 în condiţiile existenţei vederii, integrarea şi organizarea
specifică a mesajelor informaţionale din ceilalţi analizator!
Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea
obiectivă în formă predominant simultană şi globală, precum
şi prin analiza temporară şi succesivă a obiectelor in
mişcare, ca şi unele calităţi reflectorii specific vizuale, ca de
exemplu: lumina, culorile şi spaţiul tridimensional, fac ca
acest analizator să ocupe locul central în procesul de inte-
grare şi organizare a întregii experienţe senzoriale a omului
Datorită funcţiei integratorii a vederii, toate imaginile
formate prin participarea celorlalţi analizatori (auditiv, motor,
tactil etc.) tind spre analizatorul vizual.
în procesul integrării şi sistematizării lor, aceste imagini
capătă, în general, o notă comună, dominantă, nota de vizua-
litate; toate se vizualizează (S. L. Rubinstein). Cu toată
diversitatea lor, imaginile formate în ceilalţi analizatori sînt
parcă absorbite, se includ în dominanta reprezentărilor vi-
zuale, fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea
de analizator al reprezentărilor şi îndeosebi al reprezentărilor
spaţiale.
Caracterul dominant al analizatorului vizual în psiholo-
gia omului poate fi observat şi prin aceea că, la omul cu
vedere, rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc
tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puţin sau
deloc prin imaginile elaborate în ceilalţi analizatori, mai ales
dacă acestea din urmă nu sînt provocate. Un experiment
simplu poate sugera acest fenomen prin investigarea proprie
a modului de a ne reprezenta lumea obiectivă. Evocarea
mării, de exemplu, pentru omul cu vedere, apare în repre-
zentări vizuale şi mai puţin sau de loc în imagini olfactive,
auditive, tactile etc. Astfel, în reprezentarea mării parcă
vedem întinderea nesfîrşită, cu valuri mereu în mişcare sau
marea liniştită, de culoare albastră sau verzuie etc.
în conştiinţă nu avem în prim plan nici mirosul putred al
algelor şi nici vuietul permanet al valurilor, deşi aceste ima-
gini există şi ele pot pătrunde în conştiinţă, substiindu-se
chiar imaginilor vizuale, dacă sînt provocate.
Desigur, nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital
sau la orbul surdomut, la care dominanta integrării ginilor
este elaborată prin analizatorii existenţi.
80
ctructurîndu-se în filogeneză după analizatorul tactil, vă-
1 cj-a adăugat noi calităţi reflectorii, care au permis omu-
f U ' să cunoască lumea obiectivă nu numai în mod nemijlocit,
contactul direct cu obiectul, dar şi desprinzîndu-se de
^iect, cunoscînd spaţiul îndepărtat, în perspectivă, în varie-
tatea luminozităţii şi a culorilor.
Tocmai aceste calităţi noi, proprii vederii, ca lumina,
culoarea şi perspectiva spaţiului îndepărtat, fac ca ochiul,
deşi reflectă în general numai şapte calităţi ale lumii obiec-
tive, faţă de nouă calităţi reflectate de tact, să î ie mai bine
adaptat cerinţelor vieţii umane.
Cu toate acestea, prin natura sa psihologică, vederea
este mijlocită îndeosebi de tact şi pipăit, funcţii care reflectă
calităţile obiectelor şi fenomenelor \in mod nemijlocit, prin
contactul direct cu acestea.
în percepţia vizuală a lumii, obiectele capătă conţinut
tocmai datorită experienţei senzoriale multilaterale, nemijlo-
cite, prin fondul aperceptiv existent, precum şi prin aprecie-
rea inteligenţei omului, a relaţiilor şi raporturilor existente
în lumea obiectivă, atunci cînd cunoaşterea şi experienţa îi
pot permite detaşarea de mijlocit. Percepţia vizuală a lumii
s-a putut transforma în cunoaştere nemijlocită datorită inte-
ligenţei umane.
Cunoaşterea vizuală rămîne totuşi o cunoaştere nemijlo-
cită, dar legată de întreaga noastră experienţă, de fondul
nostru aperceptiv, care la omul cu vedere se integrează în-
tr-un sistem cu predominanţă vizuală (în contradicţie cu
aceasta se prezintă apriorismul kantian; prioritatea elemen-
tului raţional asupra celui senzorial, modelul intern 1 ).
Astfel, o serie de calităţi ale obiectelor şi fenomenelor
percepute, ca: netezimea, asprimea, moliciunea, elasticitatea,
duritatea, capătă conţinutul şi înţelegerea adecvate numai
pe baza cunoaşterii tactile şi prin pipăit, cunoaşterea struc-
turată şi elaborată în mod nemijlocit prin imaginea acestor
calităţi.
Oricine poate reconstitui faptul că apreciind vizual cali-
atea unei stofe, simte necesitatea (care se manifestă aproape
ex) de a înlocui învăluirea vizuală a obiectului cu pipăi-
Dolit; - lauss, G eo r g e,
uca Cibernetica şi societatea. Bucureşti, Editura p
, 1966, p. 438. ;. ,.
81
rea lui; dacă prin observarea vizuală lîna se poate confunda
cu fibrele sintetice, prin pipăit diferenţierea este mult uşu.
rată. Acelaşi lucru se poate spune despre greutatea acelor
obiecte care au forme identice, dar conţinut diferit. Dacă
totuşi prin intermediul văzului putem aprecia, diferenţiat,
greutatea unor obiecte, aceasta are la bază, de asemenea'
experienţa noastră tactilă şi barică; în afara acestei experi-
enţe văzul nu poate aprecia greutatea obiectelor. Constatăm,
aşadar, acelaşi proces de interacţiune care condiţionează
cunoaşterea umană nu numai la omul cu vedere, dar în forme
adecvate şi la omul care şi-a pierdut vederea, fie înainte, fie
după ce aceste relaţii au fost elaborate.
Vizualizarea informaţiei din toţi ceilalţi analizatori şi con-
stituirea unei dominante vizuale, adică universul vizual al
omului, nu rămîne fără influenţe importante asupra organis-
mului şi personalităţii. Sub influenţa integratoare şi domi-
nantă a vederii se dezvoltă în ontogeneză întreaga motrici-
tate generală şi specială. Vederea organizează şi reglează,
în forme specific umane, mişcarea, postura, echilibrul, suple-
ţea, armonia actelor motorii de conduită, pronunţia verbală
(în surditate), mimica şi pantomimica, în acest context vede-
rea ne apare nu numai ca o consecinţă a umanizării, dar şi
ca o cauză a acesteia.
Lipsa vederii, îndeosebi la orbii congenitali, pune în evi-
denţă poziţia vicioasă a capului, rigiditatea privirii, poziţia
statuară a corpului, incapacitatea de a adapta cu fineţe reac-
ţiile motorii la actele de conduită etc. Aceste consecinţe nu
apar în acelaşi grad la orbii surveniţi, la care reprezentările
vizuale elaborate îşi pot menţine, pe durate relativ lungi,
capacitatea integratoare şi reglatoare.
Totuşi, pierderea bruscă a vederii într-o perioadă cînd
deja sînt elaborate reprezentările vizuale atrage după sine
un dezechilibru extraordinar în activitatea nervoasă supe-
rioară, în structura automatismelor, a stereotipilor dinamici,
în starea morală şi în activitatea practică a deficientului.
Starea de dezechilibru în activitatea nervoasă, în viaţa psi-
hică şi în conduita nevăzătorului, se manifestă şi în cazul cînd
orbirea se instalează încă de la naştere sau pînă Io. 2—3
ani, cu deosebirea că în acest caz condiţiile psihofizio-logice
sînt diferite de cele ale nevăzătorului care a avut cîndva
vedere. Lipsa vederii încă de la naştere determină o
82
structură a schemei nervoase, cu un anumit grad relativă la
condiţiile generale, în structurarea ""heînei neurodinamice
lipseşte aferentaţia vizuală, schema funcţională constituindu-
se încă de la început prin relaţia dintre ceilalţi analizatori.
Interesant este faptul că şi în acest caz se stabileşte un
echilibru care face posibilă adaptarea chiar şi relativă a
orbului congenital la condiţiile de mediu.
în orbirea survenită are loc un proces de restructurare
si nu de constituire iniţială a schemei; aceasta atrage după
sine elaborarea unor noi stereotipi dinamici pe fondul des-
trămării vechilor stereotipi dinamici ai vederii, fie că proce-
sul de orbire a avut loc brusc, ca în cazul unei explozii, sau
s-a instalat lent, ca în cazul unui glaucom. în acest proces
diferă durata şi modalităţile adaptive, cu influenţele cores-
punzătoare în conduita omului.
Asemenea modalităţi de adaptare compensatorie pot fi
extinse şi la deficienţii foarte gravi, cu deficienţe asociate,
orbi-surdomuţi; cazurile citate, Hellen Keller şi Olga Skoro-
hodova, autoare de lucrări ştiinţifice. De asemenea, pot fi
citate cazuri de nevăzători oare lucrează în profesiuni cu
înaltă tehnicitate, ca: strungari, bobinatori, şlefuitori, monta-
tori, operatori la bandă rulantă etc.
b1
O clasificare a orbirii sub aspect psihologic şi pedagogic s?
P°ate opera luînd drept criteriu, iie existenţa reprezentărilor
vizuale, deci momentul! pierderii vederii, iie utilizarea vederii
în relaţiile practice, de muncă. Luînd drept criteriu existenţa
reprezentărilor vizuale, deosebim orbirea congenitală şi
orbirea survenită (pînă la vîrsta de 3 ani), în care deficientul
este lipsit de reprezentări vizuale, întrucît reprezentarea,
imaginea obiectelor şi fenomenelor se elaborează m
pntogeneză treptat, şi în general după vîrsta de 3 ani. In
cazul orbirii survenite după vîrsta de 3 ani, păstrarea
prezentărilor vizuale este condiţionată de natura activităţii
ueiicientului, de modalităţile de stimulare a acestor repre-
nt
an în orientare şi în procesul de cunoaştere.
83
 In oftalmologie, clasificarea cu care se operează are j^
vedere, îndeosebi, gradul lezării optice, nivelul resturilor de
vedere şi al capacităţii utilizării acestor resturi de către
deficient1.
Iată clasificarea cu care operează oftalmologia.
1) Orbirea absolută, în care vederea are valoarea O (fără
percepţia luminii).
2) Orbirea socială sau orbirea practică, formă de defici-
cienţă în care vederea este atît de diminuată incit minimul
de vedere rămasă nu este suficient pentru orientarea în spa
ţiu sau pentru ciştigarea existenţei prin muncă (Oftalmolo
gia, prof. D. M a n o l e s cu, p. 1035).
3) Alterări întinse ale cimpurilor vizuale (pînă la 5—10
grade), ceea ce ar corespunde ambliopiei cu diferitele ei
forme.
Cauzele orbirii
O sistematizare operativă a cauzelor orbirii se poate pre-
zenta astfel:
1) Boli infecto-contagioase;
2) Traumatisme, explozii, răniri, accidente, arsuri etc.,
care pot afecta în grade diferite segmente ale analizatorului
vizual (receptorul, nervul optic sau zona cortioală).
3) Intoxicaţii cu diferite substanţe.
4) Cauze diverse, ca iradiaţii nucleare etc.
Din punct de vedere al instalării deficientelor vizuale la
diferite vîrste, se constată că o serie de boli care acţionează
în perioada intrauterină pot determina malformaţii ale glo-
bilor oculari însoţite de orbire (microftalmia, anoftalmia, arni-
ridia, criptoftalmia şi ciclopia).
O altă categorie de boli cu caracter ereditar dau distro-
fia corneei, luxaţia cristalinului, cataracta zonulară, albinis-
mul, acromatopsia, retinita pigmenitară, hemeralopiia conge-
nitală, degenerescenta ereditară a maculei, idioţia amauro-
tică Tay-Sachs şi altele.
1
M a n o l e s c u, D., şi colab. Oftalmologie, Bucureşti, Editura medi-
cală, 1959.
84
Alte boli determină orbirea în general după naştere. Din-
acestea cităm sifilisul congenital, care se poate manifesta
l e
* ,a noji-născuţi, fie mai tîrziu sub forma de coroidite, reti-
.. nevrite sau ceratită perenchimatoasă. m între bolile
infecţioase care provoacă orbirea deosebim următoarele:
Infecţia gonococică, care dă oftalmia purulentă, prin leza-
rea corneei produce orbirea în primele zile de la naştere.
Descoperirea antibioticelor a dus la o scădere radicală a
cazurilor de orbire produse de infecţia gonococică.
Trahomul duce la orbirea prin ulceraţii ale corneei. Cazu-
rile de trahom sînt rare la noi. Pentru a înţelege relaţia
dintre condiţiile economice şi sociale în frecvenţa orbirii
trebuie să arătăm că în 1923, după statisticile oficiale, cazu-
rile de trahom se ridicau la noi la 85000, iar în 1935 la
23 000 (după D. Manolescu). Variola, producînd ulceraţia
corneei, dădea un procent ridicat de orbire (35%) îndeosebi
în cazul cînd vaccinarea nu se făcea cu regularitate.
Conjunctivita difterică, rujeola şi lepra produc orbirea
prin leziuni ale corneei. Aceste boli, de asemenea rare la
noi, dau un procent redus de cazuri.
Tuberculoza şi siiilisul produc lezarea corneei; sifilisul
provoacă şi inflamaţia şi atrofia nervului optic. Aceste boli
pot produce orbirea la vîrste diferite. Alcoolismul, prin con-
secinţele sale grave, poate afecta atît receptorul vizual cit
şi centrii nervoşi vizuali.
Alte cazuri care pot provoca orbirea:
Dezlipirea de retină, coroidita miopică, dezlipirea trauma-
tică sau simptomatică.
Retina pigmentară poate produce atrofia retinei şi a ner-
vului optic.
Infecţii ne traiectul sau tunica nervului optic, tumorile,
gomele cerebrale, compresiunea de lungă durată datorită
Hipertensiunii intracraniene, staza pupilară.
Traumatismele, rănirile şi arsurile chimice sau termice,
zd v"* 6 ' d u c î n m a i° r i t a t e a cazurilor la orbire, fie prin Ha î5 ea
receptorului, fie prin traume grave pe scoarţă, în-aeosebi în
zona occipitală.
'°*f. ca ^ e cu nicotină, alcool metilic, arsenic, intoxica-
medicamentoase (streptomicină, neomicină, kanamicină),
85
intoxicaţiile profesionale (saturnismul) afectează grav nervul
optic, ducînd la orbire sau la tulburări grave ale vederii.
Iradiaţiile atomice, consecinţă a declanşării energiei nu-
cleare prin exploziile atomice, duc de asemenea la orbire.
O altă categorie de cauze care afectează partea centrală
a sistemului nervos şi provoacă orbirea, sînt meningita, ence-
falita, tumorile cerebrale operate cu întîrziere, după ce aces-
tea au exercitat compresiuni pe nervul optic 1 .
Tulburările de natură centrală pot produce şi unele forme
de agnozii, ca de exemplu:
a) agnozia obiectelor;
b) agnozia culorilor;
c) agnozia spaţială.
Agnoziile sînt cauzate de lezarea bilaterală, dar mai ales
de lezarea părţii stingi în zona de trecere a fasciculului
vizual dintre lobul occipital, temporal şi parietal.
„•;
. " .)• • •
Deficienţele de vedere mai frecvente în perioada copilăriei:
cauzele şi formele de manifestare2
Apariţia chiar de la naştere a unor deficienţe de vedere
poate constitui un avertisment asupra existenţei şi dezvol-
tării unor boli asociate. Fiind descoperite la timp, ele pot
fi tratate.
în alte cazuri, asemenea deficienţe vizuale trebuie să ne
îndrepte atenţia asupra unor boli ereditare, care pot trece
neobservate şi prin urmare să rămînă netratate.
Aşa cum arătam mai sus, un loc important în producerea
unor astfel de deficienţe îl deţin virozele, care pot acţiona
asupra organismului matern în perioada prenatală.
Mecanismul de lezare este legat de circulaţia toxinelor
produse de viruşi în sîngele mamei. Toxinele trec din sîngej
prin placentă, la embrion, împiedicînd dezvoltarea normală
a unor celule în grupul irisului, retinei ori a cristalinului.
1
H a t w e l, J., Leş handicapes de la vue: aveugles el a
în: „Bulletin de psychologie", nr. 249, marş, 1966.
2
Dr. P a r a i p a n, C., Tulburările de vedere la copil. Bucureşti, Edi
tura medicală, 1963. .............,
86
în unele cazuri consecinţele pot fi mai uşoare, ele rezu-în-
du-se doar la deficienţe de colorare ale irisului (un ochi
^Ibastru-cenuşiu, iar celălalt brun, de exemplu).
Alteori copilul se poate naşte cu o deficienţă gravă, cum
este cataracta congenitală. Boala se recunoaşte uşor, de-
oarece în locul pupilei, care în mod normal apare neagră,
cristalinul apare opac. Cataracta congenitală fiind operabilă,
copilul îşi poate recăpăta vederea într-un grad relativ după
intervenţie.
Colomboma (lipsa unei părţi din iris) produce jenă numai
la lumină puternică, vederea rămîne relativ suficientă. Dacă
colomboma atinge şi retina, vederea este compromisă sub-
stanţial, neexistînd mijloace de tratament.
Absenţa ori strictura (strangularea) căilor lacrimale.
Această deficienţă anatomo-funcţională produce infecţii pu-
, rulente. Prin sondare sau operaţie canalele lacrimale pot fi
degajate.
ni Microitalmia constă în atrofierea profundă a globilor ocu-
lari pînă la lipsa completă a globului ocular (anoftalmia). In
genere ea se instalează la un singur ochi.
Alte tulburări pot afecta în modalităţi diferite părţile care
constituie receptorul (ochiul): pupile excentrice, lipsa com-
pletă a cristalinilor etc.
Tulburări de refracţie. Datorită lungimii globului ocular,
imaginea obiectelor reflectate de ochi poate avea diferite
poziţii, în imaginea normală, adică pe retină, ochiul este
emetrop (normal).
Cînd imaginea se face înapoia retinei (globul ocular mai
scurt) ochiul este hipermetrop;
Cînd imaginea se face în faţa retinei (globul mai lung)
ochiul este miop.
In cazul unor diametre neegale în curbura corneei se pro-
duce astigmatismul: unul din ochi vede normal, iar ochiul cu
axul mai lung vede neclar.
In aceste vicii de refracţie lentilele oculare pot corecta
eaerea: la hipermetrop se folosesc lentile convexe pentru a
rf , i m a ? i n e a m a i î n fata retinei, în miopie se folosesc fn
djver
srenfe c a re împing imaginea pe retină, iar în
i sînt folosite lentilele cilindrice, care reduc axul
87
cel mai mare al corneei deficiente, de la forma elipsoidalg
la o cornee sferică.
Hipermetropia, dacă trece de 3 dioptrii, obligă pe copii
să privească obiectele de foarte aproape şi expune ochiul la
strabism. Hipermetropia rămîne la acelaşi grad toată viaţa.
Nu acelaşi lucru se întîmplă în miopie. Miopia poate pro-
gresa rapid, încît în unele cazuri copiii de 6—7 ani au nevoie
de lentile cu 10—12 dioptrii. Acest fenomen este mai rapid
în perioada de creştere a copilului (12—16 ani), cînd şi mem-
branele scleroticei şi retinei sînt supuse aceleiaşi tracţiuni.
La maturitate miopia devine staţionară şi poate fi corectată
prin ochelari. Procesul de corectare trebuie început de cînd
viciul de refracţie a fost observat (eventual de la grădiniţă).
Folosirea obligatorie a ochelarilor trebuie însoţită de
unele tratamente de vitaminizare cu vitamina A, D, C, P etc.,
precum şi cu o alimentaţie conţinînd de predilecţie aceste
vitamine.
Strabismul (ochii saşii) se manifestă prin pierderea para-
lelismului axei vizuale la unul din ochi, îri cazul vederii
binoculare. Se ştie că în vederea binoculară, coordonarea
axelor vizuale se realizează de centrul nervos din zona occi-
pitală. Aşa se explică faptul că în unele cazuri, deşi ochii au
axele paralele normale, totuşi strabismul apare, fiind deter-
minat de tulburări ale centrului nervos cortical sau de tul-
burări apărute pe traiectul nervos, în forme uşoare, strabis-
mul se poate ameliora atît prin ochelari cît şi prin metode
oftalmologice, dar tratamentul radical rămîne cel operator,
îndeosebi în cazurile grave.
Deficienţe oculare determinate de apariţia ' rări sînt cauzate de infecţii determinate de o serie de boli,
unor boli în copilărie
O mare parte din bolile ce apar în copilărie pot afecta
într-un grad mai mic sau mai mare funcţia vederii. Organis-
mul, aşa cum am văzut mai sus, reacţionează unitar, ceea ce
înseamnă că o tulburare apărută undeva în organism n u
rămîne izolată, ci atrage după sine consecinţe în alte organ 6
şi funcţii, în speţă în structura morfofuncţională a vederii-
88
fn bolile neurologice pot apărea atrofii ale ambilor nervi,
rovocînd orbire, paralizii musculare (oculare) etc. P în unele
boli de piele, infecţiile pot cuprinde şi ţesutu-•i dermice
oculare prin ulceraţii, complicaţii ale cristalinului etc.
în bolile sîngelui pot apărea atrofii ale retinei sau ale
nervului optic, tumori etc.
în bolile digestive sau în avitaminoze apar o serie de tul-
burări, ca hemeralopie (scăderea vederii în amurg prin afec-
tarea bastonaşelor), hemoragii în orbite etc.
Gripa, guturaiul, prin infiltraţii microbiene sau virotice
pot produce inflamaţii ale canalului lacrimogen, ale pleoa-
pelor etc.
Bolile iniecţioase: gripa, rujeola, scarlatina, varicele afec-
tează îndeosebi ţesuturile conjunctive.
Bolile venerice pot contamina pe noul-născut; aşa cum
am mai spus, blenoragia produce la noul-născut oftalmia pu-
rulentă cu orbire în primele zile de la naştere.
După cum am văzut, sifilisul poate leza analizatorul vi-
zual încă în perioada intrauterină. Spirocheta palida traver-
sează placenta şi produce leziuni grave ale retinei, ale fun-
dului de ochi etc. între consecinţele sifilisului, ca şi ale altor
boli, trebuie să amintim ca mai grav glaucomul infantil.
Tuberculoza dă o serie de complicaţii ale ochiului, unele
din ele putînd să apară în perioada adolescenţei la cornee,
la sacul lacrimal, fotofobii (lezarea corneei) etc.
Exoitalmia (ieşirea proeminentă a ochilor din orbite)
poate fi provocată de boala lui Basedow (tulburări morfo-
funcţionale ale tiroidei) şi de glaucomul infantil.
Nistagmus constă în mişcarea, legănarea continuă a glo-
bilor oculari în sens orizontal sau giratoriu. Aceste tulbu-
ae căror toxine pătrund în traiectul nervos, în centrii cere-
i. Există şi forme de nistagmus care se instalează în
care h1*3- cataracte (alt)eaţă) cu care copilul se naşte şi
bun ° ?^. ocn " ^ a ° mişcare continuă în căutarea celei mai
lat 6 P ° zitii de vedere clară. Nistagmusul odată ce s-a insta-
«• nu se mai ameliorează. ,,; ,Ţb
89

'Descrierea sumară a principalelor boii de ochi
In acest subcapitol ne vom ocupa de acele boli care pro-
duc orbirea sau ambliopia, lăsînd deoparte bolile oare afec-
tează orbita, bolile pleoapelor, bolile conjunctivei şi a } e
aparatului lacrimal, care pot prezenta forme cronicizate mai
puţin grave pentru conservarea vederii.
Glaucomul infantil se dezvoltă în prima fază a vieţii, ca
o consecinţă a anomaliei în eliminarea lichidelor (umorilor)
dinăuntrul ochilor. Sub presiunea acestor lichide, ochiul se
dilată, globul ocular tinde să iasă din orbită, corneea devine
opacă, retina şi nervul optic se atrofiază producînd orbirea.
Bolile care pot determina glaucomul infantil sînt sifilisul
congenital, tumorile vasculare, tumorile nervoase. Tratat de
timpuriu, glaucomul poate fi ameliorat, mai ales dacă se
tratează şi sifilisul care întreţine boala.
Dacă nu se obţin rezultate, se procedează la enuclearea glo
bului ocular pe cale chirurgicală şi plasarea în loc a unei
proteze oculare..- = , ;
Afecţiuni degenerative ale retinei
Retinita pigmentară este o boală mai răspîndită în ţările
nordice. Ea se caracterizează prin scăderea capacităţii vizuale
în amurg şi noaptea, datorită lezării bastonaşelor. Cauza
bolii este alterarea fundului de ochi al retinei la ambii ochi;
sînt rare cazurile cînd boala se menţine la un singur ochi.
în cele mai multe cazuri, boala are, un caracter ereditar,
datorită consangvinităţii (căsătoria între rude). O variantă de
degenerescentă retiniana este boala de tip Staargardt, după
numele unei insule din nord, locuită de vreo 500 de familii
a cărei locuitori, căsătorinau-se între ei, sufereau mai mult
de jumătate de această boală.
Boala Tay-Sachs apare în luna a treia de viaţă a copi-
lului, fiind însoţită de o stare de imbecilitate. Copilul moare
în jurul vîrstei de l—2 ani.
O variantă a idioţiei amaurotice, cunoscută sub numele
de boala Spielmeyer, apare la vîrsta de 7—8 ani şi progr e "
90
ă pînă la vîrsta de 17 — 18 ani, cînd bolnavul, cuprins
dfidioţie şi epilepsie, sucombă.
Aceste forme de retinită nu au tratament, retinita pig-
mentară simplă însă este o boală care permite copilului să
rmeze şcoala, dar acesta nu va putea exercita o profesiune
decît în condiţii speciale de lumină şi repaos.
Cataracta congenitală apare în jurul vîrstei de l an, iar
alteori în perioada de la 5 la 6 ani. Ea se manifestă prin
opacitatea cristalinului. Boala poate cuprinde numai perife-
ria centrul cristalinului rămînînd neatins. Modul de tratare
rămîne, în general, cel operator, cu atît mai mult cu cît
boala este bilaterală.
Dacă cataracta nu a atins şi nervul optic, aşa cum de obi-
cei se întîmplă, operaţia dă rezultate satisfăcătoare, în sen-
sul că bolnavul poate folosi un singur tip de ochelari, atît
pentru apropiere, cît şi pentru distanţă.
Bolile corneei prezintă o importanţă deosebită, întrucît de
multe ori o boală a corneei devine un semnal care, prin par-
ticularităţile sale, dezvăluie existenţa unei alte boli organice.
Astfel, apariţia la marginea 'corneli a unui cerc albicios (feno-
menul patologic gerontoxon) semnalează depuneri de gră-
simi în organism şi existenţa pericolului aterosclerozei.
Tuberculoza provoacă uneori pe cornee leziuni ce sea-
mănă cu petele de seu, în timp ce sifilisul ereditar provoacă
leziuni de keratită parenchimatoasă. Intoxicaţiile cu cupru
(calcoza) determină apariţia unui cerc verde la periferia cor-
neei; intoxicaţiile cu argint (argiroza) fac să apară un cerc
brun-negricioas la periferia corneei, iar intoxicaţiile cu aur,
contractate în urma tratamentului reumatismului cu săruri
de aur, determină depuneri de culoarea purpurie (criseoza).
In degenerescenta hepato-lenticulară apare inelul periferic
colorat, denumit inelul Kaiser-Fleischer. între bolile grave
. e corneei cităm keratită parenchimatoasă, consecinţă a
smiisului ereditar. Gravitatea bolii constă în aceea că, pe
opacitatea corneeană, ea este asociată cu surditatea şi
u m
°aiiicări în structura dinţilor.
albat e ~ ^ Oli Pot afecta sclerotica, ca de exemplu sclerotica
băietn K natură eredofamilială (se manifestă îndeosebi la
W, boala apare asociată cu surditatea şi cu o fragilitate
91

a oaselor, care se pot fractura spontan, fără vreun trauma-
tism. Boala este cunoscută sub numele de sindrom Lobstein
ea rămînînd încă fără tratament.
, Traumatismele globilor oculari la copii
Prin natura sa copilăria oferă frecvente posibilităţi de a
traumatiza ochii. Marea mobilitate în jocuri, alegerea uneori
a unor acţiuni şi jocuri riscante, temerare, îndeosebi la vîrsta
preadolescentei şi chiar în adolescentă, precum şi consecinţe
ale unor acţiuni neprevăzute de copii pot constitui surse
ale traumatizării globilor oculari.
în unele activităţi şcolare sau de muncă fizică poate apă-
rea, datorită nesupravegherii elevilor, primejdia unor trau-
matisme: vîrful de creion chimic în ochi, experimente la
fizică şi chimie neorganizate atent, accidente la seceriş, la
treierat, la lucrări cu pietriş etc.
Unele traumatisme mai grave pot produce dezlipirea de
retină. Boala se poate recunoaşte prin aceea că ochiul nu
mai percepe decît o parte din cîmpul vizual. Purtînd degetele
în faţa ochiului bolnav, ochiul sănătos fiind închis, putem
identifica resturile de vedere periferică şi centrală a acestuia.
Sînt numeroase împrejurările în care se pot produce trau-
matisme, arsuri, explozii şi răniri, ca urmare a psihologiei
copiilor, a curiozităţii lor. Şcoala de copii orbi de la Tîrgu-
Frumos-Iaşi a fost înfiinţată tocmai din necesitatea de a
şcolariza cei peste 100 de copii răniţi de grenade şi focoase
găsite de ei in urma celui de-al doilea război mondial.
Consecinţele fiziologice şi psihice ale orbirii
Orbirea atrage după sine un dezechilibru extraordinarei 1
activitatea psihică şi în relaţiile deficientului cu lumea, în*
deosebi în prima etapă a deficienţei. Aceasta se datoreşte,
aşa cum arătam mai sus, rolului pe care îl are organizarea
scoarţei cerebrale la om în dezvoltarea funcţiei vederii de-a
lungul filogenezei şi ontogenezei.
92
Hui mare de organizare, sistematizare şi specializare
re dispun diferitele zone corticale în interacţiune la om,
de ca
pr i n lobectomia occipitală să dispară toate tipurile
HaC<discrimin.are vizuală, deosebire dintre lumină şi întune-
intensităţile de lumină (funcţii ale bastonaşelor). La ani-
rlC
'le la care organizarea morfofuncţională a creierului este
m
f ioară, o anum ită capacitate vizuală este asigurată de
către nivelurile subcorticale.
Oiiar în cazul extirpării ariilor striate la şobolani, pisici
si cîini, discriminarea luminii faţă de întuneric, care este o
funcţie'a bastonaşelor, revine treptat şi destul de repede. La
maimuţe acest proces este mai dificil. De observat că, pe
măsură ce iircăm pe scara filogenetică, funcţiile vederii se
diferenţiază şi se specializează datorită preluării de către
scoarţă a funcţiilor complexe vizuale.
Dacă aceleaşi experimente se referă la discriminarea for-
melor, a culorilor, precum şi a altor probe care ţin de func-
ţia conurilor, se constată că la maimuţe şi îndeosebi la om
lobectomia (distrugerea) zonei occipitale afectează complet
această capacitate.
De aici se desprind două consecinţe:
a) Funcţia conurilor este mult mai corticalizată decît
funcţia bastonaşelor (aceasta ne interesează îndeosebi în am
bliopie).
b) Zonele vederii şi relaţiile cortico-subcorticale la om
prezintă o ioarte mare specializare: în diîerenţierea şi orga
nizarea spaţială a retinei, de exemplu, fiecare con are un
traseu individual în nervul optic1.
Cercetările experimentale făcute în laboratorul lui
I- P. P a v l o v au arătat că la cîinii la care au fost distruse
aparatele
a
receptoare (periferice) auditive şi vizuale, după un
n şi jumătate în formaţiile subcorticale ale analizatorului vi-
zual şi auditiv a început distrugerea celulelor nervoase. In
instanţa superioară, însă, în lobii temporar şi occipital nu
s-a constatat nici o modificare morfologică.
.'.. P a vi o v considera că modificările morfologice din
eînru subcorticali se datorau inactivităţii receptorilor, dis-
^ Lipsa unor asemenea modificări in scoarţa cerebrală, în
Editura "Jeaicală, şi F u ! l
mân- T'« 1963, n J
p.° 537
' - Fiziologia medicală şl biofizică. Bucureşti,
93
lobii temporar şi occipital, prin absenta aferentatiei de la
feria analizatorului auditiv şi vizuial, trebuie explicată prin
funcţia fibrelor asociative prin care se realizează interacţiunea
analizatorilor. Faptul constituie o bază de înţelegere a feno
menelor ce au loc în centru vizuali, în lipsa vederii la om
Teoria reflexă, asociativă, aduce un punct de vedere ex-
plicativ în sensul că la orbi, surzi şi la alţi deficienţi activi-
tatea centrilor din scoarţă se sprijină pe legăturile asociative
pe cantitatea stimulilor şi iradierea lor pe scoarţă (sînt create
astfel premisele înţelegerii fenomenului compensării sub as-
pect morfo-funcţional).
Cercetările encefalografice arată că excitarea scoarţei
cerebrale la orbi, pe calea funcţiei analizatorilor normali,
tace să apară undele alfa in toate .zonele scoarţei. Impulsu-
rile din ceilalţi analizatori ajung, prin legăturile asociative,
in regiunea occipitală, care pe această cale este antrenată
funcţional.
Se confirmă astfel rolul legăturilor dintre analizatori şi a
permeabilităţii stimuliilor între toate zonele scoarţei, înre-
gistrarea encefalografică sincronă a undelor alfa şi în zona
vederii la orbii care au pierdut ulterior vederea, în condiţiile
în care această zonă nu mai primeşte aferentatii, indică fap-
tul că prin orbire această zonă nu devine o pată oarbă, ci ea
este antrenată funcţional pe calea aferentaţiei în ceilalţi ana-
lizatori.
Este interesantă în acest sens şi experienţa efectuată de
Norbert Wiener, întemeietorul ciberneticii.
Plecînd de la ideea că impulsurile nervoase se propagă
în masa cerebrală sub o formă asemănătoare cu curenţii elec-
trici, în creierul unei oarbe care pierduse vederea de 18 ani,
s-au introdus, sub anestezie, doi conductori foarte subţiri ce
atingeau centrii văzului în zona occipitală. Legînd aceşti con-
ductori la cei doi poli ai unei celule fotoelectrice, ilumi-
narea celulei prin curentul realizat acţionînd ca stimulator,
a creat oarbei senzaţia de lumină. Deşi prin această experi-
enţă îndrăzneaţă nu s-a reuşit decît obţinerea unor simpte
fulguraţii şi nu a unor percepţii vizuale s-a putut totuşi
trage concluzia extrem de importantă, că celulele creierului
din această zonă nu au degenerat în perioada de la orbii
şi că ele pot fi stimulate.
H
. interesant ide observat că în schema restructurării
dinamice un rol precumpănitor revine impulsurilor (în-
eur
strate encefalografic) din regiunea centrală, precum şi ?
1
din celelalte regiuni de pe scoarţă, în timp ce impulsu-
°din regiuneacuoccipitală îşi pierd sau îşi menţin însemnă-
în raport 9 ra dul pierderii sau slăbirii vederii.
Cercetarea activităţii bioelectrice a scoarţei scoate în
evidenţă creşterea ritmului alfa şi sub influenţa excitanţi-
lor verbali, ceea ce dovedeşte importanţa acţiunii legături-
lor formate în cel de-al doilea sistem de semnalizare; cuvîn-
tul are un important rol compensator în cazul pierderii
vederii.
Privind problemele instructiv-educative ale deficienţilor
de vedere, se pune întrebarea: care este forma de orbire în
care consecinţele psihice şi practice sînt mai grave? Orbirea
congenitală sau orbirea survenită la o vîrstă mai înaintată?
Un răspuns categoric pentru o situaţie sau alta este greu de
dat, datorită gravităţii şi evidenţei consecinţelor practice în
ambele forme de orbire. Şi într-un caz şi în celălalt găsim
aspecte psihologice diferite şi specifice.
a) în orbirea congenitală, precum şi în orbirea care sur-
vine pînă la vîrstă de 2 — 3 ani, reprezentările vizuale ne-
fiind elaborate, nu se conservă. In acest caz are loc un proces
treptat de elaborare a schemei funcţionale, fără participarea
vederii, o echilibrare la nivelul analizatorilor normali, motor,
tactil, vibrator, auditiv, in interacţiune ca analizatori principali.
In orbirea congenitală, dominanta psihică se elaborează încă de
la început, în modalităţi tactil-motorii şi auditiv-motorii, în
funcţie de factorii obiectivi şi subiectivi determinanţi.
In constituirea noii scheme, analizatorul motor are un
rol ^esenţial prin implicaţiile sale funcţionale cu propriocep-
torn şi sistemul vestibular şi labirintic, îndeosebi în elaborata
reprezentărilor spaţiale şi de orientare1.
Un exemplu deosebit de interesant, care ne oferă analo- m
3CeSt Sens ÎJ rezintă
' P interacţiunea analizatorului mo-
tor propriocePtorilor şi tactului în elaborarea dominantei
reflectată în conduita orbului surdomut. In acest
mentale* 9p s s e' p a u *- P i a g e t, J e a n, Trăite de psychologie experi-<
,-fresses Universitaire de France", La peiception, VI, p. 145—150.
95
sens relatările Olgăi Skorohodova, oarbă-surdomută, demu-
tizată ulterior, sînt elocvente.
— într-o seară mă întorceam acasă de undeva. Cu mine
mergea A.I. Cînd am intrat pe condorul nostru, acolo era
întuneric de tot şi A.I. nu putea să meargă. „Aici e întu
neric ca în mormînt. Nu ştiu pe unde să merg". Eu cunoş
team bine drumul pe coridor şi am început s-o conduc p e
A.I. Dar ea mergea foarte prost, îşi tîrşîia mereu picioarele şi
abia îndrăznea să facă un pas.
—• Nu vă temeţi, vă conduc eu.
— Cine ştie unde ai să mă duci?
— Vă duc spre uşă. Iar dv. vă băgaţi în perete.
In cele din urmă am dus-o pe A.I. la uşă şi am sunat sin-
gură, deoarece ea nu putea să găsească nici soneria. Am
avut multe cazuri de acestea"1.
După curn se constată din acest exemplu, în condiţii în
care vederea omului normal nu poate acţiona, omul defi-
cient, dar cu modalităţi reflectorii structurate şi adaptate lip-
sei vederii, se integrează mai uşor decît omul cu vedere.
Nu numai la deficienţii congenitali, dar şi la „văzători",
organizarea reflectării spaţiului, crearea acestui referenţial
tridimensional se face pornind tot de la sistemul motor, de
la proprioceptorii mioartrochinetici şi de la sensibilitatea su-
perficială.
„Detectarea" spaţiului (şi a raporturilor spaţiale) prin ana-
lizatorul vizual corespunde unei etape ontogenetice ulte-
rioare (care lipseşte la nevăzătorii congenitali). La realizarea
acestei „detectări" colaborează atît fotoreceptorii retinei,
cît şi proprioceptorii muşchilor oculomotori, cefalogiri şi ai
corpului ciliar. Imaginea, reprezentarea spaţialităţii, implică
aşadar totdeauna un proces polisenzorial, în care locul domi-
nant îl ocupă fotoreceptorii, dar la care trebuie adăugate
mesajele venite şi de la regiuni receptoare, printre care
sistemul vestibular (care orientează imaginile spaţiale în
raport cu cîmpul gravitaţional terestru) şi ieed-backul postu-
ral care informează retroaferent prin impulsurile vestibulare.
In orbirea congenitală, viaţa psihică a nevăzătorului se
poate organiza şi dezvolta mai bine în condiţiile unui icii'
1
S k o r o h o d o v a, O. L, Cum percep lumea exterioară, Bucureşt'-
Editura şt. pedag. şi psih., 1950, p. 30.
96
în care mişcarea, auzul şi tactul, cu implicaţiile lor se l n
tituie în dominante şi subdominante psihice. Elaborarea
asemenea scheme funcţionale nu este însă indiferentă de
influenţele externe, faţă de cauzele care acţionează
rmanent asupra omului. Aceasta nu este posibil. ^6 Cauzele
externe acţionează prin condiţiile interne potrivit rincipiului
determinismului. Sub influenţa acestor cauze
schimbătoare şi a activităţii însăşi, condiţiile interne se struc-
turează şi se restructurează, modiîicîndu-şi permanent forma
si conţinutul (în condiţiile concrete ale deficienţei).
In relaţiile nemijlocite ale deficientului de vedere cu
lumea, în situaţiile în care obiectele sînt sub acţiunea omului,
mişcarea şi tactul (pipăitul) capătă un rol predominant, sub-
ordonînd sau utilizînd, după caz, impresiile din ceilalţi ana-
lizatori. Pentru investigarea la distanţă a lumii, tactul fiind
limitat la întinderea unei lungimi de mînă, cedează auzului
predominanţa. Auzul fiind coordonat cu funcţiile motorii,
organizează şi sistematizează informaţiile recepţionate în
orientarea şi deplasarea în spaţiu. Acest fenomen, care ex-
primă mobilitate, dialectică, organizare şi sistematică în
activitatea psihică şi care se încheie cu adaptarea compen-
satorie la un anumit nivel a deficientului, nu este totuşi
lipsit de dificultăţi de neînvins la orbii din naştere.
Se observă faptul că pentru nevăzătorii congenitali, lip-
siţi complet de imaginea vizuală a obiectelor şi fenomenelor
şi a raporturilor între părţile lor, precum şi de imagini de
altă natură, îndeosebi ale obiectelor necunoscute care depă-
şesc raza de acţiune a mîinii sau a bastonului ca prelungitor
al tactului, în acelaşi timp ei neputîndu-se bizui pe o anu-
mită aşezare spaţială şi o organizare situativă logică a unor
obiecte faţă de altele, multe din datele cunoaşterii rărnîn
pentru ei abstracţiuni care îi conduc la o însuşire şi înţele-
gere formală a realităţii.
Dacă la deficientul cu orbirea survenită îşi pot găsi re-
prezentarea corectă şi adecvată noţiuni ca acelea de lumină,
ae culoare, de reflecţie, de refracţie, de munte, de deal, de
Podiş sau de elefant, de cămilă, de vulpe etc., acestea fiind
unoscute de deficient din perioada cînd avea vederea, ne-
zatorul congenital trebuie, pentru însuşirea aceloraşi no-^
uni, ^să depună un efort de informare multilaterală pentru
Pnn participarea tuturor analizatorilor, prin comparaţii
De
fectoloqie
97
 şi analogii să se apropie de cunoaşterea acestor obiecte
fenomene în esenţa lor. Dar şi în acest caz o categorie
noţiuni rămîn mai greu accesibile, deoarece utilizarea ce
paraţilor şi analogiilor îi poate apropia numai relativ
cunoaşterea lor.
în acest sens, un rol esenţial în procesul de învătărnînt al
nevăzătorilor îl are intuiţia, care asigură cunoaşterea ne.
mijlocită a obiectelor şi fenomenelor lumii. Utilizarea unor
procedee intuitive adecvate condiţiilor psihofiziologice ale
orbirii congenitale, precum şi folosirea tehnicii moderne, a
modelării electronice şi cibernetice a ochiului, permit o tot
mai mare apropiere a posibilităţilor de cunoaştere ale defj.
cientului de cele ale omului cu vedere.
Şi în producţie unii nevăzători congenitali apreciază mai greu,
cel puţin în primele etape ale elaborării deprinderilor de muncă,
distantele între agregatele maşinii, locul materialelor şi locul
prelucrării în agregate în succesiunea operaţiilor tehnologice,
iar alţii obţin rezultate slabe în însuşirea unor deprinderi de
muncă implicînd astfel de acţiuni. Elevul R.D., ne văzător
congenital în vîrstă de 19 ani, absolvent a opt clase elementare,
deşi este dezvoltat normal sub toate aspectele, nu a putut face
fată nici unei meserii. Dovedind însă unele aptitudini
muzicale, el a fost repartizat la clasa de acordaj de piane de la
Şcoala profesională nr. l pentru nevăzători „Vatra
Luminoasă" .din Bucureşti. Aici el da rezultate bune,
dovedind totodată aptitudini muzicale pentru mai multe
instrumente: vioară, saxofon, clarinet şi pian. Auzul îi
permite o adaptare mai organică, mai adecvată acţiunii decît
tactul şi mişcarea, pentru profesiuni chiar simple. O serie de
experimente efectuate de noi cu nevăzători congenitali de la
Şcoala specială profesională de orbi „Vatra ' Luminoasă" au
arătat rolul compensator pe care-1 au analizatorii normali în
interacţiune, în procesul cunoaşterii unor calităţi specific
vizuale: utilizînd analogia şi comparaţia, & pot reflecta aceste
calităţi prin echivalente, unele cu totul relative.
întrebaţi
ei au relatat cum îşi imaginează calităţi ca lumina şi culorile'
următoarele:
— îmi imaginez lumina ca o apă întinsă, liniştită.
— Culoarea roşie este imaginată ca o flacără caldă, fi er '
binte.
98
Culoarea verde-deschis este descrisă în comparaţie cu •
~~~~ul reavăn de frunze, primăvara, iar culoare verde-închis
"ste* asemănată" cu mirosul de pădure vara.
__!' Culoarea albă este descrisă ca fiind ceva curat, ca
peretele neted, fără asperităţi.
Dacă în ceea ce priveşte conţinutul, analogiile şi compa
raţiile Pot reda chiar şi aProximativ imaginea calităţilor vi
zuale ale obiectelor şi fenomenelor, forma în care are loc
procesul de cunoaştere şi de orientare în spaţiu la nevăzăto
rul congenital este mult îngreuiată şi limitată de însăşi
forma specifică de reflectare a analizatorilor normali şi în
deosebi de forma de reflectare predominantă tactil-motorie,
care este nemijlocită, deci impune contactul cu obiectele şi
fenomenele. Cum în majoritatea relaţiilor de apropiere, în
orientare sau în cunoaşterea obiectelor este implicată mîna
sau prelungitorul ei, bastonul, forma în care se desfăşoară
cunoaşterea tactilă este predominant analitică şi succesivă.
Cunoaşterea pe cale auditivă are loc în două modalităţi: în
deplasarea orbului sau în condiţii statice; în ambele cazuri
ea are la bază percepţia sunetelor şi a zgomotelor difuzate în
spaţiu. Practic, în cazul acţiunii omului în mişcare, recepţia
stimulilor auditivi se realizează atît analitic cît şi succesiv,
în contact cu obiectul static asupra căruia se exercită acţiu
nea (în procesul de producţie orientarea asupra maşinii),
recepţia se face prin zgomotele maşinii, care capătă semni
ficaţii operative, nemijlocite de obiectul muncii. Deplasarea
în spaţiu este de asemenea nemijlocită, deşi o serie de exci
tanţi auditivi pot sprijini orientarea tactil-motorie, atît din
apropiere cît şi de la distanţă. Consecinţa acestui fapt este
încetinirea acţiunilor omului nevăzător, durata mai mare de
orientare, de investigare şi explorare a spaţiului şi a obiec
telor, ceea ce face ca nivelul de adaptare a deficientului, şi
îndeosebi a nevăzătorului congenital, să fie sub posibilităţile
omului cu vedere, chiar şi într-un stadiu . mai avansat al
uiomatizării acţiunilor sale. Şi analizatorul vizual proce-
«50 analitic şi integrează realitatea în elemente distincte
rnom r^°mente succesive: analiza i temporală a succesiunii
care • "" apare ' msă în primul plan, decît în cazul în
Un obiect din
conţi de realitate se prezintă în mişcare, semnalînd uu
Plasarea sa (o motocicletă în deplasare).
99
 Ne găsim în faţa aceluiaşi argument care afirmă că carea
la omul cu vedere este vizua lizată şi prin urma re reacţiile
optice, în cazul unui obiect în mişcare, se desfăşoară încă din
primul moment simultan, dar şi succesiv pentru a recepţiona
mişcarea continuă şi rapidă. La nevăzătorul congenital,
mişcarea (funcţia analizatorului motor) fiind lipsită total de
imaginea vizuală a efectuării ei, este frînată. Cazul
nevăzătorului congenital S.D. de la Şcoala specială „Vatra
Luminoasă" reprezintă un exemplu tipic de incoordonare mo-
torie: datorită lipsei totale a influenţei reglatoare şi coordo-
natoare a controlului vizual, la venirea în şcoală acest ne -
văzător nu avea elaborate automatismele mersului şi nici ale
succesiunii paşilor în deplasarea în spaţiu. El nu „ştia" să-şi
menţină poziţia verticală în mers, necesară efectuării libere
a paşilor; biomecanica sa, în ansamblu, era tulburată, încer-
cările de a merge se manifestau mai curînd prin sărituri dez-
ordonate. Sub influenţa educaţiei fizice sistematice, prin pro-
cedee speciale şi de durată, s-a putut obţine restabilirea trep-
tată a stereotipilor motori corecţi, printr-un proces anevoios
de învăţare, prin coordonare proprioceptivă şi prin relaţii
aferent inverse şi de umanizare a mişcărilor şi integrare
normală în relaţiile de viaţă şi de muncă. Apare şi astfel tot
mai clară ideea că omul este un produs al vieţii sociale.
Dar şi în cazul unei dezvoltări normale, la nevăzătorul
congenital se observă că în procesul de producţie dificul-
tatea de coo rdo na rea ra p id ă şi simu lta n ă cu a na liza to ru l
motor atrage după sine un ritm încetinit în efectuarea muncii,
chiar într-o perioadă cînd deprinderile de muncă pot ii auio-
matizate. Coordonarea tactului cu mişcarea parcă irînează
capacitatea motorie, în cazul acţiunilor desfăşurate \în lanţ,
în modalita te a ra p id ă şi simu lta nă ce ru tă de ma şină în
muncile automate sau semiautomate, în cazul în care maşina
nu este adaptată deficienţei şi nici deficientul condiţiilor ei,
maşina o ia înaintea omului deficient, eliminîndu-1 din pro-
cesul de producţie.
în proce sul de învăţă mîn t, în proc esul de producţie _ şi
în relaţiile practice cu aceşti nevăzători, trebuie să se ţină
seama de faptul că orientarea în cadrul unui referenţial spa-
ţial tridimensional are la bază analiza polisenzorială, în care
intervin informaţiile primite de la receptorii multipli şi riţi la
care ne-am referit.
100
î procesul educativ intervenţiile trebuie orientate şi a
a l t o r c o n s e c in ţ e , c a ac e le a a l e po s tu r i i , f oa r t e e vi - şi care
se accentuează îndeosebi la nevăzătorii conge-?. ji c a de
exemplu redresarea poziţiei vicioase a capului, n la orbirii
congenitali este adus mult spre piept datorită absenţei
p osib ilită ţilo r de a explora spaţiul cu pirivirea în t r - un a r c
d e 1 8 0 ° , a t î t î n se n s o r i zo n ta l c î t ma i a le s î n sens vertical,
ca în cazul omului cu vedere. Intervenţiile pentru corectare
trebuie canalizate şi în sensul dezvoltării mişcărilor fine ale
corpului şi ale feţei, deoarece la unii nevăzători acestea sînt
nediferenţiate şi lipsite de fineţe. La alţii această inerţie se
apropie mult de starea de anchiloză.
De aceea şi complexul de măsuri pedagogice şi concepţia
de elaborare a mijloacelor moderne educative compensatorii
trebuie orientată în acest sens. Avem în vedere aici şi mo -
delele electronice care prin structura lor obligă pe nevăzător
la mişcări de restabilire a funcţiilor pierdute sau tulburate,
în direc ţia unei maxime apropieri de starea normală, spe -
cific umană. Aici distingem două modalităţi de instalare a
deficienţei:
1) o instalare lentă în ani de zile;
2) o pierdere bruscă, prin accident şi traumatism, ceea
ce determină un dezechilibru brusc, grav.
în orbirea su rvenită, consecinţele deficienţei prezintă
unele aspecte diferite de cele ale orbirii congenitale, datorită
Şi faptului că însăşi deficienţa se poate instala şi evolua în
mod diferit, cu implicaţii psihofiziologice corespunzătoare.
a) Evoluţia lentă a unui glaucom infantil, de exemplu,
determină timp de ani de zile un proces treptat de adaptare
compensatorie, uneori relativă, a deficientului la noile con-
Qiţu ale pierderii treptate şi definitive a vederii. In acest caz,
in procesul instructiv-educativ funcţiile vederii pot şi trebuie
transferate treptat în modalităţile reflectorii ale analizatori-
or normali. Momentul critic al orbirii poate fi astfel întîmpi-
s'h'Vf 1 - 1 • ° S 6ri e d e măsu ri pedagogice care să adapteze po-
a tî t - l e p s i h i c e Ş i P rac ti ce al e omulu i la noua s it uaţ ie , cu
mai
că mu lt cu cît acest moment nu poate fi evitat. Ideea
citir C R deficienţi gravi trebuie să-şi însuşească scrierea şi
lle încă din
just T . perioada cînd au vederea îşi are
carea P r in formarea reprezentărilor vizuale care înles-
101
nesc analiza şi diferenţierile spaţial-tactile în structura grupe'
l
fundamentale de scriere şi citire în sistemul Braille.
In această formă de orbire survenită, dezechilibrul produs
nu are un caracter brusc, ci este rezultatul unui proces lent
de relativă acomodare şi integrare la condiţiile deficienţei
b) Cu totul alta este situaţia în cazul orbirii survenite în
mod brusc, ca rezultat al unui traumatism, al unei explozii, al
unei răniri, al unei îmbolnăviri grave sau al unei intoxicaţii
în acest caz dezechilibrul cuprinde dintr-o dată întreaga
neurodinamică corticală, cu consecinţe asupra vieţii psihice
şi a capacităţii de integrare a deficientului în viaţa socială
şi în producţie. Pierderea vederii în asemenea condiţii între-
rupe brusc stereotipii dinamici ai cunoaşterii şi ai orientării
în modalitate optică, structuraţi în întreaga existenţă a indi-
vidului. Sînt tulburate procesele de excitaţie şi inhibiţie,
activitatea de analiză, de diferenţiere şi de sinteză.
Aferentaţia vizuală cu specificul ei reflectoriu încetează
de a niai informa scoarţa cerebrală, ceea ce face să se îngus-
teze mult programul de impresii care excită sistemul nervos
central.
Consecinţele fiziologice determină, la rîndul lor, o serie
de consecinţe de natură psihologică. Evoluţia în etape a pro-
cesului de suplinire, de compensare a lipsei vederii, atrage
după sine ameliorarea unor consecinţe în percepţia, în sfera
reprezentărilor în gîndire, în atenţia şi în deprinderile vizual-
motorii.
Treptat şi numai sub influenţa activităţii şi a educaţiei
are loc un proces de restructurare a schemei funcţionale, cu
participarea analizatorilor normali, cu influenţe corespunză-
toare asupra activităţii psihice a nevăzătorului. Aşa cum vom
vedea mai departe, aceste influenţe se produc atît în conţinu-
tul activităţii psihice, cît şi în forma de reflectare. Peste con-
ţinutul şi forma vizuală de reflectare pierdute se structurează
conţinutul şi forma reflectorie tactilă, auditivă, vibratorie,
motorie etc.
Datorită legăturilor asociative care unesc cele mai în-
depărtate zone de pe scoarţa cerebrală, şi interacţiunii anali-
zatorilor, în schema funcţională care se elaborează este
atrasă şi zona vederii din occipital, care, deşi nu mai pri;
meşte aferentaţia vizuală, face ca scoarţa cerebrală să-şi
menţină starea de excitabilitate la un anumit nivel, să se
102
mai
„leze activismul psihic şi prin urmare să permită o
• ntă integrare a stimulilor din ceilalţi analizatori, să se
efl€
ducă transferul în vechile reprezentări ce favorizează
adaptarea compensatorie. „
plasticitatea scoarţei cerebrale de a păstra urmele lega-
r'lor nervoase elaborate sub influenţa vederii se manifestă
V -n aceea că aceste urme se reproduc prin participarea
sistemului de legături vizual-motorii elaborat în trecut, în
actul percepţiei tactile sau auditive, atît în procesul de în-
văţămînt, cît şi în activitate sau în producţie.
Observaţiile noastre efectuate asupra nevăzătorilor cu
orbire survenită arată că acelaşi desen este mai bine execu-
tat cu ochii deschişi decît dacă li se cere să-1 execute cu
ochii închişi. Mersul este mai sigur şi mai coordonat cu ochii
deschişi decît dacă sînt închişi ochii. Ei pat compara, diferenţia
şi pot aprecia distanţa faţă de obstacole mai bine decît ne-
văzătorii congenitali.
Aşa cum am văzut, la locul de muncă ei păstrează aceeaşi
poziţie ca şi văzătorii urmărind cu privirea operaţiile proce-
sului de producţie. Pe baza reprezentărilor vizuale existente,
trebuie explicată şi capacitatea de a păstra deprinderea de a
scrie în alb-negru o perioadă îndelungată după pierderea
vederii.
Prin simpla îndoire egală a foii de hîrtie în scopul obţinerii
de rînduri simetrice, se realizează o liniatură care orien-
tează tactil păstrarea rîndurilor în procesul scrierii.
Conservarea reprezentărilor vizuale, ca şi a sistemului de
legături vizual-motorii, se exprimă în aprecierea şi redarea
corectă a spaţiului ocupat de literă, a intervalelor dintre lite-
re, a formei şi poziţiei fiecărei litere în ansamblul textului,
ca şi asupra caracterului lizibil şi estetic al scrierii.
Reproducem un astfel de text efectuat de nevăzătorul B.C.
Q
upa 14 ani de la pierderea vederii (fig. 14). că'l ultat . ul
experimentului de faţă ne permite să lărgim
ie practice de scriere a orbului survenit, pentru acele
ren!" 1 Cdre ^°^ u ^ ză cu m ai multă uşurinţă şi pot coordona
dinii Sntările vizuale şi tactil-motorii în aprecierea amplitu-
ment i-Şcanlor- Pe de altă parte, se confirmă, pe bază experi-
Că în actul
surven-t Percepţiei tactil-motorii, la orbul
n
" este posibilă aprecierea amplititudinii microspaţiilor
103

Fig. 14. Scriere în
alb-negru de
nevâzătorul C. C.
şi a microdistantelar, dar
numai pe baza unor
suficiente exerciţii şi a
automatizării acţiunii.
Cercetările lui N. Am i r şi S. Kugelmass din 1959 1
(publicate de P. F r a i s s e în Psihologia experimentală, voi.
VI, p, 152) duc la concluzia că subiecţii legaţi la ochi comit
erori în fixarea unui punct dat, după cum îşi fixează sau nu
ca reper unele părţi ale corpului. Pentru aprecierea acestor,
erori nu au fost însă urmărite şi efectele automatizării exer-
ciţiilor.
In experimentele noastre referitoare la scrierea automati-
zată în alb-negru de către orbul survenit, se constată elimi-
narea erorilor de fixare şi de localizare a grafemelor; consi-
derăm aceasta un rezultat al stereotipizării, al automatizării
relaţiilor tactil-motorii pe baza imaginilor reziduale ale
vederii.
1
Frai s se, P., P i a g e t, J., Trăite de psychologie experimentale-
„Presses Univ. de France", voi. VI, La p&rception.
104
Probleme aîe percepţiei
Consecinţele orbirii se manifestă în activitatea psihică a
f cientului într-o factură psihologică comună orbirii conge-
tale şi orbirii survenite, dar şi diferenţiată.
11
Reprezentările vizuale, în măsura în care sînt conservate,
Darticipă în procesul percepţiei lumii reale, precum şi la
tructurarea şi întregirea imaginii senzoriale prin dominanta
La lecţia de ştiinţele naturii, de exemplu, doi elevi ne-
văzători, unul congenital, iar celălalt cu orbirea survenită, fac
o descriere comparativă între vulpe şi lup ca animale de
pradă. Nevăzătorul congenital face următoarea descriere:
„Lupul şi vulpea sînt animale de pradă; ele au corpul acope-
rit cu păr. Lupul este mai lung şi mai gros decît vulpea, are
capul mai mare decît al vulpii, avînd 4 picioare puternice
pentru fugă şi o coadă stufoasă ca şi vulpea. Coada vulpii
se pare că este mai stufoasă ca a lupului. Ghearele sînt pu-
ternice şi ascuţite la amîndoi.. ."
Nevăzătorul icu orbirea survenită, care cunoştea vizual
atît lupul cît si vulpea, descrie cele intuite astiel: „Lupul şi
vulpea sînt animale de pradă. Ele au corpul acoperit cu păr.
Lupul are părul de culoare sură-gălbuie; pe cap şi spate este
mai mult sur, iar pe burtă şi picioare este gălbui-alb. Culoarea
şi-o schimbă după anotimpuri; iarna devine mai alburie.
Vulpea are culoarea roşcată; burta este gălbuie, iar picioarele
mai negre. Coada este stufoasă, lungă, de culoare roşcată-gri.
Lupul este mai mare decît vulpea; înălţimea lui poate ajunge
la brîul vînătorului, în timp ce înălţimea vulpii este cam la
genuchii vînătorului; şi în lungime lupul este mai mare ca
vulpea. Urechile vulpii sînt ascuţite ca şi ale lupului, dar
sint mai mici şi de culoare neagră, în timp ce ale lupului
smt sure, iar înăuntrul lor lirele de păr sînt gălbui".
Din cele cîteva elemente ale descrierii datelor percepute
este uşor de observat rolul pe care îl are existenţa reprezen-
anior vizuale în completarea, îmbogăţirea şi redarea adec-
ata a datelor senzoriale tactil-motorii reflectate în elaborarea
rentUni~ acestea
punînd în evidentă un alt aspect ce dife-
î/ază orbirea congenitală de cea survenită.
f
jresii ^6 exemPle Pot Pune în evidentă şi gradul de re-'Une şi
de pierdere a reprezentărilor vizuale, ca şi me-
105
todele şi procedeele ce trebuie utilizate în procesul de î n
vătămînt pentru conservarea acestor reprezentări. Cercetarea
acestei probleme ne-a arătat că pierderea reprezentări^ vizuale
nu se găseşte într-un raport direct proporţional cu scurgerea
timpului şi că o serie de factori pot contribui la conservarea
lor.
Atunci cînd începe să se manifeste, fenomenul regresiunii
apare şi în visele orbilor cu deficienta survenită.
Unul din subiecţii cu care am experimentat acest feno-
men orbise în războiul din 1944; el fusese şofer de camion şi
lucra în zona Munţilor Neamţului.
In relatările sale asupra modului cum visează, preciza
că în prezent (1962), după 18 ani de la orbire, totul pare
cenuşiu, peisajul munţilor îi apare şters, fără culori dar simte
cum strînge volanul maşinii în mîini. El păstrează prin ur-
mare senzaţiile tactile ale conducerii maşinii. Deşi imaginile
vizuale-cromatice sînt pierdute, sînt totuşi conservate repre-
zentările acromatice (cenuşii). De asemenea, în locul senzaţii-
lor vizuale ale conducerii s-au instalat senzaţiile tactile
(strîngerea volanului). Procesul de regresiune se desfăşoară
în timp fără a fi direct proporţional cu scurgerea lui. La
pierderea acestor reprezentări contribuie în mod esenţial
lipsa utilizării, a exersării şi a repetării acestora.
Deşi nu avem o curbă a regresiunilor (ea ar fi şi dificil
de reprezentat, datorită caracterului său individual), totuşi
chiar şi ipotetic trebuie admis că fenomenul evoluează de
la diferenţiat spre nediferentiat, de la forme şi conturi pre-
cise la forme vagi şi şterse, de la pierderea nuanţelor cro-
matice la culorile de bază, şi, în sfîrşit, la pierderea calităţi-
lor acromatice.
în scopul conservării reprezentărilor vizuale este necesară
includerea în procesul cunoaşterii a obiectelor şi fenomenelor
şi a calităţilor lor vizuale, actualizînd permanent şi comple-
tînd imaginile vizuale pe care elevii le păstrează.
în acest sens vom analiza în capitolele următoare şi m°'
dalitatea de a influenta conservarea reprezentărilor vizuale
prin mijloace moderne, prin transformarea electronică 61a
luminii în sunete, aşadar asigurîndu-se posibilitatea percepU
prin echivalenţă de conţinut şi formă a unor calităţi vizual^
Printre alte mijloace care pot contribui la conservare
reprezentărilor cităm implicarea analizatorului auditiv pent
106
Descrierile verbale; povestirile, compoziţiile şi indicaţiile în
are trebuie să se includă datele vizuale despre obiectele şi
fenomenele ale căror reprezentări sînt păstrate de elevi. Şi
ne cale tactilă şi prin pipăit pot fi consolidate vechile imagini
vizuale. Aici însă, pentru a se asigura creşterea eficienţei
procedeului, se impune descrierea concomitentă de către
văzător şi intuirea de către nevăzător a obiectului descris.
Nevăzătorul trebuind să facă faţă unor condiţii speciale
atît în orientarea în spaţiu cît şi în procesul de producţie,
este obligat să apeleze necontenit la memorie, în condiţii în
care omul cu vedere nu simte nevoie de aceasta.
In timp ce în deplasare, de exemplu, omul cu vedere poate
citi pe indicatoare staţia de troleibuz la care trebuie să co-
boare, eliberîndu-şi pe parcurs conştiinţa pentru alte pre-
ocupări, nevăzătorul este obligat să memoreze itinerariul,
numărul, denumirea şi succesiunea staţiilor pină la locul de
cobonre.
Cu mult mai complicată este situaţia în deplasare pe jos
fără însoţitor. In acest caz, utilizarea unor procedee de orien-
tare se sprijină îndeosebi pe memorarea topografiei locului,
a reperelor tactile, auditive etc. constante, a direcţiilor care
pot li foarte sinuoase, de multe" ori orientarea lăcîndu-se
după numărul de paşi pe care-i parcurge (aceasta mai ales
în prima etapă a pierderii vederii).
Arătam mai sus caracterul polisenzorial al recepţiei me-
sajelor pe care nevăzătorul le analizează, le diferenţiază şi
ie sintetizează în procesul reflectării, îndeosebi în deplasarea
m spaţiu (mesaje tactil-motorii, auditive, termice, vibratorii,
propnoceptorii etc.). Aceste mesaje semnalizează omului re-
pere şi obstacole pe care le-a memorat sau trebuie să le
în dTîs 6 Pentm a le putea interce Pta spaţial şi a se orienta
antĂnaJ^memoria nevăzătorului este permanent solicitată, anelor
i m Sltuaţu în care omul cu vedere nu simte nevoia promova?- ?
e norie De
î - aceea trebuie respinsă ideea greşită, de o mp m trecut-
în
virtutea căreia nevăzătorul ar dispune cu niprrW °ne
s ecincă
P "- dezvoltată automat, imanent, odată AstfS T Ved f. rii; un
f
el de „energie spirituală" eliberată.
Kn imanent eTv u 1CatU &U f St
° ^^ Ş* în legătură cu ° Pre' l OH l~rea
ă a auzului, în special a auzului ' °aata cu
pierderea vederii. Pornind de la asemenea
107
premisă se preconiza ideea că nevăzătorii trebuie orientat'
cu precădere spre profesiunea de muzicant sau muzician, deşi
mulţi dintre ei erau lipsiţi de aptitudini muzicale, nu aveau
dezvoltat auzul muzical, unii avînd chiar deficiente de auz
în forme avansate.
Astfel de exagerări mergeau atît de departe încît unii
autori propuneau ca în timp de război, cînd pe mare este
ceată, să fie folosiţi orbi pentru detectarea auditivă a pre-
zentei navelor inamice. V. S. S v e r l o v, în lucrarea sa
Orientarea în spaţiu a orbilor, critică asemenea idei eronate.
în cadrul cercetărilor întreprinse la şcoala de orbi „Vatra
Luminoasă", am constatat că unii nevăzători aveau asociate
şi deficiente de auz, în grade diferite, deşi unii dintre ei erau
utilizaţi la telefonie.
Şi în gîndirea nevăzătorilor se pot manifesta consecinţele
pierderii vederii. Se ştie că atît gîndirea cît şi vorbirea se
sprijină pe datele senzoriale ale realităţii obiective şi că pe
baza acestor date se operează generalizări şi abstractizări,
se elaborează noţiunile, judecăţile şi raţionamentele. La ne-
văzători, îngustîndu-se aferentatia prin pierderea stimulilor
senzoriali optici din realitatea obiectivă, se poate produce
un decalaj între latura abstractă şi cea concretă a cunoaşterii.
Notiuni, judecăţi şi raţionamente corecte, sub raportul
generalizărilor verbale, pot fi formale din punctul de vedere
al sprijinirii lor pe componentele concrete. Unii elevi ne-
văzători pot opera corect cu noţiuni despre obiecte şi feno-
mene, pot generaliza şi abstractiza la niveluri superioare,
dar cînd li se cere să descrie conţinutul concret al generali-
zărilor şi abstractizărilor exprimate, ei fie că nu cunosc acest
conţinut, fie că-1 exprimă greşit sau cu lacune esenţiale.
însuşirea formală a cunoaşterii obiectelor şi fenomenelor
de către nevăzători poate fi prevenită prin aplicarea, în pro-
cesul de învătămînt, a intuiţiei şi a unei judicioase îmbinări an
descrierii şi indicaţiilor verbale cu intuirea obiectului, pn
participarea a cît mai mulţi analizatori.
Un rol important în procesul de învătămînt, în activitate
şi în procesul muncii îl are, în acest sens, analiza practica,
comparaţia şi sinteza practică, adică descompunerea n e"
mijlocită a obiectului în părţile lui constitutive, compararea
lor şi reconstituirea, adică realizarea sintezei obiectului ana-
lizat. In acest mod concretizarea, abstractizarea şi generau-
108
• i cu care operează elevii orbi vor reflecta corect atît
Zăl
nonentele senzoriale, cît şi implicaţiile raţionale, prin
C
° are particularul şi generalul, evitîndu-se astfel formalis-
mul în cunoaştere.
Elaborarea noţiunilor, a judecăţilor şi raţionamentelor recte
este însă dependentă de modul cum se organizează actul
percepţiei, de bogăţia de conţinut a reprezentărilor despre
obiecte şi fenomene. Mai mult ca în cazul copilului normal,
gîndirea corectă a copilului orb trebuie pregătită prin
modalităţile cunoaşterii senzoriale, îndeosebi pentru
calităţile vizuale inaccesibile orbului.
Trebuie să avem în vedere şi aici diferentele existente
între orbii congenitali şi cei cu deficientă survenită.
Atenţia, ca activitate psihică ce însoţeşte întreaga viată
psihică a omului, prezintă o importantă deosebită, mai ales
pentru nevăzători. Lipsa de atenţie într-un anumit moment
a omului cu vedere poate fi corectată uşor prin recepţia
vizuală rapidă, globală şi simultană a situaţiei, în aceleaşi
condiţii, nevăzătorul reacţionează într-un timp mai îndelungat,
prin mişcări succesive şi uneori imprecise, mai ales în cazul
lipsei unei confruntări nemijlocite cu obiectul sau cu obsta-
colul. Nevăzătorul, neputînd urmări existenta unui obstacol
şi nici evoluţia în spaţiu a unui obiect sau fenomen pe care-1
percepe auditiv cu precizia pe care o dă vederea, trebuie să-şi
deplaseze permanent atenţia în diferite direcţii, să o concen-
treze într-o direcţie sau alta după intensitatea şi semnificaţia
stimulilor percepuţi. Fără o astfel de educare a calităţilor
atenţiei îndeosebi în orientarea în spaţiu, echilibrarea orga-
nismului în condiţiile foarte variate ale mediului este foarte
mult îngreuiată, dacă nu chiar imposibilă.
Necesitatea educării calităţilor atenţiei la nevăzători (în-
deosebi distribuţia, mobilitatea şi concentrarea) este cu atît
mai mare cu cît pierderea analizatorului vizual îi privează
eln plşlmare^ cantitate de stimuli din lumea externă, stimuli care ti
?. ni sînt excitanţi ai scoarţei cerebrale şi cauze ale men-
1a , unor focare cu excitabilitate optimă, ca bază fiziologicăM
atenţiei.
anat"11 ' cunos.cute ° eserie de experienţe devenite clasice în
3 ? f zi
anali "V* - * i °l°9i , care constau în extirparea diverşilor
Parte H - ' Animalul supus operaţiei doarme cea mai mare
e
am tâmp; datorită absentei stimulilor din diferiţi ana-
109
lizatori care nu mai acţionează ca excitanţi asupra scoarţei
cerebrale.
La om, problema prezintă un aspect calitativ deosebit, în
sensul că excitanţii acţionează nu numai prin forţa lor fizică
ci şi prin semnificaţia lor. La omul cu vedere, actul atenţiei
se exprimă printr-o serie de manifestări exterioare vizibile,
caracteristice, care la nevăzător fie că sînt slab exprimate,
fie că lipsesc. Acest fapt trebuie avut în vedere în procesul
de predare în şcoala de nevăzători, deoarece atenţia şi inte-
resul sînt condiţii esenţiale ale învăţării, cu atît mai mult cu
cît particularităţile deficienţei pot masca expresia lor ex-
terioară.
Nevăzătorul poate urmări lecţia cu atenţie chiar ţinînd
capul orientat spre piept sau într-o direcţie nedefinită, lipsin-
du-i adesea de pe figură expresia adecvată atenţiei. Ambliopii,
la care folosirea resturilor de vedere accentuează şi mai mult
efortul şi oboseala, pot ţine ochii închişi şi capul pe bancă,
ascultînd în acelaşi timp lecţia cu atenţie şi interes.
în procesul de educare, de corectare fizică a consecinţelor
orbirii, îndeosebi la nevăzătorii congenitali la care aceste
manifestări sînt mai accentuate, un loc important trebuie să-1
ocupe educaţia iizică şi educaţia pedagogică-metodică pentru
dezvoltarea atenţiei auditive şi a coordonării generale a miş-
cărilor, a expresiei adecvate a mişcărilor feţii şi corpului,
mimica şi pantomimica, specifice în actul atenţiei.
Intre mijloacele moderne folosite în acest scop sînt şi
mijloacele electronice şi panoul de tras la tir pentru ne-
văzători1.
Se pune problema dacă există o „psihologie a orbilor^
care s-ar dezvolta ca o consecinţă a acestei deficienţe. lata
cîteva consideraţii asupra acestei probleme deosebit de difi-
cile:
In unele lucrări din trecut, îndeosebi în lucrări cu ca-
racter beletristic, precum şi în vocabularul uzual nescris, p°
1
Aparatul este imaginat şi construit de un colectiv de profesori de
Şcoala profesională de orbi „Vatra Luminoasă" din Bucureşti.
110
finite, deşi din ce în ce mai rar, unele expresii ca „lumea-fi
l
hlor"-, „universul orbilor", „psihologia orbilor". 01 Folosirea
unei asemenea terminologii constituie o eroare
conţinut, deoarece afectează atît moral cît şi practic pro-
blema integrării sociale a deficienţilor de vedere.
Problema unui „univers al orbilor", în care schimbul de
• formaţii şi adaptare a omului fără vedere se realizează prin
analizatorii rămaşi normali, a fost explicată în capitolul
despre compensaţie. Asemenea teorii, prin implicaţiile lor
pot crea la nevăzători o stare de izolare, de retragere în
sine, alteori de egoism, de susceptibilitate excesivă, de ne-
încredere în cei din jur, de respingere a tot ce nu este
elaborat de aceşti deficienţi etc.
Or subordonarea personalităţii umane unor astfel de tră-
sături psihologice şi morale intră în socialism în contradicţie
cu realităţile sociale şi educative, precum şi cu structura
psihologică umană. Numai în societatea în care domină
spiritul individualist şi lipsa unei preocupări susţinute etico-
sociale, orbii trăiesc sentimentul izolării şi al poverii morale
şi materiale pentru familie şi societate.
Opus spiritului individualist, în societatea socialistă do-
mină spiritul de integrare colectivă, de asistenţă morală şi
socială cu toate implicaţiile sale. Prin educaţie, prin activitate
şi muncă, orbii sînt integraţi într-o profesiune, în viaţa de
familie şi în cea socială.
Consecinţele inerente deficienţei de vedere capătă astfel
forme compensatorii care îi apropie tot mai mult pe orbi şi
ambliopi de posibilităţile omului cu vedere. „Lumea lor" în
care se puteau retrage altădată este astăzi lumea noastră, a
tuturor, în care ei pot lucra, pot crea în cele mai variate
domenii. Diversitatea profesiunilor efectuate astăzi de orbi şi
ambliopi, ca şi randamentul dat de aceştia atît în profesiu-
m
le manuale, cît şi în cele intelectuale, este nu numai cauza,
ar
S1 consecinţa procesului de integrare familială şi socială. .aliza
particularităţilor psiho-fiziologice în orbire a scos
evidenţă faptul că lipsa aferentaţiei vizuale determină fe--^6
ac a tare CU
* P compensatorie, fără însă a apare noi AsaH
noi func ii 1S
t psihice în neurodinamica corticală. subst
deficien
tii de vedere nu poate fi vorba de uri sau u material
nou care să dea
' naştere unei noi psihologii "nor procese psihice
noi în cunoaştere, în afecte sau
111
voinţă. Particularităţile caracteriale datorite unei insuficiente
educaţii sînt susceptibile de a adinei unele diferenţe între
CAPITOLUL
orbi şi văzători, dar fenomenul nu are caracter legic. Astfel
de diferenţieri există şi la oamenii cu vedere; deosebirea
constă în aceea că unele trăsături comportamentale pot fi
accentuate la nevăzători de consecinţele deficienţei, dar
numai în anumite condiţii şi determinate de anumiţi factori.
între factorii care pot adînci unele diferenţe în conduita
orbilor, sau care pot genera unele trăsături negative sînt, pe
lingă lipsa de educaţie, lipsa de cultură, neîncadrarea în viaţa
de familie şi neintegrarea în activitate, în procesul muncii.
Aşadar, promovarea unor idei despre o pretinsă superiori-
tate compensatorie a orbilor (îndeosebi a celor congenitali),
despre un univers, o lume şi o psihologie proprie orbilor sînt
greşeli fundamentale, respinse de realităţile psihofiziologice
şi sociale, respinse de interpretarea dată de ştiinţă.
O rie n ta re a ş i d e p la s a re a in s p a ţiu
4 a n e v ă z ă to rilo r
Aspecte teoretice şi practice Consideraţii
asupra ciberneticii vederii la om în procesul
percepţiei spaţiale; implicaţii în orientarea şi
deplasarea nevăzătorilor Teorii şi mijloace
clasice în orientarea şi deplasarea nevăzătorilor
în spaţiu Contribuţii la interpretarea ştiinţifică a
fenomenului de orientare şi de deplasare în
spaţiu a nevăzătorilor
Mijloace şi procedee moderne, electronice, fo-
losite în orientarea în spaţiu a nevăzătorilor.
Demonstraţii practice cu aparatura electronică.

Orientarea şi deplasarea în spaţiu a nevăzătorilor con-

stituie unul din cele mai dificile şi mai complexe aspecte ale
procesului de cunoaştere.
Complexitatea acestui fenomen este determinată de unele
Condiţii subiective şi obiective, dintre care vom analiza pe
cele mai semnificative:
a) Elemente de cibernetică a vederii în percepţia şi repre-
zentarea spaţială. Caracterul adaptativ al vederii în raport cu
eiialţi analizatori, deoarece analizatorul vizual este prin
elenţă organul reprezentărilor vizuale.
b) s a
si P tiul topografic al nevăzătorului, definit în raport cu 3
securită ii
t Personale şi de analizatorii implicaţi în rea
semnalelor de la obiectele şi fenomenele exis-

113

•* S ANI CONSTANT*
•iBUQTECA
tente la diferite distante în spatii, spaţiul apropiat, spaţiu]
mijlociu şi spaţiul îndepărtat.
c) Poziţia şi relaţia subiectului şi a obiectului in rapor-
turile spaţiale, care pot fi statice, în mişcare, sau atît statice
cît şi în mişcare; direcţia de deplasare, viteza, condiţiile
atmosferice, acoperirile terenului, precum şi alţi factori care
po't influenta orientarea şi deplasarea în spaţiu a nevăză-
torilor.
a) Revenind la primul aspect, prezentarea unor elemente
de cibernetică a vederii spaţiale ne este impusă de faptul că
în ambliopie şi în orbirea completă, unde lezările pot avea
grade diferite, sînt afectate în mod corespunzător şi meca-
nismele recepţiei spaţiale.
Superioritatea adaptativă a ochiului în spaţiul tridimen-
sional se bazează pe mecanisme morfofunctionale, centrale şi
periferice unitare, care asigură recunoaşterea formelor, con-
trastul, recunoaşterea culorilor, detectarea formelor in
mişcare.
1. Recunoaşterea formelor are la bază funcţia microsupra-
îeţelor de ordinul al Il-lea din structura retinei. După autori
caSutherland şi Yung, este posibil ca în recunoaşte-
rea formei obiectelor să participe şi microsuprafetele de ordi-
nul I. Cîmpurile receptoare ON care ţin de microsuprafetele
de ordinul al Il-lea semnalizează apariţia stimulării luminoase,
iar cîmpurile de tipul OFF semnalizează încetarea stimulării
luminoase.
în interiorul acestor cîmpuri, la nivelul receptorului
există 3 zone: o zonă centrală, una intermediară şi una peri-
ferică, a căror organizare şi schimb de mesaje ON şi OFF
permit o adaptare mai fină la detectarea formelor. Şi feno-
menul de contrast, esenţial în percepţia obiectelor în spaţiu,
are la bază fenomene inductiv-negative între canalele vizuale
aferente.
Aceeaşi organizare o găsim la nivelul creierului, numai
că aranjamentul conexional aici este invers.
Efectul de contrarietate care există între zona centrală
şi zona periferică, ca şi schimbul invers între tipul de reacţii
ON (începutul excitaţiei) şi tipul OFF (sfîrşitul excitaţiei)
măresc considerabil capacitatea de recepţie a formei şi a P°"
zitiei obiectelor în spaţiu.
114
N*l }
*T«-* T 'fi A l
rceptia culorilor este inaccesibilă orbilor, dar relativ
•hilă la cei cu resturi de vedere. Noua teorie elaborată
f C r S ranit, Haldan, H a r t d r i ge, H ar 11 ine şi Wald
- mai direct percepţia culorilor de intensităţile de lumină.
î'ntensitătile puternice pot fi excitate formaţiile bicromatice,
timp ce în intensităţile de lumină medii sînt excitate for-
maţiile tricromatice. Or în ambliopie, tulburările morfo-
functionale afectează şi capacitatea de recepţie a intensi-
tăţilor de lumină, influentînd astfel procesul percepţiei co-
respunzătoare îndeosebi nuanţelor culorilor.
Pe plan pedagogic acest fenomen are o deosebită impor-
tantă în modul de elaborare a manualelor pentru ambliopi,
a caietelor, a dimensiunii literelor, a ilustraţiilor şi a culori-
lor ce se folosesc în genere în scopuri didactice, a modali-
tăţilor de iluminare etc., precum şi a metodelor şi procedeelor
didactice folosite în procesul de învătămînt pentru realizarea
unei adaptări compensatorii optime.
Un aspect esenţial al orientării şi deplasării în spaţiu în
constituie detectarea formelor în mişcare.
Fenomenul acesta are loc în sistemul nervos central şi se
bazează pe analiza în timp a structurilor mesajelor care
sosesc de la celulele retiniene ca reflectare a mişcării obiec-
telor în spaţiu. Cîmpurile receptive din regiunile periferice
ale retinei fiind mai numeroase, explică de ce zona periferică
a retinei semnalizează în mod predominant mişcarea, înţele-
gem astfel ce consecinţe are pentru perceperea mişcării în
spaţiu starea acelor ambliopi la care leziunile cuprind zona
periferică a retinei.
în ceea ce priveşte detectarea sensului mişcării în timp,
există opinii controversate, dată fiind complexitatea acestui
mecanism; se pare că ea nu este realizată de cîmpurile ON,
ci de cîmpul asimetric OFF, şi că la baza analizei acestor
fenomene stau procese biochimice şi fiziologice complexe.
Considerînd, aşadar, procesul percepţiei spaţiale şi al
reprezentării spaţiului în lumina unor elemente de cibernetică
a
vederii, putem conchide:
— retina se adaptează la modalităţi operaţionale diferite;
j~~ sistemul nervos central controlează aparatul retinian;
conexiuni inverse retina este inclusă într-un sistem
115
 adaptativ complex, care optimizează
transmiterea şi prelucra- rea
informaţiei 1.
Cum multe din tulburările de
vedere sînt legate de struc tura
morfofuncţională a retinei,
consecinţele se resimt în în treg sistemul de conexiuni
nervoase, cu repercusiuni în deosebi în transmiterea şi
prelucrarea informaţiei din spaţiul tridimensional.
Dar în orientarea spaţială participă şi alte procese psihofi-
ziologice, care datorită tulburărilor de vederi, sînt lipsite de
coordonare şi precizie. Dintre acestea amintim:
— acţiunea muşchilor oculomotori în procesul de acomo
dare şi convergenţă;
— acţiunea muşchilor ceialogiri în mişcarea capului în
arc de 180°;
— eiectul de paralaxă;
— efectul de acoperire in plasarea obiectelor în spaţiu;
— perspectiva aeriană; obiectele mai îndepărtate au con
tururi mai şterse decît cele apropiate;
— constanta percepţiei;
— efectul şi perspectiva, după care percepţia vizuală a
structurii câmpului, într-un spaţiu acoperit de repere, oferă
o evaluare mai uşoară şi mai exactă (aprecierea spaţială pe
mare este cu mult mai dificilă). Sînt şi alte condiţii care pot
participa în procesul orientării în spaţiu, între care citam
reflexele de postură ale capului, care la orbii congenitali pot
fi viciate; motricitatea ca rezultat al funcţiei labirintice a
canalelor semicirculare şi al relaţiei cu formaţia reticulatff.
Diversitatea şi complexitatea sistemelor optice unitare
fac ca pierderea totală sau parţială a vederii să pună pro
bleme din cele mai dificile atît în elaborarea fenomenului
compensator, cît şi în construcţia de instrumente şi aparate
electronice care să poată înlocui funcţia vederii.
Deşi tactul reflectă mai multe calităţi 'decît văzul (apro
ximativ nouă), faptul că văzui reflectă realitatea obiectiva
iBălăceanu, C. şi N ic o l au, E d m o n d, Conitibufii la ciber-
netica
2
vederii. In: „Oftalmologia", voi. VIII, nr. 2, 1964.
Delay, J., P i eh o t, P., Abrege de psychologie, ed. a 3-a,
1964.
116
cj•tfiui,,unn
iu-*-i /yalobal şi..rapid
. i •• facevca.. funcţia
* ,.optică.wsă fie .mai bine
H otată orientam şi deplasam m spaţiu şi sa asigure o m ai
hu nă cun oaştere a realită ţii înconju răto are .
2 î n ca z u l o rb i r i i , o a s t f e l d e a d a p ta re c o m p le x ă t r e b u i e
l i z a t ă jn c o n d iţ i i l e c e lo r t r e i z o n e sp a ţ i a l e a le r a p o r-tu
rilor subiect-obiect.
a) In cadrul spaţiului apropiat, descris de întinderea unei
lu ng im i d e m înă , p re lu n g it, du pă un ii au to ri, la raz a de - ac
ţiune a bastonului, se p oate vorbi de un m icro sp aţiu. U n
astfel de m icrospaţiu îl constituie însăşi grupa fundamentală
B ra ille . în ac es t m icros pa ţiu n ev ăz ătoru l e ste ob liga t, la- ci
ti re ş i s c rie re , să e f e ctu ez e u n p ro c e s d e o rie n ta re , d e a-n a
liză, de diferenţieri şi de sinteză fină.
în s p a ţiu l ap ro p ia t, c u n o a şte re a a re fo rm e n e m ijlo c i te,
întruc ît tac tul şi m işcarea în in teracţiu ne realizează prin - pi
pă it o înv ăluire a o biectu lu i, a pă rţilo r sale , ca re îi de fine sc
m ai uşor şi mai sigur calităţile specifice şi nespecifice. Prin- tr-
u n s i s t e m d e a u t o a f e r e n t a ţ i i d i r e c t e ş i i n v e r s e , n e v ătorulză
realizează cunoaşterea prin toţi analizatorii răm aşi nor m ali.
Trebuie observat că în spaţiul apropiat, p rin în tinderea unei
lungim i de mînă, precum şi a bastonului ca prelungitor,
cunoaşterea este incom parabil mai bogată, deoarece în acest
spaţiu pot fi folosiţi şi stim ulii auditiv i vibratorii etc., în tim p
ce în sp aţiu l m ijlociu şi îndepărtat tactul şi pipăitul îşi - în
cetează acţiunea, iar auzul poate fi limitat de distanţă. Ca
prelungitor al m îinii, bastonul acţionează prin înregistrarea
- vibraţiilor şi a m odificărilor sonore la tatonarea obiectelor
şi a spaţiului în deplasare sau static.
Servind ca amplificator şi rezonator, bastonul sporeşte
cantitatea de inform aţie,antrenînd activ itatea psihică de di -
- ferenţiere şi interpretare selectivă a stim ulilor.
„ Lovind, de exemplu, discontinuu bordura trotuarului, ne-
vazătorul îşi corectează direcţia, investighează obstacolele,
recuno aşte natura şi form a lor, ocolindu-le. D eşi basto nul
realizează o aferentaţie sărăcăcioasă, el obligă pe nevăză-
or
la un proces activ de interpretare şi selecţiecare-i faci-
litează orientarea în spaţiu.
p o a ? a r e z o na t o r p r in c o n t a c t c u o b ie c t u l , d e ş i s ă r ă c ă c io s , el
t o a t P r o d u c e s t i m u l i p e o a r e m în ă n u - i p o a t e r e a l i z a . C orio u
+ a c e s t e a k a s t°nul răm îne un m ijlo c em piric şi lim itat de u en tare a
nevăzătorilor în spaţiu.
117
 în spaţiul mijlociu şi îndepărtat, în care omul şi obiec-
tele pot fi în mişcare, în terenuri accidentate şi pe intemperii
care diminuează capacitatea de orientare şi de deplasare
s-a preconizat şi se preconizează în unele ţări folosirea cîi-
nilor dresaţi în orientarea nevăzătorilor.
Experimentele şi observaţiile noastre în problema orien-
tării spaţiale efectuate în ultimii 15 ani1 arată rolul imens pe
care îl au acele mijloace care activizează psihologia nevă-
zătorului, în opoziţie cu mijloacele care transformă pe nevă-
zător într-un element pasiv, supus unor soluţii preformate.
De aceea folosirea „cîinilor-călăuză", care limitează acţiunile
şi iniţiativele omului şi le subordonează animalului, rămîne
un procedeu discutabil.
Iată un exemplu: A.C., inginer în vîrstă de 35 ani, îşi
pierde vederea total, fiind în Elveţia. Aici i se dă un cîine
dresat pentru a fi călăuzit. Datorită acestui fapt omul şi-a
pierdut în mod simţitor capacitatea ide orientare; astăzi, după
mulţi ani, nevăzătorul A.C. nu şi-a putut recăpăta totala in-
dependenţă şi siguranţă în deplasare. Fenomenul ar putea fi
explicat prin cristalizarea unor stereotip! dinamici, care în
condiţiile orbirii sînt greu de restructurat.
Posibilitatea de dresare a animalelor, şi îndeosebi a cîi-
nelui, a impresionat din totdeauna. Sînt cunoscute experien-
ţele lui K 6 h l e r şi P a v l o v cu animale, precum şi trenul
lui D u r o v condus de animale, experiment care a făcut sen-
zaţie multă vreme. Cîinele este capabil de acte de compor-
tament care prin complexitatea lor amintesc de inteligenţa
umană. Totuşi aceste acte rămîn instinctive şi imposibil de
restructurat în faţa unor situaţii noi şi neprevăzute în depla-
sarea nevăzătorului, mai ales în centrele aglomerate şi în
condiţiile unor viteze foarte mari. Animalul însuşi cere o
îngrijire şi o alimentare specială pentru a nu i se altera re-
flexele de orientare şi reflexele condiţionate.
întrucît în România nu se practică orientarea cu „cîini-
călăuză", ne lipseşte baza experimentală în acest sens. Con-
siderăm totuşi că o metodă combinată între orientarea cu
animale şi orientarea liberă ar putea da o mai mare in.de-
Zeit-
1
Beitrage zum Problem der Kompensation der Erblindung.
schrift fur PSYCH. Bând. 175 Heft 1—2, Leipzig, 1968.
118
ndenţă omului în formarea deprinderilor de orientare în
S
P caracterul unilateral al rezolvării acestei probleme în
olul trecut a fost determinat de limitele cunoaşterii fi-
z'ologiei sistemului nervos, precum şi de limitele posibili-
tăţilor tehnice ale vremii.
O pleiadă de cercetători văzători sau nevăzători, ca:
Z eu n e A. — 1808, Knis J. — 1821, Luzardi, Dide-
rot Sergel — 1867, Ledy — 1872, Scherer F. —
1874, D uf ou r — 1859, J a va l E. — 1902, Hauptvo-
aei'-— 1906, Wolfflin E. — 1908, Romagnoli A.
__ 1908, L an g — 1918, Ger har d t — 19201, W. D o-
lanski 2 , Pier r e Villey 3 , V. S. S veri o v 4 , B. I.
Kovalenko 5 atr aş i de ceea ce e inedit în or ientar ea
şi deplasarea în spaţiu a nevăzătorilor, au adus, începînd cu
anul 1800, o serie de explicaţii şi teorii care, aşa cum vom
vedea, au fost grupate în funcţie de explicaţia predominantă
la care autorii lor au aderat.
Z e u n e considera că orbii simt apropierea de obiecte
cu ajutorul capului. Faptul că ei merg cu capul aplecat îna-
inte este un gest de explorare (un tentacul) ca la animalele
inferioare.
K n i e considera că perceperea obstacolelor este antre-
nată de presiunea atmosferică.
Luzardi consideră că pierderea vederii face să spo-
rească atenţia şi memoria, dar că acestea nu au forme su-
perioare la văzători şi că sensibilitatea lor tactilă nu se da-
toreşte decît exerciţiului, din necesitatea de a înlocui ve-
derea. Acuitatea simţurilor nu este înnăscută, ci dobîndită
prin exerciţiu; ea se bazează pe premise psihice individuale.
Sergel susţinea că simţul perceperii la distanţă („Fern-
geSiihl) a obiectelor este legat de atenţie şi de percepţia feţei,
* Burklein, K ar l, Blinden psychologie, Leipzig, 1924.
Dolanscki, W., Ies aveugles possedent-ils le sens des
obsta- «es? (l'annee psychologique), Tom 31, 1931.
. Villey, Pierre, Le mond des aveugles. Essai de Psychologie,
ans, 1914. La pedagogie des aveugles, Paris, 1922.
<=i o , v e r l ° v, V. S., Orientarea în spaţiu a orbilor. (Trad. M. înv. Şl
^Iturii), Bucureşti, 1959. 1962 ovalenk
°. B. l., Tiîlopedagoghika, l, A.P.N.,
R.S.R.S.R, Moskva,
119
fără participarea altor impresii. După el, simţul distanţei ar
fi mai ascuţit în jurul urechilor şi ochilor şi mai scăzut î
zona frunţii şi a tîmplelor. Senzaţiile acustice contribuie l
orientarea orbilor. După Sergel, simţul obstacolelor ar fi
un mijloc special de a percepe senzaţiile şi a le distinge
între ele.
S c h e r e r se apropie de opiniile lui Sergel, considerînd
că simţul distanţei nu este imuabil, ci că se schimbă în func
ţie de mai mulţi factori.
D u f o u r consideră că obstacolele se percep mai uşor
pînă la înălţimea umerilor, dar se percep mai greu de la
genunchi în jos. El apreciază rolul senzaţiilor acustice.
J a v a l admite că omul posedă un al şaselea simţ, analog
tactului, dar care nu se identifică cu acesta.
Hauptvogel consideră timpanul un disc receptor,
Wolfflin consideră simţul obstacolelor ca un simţ in
dependent de toate celelalte simţuri.
Romagnoli încearcă o explicaţie a orientării spaţiale
pe baza sintezei mai multor simţuri.
L a n g consideră simţul obstacolelor un talent care poate
fi dezvoltat şi perfecţionat; dacă nu există, este inutil să-1
căutăm.
G e r h a d t vede în simţul obstacolelor o sinteză a mai
multor simţuri.
Teoriile care au grupat în cursul timpului pe diferiţii cer-
cetători sînt deci: teoria acustică, teoria presiunii, teoria ter-
mică şi teoria unui al şaselea simţ, un simţ special al obsta-
colelor.
Teoria acustică, al cărei reprezentant de seamă a fost
Truschel, explică orientarea în spaţiu a nevăzătorilor pe
baza reflecţiei undelor sonore şi perceperea lor auditivă.
Se consideră că nevăzătorul percepe nu numai existenţa
obiectelor, ci şi distanţa aproximativă, precum şi poziţia lor
în spaţiu.
Teoria acustică distinge două posibilităţi de a percepe
obstacolele:
a) prezenţa obstacolelor este sesizată prin modificarea
zgomotelor pe care le provoacă;
b) sesizarea prezenţei obstacolelor în linişte absolută, atlt
cît se poate vorbi de o linişte absolută în mediul înconju
rător.
120
Subestimând rolul celorlalţi analizatori şi îndeosebi al
n lizatorului tactil şi al analizatorului motor, teoria acustică a
a putut ajunge la o interpretare integrală şi unitară a
Siomenului orientării spaţiale.
Teoria presiunii, reprezentată de K u n z, reduce capaci -
tatea de orientare spaţială la presiunea mecanică a undelor
de la obiecte şi fenomene. Intre argumentele aduse de Kunz
- este şi acela că şi orbii surzi posedă un simţ al obstacolelor
si prin urmare nu auzul trebuie considerat la baza acestui
fenomen.
El susţinea, de asemenea, că atunci cînd urechile sînt
astupate, posibilităţile tactului sînt doar diminuate, dar nu
şi suprimate, şi că liniştea absolută măreşte posibilităţile tac-
tului.
O serie de experienţe cu anestezii faciale, practicate în
- scopul demonstrării rolului absolut al tactului, au demon -
strat caracterul unilateral al acestei teorii.
Teoria termică, reprezentată de K r o g i u s, admite că la
baza percepţiei obstacolelor stau influenţele termice primite
de la obiecte, rezultate din diferenţa de temperatură dintre
subiect şi obiect.
Intre obiecţiile aduse acestei teorii este şi aceea că în
cazul unor temperaturi nediferenţiate, nevăzătorul nu ar per -
cepe prezenţa altor persoane; acest fapt este contrazis de
realitatea practică.
Printre cercetătorii care au avut o intuiţie mai fină a
acestui fenomen a fost şi P i e T r e V i 1 1 e y, el însuşi orb.
Villey considera că auzul şi tactul sînt cele două simţuri im-
portante în percepţia obstacolelor, într-un lung articol pu -
blicat în ,,La revue philosophigue" sub titlul: La perception
des obstacles chez Ies aveugles de la guerre, Villey ajunge
la această concluzie pe baza unor experimente efectuate cu
"3 de orbi, dintre care 42 aveau ceea ce el numeşte simţul
obstacolelor.
_Termenul de „simţ" trebuie clarificat: în accepţiunea obiş -
nuită este conceput ca un anumit sistem receptor (auditiv,
vizual etc.). In accepţiunea lui P. Villey este vorba de o or -
ganizare în interiorul sistemului nervos, care ,, extrage" o
n orrnaţie din realitatea apropiată nevăzătorului, organizare
nit rf PS confruntarea - pe analiza corelativă a informaţiei ve-
e de la receptorii auditivi şi tactili; această părere îl apro-
121
pie mult, aşa cum vom vedea, pe P. Villey de punctul de ve-
dere ştiinţific asupra detectării spaţiului. Totuşi P. VilW
admite existenta unui simţ special al obstacolelor, un al şa-
ir
selea simţ, fapt care umbreşte unele puncte de vedere înain-
tate în interpretarea dată de el fenomenului de orientare spa-
ţială la nevăzători.
în cercetările experimentale şi lucrările publicate de B. I.
K o v a l e n k o, V. I. S v e r l o v, M. I. Z e m t o v a, N. D o-
1 a n s k i, fără a mai cita şi alte nume de văzători şi nevăză-
tori, interpretările date fenomenului de orientare în spaţiu
se situează tot mai mult pe poziţiile psihofiziologiei moderne,
printr-o explicaţie integrală, ştiinţifică. Dar o asemenea pro-
blemă complexă rămîne în continuare deschisă şi aşteaptă
noi contribuţii.
H 3. Interpretarea ştiinţifică a fenomenului orientării şi
deplasării nevăzătorilor în spaţiu
Orientarea în spaţiu a orbilor, ca unul din aspectele par-
ticulare cele mai complexe ale cunoaşterii în lipsa vederii, nu
poate fi explicat decît pe baza unei concepţii unitare a per-
sonalităţii, a principiilor care stabilesc determinarea relaţi-
ilor deficientului cu realitatea obiectivă, precum şi pe baza
unei teorii integrale asupra compensaţiei.
Adoptarea unei astfel de concepţii în problema orientării
în spaţiu implică recunoaşterea acţiunii principiului determi-
nismului, a principiului unităţii persoanei, a principiului acti-
vismului psihoiiziologic, principii analizate în capitolele ante-
rioare, precum şi recunoaşterea unor factori subiectivi şi
obiectivi.
Dar în perceperea obstacolelor şi în elaborarea şi dezvol-
tarea reprezentărilor spaţiale sînt implicate şi alte legi, a^
cibernetică, din pedagogie, din tehnică, din electronică, pn~
vind modelarea şi protezarea ochiului. Acţiunea acestor legi
prezintă diferenţe în diferitele forme de orbire.
Aşa cum am văzut, la orbul congenital are loc structurarea
schemei morfo-iuncţionale în absenţa totală a reprezentării
122
le, jn timp ce în orbirea survenită se produce o restruc-
ra/e â acestei scheme pe baza reprezentărilor vizuale.
practica orientării în spaţiu arată că orbii surveniţi reali- ază
o confruntare permanentă a informaţiei din analizatorii
formali, cu reprezentările optice conservate.
Reeducarea nevăzătorilor surveniţi prezintă în acest sens
unele avantaje faţă de nevăzătorii congenitali, atît în ela-
borarea imaginii locomotorii spaţiale, care la ei păstrează
nota de vizualitate, cît şi în conţinutul calităţilor vizuale.
Unele experimente efectuate comparativ ne-au arătat că la
orbii congenitali imagini şi noţiuni cu un astfel de conţinut
nu se pot elabora decît prin comparaţii şi analogii: „roşul
este ceva ca flacăra, verdele este asemănat cu mirosul rea-
văn al pădurii primăvara, albul cu un perete neted etc.".
Reprezentarea distanţelor în spaţiu, ca metru, decametru,
hectometru, kilometru, elaborate corect la orbii surveniţi, nu
se poate elabora corect la orbii congenitali decît prin par-
curgerea spaţială, cantificarea în modalităţi tactil-motorii şi
compararea lor practică.
Cu toate aceste evidente diferenţe între cele două cate-
gorii de orbire, experimentele făcute de noi cu 400 de orbi
din ambele categorii, pe o durată de 12 ani de şcolaritate, au
arătat că sub influenţa educaţiei şi a activităţii organizate,
orbii congenitali îşi realizează şi ei căi compensatorii în
orientarea spaţială, dar că la ambele categorii de deficienţi
trebuie să ţinem seama de acei factori care pot frîna sau fa-
voriza eficienţa orientării spaţiale. Dintre aceştia amintim:
Diferenţele temperamentale (tipul de activitate nervoasă
superioară); tipul dezechilibrat şi tipul slab prezintă cele
mai mari dificultăţi în adaptarea la noile situaţii, în raport
cu tipul echilibrat, îndeosebi în stările emoţionale intense.
Orbul B.M., sub influenţa unor stări emoţionale provocate
experimental, nu reuşea să diferenţieze prin ochelarul foto-
eiectric cu grile (prin canale) cu diametrul de 0,9 mm, pro-
ele
pe care în condiţii psihologice normale le realiza
uşurinţă.
ta . care are loc elaborarea deprinderilor de orien-
.1C1e. sPatială, deoarece la vîrstele mai mici stereotipii dina-
se elaborează mult mai uşor.
cu
123
 O independenţă supravegheată pe care trebuie să o acor
dăm orbului în orientare, astfel încît el să devină cauza si
efectul propriilor sale acţiuni. (Inginerul A.G., pierzîndu-şi
vederea, a avut ca ghid cîini dresaţi, fapt care a contribuit
la subordonarea treptată a iniţiativei sale conduitei anima-
lului; nevăzătorul şi-a pierdut parţial capacitatea de orien-
tare şi de independenţă). Cu toate eforturile educative
această consecinţă continuă întrucîtva să se menţină în
orientare şi deplasare.
Gradul de cultură permite nevăzătorului o capacitate mai
mare de interpretare mai adecvată a naturii obstacolelor
percepute în spaţiu.
Gradul de oboseală etc.
Atît în condiţiile deplasării cît şi în condiţii statice, orga-
nismul este supus unui torent de stimuli care se găsesc în
continuă schimbare, cu elemente de noutate, cu variaţii at-
mosferice, cu obiecte în mişcare ce exercită de cele mai
multe ori influenţe imprevizibile.
în astfel de condiţii, nevăzătorului i se cere o mare mobi-
litate a sistemului nervos, integritatea analizatorilor implicaţi
în percepţia obstacolului, o mare capacitate de comutare ner-
voasă, un vast proces de aferentaţii inverse şi autoaierentaţii
care informează creierul, corectînd permanent actele elec-
torii. Astfel de calităţi nu sînt înnăscute, ci se dezvoltă nu-
mai prin educaţie, activitate şi muncă. Este probabil ca în
afara mecanismelor nervoase prezentate aici, în orientarea
în spaţiu să acţioneze şi alte mecanisme, cu mult mai fine, şi
care în stadiul actual al cercetărilor problemei orbirii să nu
fie însă sesizate. S-ar putea admite ca un asemenea complex
psihofiziologic în care astfel de elemente să nu fi fost încă
suficient individualizate sau care cad sub pragul liminar al
observaţiilor, să poată constitui ceea ce în mod metaforic se
numeşte simţul obstacolelor. Dar aceste elemente necunos-
cute le considerăm cu totul ipotetice. Ceea ce caracterizează
adaptarea compensatorie a deficientului de vedere în orien-
tarea şi deplasarea în spaţiu este dinamica, mobilitatea, o
permanentă schimbare a unor situaţii cu altele, înlocuirea
elementelor cunoscute cu altele noi, necunoscute, soluţii ia'
pide şi eficiente la apariţia necunoscutului şi a accidenta-
tului; toate acestea determină o adaptare rapidă, o mare ca-
pacitate de comutare nervoasă, elaborarea de dominante 91
124
dominante care se înlocuiesc unele cu altele în raport cu
existente în spaţiu. Este un proces continuu de so-
- .
-
r°'/ărf de stimulări mijlocite şi nemijlocite din spaţiul apro-
ât din cel mijlociu şi din cel îndepărtat, de analize, de di-
^'re'nţieri şi de interpretări. Numai prin participarea întregii
[ale personalităţi, se elaborează reprezentările spaţiale, no-
t'unile spaţiale, orientarea şi deplasarea în spaţiu a nevăză-
totului. .
Iată un exemplu in acest sens: călătorind cu autobuzul,
nevăzătorul percepe auditiv şi prin vibraţii zgomotele şi
trepidaţiile produse de vehicul, diferenţiind sau nu zgomotele
dinafară, în funcţie de intensitatea lor, unele din ele putînd
fi mascate. Zgomotele şi vibraţiile trebuie însă diferenţiate
la opririle în staţii, de opririle la stopuri sau de eventualele
defecţiuni.
Perceperea mişcării, auzul şi simţul vibrator sînt domi-
nante, în timp ce tactul are un rol subdominant. La staţia a
noua el trebuie să coboare, de aceea atenţia şi memoria
succesiunii staţiilor trebuie să rămînă mereu active pentru
a nu greşi coborîrea. Pentru a nu greşi, el trebuie să dife-
renţieze stopurile fără coborîri de staţii. La staţii uşile se
deschid, aerul cu temperatură variată îi stimulează senzaţiile
termice; coborîrea pasagerilor poate fi recepţionată auditiv.
Coborînd din autobuz, deplasarea pe jos aduce în prim
plan (ca dominantă) investigarea tactilă cu picioarele, care
explorează terenul şi investigaţiile vibratorii cu bastonul,
fără neglijarea semnalelor auditive. Dacă trotuarul este aco-
perit cu zăpadă, tactul îşi diminuează capacitatea de semnali-
zare, nevăzătorul trebuind să-şi concentreze atenţia auditivă.
Un vînt puternic diminuează eficienţa auzului, ceea ce
determină o intensificare a tactului, a vibraţiilor, a motrici-
tatii etc.
Aşadar este necesară o prelucrare permanentă a torentului
Qe informaţii, cu o mare mobilitate a dominantelor senzo-
nale, determinată de condiţiile externe.
înainte de a vedea caracteristicile dominantei, să dăm
cj
n ex
emplu din relatările oarbei-surdomute Olga Skoroho-
v
a: ,,După cel mai mic tremur al unei vinişoare, sau după
^ mişcare abia perceptibilă a unui singur deget al mîinii lui
eu
ştiu întotdeauna că nu i-a plăcut ceva sau că este
125
nemulţumit de ceva. Tot aşa, cu ajutorul tactului, recunosc
cînd este mulţumit".1
Acest exemplu indică faptul că în lipsa celor trei anali-
zatori principali (văzul, vorbirea şi auzul), este suficientă
experienţa unui singur analizator, pentru ca funcţia sa să
mobilizeze întreaga activitate psihică într-o dominantă pri n
care se realizează adaptarea compensatorie la cerinţele
vieţii.
Care sînt caracteristicile dominantei in condiţiile lipsei
vederii, probabil şi în lipsa altor analizatori principali?
a) Excitabilitatea crescută, cu creşterea sensibilizării m
direcţia dominantei. Sensibilizarea implică o mobilizare a
energiei psihofizice, ceea ce poate explica îorţa compensato-
rie chiar şi în cazul cînd deficientul dispune numai de un
singur analizator principal. Extinzînd rolul acestei caracte-
ristici, am putea explica, de asemenea, imensa cantitate de
energie pe care organismul este în stare să o pună în lupta
cu deficienţa, cu leziunile grave şi întinse ale organismului,
consecinţa ale unor accidente, traumatisme etc.
Elaborarea dominantei se desfăşoară într-o primă iază
cînd ea are un caracter difuz, şi în etapa următoare cînd ea
devine specializată, alegindu-şi excitanţii cei mai adecvaţi
pentru a se cristaliza.
b) A doua caracteristică a dominantei o formează stabili
tatea ei. Atrăgînd ca un vid excitaţiile din jur, dominanta,
datorită capacităţii sistemului nervos de a menţine excitaţia,
are suficientă stabilitate pentru a exercita influenţe asupra
procesului de reacţie.
c) A treia caracteristică o constituie capacitatea domi
nantei de sumare a excitaţiei cu o intensitate şi frecvenţă
anumită, în condiţiile orbirii, de exemplu, această caracte
ristică trebuie înţeleasă nu numai ca o sumare, ci şi ca sub
sumare şi integrare a excitaţiilor din analizatorii mai puţin
solicitaţi de condiţiile concrete ale orientării în spaţiu într-un
moment dat, din sistemul stimulilor analizatorului dominant.
în acest mod este posibil ca în dominanta tactil-motorie
să coexiste astfel de calităţi reflectorii îmbogăţite şi adaptate
perfect reflectării vizuale. Trebuie admis că un asemenea
1
Skor oho do v a, O. L, Cum percep lumea exterioară. Bucureşti,
Editura ştiinţifică, pedagogică şi psihologică, 1950, p. 26.
126
nism asigură procesele adaptative compensatorii într-o
meC
'eră de-a dreptul impresionantă; avem în vedere aici
-"rhâirea fericită a factorilor subiectivi şi obiectivi.
l
,t] inerţia reprezintă a patra caracteristică a dominantei, O dată
trăită, ea se menţine şi tinde să se reproducă.D acă în
sfera afectivă, aşa cum ilustrează adm irabil prof. V Pavele
u, cristalizarea iubirii, a pasiunii, nu poate fiexplicată fără
această trăsătură a dominantei 1
, în orientarea spaţială a
nevăzătorilor reproducerea dominantei se reali zează printr-
un proces rapid şi mobil de înlocuire a uneiaprin alta, în
raport cu condiţiile deplasării în spaţiu şi de caracterul, de
natura stimulilor primiţi de la obiectele şifenomenele cu care
nevăzătorul intră în relaţii.Sintetizînd consecinţele dominantei
pe planul conduitei, putem conclude:
1) Orice reacţie dom inantă are tendinţa de a cuceri în
treaga conduită, inhibînd şi comutînd cursul altor reacţii
simultane.
2) Foloseşte excitaţiile subdominante.
3) Tinde să organizeze întreaga conduită în jurul ei.
Procesul de adaptare compensatorie în orientarea şi -de
plasarea în spaţiu prezintă unele diferenţieri lanevâzătorii
congenitali faţă de cei cu orbirea survenită. Acest proces
diferenţiat este condiţionat de o serie de factori subiectivi
şi obiectivi, între care cităm: existenţa şi gradul de conser -
vare a reprezentărilor vizuale integritatea morîoîuncţională
a principalilor analizatori, starea sănătăţii, nivelul de elabo -
rare a fenomenului compensator, vîrsta, condiţiile spaţiului
în care se deplasează nevăzătorul (linişte, condiţii atmosfe -
rice, lipsa unor denivelări ale terenuluietc.).
Reprezentările spaţiale se elaborează în ontogeneză ceva
mai tîrziu, prin participarea analizatorului motor în relaţie
C U
. 2 Proprioceptorii, cu sistemul vestibular şi cu cel labirin tic .
Sistem ul vestibular orientează im aginile spaţiale în raport
cu cîmpul gravitaţional terestru. In acest proces
Polisenzorial, în elaborarea imaginii spaţiale participăfeed-
oackul informaţionalşi ieed-backul postura!.
„a v|lc u> V., Principiul dominantei. In: „Revista de psihologie", , _'
• ,1^55.
Paul, Piaget, Jean, Trăite de psychologie exp&ri-
Univ. de France", La perception, voi. VI, p. 145—150.
127
 La nevăzătorul congenital, lipsind reprezentările vizual
cunoaşterea referenţialului tridimensional este îngreuiată de
cea de-a treia dimensiune, şi anume perspectiva, adîncirnea
dat fiind că ea se situează în afara cunoaşterii nemijlocite'
Din această cauză, în metodele şi procedeele de elaborare
a noţiunii de adîncime trebuie asociat analizatorul motor
prin parcurgerea spaţiului, folosind analogii şi comparaţii'
prin confruntări tactil-motorii pentru a-şi însuşi prin com-
pensare calităţile celei de-a treia dimensiuni spaţiale. Ne-
văzătorii congenitali nu au reprezentarea de decametru,
hectometru, kilometru de exemplu; de aceea în aprecierea
distanţelor, a suprafeţelor, aceştia întîmpină dificultăţi mai
mari decît nevăzătorii cu orbirea survenită.
Nevăzătorii cu orbirea survenită apreciază mai uşor şi
mai exact distanţele în spaţiu, iar la locul de muncă, îşi dau
mai bine sema de aşezarea obiectelor unele faţă de altele,
de logica dispunerii lor (uşile, coridoarele, ferestrele, stră-
zile etc.).
Reprezentările vizuale avînd un rol atît de important, se
pune problema asigurării condiţiilor de conservare a
acestora, precum şi a găsirii mijloacelor şi metodelor ce pot
ii folosite în acest scop.
In orbirea survenită, existenţa reprezentărilor vizuale se
menţine oare necondiţionat? Dacă ele dispar, acest fenomen
are loc direct proporţional cu scurgerea timpului?
Problema conservării reprezentărilor vizuale trebuie le-
gată de influenţa procesului de învăţămmt şi în special de
elaborarea reprezentărilor geometrice-spaţiale şi a reprezen-
tărilor geografice, precum şi de totalitatea factorilor subiec-
tivi şi obiectivi la care ne-am referit mai sus.
Cercetarea experimentală asupra modului de regresiune
a reprezentărilor vizuale a scos în evidenţă importanţa pe
care o are conţinutul viselor la nevăzători, ca unul din
criteriile chiar şi relative de diagnostic.
Iată relatările făcute de unii nevăzători asupra viselor
lor. (Pentru o mai mare obiectivitate, ele au fost consemnate
de profesorul nevăzător A n a s t a s i u G h., de la Şcoa
„Vatra Luminoasă" din Bucureşti).
128
1 Nevăzătorul M. L, în vîrstă de 24 ani, şi-a pierdut ve-
reâ la 5 ani. Pînă la data experimentului s-au scurs 19 ani.
pntru a-şi reaminti culorile, trebuie să se gîndească.
Se • 'sează fără vedere; în vis nu apar oameni.
2 Nevăzătorul C. T., născut în anul 1930, şi-a pierdut
•ederea în anul !945. Se bănuieşte că nici înainte nu avea o
vedere prea bună. îşi aminteşte culorile fiindcă aude vorbin-
<ju-se de ele. Visează cenuşiu, iar fiinţele şi lucrurile le în-
trezăreşte doar (cum se văd în momentul înserării).
3. Nevăzătorul G. Gh., născut în anul 1933, şi-a pierdut
vederea în anul 1944, într-o explozie de grenadă, îşi amin
teşte culorile, dar uşor estompate. Visează colorat, dar şi
cenuşiu. Pe sine se visează cu vedere.
4. Nevăzătorul S. I. este în vîrstă de 29 ani. Şi-a pierdut
vederea în anul 1942; visează lucruri şi fiinţe colorate. Ţine
minte culorile, dar nuanţele apar mai şterse. Pe sine se
visează orb.
5. Nevăzătorul D. Gh., în vîrstă de 48 de ani, a orbit în
timpul războiului. S-au scurs 20 de ani de la pierderea vederii.
Deficientul a fost şofer pe camion şi lucra în regiunea mun
toasă a judeţului Neamţ. El se visează în locurile unde con
ducea maşina, dar nu mai vede peisajul verde al brazilor, ci
totul îi apare cenuşiu. Simte însă volanul în mînă şi are
senzaţia foarte clară a atingerii şi manevrării lui la virajele
din munţi.
Prezentăm un caz foarte interesant, citat de Duna n.
Orbul Bernus, în vîrstă de 38 de ani, a orbit la vîrstă de
7 ani. El păstra o serie de reprezentări despre culoarea roşie,
ca de exemplu creasta roşie a cocoşului, o cireaşă coaptă,
Păstra imaginea tabloului tatălui său, precum şi reprezen-
ta
rea mult redusă a perspectivei, într-o serie de cazuri.
Celelalte reprezentări vizuale erau foarte restrînse şi
confuze. Acest orb relatează că pînă la vîrstă de 25—28 ani
^prezentările şi visele erau ca ale văzătorilor, dar că înce-
P nd de ja aceasţg vîrstă au prins predominanţă reprezen-
n
|f tactile, cele vizuale ştergîndu-se treptat, întrebat cum
xp ica faptul că pînă la 25 de ani avea visuri ca văzătorii,
61
a răspuns:
lef
cctologie
9 -D, 129
 „Altădată aveam două existente: aceea de orb, în timpul
zilei, şi de văzător, în timpul nopţii; astăzi nu mai am decît
o singură existentă; aceea de orb".
Pe baza a încă 21 de cazuri studiate putem desprinde unele
consideraţii cu privire la regresarea reprezentărilor vizuale.
Se confirmă faptul că reprezentările vizuale regresează în
timp, fără ca acest proces să prezinte un ritm direct propor-
ţional cu scurgerea timpului. O condiţie esenţială a conser-
vării lor o constituie exerciţiul şi în general activismul psihic
în procesul de învăţămînt, ca activitate sistematică în cadrul
acelor discipline care operează de predilecţie cu reprezentări
vizuale, ca: geometria, ştiinţele naturii, geografia, desenul etc.
în acest sens este elocvent exemplul prof. G. D. de la
Şcoala specială de nevăzători „Vatra Luminoasă", orbit în
timpul războiului. Ca învăţător şi profesor, a fost obligat
prin însăşi natura predării intuitive să folosească materialul
intuitiv, descrierile, naraţiunile şi să organizeze excursii;
acestea au contribuit la conservarea reprezentărilor sale vi-
zuale. Trebuie presupus că tipurile eidetice au un avantaj în
păstrarea acestor reprezentări.
Totuşi, regresiunea reprezentărilor vizuale nu este in-
evitabilă; în experimentele la care ne-am referit aici ni s-a
impus faptul că pierderea reprezentării culorilor se produce
începînd cu nuanţele cele mai fine şi continuînd cu culorile
de bază.
Pierderea nuanţelor trebuie explicată prin însuşi meca-
nismul de analiză şi diferenţiere fină implicate, care sînt cu
mult mai fragile decît analizele şi diferenţierile elementare.
Regresiunea reprezentărilor vizuale se produce asemănător
regresiunii memoriei; întîi se pierd achiziţiile mai noi ale
activităţii psihice; achiziţiile vechi se menţin timp îndelungat,
uneori toată viata, datorită caracterului lor stereotipizat,
cristalizat, stabilizat. Reprezentările recente sînt însă mai
dinamice, au un conţinut mai bogat, ele dispun de multe po-
sibilităţi integrative, dar aceste calităţi le fac şi mai vulne-
rabile.
Pierderea reprezentărilor vizuale nu afectează însă com-
ponenta motorie (mersul), ceea ce face ca deplasarea în spa-
ţiu a nevăzătorului să nu sufere în mod deosebit, deşi postura
poate fi afectată îndeosebi la nevăzătorii congenitali.
130
Mijloace şi procedee moderne şi electronice,
folosite în scopul orientării spaţiale a nevăzătorilor
a) Condiţii generale care pregătesc şi favorizează ela
borarea procesului de orientare şi deplasare în spa
ţiu a nevăzătorilor.
b) Mijloacele şi procedeele care pot fi folosite.
a) Intre condiţiile generale care pregătesc şi favorizează
orientarea spaţială la nevăzători cităm:
— Dezvoltarea activismului psihic şi organic general, care
trebuie să înceapă de la l—2 ani pentru nevăzătorii congeni
tali şi imediat după pierderea vederii în cazurile survenite,
în scopul unei mobilizări energetice generale, necesară
structurării şi restructurării schemelor funcţionale. Se impune
cultivarea motricitatii, a mişcării cit mai independente, astfel
ca nevăzătorul să-şi formeze deprinderi motrice libere cit
mai de timpuriu, pentru a se deplasa cît mai sigur de el.
Aceste exerciţii, sistematic organizate, vor trebui extinse
treptat de la spaţiul apropiat la cel îndepărtat, sub îndru
marea şi supravegherea atentă a educatorului.
— Dezvoltarea şi sensibilizarea funcţională a analizato
rilor rămaşi normali, în acţiuni înscrise în cele trei zone ale
orientării şi deplasării în spaţiu; tactul şi pipăitul, auzul şi
motricitatea, simţul vibrator şi verbal-motor, în interacţiune.
— Dezvoltarea capacităţii de interpretare corespunză
toare, adecvate şi rapide a stimulilor de la obiectele şi feno
menele care intră în spaţiul de deplasare al nevăzătorului.
Corelată capacităţii de interpretare este activitatea de
observare atentă şi de intuire a calităţilor senzoriale ale lumii
obiective.
b) Mijloace tehnice simple şi electronice în scopul edu
cării senzoriale şi de orientare propriu-zisă a nevăzătorilor în
spaţiu.
Cutia de intuiţie pentru elaborarea deprinderilor de ana-
liză, diferenţiere şi sinteză, de observare şi recunoaştere a
poziţiei punctelor grupei fundamentale Braille, aşadar orien-
tarea în microspatiu.
Cutia cu cuişoare, care, în esenţă, serveşte, aceloraşi sco-
puri de microorientare.
131
 Harfa sonoră (fig. 15) folosită în procesul de învăţămînt
pentru elaborarea reprezentărilor geografice şi implicit ţ Fia 15. Harta sonoră
scopuri de orientare în spaţiul geografic, precum şi pentru pentru nevâzâton
însuşirea cu mai multă uşurinţă a noţiunilor geografice (hart
sonoră este mijloc şi scop). c) aprecierea
distantelor între diferite
obiective şi com
pararea lor;
d) aprecierea duratei
Aspectele tehnice ale hărţii sonore şi utilizarea ei1 deplasării între diferite
Principiul construcţiei hărţii sonore constă în stabilirea localităţi fo
şi întreruperea unui circuit electric prin acţiunea a două fişe losind diferite mijloace
de contact în masa metalică a hărţii. Harta este lucrată din de transport etc.
material bun conducător de electricitate, ceea ce permite Harta sonoră poate fi
identificarea sonoră a aspectelor de geografie fizică: munţi, folosită cu rezultate
cîrnpii, ape, oraşe, precum şi a unor aspecte de geografie bune îndeosebi în prima
economică: obiective industriale, resurse naturale etc. etapă a formării
reprezentărilor şi
Harta sonoră este prevăzută în partea de sus cu numele noţiunilor geografice,
obiectivelor geografice scrise în sistemul Braille. în dreptul constituind în acelaşi
fiecărui nume există un orificiu în care se introduce una din timp şi un exerciţiu
fişele de contact. Cu cea de-a doua fişă, care este în contact antrenant pentru elevi.
cu masa hărţii, se poate stabili şi întrerupe contactul, în Din punct de vedere
raport cu poziţia celeilalte fişe. psihologic, folosirea hărţii sonore prezintă şi avantajul că
Elevul nevăzător, trebuind să caute masivul muntos Făgă- antrenează funcţional analizatorii auditiv şi tactil-motor,
raş, identifică în dreapta, sus, denumirea în Braille a masi- permiţînd comparaţii şi analogii m formarea reprezentărilor
vului Făgăraş şi introduce în orificiu prima bornă. Cu cea spaţiale.
de-a doua bornă începe să caute pe hartă masivul Făgăraş; Harta sonoră permite antrenarea şi menţinerea reprezen -
atingînd acest masiv, se stabileşte contactul electric printr-un tărilor existente la nevăzătorii surveniţi; ea îi ajută îndeo -
sunet de buzer. Sunetul se menţine atîta timp cît elevul se sebi pe nevăzătorii lipsiţi total de reprezentări, la care mate-
găseşte cu fişa de urmărire pe lanţul muntos al Făgăraşului şi rializarea spaţiului geografic, a direcţiilor în raport cu
încetează în momentul în care 1-a depăşit. Elaborarea repre- Punctele cardinale este favorizată de sumarea stimulilor tac- tn-
zentărilor şi a noţiunilor geografice prin harta sonoră se motorii şi auditivi de la sistemul tehnic în ansamblu.
poate realiza prin diferite forme de exerciţiu: Un mijloc tehnic, care poate antrena capacitatea de
a) indicarea unui nume şi căutarea lui pe hartă; loca-,j„ 5e sPatială a unei surse sonore sau luminoase estepanoul
«e tras la tir.
b) stabilirea unor obiective geografice, cu precizarea
orientării lor spaţiale în raport cu un obiectiv dat;
1
Harta sonoră a fost realizată de un colectiv de profesori d« J
Şcoala profesională specială de nevăzători „Vatra Luminoasă", Bucureşti,
condus de prof. Anastasiu Gh.

132 133
 Fig. 16. Ponpu de tras la
61 pentru nevâzători.
Aparatul este
construit dintr-un panou
dreptunghiular prevăzut
în sens orizontal şi
vertical cu şiruri de
carouri şi care
semnalizează fiecare
prin instalaţii sonor
comandate de la un
pupitru electric. La
semnalul sonor dat de
unul din careurile
comandate, nevăzătorul
„ocheşte" şi trage cu un
pistol special un proiectil
de cauciuc în ţinta
sonoră. Lovirea ţintei
întrerupe contactul
electric, iar sunetul
încetează, semn că a fost lovită ţinta. Nelovirea ţintei face să
se menţină contactul pînă cînd ea este ochită.
într-o altă variantă, semnalizarea cairourilor poate fi
făcută prin aprinderea şi stingerea de lumini oare pot fi per-
cepute de nevăzător prin ochelarul fotosensibil.
Prin panoul de tras la tir se dezvoltă nu numai atenţia
auditivă, ci şi coordonarea motorie cu auzul, cu privirea şi
cu întreaga faţă, antrenîndu-se multilateral activitatea psi-
hică a nevăzătorului1.
1
Aparatul .a fost realizat de un colectiv de profesori de la
profesională specială de nevăzători „Vadra Luminoasă", Bucureşti.
134
Fducaţia fizică, atît prin componenta medicală cit şi prin
-roiţii ae orientare spaţială, are o deosebită importanţă în eXc
r
esui de educare şi compensare în orbire. Folosind o gamă P °,ată
de exerciţii de orientare faţă de unele semnale simple Va
combinate, care antrenează diferiţi analizatori, în aer rber
sau în coridoare special amenajate, este antrenată percepţia
şi atenţia prin orientarea lor spre semnale selective, cu
acţiuni tot mai rapide analoage vederii.
între mijloacele moderne, electronice, ochelarul îotosen-
sibil se înscrie ca un traductor al vederii pentru cercetarea
fenomenului compensaţiei, el însuşi fiind un mijloc practic
care facilitează acest fenomen şi serveşte la orientarea spa-
ţială a nevă/ătorului.
La baza construcţiei sale stă metoda analogiei cu meca-
nismele cibernetice din retină, utilizînd ca traductor auzul.
Transformarea luminii în sunete, realizată de aparat, coda-
rea frecvenţei sunetelor în raport cu datele spaţiale reflectate
de ochi, capacitatea reflectorie simultană, rapidă dar şi succe-
sivă, posibilitatea coordonării mişcărilor cu auzul în procesul
percepţiei, analog vederii, ca şi alte elemente de cibernetică
a vederii fac ca acest aparat să fie totodată un instrument de
cercetare în mîna omului de ştiinţă şi un mijloc modern de
orientare spaţială în anumite limite.
(Descrierea şi modul de utilizare a acestui aparat vor fi
expuse în capitolul Tiilotehnica).
Menţionăm, de asemenea, aparatele electronice pe bază
de radar.
CAPITOLUL
P ro b le m e p s ih o lo g ice ş i p e d ag o g ici4e&9Jnen K e l le r (Optimismul), O. I. Skorohodova
r percep lumea exterioară) etc. sînt edificatoare în acest
a le c itit-s c ris u lu i în s is te m u l B ra ilie
Atît prin conţinutul lecturii cît şi prin travaliul efectuat
la n e v ă z ă to r i A nevăzător, în procesul citirii şi scrierii are loc o activi-
Consideraţi;! asupra funcţiei analizatorilor im-
pliioaţi in procesul citirii şi scrierii în sistemul
Brallile (scrierea punctiformă) Particularităţile
elaborării sistemului de scriere Braiiille şi
tehnica citit-scrisului Etapele însuşirii citirii şi
scrierii de către nevăzători
Condiţiile care asigură dezvoltarea unei citiri
şi scrieri corecte şi rapide de către nevăzători
Pentru nevăzător, ca şi pentru omul cu vedere, citirea
şi scrierea reprezintă mijloacele fundamentale ale însuşirii
cunoştinţelor în procesul de învăţămînt, ale însuşirii şi
transmiterii bunurilor de cultură. Stăpînind aceste mijloace
de achiziţie a bunurilor spirituale şi de comunicare, ^nevăza-
torii nu numai că se pot integra activ şi creator în viaţa
socială, dar ei înşişi pot să facă cunoscute trăirile subiective,
contribuind la o mai profundă cunoaştere a psihicului _ omului
deficient, la procesele care au loc în cazul pierderii u ^ m,
sau a mai multor analizatori. Lucrările nevăzătorilor P- * le
y, B. L Kovalenko (îndeosebi lucrările lor de
136
: jnedagogia orbilor), scrierile oarbelor surdomute
tate multilaterală de dezvoltare a proceselor psihice, cu
efecte de adaptare compensatorie.
La nevăzător, procesele de recepţie şi redare a formelor
fine şi diferenţiate a literelor şi a structurilor grafice în ci-
tirea şi scrierea punctiformă sînt elaborate pe cale tactil-
motorie. în aceste condiţii însuşi sistemul de citire şi scriere,
ca şi procesele psihice în ansamblu implicate în aceste acti-
vităţi, sînt adaptate condiţiilor orbirii. Alfabetul Brailie re-
prezintă o construcţie punctiformă (în relief) a semnelor,
constituind un mijloc adaptat posibilităţilor de reflectare,
prin interacţiunea dintre tact şi mişcare.
Condiţiile de elaborare a proceselor de analiză, diferen-
ţiere şi sinteză tactil-motorie a semnelor în relief sînt întru-
cîtva diferite la nevăzătorii congenitali faţă de cei cu orbire
survenită. La nevăzătorii congenitali lipsind reprezentările
vizuale, lipseşte şi imaginea vizuală spaţială a structurilor
diferenţiate a semnelor Brailie, acestea elaborîndu-se exclu-
siv în modalităţi tactil-motorii. La nevăzătorii care păstrează
reprezentările vizuale, acestea sînt implicate în structurarea
schemei funcţionale în procesul citirii şi scrierii, sub forma
imaginii spaţiale a grupei fundamentale Brailie, deci la aceştia
se elaborează imaginea vizual-tactil-motorie.
De aceea preconizăm ideea ca încă din perioada cînd defi-
cientul mai păstrează unele resturi de vedere să i se predea
alfabetul Brailie. în acest mod se elaborează imaginea vi-
zuală diferenţiată a formei spaţiale a semnelor Brailie. .
Care sînt particularităţile analizatorilor tactil şi motor Şi
cum se realizează interacţiunea acestora în procesul citirii Şi
al scrierii?
fiziologie este subliniat faptul că ceea ce realizează
prin mişcările de explorare şi investigare a formelor
ontururilor obiectelor realizează mîna ca
„tentacul-' Prin tatonarea tactilă şi învăluirea
motorie, deci pe
137
calea pipăirii active a obiectelor. Totuşi, capacitatea pier
de a descompune două puncte este numai de 1/3000 din ce'
a ochiului1. a
în timp ce mina, prin contactul direct, reproduce forma
mărimea şi conturul semnelor, aparatul motor, prin actul
propriu-zis al deplasărilor succesive şi de zigzaguri, de cău-
tare, de identificare sau de recunoaştere a calităţilor perce-
pute, redă „copia" acestor calităţi obiectuale în activitatea
nervoasă superioară, în problema citirii de către nevăzători
este important de observat că tactul informează despre struc-
tură, despre conţinut, în timp ce mişcarea, în interacţiune cu
tactul, informează îndeosebi despre forma obiectelor.
în acest sens se pun o serie de probleme referitoare la
calitatea materialelor folosite pentru tipărit şi la modalitatea
de realizare a acestei operaţii, pentru ca cele scrise să fie
cît mai accesibile percepţiei tactil-motori a mîinii care citeşte.
în condiţiile orbirii, în procesul citirii mîna intră într-o
conexiune originală cu cel de-al doilea sistem de semnalizare.
Forma dată de văz este înlocuită la orb prin pipăit, asociin-
du-se cu cel de-al doilea sistem de semnalizare, unde se
elaborează sinteza dintre formă şi conţinut. (Forma literei a,
percepută vizual ca un oval şi un cîrlig, este înlocuită la
nevăzător cu structura unui punct în dispunerea grupei fun-
damentale compusă din şase puncte; de aici ea este asociată,
la nivelul celui de-al II-lea sistem de semnalizare, cu semni-
ficaţia ei). Forma de percepere tactil-motorie raportată la
forma de percepere vizuală în procesul citirii prezintă parti-
cularităţile specifice care, în esenţă, se exprimă într-o arie
mai redusă topografic a cuprinderii realizate de mîna care
explorează textul şi printr-o viteză mai scăzută a citiriir
chiar într-o fază înaintată a automatizării acţiunii.
La citire textul trebuie explorat, investigat şi descifrat
ca formă şi conţinut, în timp ce la scriere, conţinutul şi forma
există, ele trebuind doar exprimate grafic; de aici şi deose-
birile care apar în aspectele efectuării celor două procese
(atît în condiţiile dictării cît şi ale copierii). Forma în care
se efectuează citirea tactil-motorie este succesivă şi analitica^
cu o mai mare intensitate îndeosebi în faza iniţială a formari
eşti,
1
Ruch, T., F ui t o n, J., Fiziologia medicală şi biofizică. Bucur
Editura medicală, 1963, p. 428.
138
rinderilor de citire, în timp ce văzul operează simultan şi P
d mîna în mişcare operează pipăind, succesiv şi anali- T ^De
aceea citirea în Braille se realizează într-o perioadă 1:1 a'i
lungă de timp decît citirea obişnuită. 111 în procesul citirii,
analizatorul optic cuprinzînd spaţii mai i rni din textele
tipărite decît poate realiza tactul, fenomenul d^ depăşire şi
anticipare a semnelor şi cuvintelor este deopotrivă o problemă
ce ţine de înţelegerea logicii contextului. Fenomenul de
anticipare este condiţionat atît de capacitatea vederii centrale,
cît mai ales de cea a vederii periferice, întrucât vederea
periferică explorează simultan cu vederea centrală extinderea
spaţiului tipărit.
Limita cuprinderii spaţiale fiind determinată în citirea
tactil-motorie de linia de contact nemijlocită a mîinii cu
semnele punctiforme, viteza de reproducere este limitată în
acest spaţiu şi deci relativ diferită de posibilităţile optice,
care sînt eliberate de contactul prin atingere, realizînd antici-
parea în spaţiul optic.
Sînt cunoscute calităţile tactile ale mîinii ca organ al
citirii, atît sub raport anatomic cît şi fiziologic. Mîna dispu-
ne de o mare sensibilitate, îndeosebi a suprafeţelor degetelor
care palpează. Trebuie observat că modalitatea senzorială,
cutanată-tactilă şi de presiune, are un rol esenţial în citirea
Braille. Legat de această modalitate, trebuie avute în vedere
şi calităţile materialelor folosite în tipărirea punctiformă.
Capacitatea deosebită de analiză, diferenţiere şi sinteză
a semnelor palpate tactil este elaborată printr-un sistem de
asociaţii originale între mîna, ca organ efector şi receptor, şi
formaţiile cerebrale implicate în procesul de citire şi scriere.
Relaţia dintre mîna, ca organ periferic receptor-efectpr,
Şi partea nervoasă centrală, trebuie înţeleasă în întreaga ei
complexitate funcţională (relaţia mîinii cu cel de-al doilea
sistem de semnalizare pentru înţelegerea logică a formelor
percepute^ tactil-motor, relaţii cu zona motorie pentru coordo-
are
la ^.
fină a
mişcărilor în procesul analizei şi diferenţierilor car
•' r i mişcările de un anumit tip la scris, mişcări sisf 6 S1I?t
pre< um ş
^^er^te de mişcările specifice în cazul citirii, în atun™ ~ acestor
rela
tii Pot fi incluse şi relaţiile cu auzul, subi 1 tC!nd scrierea se
face după dictare sau la citire, cînd trniîr^ P ronunţînd cu voce
tare se aude pe el însuşi, con-trolmdu-şi astfel citirea.
139
 în condiţiile orbirii, în activitatea de citire şi scrier
&
mîna se „autoaferentează", fiind implicată în mod unitar î
relaţia dintre centrul şi periferia analizatorilor cu care
găseşte în interacţiune.
Relaţia dintre centru şi periferie pune cu necesitate, pr 0.
blema timpului de reacţie în analizatorul tactil în raport cu
ceilalţi analizatori, precum şi problema altor particularităţi
implicate în procesul scrierii şi al citirii la orbi.
Specificul recepţiei tactile, după L. M. V e k k e r, constă
în declanşarea actvităţii reflexe (raport bilateral periferic-
centru) în condiţiile contactului dinamic receptor-obiect şi ale
întreruperii sale, precum şi în condiţiile contactului staţionar,
deci fără mişoare.
Aşa se explică faptul că un obiect plasat pe piele aproape
că nu este sesizat, în timp ce acelaşi obiect palpat, explorat
tactil, dă un volum mare de informaţii de înaltă calitate.
Palparea, tatonarea, presarea pielii, dinamica produc stări de
deformare care sînt însoţite de oscilări continue laie echi
librului electric şi, prin urmare, de o neîntreruptă transfor
mare a energiei externe a sistemului mecanic într-un proces
electrofiziologic de excitaţie nervoasă.
Cercetările lui V. Z i n c e n k o şi V. F. L o m o v stabi
lesc două tipuri de mişcări tactil-kinestezice ale mîinii, ana-
loage celor ale ochiului: mişcări de căutare şi montaj
mişcări de urmărire 1. Mişcările de urmărire au o deosebită
importanţă prin cele trei funcţii implicate în cunoaştere: a) de
construire, b) de măsurare şi c) de control şi conectare.
în procesul de palpare, mişcările care se înlănţuie reproduc
aproximativ -conturul obiectului, iar prin semnalele care sînt
trimise succesiv la centru se realizează „construirea" ima
ginii lui.
Observarea atentă a acestui proces la orbi arată că pal-
parea discontinuă prin detaşări, salturi, reveniri, mişcări repe
tate şi inverse cu obiectul realizează o cunoaştere mai rapW
şi mai adecvată decît dacă degetele urmăresc succesiv şi ^
contact nemijlocit fiecare parte a obiectului. Rezultă de aici
că palparea are legi proprii şi numai în baza lor se ajunge
la efecte receptive optime. ,.
* Paul Pop eseu N e ve*nitf' Mihai Go Iu, Sensibilitate 0 '
Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1970. . -•• i;
140
Funcţia de control (citirea în Braille, de exemplu) are loc
. | nve stigări discontinue, prin mişcări ale degetelor care
Pri succ ed cu cele două mîini în urmărirea aceloraşi puncte.
Aşadar, există un sistem de dublare şi triplare a semnalizării,
f ot care determină un înalt nivel de sensibilitate, uşurînd
laborarea unei imagini adecvate. Acest proces implică si-
metria funcţională a ambelor emisfere cerebrale, precum şi
simetria sau asimetria mîinilor la lucru. Cu ambele mîini,
orbii citesc mai uşor; dacă însă una din mîini este ampu-
tată, cealaltă mînă poate compensa acest proces complex.
Cercetările experimentale făcute de B. G. A n a n i e v,
Abramovici, Lehtman şi de alţii, au dovedit că între
cele două mîini există o specializare funcţională, în sensul
că sensibilitatea cutanato-kinestezică capătă o dezvoltare mai
mare la mîna care fixează (apucă) obiectul (de obicei mîna
stingă la dreptaci), iar sensibilitatea kinestezică e mai mare
la mîna care operează palparea şi care, în genere, este
- dreapta.
-
Cercetările noastre asupra lateralităţii infirmă ideea unei
capacităţi funcţionale „date" pentru mîna stingă sau cea
- dreaptă. Cercetările experimentale ne-au arătat rolul antre -
namentului în condiţii egale la ambele mîini, randamentul
şi optim fiind la acea mînă care funcţional a fost utilizată şi
antrenată compensator. Amputarea unui braţ sau a altuia
duce la o adaptare compensatorie egală, ca rezultat al activi -
tăţii şi exerciţiului 1.
Specializarea funcţională a mîinii cunoaşte o diviziune
în activitatea ce revine fiecărui deget. Astfel, degetul mare
- fixează obiectul şi este punctul de plecare în explorarea
tactilă^ care se transmite apoi celorlalte degete. Degetul ară -
tător şi degetul mijlociu parcurg obiectul întîi global şi apoi
- analitic. Degetul arătător este cel mai activ în cuprinderea
a spaţiului palpat şi în recepţie. Degetul mare, arătătorul şi
ijjpciul formează un fel de compas, care asigură recepţia
ctet i", a O ki e ' ctu lui' parcurgînd punct cu punct conturul,
aiiile, colţurile şi punctele critice ale formei obiectului.
ren t ? tr°^ U^ ^ n^orm!a ţi° nal se realizează prin micromişcări Pe aţe,
prin reveniri şi oscilaţii, prin acţiuni aferent-inverse
au
Probleme de la comparation dans Ies deficiences
: „Readaptation", nr. 152, Paris, Juillet, 1968.
141
şi deliberări între mişcarea analitică şi cea integrativ-sinte-
tică.
în acest circuit închis, între comenzile centrale şi siste-
mul autoaferent şi aferent invers, mişcarea, kinestezia
deţine un loc important în procesul de cunoaştere şi re^
cunoaştere, în citirea Braille şi în genere în intuiţie şi î n
cunoaştere la orbi.
Tot atît de importanţi sînt şi timpii de reacţie tactilă şi
variabilitatea lor. Cercetările experimentale făcute de
Fessard (1930), P i e r o n şi S e gal (1938), Pieron
(1942), S i n c l a i r e şi Weddell (1945) arată că timpii
de reacţie tactilă se aseamănă cu timpii de reacţie auditivă,
care descresc în jur de 400—110 milisecunde în raport cu
gradul de antrenare şi cu vîrsta subiecţilor.
Iată de ce elaborarea unui sistem de citire şi scriere
pentru nevăzători trebuia să corespundă naturii deficientei,
aşadar particularităţilor reflectorii ale analizatorului tactil şi
motor în interacţiune, ca analizatori fundamentali în acest
scop.
încercările făcute în decursul timpurilor în scopul elabo-
rării unui astfel de sistem au fost numeroase, evoluînd de la
formele empirice din antichitate şi culminînd cu sistemul
punctiform elaborat de L o u i s B r a i l l e (1809—1852). Siste-
mul Braille reprezintă o sinteză genială elaborată pe baze
ştiinţifice a unor sisteme şi încercări la oare lucraseră îndeo-
sebi autorii francezi Charles B ă r b i e r şi Valentin
H a u y1.
Pe baza unei intuiri geniale a eficientei maxime a posi-
bilităţilor tactil-motorii, Braille ja păstrat grupa fundamentală
de şase puncte, eşalonate pe două coloane verticale a cîte
trei puncte pe fiecare coloană.
în componenta celor şase puncte deosebim punctele
groase, care reprezintă semnele şi punctele subţiri, care
orientează pe începător asupra poziţiei punctelor groase m
topografia grupei, în scopul unei mai bune diferenţieri a
semnelor.
Tehnica elaborării alfabetului Braille are la bază o idee
practică ingenioasă, care a uşurat mult constituirea l ul>
1
P i e r r e Henri, Louis Braille, inventatorul alfabetului orbilor 1809—
1852. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1959.
142
R aille a elaborat o primă serie de semne, pe care le-a aşezat
'ntr-un prim rînd, în sens orizontal: a, b, c, d, e, f, g, h, i, j.
pje sînt reprezentate prin puncte dispuse în diferite poziţii.
Sub acest prim rînd a aşezat un al doilea rînd de semne pe
care le-a constituit prin adăugarea, la formaţia semnelor de
sus, a încă unui punct în sens vertical, obtinîndu-se semnele:
k, l! m, n- °- P' cf' r' s' *:
De exemplu a = j ; ; prin adăugarea în sens vertical pe
rîndul doi a încă unui punct, din a • • a devenit k • • şi
aşa mai departe.
Pe al treilea rînd a plasat celelalte semne, prin adăugarea
unui alt punct la cele din rîndul doi, dar nu în sens verti-
cal, ci în sens orizontal. De exemplu, din k • :', prin adăuga-
rea unui punct în sens orizontal s-a obţinut u = / •
Sistemul elaborat de L. Braille a întîmipinat unele rezis-
tenţe, îndeosebi din partea reprezentanţilor altor sisteme de
scriere, ca Hebold şi Klein, care preconizau scrierea ca în alb-
negru.
Cu toată concurenţa acestor sisteme ca şi a -altora, în
toate ţările s-a adoptat treptat sistemul punctiform al grupei
fundamentale de şase puncte elaborat de Braille.
Pe această bază s-au creat diferenţieri şi în ceea ce pri-
veşte dimensiunile grupei fundamentale. Astfel în ţările
anglo-saxone sistemul Braille are dimensiunea de 4 mm
între puncte. Sistemul sovietic are 7 1/2—8 mm, în timp ce
în ţara noastră dimensiunea este de aproximativ 6 mm.
Există tendinţa ca dimensiunile mari, cele de 8 mm, să se
reducă. Tiflopedagogii sovietici (S v e r l o v, de exemplu)
consideră că reducerea la 6 mm ar corespunde pe deplin,
am punct de vedere psihofiziologic, analizei şi diferenţierilor
tactil-motarli. Sverlov îşi întemeia punctul de vedere pe
raptul că texte americane scrise în dimensiunea de 4 mm au
putut fi citite fără greutate de nevăzători sovietici. HPlnva- sămînt
5!0Pulla
îmbunătăţirii metodelor şi a mijloacelor clasice în t t în
nevăzători, inclusiv a sistemului Braille, rât i9 noa'stră'UPe lsistem
gă
utilizarea acestui sistem, s-a elabo-Punrt ^°
punctiform de scriere, format din trei But? ip e mrin ul
tripunetat
com narea
elaborat de prof. Alexandru frqurat -
ki celor trei puncte în variate con-(latin) Smt realizate
punctiform semnele alfabetului nostru h eprezentarea
notelor muzicale, precum şi simbolurile
143
 mai reuşea să diferenţieze elipsa de cerc, într-un raport
3 10
8 9 Practic însă lucrurile nu se prezintă astfel; experimentele
tuate cu elevi care şi-au format deprinderea scris-citi-f
® . • • 9® •• • • 9 0 «• • • • • •• uri atît în sistemul Braille cît şi în sistemul format din trei U
«« te, dovedesc că elaborarea deprinderilor în condiţii
a b C d e P 9 h i J
optime' în sistemul tripunctat este posibilă, cu toate inter-
ferenţele ce pot avea loc, şi că acest sistem prezintă unele
W ' © • • • •e • • •• • • e • • • •• avantaje faţă de sistemul cu şase puncte.
© •k 9• / • • «• a. •• • • • •r • • •« •
• Experimentarea comparativă efectuată de noi la Şcoala
m n 0 P s / de oarbe din Buzău, pe o perioadă de doi ani, cu clase spe-
III 1
« e•• * •
• • • o •• * ciale, a arătat următoarele1:
' • Un randament sporit cu 20—30% la scrierea în sistemul
• * *<* ® • 9• de trei puncte faţă de sistemul cu şase puncte.
tv u v x y z y e b e U Viteza la citit mai mare cu 10—15% în sistemul de trei
e
« • «« «s a «• 9 * • • • • .* puncte faţă de sistemul de şase puncte.
« .® «î •e . _9 . • •« • • • • •c Existenţa unor greşeli la citit, ca: omisiuni, ezitări, con-
â e ff U e 'C u oe w fuzii etc., apărute în sistemul de şase puncte, este pe deplin
explicabilă datorită accelerării ritmului de scriere a acestora
% pentru a se putea menţine la ritmul şi viteza scrierii în trei
»• © « •e •»
« •
• •
«. / puncte. Un alt avantaj al scrierii în trei puncte îl constituie
> '
*
?
C«
»> M• • • volumul de hîrtie mult mai redus.
•f «
Ţinînd seama de faptul că elevele care au participat la
Fig. 17. Alfabetul Braille acest experiment în sistemul de trei puncte nu au fost pre-
gătite în aceleaşi condiţii cu elevele care au lucrat în Braille,
matematice. O primă analiză a acestui alfabet lasă impresia deci nu printr-un proces de învăţămînt sistematic pe clase
că reducerea de la şase la trei puncte atrage după sine re- şi lecţii, ci în mod neorganizat, cu unele greutăţi inerente
elementului de noutate, apar cîteva aspecte concluzive:
ducerea la jumătate a posibilităţilor combinării topografice
a semnelor, ceea ce din punct de vedere psihofiziologic ar Sistemul Braille, deşi prezintă suficiente perfecţionări
statornicite în cursul celor o sută de ani de utilizare şi
avea consecinţe negative asupra capacităţii de analiză şi de adaptare la cerinţele scrierii şi citirii diferitelor limbi naţio-
diferenţiere. nale, este totuşi încă susceptibil de unele simplificări şi mo-
Aşadar, combinarea a numai trei puncte nu numai că ar dernizări.
da un registru restrîns de diferenţieri, dar acestea ar fi Existenţa sistemului Braille nu exclude posibilitatea ex-
foarte apropiate ca structură, determinînd diferenţieri Hml" perimentării şi adoptării unor sisteme care să se adapteze
nare, critice în procesul citirii. mai bine la_ evoluţia limbilor naţionale.
Efortul nervos depus la citit în aceste condiţii ar trebui (generalizarea sistemului în trei puncte ar prezenta unele
să fie atît de concentrat, încît nevăzătorul ar ajunge la stan ii-cultăţi pe plan internaţional, întrucît adoptarea lui s-ar
psihice conflictuale, sau în cel mai bun caz la stări de obo-
seală prematură, cu instalarea inhibiţiei de protecţie. Aceas tuat ţ^ xpeî' imentare a sistemului tripunctat de scriere şi citire s-a efec- n ana
1966—1968 la cererea Ministerului Educaţiei şi Invătămîntului.
obiecţie aminteşte de nevroza
experimentală provocata laboratoarele lui 10 — Defectoloeie f. U . - ^g
I. P. Pavlov, cînd animalul supus
impune în detrimentul sistemului Braille, care are deja trecut A l f A B f M R O M Â N E S C ! T R I P U N C, T A T
de un secol, fiind adaptat la cerinţele multilaterale &]* alcătuit de ProPAl. tonescu Butaş
procesului de învătămînt şi de comunicare; s-ar impun 6
retipărirea operelor tipărite anterior în Braille. Aceste re-
zerve nu trebuie să ducă însă la negarea calităţilor şi avan- o o b c d e f 3
• »
tajelor noului sistem şi nici la abandonarea perfecţionării i u j •• .. . • •• •• ......................
în tara noastră. De fapt, acest sistem experimentat de noi , . . .. •• •• • • • •
(în paralel cu sistemul Braille) demonstrează posibilitatea
elaborării şi a altor sisteme pe care tehnica modernă le-ar t J l m P o P r s*
putea imagina. e • . . •• •« • •
•» • « • •
Pe lîngă aspectele concret-practice, sistemul tripunctat
ridică unele probleme interesante de psihofiziologie, ca de
exemplu, particularităţile analizei, ale diferenţierii şi sintezei
. . .........•...............;
• . v •
la citit-scris în noile configuraţii şi structuri de trei puncte, j t ţ u v x i o
precum şi probleme de metodica aplicării lui. . . . • • ' • • • • • • • • '
In tehnica citirii în sistemul punctiform, indicaţiile clasice ., .1 •• •• •• •• • • **
după care degetul arătător şi mijlociu de la mîna dreaptă
analizează, diferenţiază şi recunoaşte semnele, iar aceleaşi .....................'P U N C T U A Ţ IA *
degete de la mîna stingă verifică, confirmă sau infirmă tia llO lO Ş I A po s tro fu l '"'
impresiile percepute tactil-motor (prin pipăit) constituie pro-
cedeul obişnuit de lucru. Prin implicaţiile lui acest procedeu •........................................ £fAld,
P
HniepMdofd
nu este însă atît de simplu cum ar părea la prima vedere, «• •••••• * aSsSilo
Mwsk Ompande
întrucît citirea nu se poate reduce la actul senzorial. Tehnica
citirii nu poate fi desprinsă, în esenţă, de sintezele care re- ff/ahaulsi ; l&Kffl'Jj < Uaiato ?
s u b l i n i e . r e .a . . v e'. r sH " "
zultă din acest proces de analiză şi diferenţiere.
Faptul acesta pune problema interacţiunii şi a unităţii
. , g• i ti •* .; : •• ;:
a * . • • • • «
dezvoltării dintre componenta senzorială şi componenta logic-
abstractă, dintre percepţia tactil-motorie şi gîndire, dintre
li cc

percepţia formei şi percepţia conţinutului, aşadar dintre re- g hilim ele

ceptorii periferici şi piartea corticală centrală. In acest sens c * 9
* * 6

se pune problema etapelor elaborării deprinderilor de citire, a. «e »•

a trecerii de la etapa analizei de un anumit nivel, la analiza, c'/'/ra ry/ :>,
diferenţierile şi sinteza fină, de nivel superior, în acest proces . • . e ,
sînt implicaţi însă o serie de factori subiectivi şi obiectivi 0
0 « » • *

la care ne vom referi în continuare. Nici tehnica citirii obli- 1

• ••
• •

gatorii cu ambele mîini nu trebuie absolutizată, întrucît în • /

unele cazuri, ca în amputări, traumatizări sau paralizia unei r w/jW/0 _
mîini, nevăzătorul citeşte cu o singură mină. In cazuri grav6' w c/m o la : \-
cînd ambele mîini lipsesc, nevăzătorul poate folosi resturile £

braţului, bărbia şi chiar limba. Aşadar, are loc un proces de • • « •

• •
146

o f -
Fig. 18. Alfabetul tripunetat
 transfer al unor deprinderi de la un organ pereche la altul
sau la o altă modalitate de recepţie tactilă.
Procesul este analog cu cel care are loc în unele cazuri
la deficienţii motori cu vedere, cînd, lipsindu-le ambele
mîini, ei îşi pot forma deprinderea de a scrie cu piciorul
realizînd performanţe asemănătoare cu ale omului normal
(cazul elevului Forca Francisc de la Şcoala de deficienţi
motori Juca de Jos, judeţul Cluj, cercetat şi publicat de noi
în revista ,,Redaptation", nr. 152, Paris, 1968).
Raportînd scrierea punctiformă la scrierea normală î
negru, tehnica în scrierea Braille este oarecum simplifi
Aceasta se realizează prin utilizarea unui aparat şablon,
permite înţeparea cu un punctator metalic, ascuţit, a semnelor
prin ferestruicile de dimensiunile grupei funda mentale de şase
puncte din oare este format aparatul de scris. După aşezarea
hîrtiei sau a foii de material plastic între cele două „coperte"
ale aparatului, nevăzătorul înţeapă cu puncta torul semnele
textului.
Viteza şi corectitudinea scrierii este o problemă de în
văţare, ea încadrîndu-se din punct de vedere psihologic în
problema formării deprinderilor de fixare a structurii semne
lor şi de redare motorie.
Performanţele care se pot realiza îndeosebi în sistemul
tripunctat, egalează performanţele obţinute la scrierea în alb-
negru. Considerăm că în opoziţie cu unele opinii existente,
procesul scrierii la nevăzători, ca tehnică, este mai uşor de
realizat decît procesul citirii, datorită faptului că textul este
dat prin dictare sau exprimare proprie (prin urmare, nu consti
tuie un efort); efortul există în cazul copierii. Scrierea este
oarecum dirijată prin aparatul de scris, care are în structura
sa forma grupei fundamentale şi pe care, de fapt, nevăzătorul
o utilizează plasînd (punctînd) semnele. Mişcarea diferenţiată
şi fină pe care o face omul cu vedere în procesul scrierii, este
simplificată în sistemul punctiform prin mişcările fixe cu
punctatorul în căsuţa existentă în aparatul de scris.
Care sînt etapele însuşirii citirii şi scrierii de către ne
văzător?
Trebuie observat că în stabilirea metodică a etapelor de
însuşire a citirii şi a scrierii tactil-motorii şi a citit-scrisului
vizual în alb-negru nu sînt diferenţe esenţiale, deşi învăţarea
148
într-un caz pe baza impresiilor componentei tactil- 56
torii iar în celălalt caz pe baza vederii, "elaborarea
deprinderilor de citit nu poate fi tratată in- ndent de unii
factori care pot grăbi sau frîna ritmul, vi- ta si eficienţa în
succesiunea unor etape, a unor stadii ale estui proces.
Astfel, trebuie avut în vedere dacă nevăză- f rul are deja
reprezentarea vizuală a grupei fundamentale s; a semnelor
alfabetului (cazul ambliopilor gravi care pierd treptat vederea
şi care învaţă sistemul Braille şi vizual), vlrsta la care are lor
n alb- procesul de învăţare, profesiunea exercitată de deficient,
cată. starea analizatorilor (tactil-motor), starea gene rală a
care deficientului etc. în aceste condiţii vom prezenta în mod
oarecum convenţional trei stadii care se referă la parti -
cularităţile evoluţiei formării deprinderilor şi care corespund,
în esenţă, celor trei etape (perioade) metodice ale însuşirii citit-
scrisului: perioada preabecedară, perioada abecedar ă şi
perioada postabecedară.
Prin ce se caracterizează primul stadiu al însuşirii cititu-
- lui în sistemul Braille?
Activitatea de analiză şi de diferenţiere are un caracter
- elementar, nedistinct, cu interferenţe şi confuzii pentru sem -
nele asemănătoare. Durata identificării semnelor se prelun -
geşte uneori, iar tatonarea are un caracter de perseverare,
datorită nedezvoltării capacităţii diferenţierilor fine; de aici
o durată mai mare în timp, cu intensificarea funcţiei motorii,
a pipăitului activ cu ambele mîini.
Caracteristic, îndeosebi pentru perioada preabecedară,
deşi el se poate menţine şi mai tîrziu, este faptul că atenţia
- nevăzătorului este îndreptată nu atît la sens, la conţinut, cît
mai ales la forma de redare, la poziţia punctelor în cadrul
grupei.
La citire se manifestă pregnant tendinţa de a literaliza si de
a silabisi cuvintele. Aşadar în această etapă poate prevala
activitatea de analiză asupra celei de sinteză. Aceste carac -
teristici constituie indici care ne pot orienta asupra evoluţiei
m elaborarea deprinderilor, a stadiului în care se află for -
- marea acestora, precum şi a sarcinilor metodice de lucru. ...
Acestui prim stadiu, sub influenţa activităţii şi a exerci- Ulor
metodic organizate îi urmează un a] doilea stadiu, în are
activitatea de* analiză şi de diferenţiere capătă forme
superioare, evoluate.
149
 în această etapă se elaborează o schemă perceptivă, se
formează imaginea, reprezentarea tactil-motorie şi verbal
motorie care facilitează recepţia semnelor şi redarea corectă
verbal-motorie. Acum structurile punctiforme sînt desprinse
cu mai multă uşurinţă, iar atenţia se deplasează treptat, tot
mai mult şi mai rapid, de la formă la conţinut, de la semn la
semnificaţie. In acest stadiu pot coexista în forme echilibrate
atît analiza cît şi sinteza, cu tendinţa de predominare treptată
a sintezei asupra analizei.
Un al treilea stadiu îl reprezintă faza automatizării, care
se caracterizează şi prin aceea că în procesul citirii apare
fenomenul anticipării. Nevăzătorul nu mai este nevoit acum
să analizeze, tatonînd îndelung prin pipăit semnul, ci un sin-
gur element declanşează în mod rapid succesiunea de sens
logic a semnelor, surprinzînd semnificaţia şi conţinutul tex-
tual. In cel de-al treilea stadiu, datorită automatizării proce-
selor din primul sistem de semnalizare, conştiinţa este elibe-
rată pentru constituirea logică a textului, ceea ce permite
procesul anticipării, cu implicaţii asupra vitezei şi corectitu-1
dinii citirii. Aşa se explică faptul arătat de unii tiflopedagogi
că viteza citirii evoluează de la aproximativ 115 semne pe
minut în prima clasă, la 500 de semne pe minut în ultima
clasă; viteza citirii depăşeşte în unele cazuri performanţele
omului cu vedere (este cazul nevăzătorului Leu I. de la Aso-
ciaţia ne văzătorilor — Bucureşti). Ţinînd seama de aceste
probleme teoretice specifice elaborării deprinderilor citirii
în sistemul Braille, se preconizează şi procedeele metodice
adecvate în procesul învăţării.
Astfel, în perioada preabecedară sînt folosite variate pro-
cedee intuitive în scopul elaborării reprezentării spaţiale a
grupei fundamentale (cutia de intuiţie cu cuişoare pentru
constituirea semnelor punctiforme, în care compunerea şi
descompunerea lor este bazată pe intuirea diferenţiată tactil-
motorie).
Pentru elaborarea acestui proces, însăşi dispunerea în
abecedar a literelor este concepută atît pe baza accesibilităţii
structurilor tactil-motorii, cît şi pe baza particularităţilor fo-
netice ale limbii române, în acest sens, în abecedarul pentru
1
K o v a l e n k o, B. I. şi colab. Tiflopedagoghika, I. A.P.N.,
Moskva, 1962.
150
văzători, spre deosebire de abecedarul pentru văzători,
ne
putea întîlni la început mai multe consoane, deşi pentru
V
°onunţia în limba română consoanele sînt mai puţin accesi-
h'le decît vocalele, în acest caz se ţine seama tocmai de com-
ponenta tactil-motorie mai accesibilă.
Succesiunea literelor în abecedarul pentru nevăzători este:
a b c, f, P- e' m e^c- Consoana b, avînd o pronunţie mai di-
ficila, ocupă în abecedarul pentru văzători locul 17, în timp
ce în abecedarul pentru nevăzători, datorită structurii gra-
fice, ocupă locul 21.
Perioadele abecedară şi postabecedară corespund, în ge-
neral, etapei a doua şi a treia a elaborării deprinderilor de
citit-scris şi a automatizării lor treptate. Desigur, aceste con-
cordanţe nu pot fi absolutizate, întrucît procesul citit-scrisu-
lui la nevăzători depinde de o serie de factori subiectivi şi
obiectivi pe care îi vom analiza şi care fac ca acest proces
să aibă un relativ caracter de individualizare.
Structura şi tehnica scrierii punctiforme pot fi tratate prin
analogie cu problema citirii la văzători, cu excepţia faptului
că semnele Braille rămîn aceleaşi, atît la citit, cît şi la scris
(grupa fundamentală formată din şase puncte). Ideea acredi-
tată de unii autori că scrierea punctiformă este mult mai difi-
cilă decît citirea, nu ni se pare întru totul întemeiată. La vă-
zători acest proces poate fi real, întrucît fiecare grafem are o
structură mult diferenţiată, ca aspect efectoriu, presupunînd
procese motorii foarte fine, sinuoase, adaptative în fiecare
caz în parte. De aceea componentele motorii ale scrierii în alb-
negru sînt infinit mai dificil de efectuat pentru aceleaşi semne
care în Braille necesită doar înţepături în diferite configuraţii
şi structuri, sugerate, chiar şi relativ, prin existenţa
şablonului în aparat a grupei fundamentale. In momentul în
care nevăzătorul, sub raportul formei, şi-a elaborat imaginea
punctiformă a grafemului, actul efector este o problemă
simplă de mecanică biologică, în condiţiile în care aparatul
pentru scris îi uşurează forma geometrică a înţepă-unlor. La
văzător, chiar în cazul elaborării imaginii formei
grafemelor, actul efector rămîne dificil şi mult diferen-
C niPOp' St.,., Anastasiu,
n a s a s u G.,
, .,Dăscălescu, R., , G.,o r e a, D.,
, .
abece ai
1964 d ului pentru orbi. In: „Revista de pedagogie", nr.
" 2,
ţiat în cadrul întregului alfabet, atît pentru literele de mîrr
sau de tipar, precum şi pentru caracterele mici pentru rna &
juscule. Mina care scrie este supusă unei activităţi complexe
şi foarte diferenţiate. In linii mari însă, scrierea poate urma
aceleaşi stadii pe care le urmează procesul citirii. Intrucît
activitatea desfăşurată de nevăzător poate fi influenţată atît
de factori subiectivi cît şi de factori obiectivi, curbele evo-
luţiei la scris pot avea aspecte cu totul individuale.
Care sînt condiţiile ce asigură realizarea unei citiri şi
scrieri corecte şi rapide de către nevăzători
Citirea şi scrierea în sistemul Braille este condiţionată,
aşa cum am văzut, atît de factori subiectivi, cît şi de faeton'
obiectivi.
Dintre factorii subiectivi cităm: H — starea
generală a sănătăţii deficientului; . — starea
analizatorului tactil-motor;
— nivelul dezvoltării proceselor compensatorii;
.: — gradul de oboseală;
— gradul de cultură (fondul aperceptiv);
; Dintre factorii obiectivi cităm:
— starea materialelor şi condiţiile tehnologice ale tipări
turilor în sistemul Braille;
— condiţiile de ambianţă în care lucrează deficientul
(zgomotele, temperatura etc.).
Starea generală a sănătăţii deficientului, cu consecinţe
asupra sistemului nervos îndeosebi, poate exercita o influenţă
stenică sau astenică asupra proceselor psihice, ca: percepţii,
memorie, atenţie, gîndire, şi care sînt implicate atît în de-
prinderea nemijlocită a formelor geometrice ale grupei fun-
damentale, cît şi în surprinderea logicii conţinutului; această
influenţă se exercită totodată şi asupra activităţii de analiză
şi diferenţiere în analizatorul tactil-motor în interacţiune.
Intre cauzele care pot acţiona asupra structurii şi func
ţiei analizatorului tactil-motor trebuie amintite în primul
rînd influenţele nocive asupra mîinii ale unora din profesiu
nile însuşite de nevăzători. •*'
152
Profesiuni clasice, ca: împletituri de nuiele, perii, mături, şi
manipularea unor substanţe caustice-toxice produc isme
continue, arsuri sau îngroşări ale epidermei de-telor
Consecinţele se pot manifesta fie printr-o pierdere ?
oortântă a sensibilităţii tactului, fie prin traumatizarea f
nctiei motorii implicate, în forme fine, în relaţia tactil-moto-•e
la pipăit semnele sau la „înţeparea" literelor în sistemul
Braille. Asemenea consecinţe au apărut frecvent în experien-
ţele efectuate de noi la 'citirea pe foaia din material plastic,
cu nevăzători din cooperativele de producţie din Ploieşti şi
Bucureşti. Aceste constatări ne determină să propunem limi-
tarea unor astfel de profesiuni şi introducerea unor noi pro-
fesiuni pentru nevăzători şi ambliopi.
Un rol important trebuie acordat nivelului de elaborare a
proceselor compensatorii, etapei şi modului în care se desfă-
şoară restructurarea schemei generale funcţionale, constituirii
unor dominante şi subdominante în lipsa vederii, în care ana-
lizatorul tactil-motor, sub influenţa activităţii, să capete o mai
largă implicare adaptativă. Trebuie reamintit în acest sens
rolul influenţelor sistematice, al educaţiei, al activităţii şi al
muncii. Din această cauză, noi am insistat asupra necesităţii
includerii sistematice a unor exerciţii de preorientare profe-
sională în procesul de învăţămînt, cu durate variabile, în sco-
pul exersării diferiţilor analizatori şi îndeosebi a analizatoru-
lui tactil-motor şi auditiv.
Dintre factorii care pot exercita acţiuni inhibitive asupra
procesului citirii şi scrierii, oboseala are un rol precumpănitor.
Mecanismul influenţei oboselii asupra celulei nervoase, asu-
pra capacităţii de analiză, de diferenţiere şi de sinteză, asu-
pra concentrării atenţiei, precum şi acţiunea inhibiţiei supra-
Hminare în cazul prelungirii efortului, este cunoscut teoretic
în fiziologie, în psihologie şi în practica procesului de învă-
ţămînt. Un astfel de exemplu este dat de Olga I. Skorohodova
în lucrarea citată de noi (Cum percep lumea exterioară,
P- 29): „Obosesc repede, îmi oboseşte nu numai capul, dar si
mîna cu care percep citirea. Din neîericire nu toţi profesorii
mei
înţeleg acest lucru şi mă învinuiesc deseori că mina mea
prea grea sau că sînt neatentă la lectură".
a prevenirii oboselii la nevăzători în procesul de
şi în producţie implică o serie de măsuri cu carac-
Pec*agogic, metodic, precum şi unele condiţii de ordin ma-
153
terial şi social privind desfăşurarea învătămîntului şi a efec-
r
tuării muncii productive. Elaborarea unor noi planuri şi nro"
grame de învăţămînt ar permite o mai largă recuperare com-
pensare şi echilibrare, sub toate aspectele, a deficientului"
cu viaţa, cu producţia, eliminîndu-se supraîncărcarea cu un
volum exagerat de cunoştinţe teoretice.
Aşadar, se impune o mai largă echilibrare între volumul de
cunoştinţe teoretice şi activităţile practice adaptate specifi-
cului fiecărei deficiente, cu implicaţii asupra activităţii gene-
rale a organismului şi îndeosebi asupra prevenirii oboselii.
In acest scop preconizăm:
— reorganizarea atelierelor pentru orientarea profesio
nală şi pentru procesul de producţie din şcolile profesionale
de nevăzători; prevenirea unor traumatisme prelungite ale
mîinii;
— dotarea procesului de învătămînt şi de producţie cu
mijloace moderne de lucru, deosebit de necesare în procesul
recuperării biologice, psihice şi sociale a nevăzătorilor.
La copilul nevăzător, problemele învăţării în genere, şi
în special cele ale citit-scrisului în sistemul Braille nu pot fi
desprinse de aspectele generale analizate mai sus, aspecte
ce ţin de dezvoltarea personalităţii în ansamblu.
De aceea, un alt factor care condiţionează capacitatea de
adaptare a nevăzătorului şi de însuşire mai facilă a citit-
scrisului îl constituie gradul de cultură, fondul aperceptiv
cultural.
între un deficient analfabet şi unul cu cultură sînt dife-
rente flagrante în ceea ce priveşte posibilităţile de însuşire
a citit-scrisului în Braille, precum şi în restructurarea de-
prinderilor profesionale.
Aşadar, raportul care se creează în procesul citirii între
capacitatea de a surprinde într-un context logic semnificaţia
cuvintelor de o parte, şi viteza citirii tactil-motorii prin anti-
cipare de cealaltă parte, se sprijină pe vastitatea sistemului
de asociaţii de care dispune deficientul. Aşa după cum vom
vedea în capitolul consacrat însuşirii unor profesiuni de
către deficienţi, ceea ce reprezintă fondul de idei pentru pro-
cesul învăţării îl reprezintă, într-un anumit sens, deprinde-
rile deja existente pentru procesul restructurării lor (avem
în vedere posibilitatea transferului acestor deprinderi în noile
condiţii ale profesiunii).
lu
i
nintre factorii obiectivi vom analiza unul din mijloacele
teriale moderne folosite pentru citirea şi scrierea în Bra-
•Tle şi anume foaia din material plastic P.C.V.
(policlorură
AQ vinii).
în ultima sută de ani, de cînd sistemul Braille s-a gene-
alizat, materialul utilizat pentru scris-citit este hîrtia pre-
lucrată în mod special. Caracteristicile acestei hîrtii
speciale o fac în prezent depăşită de condiţiile pe care le
oferă dezvoltarea industriei materialelor plastice. Tipărirea pe
hîrtie specială, deşi timp de un secol a fost mult
îmbunătăţită, prezintă o serie de inconveniente care nu pot
fi înlăturate şi care frînează atît procesul de utilizare
îndelungată a tipăriturilor, cît şi randamentul dat de
deficient.
Iată cîteva incoveniente pe care le prezintă această hîrtie:
Relieful tronconic pe care îl are punctul Braille pentru a
corespunde cerinţelor fiziologice de a nu traumatiza, cedează
şi se nivelează sub presiunea repetată a degetelor la pipăit,
ceea ce îngreunează activitatea de analiză, de diferenţiere
şi de sinteză la citit, favorizînd instalarea prematură a obo-
selii sistemului nervos.
Abecedarul pentru elevii orbi de la Şcoala profesională
specială „Vatra Luminoasă" din Bucureşti, de exemplu, a fost
retipărit în ultimii 5 ani de trei ori, cheltuindu-se sume im-
portante.
De asemenea, spaţiul ocupat de tipărirea punctiformă,
ca
şi grosimea hîrtiei fac ca tipăriturile să aibă un volum şi o
greutate mare, cartea Braille fiind în aceste condiţii inco
modă la citit şi manevrat, iar depozitarea ei necesitînd un
spaţiu^ apreciabil. Hîrtia are şi dezavantajul că, neputînd fi
spălată sau dezinfectată, prezintă pericolul transmiterii unor
boli contagioase. Există şi alte inconveniente, îndeosebi de
ordin economic. , . .,-
înlocuirea foii de hîrtie prin foaia de material plastic.
 ater a n SVÎnt
Starea problemei şi soluţiile aduse i lelor plastice în domeniul învăţămîntu--
deosebit în l
m
ultimii ani. în multe ţări, şi m România,
masele plastice sînt folosite şi pentru

154 155
confecţionarea materialelor didactice şi intuitive. Elastic'
tatea, rezistenţa, posibilităţile de mulare, coloratura foart"6
variată le fac indicate pentru cele mai variate tipuri de mate
riale didactice: planşe, hărţi, tablouri, mulaje pentru anato
mie, zoologie, fiziologie, geometrie etc.
în învăţămîntul orbilor din Anglia, Statele Unite ale Ame-
ricii şi Republica Federală a Germaniei s-a introdus foaia de
masă plastică lucrată în formule diferite.
Cu toate realizările obţinute, sistemele practicate nu sînt
lipsite de dezavantaje. Astfel, unele materiale, datorită for-
mulelor adoptate, sînt uşor inflamabile sau nerezistente la
îndoiri, presiuni, temperatură etc.
în unele sisteme punctul Braille este realizat dintr-o sub-
stanţă plastică prin adeziune pe foaie. Cu timpul însă punctul
se poate dezlipi, deşi tehnologia este costisitoare, necesitînd
instalaţii speciale şi complicate.
în ţara noastră, în cadrul unor căutări practice în acest
sens, am orientat cercetările în scopul elaborării unei for-
mule de policlorură de vinii pentru realizarea unei folii spe-
ciale P.C.V.1 care să îndeplinească următoarele calităţi:
— să fie ultrasubţire, elastică, foarte rezistentă la presi-
une, la îndoire, la temperaturi (de la +70—80 grade la
la —15—20 grade), la spălare şi dezinfectare etc.;
—- să fie estetică şi uşoară, pentru a putea face faţă la
toate sarcinile fizice şi mecanice ale tipăririi, citirii şi scrie-
rii în Braille.
Prin colaborarea cu Institutul de cercetări chimice şi cu
Fabrica de mase plastice din Bucureşti, pe baza rezultate-
lor experimentării cu nevăzătorii, pe baza a numeroase probe
de laborator, s-a obţinut o folie de P.C.V. de 0,1 mm grosime,
colorată agreabil în crem deschis, care prezintă calităţile
enunţate mai sus. Cu mijloacele tehnice de tipărire existente
(fără noi investiţii în maşini, cu adaptări la maşinile existente
la tipografia Braille de la „Vatra Luminoasă", fără investita
din import sau -cheltuieli suplimentare) ani reuşit să punem
1
In realizarea foliei speciale din material plastic, autorul a av
colaborarea profesorului Gh. Anastasiu şi I. Marcu, de la Şcoala specia
profesională de nevăzători nr. 5 „Vatra Luminoasă" din Bucureşti i*
propunerea comisiei de invenţii a Universităţii Bucureşti, folia P.
sistemele de tipărit cu întreaga documentaţie au fost brevetate în de către
Oficiul de Standarde şi Invenţii.
156
ounct tipărirea primelor lucrări pe folii de P.C.V. Tinînd
mă de tirajul şi scopul tipăriturii, distingem trei variante
tehnologice de tipărire, şi anume:
a) Tipărirea pe folii P.C.V. în condiţii absolut asemănă
toare tipăririi pe hîrtie obişnuită Braille.
b) Tipărirea cu tratament termic a foliei P.C.V., care asi-
cmră fuzionarea şi plasticitatea în timpul presajului, obţinîn-
du-se astfel semisfericităţi perfecte ale punctelor în relief.
Aici se impune determinarea exactă a temperaturii cores
punzătoare.
c) Tipărirea cu tratament termic prealabil al matriţei.
Această tehnică permite obţinerea semisfericităţii perfecte
a punctului, ceea ce nu este posibil în tipărirea pe hîrtie. Şi
aici trebuie să se stabilească temperatura de încălzire optimă
a matriţei şi presiunea corespunzătoare, pentru a nu se de
păşi rezistenţa maximă a foliei.
Experimente efectuate J
Experimentele şi probele efectuate s-au desfăşurat în trei
direcţii:
1. Experimente pentru obţinerea calităţilor optime ale fo
liei tipărite.
2. Stabilirea procesului tehnologic de tipărire pe folii
plastice.
3. Experimente psihologico-pedagogice pentru cunoaşte
rea comparativă a reacţiilor deficienţilor la citit-scris, folo
sind tipărituri pe hîrtie şi tipărituri pe folii plastice.
1. Din prima grupă de experimente fac parte următoarele
probe:
stabilirea formulei chimice, a caracteristicilor meca-
mc
'e şi fizice ale materialelor şi laminarea foliei la diferite
Dimensiuni, după cerinţele indicate: ia 7^r,SUPunerea foliei
plastice tipărite la temperaturi de pînă
t ? n' ^ 8 °° Şi - 15 ~20°, şi la spălare. l a r ' ^ .frnirea gradului
de presiune mecanică a maşinilor
' -Lp prin ro e
probe de
străpungere a folii.
în;.;,,*
namtea
° de spălare cu săpun şi 3e dezinfectare a foliei
utilizării ei la citit etc
 Datele experimentale obţinute de noi cu nevăzătorii
fost puse la dispoziţia chimiştilor, care astfel au putut per-
fecţiona continuu formula chimică şi tehnologia materialu
lui, pornind de la cele 7—8 modele anterioare.
3. Experimentele psihoîogico-pedagogice făcute în scopul
stabilirii comparative a reacţiilor la citit s-au efectuat în
unităţi şcolare (la Şcoala elementară de oarbe din Buzău cu
eleve din clasele a Il-a pînă la a VUI-a, care citesc foarte
bine şi cu eleve care citesc mai slab); în unităţile de produc-
ţie (experimentele s-au efectuat cu muncitori care lucrează
la perii şi mături), profesiuni care traumatizează şi îngroaşă
suprafaţa degetelor la citit în cooperativele din Ploieşti,
Galaţi, Baia Mare; unele observaţii ne-au venit de la filialele
judeţene ale Asociaţiei orbilor din R.S.R. (Iaşi, Maramureş),
de la muncitori şi oameni de cultură din Cehoslovacia, Por-
tugalia, Brazilia etc.
Experimentele au constat din:
— probe de citire a aceluiaşi text tipărit pe hîrtie şi pe
folii plastice;
— probe de citire a unor texte cu conţinut diferit, dar
cu acelaşi număr de semne tipărite pe hîrtie şi pe folii
plastice;
— varierea textelor de la forme simple la forme foarte
complexe ca formă şi conţinut;
—• aceleaşi probe au fost date pe texte la care foaia de
plastic şi foaia de hîrtie au fost supuse unor presiuni egale
repetate (aproximativ 30—40 kg) şi care au nivelat hîrtia
pînă ce punctele au devenit foarte dificil de diferenţiat în
procesul de citire, între citirea textelor cu acelaşi conţinut
s-a introdus citirea unor texte diferite, pentru a înlătura
memorarea care influenţează asupra duratei citirii probei
următoare. De asemenea, la citire s-a inversat succesiunea
hîrtiei cu foaia plastică. S-a cronometrat comparativ durata
citirii pe hîrtie şi pe folii plastice, s-a înregistrat nuniaru
greşelilor, al ezitărilor şi repetărilor în ambele cazuri. ;
158
î aceste experimente au fost cuprinşi peste 100 de nevă-
I stori congenitali şi cu orbirea survenită, de vîrste şcolare
diferite şi adulţi din producţie.
Datele consemnate indică următoarele rezultate:
__ Viteza citirii la elevi pe foaia plastică este mai mare
decît viteza citirii pe hîrtie, de la 5 % la 20 %.
___ Numărul de greşeli constatate la citirea pe hîrtie scade
la citirea pe foaia plastică, iar la elevii foarte buni nu mai
apar greşeli.
Toţi elevii, fără excepţie, susţin că punctele pe foaia
plastică sînt mai mari decît cele de pe hîrtie, ceea ce îi ajută
să distingă mai repede şi mai clar textul citit.
în realitate aceasta este o iluzie tactilă determinată ae
faptul că punctul pe foaia plastică are o mai bună consistenţă
şi persistenţă la pipăit decît punctul făcut pe hîrtie (menţio-
năm că matriţele sînt egale; ba mai mult, hîrtia fiind mai
groasă, punctul pe hîrtie poate fi ceva mai gros decît punctul
pe foaia de plastică).
Consecinţa acestui fapt este o mai rapidă diferenţiere şi
sinteză, ceea ce explică randamentul superior în citirea pe
foaia plastică.
Procesul de verificare şi confirmare a semnelor pe care
îl desfăşoară mîna stingă, care pipăie în urma mîinii drepte,
este cu mult mai scurt, ceea ce permite o identificare mai
uşoară a conţinutului şi o înaintare mai rapidă a mîinii drepte
la citit.
Proba în care hîrtia şi foaia plastică au fost presate egal
^. f .. v !r dit că .' în tim P ce citirea pe hîrtie a devenit cu totul
dificilă sau imposibilă în cazul hîrtiei, pe foaia plastică nu
se înregistrează nici o modificare. Consistenţa mare a punc-
u ui pe folia P.C.V. îi asigură o rezistenţă îndelungată la
interesante s
-au obţinut în experimentele cu nevă- adu1^:
rau^citori la perii şi mături. La aceştia, în no f . P tulu i
că suprafaţa degetelor este îngroşată, citirea
Pe f o -S HlaStic^ dă Un randament cu 30—40% faţă de citirea aia de
hîrtie. In timp ce citirea pe foile de hîrtie presată
159
devine pentru ei la un moment dat imposibilă, citirea e
foaia plastică presată rămîne relativ normală.
Nevăzătoarea Burtoi Ana, în vîrstă de 45 ani, muncitoa
la perii la cooperativa din Ploieşti, are un randament i6
citit pe folii P.C.V. cu 50—60% mai bun decît le citit pe hîr
ţie. Iată ce relatează: „Punctele sînt mai clare şi mai precise
pe foaia plastică, le pot înţelege mai uşor decît pe foaia de
hîrtie". Asemenea relatări au fost făcute de majoritatea mun-
citorilor nevăzători.
Vile P C V. realizate pentru tipărirea în sistemul
^ "7 1(
V un aspect estetic, putînd fi colorate în culori pastel.
8
tteot este important, întrucît pot fi utilizate sub formă
Acest i P tru exerciţii cu ambliopii gravi, care vor pier-
de mait^^ ^Astfei aceştia îşi formează reprezentări vizuale dS
+î*le despre grupa fundamentală;
sp
-foliile P.C.V. oferă posibilitatea de a fi retopite şi
e-uperate într-un proces tehnologic scurt şi prin aceasta sînt

Experimentele cu elevii şi muncitorii nevăzători au arătat mult mai economicoase.

însă şi unele aspecte care se impun a fi îmbunătăţite.
Fără excepţie, subiecţii au arătat că foaia plastică fiind
lucioasă, se creează impresia că mina lor este transpirată
(unii îşi controlau mereu mîinile, care în realitate erau
uscate).
Această iluzie tactilă este determinată probabil nu numai
de faptul că foaia este lucie, dar şi de împrejurarea că sub-
iecţii au formată deprinderea de a lucra cu hîrtie, care este
mată.
S-ar putea admite şi existenţa unui coeficient minim de
absorbţie pe care îl prezintă hîrtia. Pentru a înlătura cauzele
iluziei tactile, am icerut ca în procesul de fabricaţie foaia
plastică să fie matisată fin, după un model apreciat ca foarte
bun de către subiecţi.
Experimentele şi observaţiile utilizării comparative a foii
de hîrtie şi a foii de plastic arată superioritatea în procesul
citirii sub toate aspectele, a foii plastice. Calităţile punctului
plastic arătate mai sus uşurează activitatea de diferenţiere,
de analiză şi sinteză la citit. Persistenţa îndelungată a punc-
tului pe foaia plastică favorizează activitatea psihică a defi-
cientului implicată în acest proces şi atrage după sine creş-
terea randamentului la citit, scăderea efortului nervos şi pre"
întîmpină apariţia prematură a oboselii.
Pe lîngă marea rezistenţă în timp a tipăriturilor pe foile
plastice, acestea mai prezintă şi alte avantaje:
— se reduce la jumătate grosimea cărţilor şi a altor pu
blicaţii, se creează avantaje la manipulat, la depozitat etc.
— se reduce simţitor masa lucrării tipărite; ,
— sistemul oferă bune condiţii de igienă, pagina putm ^
fi curăţată cu soluţii dezinfectante sau spălate cu săpu '

160 ~ Defectologl»
 CAPITOLUL
Tiflografia
6 16
Probleme psihopedagogice privind desenul tiflo
grafic; metodica elaborării şi recunoaşterii Iu-
eră iilor desenate
Materialele şi tehnica de elaborare a lucrărilor
tiflografice
Desenul tiflografic, schitele, tablourile, hărţile tiflogra-
fice ^sînt mijloace intuitive, concrete, de lucru. Ele deţin un
loc important în procesul de instruire şi educare a nevăză-
torilor, datorită unei duble semnificaţii.
O primă semnificaţie tine de procesul de cunoaştere, de-
oarece în activitatea de elaborare a desenului, a schitelor
etc., copilul fără vedere efectuează un proces de modelare,
de reduceri sau măriri proporţionale, de comparaţii şi con-
fruntări cu obiectul de reprezentat. Prin caracterul său con-
cret^ prin contactul nemijlocit cu obiectul, această acţiune
are implicaţii în percepţie, în gîndire şi în reprezentările
grafice; este un proces de activizare psihologică în care cu-
noaşterea şi recunoaşterea se bazează pe analize, diferenţieri
şi sinteze practice, contribuind la înlăturarea formalismului
prin relaţia intrinsecă dintre particular şi general, dintre
senzorial şi logic.
162
r de-a doua semnificaţie se referă la procesul „de citi-
* deci de recunoaştere a desenului elaborat. In prim plan
' aici o activitate psihică de recunoaştere, de aprecieri
aic
- ari de acceptări, de deliberări şi decizii. In acest pro-
Ş1 reprezentările elaborate ocupă un loc predominant, în
C6S
astă relaţie desenul tiflografic în variantele sale, ca şi ac6je
iucrări în plastilină devin totodată material didactic de
învăţare. Caracterul concret, de acţiune nemijlocită capătă o
atît de mare semnificaţie, încît în educaţia orbului-surdomut
tifloqrafia constituie prima treaptă a muncii de umanizare,
de educare I. A. Sokoleanski, care a educat pe oarbele-
surdomute O. I. Skorohodova şi lulia Vinogradova, considera
această etapă ca legea de fier a întregului proces de instruire
şi educare. I. Vinogradova executase, de exemplu, peste
12000 de obiecte din plastilină. Această activitate, în care
obiectul se confruntă cu copia sa modelată, pregăteşte nu
numai cunoaşterea particularului, dar şi trecerea la general,
la abstract1.
Problemele psihologice ale elaborării desenului tiflografic
sînt direct condiţionate de forma de orbire, în speţă dacă
nevăzătorul dispune de reprezentări vizuale ale obiectului pe
care-1 desenează sau dacă reprezentarea obiectului este ela-
borată numai pe baza percepţiei tactil-motorii (în cazul orbi-
lor congenitali). Importanta acestui fapt se reflectă în redarea
raporturilor spaţiale tridimensionale, în construcţii bidimen-
sionale, m reducerea la scară a dimensiunilor obiectelor sau
mărirea lor, în schematizarea detaliilor şi reprezentarea sim-
bolurilor. Diferentele între cele două modalităţi reflectorii
se evidenţiază atît în procesul efectuării desenului sau mula-
jului, cît şi în procesul citirii sau recunoaşterii ulterioare a
acestora. Cercetările făcute în acest sens în problema tiflo-
grafiei2-3 cn ^ observaţiile noastre asupra mijloacelor de
antrenare tactil-motorie în preorientarea profesională, au scos
m evidentă importanta existentei reprezentărilor vizuale şi
Eriit1,«^-°Jrollodo va- °- !•• Cum percep lumea exterioară, Bucureşti,
«mura didactică şi pedagogică, 1950.
10, i958emevsk1' N- A- Tillograiia. In: „Revista de pedagogie", nr.
de
de/ec/nj 1 ' ^" Unele P f °bleme psihologice ale tillografiei. In: Probleme
'°iogie, voi. IV, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1964.
163
 a utilizării lor sistematice, atît în realizarea desenelor
mulajelor, cît şi în reproducerea lor.
Existenta reprezentărilor vizuale la orbii surveniţi f ac
ca imaginea tactil-motorie să fie relativ vizualizată (dacă ima
ginile vizuale se conservă), fapt care poate indica avantajele
fată de orbii congenitali şi sub acest aspect. Dacă admitem
existenta unor iluzii tactile, înţelegem influenta corectivă
reprezentărilor vizuale, fenomen de care nu pot beneficia
orbii congenitali.
Tot atît de importanţi în elaborarea şi recunoaşterea de-
senului tiflografic sînt şi următorii factorii:
— Gradul de elaborare a proceselor compensatorii. Este
ştiut că într-o fază înaintată, tactul şi mişcarea suplinesc cu
mai mult succes lipsa aferentatiei vizuale decît în etapa ime
diată a producerii deficientei.
— Vîrstă şcolară şi chiar vîrstă preşcolară sînt mai indi
cate pentru elaborarea deprinderilor de desen şi modelare
decît însuşirile aceloraşi operaţii la maturitate (în şcoli pro
fesionale, de exemplu).
— Profesiunea exercitată. Se ştie că o serie de profesiuni
potrivite pentru orbi (producerea de perii şi mături, prepa
rarea de substanţe chimice etc.) pot traumatiza mîna, făcînd-o
inaptă îndeosebi pentru pipăit şi palpat modele tiflografice.
— Modul de folosire a indicaţiilor verbale în intuirea obi
ectului de desenat. Dintre formele de îmbinare a cuvîntului
(descrierea) cu intuiţia (obiectul), forma cea mai eficientă la
orbi şi ambliopi rămîne acţiunea lor concomitentă. Altfel
există riscul de a se cre-a o discrepantă între recepţia tactil-
motorie şi descrierea corespunzătoare a calităţilor intuite.
Aici ne referim la celelalte două modalităţi; intuirea obiec
tului şi apoi descrierea lui verbală, sau expunerea verbală şi
apoi prezentarea obiectului de intuit. Orbul şi ambliopul vor
realiza o cunoaştere adecvată dacă, în timp ce ei examinează
analitic obiectul, li se vor da şi indicaţiile corespunzătoare
asupra fiecărei părţi percepute.
Experienţa arată că atunci cînd între cele două procese
(intuirea şi descrierea) se produce un decalaj în timp, orbu
poate pierde relaţia lor cauzală, realizînd o cunoaştere ero-
nată sau formală, care se va reflecta în desenul sau modela-
jul elaborat de el.
164
u Desenul tiflografic poate deveni un mijloc eficace de diag-tic
al capacităţilor de cunoaştere, de intuire a obiectului. f 0 sa
unor concretizări suficiente sau corecte (o intuire su-cială
sau o intuire a modelului prin procedee neadec-
duce la elaborarea unor reprezentări eronate, care se
vor materializa apoi în desen şi modelaj.
Si la copiii nevăzători ca şi la cei cu vedere se pot mani-
festa în desen unele particularităţi psihologice de vîrstă
(caracterul situativ, un proces de radiografiere a modelului
etc), fapt de care va trebui să se tină seama îndeosebi în
qră'dinita de copii şi chiar în primele clase ale şcolii generale.
Şi în acest sens intuiţia, mai ales la copiii deficienţi de ve-
dere, capătă un important rol de corectiv şi de aprofundare
a cunoaşterii senzoriale a lumii obiective.
în cazul folosirii unor procedee metodice greşite încă din
această perioadă de vîrstă şcolară, poate apărea formalismul;
exprimare corectă verbală (noţiuni aparent corecte) dar cu-
noştinţe eronate sau lipsite de baza senzorială-intuitivă adec-
vată, sau o cunoaştere senzorială fără semnificaţia adecvată,
fără suficiente generalizări. Această ultimă formă apare mai
puţin la deficienţii de vedere şi mai frecvent la văzători.
Folosirea desenului tiflografic în procesul de învătămînt
comportă momente metodice distincte:
O primă etapă constă în elaborarea unei imagini clare şi
corecte despre obiectul care va trebui desenat sau modelat.
în această etapă are loc intuirea, cunoaşerea nemijlocită şi
adecvată a obiectului în ansamblu şi pe părţile componente
prin analizatorii rămaşi normali.
în etapa următoare are loc execuţia, efectuarea propriu-
zisă a lucrării, cînd imaginea tactil-motorie-vizuală la orbii
surveniţi sau tactil-motorie la orbii congenitali este materia-
lizată în desen sau modelaj.
Faptul că o categorie de nevăzători (surveniţi) dispun de
reprezentări vizuale constituie un avantaj în aprecierea spa-
tialitătii, a redării mai exacte a dimensiunilor, a păstrării
proporţiilor; nevăzătorii congenitali realizează cu dificultăţi
mai numeroase desene sau mulaje.
iot atît de importantă este şi elaborarea treptată a unor
l u t R ri practice de desen, sau de modelare în plastilină şi
Port • ea core
ctă a obiectului cu dimensiunile sale pro-
Uonate implică nu numai existenţa unei imagini clare şi
165
 adecvate ci deopotrivă realizarea unor mişcări
senului în alb-negru, m i şcări din ce în ce S pe
care sa materializeze imaginea. Aşadar, motrocitate a r '
un rol important. In acest sens funcţionează la Scoală 9ici
sionala specială de nevăzători „Vatra Luminoasă' ni Pf°fe-
preorientare profesională, unde pe o perSă anumită de
lipsiţi de astfel de deprinderi şi le pot forma şl
crmd cu modele experimentale. Această situat e
exclusiv desenul tiflograflc sau modelarea, cf acţonea
general m acelaşi sens, la dezvoltarea multaafera?? ta n ?
auditiva şi motorie a deficienţilor de vedere, *'
9
vizuale (la orbii surveniţi) poale orien i Această activitate psihică, oare antrenează deopotrivă
clarifica forma de plpăire tactil-motorie exercitată cu am-
Fig. 19. Plaeo
tiflograficâ
166
20
- Dfsen
bele mîini, realizîndu-se cu mai multă uşurinţă anticiparea
semnificaţiei obiectului reprezentat.
toate laturile gîndirii, este condiţionată de o serie de factori
la care ne-am mai referit, între care subliniem indicaţiile
verbale date de profesor. Acestea pot orienta, pot infirma sau
confirma şi pot sugera activitatea de percepere-recunoaştere.
In scopul uşurării activităţilor de desenare şi de recunoaştere
în tiflografie, preconizăm folosirea foliilor P.C.V., care prin
calităţile şi tehnologia de lucru măresc considerabil eficienţa
întregii probleme a desenului tiilograîic (mare stabilitate a
liniilor şi punctelor trasate, uşurinţă în imprimare, creştere
apreciabilă a capacităţii de percepere-recunoaştere tactil-
motorie, volum mai redus ca hîrtia, colorit agreabil, randa-
ment economicos).
Desenul tiflografie şi modelarea obiectelor în plastilină şi |ut,
scrierea şi citirea, educaţia fizică, orientarea prin aparatura
electronică etc. trebuie considerate ca mijloace importante în
dezvoltarea proceselor de cunoaştere la nevăzători, in
instruirea şi educarea acestor deficienţi, în compensarea
recu erarea
P socială a copiilor respectivi.
1
Th- .
, ,e"nj'ca de elaborare a lucrărilor tiilograîice se prezintă sub
c K
trei forme:
a tra
înt ^ sînd formele şi contururile prin linii în adîncime 0
mas
ă plastică specială, semisolidă;
167

Fig. 21. Desen tiflografic
b) turnînd formele prin aplicarea pe carton sau hîrtie a
unui fir de masă plastică specială, care se solidifică;
c) înţepînd formele printr-un punctator mecanic care lasă
urme discontinue, în adîncime, pe o placă cu pastă, de hîrtie
sau pe folia P.C.V.
în primul procedeu, pentru realizarea desenului tiflografic
se utilizează o trusă-aparat specială compusă din următoarele
piese1:
a) o placă dreptunghiulară (fig. 19) pe care se toarnă o
compoziţie semisolidă formată din 75% ceară tehnică (para-
fină); din aceasta 10% trebuie să fie ceară de albine şi 25%
smoală. Se mai poate folosi şi o compoziţie formată din 50 /„
ceară şi 50% smoală;
1
Trusa tiflografică aparţine lui N. A. S e m e v s k i (v. Tillogra!>a-In:
„Revista de pedagogie", nr. 10, 1958).
168
hi în această trusă sînt montate diferite forme geometrice
dreptunghi, trapez, pătrat, romb etc.) lucrate din metal
are uşurează tragerea conturului figurilor geometrice;
c) un stilou metalic ascuţit, cu care se trag liniile în
masa plastică;
d) un cilindru metalic care, purtat pe masa plastică, ,,rade"
fiefurile desenate, unificînd masa plastică prin apăsare;
e) un punctator cu ajutorul căruia se pot trage linii între
rupte, fie în masa plastică, fie pe foaia de hîrtie sau pe folie
P.C.V.;
f) o linie metalică şi o piesă pentru tragerea liniilor curbe.
Cu ajutorul acestei truse se pot desena toate figurile plane
şi în spaţiu, iar percepţia lor se realizează prin pipăirea lini -
lor, a suprafeţelor, a volumelor, sub forma de urme în adîn-
cime, continue sau întrerupte.
în cel de-al doilea procedeu desenul se obţine prin turna-
rea în relief, pe cartoane, a liniilor care delimitează supra-
feţele şi volumele.
Materialul folosit trebuie să fie semifluid, pentru a putea
trece prin orificiile unor pîlnii de diferite dimensiuni, prin
care se toarnă substanţa. In compoziţia substanţei intră asfalt-
lac şi pudră de orez sau praf de dinţi; se poate utiliza şi praf
de cretă, dar acesta, fiind poros, nu face o adeziune perfectă
cu hîrtia.
Fig. 23-24. Desen tiflografic
22. Desen tiflografic
169
 în acest amestec se poate adăuga o mică cantitate
ars de culoare brună (care se foloseşte în pictură); se
adaugă şi culon care dau obiectului „desenat" m,
estetic. Culorile însă nu rezistă în timp. *
(Reproducerile modelelor de desen fâflografic aoartin
ratorului lui N. A. Semevski). aparţin
OS CAPITOLUL T iflo te h n ic a
Pot
7
Modelarea vedenii; aspecte psihofiziOilogice, ana-
logii şi soluţii tehnice şl electronice Puncte de
vedere asupra construcţiei de aparate pentru
nevăzători şi realizări obţinute în diferite ţări
Structura şi funcţia modelării electronice a
aparaturii în scopul orientării în spaţiu Unele
influenţe asupra psihicului şi conduitei
nevăzătorilor prin utilizarea modelelor electroni-
ce ale vederii: factori şi condiţii Unele
perspective în modelarea electronică a
ochiului
Modelarea vederii; aspecte psihofiziologice, analogii şi
soluţii tehnice şi electronice
Tiflotehnica este domeniul care se ocupă cu construcţia de
instrumente şi aparate pentru nevăzători, în scopul adaptării
practice a acestora la cerinţele procesului de cunoaştere, în
orientarea în spaţiu şi în procesul muncii.
Ca ramură practică importantă şi actuală a ştiinţei des-
pre lipsa văzului, tiflotehnica se bazează pe cercetările de
fiziologie şi psihologie a orbilor, pe care le utilizează în
scopul construcţiei de instrumente, aparate tehnice-electro-
mce şi modele cibernetice ale vederii.
^ Maşinile de citit texte tipărite în alb-negru, aparatele de
asurat utilizate în producţie sau în laboratoare, precum şi
traductorii vederii pentru orientarea în spaţiu, ca să dăm nu-
torn 1ZU-^ exem
&
Ple ' sînt construite prin analogie cu analiza-
în ^ ' 1 şi cu analizatorii care traduc impresiile vizuale
modalităţi auditive sau tactil-motorii.
171
 Modelarea electronică a ochiului,
cu toate progresele care le-a
înregistrat în prezent tehnica şi
îndeosebi electr^ nica moleculară,
reprezintă o problemă extrem de complex" şi deschisă,
datorită însăşi complexităţii aspectelor psihof ziologice ale
vederii.
Deşi ideea modelării vederii nu este nouă, unele încer-
cări tehnico-electronice au realizat în istoria dezvoltării i or
doar mijloace care să informeze prin echivalenţă despre fe-
nomenul vizual şi nu fenomenul optic însuşi, reflectat ca atare
în conştiinţa omului.
Exceptînd încercările îndrăzneţe dar nereuşite ale lui
N. Wiener de a conecta la zona vederii din occipital sis -
teme stimulatorii cu efect optic, încercări încheiate cu sim-
ple fulguraţii, realizările care pot fi luate în consideraţie şi
care ne sînt cunoscute pînă în prezent au mers îndeosebi pe
ideea modelării prin transfer a unor calităţi optice, utilizînd
ca traductor un alt analizator, în general analizatorul auditiv
sau tactil.
Literatura de specialitate nu a înregistrat încă realizarea
unui aparat care să modeleze funcţiile ochiului şi care să
poată fi conectat prin conductori la zona vederii din scoarţa
cerebrală, permiţînd astfel conştientizarea impresiilor vizuale
reflectate.
Esenţial în elaborarea unui astfel de model electronic ră-
mîne, din punct de vedere psihofiziologic, realizarea actului
percepţiei vizuale în conţinutul (lumina, culorile, perspectiva)
şi în forma de reflectare specifică văzului (globală, simultană
şi rapidă), deoarece în actul percepţiei găsim unitatea dintre
senzorial şi logic. Un model cu o asemenea structură şi cu
un asemenea sistem de conexiuni electronice ar trebui sa
reproducă înseşi sistemele cibernetice ale vederii.
Analiza structurilor morfofuncţionale ale retinei şi a \ e
scoarţei cerebrale din zona vederii arată un înalt grad de or-
ganizare şi de sistematică funcţională, ce caracterizează
cibernetica vederii şi în care sînt implicate formaţiile on, o
şi on-off, cu cîmpurile corespunzătoare, microsuprafeţele
ordinul I şi II în detectarea formelor şi mişcării, precum ^
o vastă şi complicată activitate nervoasă care se încadrea
172
• i e şi procesele activităţii nervoase superioare, în rela-î" j?
t retină, subscoarţă şi scoarţa cerebrală. 1 i a . * a cest mod se
n re
desfăşoară un proces de interacţiune şi 'ţaţe permanentă, un
proces de reglare şi autoreglare între nexiunile centrale şi cele
periferice, care fac posibilă adap-t° a vederii în procesul de
reflectare a lumii. Complexitatea operaţiilor la diferite nivele
neuronale ale retinei, adaptarea funcţiilor ei la vederea
scotopică şi la vederea fotopică, ca şi sistemele de reglare
centrală şi de autoreglare care asi-qură elaborarea actului
perceptiv şi de integrare optică a sti-mulilor din ceilalţi
analizatori, în procesul reflectării, constituie probleme extrem
de dificile în modelarea tehnică sau electronică a ochiului în
cazul pierderii vederii. Mecanisme atît de perfecte încît să
înlocuiască ochiul şi să conştientizeze cibernetic informaţiile
vizuale, nu au putut fi încă reproduse în modele.
în aceste condiţii rămîne de ales ca traductor al vederii
unul din analizatorii principali, normali, căruia să i se adap-
teze aparatura electronică şi care să modeleze — prin echi-
valenţă — informaţiile vizuale.
Ce forme de modelare pot fi avute în vedere şi care din-
tre ele corespund în cele mai bune condiţii modelării în or-
bire?
Ca tipuri de modelare avem în vedere, în sensul preocu-
pării noastre: modelarea matematică, modelarea similară, mo-
delarea simulatorie sau modelarea analogică (modelarea prin
analogie).
a) In modelarea matematică modelul prezintă uri mare
grad de abstractizare şi schematizare, din necesitatea de a
reda laturile esenţiale ale fenomenului modelat, ceea ce con
duce la o aproximativă inadecvare şi la o relativă limitare a
rellectării realităţii în model1.
b) In modelarea similară modelele au caracter concret —
ntuitiv, realizînd forme şi structuri interne similare obiec
tului modelat.
la . Ast t el de exemple sînt construcţiile de maşini şi aparate
bcara redusă, folosite în laborator.
mater
>olistă. Metodologia generală a ştiinteloi particulare.
Academiei R.S.R., 1963, p. 363.
173
 c) Modelarea simulatorie mimează într-un model concr
automat, unele procese fiziologice; ea imită acţiuni sau co
portari ale animalelor sau ale oamenilor. Un astfel de exe
piu îl constituie roboţii cosmonauţi.
In acest tip de modelare trebuie inclus şi perceptronul
maşină care simulează fenomene de percepţie după modelul
funcţionării analizatorului vizual. La maşina electronică —
perceptron — retina este înlocuită cu un mozaic de fotoce-
lule, iar cele două zone de asociaţii din creier, cea superfi-
cială şi cea profundă, sînt unite într-o singură zonă repre-
zentată prin celule conectate cu celulele din „retină". La
rîndul lor, celulele din sistemul asociativ sînt conectate cu
celulele din zona motorie, care şi ea este simplificată în
structura perceptronului.
Sistemul electronic din perceptron, prin producerea pro-
cesului de excitaţie şi a procesului de inhibiţie (după tipul
funcţiilor on şi off) permite o serie de acţiuni practice rela-
tiv elementare, ca de exemplu recunoaşterea unor litere care
se găsesc în poziţia normală. Dezvoltarea electronicii a reuşit
să înlocuiască perceptronul cu sistemul de calculator-
digital, care modelează, la rîndul său, aceste modele. Astfel
se elimină mozaicul ,,retinei" şi celelalte elemente specifice.
Trebuie observat că prin realizarea perceptronului, ca şi
a calculatoarelor digitale, se rezolvă şi unele probleme tiflo-
logice prin tehnica modernă. Pentru a putea interveni prin
astfel de modele sub aspect fiziologic şi psihologic, în repro-
ducerea funcţiei vederii la omul nevăzător, trebuie ales ca
traductor un alt analizator. Şi în acest caz, datorită volumu-
lui şi complexităţii sistemelor electronice, adecvate în sco-
pul suplinirii vederii atît în procesul cunoaşterii cit şi în ori-
entarea în spaţiu nu au dus la utilizarea perceptronului în
aceste scopuri. Acest fapt ne determină să punem probleme
pe alte baze, şi anume pe modelarea prin analogie.
Modelarea prin analogie permite, potrivit experienţei noas-
tre, o mai adecvată concretizare a relaţiilor cantitative care
stau la baza fenomenului de modelat. Acest tip de modelare,
fiind intuitiv-concretă, permite modelarea funcţiilor senzori-
ale în mai bune condiţii în cazul unor deficienţe, prin echi-
valenţe date de un analizator normal ales ca traductor. _
Intre model şi original, sub raport structural şi funcţion
există deosebiri calitative.
174
tru ca aceste deosebiri să nu devină profunde, ceea ce
H e la înstrăinarea modelului de originalul de modelat,
&r
\ ecesar ca în model să realizăm trăsăturile esenţiale ale
reflectării analizatorului modelat.
Aşa cum am arătat mai sus, m constituirea unui model l
ctronic al vederii, trăsăturile esenţiale, din punct de ve-
dete psihologic şi fiziologic, trebuie apreciate din punctul de
vedere al conţinutului şi iormei de reflectare specific vizuală.
Problema conţinutului reflectoriu şi a formei unui astfel
de model a fost şi este mult discutată. Unii specialişti care
au ales modelarea vederii prin analizatorul auditiv au încli-
nat să construiască modelul sub forma unei lanterne .cilin-
drice de mînă, redusă ca volum, ale cărei sisteme electronice
să transforme lumina în sunete adecvate ca intensitate.
In acest caz argumentul adus este acela că nevăzătorul,
purtînd în mînă acest aparat, ar dispune de un , mijloc cu
care investigarea spaţiului, în orientare, ar avea un cadru
mai larg de mişcare şi de explorare în toate direcţiile (spe-
cialiştii sovietici Zemţova, Muratov ş.a.). în ţara noastră
noi am utilizat ca traductor analizatorul auditiv, iar modelul
electronic a fost construit sub formă de ochelari, aceştia
corespunzînd din mai multe puncte de vedere necesităţilor
de compensare a lipsei funcţionale a ochiului. Alte opinii au
mers în direcţia utilizării analizatorului tactil, transformînd
lumina în impulsuri tactile (specialişti polonezi).
Creierul uman fiind un dispozitiv cibernetic care prelu-
crează informaţii venite şi de la receptorii vizuali, este evi-
dent că volumul (fluxul) de informaţii prelucrate (şi stocate)
de creier este mult diminuat în cazul lipsei vederii.
Pătrunderea în reţeaua neuronală a informaţiilor indispen-
sabile pune probleme teoretice şi practice pentru realizarea
unui traductor care să asigure pătrunderea informaţiilor vi-
zuale în sistemul nervos central, în forme analoage vederii.
Acest proces implică:
a) alegerea unui analizator cu posibilităţi analoage vede-
ai (analizatorul auditiv sau tactil); car, Ln?darea lnformatiei
vizuale într-o modalitate variabilă,
paDiia să fie analizată de analizatorul respectiv; trund
lirea unui sistem tehnic optim care să permită păsaţii ln
scoar
tă a unei cantităţi cit mai mari de infor-
175
 Ţinînd -seama de aceste condiţii, putem considera auzul
cel mai indicat analizator pentru a i se asocia
ncr
de traductor. Alegerea analizatorului auditiv ca traductor i
stimulilor vizuali (undele electromagnetice) este determinat
de faptul că auzul prezintă însuşiri superioare din acest pun ^
de vedere faţă de ceilalţi analizatori. Superioritatea auzulu'
este determinată şi de faptul că văzul şi auzul s-au dezvoltat
in întreaga istorie a dezvoltării omului ca receptori de dis-
tanfă (atît în filogeneză, cît şi în ontogeneză).
în procesul muncii, văzul, şi auzul au contribuit deopo-
trivă la dezvoltarea omului, la umanizarea lui.
Astfel, capacitatea ochiului omenesc de a explora şi înţe-
lege spaţiul luminos a fost larg sporită de .posibilitatea in-
vestigării auditive a modificărilor din acest spaţiu.
Orientarea şi deplasarea în spaţiu, explorat vizual şi au-
ditiv, au atras după sine şi dezvoltarea componentelor moto-
rii ale acestor analizatori şi au determinat structurarea în in-
teracţiune a mecanismelor auditiv-vizual-motorii. Acest sis-
tem funcţional ne-a condus cu necesitate la alegerea anali-
zatorului auditiv în interacţiune cu analizatorul motor ca fra-
ductor al vederii.
Menţinerea poziţiei corpului în spaţiu nu poate fi des-
prinsă de rolul pe care-1 au informaţiile primite de la recep-
torii interni, precum şi informaţiile primite de la aparatele
anatomo-fiziologice ale urechii care asigură echilibrul în spa-
ţiu. Analiza permanentă şi organizarea acestor mesaje în-
tr-un sistem integrator referenţial, spaţial tridimensional spe-
cific uman, sînt coordonate şi orientate la omul cu vedere,
de analizatorul optic.
Am proceda unilateral dacă am reduce această coordo-
nare numai la faptul că vederea utilizează în mod unitar
aceste informaţii într-o formă specific vizuală, simultană şi
rapidă, sau într-un conţinut propriu reflectării luminii, culo-
rilor şi perspectivei, deşi aceasta este esenţial.
Interdependenţa acestui fenomen este cu mult mai larga,
avînd multiple implicaţii fiziologice şi psihologice cu auzul,
cu acţiunea muşchilor capului şi ai gîtului, în explorarea vi-
zuală şi auditivă a spaţiului într-un arc de 180°. Coordonarea
vizuală-auditivă în urmărirea unui .obiectiv sonor care.S
deplasează în spaţiu este deopotrivă şi o coordonare şi
sincronizare perfectă cu mişcarea de rotaţie a capului.
176
c- ia omul cu vedere, mişcarea în acest sistem coordonat •
ual-auditiv joacă un rol deosebit. In timp ce văzul şi au- VlZ\
în interacţiune, analizează în spaţiu mişcarea, sistemul ZU
trie cantifică în unghiuri de deschidere variabilă şi în arce ^e
valori diferite traiectoriile deplasărilor capului în spaţiu a
tru obiectele în mişcare. Mişcarea nu lipseşte însă nici în
cazul în care fenomenul,de recepţionat se desfăşoară, de
exemplu, numai vizual pentru acele obiecte care nu sînt în
mişcare; în acest caz mişcarea este implicată în procesul aco-
modării aparatului oculomotor.
Avînd o implicare atît de complexă, structurată, atît în
ontogeneză timpurie cît şi în filogeneză omului, sistemul mo-
tor dispune nu numai de posibilitatea coordonării funcţiilor,
dar participă activ în aprecierea spaţială.
De aceea, în cazul pierderii vederii rolul compensator al
mişcării se exercită îndeosebi prin aprecierea şi cantificarea
spaţiului explorat cu privirea, dar transpus prin modelare în
stimuli auditivi. Cînd unul din elementele sistemului coordo-
nat — vederea — lipseşte, celelalte componente traduc im-
presiile, acţionînd prin specificul lor funcţional, înţelegem de
ce forma unui model electronic al vederii trebuie să por-
nească prin analogii, de la analiza integrală a fenomenului
psihoiiziologic al sistemului optic.
Originalitatea unei astfel de ipoteze, care determină cu
necesitate o anumită formă a aparaturii, nu este de loc în-
tîmplătoare.
Orice, disociere a acestor funcţii constituite în sistem face
imposibilă urmărirea succesivă şi aprecierea în timp şi în
spaţiu a unei acţiuni, deşi ea ar putea fi percepută atît vizual
cît şi auditiv.
Relaţiile dintre,văz, auz şi mişcările fine şi complexe de
explorare cu privirea a obiectelor şi fenomenelor se reflectă
m relaţiile psihologice de cunoaştere, îndeosebi în actul per-
cepţiei.
^e ştie, de exemplu, că perceperea auditivă a sursei so-
nore şi direcţia ei de mişcare se realizează cu atît mai exact
cit urmărim şi vizual evoluţia ei în spaţiu, în ~ t ^iile de
interdependenţă dintre văz şi auz, structurate Dert 6aga
*storie a dezvoltării omului, prezintă şi alte as-vederii^ 6 COnduc
la ideea ut liza
i m auzului ca traductor al
ogie
12 —
Defectoli 177
 Analizatorul auditiv dispune de o mai mare, capacitate de
apreciere şi diferenţiere a duratei sunetelor decît dispune
ochiul în aprecierea şi diferenţierea duratei stimulilor vizuali
în timp ce gradul de inerţie a auzului fată de schimbările
externe se apropie de zero, cel al analizatorului vizual este
cu mult mai mare (P. F r a i s s e).
In acest sens este suficient să apreciem şi duratele aco-
modării ochiului de la lumină la întuneric şi de la întuneric
la lumină.
Alegerea cu necesitate a formei unui model şi a locului
său de plasare în scopul receptionării auditive a informaţiilor
vizuale este determinată şi de unele aspecte practice, în sen-
sul că utilizarea urechii pentru plasarea modelului eliberează
mîinile, care vor putea fi folosite în orientarea cu bastonul şi
în rezolvarea unor necesităţi practice.
Al doilea aspect, acela al codării informaţiei vizuale (a
undelor electromagnetice) într-o mărime variabilă, capabilă
să fie analizată corespunzător funcţiei retinei şi centrilor ner-
voşi ai vederii, este un aspect fundamental, de care trebuie
ţinut seama în realizarea structurii unor dispozitive tehnice
de modelare.
Iată caracteristicile şi parametrii luminii care ne intere-
sează îndeosebi în modelarea electronică şi care constituie
elemente ale perceperii obiectelor şi fenomenelor în spaţiu
de către nevăzător:
— intensitatea;
—• sursa de lumină;
— durata acţiunii excitantului luminos.
Se ştie că în sistemul nervos intensitatea excitantului este
codată în frecvente. Urechea umană poate percepe aproxima-
tiv 325 de intensităţi pentru fiecare din cele 1500 de tonuri
percepute auditiv. Aceasta înseamnă receptionarea a aproxi-
mativ 487 500 informaţii diferite.
Dacă ţinem seama că pentru fiecare din cele 1500 de to-
nuri există 10 receptori şi 20 de neuroni, înţelegem uşor că
este suficient ca fiecare neuron să poată emite 16 frecvenţe
diferite, ca întreg registrul sonor perceptibil să poată fi
codat1.
1
N t c o l a u, E d., B ă l ă c e a n u, C., Cibernetica, Bucureşti, Editura
ştiinţifică, 1961, p. 163.
178
Dacă raportăm această capacitate funcţională a urechii
necesitatea diferenţierii de către nevăzător a unei largi
e sonore reflectate prin transformare de registrul bogat
^•ntensităţllor de lumină venită de la obiecte şi fenomene,
- teleqem avantajul utilizării ca traductor a analizatorului au-
ditiv, prin transformarea luminii în sunete.
Adaptarea unui astfel de model electronic la una din
urechi face ca omul să poată percepe deodată cu , cealaltă
ureche tipuri de sunete cu semnificaţii deosebite şi, posibil,
cu efect perturbator.
a) Sunete care reflectă stimuli vizuali, prin transformarea
luminii.
b) Sunete ce reflectă stimuli specifici auditivi sub formă
de zgomote şi sunete care sosesc de la obiectele şi fenome
nele din lumea înconjurătoare, percepute prin urechea liberă.
Cum poate fi evitată, sub raport psihologic, interferenţa
celor două tipuri de sunete pentru a nu fi mascate reciproc
şi pentru a se asigura codarea informaţiei vizuale într-o mă-
rime convenabilă reflectării obiectului?
Aşadar, ce caracteristici trebuie imprimate sunetului dat
de un astfel de model electronic pentru a corespunde fizio-
logiei auzului şi în general capacităţii de lucru a sistemului
nervos central?
Cercetările şi soluţiile noastre care au stat la baza , con-
strucţiei unui astfel de model electronic merg pe ideea ale-
gerii unei frecvente adecvate şi constante în spectrul audi-
bilitătii optime a urechii (350—400 Hz).
Introducerea în scoarţa cerebrală a unei cantităţi cît mai
mari de informaţii pune problema utilizării unor anumite
tipuri de celule fotoelectrice.
Se constată experimental că lumina introdusă direct şi
uniform pe întreaga suprafaţă liberă a unei fotocelule cu
seleniu într-un sistem electronic poate fi transformată în-
tr-un sunet care reprezintă, în genere, media aritmetică a
cantităţii ,de lumină şi umbră reflectată de mediul încon-
jurător.
în aceste condiţii, limitele intensităţii de lumină care
t lu contururile şi laturile obiectelor spre care este în-t
fotocelul
a nu pot fi diferenţiate, analizate şi inter-ca atare.
Diferenţierile fine nu sînt posibile.
179
 Experimentele ne-au arătat că un nevăzător care folose t
un astfel de sistem electronic, aflîndu-se în faţa ferestrei n ^
cepe un sunet continuu, provocat de întreaga cantitate H "
lumină aflată în cameră, fără însă a putea distinge marginii 6
şi forma ferestrei. Cantitatea de informaţie — sunetul___deşi
puternic, nu reflectă modificările de lumină de la fiecare
parte a obiectului şi practic nu poate ajuta pe nevăzător în
orientarea în spaţiu.
De aceea în ipotezele şi soluţiile aduse în cercetările noas-
tre am mers pe linia realizării unui sistem prin analogie cu
celulele fotoreceptoare din ochiul omului, precum şi cu cele
ale ochiului compus al albinei.
In acest mod, transmiterea luminii printr-un dispozitiv
grilă format din 400—500 de canale pe fotocelula cu seleniu
permite, receptarea în condiţii optime a cantităţii corespun-
zătoare de lumină ce cade perpendicular pe fotocelula de
pe conturul luminat al obiectului perceput; fenomenul este
analog fotorecepţiei din retină.
Realizarea unui astfel de dispozitiv prezintă avantajul
reglării diametrului canalelor, ceea ce influenţează capacita-
tea de analiză ,şi de diferenţiere a cantităţii de informaţie
transmisă.
Experimentarea acestor sisteme tehnice, cu implicaţii deo-
sebit de importante în actul percepţiei, au arătat că o canti-
tate prea mare de informaţie ce ar pătrunde prin fiecare ca-
nal (diametrul canalelor de 2 mm) presupune o dificilă acti-
vitate nervoasă de analiză şi diferenţiere, diferenţierile fine
se îngreuiază dar se păstrează diferenţierile elementare în
procesul percepţiei obiectelor luminoase.
Pe de altă parte, reducerea cantităţii de informaţie în fie-
care canal (micşorarea diametrelor canalelor la 0,9 mm) duce
la un efort nervos de discriminare critică, greu de realizat de
nevăzător, cu toate că proporţional cu creşterea numărului de
canale creşte şi cantitatea de informaţie în ansamblu.
După cum vom vedea, diferenţierea prelungită în actul
percepţiei prin astfel de canale, poate produce nevroza expe-
rimentală; faptul aminteşte de nevroza experimentală pro-
dusă la cîini în experienţele doctorului N. R. S e r g h e r-
Krestovn ikova din labo rato arele lui L P. Pavlov, cînd
180
erea animalului să diferenţieze elipsa de cerc în ra-
portul - •
Grilele, ale căror canale de intrare au diametrul de 2—
1,5 mm, permit analiza şi diferenţierea optimă a canti-rtii de
informaţie (lumină transformată în sunet), după ce •n faza
iniţială s-a folosit dispozitivul cu canalul de 2 mm 0, care
permite o acomodare a sistemului nervos cu sarcinile
elementare de analiză şi de diferenţiere. Se pune astfel în
evidenţă faptul că elaborarea diferenţierilor de intensitate a
luminii şi transpunerea lor în sunete evoluează in etape, de
la formele elementare spre formele fine, că aceste etape pot
ii pregătite şi inîluenţate din punct de vedere tehnic şi că
prin dezvoltarea în timp ia analizei şi diferenţierilor se defi-
neşte caracterul evolutiv al fenomenului compensării.
O ultimă problemă o constituie stabilirea sursei de infor-
maţie în percepţia obstacolului, prin modelul electronic, locul
şi distanţa care îl separă pe nevăzător în înaintare, de obsta-
col, ca şi forma pe care o prezintă acesta.
Nu ne vom referi aici la caracterul polisenzorial al re-
cepţiei stimulilor şi nici la teoriile care explică percepţia
obstacolului, deoarece ele au fost analizate în celelalte
capitole. Vom expune în continuare doar soluţiile elaborate
şi aplicate de noi. Detectarea printr-un astfel de model
electronic a sursei de informaţie vizuală, de la obiectele
luminate din spaţiul în care se află nevăzătorul, are la bază
percepţia semnalelor auditive, care variază, ca intensitate,
direct proporţional cu intensitatea luminii.
Percepţia semnalelor auditive care reflectă calităţi vi-
zuale^ nu este posibilă decît printr-o coordonare a privirii cu
funcţia motorie (mişcările capului pe direcţia de investigare
a obiectului).
Mişcarea în acest caz receptează o schemă geometrică
sonoră a obiectului, analoagă explorării cu vederea, deter-
minată de luminozitatea conturului obiectului sau fenome-
nului, transformată în sunet.
Schema geometrică ^a obiectului, percepută auditiv prin
ivestigarea motorie, este supusă interpretării obiectuale, si-
tuahve, reale, logice.
aprecierii
întinderii spaţiului sub forma acestor
este uşurat prin percepţia deschidem unghiurilor
181
 p e c a r e l e d e s c r i e m i ş c a r e a c a p u l u i . A c e s t f a p t d e t e r mCeea i ce face ochiul pentru omul cu vedere, sau mina
e x t i n d e r e a r o l u l u i p e c a r e - 1 a r e f u n c ţ i a a n a l i z a tOro r u l u i m o ţ
şi în ca zu l u tiliză rii trad u c to rilo r v ed e rii. ăzâtorului care pipăie obiectul, fac mişcarea şi auzul care ^
P e n t r u d e t e c t a r e a s u r s e i ş i a p r e c i e r e a d i m e n s i u n i l o r o b i e c ăie" parcă, conturînd obiectul auditiv-motor prin ,mode-lul
t u l u i ş i d i s t a n t e i î n s p a ţ i u a m c o n s i d e r a t , c a s o l u ţ i a c e a m ă "electronic.
a d e c v a t ă î n s i s t e m u l e l e c t r o n i c î n a n s a m b l u , î m p ă r ţ i r e a s o Din punct de vedere psihologic este deosebit de impor-
n o r ă a s p a ţ i u l u i î n d o u ă d i s t a n t e o p t i m e p e n t r u o r i e n t a r e atant de observat faptul că ceea ce semnalează ochiul prin
n e v ă z ă t o r u l u i . R e g l a r e a s u n e t e l o r p e d o u ă t i p u r i - d e s e n s i percepţia dimensiunilor obiectului (lungime, lăţime, înălţime),
b i l i t ă ţ i d i s c r i m i n a t o r i i , c o r e s p u n z ă t o a r e l a d o u ă d i s t a n t e d i n poate reda prin echivalenţă relaţia auz-mişcare, prin modelul
s p a ţ i u , p e r m i t e d e p i s t a r e a o b i e c t u l u i c o r e s p u n z ă t o-r f r e c v e n electronic. Prin deplasarea privirii orientată şi reglată la
telor alese. intensitatea sunetelor se urmăreşte topografia obiectului lu-
De la O la 7—8 m sunetele au frecventa reglată pe minat, obţinîndu-se astfel percepţia mărimii, formei şi a po-
350—400 Hz. De la 8 m la 40—50 m sunetele au aceeaşi frec- ziţiei obiectului în spaţiu.
ventă, dar cu prag senzorial mai coborît, ceea ce dă un Concomitent, în actul percepţiei sonore a acestor calităţi
registru perceptiv diferit. colaborează şi celelalte componente psihologice, care permit
Prin această soluţie, intrînd în funcţie registrul sonor transferul din imagine sonoră în imagine intuitivă (mai ales
de 350—400 Hz, avem reglată perceperea obiectelor lumi- gîndirea), prin aprecierea situativă şi confruntarea tactil-
noase în spaţiul de la O la 8 m, adică distanţa optimă în motorie.
care frecvenţa întâlnirilor cu obiectul aiectează imediat se- Experimentele efectuate în scopul înţelegerii modalităţilor
curitatea omului deficient. cunoaşterii au arătat că identificarea calităţilor obiectului
Experimentele cu aceiaşi subiecţi pe durate îndelungate realizată prin fenomenul de transfer, care are loc atît în re-
arată că, pe lîngă utilizarea acestor aparate traductori, cola- gistrul de frecvenţă de 350—400 Hz, cît şi în registrul unei
borează şi sistemul de recepţie complex (polisenzorial), care sensibilităţi maxime pentru distanţe mari, se poate elabora
permite ca nevăzătorul să-şi sumeze posibilităţile de recepţie şi în cadrul relaţiilor spaţial-temporale.
şi să stabilească cu precizie existenta şi distanta pînă la Alte aspecte ale fenomenului de transfer în modelarea ve-
obstacol, evitîndu-1. derii, în diferitele modalităţi reflectorii, care nu pot fi epui-
Registrul maximei sensibilităţi (coborîrea pragului dife- zate aici, sînt condiţionate şi de dezvoltarea ciberneticii
renţial pentru depărtare), realizat printr-un comutator, face psihologice.
să scadă sensibilitatea pentru aproape şi să crească sensibili- Noi^ date despre sistemele asociative ale scoarţei, care au
tatea pentru distanţele de 50—60 m. Perceperea unor obiecte o largă implicare în soluţiile ce pot fi aduse în acest sens,
în extinderea acestui spaţiu constituie o sursă informativă vor apropia considerabil funcţia aparatelor care modelează
care permite nevăzătorului recunoaşterea vechilor repere, vederea, de funcţia analizatorului optic.
precum şi descoperirea şi fixarea unor noi repere cu caracter
orientativ.
Sub raport psihologic, acest proces se bazează deopotrivă Puncte de vedere asupra construcţiei de aparate
şi pe interpretarea altor semnale, în care forma obiectului $}
interpretarea situativă a acestuia, aşa (cum vom vedea mă 1 pentru nevăzâtori şi realizări obţinute
departe, sînt esenţiale. Cunoaşterea formei obiectului reflectat în diferite ţâri
sonor este şi ea rezultatul unei investigări la care P 3 ^ 1 " cipă
auzul, coordonat cu mişcarea prin învăluirea contururile fotovolta
ic utilizat în modelarea vederii a fost Dm
luminate ale obiectului. celulele
fotoelectrice cu seleniu de către E d-Bequerel,
încă din anul 1938.
182
183
 Celulele fotovoltaice cu seleniu au fost folosite prima
oară în tehnică în jurul anului 1930. încercarea carii
acestui fenomen în construirea aparatelor pentru n
văzători datează din1 anul 1888, perioada descoperirii ferm"
menului fotoelectric .
în anul 1894, tehnicianul rus Tiu r in descria într-un ra-
port mai multe aparate destinate nevăzătorilor, printre care
şi o maşină de citit textele tipărite. Se pare că aceste invenţii
au rămas în stare de prototipuri sau de simple proiecte.
în 1912, în Anglia, doctorul Fournier d'Alb e, pre-
zenta un aparat numit optoion, în care folosea o celulă foto-
electrică într-un sistem care traducea în anumite sunete
muzicale forma literelor pe care un fascicul luminos le par-
curgea pe un text tipărit.
Lectura impunea o diferenţiere auditivă foarte fină, viteza
lecturii nu depăşea însă 15 cuvinte pe minut.
în anul 1916, Ludwig Machts propunea un meca-
nism (aparat) pentru transformarea luminii în acţiune me-
canică, semnalul fiind recepţionat tactil.
Autorul invenţiei propunea o instalaţie fotoelectromeca-
nică destinată formării reprezentării în relief a conturului
obiectelor din mediul înconjurător. Aparatul se baza pe prin-
cipiul transformării luminii în acţiuni mecanice. Sunetelor
reflectate de suprafeţele mai luminate ale obiectului le co-
respundeau puncte în relief (tije) mai înalte, iar celor mai
întunecoase, puncte mai joase. Aparatul însă era voluminos
şi nepractic.
Recent, în Anglia (1970), profesorul L e s l i e K a y a in-
ventat ochelarii ultrasonici pentru orbi. Ochelarii de format
obişnuit sînt prevăzuţi cu trei discuri care emit şi recepţio-
nează unde ultrasonice. Discurile se află în legătură cu nişte
emiţătoare sonore fixate pe marginea interioară a ramei
ochelarilor. Folosind acest ochelar, arată inventatorul lor,
orbul poate sesiza obstacole aflate la 6—7 m şi totodată
poate sesiza natura lor dacă are în faţă un gard de fier sau
peretele unei case, de exemplu.
1
R o u z e, Michel, Maşinile de citit pentru orbi. în: ,,Orizortu; rl '
nr. 94, 1959, p. 58.
184
ţn Franţa s-a realizat o maşină de citit, fotoelectrograful,
nu traducea literele tipărite în motive muzicale, ci
rcea apel la simţul pipăitului; celula fotoelectrică comanda
^ste tije mici care făceau să iasă în relief caracterele mărite.
Atît optofonul cît şi fotoelectrograful prezintă dificultăţi în
crlare, 'dificultăţi inerente diversităţii caracterelor existente
pe o pagină tipărită şi neregularităţii intervalelor între litere
şi rînduri.
Potrivirea fasciculului de lumină pe rîndul următor sau
pe literele următoare cerea tatonări şi prin urmare un timp
îndelungat pentru citire.
In Statele Unite ale Americii s-a construit o maşină de
citit numită visagraf, care aducea o a treia soluţie.
O rază de lumină explorează în mod metodic întreaga
suprafaţă a paginii; cînd această rază întîlneşte suprafaţă
scrisă cu cerneală, un stilet imprimă o foaie de aluminiu
care reproduce astfel în relief şi în dimensiuni mai mari
toate amănuntele textului scris.
Descifrarea caracterelor prin pipăire cerea însă un timp
îndelungat. Se revenea în cele din urmă la invenţia lui
Braille. Intr-o formă perfecţionată, dar pe acelaşi principiu,
se construiesc astfel de maşini cu volum redus pentru a fi
experimentate.
în Republica Federală a Germaniei, inginerul W a 11 e r
Blum experimentează în anul 1952 o maşină de citit menită
să traducă caracterele tipărite în sunete ce se apropie de
limbajul articulat.
Un dispozitiv optic proiectează imaginea unei litere sau
a unui grup de litere pe un disc care se învîrteşte cu viteză
mare. Pe^el sînt decupate acelaşi litere sau grupuri de litere.
Ori de cîte ori imaginea proiectată pe disc coincide cu litera
tăiată, razele luminoase, nemaifiind interceptate, lovesc o
celulă fotoelectrică. Fiecărei imagini îi corespunde deci un
curent electric anumit. Curentul acţionează un sistem de
enzi de magnetofon pe care sînt înregistrate anticipat difere
consoane şi vocale.
Datorită vitezei de rotaţie a discului (600 de semne pe
SUnetele se
articulează unele cu celelalte şi formează Textul
sonor reprodus în acest fel se deosebeşte de
185
 textul vorbit. El este monoton, lipsit de accent fonic şi ne
sită un oarecare timp pentru a fi învăţat.
în perioada în care a fost inventat, acest procedeu nu
era aplicabil decît limbilor care aveau o ortografie fonetică
adică în care aceleaşi litere sau grupuri de litere corespund
mereu aceloraşi sunete, aşa cum se prezintă pronunţia în
limba germană, română, italiană sau spaniolă. Pentru limba
franceză sau engleză, situaţia fiind alta soluţia nu mai este
valabilă.
Din lipsă de mijloace financiare, Walter Blum a trebuit
să renunţe la perfecţionarea invenţiei sale. Principiul său a
fost reluat ulterior (1958) de către tehnicienii care lucrau
pentru Asociaţia americană a foştilor combatanţi. „Maşina de
citit acustică", fabricată de Institutul Batelle din Columbus,
cuprinde trei părţi esenţiale: un tub mic, care se tine în
mînă pentru a-1 face să alunece pe textul tipărit, un saşiu
care conţine oscilatori cu tranzistor! şi un amplificator cu
căşti. Tubul conţine două mici becuri. O lentilă proiectează
imaginea literei tipărite pe un ochi electric. Fiecare celulă
a acestui ochi, atunci cînd „vede" o parte a caracterului im-
primat în negru, acţionează un circuit electric secundar, care
transmite unuia dintre oscilatori un impuls specific, determi-
nat de fracţiunea ,,văzută" a caracterului tipărit. Aceste
impulsuri sînt traduse în sunete care pot fi auzite în căşti.
în U.R.S.S. preocupările inginerilor din laboratorul tiflo-
tehnic din Sverdlovsk, apartinînd Institutului de defectologie
al Academiei de Ştiinţe Pedagogice a U.R.S.S., se orientează
în problemele construcţiei de aparate pentru orbi în trei
direcţii:
1. construirea de aparate pentru citit texte;
2. construirea de aparate pentru activităţile de laborator
şi de producţie, care ajută la diferenţierea obiectelor în pro
cesul de învătămînt sau în procesul muncii.
3. Aparate locatori pentru orientarea orbilor (fotoloca-
tori). întreaga aparatură foloseşte diferite tipuri de fotocelule,
transformînd lumina reflectată de obiecte sau de litere, m
sunete sau impulsuri tactile.
Maşinile pentru citit traduc caracterele tipărite în sem-
nale sonore şi în semnale tactile.
Imaginea mărită a caracterului tipărit este proiectată P un
grup de celule fotoelectrice.
186
care dintre aceste fotocelule comandă o mică pîrghie
•h ntă Cititorul orb pune degetul pe extremitatea pîrghiilor
V
-* 'reqi'strează vibraţiile ale căror combinaţii sînt specifice
51
litere. In acelaşi timp urechea sa percepe un semnal
r "scurt sau prelungit, caracteristic fiecărei litere. "Textul
imprimat poate fi perceput simultan, atît auditiv, -t şi
tactil, senzaţiile tactile fiind asemănătoare sistemului
Braille. . „
Folosirea maşinilor de citit se bazează pe formarea de
deprinderi auditive şi tactile. Trebuie observat că în timp
ce în analizatorul tactil controlul şi recunoaşterea literei se
face cu uşurinţă, fiind vorba de numărul de puncte şi de
dispoziţia lor spaţială, în analizatorul auditiv diferenţierea
sunetelor, fixarea şi recunoaşterea lor este mai dificilă şi
necesită un timp mai îndelungat pentru formarea deprinderilor.
Se experimentează, de asemenea, un aparat redus ca
volum, numit fonoscop. Dispunînd de aproximativ 32 de me-
lodii, el permite, pe bază de antrenament, ca nevăzătorul să
descifreze auditiv la citit, pînă la 300 de semne pe minut.
După o asemenea concepţie este construit aparatul „Luci",
care descompune toate semnele unei pagini tipărite şi care
sînt traduse apoi în semnale fonetice corespunzătoare sem-
nului grafic. Se obţine o melodie a textului care poate fi
învăţată de nevăzător în decurs de cîteva luni.
Pentru orientare, se foloseşte aparatul locator „Tietinul".
Este un „detector" prin care nevăzătorul detectează obiectele
luminate, ţinînd aparatul în mînă (un fel de lanternă cilin-
drică).
Tietinul se bazează pe principiul transformării luminii în
sunet cu ajutorul unor fotocelule şi al unui oscilator electro-
nic. Fotocelulele folosite acţionează atît la întuneric cît şi la
lumină.
Sunetul emis este suficient de puternic pentru a fi auzit
cu urechea liberă, în cazul cînd obiectele sînt suficient de
luminate. Aparatul nu foloseşte dispozitive speciale pentru
oiterenţierile fine, iar prin forma şi locul plasării sale (în
ina) nu pune problema compensării poziţiei nevăzătorului,
folosind fenomenul fotoelectric, el dă, în mare, o serie de
mtormaţii din mediul înconjurător.
este
azat
P e acelaşi principiu, dar cu dimensiuni mai mari,
paratul de laborator numit fotofon, care permite diferen-
187
ţierile solicitate în activitatea de laborator (la
fizică etc.).
In Polonia, în ultimii ani s-a realizat şi experimentat d
către prof. dr. W i t o l d S t a r k i e w i ;c z în colaborare
specialişti electronişti, elektroftalmul sau ochiul electri*
Acest aparat se compune din aproximativ 80 de celule foto
electrice minuscule, montate într-o lamă de material plasti"
care se aplică pe fruntea orbului. Aceste „tentacule" vibrează
sub influenţa luminii, iar orientarea se face în funcţie de
intensitatea acestor vibraţii, care sînt recepţionate tactil p
fruntea orbului. In momentul de faţă se studiază perfecţio
narea acestui aparat.
Astfel, dacă orbul merge pe stradă, vibraţiile vor fi mai
slabe pe partea cu clădiri sau cu alte obstacole, şi mai puter
nice pe partea deschisă a străzii.
Vibraţiile se vor diminua treptat, pe măsură ce nevăzăto
se apropie de obstacol.
Pentru a descoperi direcţia cea mai bună de mers, nevăză
torul trebuie să exploreze prin mişcări ale capului realita
pînă în momentul cînd semnalele tactile se intensifică,
aceasta indicînd lipsa obstacolelor.
în Republica Populară Ungară, L â s z l 6 Zelenkadela
Politehnica din Budapesta a construit un aparat care permite
orbilor să descifreze textele imprimate sau dactilografiate.
Aparatul se compune dintr-un disc care trebuie purtat încet
de-a lungul paginii şi o cutie cu sisteme electronice de ampli
ficare şi redare, în cutie se află o placă de mărimea unui
timbru poştal; cînd orbul poartă discul, care are grosimea
ceva mai mare ca a unui stilou, degetele celeilalte mîini se
plimbă pe placă şi pipăie forma literei care în acel moment
se află în deschizătura părţii interioare a discului. Aparatul
funcţionează pe principiul televiziunii: imaginea literei sau
semnului declanşează în aparat un curent electric, în funcţie
de culoarea şi forma scrierii, aparatul transmite anumite im
pulsuri în cutie. Ca urmare, pe suprafaţa plăcii apar nişte
ştifturi mici care formează litera sau cifra.
în Republica Socialistă România primele cercetări făcute
în scopul construcţiei şi folosirii metodice a aparatelor pentru
orbii absoluţi au început în anul 1953—1954, prin colabora;
rea dintre Colonel dr. P o p o v i c i I v a n şi autorul lucrării
188
t" Datorită insuficientei dezvoltări a electronicii mole-
i în acea perioadă, sistemele preconizate de noi
erau
CU
lăsate pe construcţii mecanice. Ca rezultat a unor
1 în-
Ti naate şi anevoioase experimentări, ipoteze şi
soluţii
i rfromecanice, am realizat şi perfecţionat succesiv 5
tipuri
e
H aparate. Fiecare din acest tip de ochelar, prin
- structura
funcţia sa ne apropia tot mai mult de modelul
imaginat.
Ş1
- Din anul 1958 întreaga construcţie a fost amplasată
pe
baze electronice, avînd şi colaborarea inginerului
rul Gruia
- Sorin. „ .. .
tea împotriva scepticismului sau a negam aportului ciber -
neticii la dezvoltarea psihologiei, a defectologiei etc.,
care se manifesta în acea vreme, rezultatele obţinute în
construc ţia modelelor noastre ne-au determinat ca încă în
anul 1958 să ne afirmăm încrederea în contribuţia
ciberneticii şi electro nicii în domeniul care ne preocupă.
Ca rezultat al folosirii electronicii moleculare, am putut
- realiza modelul 6,7 de ochelar fotosensibil cu structuri şi
funcţii superioare modelelor mecanice. Cercetările noastre
prezente arată că există noi posibilităţi de perfecţionare a
aparatului, care vor apropia tot mai mult modelul
imaginat, de funcţia vederii.
- Structura şi funcţia modelării electronice a
l
aparaturii în scopul orientării în spaţiu
Scopurile şi funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească
modelele electronice pentru compensarea orbirii
determină Şi orientează structura tehnică-electronică a
acestor aparate în două direcţii esenţiale:
• modelele electronice elaborate în scopul citirii
texte-
1(
>r tipărite în alb-negru;
• modelele electronice elaborate în scopul orientării
în
spaţiu.
. -Arătăm mai sus că progresele cele mai vizibile s-au înre - A l e
gistrat îndeosebi în domeniul construcţiei maşinilor de citit tR e R ă s p u n s r e la t iv !'/ ° !
mai puţin în domeniul construcţiei de aparate pentru eR c f
orientarea în spaţiu. t
A r
IO <'fi\ ' '
D
189
P i 60
î c / \
60 / \
F 40 1 \
eî e \
s W i \ \
t *U
e r
i
c t
e e
l
u d
l o
a m
e
o n
t i
o i
e ,
l
e i
c n
t t
r r
i e
c
ă c
a
f r
o e
l
o ş
s i
i
t î
a n
m c
o
d n
i s
f t
r o l 5 a
u r e 9 p
c i r
ţ . m o
i C i x
a a 0 4 0 .5 0 .6 0 .1 0 .8 0 .3 W U 1 2 1 .3
i
r l------D is tr ib u ţia sp e c ia la o c e lu le i fito e le d ric e c u s e le n iu
m
a a 2 - ~ C a r a c t e r i s t i c a o c h iu lu i u m a n a
p c t
a t Fig. 25. Schema cu caracteristicile de distri- i
r e buţie spectrală a celulei cu seleniu , v
a r c
t i r 0
'R ă sp un s relativ C /'J
e s o ,
l t b n 5
o i i 5
r c
i 60 ( m
f l c i
o e e c
t l r
o d o
s e a n
e l i
n d )
s i o ,
i s c
b t h c
i r i u
- i u
l b l o
e u u
ţ i c
p i ă
e e u -
n m d
t s a e
r p n r
u e e
c e
n t s l
e r t e
v a e n
ă l t
z ă d ă
ă e
t a s
p u u exemplu, cu oxid de electronic-fotocelulă
r . ţT cupru, cu sulfura ajungem la o
e ( rd de taliu, cu Fig. 26. Schema caracteristicilor de frec-
R e sulfura de venţa a sistemului celulă - întrerupător
a e argint2 . electronic
l d Analizînd sistemul caracteristică de
b ă întrerupător frecvenţă care este
W redată în curba «m
a m P !H z)
s m ă4 f f i ?e 0o o o e o o o 1 0 . 0 0 0 figura 26.
- a
t l TĂ rei I s f
° * ' Celulele fotoelectrice şi aplicaţiile lor,
r ă Editura tehnică, 1957, p. 102
p. 102, 106
u t
u 190
ş r
i a
t
u
n c
a a
-
d r
e a
s c
t t
u e
l r
i
d s
e t
i
a c
b i
r l
u e
p
t d
ă e
s d
p i
r s
e t
r
r i
o -
ş b
 anroape sau pentru distantă a percepţiei sunetelor
pentru p ^ sursele de lumină şi de obiectele luminate.
det
rmmtul dat de fotocelulă C. S. (mai intens sau mai slab), f
nrtie de cantitatea de lumină ce cade pe fotocelulă, după în
«te transformat într-un curent pulsatoriu de către TR. 3
Ce
fonează asupra căştii auriculare T, oare are o sensibilitate f
rte mare şi care transformă curentul pulsatoriu în sunete
mai intense sau mai slabe, în funcţie de curentul dat de foto-
relulă (vezi fig. 27).
Folosind aceeaşi schemă electronică, dar cu piese de di-
mensiuni minuscule, am reuşit să reducem întregul aparat
la un simplu ochelar comod şi estetic, puţin diferit ca formă
şi greutate de un ochelar obişnuit.
Ultimul tip de ochelar (7) este construit cu ajutorul a
numai doi tranzistor!. Unul funcţionează ca un oscilator cu
reacţie pozitivă, iar celălalt funcţionează ca valvă.
Tot sistemul este introdus în braţele ochelarului.
Oscilatorul este alimentat dintr-un acumulator minuscul
(20 D.K.) oare încape şi el în braţul ochelarului şi oare
asigură o funcţionare îndelungată (fig. 28).
Fig. 27. Schema electronfeâ a ochelarului fotoelectric
Fig. 28. Ochelarul «otoelectric
Unele influenţe asupra psihicului şi conduitei
nevâzătorilor prin utilizarea modelelor electronice
ale vederii: factori şi condiţii1
Ideea că în activitate omul nu numai că se manifestă,
dar se şi dezvoltă, îşi găseşte aplicarea cu precădere în cazul
omului deficient (orb, ambliop, surdomut, hipoacuzie, defi-
cient-motor etc.).
Analizînd, diferentiind şi interpretînd informaţiile audi-
tive ca reflectare a luminii, prin traductorii electronici, acti-
vitatea psihică a deficientului este implicată într-un proces
continuu de dezvoltare.
, Atingerea unui nivel optim de dezvoltare şi de echilibrare
m procesul de cunoaştere, în orientarea în spaţiu şi în pro-
aparatele
unele t Pe bază de radar şi aparatele cu stimulare tactilă, ale
no -U * tehnice
speciale pot antrena în mod diferit reacţiile psihice
"«văzătorului.
195
 ducţie, folosind sau nu traductori ai vederii, este condiţionat"
de o serie de factori interni şi externi.
Din punct de vedere psihologic este necesar să stabilim.
Forma de orbire, adică în ce măsură sunetele, ca reflectări
vizuale, reactualizează imagini corespunzătoare sau dacă ast-
fel de informaţii auditive trebuie ele însele traduse în moda-
lităţi accesibile nevăzătorului congenital.
Locul unde s-a produs leziunea, întrucît lezarea segmen-
tului cortioal al analizatorului vizual prezintă consecinţe mai
vaste şi mai adînci decît lezarea receptorului sau conducto-
rului.
Gradul de şcolarizare şi de cultură al deficientului, care
se reflectă în vastitatea şi profunzimea interpretării fenome-
nelor.
Cunoştinţele devin un instrument de adaptare mai efi-
cientă a nevăzătorului la varietatea situaţiilor.
Profesiunea pe care a exercitat-o sau o exercită deficien-
tul interesează prin interferenţele sau transferurile posibile.
Vîrsta la care începe procesul de educare şi reeducare;
este ştiut că la vîrstele înaintate comportamentul omului este
deja cristalizat.
Starea sănătăţii în general şi a integrităţii celorlalţi anali-
zatori în special constituie condiţia esenţială a elaborării căi-
lor compensatorii.
Gradul de elaborare a proceselor compensatorii, precum şi
alţi factori care pot favoriza sau frîna procesul de educare şi
adaptare în condiţiile pierderii vederii.
Ţinînd seama de aceşti factori, înţelegem de ce procesul
de adaptare a nevăzătorilor, utilizînd sau nu aparate compen-
satorii, nu se poate realiza dintr-o dată şi total.
Procesul de adaptare cu sau fără un astfel de model elec-
tronic reprezintă un proces de învăţare, este rezultatul învă-
ţării, este un rezultat al exerciţiului. Acest proces se desfă-
şoară în timp şi presupune următoarele condiţii1:
— dozarea sarcinilor de analiză şi diferenţiere, prin eşa-
lonarea în timp de la forme elementare, la forme fine;
1
Indicaţiile metodice de folosire a aparaturii elaborate pe baza
experimentelor noastre pot fi generalizate pentru toate aparatele pentr
nevăzători care folosesc fenomenul fotoelectric cu amplasare auditivă.
196
continuitate în utilizarea aparaturii, prin exerciţii sis-
Dimensiuni'/ grilelor în condiţiile ochelaru-•
fotoelectric (fixate în ocularul aparatului) pentru a se ura
trecerea (în etape) de la analiza şi diferenţierile elementare la
analiza şi diferenţierile fine;
_ dezvoltarea deprinderii de a explora „cu privirea", deci
arin mişcările capului, prin ochelar, limitele sonore ca reflec-
tare a luminii provenite de la obiecte şi fenomene, atît în sens
orizontal cît şi în sens vertical, contuxîndu-şi astfel forma
obiectelor percepute;
_ coordonarea şi sincronizarea auzului cu mişcarea con-
stituie o condiţie a percepţiei formei obiectelor utilizîndu-se
fenomenul fotoelectric;
_ . necesitatea de a însoţi, în prima etapă, datele obţinute
auditiv prin aparat, cu confruntarea tactil-motorie a obiec-
tului. (Nevăzătorul pipăie şi identifică obiectul pe care-1 ex-
plorează auditiv cu „privirea"). Frecvenţa pipăitului poate
indica gradul de dezvoltare a interpretării datelor auditive,
gradul de adaptare;
— este necesar oa în prima etapă a utilizării oricărui mo
del de aparat deficientul să fie condus şi să primească indi
caţii verbale.
Indicaţiile verbale trebuie să vizeze următoarele aspecte:
— intrarea şi scoaterea din funcţie a aparatului, prin ma
nevrarea butonului de contact;
— explorarea ,,cu privirea" a limitelor sonore ca reflectare
a luminozităţii obiectelor;
orientarea mişcărilor în raport cu informaţiile traduse
m aparat şi oare reflectă cu precizie conturul, forma obiectu-
lui, mărimea şi aşezarea lui în spaţiu, în acest sens trebuie
tăcută deosebirea între deficienţi (la nevăzătorii congenitali,
upsa totală a imaginii obiectului trebuie suplinită obligatoriu
m prima fază prin explorarea tactil-motorie);
_ indicaţii asupra constituirii şi interpretării formei geo-
metrice sonore corespunzătoare formei obiectului (dată de va-
naţia intensităţii sunetelor); cî ri lndicatii pentru comutarea
butonului de contact atunci
oje explorează un spaţiu mai mare de 8—10 m; edura Pe g°9ul
care
îndrumează acest proces de învăţare, de e a nevăzătorului,
trebuie să însoţească, în prima etapă,
197
 procesul de explorare, prin descrierea verbală concomitent"
a datelor percepute, precizînd şi îmbogăţind astfel cunoaştere
senzorială.
In acest mod, procesele de asociaţie şi de transfer între
datele auditive şi datele reale obiectuale, intuitive, pot fi
aprobate sau dezaprobate. Astfel de intervenţii capătă un
caracter reglator care facilitează înţelegerea semnificaţiilor
obiectuale.
Relaţiile psihice şi de conduită la stimulii îotoelectrici. In
momentul intrării în funcţie a aparaturii, nevăzătorul ca-
pătă, prin echivalentă sonoră, percepţia luminii oricărei surse
de lumină în intensităţi corespunzătoare. In acest mod nevă-
zătorilor le devine accesibilă o nouă sursă de -aferentaţii (sti-
mulii luminoşi), inaccesibilă pe nici o altă cale.
Experimentele efectuate în acest sens cu peste 200 de ne-
văzători de diferite categorii au arătat că ei reacţionează
diferenţiat la acest fenomen.
— Unii nevăzători, care păstrează reprezentările vizuale,
retrăiesc în primul moment al senzaţiilor sonore imaginea lu-
minii, care este redeşteptată puternic.
Nevăzătorul D.C., profesor, în vîrstă de 40 de ani, orbit în
timpul celui de-al doilea război mondial, relatează: „Este pen-
tru prima dată în cei 20 de ani de la orbire cînd am senzaţia
de lumină; o asemenea senzaţie o mai am numai In vis, dar
cmd mă trezesc, ea dispare. Atunci caut să adorm din nou în
speranţa că visul va continua".
Nevăzătorul C.C., de 35 ani, lucrează la cartonaj. A orbit
în anul 1954; după 10 minute de experimentare spune că
„vede" lumina cînd sunetul vine dinspre fereastră (nevăză-
torul are vederea 0).
Astfel de actualizări ale imaginilor vizuale, frecvente la
această categorie de nevăzători, nu se întîlnesc în nici o rela-
tare a nevăzătorilor congenitali sau care şi-au pierdut vederea
pînă la 2—3 ani.
Nevăzătorul congenital S.O., relatează: „îmi imaginez lu-
mina ca o apă întinsă", sau, cum arată un alt nevăzător, „ca
ceva curat".
Pentru ambele categorii de nevăzători fenomenul fotoelec-
tric deschide dintr-o dată posibilitatea de a reflecta, practic,
calităţi şi fenomene vizuale ca: lumina, rază de lumină, pr°"
pagarea luminii, reflecţii, refracţii etc.
198
T in interes deosebit din punct de vedere psihologic prezintă t
ile copiilor preşcolari nevăzători congenitali (experi- rea tele
au fost făcute la grădiniţa de orbi din Cluj) oare, la " p t u l
dat de lumină, schiţează gestul de apucare cu ambele SU"ni a
unui obiect imaginar. Acest gest, generalizat la copiii Hîn
arupa mijlocie şi grupa mare, poate indica faptul că nevăzătorii
congenitali, neavînd însuşită corect noţiunea de lumină şi-o
reprezintă ca un corp material ce poate fi cuprins între'mîini.
La adulţi, datorită experienţei practice, astfel de reacţii nu au
fost observate (aceştia au însuşită prin comparaţii noţiunea de
lumină). Astfel de reacţii neadecvate impun sarcini speciale
pedagogice-metodice încă din grădiniţa de copii. Măria
Montessori intuise, la timpul ei, natura unor asemenea
deficienţe, elaborînd metoda care îi poartă numele şi care
punea în centrul educaţiei jocurile şi activităţile senzoriale.
Dezvoltînd componenta senzorială, se creau astfel premisele
evitării formalismului în cunoaştere.
Descrierile verbale şi confruntarea tactil-motorie de către
deficient sînt procedee indicate îndeosebi la copiii şi la adulţii
deficienţi congenitali şi ele trebuie să lămurească în faza ini-
ţială a folosirii aparaturii, natura şi semnificaţia sunetelor per-
cepute prin aparat. Noţiuni specific vizuale din fizică, chimie
şi ştiinţele naturii, devin accesibile nevăzătorului congenital,
numai condiţiile utilizării fenomenului fotoelectric şi a proce-
deelor indicate mai sus.
Datorită încordării motorii şi neantrenării funcţiei muşchi-
lor cefalogiri care la nevăzătorii congenitali au fost lipsiţi de
controlul vizual sau de influenţa coordonatoare a imaginilor
vizuale, apar devieri în indicarea surselor de lumină prin apa-
ratură, acestea fiind mai accentuate decît la nevăzătorii care
Păstrează reprezentările vizuale.
Fenomenul cel mai frecvent întîlnit în desfăşurarea expe-
rimentelor îl constituie lipsa coordonării mîinii cu privirea şi
cu auzul în aprecierea şi localizarea sunetului de la obiectele
luminoase. Acest fenomen, cu mult mai accentuat la nevăză-
ora congenitali neşcolarizaţi, se corectează chiar şi relativ,
activitate, prin exerciţiu (I.T., D.A., S.C. fac erori cu un- 9 |
uri de 40
. °> 60°, 120°). Eroarea poate veni şi din faptul că mtre
nevăzători consideră obiectul în direcţia urechii şi
Qu a
ochilor.
199
 în procesul de identificare a obiectelor, imaginea sono
-dată de stimulii luminoşi primiţi de la aceste obiecte este s &
pusă unei prelucrări, unei analize şi interpretări conştiente"
bazată pe reilecţii situative, pe comparaţii şi analogii, pe oe-
neralizări al căror rezultat îl constituie elaborarea imaginii
intuitive a obiectului.
Este un proces de transier compensator, din imagine a for-
me; obiectului in imagine a conţinutului său, deci imaginea
concretă a obiectului ca atare.
In procesul de identificare a formei şi conţinutului obiec-
tual, un rol important îl are, aşa cum am arătat aici, confrun-
tarea tactil-motorie, adică pipăirea obiectului.
Funcţia tactil-motorie mediază transferul compensator, ve-
rifică, corectează şi confirmă corespondenţa imaginii auditive
cu obiectul.
Şi în acest proces apar diferente între nevăzătorii conge-
nitali şi nevăzătorii care au reprezentări vizuale, în sensul că
stimulii tactili aferenţi inverşi sîrit asociaţi şi integraţi în sis-
temul comun al reprezentării vizuale despre obiect, proces
care la nevăzătorii congenitali este lipsit de imaginea vi-
zuală. Unele dificultăţi care trebuie înlăturate provin şi din
incoordonarea posturii, a ţinutei şi a mişcărilor capului cu in-
dicarea cu mîna a sursei de lumină.
Evoluţia analizei şi diferenţierilor auditive în
modelarea electronică a ochiului
Evoluţia analizei şi diferenţierilor de la forme elementare
la forme fine poate fi stimulată, aşa după cum am văzut, prin
înseşi sistemele tehnice utilizate.
Un rol deosebit în acest proces îl are însă, înţelegerea sem-
nificaţiei obiectului în ansamblu; aceasta favorizează elabo-
rarea diferenţierilor fine a părţilor obiectului explorat.
Pe de altă parte, coborîrea pragului diferenţial la valon
minime uşurează desprinderea cu mai multă uşurinţă a cali-
tăţilor obiectului, a semnificaţiei lui.
Prin structura lor, sistemele tehnice reglabile realizează în-
gustarea cîmpului spaţial de analiză şi diferenţiere şi peni"
200
pclionare a percepţiei spre obiect, datorită faptului că fe-°
enul fotoelectric surprinde raza luminoasă de la sursă,
H^renţiind-o simultan pe parcursul ei în diferitele intensităţi.
A st fenomen exprimă relaţia dintre aspectul electronic şi
nwectul psihologic, şi prezintă o importanţă deosebită pentru
rcepţia formei obiectelor, în condiţiile traductorilor electro-
nici în general.
ÎP experimentele de diferenţiere efectuate cu 23 de ne vă-
zători de diferite categorii şi profesiuni, s-a folosit metoda
trecerii de la agenţi (stimuli) de valori mai mari, mai distan-
ţaţi, spre stimuli de valori mai apropiate. In acest caz cobo-
rîre'a pragului diferenţial s-a realizat cu mult mai uşor decît
în încercarea directă a diferenţierii stimulilor apropiaţi ca
valori.
Probele efectuate au arătat că în procesul de acomodare
spre valorile fine, cînd nevăzătorii au elaborate diferenţierile
elementare, intervin o serie de factori între care amintim:
durata anterioară a exerciţiului, conţinutul exerciţiului (sar-
cina), starea de oboseală, starea auzului, întărirea verbală,
starea afectivă, precum şi unele particularităţi tipologice.
l
Chiar în etapa în care analiza şi diferenţierile fine sînt
elaborate, dacă se pleacă de la valori mai mari spre valori
mai apropiate diferenţierea se realizează mult mai precis şi
mai repede decît în cazul trecerii directe la diferenţierea va-
lorilor apropiate, fine. Agenţii fiind mai îndepărtaţi, efortul de
inhibiţie cerut de discriminarea lor este mai mic. Numai pe
măsură ce scade efortul prin repetiţie, se poate realiza, cu
acelaşi potenţial de energie, o discriminare mai fină1.
în diferenţierile la distanţă, de 40—50 m, posibile şi pentru
acele obiecte care deşi nu emit sunete, sînt luminate, apar
unele dificultăţi determinate de faptul că nevăzătorul nu are
posibilitatea să confrunte şi să verifice tactil datele percepute
sonor.
Explorarea unui bloc cu 10 — 12 etaje este realizată însă cu
uşurinţă datorită semnificaţiei pe care o are pentru nevăzător
jorma „geometrică" a sunetului dată de înălţime, lăţime şi
91IUe d
' Ş diferenţierea etajelor, prin compararea stimulilor;
fe
estrele fiecărui etaj dau sunete mai puternice decît pereţii.
u
' ^-' Procesul învăţării în lumina învăţăturii despre
con
diHonate. în; „Revista de pedagogie", nr. 2, 1954.
201
Experimentele făcute în iunie 1960, cu nevăzătorul congenital S P în
de 26 ani ' ' vîrstă Unele perspective în modelarea electronică a ochiului
g^u'e au durat
20 de zile, în n^
Revenirea unghiului capului Revenirea unghiului capului 21 cîte 15 minute Modelarea electronică a ochiului, în esenţă, tinde să dez-
în urma exerciţiului în urma exerciţiului
Zilele
(corectarea posturii)
Zilele
(corectarea posturii) ite posibilităţile psihice şi practice compensatorii în orbire,
ntru a se depăşi graniţele care îl separă pe deficient de vă-
1 43° 11 51°-52° zător şi pentru a-1 apropia cît mai mult de posibilităţile omu-
2 43° 12 51°-52° lui cu vedere.
3 43° -46° 13 51°-55°
4 43°-46° 14 52° -58° Aşa cum am văzut, complexitatea rezolvării acestei pro-
5 43°_48° 15 51° -58° bleme este determinată de însăşi structura anatomo-iiziologică
6 46° -46° 16 55"- 58° a analizatorului vizual,, de limitele pe care le prezintă feno-
7 47°- 52° 17 61°-63° menul iotoelectric pentru a putea realiza modelarea ideală,
8 43°- 52° 18 60°- 65°
9 49°- 52° 19 61°-65° periectâ a funcţiei pierdute, precum şi de unele limite în dez-
10 46°- 52° 20 61°-65° voltarea electronicii moleculare actuale.
Care s'mt direcţiile de perspectivă în care s-ar putea
orienta cercetările şi \constructia aparatelor de modelare a
La omul normal capul descrie un unghi de 90° faţă de linia funcţiilor ochiului?
corpului, în timp ce la nevăzătorii congenitali, devierea poate a) O primă direcţie şi cea mai dificilă ar putea fi aceea de
indica unghiuri pînă la 40—50°. a se acţiona prin sisteme cibernetice, legînd direct receptorul
Experimentele desfăşurate cu nevăzătorii congenitali adulţi electronic cu zona occipitală, pentru a se obţine atît senzaţia
în scopul corectării unor devieri grave de postură au arătat de lumină (fulguraţii), cît şi percepţia vizuală, o reflectare
următoarele: optică conştientizată a obiectelor şi fenomenelor. Această
Elaborarea deprinderilor motorii şi coordonarea mişcărilor primă ipoteză, care ar trebui să meargă pe linia restabilirii
se face prin salturi, în urma unor acumulări de durată şi cu
valori calitative mici, sub nivelul efortului depus. percepţiei vizuale, ne aminteşte însă de experienţa întrezărită
Exerciţiile zilnice asociate cu exerciţiile de educaţie fizică dar nereuşită efectuată de NorbertWiener.
medicală permit fixarea rezultatelor >cu variaţii de flux şi re- Legarea unui receptor electronic (ochi electronic) de par-
flux, de la o perioadă la alta (vezi tabelul următor): tea corticală a vederii din occipital, ar trebui să se realizeze
Rezultatele obţinute ne-au permis să enunţăm ipoteza: dacă prin introducerea conductorilor în masa cerebrală, în scopul
asemenea exerciţii s-ar face cu nevăzătorii congenitali încă transmiterii excitaţiei recepţionate de ochiul electronic la
din ontogeneza timpurie, ele fiind asociate cu exerciţii de edu- scoarţă, unde ea ar deveni un act conştient.
caţie fizică medicală, consecinţele vizate ar fi înlăturate în Dacă însă nu se va găsi posibilitatea practicării unui sis-
mod radical. In acest scop poate fi folosit şi panoul sonor de l m
^ exterior de legături, şi dacă s-ar adopta procedeul traver-
tras la tir. Eliminarea treptată a devierilor şi apropierea tot sării conductorilor prin masa creierului, procedeu folosit de
mai mult de punctul sonor, ţinta, poate indica, odată cu topo- N- Wiener, atunci ar apărea aceleaşi consecinţe care au pro-
grafia, greşelile şi evoluţia fixării deprinderilor corecte ale vocat eşecul experienţei lui, şi anume:
poziţiei capului.
Ţinînd seama şi de implicaţiile pe care deficienţa de pos- Pătrunderea unor corpi străini (chiar şi de dimensiuni oarte
tură le are asupra stării morale a deficientului, considerăm ca mici) în masa cerebrală produce traumatisme care s-ar 6111123
reeducarea ei prin mijloacele indicate, trebuie să constituie o 'din necesitatea continuităţii senzaţiei de lumină poate obţine în
preocupare metodico-pedagogică permanentă. acest caz prin excitarea electronică)?

204 205
 —• pătrunderea şi menţinerea în masa cerebrală a uno
astfel de corpi străini expune la infecţii care pot fi f ataj
pacientului;
— în fine, dificultatea fundamentată şi de neînvins conste
probabil, în trecerea de la simplele senzaţii de lumină (fulqu-
raţii, fosfene, care au fost deja obţinute în experienţele lui
Wiener) la procesul complex al percepţiei vizuale în care, aşa
după cum se ştie, este implicat raportul cu cel de-al doilea
sistem de semnalizare.
b) O altă direcţie în modelarea ochiului ar consta în con-
struirea integral cibernetică a analizatorului, prin cîmpuri de
recepţie de conducere a excitaţiei şi prin cîmpuri de proiecţie
corticală (avem în vedere construirea perceptorului prezentat
mai sus şi ale cărui dimensiuni nu pot servi scopurilor noas-
tre; în plus, informaţiile obţinute ar trebui conştientizate prin-tr-
un alt analizator), într-o asemenea formulă analogiile vor
trebui să ţină seama, în primul rînd, de caracteristicile adap-
tării retinei la cele două modalităţi operaţionale: vederea sco-
topică şi vederea îotopică, şi de controlul exercitat de siste-
mul nervos central asupra aparatului retinian, prin fibrele re-
tinopete din fascicolul optic. Trebuie avut în vedere un sistem
de conexiuni inverse, cu posibilităţi complexe adaptive, care
optimizează transmiterea şi prelucrarea informaţiilor de la
receptori la sistemul nervos central1.
In realizarea proiecţiilor corticale, un rol important îl are
teoria care uneşte anatomia şi fiziologia regiunii vizuale cu
teoria baleiajului unei serii de transformări 2 , teorie funda-
mentată pe principiul „perioadei de baleiaj" din televiziune.
(Aplicarea fenomenului de baleiaj a fost propus de N. W i e-
n e r în anul 1947 la Academia de Ştiinţe din New York, şi el
a fost folosit cu succes de către dr. M c. C u l o c k la constru-
irea aparatului pentru citirea textelor de către orbi pe cale
auditivă).
— Construirea unui traductor al energiei luminoase în sti-
muli sonori (de tipul modelului realizat de noi) ar constitui o
altă direcţie de modelare a ochiului.
la
1
Dr. B ă l ă c e a n u, C., prof. N i c o l a u, E d m , Contribuţii
cibernetica vederii, Oftalmologia. Voi. VIII, nr. 2, anul 1964, p. 189.
2
N o r b e r t Wiener, Apariţia ciberneticii In: Cibernetica, Bucu
reşti, Editura politică, 1963, p. 31.
206
e ungă avantajele acestui model electronic folosit în tarea
teoretică a compensaţiei şi în procesul orientării în cer<t^
există şi limite determinate de înseşi caracteristicile
fenomenului fotoelectric.
Astfel, criteriul după care obiectele mai apropiate pot re-
flecta riiai multă lumină decît cele îndepărtate este relativ, de-
oarece într-o cameră ferestrele pot fi umbrite, în timp de
obiectele dinafară pot fi puternic luminate; interesează poziţia
obiectului faţă de lumină, aceasta constituind un element im-
portant, îndeosebi în locurile necunoscute nevăzătorului.
în acelaşi sens trebuie apreciaţi stimulii care vin de la
obiectele transparente sau lucioase şi care, reflectînd puternic
lumina, pot da impresia lipsei obiectelor (geamuri, vitrine,
oglinzi etc.). Ţinînd seama de aceste limite obiective ale feno-
menului fotoelectric, considerăm că nevăzătorul poate folosi,
în deplasare, şi bastonul, ceea ce constituie o însumare de
posibilităţi care nu minimalizează însă posibilităţile pe care le
prezintă modelul electronic.
Unele dificultăţi pot fi provocate şi de agenţii perturbatori,
ca zgomotele străzii, zgomotele fabricilor şi uzinelor etc. Uti-
lizarea în aparat a frecvenţelor joase, precum şi existenţa po-
sibilităţii intrării în funcţie sau a întreruperii funcţionării sale
(după nevoie) pot ameliora sau evita asemenea inconveniente.
Unele greutăţi în utilizarea aparatului la întreaga lui capa-
citate de lucru vin de la subiect chiar din primul moment al
utilizării lui. Formarea deprinderilor de a utiliza aparatul, sin-
cronizarea mişcărilor de explorare, elaborarea analizei şi a
diferenţierilor fine, elaborarea imaginii obiectului etc. se des-
făşoară în timp şi sînt condiţionate de o serie de factori pe
care i-am analizat mai sus.
Există şi posibilitatea cumulării efectelor ochelarului pe
mZă ~de radar (An9lia) cu cele ale ochelarului fotoelectric (România).
Un astfel de aparat ar fi cu mult mai eficient în depistarea
obstacolului (radar), dar şi în identificarea lui (fo-
toelectricitatea).
7~ Transplantul anatomo-fiziologic, care însă iese din sfera
oaelarii ochiului, ar fi o altă posibilitate. Problema depă-
ziu 6 Sf8ra preocu P ăril °r de faţă şi face dificilă orice previ-
207
 Care este aportul acestui model electronic pentru nevd?-
tori şi care sînt perspectivele dezvoltării lui în scopu! corn' CAPITOLUL A m b lio p ia
pensării deiicienţei? Consideraţii generale social-medicale asupra
Cercetarea problemelor teoretice ale compensării orbiri' 8 ambliopiei. Consecinţele psihdfiziologice ale de-
prin acest mijloc prezintă avantajul că, prin forma şi dispoziti- ficienţei. Organizarea procesului de învăţămînt
vele sale, permite o serie de analogii care reintegrează func-
ţiile dereglate de lipsa văzului, în sistematica generală a func- la ambii o pi. Condiţiile materialelor didactice
ţiilor structurate sub influenţa vederii, permiţînd treptat o re- şi de igiena muncîi în activitatea ambliopilor
lativă echilibrare şi o relativă adaptare compensatorie. Per-
cepţia, prin echivalenţa luminii, devine importantă nu numai
prin faptul că dimensiunile spaţiului şi ale obiectelor luminate
pot fi percepute, dar şi prin aceea că sub influenţa sistema-
tică a acestui proces, activitatea psihică este ea însăşi supusă
transformării şi dezvoltării; altfel spus, într-un anumit sens

l
omul devine cauza şi efectul propriilor sale acţiuni. Subliniam
mai sus importanţa acestei particularităţi a modelelor electro-
nice. Antrenînd activitatea psihică a nevăzătorului, modelul
electronic depăşeşte aparatele de laborator, aparate ce pot
cantifica un fenomen sau altul pe cale pur experimentală, în
aceste condiţii devine posibilă nu numai dezvoltarea şi con-
servarea unor procese psihice (imaginile vizuale) prin percep-
ţie, prin analogie a luminii, dar şi implicarea lor în orientarea
în spaţiu şi în cunoaştere. Elaborarea reprezentărilor, actua-
lizarea şi conservarea lor, dezvoltarea capacităţii de analiză
şi de diferenţiere de la forme elementare la forme fine, redre-
sarea posturii şi integrarea motricitatii speciale a vederii în
coloana motrică generală, problemele constituirii şi transfe-
rului imaginii dintr-o modalitate reflectorie în alta, probleme
ale asociaţiei precum şi alte aspecte psihofiziologice în mod
diferenţiat la nevăzătorii congenitali şi la cei cu orbire sur-
venită, constituie conţinutul şi baza interpretării ştiinţifice a
fenomenului compensaţiei în orbire. Pe lingă aceste aspecte
de natură compensatorie, trebuie subliniată contribuţia prac-
tică a modelării în orientare şi în cunoaştere la nevăzători.
în prezent, în ţara noastră numărul nevăzătorilor a scăzut
considerabil datorită progresului înregistrat în toate dome-
niile ce interesează eradicarea deficienţelor şi în special a de-
ficienţelor de vedere. Numărul ambliopilor se menţine însă,
într-un procent de l—3 la mia de locuitori, cu unele tendinţe
de creştere.
In capitolele precedente am analizat fenomenul legic de-
terminist al unui feed-back negativ, ca rezultat al progresu-
ui social, economic şi medical, fenomen datorită căruia o
are parte din cazurile care, în condiţiile social-economice
grele ^din trecut, pierdeau vederea, în prezent aceştia sînt
aivaţi de la orbire, manifestînd însă grade diferite de amblio-
laî ^T 9lte ?fectiuni oftalmologice. Datorită unor cauze multi-î r . e
s
°cial-economice şi medicale, în ţările dezvoltate se
Ife
gistrează un procent de ambliopie de 1—2—3 la l 000 de
De
'ectologie 209
 locuitori, în timp ce în ţări slab dezvoltate orbirea şi amblio
se ridică la un procent îngrijorător. ^lc
Procentul de ambliopi de l—2 la 1000 de locuitori îl
consemnează statisticile în Franţa, de exemplu, poal dus în care
calitate, dacă ţinem seama de constatările lui Conva'rd"
după care „nu există o depistare raţională a ambliopilor,- -pre
venirea apariţiei deficienţei încă din perioada vieţii intraute - — tratarea şi în recuperarea cazurilor) decît situîndu-ne pe
1
rine este oarecum formală" . 91
In epoca şcolarităţii, arată autorul citat, se resimte un pro - smului pe unitatea personalităţii, pe principiul activismu-
gres în depistarea şi şcolarizarea acestor deficienţi, dar un
m are num ăr din ei sînt şcolarizaţi împreun ă cu orb ii. E ste
ştiut de pildă că Parisul are peste 630 000 de elevi. Dintre
aceştia, numai 980 consideraţi ambliopi erau şcolarizaţi (în
1968) în cele 90 de clase speciale existente. Aceasta ne face
să înţelegem dificultăţile întîmpinate în rezolvarea proble -
melor ambliopiei, chiar dacă la această populaţie şcolară a
Parisului am admite un procent de ambliopi de numai l°/; x,
din populaţia Parisului. Probabil că acest fenomen este pre - se manifestă prin diminuarea acuităţii vizuale, fără leziuni
zent şi în alte ţări dezvoltate, dar că perioada şcolarizării, prin
so licitările directe şi ev idente ale ochiu lui, scoate la iveală
cu mai multă uşurinţă cazurile de ambliopie, îndeosebi pe cele
mai puţin grave şi care pot trece neobservate într-o p rimă
etapă, dar care pot evolua cu timpul.
In ţara noastră, prin dezvoltarea învătămîntului pentru
ambliopi (ca urmare a înfiinţării unor şcoli de ambliopi şi a
unor clase de ambliopi), prin acţiunile medicale de depistare
şi tratament, prin complexul de condiţii social-economice care
pot preveni apariţia acestei deficienţe, cît şi prin încadrarea
ambliopilor în viaţa socială şi în producţie, se întrevede - în
gustarea în viitor a ambliopiei.
2
Condiţiile favorabile de climă din ţara noastră , măsurile
de eugenie, ca şi cercetările făcute în acest sens de genetica
umană, pot limita tot mai mult apariţia cazurilor de ambliopie.
Intr-o asemenea acţiune amplă şi de perspectivă se impune
în prim ul rînd lichid area su rselor care generează deficien - In funcţie de importanţa scăderii acuităţii vizuale se deo-
ţele de vedere şi în special ambliopia. Această chestiune com-
1
„Readaptation', nr. 148, Paris, 1968.
2
Ne sprijinim aici pe relaţia deterministe nu numai a unor c °.".. Ior
dlţ
social-economice, care sînt esenţiale, dar şi pe totalitatea con uiior
mediului fizic-climateric şi geografic implicate profund în frecvenţa
tulburări de vedere.
210
•- dii de sociologie şi măsuri sociale, economice şi me-
portă stu care p r i v esc deopotrivă colectivităţile umane
dicale auecya ,
Iar9 Ş f
r nS tituiiîd un capitol important al tulburărilor de vedere,
hîioDia nu poate fi abordată ştiinţific (atît în depistarea, cît
^tiile determinismului social, pe principiul unităţii orga
" „e principiul integrării şi ierarhizării psihice, precum şi pe
celelalte principii pe care am fundamentat întreaga proble
matică a deficientelor de vedere. •..,,.
Ambliopia, definită oftalmologie, este acea deficientă care
organice sau cu leziuni organice a căror importantă nu este
proporţională cu scăderea vederii (Bangerte r) 1 .
Ambliopia, definită în sens larg, reprezintă acea scădere
a vederii care se menţine şi după ce s-a făcut corecţia cores-
punzătoare. (Etimologic, cuvîntul ambliopie vine din grecescul
amblys, care înseamnă rocif şi ops-opos, care înseamnă ochi,
deci prin ambliopie înţelegem vedere scăzută, vedere slabă).
Sensurile clinice acordate noţiunii de ambliopie sînt strîns
legate de gradul de scădere a acuităţii vizuale (A.V.). In acest
sens vom deosebi ambliopiile funcţionale, pure, absolute, în
care nu se pun în evidentă nici un fel de modificări organice,
Şi ambliopiile relative, în care substratul modificărilor orga-
nice existente nu justifică gradul de diminuare a funcţiei vi-
zuale.
, O altă categorie o constituie ambliopiile organice, care
smt provocate de modificări organice ale analizatorului vi
y
zual.
b6
Desc următoarele grade de ambliopie:
diţji n
1953
m
Cn M er - te r ' A " T rai te me nt de l'ambtyopie, Charleroi, Heraly,
nsil erăln
ente f ? necesar să prezentăm în cele ce urmează cîteva ele-
tăţii e nra °. ftalm °l°gie
cît ?i
asupra ambliopiei, întrucît atît studenţii în activi-
yp Profesorii din şcolile de ambliopi sînt obligaţi să
cu astfel de date medicale. ,--
211
 l*' 1) ambliopie uşoară cu A.V. între 0,3 şi 0,8;
•
ţi. 2) ambliopie medie cu A.V. între 0,1 şi 0,3;
3) ambliopie forte cu A.V. sub 0,1.
în interpretarea sindromului ambliopiei funcţionale sînt i
plicate o serie de fenomene periferice şi centrale ale analiza"
torului vizual.
La nivelul retinei: pierderea unipolarităţii conurilor (Best)
modificarea coeficientului echipupilmotor (H a r m s) etc.
La nivelul central, în ambliopia funcţională, se produc per-
turbări de coordonare senzorio-motorie, fenomene inhibitorii
în zonele corticale ale vederii, agnozii (Burian, Norden)
tulburări în orientarea spaţială (Goldman) şi tulburări ale
perceperii formei (P anse şi C ii p p e r s), în sfera amblio-
piilor funcţionale deosebim două mari categorii: ambliopii cu
fixaţie centrală şi ambliopii cu fixaţie excentrică. Ambliopiile
cu fixaţie centrală sînt de obicei ambliopii uşoare sau medii.
Ele se întîlnesc în circa 50% din cazurile de strabism.
Ambliopiile cu fixaţie excentrică sînt, după T h o m a s, ani-
bliopiile prin inhibiţie, asociate cu modificarea valorii spaţiale
retiniene, în aceste ambliopii, direcţia vizuală principală co-
respunde totdeauna cu punctul excentric. Dereglarea meca-
nismului de fixaţie zonală, în ambliopie, se manifestă prin tul-
burări complexe senzorio-motorii, oculare, care constituie un
adevărat sindrom al fixaţiei excentrice. Macula nu mai deţine
funcţia direcţiei vizuale principală a ochiului ambliop, aceasta
fiind preluată de o zonă excentrică a retinei, care devine în
acelaşi timp şi punctul zero motor. In acest context vizual
tulburat este deviată şi localizarea vizuală şi tactilă a mîinii
şi a ochiului. La aceste fenomene se adaugă şi o pronunţată
inhibiţie maculară, care determină o diminuare pronunţată a
acuităţii vizuale1.
Multitudinea cauzelor congenitale sau dobîndite face ca
uneori să se confunde ambliopia monoculară a strabicului cu
ambliopia bilaterală.
H. A. de Laet consideră că un /ochi este ambliop atunc ^
cînd acuitatea lui vizuală nu poate ii ridicată la 8/10, dup
corectarea unui eventual viciu de refracţie şi jcînd nu exis
1 Editura S~ j^e *' **• A., Cum interpretăm un examen ocular. Bucureşti,
R a t i u Eugen, Cum tratăm tulburările motilităiii oculare, Bucu-
reşti, Editura medicală, 1970, p. 116, şi op. cit., p. 123.
212
cauză patologică evidentă pentru această deficienţă
vizua • necesar s g precizăm însă că în caz de deficienţă ă
bilaterală a vederii, cauza este totdeauna evidentă,
^T^Duţin pentru oculist; la ochi găsim pete corneene, cata-
ce
t? congenitală, glaucom infantil, leziuni corioretiniene,
atrofie optică, albinism, nistagmus etc.
Aceştia nu sînt ambliopi în adevăratul înţeles al cuvîn-
Cele arătate de H. A. d e Laet corespund în mare mă-
sură realităţilor din şcolile de ambliopi. Aici, sub diagnos-
ticul generic de ambliopie sînt şcolarizaţi şi copiii care su-
feră de afecţiuni oculare foarte diferite şi care, datorită difi-
cultăţilor de vedere, nu pot fi şcolarizaţi în şcoala generală.
Experimentele efectuate de noi la Şcoala specială de am-
bliopi din Bucureşti în anii 1959—1960, şi examenele oftal-
mologice efectuate la grupe mari de subiecţi de către Servi-
ciul de oftalmologie al Spitalului militar central (colonel
dr. P op o vi c i I v an), au confirmat această situaţie 2 .
Faptul că sub diagnosticul de ambliopie sînt şcolarizaţi
elevi cu maladii oculare foarte diferite se explică prin aceea
că maladiile implicate au o consecinţă comună şi anume pier-
derea acuităţii vizuale la unul sau la ambii ochi, şi că aceşti
elevi, neputînd face faţă în şcoala generală pentru copii cu
vederea normală, sînt obligaţi să urmeze cursurile unei şcoli
speciale de ambliopi. Datorită caracterului foarte eterogen al
evoluţiei unor astfel de maladii cu implicaţii psihologice şi
pedagogice dintre cele mai dificile, ca şi faptului că limitele
coeficientului de A.V. în ambliopie diferă uneori de la un
autor la altul şi de la o ţară la alta, se impun unele clarifi-
cări şi unele măsuri unitare, prin colaborarea medicilor, a
Pedagogilor şi psihologilor. In acest sens va trebui să se
Una seama şi de faptul că la aceeaşi A.V., capacitatea de
utilizare a resturilor de vedere este diferită de la caz la caz,
n raport cu o serie de factori, esenţial fiind antrenamentul,
ucaţia vederii şi oprirea evoluţiei ambliopiei. Cu aceleaşi
<«ur« medicală, 1965, p. Ill_n 4 .
9i
citirif f 9 Sc °pl)ik.*n' D., Probleme psihologice şi pedagogice ale scrierii 1818
'.Revkta
de
J° ° ambliopi, mijloace şi procedee corespunzătoare. In:
Psihologie", nr. 3/1960.
213
3 A N IC O N S T A N T A
BIPUOTECA
 resturi de vedere unii se adaptează mai cu
uşurinţă lui de învăţămînt, în timp ce alţii prezintă
dificultăţi
Tratamentul ambliopiei, avînd la bază strabismul mitent,
comportă o serie de condiţii, metode şi etape succ" sive,
care se înscriu cu rezultate mai bune între vîrstele d" la 6
luni la 4 ani. (De L a e t). Vom reproduce după De Laet etapele
succesive ale unui asemenea tratament.
1. Strabism monocular cu ambliopie, absenţa fixării foveo-
lare şi corespondenţă retiniana anormală.
2. Reeducarea ochiului ambliop:
a) reeducarea fixării foveolare: postimagini;
b) reeducare ambliopiei: postimagini, închiderea ochiu
lui bun şi pleoptică.
3. Strabism alternat, cu corespondenţă retiniana anormală.
4. Reeducarea corespondenţei retiniene normale: ortoptică.
5. Strabism alternant, cu corespondenţă retiniana normală.
6. Redresarea axelor oculare: chirurgie.
7. Dezvoltarea amplitudinii de fuzionare: ortoptică.
8. Ortoforie.
9. Supraveghere (de la trei luni pînă la un an de la caz
la caz). Verificarea lentilelor corectoare şi a acuităţii vizu
ale. Eventuală reluare a unor exerciţii de ortoptică.
10. Vindecarea definitivă cu viziune binoculară normală.
Intre procedeele folosite în oftalmologie pentru corecta-
rea devierii axei vizuale la un singur ochi este şi izolarea
ochiului normal pentru a determina ochiul ambliop să-şi co-
recteze axa vizuală; procedeul constă în următoarele:
1. Izolarea ochiului normal prin acoperirea lui pe durate
de la cîteva săptămîni la maximum l'/2 lună—2 luni.
2. Exerciţii ale ochiului ambliop, cu controale la interval
de 2 săptămîni pentru a se adapta la funcţia normală.
Acest procedeu se administrează numai sub controlul rigu-
ros al medicului şi se recomandă ca în această perioadă pro-
fesorul şi educatorul să antreneze vederea elevului la^ lucru
pentru a determina procesele nervoase cerebrale la fuzionare
normală a axei vizuale de la ochiul ambliop cu ochiul nor-
mal. Experienţa arată că, aşa cum am văzut şi în indicaţii e
de vîrstă date de De Laet (6 luni la 4 ani), cu cît acest pro-
cedeu se practică mai timpuriu, cu atît reuşita este ^ mai si-
gură. Rezultate bune se pot obţine pînă la 5—6 ani, ia r 10
—12 ani rezultatele rămîn doar probabile.
214
W r
î colaborarea dintre medic, educator şi profesor apare
tatea operării cu noţiuni unitare şi cu unele simboluri
neceS1
rivesc situaţia oftalmologică a ambliopului. De exem-
A V. poate fi dedusă din formula: A.V.= _, unde d este
. t ţ a }a care copilul ambliop vede rîndul (obiiectul), iar
n este distanţa de la care acelaşi rînd (obiect) este văzut de
un subiect cu acuitatea vizuală normală (d=l m; D = 50 m,
de unde A.V.= 5o=0,02).
In formele grave, cînd ambliopul nu distinge decît numă-
rul degetelor de la o distanţă de 0,50 m sau 0,25 m, în aceste
cazuri se notează A.V. = N.D. (numără degetele) = 0,50 sau
js[.D. = 0,25. în cazurile mai grave, cînd subiectul nu distinge
decît mişcarea mîinii în faţa ochiului, se notează: A.V. —p.l.
(percepe lumina) sau A.V. = O.
Problema consecinţelor ambliopiei şi cea a recuperării
acestor deficienţi trebuie tratată strict diferenţiat.
Lipsa de omogenitate, datorită unei etiologii variate, con-
diţiile deficienţei, cu tendinţe de evoluţie sau stagnare, pre.
cum şi unii factori subiectivi şi obiectivi determinanţi, ne
obligă, pe de o parte, la o considerare individuală a cazuri-
lor, la particularizarea lor, iar pe de altă parte, la stabilirea
a doua categorii mai distincte: a) ambliopie cu tendinţă de
evoluţie spre orbire şi b) ambliopie care se stabilizează. To-
tuşi, distincţia dintre aceiSte două categorii este relativă,
deoarece în condiţii de tratament pedagogic şi oftalmologie
neadecvat, unii ambliopi pot trece în categoria celor cu for-
me evolutive grave.
Există aşadar o dinamică în însuşi interiorul deficienţei,
ea depinzînd de o serie de factori atît subiectivi cît şi obiec-
tivi. In relaţia subiectiv-obiectiv îşi are geneza organizarea
tuturor condiţiilor speciale de viaţă, de învăţămînt şi de
producţie, condiţii care urmăresc realizarea pentru ambliopi
a două obiective cu valoare de principiu.
a
) Conservarea resturilor de vedere-,
b) Reeducarea si utilizarea acestora.
a izarea
se • ® | acestor principii nu poate fi desprinsă de con-
afer *t • g.enerale ce decurg din însăşi procesul restrîngerii
fi /e . *lei vizuale, precum şi din faptul că ambliopia poate
sociată şi cu alte deficienţe şi tulburări morfofuncţionale,
215
care lasă urme vizibile asupra copilului cu deficiente d e
vedere.
Aşa cum constată şi dr. G. C. L a i r y, impresia lăsată d
un copil orb sau ambliop este întîrzierea acestuia faţă de
copil1 normal de aceeaşi vîrstă; în comportament el este
pasiv .
Vederea stabileşte (defineşte) cîmpul vizual în care încă
din ontogeneză se înscrie activitatea sa motorie, activitatea
perceptivă şi activitatea mintală a copilului. Acest proces
nu are însă un sens unic. Experienţele lui Held făcute în
anul 1965 (citat după dr. C. L a ir y şi M. L e ger) confirmă
faptul că activitatea motorie uşurează, la rîndul ei, recepţia
vizuală. Dacă, de exemplu, o pisică nou-născută este împie-
dicată să se deplaseze liberă, cu toate că ea poate trăi într-un
mediu care-i furnizează imagini vizuale normale, fap-
tul că i se provoacă astfel de restricţii motorii are ca rezultat
tulburări ale percepţiei formei şi adîncimii. Este pus astfel în
evidenţă ciclul complet (vedere, motricitate generală,
percepţie) în care cei trei termeni se găsesc în interdepen-
denţă. La om acest proces capătă aspecte calitative superi-
oare prin faptul că vederea „vizualizează" şi integrează datele
din toţi ceilalţi analizatori în interacţiune.
Ceea ce face însă şi mai deficilă problema compensării
deficienţei de vedere şi integrarea ambliopilor în viaţa soci-
ală este faptul că la o mare parte din cazuri ambliopia este
asociată şi cu alte deficienţe şi tulburări. P i e r r e D e 11 h i l,
citind observaţiile făcute de Simone D e 11 h i l, arată că
unii elevi din clasele speciale au, pe lîngă ambliopie, şi o
inteligenţă mai slabă; ei sînt mai puţin curajoşi. Dintre ano-
maliile asociate sînt citate: debilitatea mintală, tulburările
piramidale, tulburările caracteriale, comiţialitatea, tulbură-
rile endocrine etc. Anomaliile neuropsihice reprezintă 55%
din formele asociate.
Intr-o altă cercetare efectuată de Pierre Delthil se arata
că din 499 de copii ambliopi examinaţi, doar 319 aveau nu-
mai anomalii vizuale. Restul de 180 aveau asociate şi al\e
tulburări, ca: 55% anomalii neuropsihice (întîrziere mintala,
hidrocefalie, tulburări de comportament, comiţialitate etc.ji
1
Dr. Lairy, G. C, şi L e g e r, M., L'enlant d&iicient visuel d'âge
prescolaire. In: „Râadaptation" (revue mensuelle) nr. 148, Paris, 1968.
216
eau tulburări endocrine; 12,2% aveau malformaţii ale
^"i^ lui iar 18,3% aveau anomalii diverse 2. Este ştiut că
schelei• '& emDrionară a aparatului ocular se face începînd
deZ
7°sfîrşitul celei de-a treia săptămîni pînă la sfîrşitul celei â f
a şaptea săptămîni, şi că în acest interval se dezvoltă f
arie activ emisferele cerebrale. Acest fapt explică cum
ţesuturi diferite pot fi simultan atinse de acelaşi agent infec-
tios sau de aceeaşi genă patologică ereditară, adesea favori-
zată şi întărită de consangvinitatea părinţilor.
înainte de a trece la abordarea unor consecinţe psiholo-
qice ale ambliopiei, trebuie să subliniem rolul pe care îl are
colaborarea dintre psiholog, pedagog, medicul oftalmalog şi
medicul pediatru în stabilirea diagnosticului, în selecţiona-
rea deficienţilor, în scopul şcolarizării, în descoperirea la
timp a unor maladii existente dar neobservate la copilul
ambliop.
De aceea se impune cu necesitate efectuarea examenului
medical general pentru a se depista la ambliopi eventualele
asocieri patologice. De asemenea toţi deficienţii atinşi de
malformaţii congenitale, boli endocrine, boli osoase sau boli
viscerale trebuie supuşi unui examen 'ocular aprofundat.
Aceste examene vor conduce la o mai bună cunoaştere a
bolilor ereditare, la o alegere mai adecvată a procedeelor
de învăţămînt, precum şi la o mai judicioasă orientare pro-
fesională a ambliopului. Totodată pedagogii vor putea primi
de la medici îndrumări corespunzătoare asupra unor proce-
dee şi mijloace de educare a ambliopului în activităţile di-
dactice şi profesionale, la gimnastică, şi de reeducare psiho-
motorie (pentru ambliopii gravi educaţia fizică poate fi inter-
zisă). O astfel de colaborare este permanent necesară, dar
mai ales în perioada şcolarităţii. Ea se poate realiza numai
pnn încadrarea instituţiilor de educare a deficienţilor de
vedere, cu medici oftalmologi şi pediatri.
Consecinţele ambliopiei asupra psihologiei deficientului.
Conduita ambliopului, în diferitele ei aspecte de mani-
estare, precum şi factura proceselor psihice ale acestuia, sînt
Protund determinate de particularităţile pierderii vederii, de
nivelul acuităţii vizuale.
eco»P>./' P i erre
,, Delthil, Leş associations pathologiques chez Ies s
am
Wyopes. In: „RâadaptationVsir. 148, Paris, 1968.
217
 Unele manifestări care ţin de tabloul clasic al ambliopi "
(încetineală, instabilitate, necoordonare motorie, infantilism
afectiv, prudenţă excesivă în deplasare, uneori retragere j n
sine, nesiguranţă), sînt cu mult mai evidente la venirea î n
şcoală (cînd încă nu s-au exercitat asupra deficientului influ-
entele educative, compensatorii), decît în clasele mai mari
cînd, sub influenta procesului educativ, au avut loc amelio-
rarea şi transformarea conduitei sale. Potrivit principiului
unităţii ce caracterizează întreaga activitate pishică, afecta-
rea vederii, ca una din funcţiile vitale ale organismului uman
se răsfringe mai ales asupra proceselor din primul sistem de
semnalizare (percepţii, reprezentări), cu consecinţe cores-
punzătoare asupra proceselor din cel de-ial doilea sistem de
semnalizare (gîndire, limbaj), precum şi asupra atenţiei şi a
elaborării deprinderilor de muncă.
Diminuarea A.V. are evidente consecinţe asupra capaci-
tăţii de percepţie a obictelor şi fenomenelor. Dar gradul de
afectare a percepţiei nu tine totdeauna şi în mod direct pro-
porţional de gradul pierderii. A.V., deoarece, aşa cum am
arătat, cu aceeaşi A.V. un ambliop cu antrenament poate
să-şi utilizeze resturile de vedere cu mai multă eficientă decît
altul lipsit de educare şi antrenament. Diversitatea gradelor
de pierdere a A.V., ca şi dinamica diverselor categorii de
ambliopie, îndeosebi de la formele mai puţin grave la formele
mai grave, fac dificilă tratarea percepţiei ca un proces ne-
schimbător. Unele trăsături ale percepţiei la ambliopi sînt
caracteristice deficientei: ritmul încetinit al percepţiei, tim-
pul perceptiv mai îngust şi caracterul nediîerenţiat al date-
lor vizuale percepute. Ritmul încetinit al percepţiei poate
avea cel puţin două explicaţii: îngustarea aferentatiei vizuale
îl obligă pe ambliop să transforme procesul percepţiei într-un
proces de observare mai îndelungat al obiectelor şi fenome-
nelor. Subiectul face uneori eforturi îndelungi pentru a des-
prinde şi identifica aspecte care, datorită scăderii A.V., devin
mai greu perceptibile. Dacă în aparentă se lasă impresia ca
percepţia ambliopului se transformă în observaţie (sistema-
tică şi organizată), în esenţă lucrurile stau altfel. Ambliopui
parcă stă de vorbă cu obiectul sau fenomenul, făcînd efor-
turi suplimentare pentru a reuşi să surprindă elementele nece-
sare definirii acestuia. In cele mai multe cazuri, îndeose i
la ambliopii mai gravi, cunoaşterea obiectelor şi fenomenele
218
sărăcăcioasă, ea desfăşurîndu-se anevoios tocmai da-unor
manipulări îndelungi, cu reveniri şi tatonări in-te
deficientei. Intr-un asemenea „ritm" percepţia nu de- ef en aj
bună, iar transformarea ei în observaţie sistematică V1 te doar
aparentă; de fapt este vorba de un efort suplimen-f ar oare
întîrzie cunoaşterea tocmai pentru a putea întregi
ar'acteristicile obiectului mai greu de surprins cu A. V. de
are dispune. Observaţiile noastre făcute la şcoala de ambliopi
din Bucureşti (1958 — 1960) şi la Şcoala specială „Vatra Lumi-
noasă" (1960 — 1968) asupra percepţiei la ambliopii gravi au
arătat că în formele evolutive (glaucom infantil) durata per-
cepţiei se prelungeşte de 3 — 4 ori mai mult decît la copilul
cu vedere normală, iar la ambliopii mai puţin gravi, de 2 — 3
ori1' 2. (Subiecţii I.C., U.M., J.E.).
Faptul că vederea (vizualitatea) coordonează şi corectează
mişcarea, apare mai pregnant la ambliopii gravi. La aceştia,
pierderea treptată a A.V. accentuează şi consecinţele necoor-
donării motricitatii: poziţia vicioasă a capului, incapacitatea
de a asocia privirea cu mişcările de explorare şi de investi-
gare a obiectului perceput, diminuarea ritmului, sporirea du-
ratei şi scăderea calităţilor percepţiei (unii subiecţi apropie
obiectul într-atît încît acesta atinge vîrful nasului, iar capul,
datorită şi necesităţii unei aferentatii suplimentare, descrie
căutări sinuoase ale unei poziţii mai avantajoase). Afectarea
şi a vederii periferice atrage după sine îngustarea cîmpului
percepţiei, cu atît mai mult cu cit ambliopii nu-şi educă res-
turile de vedere în scopul utilizării lor mai eficiente.
îngustarea cîmpului percepţiei poate fi pusă cu uşurinţă m
evidentă prin cantitatea spaţială a obiectelor pe care le
Poate cuprinde vizual aimbliopul în procesul intuiţiei tablou-
rilor, al schemelor etc. O serie de experimente, şi observaţii
Pnvmd raportul dintre diferiţi coeficienţi ai pierderii A.V.
capacitatea corespunzătoare a cuprinderii spaţiale a obiec-
psihol
°9icf Şi pedagogice ale scrierii şi citirii Ia copiii °C ?t
nr Procedee compensatoare. In: „Revista de psiholo-
amh;/nn"'?rea ?i !ncadrarea în procesul muncii a deficienţilor orbi "°Pi.
In: „Revista de psihologie", nr. 1/1963.
219
telor şi fenomenelor în procesul intuiţiei şi al citirii 1 au în
evidentă faptul că, avînd aceeaşi A.V., în condiţiile iin° S
factori în general egali, se obţin unele ameliorări
cu ambliopi care şi-au educat deprinderea utilizării cu acei
raţionai resturilor de vedere faţă de acei subiecţi care nu au
astfel d*
r\ «-vr-it-i r~i.r\ rit-î A/fi-\n4î^vnXw. r-, X
deprinderi. Menţionăm că la ambliopii gravi acest proc
l *•> n •»-»-. 1^1î n«* £
este mai dificil de elaborat. Se ştie, de exemplu, că procesul
citirii se bazează şi pe fenomenul de anticipaţie, fenomen
care este condiţionat atît de antrenament cît şi de întinderea
cîmpului vizual al subiectului. Observarea acestui fenomen a
scos în evidenţă faptul că îndeosebi în ambliopiile medii şi
grave are loc limitarea anticipaţiei şi frînarea vitezei şi a
ritmului la citire, ceea ce conduce implicit la îngustarea cîm-
pului citirii la mici unităţi topografice, cu consecinţe asu-
pra desprinderii sensului în propoziţii şi fraze mai ample.
In general, dificultăţile de diferenţiere sînt cu atît mai
pronunţate cu cît A.V. este mai scăzută şi cu cit elementele
de diferenţiat vizual coboară de la formele elementare spre
formele fine. Dificultăţile se complică atunci cînd structurile
grafemelor prezintă forme foarte apropiate sau cînd asemă-
nările privesc forma, dimensiunile, nuanţele culorilor etc. în
tablourile intuitive sau în materialele didactice. Deşi Ia am-
bliopi în actul percepţiei este implicată şi reprezentarea
(fondul aperceptiv) care favorizează percepţia, se creează, ca,
să spunem astfel, un cerc vicios: percepţii deficitare — repre-
zentări deficitare — apercepţii deficitare, în aceste condiţii
compensarea particularităţilor percepţiei deficitare pune se-
rioase probleme psihologice şi pedagogice privind educaţia
metodică a percepţiei sau elaborarea unei metodici a educa-
ţiei percepţiei. In acest sens, folosirea şi a altor canale de in-
formaţii complimentare vederii, prin analizatorii normali, per-
mite constituirea unor rezerve de scheme perceptive care lăr-
gesc sfera ipotezelor recunoaşterii obiectelor, a fenomenelor
şi a componentelor lor. Lecţiile de observaţie, desenul, dez-
voltarea sistematică a motricitatii, prin educaţie psihomo-
1
Experimentele au fost efectuate la propunerea noastră între ani 1960
—1968 de profesorii Constantina Trandafir de la Şcoala elementara de
ambliopi din Bucureşti şi de Alexandru Betea de la Liceul profesional de
ambliopi din Bucureşti.
220
înt mijloace eficiente în educarea percepţiei, în limi-
î°îia consecinţelor deficienţei.
n r caracterul deficitar al percepţiei vizuale nu este un
"zolat în psihologia ambliopului. Aşa cum am arătat, po-• 't
unităţii ca unul din principiile pe care am fundamentat
["Tarea deficienţelor de vedere, deficienţa influenţează în-
______________• . UC
treaga personalitate; reprezintările, gîndirea, limbajul, aten-
ţia deprinderile şi conduita.
'Dependent de nivelul A.V., precum şi de modul cum am-
bliopul reuşeşte să-şi utilizeze resturile de vedere, reprezen-
tările lui pot prezenta unele trăsături, ca: sărăcia unor detalii
vizuale, denaturarea unor dimensiuni şi a unor raporturi spa-
ţiale dintre obiecte şi fenomene, ca şi denaturarea unor ra-
porturi dintre părţile acestora. Desenele după imaginaţie pre-
cum şi descrierile verbale făcute de ambliopi scot în evidenţă
caracterul deficitar al reprezentărilor vizuale ca o consecinţă
firească a deficienţelor manifestate în actul percepţiei? recu-
noaştem aici acel cerc vicios la care ne-am referit mai sus.
Dacă considerăm şi frecvenţa unor deficienţe asociate amblio-
piei (constatate de Delthil şi expuse mai sus) vom înţelege
de ce la o mare parte din cazurile de ambliopie (grave şi
mijlocii, cu precădere) se manifestă şi unele deficienţe în pro-
cesele de gîndire şi de limbaj, în atenţie şi în conduită. Chiar
şi în lipsa unor deficienţe asociate, scăderea vederii pînă la
pierderea ei definitivă, îndeosebi la vîrstele mai mici, afec-
tează în anumite grade întreaga psihologie a ambliopului.
Lipsa capacităţii de concentrare îndelungată sau o concentrare
excesivă a atenţiei, apariţia prematură a oboselii, manifestări
de formalism sau rămîneri în urmă în dezvoltarea gîndirii,
nedezvoltarea limbajului corespunzător vîrstei, necoordona-
rea motorie, precum şi existenţa unor dificultăţi în elabora-
rea stereotipilor dinamici motori în efectuarea unor activităţi
didactice şi profesionale, sînt numai cîteva aspecte ale psiho-
lo
giei ambliopilor.
Trebuie observat însă că astfel de deficienţe ale psihologiei
ambliopilor pot prezenta forme şi manifestări grave diferite,
datorită unor diferenţe strict individuale, caracteristice facturii
clinice a ambliopiei. Datorită acestor diferenţe sensi-_ G seU
impune cu necesitate respectarea principiului tratării a
ambliopilor, atît în problema elaborării com-
221
pensaţiei cît şi în problema metodelor şi
procedeelor ped gice; aceste probleme trebuie
tratate cu o deosebită resr>9°~ sabilitate şi
prudenţă, deoarece orice soluţie adoptată
măsură aplicată ambliopului se răsfrînge direct şi asupra
resturilor sale de vedere, asupra întregii sale lităţi. Cercetînd
legile, principiile şi mecanismele compensăr" în orbire,
constatăm avantajul de a opera experimental cu ca* tegorii
omogene de cazuri, fie de orbi congenitali, fie cu orb"
surveniţi, fapt care ne permite stabilirea, cu o oarecare
precizie, a unor mecanisme ale compensării deficienţei de
vedere
Cu totul alta este situaţia în ambliopie unde, în afara unor
categorii de ambliopii stabilite relativ convenţional (amblio-
pii uşoare, ambliopii medii şi ambliopii grave), asistăm în
multe cazuri la un proces continuu de transformări clinice,
de stabilizări şi adînciri ale deficienţei, cu treceri treptate de
la formele uşoare la formele mai grave şi de la formele grave
spre pierderea definitivă a vederii. Faptul acesta ne-a condus
la concluzia că iiecare ambliop este un caz în sine, şi că pe
Ungă legităţile general valabile în fenomenul compensaţiei,
în ambliopie 'trebuie să acţioneze şi unele particularizări şi
individualizări ale acestor legităţi, determinate nu numai de
totalitatea factorilor interni şi externi în interacţiune, dar
mai ales de procesul continuu de modificări a ceea ce am
putea numi „devenirea clinică" a deficienţei, a scăderii A.V,
Dacă legile şi principiile care guvernează fenomenul com-
pensaţiei pot rămîne, în general, aceleaşi în toate deficien-
ţele de vedere, mecanismele prin care se elaborează compen-
sarea la ambilopi pot avea aspecte diferite de la o categorie
la alta de ambliopi şi chiar de la un caz la altul.
Nu putem explica apariţia, evoluţia şi prognosticul orică-
rei ambliopii fără a analiza acţiunea determinismului, a unităţii
persoanei, a integrării îşi ierarhizării funcţionale a anali-
zatorilor normali, oare pot compensa scăderea vederii în
anumite etape ale evoluţiei sale. Sarcina fundamentală, cu
valoare de principiu, în ambliopie constă în conservarea res-
turilor de vedere şi educarea lor funcţională. Rezolvarea
acestor sarcini nu poate fi concepută în afara unui activism
psihic şi pedagogic raţional al vederii ambliopului. Aceasta
acţiune, de o deosebită importanţă pentru adaptarea com-
pensatorie, decurge din însăşi principiul activismului ca
222
a organismului în
ansamblu; este în acelaşi
timp a vieţii şi a
echilibrului vital.
° C D -ncjpiul analizei şi sintezei, cu modalităţile specifice
/Vii deficiente, precum şi factura psihologică a
acestor ••taţi specifice analizatorilor
complimentări vederii în «sul compensării, îndeosebi tactul şi
motricitatea, explică riicularităţile percepţiei şi ale celorlalte
procese psihice 'nlicate în procesul cunoaşterii în
ambliopie. Totodată, ana-î^a si sinteza practică, adaptate la
ritmul încetinit al percepţiei şi la modalităţile compensatorii
prin analizatorii complementari vederii, impun metodica
pedagogică de lucru în procesul de învăţămînt şi în producţie.
Dacă aceste principii (ca şi altele care pot fi implicate) nu
sînt respectate cu stricteţe, în educarea şi în tratarea
ambliopilor în procesul pedagogic se vor produce întîrzieri
sau erori grave, oare de cele mai multe ori duc la agravarea
deficienţei, la decompensare. Fundamental însă rămîne
principiul tratării individuale, al individualizării metodelor
şi procedeelor pedagogice în raport cu structura psihologică a
fiecărui copil. La copilul ambliop tratarea individuală nu este
determinată numai de raţiuni psihologice şi pedagogice, ca la
copilul normal, ci de indicaţiile şi de contraindicaţiile
medicale-oftalmologice.
O asemenea semnificaţie a tratării individuale complică
şi mai mult pătrunderea şi elucidarea mecanismelor com-
pensatorii în diversitatea gradelor şi formelor deficienţei în
ambliopie.
Observarea atentă a reacţiilor ambliopilor mai gravi arată
însă că, pe lingă utilizarea resturilor de vedere, datorită fac-
turii vederii acţionează un sistem de aferentaţii suplimentare,
de natură tactilă şi motorie, care tind să întregească percep-
ţiile vizuale scăzute şi prin aceasta să sporească volumul de
informaţii primite de la obiecte şi fenomene din poziţii con-
venabile (manipulări tactile multiple, apropieri şi depărtări
convenabile de obiecte, observarea din diferite unghiuri şi
Poziţii etc.). Este neîndoielnic că prin aceste acţiuni se sti-
mulează diferitele tipuri de ieed-back (informaţional, postural,
voluntar), care tind să autoregleze acţiunea de investigare şi
explorare vizuală.
. Se pune problema dacă aceste mecanisme rămîn aceleaşi
3i in cazul ^unui glaucom infantil, al unei opacităţi corneene
-au al unei dezlipiri de retină. Deşi toate aceste forme au
223
 drept consecinţă comună scăderea simţitoare a A.V fi e
formă are modalităţi diferite de a reacţiona, cu atît mai m ^
cu cît în unele cazuri agravarea poate fi precipitată şi de aîr
factori determinanţi. Trebuie admis că în elaborarea fenome
nului compensator, îndeosebi în cazurile mai grave, un r î
important îl are potenţialul general al organismului', căpiţa
Iul biologic şi psihic de care acesta dispune, adică' echipa.
mental (ansamblul posibilităţilor, cum îl numesc G. C. L a i r v
şi E. M. Leger). Prin mobilizarea întregului potenţial al or-
ganismului, în contextul aceloraşi condiţii unii deficienţi
reuşesc să-şi organizeze şi să-şi amelioreze consecinţele unei
ambliopii mai grave, în timp ce alţii înving cu greutate chiar
şi o deficientă mai uşoară.
Un loc deosebit de important în lupta cu deficienta revine
iorţei morale, între forţa morală şi gradul de elaborare a fe-
nomenului compensator se stabileşte un raport direct propor-
ţional, în sensul că, cu cît starea morală este mai bună, cu
atît ambliopul realizează o adaptare mai adecvată, iar pro-
gresele compensatorii devin, la rîndul lor, un suport pentru
creşterea potenţialului moral; procesul de intercondiţionare
este evident. Explicarea mecanismelor intime ale compen-
sării morale sînt încă puţin cercetate şi cunoscute în psiho-
logie, pedagogie şi medicină. Nu dispunem de suficiente date
psihologice sau fiziologice verificate experimental cu privire
la mecanismele compensatorii specifice care au loc în cazul
pierderii treptate a vederii (scăderea A.V. pînă la orbire) şi
nici în cazul unor fluctuaţii ale A.V. între anumite limite
(creşteri sau scăderi), atît în ambliopia uşoară cît şi în cea
medie sau în cea gravă.
Astfel de fluctuaţii pot avea loc în situaţia în care vede-
rea scăzută este compensată, treptat, prin ceilalţi analizatori,
sau cînd procesul se produce fără participarea altor analiza-
tori, deci pe potenţialul vizual existent. Astfel de fenomene
care se desfăşoară la ambliopi pe o diversitate de potenţialuri
psihofiziologice ale organismului creează o mare frecvenţă
probabilistică de stări ale acestui proces complex în Desfăşu-
rare, fapt care ne îngreunează sarcina de a aduce interpre-
tări certe. Sprijinindu-ne pe îndelungate experimente şi obser-
vări ale unor fenomene analoge în domeniul orbirii şi a
ambliopiei, considerăm, chiar şi numai ipotetic, că principiu
dominantei (diferit oarecum, chiar şi în cazul de faţă, ae
224
tura dominantei, în sensul clasic dat de U h t o m s k i),
s u
" a t e totuşi apropia de înţelegerea structurii intime a
arestor fenomene.
Constituită ca structură de tip integrativ, dominanta pre-
-
ntă astfel de trăsături în care inerţia şi mobilitatea se pot
schimba şi înlocui reciproc, după cum condiţiile interne şi
factorii externi determinanţi pot acţiona în modalităţile atît
de diferite în ambliopie.
Printr-o continuă aferentaţie inversă ce semnalizează de
la periferie reacţia vizuală care dă cea mai bună adaptare,
este stimulată, potrivit cerinţei de autoreglare, o trăsătură
sau alta a dominantei, după cum mecanismele de necesitate
în ansamblu o impun.
O asemenea dinamică angajînd şi alte trăsături (excita-
bilitate crescută, sensibilizarea, sumarea excitaţiei de o anu-
mită intensitate şi frecvenţă, integrare şi stabilitate), ne
poate explica sau ne poate apropia cu mai multă siguranţă
de înţelegerea mecanismelor de autoreglare în ambliopie.
Dar fenomenul compensaţiei are destule limite în amblio-
pie. Aşa cum am văzut, în formele grave îndeosebi, cînd pier-
derea resturilor de vedere este inevitabilă, trebuie să depla-
săm fenomenul compensării din ambliopie în orbire. Dar ase-
menea limite pot acţiona chiar şi în sfera unor forme mai
uşoare. Aceste limite pot fi determinate de modificarea con-
diţiilor interne, prin complicarea unor forme evolutive, de
modificarea cauzelor externe (metode şi procedee educative
greşite), de suprasolicitările prelungite ale vederii scăzute
etc. Prezentarea unor aspecte verificate experimental sau sub
forma unor ipoteze arată că acţiunea fenomenului compen-
sator, ca şi a unor mijloace compensatorii, au o valoare deo-
sebită în menţinerea sau redresarea resturilor de vedere la
ambliopi, şi că de modul corect de elaborare a acestui feno-
men şi de utilizarea mijloacelor corespunzătoare pot depinde
ritmul şi durata scăderii A.V., precum şi posibilităţile de con-
servare şi folosire raţională a resturilor de vedere pe durate
mai lungi.
Limitele acţiunii acestui fenomen, precum şi unele cauze
obiective determinante, implicate aici, atrag atenţia medicilor
5i pedagogilor asupra cercetării cu responsabilitate a acţiu-
nii factorilor interni şi externi în interacţiune, pentru preve-
nirea decompensăm şi conservarea resturilor de vedere, de-
15 — Defectologie 225
 Ce alte acţiuni trebuie incluse în educarea sistematică a
ambliopilor?
In cadrul motricitatii generale a organismului există o
motricitate specială, care este mai direct coordonată de ve-
dere (mimica, pantomimica, mişcarea membrelor superioare
cu funcţii de apucare, strîngere, împingere etc.) şi care la
ambliopi, datorită acuităţii vizuale scăzute, este sensibil di-
minuată. Asemenea dificultăţi în coordonarea motorie se re-
simt mai ales în activităţile fine (în scriere, la desen, precum
şi în unele activităţi profesionale, ca: tapiţerie, croitorie etc.).
De aceea la ambliopi se preconizează organizarea unor exer-
ciţii de educaţie fizică specială, ca: exerciţii de ritmică, jocuri
lente de mişcare, desfăşurate în anturajul copiilor cu ve-
dere etc.
Ţinînd seama că o serie de consecinţe ale vederii slabe
se manifestă foarte de timpuriu, puţind influenţa, în cazurile
mai grave sau în cazurile cu deficienţe asociate, însuşi ritmul
dezvoltării intelectuale, este necesar ca procesul educativ al
ambliopilor să înceapă foarte de timpuriu. Iată raţiunea înfi-
inţării creşelor şi grădiniţelor pentru copiii cu deficienţe de
vedere şi cuprinderea tuturor acestor deficienţi în astfel de
unităţi şcolare.
Trebuie reţinută constatarea făcută de R. L e p e z şi colab.
(„Readaptation", nr. 148, 1968) că nu există totuşi o corelaţie
între A.V. scăzută şi cîtul intelectual. Astfel, o jumătate
din numărul copiilor ambliopi cuprinşi într-un experiment,
la care A.V. era 1/10, nu aveau cîtul intelectul inferior acelor
copii care aveau A.V. de 2/10, 3/10 şi 4/10. Dacă această
constatare rezultată din aplicarea unor teste speciale pentru
ambliopi este valabilă, atunci se impune cercetarea atentă a
elementelor de psihodiagnostic pentru a descoperi şi alte
cauze care pe lîngă A.V. scăzută, ar putea fi răspunzătoare
de rămînerea în urmă din punct de vedere intelectual a
ambliopilor.
Rezultă că pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor am-
bliopi este necesară aplicarea activismului în procesul de
învăţămînt, condiţie cu o semnificaţie mult mai largă decîţ
în şcoala generală. Prin urmare se pune problema solicităm
psihologice a elevului pe de o parte, iar pe de altă parte,
includerea raţională a resturilor de vedere în procesul intui-
ţiei, în procesul scrierii şi citirii, precum şi în alte activităţi
228
Pentru ca procesul intuiţiei să faciliteze desprinde- Ş °a
Esenţialului din relaţia dintre senzorial şi logic (şi tr-o
antrenare judicioasă a resturilor de vedere) este pri sar ca
tablourile, schemele etc. să îndeplinească anumite ne_:nte
pedagogice. Dintre acestea cităm: dimensiunea convenabilă a
tablourilor pentru a putea fi cuprinse cu mai multă
uşurinţă în cîmpul vizual redus al ambliopilor, înlăturarea
unor detalii la materialele didactice destinate acestor
deficienţi, renunţarea la prezentarea abundentă a datelor
care impun o activitate analitică vizuală excesivă etc.
Trebuie să se reţină ideea că ambliopul percepe vizual cu
mai multă uşurinţă tablourile, scenele şi acţiunile In mişcare;
această particularitate ar putea fi mai mult folosită în ma-
nualele şi materialele didactice destinate ambliopilor, sub
formă de imagini gestuale, acţionale etc. Uşurarea desprin-
derii obiectului percepţiei de fondul percepţiei în actul per-
cepţiei vizuale la ambliop, se poate realiza prin trecerea în
prim plan a acelor elemente, acţiuni, scene etc., care exprimă
ideea principală. Este cunoscut rolul pe care îl are contrastul
de culori, de forme etc. pentru realizarea diferenţelor. Tre-
buie însă precizat că folosirea culorilor violente la ambliopi
este contraindicată.
Efortul vizual este provocat şi de o activitate excesivă la
scris, cu impunerea unei ortografii recepţionate vizual.
Pentru a se evita supraadăugarea unui astfel de efort, este
necesar ca în şcoala de ambliopi să se restrîngă practica
copierii, această activitate înlocuindu-se cu dictări scurte,
în care semnele ortografice se însuşesc pe cale auditiv-verbal-
motorie. Sarcina conservării resturilor de vedere impune
folosirea, în predarea lecţiilor, a unor metode şi procedee
adecvate, printre care metoda prelucrării orale a materiale-
lor. Dar o înţelegere unilaterală a menajării resturilor de
vedere poate duce la folosirea excesivă a metodei prelucrării
orale a materialului de predat, scoţînd din circuitul activi-
tăţilor^ didactice participarea judicioasă a vederii. Consecinţa
aces e
.* j m°dalităţi de lucru constă în sporirea tendinţei me-
morizării ^ textelor (la unele discipline ca o supapă de evitare
a analizei şi a diferenţierilor vizuale). Cunoaşterea de către
profesor a legilor care dirijează procesul pedagogic în acti-
vitatea cu ambliopii, cunoaşterea particularităţilor elaborării
nomenului com Pensator în raport cu gradul ambliopiei şi
229
 oi tendinţele pe care le prezintă A. V. îl vor ajuta să apli
în mod creator individualizarea metodelor şi procedeel °
didactice şi educative.. Intemeindu-se pe cunoaşterea tuturo
elementelor din Uşa psihologică-pedagogică-medicală a fi e
cărui elev, pe ceea ce este contraindicat în tratarea acestora
profesorii vor putea folosi metode şi procedee diferenţiate
de la caz la caz, în raport cu condiţionarea tuturor facto-
rilor implicaţi în evoluţia ambliopiei.
După ora a treia din programul zilnic este mai indicat
pentru un ambliop grav să i se ceară să povestească sau să
descrie verbal o compoziţie decît să o reproducă în scris.
Un ambliop cu o deficientă uşoară însă, va putea efectua o
asemenea temă şi în scris. Asemenea diferenţieri trebuie
făcute cu multă grijă şi în ce priveşte volumul de lucrări
scrise ce se dau acasă. Pe de altă parte, observaţiile făcute
asupra elevilor din clasele I şi Il-a elementară la obiectul
citirii, în condiţii în care deprinderile de citire nu erau
consolidate la unii dintre ei, au scos în evidenţă că dacă nu
se foloseşte un control periodic de analiză şi sinteză grafică
(vizuală) a literelor, a silabelor şi a cuvintelor, apar o serie
de fenomene negative, ca tendinţa unor memorări mecanice
a textului, reproduceri formale şi neînţelese, omisiuni de
litere şi silabe, denaturarea cuvintelor şi a semnificaţiei
lor etc.
Experimentele efectuate şi rezultatele obţinute de noi în
corectarea acestor deficienţe arată importanţa controlului
vizual-auditiv şi al recuperării analitico-sintetice a acelor
elemente grafice şi fonetice care sînt însuşite defectuos.
Exerciţiile de coordonare motorie la scris şi de corecţie verbal-
motorie trebuie organizate atît de către profesor la lecţie, cît
şi de către educator, în activităţile de pregătire a lecţiilor la
meditaţie.
Astfel de exerciţii realizate prin intermediul procedeului
recunoaşterii discontinue, analitico-sintetice, pe carte sau pe
caiet, vor trebui îmbinate cu procedee de stimulare şi de
cunoaştere individualizată a elementelor grafice mai greu
recunoscute de elevi (izolarea unor litere pentru a fi mai
bine percepute, folosirea unor caractere mai mari, punerea
în contrast a unor elemente grafice etc.) Este greu să parti-
cularizăm aici toate metodele şi procedeele didactice care
pot fi folosite în învăţămîntul ambliopilor. Importantă este,
230
cum am arătat, stăpînirea de către profesor a unei con- aŞ Dtii
clare despre natura şi consecinţele deficienţei de ve-Here
despre principiile şi particularităţile fenomenului com-ensării,
despre necesitatea conservării resturilor de vedere. Numai
astfel se vor putea evita greşelile în procesul de instruire şi
educare a acestor deficienţi.
Condiţiile materialului didactic şi de igiena muncii în
activitatea ambliopilor
Construcţiile şcolare speciale, mijloacele de instruire,
măsurile de igienă oculară etc. au o deosebită contribuţie
în procesul de adaptare a ambliopilor la cerinţele procesului
de învăţămînt şi de muncă profesională. Aceste mijloace şi
acţiuni fac parte integrantă din sistemul de organizare a
învăţămîntului ambliopilor. In proiectarea construcţiilor şco-
lare speciale pentru ambliopi trebuie să se ţină seama ca
acestea să asigure o foarte bună iluminare naturală şi arti-
ficială, fapt pentru care şcolile trebuie amplasate în terenuri
libere; să nu depăşească 2—3 etaje, să fie orientate spre
răsărit-miazăzi. Pentru a spori luminozitatea interioarelor
trebuie ca suprafaţa de sticlă să fie mai mare, iar activităţile
în care elevii sînt mai mult timp solicitaţi (lecţii la labora-
toare) să se desfăşoare la etajele superioare, unde cantitatea
de lumină este mai mare. In proiectarea noilor şcoli pentru
ambliopi, arhitecţii pot adopta o serie de soluţii şi modalităţi
în scopul intensificării condiţiilor de lumină. Trecerea de la
un etaj la altul se poate face prin realizarea unor planuri
înclinate, astfel evitîndu-se accidentele îndeosebi la am-
bliopii mai gravi.
Iluminatul sălilor constituie una din problemele esenţiale,
dar şi foarte dificile, deoarece în timp ce unii elevi au ne-
voie de o luminozitate puternică (cei cu opacitatea cor-
neeană), alţii dimpotrivă, au nevoie de o lumină moderată
(lumina ^puternică fiind traumatizantă pentru cei cu dezlipire
e r ină
^ .)- Pentru rezolvarea acestor neajunsuri s-au preconizat
diferite soluţii. Noi am propus instalarea unei veioze la
Pupitru, cu ajutorul căreia elevii şi-ar putea regla iluminarea
u
upa necesitate şi după gradul deficienţei.
231
 Manualele şcolare pentru ambliopi constituie şi acum
problemă, dar ele sînt în curs de perfecţionare atît la n o j
cît şi în alte ţări.
Complexitatea acestei probleme stă în următoarele aspecte'
Manualele pentru ambliopi, prin conţinutul lor, extinde-
rea textelor, natura tablourilor intuitive, forma de redare etc
trebuie integral adaptate fenomenului de ambliopie.
Diversitatea formelor de acuitate vizuală face imposibilă
adoptarea unor dimensiuni ale literei care să rămînă aceleaşi
de la clasa I la clasa a IX-a. Diferenţierea dimensiunii lite-
relor depinde însă şi de gradul de elaborare a deprinderilor
de utilizare a resturilor de vedere, precum şi de alţi factori
subiectivi şi obiectivi analizaţi mai sus.
In astfel de condiţii se impun cercetări aprofundate în
legătură cu elaborarea manualelor. Noi întrezărim necesita-
tea unor diferenţieri largi ale modalităţilor de prezentare şi
adaptare a tuturor manualelor, ceea ce ar presupune o muncă
intensă şi foarte costisitoare. O medie a unor astfel de con-
diţii de elaborare, accesibilă pentru diferitele A. V., cu liber-
tate de adaptare din partea profesorului pentru cazurile mai
dificile, constituie o altă cale, care se pare că are perspec-
tive mai largi, cel puţin în etapa actuală.
De altfel trebuie să se tină seama că aceşti elevi vor
lucra şi trăi în societatea oamenilor cu vedere normală, unde
condiţiile vizuale tind să se uniformizeze.
Un rol deosebit de important în procesul de corecţie a
deficientei de vedere şi în activităţile practice îl au oche-
larii, lupele (telelupele) şi protezele de contact aplicate
direct pe ochi.
Ochelarii se prescriu de medicul oftalmolog, care urmă-
reşte sistematic efectele folosirii lor asupra evoluţiei A. V.
şi tot medicul recomandă schimbarea dioptriilor în raport cu
această evoluţie. Ambliopii au tendinţa de a refuza folosirea
ochelarilor, fapt care poate atrage consecinţe nedorite, în
sensul agravării deficientei.
In procesul de producţie, îndeosebi, se impune ca amblio-
pul să poarte, ca măsură de profilaxie oculară, ochelari de
protecţie. Aceştia sînt de două feluri: a) ochelari de protecţie
pentru munca în uzine şi fabrici (la strung, la polizor, în su-
dură etc.) şi b) ochelari fumurii pentru protejarea ochilor de
o luminozitate excesivă. Măsurile de protecţie a muncii
234
folosirea obligatorie a acestor ochelari. O parte din entele
oculare, chiar şi la indivizii cu vedere normală, *nt
consecinţa ale eludării normelor elementare de pro-t ctie
oculară. Concomitent li se vor da indicaţii elevilor asuora
modului de folosire a ochelarilor şi a lupelor pentru realizarea
distantei focale optime (30 cm); apropierea obiectelor sub
această distantă dă o imagine confuză, neclară, denaturată.
Lupele, prin capacitatea lor de a mări convenabil, au o
contribuţie deosebită în îmbunătăţirea percepţiei vizuale la
ambliopi. Sînt lupe rotunde şi lupe dreptunghiulare, şi unele
şi altele de mărimi diferite. Lupele rotunde au avantajul că
se mînuiesc cu mai multă uşurinţă de către elevi, dar au
dezavantajul că în partea lor circulară lasă o^zonă confuză,
care denaturează şi face să se piardă din economia spaţiului
de perceput. Lupele dreptunghiulare, unele fiind concepute
pentru a acoperi o pagină întreagă, au avantajul clarităţii
integrale a paginii, dar sînt mai dificil de mînuit.
Problemele igienei oculare de profilaxie şi tratament con-
stituie domenii foarte largi şi care formează obiectul altor
specialităţi; prin implicaţiile lor nu pot rămîne în afara pre-
ocupărilor pedagogului şi psihologului. Indiferente nu pot
rămîne nici problemele sociale şi de genetică umană care
privesc frecventa cazurilor, a cauzelor şi a consecinţelor asu-
pra vederii, problemele de eugenie a speciei umane şi de pro-
filaxie oftalmologică, problema 'consangvinităţii părinţilor, a
gradului de cultură în acceptarea şi aplicarea măsurilor de
profilaxie şi tratament etc.
;fU
ii»

CAPITOLUL
A s p e c te p s ih o lo g ic e ş i p e d a g o g ic eiurul ei; numai din cînd în cînd scoate nişte sunete re
9 a le e d u c ă r ii o rb u lu i— s u r d o m u t
semănau cu un geamăt uşor, de durere. Dacă cineva se nrooia
de ea, fetiţa începea să bată din picioare, să urle şi ? qîrie a
Cauzele şi consecinţele psiho-fizioiogice ale or-
birii şi surdomutităţii. Structura acţiunilor de
cunoaştere şi marafestarea lor în conduita de-
ficientului. Rolul analizatorilor normali în acţiu-
nile practice de viaţă ale deficientului şi func-
ţia lor compensatorie.
Conţinutul procesului de educare şi etapele
sale metodice la orbul-surdomut; aparatura de
comunicare.
Intre deficienţele asociate orbirii surdomutitatea este una
dintre cele mai grave, întrucît ea afectează deodată trei ana-
lizatori fundamentali pentru existenţa omului: văzul, auzul şi
vorbirea (analizatorul verbal-motor). Rămînînd intacţi doar
analizatorii tactil-motor, olfactiv şi gustativ, deficientul poate
fi totuşi umanizat şi educat. Dacă aceşti deficienţi gravi nu
sînt integraţi în procesul educării, existenţa lor se desfăşoară
asemenea aceleia a unui animal. Intre cazurile de acest fel
citate în literatura de specialitate este şi al unei fetiţe care
pierduse auzul, văzul, gustul şi mirosul la vîrsta de 3 ani.
Pînă la 14 ani ea fusese ţinută acasă; de la vîrsta de 15 ani
a fost şcolarizată la un institut de surdomuţi. Fetiţa „semăna
prea puţin cu un om"; ea putea să stea zile întregi într-un
236
tară să manifeste nici un interes pentru cele ce se petre-în
C6
C
z
„ca un animal sălbatec". După ce s-a trecut la in- S truirea ei,
s-a constatat că dezvoltarea ei progresa mai s id deeît
aceea a unui copil surdomut din categoria mijlo-ie (citat
după A. I. Meşcereakov din disertaţia de doctorat a iui
larmolenko) 1 . Pierderea celor trei analizatori nu se produce
dintr-odată, chiar în cazul unor îmbolnăviri care afectează
grav, fie receptorii, fie zona corticală. După pierderea vederii
şi a auzului începe să se piardă treptat, şi într-un timp rapid,
şi vorbirea. Fenomenul acesta este întrucîtva condiţionat de
gradul de consolidare a vorbirii; dacă pierderea funcţiei
analizatorilor a avut loc pînă la vîrsta de 5 _ 6 ani sau
după această vîrsta, dat fiind că la această vîrsta vorbirea
este în genere elaborată. Pierderea excitantului condiţionat,
adică pierderea posibilităţii pierderii sunetelor, a fonemelor,
prin lezarea auzului fonematic, duce şi Ia pierderea vorbirii.
Deficientul nu percepe sunetele şi nu-şi poate controla
pronunţia.
între cauzele care produc orbirea-surdomutitatea sînt bo-
lile iniecto-contagioase, intoxicaţiile grave, îndeosebi cele
medicamentoase, şi traumatismele. Ponderea în aceste cazuri
grave o deţin în general neuroinfecţiile, datorită faptului că
virusurile rămîn rezistente la tratamentul cu antibiotice, pre-
cum şi la alte medicaţii. între bolile infecto-contagioase, febra
tifoidă şi scarlatina sînt cele mai frecvent întîlnite în cazul
acestei grave deficienţe.
între intoxicaţiile medicamentoase întîlnim cele cu strep-
tomicină, neomicină şi kanamicină. în prezent, consecinţele
acestor medicamente au scăzut simţitor, datorită dozării lor
precise.
Traumatismele grave, mai ales în primii 2 — 3 ani de la
naştere, pot produce lezarea profundă a funcţiei celor doi
analizatori cu consecinţe inevitabile şi asupra vorbirii.
1
Meşe er eako v, A. I., Unele probleme ale imaginii în legătură
A P?rticularitălile dezvoltării psihicului la copilul orb-surdomut. In;
«Analele româno-sovietice", seria pedagogie-psihologie, nr. 2/1961.
237
 Modalităţile de instruire a acestor deficienţi gravi sînt
strîns legate de perioada pierderii funcţiilor vizual-auditiv
verbal. De momentul apariţiei deficienţei depind şi influen-
ţele asupra compensării. I. A. S o c o l e a n s k i, — care
pus bazele metodice ale educării acestor deficienţi în U.R.s s
(printre cazurile educate de el se află şi O. I. Scorohodo-
v a din Harkov) —, consideră că — deşi ar părea para-
doxal — cu cît se pierd mai de timpuriu funcţiile celor trei
analizatori, cu atît se poate realiza mai uşor procesul de
educare. Ceea ce pare la fel de inexplicabil în constatările
sale este şi faptul că educaţia şi instrucţia orbilor-surdomuţi
evoluează cu mult mai uşor decît a surdomuţilor. Prin urmare
pierderea vederii nu agravează condiţiile care influenţează
în aceste cazuri munca instructivă, ci dimpotrivă. Sokoleanski
nu a dat însă răspunsuri explicative complete asupra acestor
fenomene obiective constatate la subiecţii de care s-a ocupat.
Cu privire la faptul că pierderea mai timpurie a princi-
palilor analizatori ar constitui un avantaj pentru deficient,
s-ar putea presupune, că instalarea mai tîrzie a deficienţei
are loc pe fondul unor stereotipi dinamici deja consolidaţi,
în modalităţi vizual-auditiv-verbale. Aceasta face ca noii
stereotipi dinamici elaboraţi pe baza funcţiei tactile-motorii
şi vibratorii a principalilor analizatori normali, să se desfă-
şoare pe fondul vechilor stereotipi, în interferenţă şi, am
spune convenţional, ,,în rivalitate" cu 'aceşti stereotipi dina-
mici. O altă explicaţie ar putea ţine şi de metodele de
educare: complexitatea unor metode şi procedee care trebuie
să se transfere numai în modalităţi tactil-motorii după ce a
survenit deficienţa, nu realizează totdeauna un proces de
comutare nervoasă rapidă, de la vechile modalităţi reflectorii
la noile modalităţi; de aici tatonări şi întîrzieri în procesul
de recuperare. Şi mai dificil de explicat ne apare faptul rela-
tat de I. A. Sokoleanski că în procesul instructiv-educatiy al
orbului surdomut se obţin rezultate superioare şi într-un timp
mai scurt decît în instruirea şi educarea surdomutului 1 .
Dacă această constatare ar putea fi generalizată şi la alte
cazuri (în afara cazurilor de care s-a ocupat Sokoleanski ,
atunci ipotezele ce s-ar emite ar trebui să vizeze, probabil,
1
S coroho do v a, O. L, op. cit., (vezi Introducere de A. I- S°~
k o l e a n s k i).
238
'oritatea modalităţilor tactil-motorii şi a rolului mobili-al
energiei psihologice şi fiziologice integrale a orga-• ° ului
în scopuri compensatorii, cu atît mai mult cu cît condiţiile
organismului sînt mai dificile.
Structura acţiunilor de cunoaştere şi manifestarea lor în
conduita deficientului
însăşi natura deficienţei face ca relaţiile de cunoaştere
ale orbului surdomut să fie foarte mult îngustate, nu numai
datorită lipsei celor trei analizatori de bază în procesul co-
municării cu lumea exterioară, dar mai ales datorită incapaci-
tăţii de a se putea folosi (înainte de educare) de unele posi-
bilităţi adaptative pe care le poate realiza analizatorul tactil
şi mişcarea.
Există totuşi o oale practică pe care se sprijină iniţial
întregul proces de umanizare şi educaţie, şi anume aceea a
satisfacerii trebuinţele? biologice-vegetative.
Treptat, obiectele cu care deficientul îşi asigură hrana
încep să devină nişte excitanţi condiţionaţi, care capătă
semnificaţia unei întăriri necondiţionate. Celelalte obiecte,
care nu prezintă astfel de semnificaţii, rărnîn în afara intere-
selor şi a orientării lui; ele nu există pentru deficientul
respectiv.
Reflexul şi orientarea ce caracterizează, în esenţă, ten-
dinţa de cunoaştere nu numai la om, ci şi la animal, capătă
la aceşti deficienţi forme diferite de cele ale omului normal;
ele capătă forme specifice.
Elementul de noutate, element care provoacă reflexul de
orientare, nu există pentru orbii-surdomuţi decît în măsura în
careul este întărit prin excitanţii cunoscuţi şi care i-au de-
terminat satisfacerea acelor trebuinţe biologice-elementare.
Deci atragerea spre „ceva" nu are la bază noutatea, ci faptul
acel ceva se aseamănă cu excitantul care i-a creat satis-
-erea^anumitor trebuinţe. Dacă la omul normal reflexul de
noutate poate precede
tlexul condiţionat, la orbul-surdomut asistăm la un raport
cnimbat; reflexul de orientare nu apare decît pe baza
întă-" u ^condiţionate a semnalului. (Reacţia la obiectele
cu semnificaţii biologice, ca tacîm, farfurie, hrană etc.).
239
 • Aşadar, reflexul de orientare este provocat nu de noutatea
excitantului, ci de asemănarea lui cu excitanţii care au fost
întăriţi anterior.
După elaborarea reflexului condiţionat la noii stimuli se
poate elabora şi reflexul de orientare ca atitudine, ca ten-
dinţă spre ceva, ca bază a intereselor de cunoaştere ce
urmează a fi deşteptate şi educate la aceşti deficienţi. Intr-o
fază mai avansată, cînd deficientul şi-a stabilit suficiente
relaţii nemijlocite cu obiectele concrete şi şi-a elaborat uneîe
imagini despre aceste obiecte, reflexul de orientare în forma
de orientare-investigare capătă forme evoluate, superioare,
deplasîndu-se de la trebuinţele materiale-biologice, la tre-
buinţe evoluate, de cunoaştere a lumii înconjurătoare. In
astfel de condiţii, elaborarea percepţiei şi constituirea repre-
zentării imaginii obiectelor nu se poate realiza decît pe baza
activităţilor practice, care au semnificaţie nemijlocită pentru
organism (semnificaţii biologice). Treptat şi numai sub in-
fluenta unui proces educativ sistematic şi îndelungat, cercul
percepţiilor şi al reprezentărilor se lărgeşte de la obiectele
de strictă satisfacere a trebuinţelor, la obiecte şi acţiuni cu
semnificaţii mai puţin nemijlocite, ca: obiecte casnice, jucării,
îmbrăcăminte, mobilă, mers, orientare în spaţiu etc.
Elaborarea la orbul surdomut a „imaginii", a reprezentării
obiectului perceput, pune probleme foarte complexe din punct
de vedere psihologic.
Se pune întrebarea dacă prin îngustarea aferentatiei la un
singur analizator principal, cel tactil-motor, natura informa-
ţiilor recepţionate şi prelucrate poate asigura constituirea
unei imagini care să corespundă obiectului perceput.
Cercetători, ca A. I. Meşcereakov, vorbesc despre independenta
imaginii fată de caracterul recepţiei cognitive 1. Cercetările
făcute de noi asupra fenomenului compensator au arătat că
există o serie de legităţi care stau la baza elaborării unor
dominante ce asigură integrarea datelor obţinute prin
activităţile diverşilor analizatori în interacţiune, într-o
modalitate conducătoare în actul de recepţie şi de prelucrare
adecvată a informaţiilor. La omul cu vedere, aşa după curn
am văzut, se constituie o dominantă vizuală care integrează
şi „vizualizează" parcă datele informaţionale din toţi ceilalţi
1
M e ş c e r e a k o v, A. L, op. cit., p. 99.
240
analizatori. La orbul surdomut rămîne un singur canal prin-
cipal de recepţie şi de structurare a imaginii, şi anume ana-
lizatorul tactil şi mişcarea. Dar şi în acest caz modalitatea
tactil-motorie subsumează şi integrează datele din ceilalţi
analizatori valizi; vibrator olfactiv şi gustativ.
Astfel se structurează o dominantă „specifică", în care
componentele ei se ierarhizează, căpătînd nota tactil-motorie.
Imaginea care se elaborează pe baza unui astfel de conţinut,
deşi capătă o oarecare independentă fată de caracterul re-
cepţiei, nu se înstrăinează de esenţa obiectului, ci corespunde
acestuia, întrucît singura condiţie a cunoaşterii la aceşti de-
ficienţi este însăşi confruntarea intuitivă cu obiectul într-o
primă etapă. Aici este interesant faptul că tactul şi mişcarea
dispun de asemenea calităţi compensatorii, structurate în
preistoria evoluţiei omului, încît reprezentarea elaborată
numai pe aceste modalităţi se apropie, în anumite limite, de
capacitatea adaptativă a văzului. Se poate afirma, ipotetic,
că aceste calităţi şi potente ale tactului şi mişcării la omul
cu vedere constituie rezerve energetice reflectorii psihofizio-
logice, din care numai o parte sînt utilizate în interacţiunea
cu văzul în relaţiile de viaţă; celelalte constituie, ca să ne
exprimăm astfel, un fond de rezervă energetic compensator
pentru condiţiile critice în care s-ar găsi eventual organismul,
în formularea unei asemenea ipoteze ne sprijinim şi pe cer-
cetările lui A. V. larmolenko, care în experimentele făcute
cu orbi-surdomuţi constata că pragurile senzoriale cele mai
joase se înregistrează la acei deficienţi care şi-au pierdut
funcţiile din cea mai timpurie vîrsta1.
Astfel, la unul din subiecţii care pierduse şi mirosul pe
Ungă văz, auz şi grai, rămînîndu-i intacţi numai analizatorul
tactil şi mişcarea, pragul sensibilităţii tactile era mai coborît
decît la subiecţii care aveau analizatorul olfactiv nealterat.
Rezultate asemănătoare s-au înregistrat prin metoda
estezipmetrică cu un orb-surdomut care pierduse aceleaşi
funcţii la vîrsta de 8 ani, mai păstrînd însă unele resturi de
auz. La acest subiect pragul senzorial tactil nu cobora în
măsura altor trei cazuri, care pierduseră funcţiile auzului,
le 1tAnaniev « G- B-- Vekker, L. M., L o m o v, B. F., I a r m o- o e n c n' ^~
"^-' Pipăitul ca proces de cunoaştere şi muncă, A.P.N. 0-o.a.K.,
Moskova, 1959.
16 — Defectologie 241
 văzului şi graiului, foarte timpuriu. Constatările acestea ex-
perimentale pot oferi încă o explicaţie despre ceea ce arăta
I. A. Socoleanski în privinţa succeselor obţinute cu orbul
surdomut, mult superioare fată de cele obţinute cu subiecţii
care sufereau numai de surdomutitate.
In condiţii atît de critice pentru organism, cînd trei anali-
zatori principali sînt distruşi funcţional, nu numai primul
sistem de semnalizare capătă o structurare deosebită, dar
şi al doilea sistem de semnalizare se structurează într-o
formă originală, nouă, neîntîlnită în filogeneza omului normal.
Se elaborează mecanisme 'funcţionale noi, care unesc pipăi-
tul cu vorbirea. Mina devine organ de recepţie şi totodată
organ de transmisie. Comunicarea verbală, cu ajutorul dacti-
lologiei (pipăit şi mişcare simbolică), şi gindirea verbală prin
imagini ale vorbirii pipăibile, introduc pe orbul surdomut în
iormele lingvistice general-umane de gîndire şi comunicare 1 .
Cunoaşterea la nivelul celui de-al doilea sistem de sem-
nalizare prezintă dificultăţi, deoarece toate procesele de gîn-
dire au o bază mai puţin diferenţiată în analizatorii din pri-
mul sistem de semnalizare. Cu toate acestea, dacă scoarţa
cerebrală şi centrii subcorticali nu sînt lezaţi, mişcarea şi
tactul se dovedesc a fi suficiente surse de aferentaţie, capa-
bile să asigure pe căi noi şi originale modalităţi de adaptare
compensatorie; dăm iarăşi ca exemplu cele două oarbe surdo-
mute: O. I. Scorohodova şi Hellen Keller, care şi-au însuşit
o cultură remarcabilă. Modalităţile de adaptare psihologică
vor putea fi mai uşor înţelese dacă vom surprinde aceste
fenomene în înseşi relatările făcute de O. I. Skorohodova în
lucrarea sa Cum percep lumea exterioară.
Constatările lui I. A. Socoleanski asupra actului de
percepere la orbii surdomuţi, a unor obiecte şi fenomene,
arată rolul pe care-1 au modificările de temperatură, varia-
ţiile undelor de aer şi ale curenţilor reflectate de golurile şi
suprafeţele compacte ale obiectelor; de asemenea, rolul
stărilor de oboseală asupra clarităţii percepţiei. Localizarea,
direcţia şi limitele obiectului în spaţiu devin cu atît mai pre-
cise cu cît ele sînt stabilite printr-o percepţie bifacială. Feno-
1
p. 33. A n a n l e v, B. G., I a r m o l e n k o, A. Y., şi colaboratori, op. cit.,
242
nu l este pe deplin explicabil, prin participarea în acest
proces a ambelor emisfere cerebrale.
Iată cum descrie Olga Scorohodova aceste fenomene:
Nu simt absolut de loc lumina cu ochii, dar dacă trec iri'tr-
un s,paţiu care nu este ocupat de nici un fel de obiecte plasate mai
sus de capul meu (sau intru pe uşa deschisă), am pe ţaţă
senzaţia de parcă m-aş afla sub acţiunea luminii. Este
interesant faptul că această senzaţie nu este întotdeauna la
fel: în timpul unei dureri de cap sau al unei stări generale
proaste sau al oboselii, ea este atît de slabă, încît nu simt
întotdeauna spaţiul liber. In timpul unei stări fizice şi psi-
hice bune, senzaţia temperaturii înconjurătoare, a mişcării
aerului şi a spaţiului liber se intensifică şi mi se pare din
nou că simt putină lumină, însă nu cu ochii, ci cu toată
faţa" (O l g ia Scorohodova, Cum percep lumea exte-
rioară, p. 25).
Percepţia devine mai slabă şi eronată pentru acele obiecte
şi fenomene care nu sînt în cîmpul atenţiei, în timp ce
obiectele din cîmpul atenţiei se percep cu mult mai clar:
„Trebuie să subliniez că atunci cînd atenţia mi-e con-
centrată asupra unui lucru oarecare, percep mai prost cele
ce se petrec în jurul meu... Dacă sînt impresionată deose-
bit de puternic de vreo carte sau altceva, gîndurile îmi rătă-
cesc departe de realitate" (Olga Scorohodova, Cum
percep lumea exterioară, p. 140—141).
După conduita lor în procesul percepţiei se constată că
unii deficienţi manifestă în pipăirea obiectului o atitudine
activă, în timp ce alţii sînt inerţi, pasivi. Este necesar ca la
subiecţii inerţi să se dezvolte mişcările de pipăit activ,
dezvoltîndu-se totodată conştiinţa existenţei obiectului.
Percepţia unor excitanţi complecşi prin intermediul tutu-
ror analizatorilor normali poate contribui la o cunoaştere
mai completă a realităţii:
,rNoi percepem lumea înconjurătoare, casele, străzile,
oraşul, după poziţia lor în spaţiu. Noi simţim simetria, per-
spectiva, simţim însuşi spaţiul, după poziţia lucrurilor ...
Pesemne că în special reflecţia sonoră — ecoul sălilor, al
Pieţelor, al străzilor, al trotuarelor •— dă orbului senzaţia de
spaţiu. Dar dacă lipseşte nu unul, ci lipsesc două deodată din
cele cinci simţuri: văzul şi auzul?
243
 Şi atunci rămîne o cale de percepere a «marii lumi» .
Rămîne aerul, întotdeauna accesibil percepţiei, mişcarea lui'şi
direcţia acestei mişcări, temperatura, prezenta mirosurilor etc
în afară de ecoul sonor mai există şi un «ecou aerian»'
Acesta poate fi şi un val de aer stîrnit de un tramvai, de o
maşină care a trecut în viteză. O răbufnire de vînt reflectată
de pereţii înalţi ai unei case, sau curenţi de aer abia percep-
tibili, care se «reflectă» de case, care curg prin ferestrele des-
chise, oberlichturi etc....
Din aceste senzaţii care par mărunte, neînsemnate, se for-
mează treptat o reprezentare definitivă, completă, despre lu-
mea în con ju răto are" (Olg a Scorohodava, Cum percep
lumea exterioară, p. 185).
Importanta tactului creşte prin asocierea acestuia cu sen-
zaţiile vibratorii şi cu senzaţiile de mişcare care pot fi per-
cepute de către orbul surdomut prin cele mai diferite zone
senzoriale ale organismului în contactul lor cu lumea exte-
rioară: cu obrazul, cu mîna, cu picioarele etc.:
„Mîinile îmi înlocuiesc parţial văzul şi auzul. Dar picioa-
rele mele nu joacă în acest caz un rol mai mic. Astfel simt
cu uşurinţă cea mai mică înclinaţie a solului, dacă merg pe
stradă sau prin parc. Iată de ce, mergînd pe stradă, recunosc
cînd mă apropii de capătul trotuarului unde trebuie să co-
bor pe caldarîm şi cînd mă apropii de locul unde trebuie
să mă urc pe trotuar" (Olga S c o r o h o d o v a, Cum per-
cep lumea exterioară, p. 27).
Trebuie observat că în elaborarea reprezentării spaţiului
şi a topografiei spaţiale în deplasare, tactul, mişcarea şi vi-
braţiile participă ca dominante, schematizînd detaliile şi mo-
delînd imagini orientative practice. Reprezentarea spaţiului în
întuneric, care pentru omul cu vedere este greu accesibilă,
îndeosebi în locuri necunoscute, pentru orbul surdomul repre-
zintă „elementul său", în care poate deveni călăuză pentru
cei cu vedere. Este aici un proces de adaptare funcţională a
tactului, a mişcării şi a vibraţiilor, diferită oarecum de speci-
ficul vizual (de lumină),
„Odată o petreceam pe E.A. pînă la locuinţa ei, deoarece
în casă era întuneric de tot. Cînd ne apropiarăm de locul
unde începeau treptele ce duceau în jos, E.A. m-a apucat cu
putere de mînă şi a început să meargă cu multă băgare de
seamă. „Nu vă temeţi, treptele nu sînt încă atît de aproape.
244
voi face un semn cînd va trebui să coborîm. Iată treptele"
. a făcut lui E.A. un semn convenţional" (op. cit., p. 31). ?1
Datorită marii capacităţi de recepţie rezonatorie de care
dispune analizatorul vibrator, orbul surdomut poate realiza
Derc epţia unor frecvente şi intensităţi ale sunetului şi ale
zaoniotelor care traduse în semnificaţia lor pot constitui ca-
nale preţioase de investigare a lumii şi totodată un important
material de analiză, de diferenţieri şi de sinteze practice.
Elaborarea sintezei (a semnificaţiei) fiind mai strîns legată
de structurile conceptuale, depinde de o serie de factori care
în general acţionează şi în cazul orbirii şi care au fost ana-
lizaţi de noi; numai că accentul cade în acest caz pe expe-
rienţa anterioară, pe fondul aperceptiv, pe unele elemente de
cultură însuşite de deficient.
Iată ce spune Olga Skorohodova în acest sens:
„La 21 ianuarie am fost la o seară de doliu la I.U.M.E. Şe-
deam în rîndul al doilea de la estradă. Cînd s-a anunţat că
adunarea e deschisă, cineva a început să cînte la pian mar-
şul funebru de Chopin. Ne-am ridicat toţi în picioare. Ţineam
în mînă bereta mea de fetru şi chiar de la primele sunete
ale pianului am simţit că prin bereta mea se transmit sune-
tele şi încă atît ele bine încît chiar L.S. şi N. au simţit cînd
au pus mîinile pe beretă. Toată seara am ţinut bereta în mînă
şi simţeam cînd începeau să cînte la pian. Dacă puneam be-
reta pe genunchi şi-mi luam mîinile de pe ea, simţeam su-
netele mult mai prost" (op. cit., p. 114—115).
Conţinutul procesului de educare la orbul surdomut şi
etapele sale metodice.
Munca de educare şi integrare (chiar şi relativă) în viata
socială a orbului surdomut se realizează prin dezvoltarea vor-
birii şi însuşirea unei profesiuni elementare. Etapele şi căile
pentru realizarea acestor obiective dificile au la bază unele
legităţi ce decurg din însăşi structura procesului de cunoaş-
tere, vorbirea fiind instrumentul de comunicare a unei expe-
rienţe concrete generalizată în noţiuni, judecăţi şi raţiona-
mente, în istoria educării unor astfel de deficienţi gravi sînt
cunoscute cazuri în care nu s-au obţinut rezultatele aştep-
tate datorită şi faptului că în procesul educativ s-a pornit
direct de la educarea vorbirii şi nu de la elaborarea unei
baze senzoriale concrete, nemijlocit legate de obiectele şi
tenomenele din procesul cunoaşterii şi al comunicării.
245
 Iată cîteva exemple în acest sens: Octavie Maurisot
Franţa, (1827—1843), Magnus Olson (1849), Danemarca,'
Mirsch August (1855), Germania, care cu toate îngrijirile
primite şi cu toată educaţia primită au rămas invalizi.
Chiar şi celebra Laura Bridgman n-a reuşit să-şi dezvolte
vorbirea niciodată.
Născută în 1829 la Hanover, New Hampshire, este luată
la şapte ani de dr. Samuel Griddley Howe la Perkins Insti-
tution din Boston. Aici, deşi i se predau disciplinele şcolare
şi activităţile manuale, ea nu a reuşit să-şi dezvolte vorbirea
orală; „vorbirea manuală" rămîne mijlocul principal de co-
municare. Obiectul de predilecţie cu care se juca era gheata
tatălui său, probabil datorită formei şi maleabilitătii pielii,
fapt ce corespundea mai bine nevoii de a-şi dezvolta simţul
tactil-motor1. După alte opinii (cele ale profesorului Leshaft),
ea putea doar să împletească ciorapi şi să repete rugăciunile
învăţate2.
In elaborarea unei metodologii speciale de educare a or-
bului-surdomut trebuie să se tină seama de o serie de factori,
între oare: momentul (vîrsta) la care principalii analizatori
şi-au pierdut funcţia, eventualitatea existentei unor resturi
de auz şi văz, stadiul în oare se află vorbirea, dezvoltarea
psihofizică generală, existenta unor deprinderi de autoser-
vire şi de cunoaştere a obiectelor şi fenomenelor etc.
Particularităţile individuale, ca şi existenta unor factori
diferiţi la subiecţii orbi surdomuţi, determină diferenţieri şi
supleţe în procedeele folosite. Numai în astfel de condiţii se
pot obţine rezultate bune în educarea deficienţilor gravi,
fără a se absolutiza o metodă sau alta, un procedeu sau
altul. Principalul este să nu se încalce legile cunoaşterii, tre-
cerea de la senzorial la logic. Tinînd seama de experienţa
lui I. Sokoleanski în educarea orbului-surdomut, metodica
folosită prezintă în general următoarele etape:
a) cunoaşterea nemijlocită a obiectelor şi fenomenelor
lumii obiective;
D ^ BIind în Schoal and
Society. In: „A Psychological Study",
By Tnomas. » sg i
Dr Cutsforth Ph. L. America Foundation for the Blind, New-York, 1951.' CA
cnn° ,n^° d o v a ' °- L - C u m P e r cep lumea exterioară. Bucureşti, fcd.
b.D.P., 1950, p. 11 (Introducere de I. S o c o l ean s k i).
246
b) însuşirea gestului (gesticulaţiei);
c) elaborarea şi folosirea semnului dactil;
d) scrierea şi citirea;
e) vorbirea.
Fiecare din aceste etape are un conţinut, metode şi pro-
cedee speciale proprii, precum şi o atentă organizare în timp.
a. Umanizarea şi introducerea deficientului m lumea obi-
ectelor şi a fenomenelor constituie „legea de fier" (1. A. So-
coleanski) în procesul educativ, îndeosebi la acei deficienţi
care pierd foarte timpuriu principalii analizatori.
Această primă etapă are ca scop realizarea unui proces
de umanizare iniţială, prin introducerea deficientului în so-
cietatea umană, cu trebuinţele şi satisfacerea lor în formă
umană. Sprijinind procedeele de educare pe satisfacerea unor
trebuinţe biologice elementare (nevoia de hrană, nevoia de
îmbrăcăminte etc.) se elaborează deprinderi şi obişnuinţe
umane, civilizate.
Concomitent, deficientul este introdus în cunoaşterea lu-
mii imediat înconjurătoare, dezvoltîndu-i-se observarea şi
pipăitul activ.
Cunoaşterea intuitivă, în această etapă, urmăreşte: fami-
liarizarea treptată a deficientului cu obiectul, diferenţierea
trăsăturilor comune mai multor obiecte şi clasificarea lor;
percepţia formei, a mărimii obiectelor şi a relaţiei parte-
întreg; compararea obiectelor şi a părţilor componente (ase-
mănări, deosebiri).
Treptat, pe baza percepţiilor nemijlocite, prin pipăit, se
elaborează reprezentări tactil-motorii despre obiectele încon-
jurătoare, se formează conştiinţa unei lumi obiective. Cunoaş-
terea, ca tehnică de învăluire a obiectului, se bazează pe
imitare. Subiectul imită la început, după educator, acţiunile
şi modul de învăluire a obiectului. Imitarea are pentru defi-
cient un rol deosebit de important, întrucît lipsindu-i con-
ştiinţa acţiunii, ea devine un impuls la acţiune şi un model
al acţiunii cu obiectul. Imitaţia dezvoltă tendinţa de a repro-
duce; totodată, ea modelează tehnica acţiunii de redare (în
plastilină, în desen etc.) a formei obiectului.
Intuiţia obiectului, imitarea gestului de reproducere a obi-
ectului, combinate cu execuţia conduc la un proces de crea-
tţe proprie a modelului intuit. Este necesar ca obiectul rea-
lizat să fie comparat cu originalul. De aceea execuţia lui
247
 trebuie să se facă în prezenta obiectului şi prin confruntări
continue cu acesta, într-o etapă ulterioară reproducerea se
poate realiza şi în absenţa obiectului modelat, numai pe
baza reprezentării lui. Redarea detaliilor, a proporţiilor dife-
ritelor părţi ale obiectului este o operaţie dificilă, care im-
pune un exerciţiu îndelungat. Oarba-surdomută I. Vinogra-
dova, de a cărei educare s-a ocupat Socoleanski, a execu-
tat peste 1000 de obiecte cu peste 10000 de piese (casă,
maşină de cusut, combină, stupi, centrifugă, divan, coş, sobă,
zaharniţă etc.) (v. fig 30).
b. Gestul se constituie treptat, prin trecerea de Ia percep-
ţia şi reprezentarea particularului la redarea generalului: este o
redare simbolică de un anumit nivel.
Prin acte gestuale, subiecţii pot reda ideea de „masă" de
„scaun", de „mamă", de ,,tată" etc., trecînd treptat de la obi-
ecte la stările acestora. Gestul, o dată asociat cu obiectul sau
fenomenul particular pe care-1 desemnează, are un caracter
evocator, putînd conduce la actualizarea reprezentării şi la
reproducerea acţiunii pe care o semnifică în lipsa obiectului.
Totodată, gestul generalizează, dar este o generalizare
practică, elementară.

Fig, 31. Oarba surdo-mutâ O. I. Scorohodova cu profesorul ei l.

A. Socoleanski

c. Gestul realizează trecerea la semnul dactil, constituin-

du-se ca o etapă importantă în dezvoltarea vorbirii dactilo-
logice şi mai apoi a vorbirii orale. Treptat şi destul de
rapid gesturile sînt înlocuite prin dactileme (O. I. Scoroho
dova foloseşte în comunicarea tactil-motorie un sistem dac
til, dar şi un cod de semne convenţionale operative) (v. fig. 31).
Tot atît de uşor se poate comunica şi prin scrierea, prin
desenarea pe palmă a cuvintelor prin semnele alfabetului în alb-
negru.
După însuşirea semnelor dactile, alfabetul Braille se în-
vaţă în general repede, chiar în cîteva ore.
d. Scrierea şi citirea se pot realiza sub următoarele forme:
Fig. 30. Obiecte executate în plastilină de oarba-surdo-mutâ — în sistemul Braille, înţepînd manual hîrtia cu punc
l. Vinogradova ;> ta to ru l; . . - ) : . i '-V ;<-i;.)'» '.'.--' .„ > !
248
249
 — in sistemul Braille, scriind la maşina cu caractere
: punctiforme;
— scrierea şi citirea dactilă, folosind alfabetul dactil
sau un cod de semne convenţionale. Această modalitate este
posibilă întrucît mîna efectuează operaţia unică efectorie şi
aferentă, fiind organ de percepere şi de vorbire/ ea scrie şi
tot e& citeşte.
Din punct de vedere psihologic, cele trei forme de scriere,
deşi realizează procesul unic de comunicare, diferă sub as-
pectul imaginii motorii şi a travaliului psihic. Chiar şi în
scrierea pe calea dactilării, imaginea semnului dactil nu se
poate realiza ca la surdomut, desprindă de tact, printr-o re-
cepţie vizuală, ci numai în contactul direct epidermic (scrie-
rea poate fi pe palmă sau în altă parte dermică suficient de
sensibilă).
e. Dezvoltarea vorbirii orale constituie ultima etapă a pro-
cesului educativ. Forma de vorbire manuală, dactilologică,
deşi este o modalitate practică de comunicare, nu realizează
integral procesul de umanizare. Sistemul dactilologic ser-
veşte comunicării, dar nu antrenează zonele verbale centrale
ale pronunţiei şi nici formaţiile periferice ale analizatorului
verbal-motor, ca: laringele, coardele vocale, plămînii, cavi-
tăţile nazale şi bucală, buzele.
Care este metoda de elaborare şi de dezvoltare a vorbirii
orale? Elaborarea şi dezvoltarea vorbirii orale, ca de altfel şi
a vorbirii dactile (manuale) este condiţionată, aşa cum am
văzut, de dezvoltarea structurilor concrete, a percepţiei şi a
reprezentărilor. Exemplele prezentate mai sus arată că în
afara unei baze senzoriale-concrete despre obiecte şi feno-
mene, dezvoltarea vorbirii orale este aproape imposibilă,
dacă nu formală. Principala acţiune în elaborare a vorbirii
orale este pregătirea motorie a organelor implicate în pro-
cesul de pronunţie.
Trebuie consacrată o perioadă anumită, necesară exerci-
ţiilor de inspiraţie şi expiraţie, exersării laringelui, a limbii
şi a buzelor, pentru a se realiza sonorizarea articulaţiei şi
diferenţierea sunetelor în vocale şi consoane.
In acest scop se foloseşte procedeul perceperii, pipăirea
organelor fonatorii ale interlocutorului prin aplicarea mîi-
nii sau a degetelor pe laringe, pe gît, în regiunea glotei, pe
buze, pe ceafă, pe vertebre, pe maxilare, pe cavitatea nazală
250
oasă sau pe suprafaţa craniană. Dezvoltarea mecanismelor
° Sorfofuncţionale periferice ale vorbirii are în vedere deo-
otrivă şi mecanismele asociative centrale care conduc pro-
cesele vorbirii orale. Dacă aceste zone nu sînt lezate (cen-
trele Broka, Heschl şi Wernike) funcţia motorie, auzul
fonematic, precum şi elaborarea semnificaţiei sînt coordonate;
ele stimulează normal formaţiile periferice respiratorii şi
articulatorii. Şi la aceşti deficienţi, la baza însuşirii vorbirii orale
stă metoda fonetică — analitică — sintetică, în general se
procedează la însuşirea structurii fonetice a sunetelor şi a
legării lor în cuvinte. Totuşi, educarea unor orbi-surdo-muţi
de la şcoala profesională specială de nevăzători, la care ne
vom referi în continuare, s-a început cu însuşirea globală a
cuvîntului şi apoi s-a trecut la analiza sunetelor componente, cu
exerciţii de resinteză a sunetelor. Rezultatele au fost bune.
Pentru a se evita formalismul în însuşirea vorbirii orale
şi pentru a se spori operativitatea procedeelor folosite, este
indicată, într-o primă etapă, asocierea fonatorie (pronunţia)
cu expresia vibratorie a organelor efectorii şi cu obiectul
concret pe care îl desemnează. In acest complex asociativ se
elaborează cu mai multă uşurinţă imaginea verbală, pe baza
substratului ei senzorial-concret şi a semnificaţiei.
Experienţa arată că în elaborarea vorbirii orale, părţile
de vorbire (substantivele, pronumele etc.) se însuşesc mai
uşor decît părţile de propoziţie, iar verbele se însuşesc mai
greu decît substantivele.
Cum este şi firesc, noţiunile abstracte se însuşesc mai
greu decît cele concrete, iar transformarea însuşirii substan-
tivelor concrete în însuşirea de noţiuni abstracte comportă
dificultăţi. De exemplu, sat — sătesc. Dacă, însă, astfel de
părţi de vorbire sînt incluse în descrieri vii şi atrăgătoare,
ele sînt însuşite de deficient cu mai multă uşurinţă (exem-
plul oarbei surdomute I.V., care a compus peste 300 de de-
scrieri — compuneri — cu astfel de cuvinte).
Organizarea în timp a acestor etape, ca şi durata fiecărei
perioade educative, începînd cu introducerea în lumea obi-
ectelor concrete şi terminînd cu elaborarea vorbirii, nu se
Pot înscrie într-o cronologie prestabilită. Durata elaborării
vorbirii depinde de totalitatea factorilor prezenţi mai sus.
De aceea ea va fi diferită de la subiect la subiect. Experienţa
251

Fig. 32. O,
ic.urmescu
arată că în unele cazuri, numai pentru prima etapă a fost
necesară o perioadă de 7 — 8 ani (L A. Socoleanski). Pentru
primele etape durata poate fi, în general, de 2 — 3 ori mai
mare decît perioada educării unui copil normal.
Experienţa şcolii româneşti arată că în educarea deficien-
ţilor gravi, unele etape pot fi contopite şi, prin urmare, reduse
ca durată; alte etape se pot prelungi obţinîndu-se rezultate
educative superioare, apropiindu-le de performanţele optime.
Este cazul orbului surdomut V. Adamescu de la Liceul
special de nevăzători din Cluj, pentru care învăţarea în-
seamnă o pătrundere tot mai adîncă în domeniul cunoaşterii,
al ştiinţei.
O experienţă tot atît de interesantă în educarea orbilor
surdomuţi se desfăşoară şi la Şcoala specială de nevăzători
„Vatra Luminoasă" din Bucureşti.
Orbul-surdomut Amariei Vasile a putut fi educat, însu-
şindu-şi şi profesiunea de împletitor de coşuri, printr-o meto-
252
u etape puţin diferite de cele prezentate aici, aplicată
f. Marcu I. de la această şcoală.
Iată cele mai importante momente ale acţiunilor de edu-
care şi instruire folosite cu deficientul Amariei Vasile:
— dezvoltarea şi perfecţionarea funcţională a analizato
rilor rămaşi intacţi (intuiţie, lucrări manuale, învăţarea alfa
betului dactil);
___ dezvoltarea funcţiilor organelor fonatorii, prin exerciţii
speciale;
___ orientarea în spaţiul mic şi formarea unor deprinderi
de autoservire;
— cunoaşterea nemijlocită a obiectelor din jur;
— denumirea obiectelor prin alfabetul dactil şi prin co
respondentul său în sistemul Braille (numai pentru subiecţii
mai bine dezvoltaţi). Comunicarea prin acest sistem;
— demutizarea (folosindu-se procedeul pronunţiei globale
a unor cuvinte sprijinit pe sistemul Braille şi pe sistemul
dactil);
— trecerea de la forma globală la cea analitică a pronun
ţiei şi însuşirea cuvintelor şi semnelor;
— însuşirea scrierii; exerciţii cu texte în sistemul Klein
(în relief), pe care deficientul le transcrie pronunţîndu-le
verbal, exersîndu-şi astfel şi vorbirea;
— îmbogăţirea vocabularului în procesul comunicării şi
al însuşirii cunoştinţelor.
Deşi succesiunea momentelor, ca şi unele procedee speci-
fice fiecărei etape, pot fi perfecţionate, trebuie observat ca,
în principiu, metodica folosită nu încalcă logica şi nici eta-
pele cunoaşterii. Numai astfel pot fi explicate rezultatele
practice obţinute cu acest deficient (comunică verbal şi şi-a
însuşit profesiunea de împletitor de coşuri).
După o metodică asemănătoare sînt educaţi în prezent,
la aceeaşi şcoală, alţi trei subiecţi, dintre care doi mai păs-
trează unele resturi de vedere1.
Dezvoltarea tehnicii electronice deschide şi pentru această
deficienţă gravă, noi posibilităţi şi perspective, influenţînd
calitativ atît vechile metode, cît şi posibilităţile concrete de
comunicare cu aceştia. Orice mijloc electronic modern care
1
De educarea acestor cazuri se ocupă prof. Stratomir FI.
253
uşurează legătura cu orbul-surdomut nu trebuie să suprime
activitatea educativă de umanizare şi de dezvoltare a cu-
noaşterii, ci trebuie să o dezvolte pe baze practice, moderne
şi eficiente, prelungind efectele educative în modalităţi caii-
tative noi.
Folosirea aparaturii pentru a intra în legătură cu un orb-
surdomut în problemele complexe ale cunoaşterii sau în
probleme profesionale, presupune mai întîi parcurgerea ace-
lor etape de tip integrativ, de la percepţie şi observare la
abstractizare; toate acestea fiind rezultatul educaţiei, se obţin
numai prin educaţie. Aparatura este utilă numai după ce s-a
atins un asemenea stadiu.
Un asemenea aparat electric modern este Electro-Braille,
care transcrie în sistemul Braille informaţia desinată comu-
nicării cu deficientul. Dispozitivul electric constă dintr-un
transcriptor în Braille, ca transmiţător, şi un dispozitiv de
scriere în Braille, ca receptor.
Transcriptorul Braille este un adaptor montat pe o clavia-
tură de maşină în Braille sau pe o maşină obişnuită. Apăsarea
pe tase produce impulsuri electrice, care sînt transformate în
puncte în relief Braille cu ajutorul dispozitivului de scriere
Braille.
Caracterele scrise în Braille apar în relief pe o bandă
mobilă (maşina de scris cu bandă).
In scopul uşurării sarcinii se pune la punct construcţia
unei maşini de scris pe foi de hîrtie obişnuită.
Utilizarea aparatului Electro-Braille în procesul de instru-
ire şi de comunicare prezintă o serie de avantaje: Electro-
Braille înlocuieşte activitatea la tablă. Este folosit ca maşină
electrică de stenografiat şi ca teleimprimator pentru nevăză-
torii surzi. Aparatul permite transformarea tipăriturilor din
alb-negru în tipărituri în relief; este folosit ca dispozitiv de
control pentru dactilografii fără vedere, şi pentru transmite-
rea informaţiilor scrise de persoanele nevăzătoare 1 .
Experimentarea şi utilizarea îndelungată a acestui aparat
pune probleme teoretice şi practice importante asupra instru-
irii şi recuperării într-un timp redus a acestor deficienţi gravi.
1
Schopper, Han s, Blindenoberlehrer, Electro-Brailler. Bayer
Landesschule furBlinde.; 8 MQncheu Ift M ăria — W ard, str. 41.
P ro b le m e p s ih o lo g ic e ş i p e d a g o g ic e
C A P IT O L U L
1O a le o r ie n tă r ii p r o fe s io n a le ş i
în c a d ră rii în p ro c e s u l m u n cciiieandţilo
e fi r
d e v e d e re
Aspecte psihofiziologice specifice orientării şi
încadrării în procesul muncii a deficienţilor de
vedere
Cunoaşterea de către deficient a specificului
unor profesiuni şi a condiţiilor practicării lor
Cunoaşterea stării deficientuluijn vederea orien-
tării şi a încadrării lui în procesul muncii
Metode folosite în scopul orientării şi al înca-
drării în muncă a orbilor şi a ambliopilor
Organizarea corespunzătoare a maşinilor, a
operaţiilor de muncă şi a locului de muncă,
pentru efectuarea muncii în condiţiile unor noi
profesiuni
— Orientarea profesională şi încadrarea în munca pro-
ductivă a deficienţilor de vedere au o semnificaţie cu mult
mai complexă decît la omul normal.
Activitatea şi munca productivă constituie baza proce-
sului compensator, fiind singura cale de umanizare, de recu-
perare şi de adaptare la cerinţele vieţii.
Totodată munca asigură deficientului de vedere (ca de
altfel oricărui deficient) posibilitatea integrării în viaţa so-
cială, independenţa morală şi materială şi echilibrul psiho-
logic.
255
 Astfel munca devine totodată mijloc şi scop al educaţiei
cu implicaţii profund transformatoare în viaţa deficientului!
Schimbarea continuă a condiţiilor sociale din ţara noas-
tră, dezvoltarea impetuoasă a industriei, dezvoltarea rapidă
a ştiinţei şi tehnicii, noua orientare a învăţămîntului nostru
cu precădere spre activităţile practice, impun o îmbunătăţire
a sistemului de orientare şi de încadrare în procesul muncii,
îndeosebi pentru copiii cu deficienţe.
Problemele noi şi complexe care se pun în prezent în
producţie pentru omul normal, nedeficient, capătă forme
specifice pentru omul deficient şi îndeosebi pentru nevăzători
şi pentru cei cu vedere slabă.
Practica profesionalizării nevăzătorilor şi ambliopilor a
dovedit că unele profesiuni clasice sînt in prezent perimate,
iar altele sînt contraindicate, întrucît traumatizează analiza-
torii cu rol esenţial în procesul compensării deficienţei. Este
necesară o diferenţiere mai largă între profesiunile practicate
de băieţi şi cele practicate de fete. De asemenea, trebuie
introduse noi profesiuni, precum şi noi metode şi procedee
adecvate particularităţilor deficienţei; trebuie să se dezvolte
o ramură specială a ergonomie!, în scopul adaptării maşinii
la particularităţile omului deficient.
Dezvoltarea rapidă a tehnicii moderne în societatea con-
temporană, industrializarea şi automatizarea pe scară largă
a principalelor procese de producţie atrag după sine o revo-
luţionare a raporturilor dintre om şi maşină. Astăzi, în cele
mai variate profesiuni intervin tot mai mult sistemele auto-
mate de comandă şi telecomandă, cu implicaţii multilaterale
în activitatea psihică a muncitorului. Deşi volumul de operaţii
se simplifică, acestea devin mai complexe ca funcţii, necesi-
tînd participarea unui număr mai mic de indivizi, dar cu
aptitudini, priceperi şi deprinderi bine elaborate. Creşte trep-
tat ponderea travaliului intelectual în raport cu efortul fizic
brut în cele mai multe profesiuni, iar munca fizică dobîndeşte
aspecte noi.
In aceste condiţii, producţia şi tehnica efectuării muncii
de către deficienţii de vedere nu pot rămîne în urma ritmu-
256
lui dezvoltării producţiei şi a tehnicii efectuării ei de către
omul normal. Evitarea rămînerii în urmă a omului deficient
impune selectarea şi fragmentarea operaţiilor de muncă, ori-
entarea judicioasă şi adaptarea acestuia la maşină şi a maşi-
nii la posibilităţile reale ale nevăzâtorului şi ale slab-văză-
toiului. Aceste acţiuni sînt importante atît pentru o serie de
munci simple, accesibile deficienţilor, cît şi pentru complexul
de operaţii tehnologice, în condiţiile unor profesiuni meca-
nizate sau automatizate.
Pentru omul normal, numărul profesiunilor a crescut con-
siderabil în ultimele 4—5 decenii. Dacă în 1907 statistica înre-
gistra 14000 de profesiuni 1 , astăzi numărul lor este de peste
20 000. După unele cercetări, orbilor şi ambliopilor le sînt
accesibile aproximativ 500 de operaţii de muncă (M. I. Z e m -t
o v a)2. Numărul restrîns al profesiunilor accesibile deficienţilor
de vedere este determinat de înseşi particularităţile
deficienţei, de starea fiecărui deficient şi de limitele adaptării
lui compensatorii. De acest fapt trebuie să se ţină seama
atunci cînd se pune problema unor noi profesiuni pentru
orbi şi ambliopi. Astfel, existenţa unor aptitudini speciale,
care pot prevala la omul normal în orientarea profesională,
în cazul acestor deficienţi este limitată. Existenţa unor apti-
tudini .speciale nu poate fi hotărîtoare pentru orbi şi ambliopi
decît în cazul cînd acestea se pot realiza nu atît prin anali-
zatorul vizual, cît prin ceilalţi analizatori normali. De exem-
plu, existenţa unor aptitudini speciale tehnice sau pentru
mecanica fină nu pot fi valorificate, întrucît pierderea ulte-
rioară a vederii sau slăbirea ei duc la incapacitatea practică
a realizării lor. Aptitudinile speciale muzicale pot însă fi
valorificate şi dezvoltate la maximum, datorită integrităţii
analizatorului auditiv şi a unei relative independenţe a auzu-
zului faţă de văz, în cazul profesiunii muzicale, precum şi a
antrenării auzului în condiţiile compensării lipsei vederii.
Acest fapt poate determina creşterea sensibilităţii auzului
1
Baumgarten, F r., Ies exames des aptftudes professionnelles, Paris,
1931,
2
p. 60.
Z e m t o v a, M . I.,C ăile co mpensă rii in orbire,
M o scov a, 1956,
p. 402.
17 — Defectologia 257
 pentru calităţile specifice muzicale, dacă funcţia auditivă
este normală.
Consecinţa esenţială a dezorganizării neurodinamicii cor-
ticale, îndeosebi în perioada critică a instalării deficienţei
de vedere, care se răsfrînge asupra efectuării celor mai
multe profesiuni, este ritmul încetinit al analizatorului motor.
Ca analizator de bază în efectuarea oricărei mişcări în pro-
cesul muncii, analizatorul motor este lipsit de orientare, coor-
donarea şi controlul vederii, total sau parţial.
Lipsa vederii atrage după sine lipsa de coordonare simul-
tană cu analizatorul motor în acţiunile complexe, care practic
se produc în interacţiune, simultan şi rapid, în succesiunea
procesului tehnologic mecanizat sau automatizat. Aşadar,
lipsa coordonării vizuale a acţiunii şi a controlului rapid al
vederii asupra mişrărilor în lanţ, simultan şi global, cerută
de maşină în timpul procesului de producţie mecanizat sau
automatizat, face ca maşina, dacă nu este adaptată deficien-
ţei, i-o ia înaintea omului deficient, să-1 depăşească, elimi-
nîndu-1.
Se impune în acest caz adaptarea celorlalţi analizatori
într-un ritm compensator maxim; aceasta însă nu poate de-
păşi limita lor specifică de acţiune; selectarea profesiunilor
adecvate acestui ritm maxim şi organizarea maşinii în mod
corespunzător (butoane automate de comandă, apărători, am-
plasamente speciale, semnalizări etc.).
Aceste condiţii prezintă însă limite care pot varia de la o
profesiune la alta, de la o operaţie de muncă la alta, datorită
specificului participării analizatorilor în interacţiune în efec-
tuarea lor; de unde şi sfera mai limitată a lărgirii profesiuni-
lor accesibile orbului şi ambliopului, precum şi sarcinile edu-
caţiei în elaborarea unor deprinderi complexe şi adecvate
de muncă.
Restructurarea neurodinamicii corticale în această deter-
minare om-maşină se realizează în cele mai multe profesiuni
în mod predominant prin coordonarea tactil-motorie în con-
diţiile particularităţilor reflectorii ale acestor analizatori In
interacţiune.
în această relaţie ritmul acţiunii motorii este însă înceti-
nit, întrucît tactul acţionează printr-o depăşire a organului
258
eîector, succesiv şi într-o perioadă de timp mai lungă declt
o poate realiza văzul; în relaţia tactil-motorie funcţia motorie
parcă este frînată în posibilităţile sale faţă de relaţia vizual-
motorie; acest fenomen este mai accentuat în faza iniţială a
formării deprinderilor.
Explorarea tactilă, desfăşurîndu-se predominant analitic,
impune un continuu contact nemijlocit şi neîntrerupt cu ob-
iectul prelucrat şi cu maşina. Acest contact se pierde cînd
e întrerupt, e/ fiind mai greu de reluat pentru orbi şi ambliopi. Or,
activitatea la maşinile prevăzute cu sisteme de angrenaj, cu
curele de transmisie, cu axe turate, limitează modul de
acţiune discontinuă a orbului, şi a ambliopului, dîndu-le ne-
siguranţă. Astfel trebuie explicat de ce lărgirea cercului de
profesiuni pentru orbi şi ambliopi implică anunr.te condiţii
şi vizează numai anumite domenii, accesibile particularită-
ţilor compensatoare ale analizatorilor normali, fără a se
pierde din vedere şi asigurarea productivităţii muncii. Mişcă-
rile discontinue care scapă de sub controlul contactului ne-
mijlocit cu obiectul, sau necesitatea deplasării de la un agre-
gat la altul, cît şi supravegherea concomitentă a două sau
mai multe sisteme mecanice în acţiune rămîn inaccesibile nu
numai orbului, dar în mare măsură şi ambliopului, îndeosebi
în ambliopia gravă. Faptul că aceste condiţii psiho-fiziolo-
gice obiective pot fi relativ depăşite în efectuarea unor pro-
fesiuni de către unii deficienţi, se datoreşte antrenării şi
dezvoltării unor mecanisme între care acţiunea aferentaţiei
suplimentare (A. N. L e o n t i e v} 1, la care participă toţi ana-
lizatorii în interacţiune, şi îndeosebi auzul, printr-un proces
fin de corectare şi de ajustare permanentă, datorită sunetelor
produse de mişcările maşinii (în anumite limite), pe calea
aferentaţiei inverse. De exemplu, sunetul produs de maşina
de cusut sau de maşinile de la secţia de cartona], de ma-
şina de rondelat de la secţia'nasturi, semnalizează eficacita-
tea acţiunii efectuate tactil-motor. In acest mod se conturează
tot mai precis în procesul muncii imaginea acţiunii tactil-
motorii corecte la maşină. (Sunetul maşinii care merge în gol
este diferit de cel al maşinii care lucrează în plin).
'Leontiev, A. N., şiZaprojeţ, A. V., Vosstanavtenie dvl-
vanennoi,ADN, Moskva, 194& - . -
259
 Treptat, aceste mişcări sînt integrate în sisteme dinamice
prin funcţia acceptorului acţiunii, selectînd şi integrînd nu-
mai acele mişcări şi acele acţiuni care asigură efectuarea cu
succes a operaţiei în procesul muncii. Astfel credem că tre-
buie înţeleasă psihofiziologic eliminarea mişcărilor de prisos
sau a mişcărilor contraindicate pentru securitatea muncii
deficientului, precum şi progresul surprinzător în multe cazuri
în conducerea maşinii de către acesta. Privind din acest punct
de vedere problema orientării şi încadrării în muncă a orbi-
lor şi a ambliopilor, se impune tot mai mult ideea că numai
activitatea productivă îi poate arăta deficientului ce poate şi
nu poate realiza cu maximum de eficienţă, li indică direcţia
în care trebuie să se orienteze, restructurîndu-şi predispozi-
ţiile polivalente.
Munca, prin antrenarea psihică multilaterală a deficien-
tului, conduce la evidenţa orientării profesionale. In acest
sens, organizarea etapei de preorientare profesională în şcoala
specială şi a pregătirii pentru muncă, cu durate variabile, In
care se realizează dezvoltarea funcţională multilaterală a
analizatorilor normali în interacţiune, are un rol deosebit de
important în orientarea, pregătirea şi încadrarea deficienţilor
într-o profesiune. (Datele sînt confirmate de rezultatele
experimentelor făcute de noi la Şcoala profesională nr. 5
Bucureşti)1,
Cunoaşterea de către deficient a specificului
unor profesiuni şi a condiţiilor îndeplinirii lor
ia
de
nr. 1/1962, p. 127—137.
260
a mai largă a vederii. Glaucomul infantil în evoluţie (cazul
^evului I.C. de la şcoala de ambliopi)1 poate oferi asemenea
situaţii prin diminuarea treptată a vederii, obligînd pe defi-
cient să aleagă o muncă în care scăderea vederii poate fi
compensată prin acţiunea predominantă tactil-motorie şi au-
ditivă. Din acest punct de vedere, în hotărîrea ce se ia asupra
orientării şi încadrării în muncă a deficientului şi de care el
trebuie să se convingă, un rol important revine examenului
medical şi fişei medicale. Concluziile ce se trag au întîietate
faţă de predispoziţiile sau preferinţele acestuia. Chiar şi în
acest caz trebuie să se ţină seama că o serie de munci pot
exercita influenţe nocive asupra organismului deficientului,
adîncind starea deficienţei.
în acest sens vom face următoarea clasificare:
— Manei care influenţează negativ regiunile periferice
ale analizatorului cutanat, auditiv etc. şi care au importanţă
deosebită pentru elaborarea mecanismelor compensatorii
(zgomotul puternic, munci la temperaturi joase, munci care
atacă sau îngroaşă suprafaţa degetelor sau a palmei etc.).
— Munci care implică influenţa substanţelor toxice (con
tactul cu mercur, cu plumb, cu benzină cu sulfura de carbon
etc.) au influenţă asupra sistemului nervos central, precum
şi asupra organismului în general.
— Munci care impun deplasări continue în timpul lucru
lui, precum şi munci ce impun o poziţie aplecată; aceasta
provoacă o stare de congestie contraindicată în ambliopie.
De asemenea, muncile care impun mişcări rapide ale capului
şi care pot traumatiza resturile de vedere etc.
— Munci care impun deplasarea continuă a atenţiei sub
control vizual; este o sarcină extrem de dificilă chiar şi pen
tru ambliopii mai puţin gravi.
— Munci care cer punerea independentă la punct a maşi
nilor, a strungurilor etc.
— Munci care pof produce în mod frecvent accidente.
Pentru ambliopi este necesar să se cunoască şi gradul de par
ticipare a analizatorului vizual în efectuarea muncii pentru
1
Cazul citat este de la Şcoala de ambliopi din Bucureşti, fiind inclus
*n lucrarea noastră: Problemele psihologice şi pedagogice ale scrierii şi
citirii la copiii ambliopi, mijloace şi procedee corespunzătoare. In: „Re-
vista de psihologie", nr. 3/1960.
261
 care manifestă interese şi aptitudini. Din acest punct de ve- ciate şi alte deficiente: orb-hipoacuzic, orb-surd, orb-oligo-
dere putem stabili următoarea sistematizare: fren, ambliop-surd, hipoacuzie sau oligofren, orb sau ambliop
1. Procese tehnologice sau operaţii care nu cer cu nece cu deficiente motorii etc.
sitate participarea vederii. (De exemplu: munca de maseur,
de tapiter, de lucrător în secţia de cartonaj, de telefonist în Din acest punct de vedere se poate face următoarea cla-
centrale cu apel fonic şi tactil, de liftier etc.). sificare a profesiunilor:
2. Munci care cer un control parţial al vederii, în efectua a) Profesiuni care solicită în mod predominant participa
rea cărora trebuie să fie incluşi, alături de deficienţii de ve rea analizatorului auditiv şi care impun integritatea auzului
dere, şi văzătorii; este vorba de o serie de procese automati pentru analizele şi diferenţierile fine ale sunetelor şi zgomo
zate sau de unele munci din domeniul agriculturii. telor (interpreţi de muzică, telefonist!, radiofonişti, acordori
3. Munci care nu se pot efectua iară controlul vederii şi de piane, şlefuitori de nasturi etc.).
la care nu pot participa deficienţii vizuali. De exemplu, efec b) Profesiuni mecanice care solicită acţiunea complexă,
tuarea unor măsurători, fixarea unor piese în angrenaje com în interacţiune, a analizatorilor auditiv, cutanat şi motor.
plexe, supravegherea şi conducerea simultană a unor agre Unele munci care cer mişcări rapide şi agile impun asigu-
gate etc. Nerespectarea acestor condiţii poate dăuna conside rarea maşinii şi organizarea deosebită a locului de muncă
rabil resturilor de vedere ale ambliopilor sau poate periclita (pentru strungari, pentru şlefuitori de nasturi din scoici, pen-
securitatea orbului în procesul muncii. tru lucrătorii la maşini semiautomate de făcut cuie, pentru
Sînt operaţii care pentru vederea ambliopilor pot constitui frezorii de la freze cu întrerupător automat, pentru bobina-
un efort excesiv; orbul absolut le poate efectua însă prin tori, pentru ţesătorii de la maşinile semiautomate, pentru
înlocuirea, cu succes, a vederii cu tactul şi mişcarea. De croitorii de articole cu cusături drepte, ca: saci, saltele, cusă-
exemplu, confecţionarea unor capsule pentru sticle, pe care turi metalice pentru cei ce lucrează la cartonaj şi perii).
se aplică apoi litere, se efectuează de orbi prin folosirea tac-
tului şi a mişcării, în timp ce ambliopii, pentru aceleaşi ope-
raţii, duc capsulele foarte aproape de ochi. Aceste operaţii
impun ambliopului un efort vizual sustiunt. Ei efectuează
munca în acelaşi mod ca văzătorii, ceea ce este contraindi-
cat, în astfel de cazuri se impune să transferăm deprinderile
vizuale în deprinderi tactil-motorii.
Unele institute de expertiză a capacităţii de muncă pre-
conizează, în astfel de cazuri, folosirea în timpul lucrului a
unor ochelari negri, pînă cînd ambliopul îşi formează deprin-
derile tactil-motorii, menajîndu-şi astfel resturile de vedere.
In acelaşi scop este indicat ca la locul de muncă al ambliopilor
gravi să se folosească, între alte procedee, şi procedeu]
înlocuirii cifrelor cu notaţii în sistemul Braille.
Ţinînd seama de acţiunea compensatoare a diferiţilor ana-
lizatori în procesul muncii, în clasificarea şi accesibilitatea
diferitelor profesiuni pentru deficienţii vizuali, trebuie să se
Jină seama de gradul de solicitare a analizatorilor.
Acest criteriu se impune şi prin faptul că atît la nevăză-
tori cît şi la ambliopi, pe lîngă deficienta primară pot fi aso-
Fig. 33. Nevăzători la muncă (cartonaj)
262
263
 »Fig. 34. Nevâzători Ia
muncă (cartonaj)
ferme zootehnice pot lucra ca mulgători, crescători de ani-
male tinere etc. în aceste munci, ca şi în altele, compania
văzătorilor este absolut necesară.
ln Specîal
analizatorului

3. Cunoaşterea stării deficientului în scopul

orientării şi al încadrării lui în muncă

Orientarea şi încadrarea în muncă a nevăzătorilor şi a

, de
educatori în şcoli de
orbi etc.). <i înLn
v'"?' ^^ de a ^ icultură
accesibile
nevăzătorilor
renrezenttn" ' "T
re rezentă
^^ P n
vizuale. Existată
h „ P ™ r t , ^ ^ P e m i i e ° ' ^ V ™ m a i c l a r ă a a n s a m b l u - ui
operaţiunilor de muncă, aprecierea mai corectă a distantelor m
diferite împrejurări, a formei şi a modului de muncă cu unele
unelte agncole cu care deficienţii înşişi au lucrat înainte de
ror^i 116 ™ 2 ? 0 ™ Con 9 enitali P<* efectua unele munci agrişă™ ^
" M e x e m P l u ' St ar ea g riu lu i, tu rna re a în sa ci, săparea
pomilor, săparea straturilor, creşterea viermilor de
£b i S' f hT rea St) : U f urnor etc "' ^ ateliere meşteşugăreşti, orbii şi
ambliopii pot lucra ca: tîmplari, curelari, blănari; în
264
ambF.opilor nu se poate face declt pe baza unui examen
multilteral al condiţiilor medicale, fizice şi psihoiiziologice.
Instituţiile care răspund de cercetarea medicală a deficien-
tului trebuie să precizeze diagnosticul (evoluţia, gravitatea şi
stabilizează sau evoluează spre orbire);
— dacă leziunea a cuprins numai receptorul sau este ex
tins şi asupra segmentului cortical;
— perioada în care s-a produs deficienţa; dacă se păs
trează sau nu reprezentările vizuale;
— gradul de elaborare a fenomenului compensator în ge
neral şi îndeosebi compensarea prin analizatorul motor, în
scopul efectuării operaţiilor profesiunii alese (vechea pro
fesiune, gradul de şcolarizare şi de specializare în muncă etc.).
Trebuie reţinut faptul că la nevăzătorii congenitali, repre
zentările motorii se elaborează în modalităţi tactil-kinestezice
şi nu în modalităţi vizuale. Faptul acesta are numeroase im
plicaţii în efectuarea muncii,
O serie de însuşiri cu caracter strict vizual (care pot apă-
rea în procesul muncii, cum sînt culorile, transparenţa, refrac-
ţia, reflecţia) pot fi percepute şi reprezentate numai prin com-
paraţii şi analogii care în unele cazuri nu sînt întru totul
adecvate. In acest caz practica are un rol deosebit în formarea
acestor noţiuni la nevăzătorii congenitali. Experienţa arată
că nevăzătorii care păstrează reprezentări vizuale pot apre-
cia mai uşor distanţele în spaţiu şi pot păstra imaginea vi-
zuală a operaţiilor la maşini. Aceşti nevăzători se comportă,
intr-o^ serie de operaţii ale procesului muncii, ca şi văzătorii
(poziţia corpului la lucru, aprecierea distanţelor etc.).
Lipsindu-le vederea, ei îşi concentrează atenţia mai mult
decîţ văzătorii, asupra procesului muncii; fenomenul de in-
ducţie acţionează mai larg în acest caz. Astfel poate fi expli-
265
 cat faptul că în întreprinderile de nevăzători „Munca orbilor*,
„Vatra Luminoasă" etc., accidentele de muncă sînt aproape
inexistente la nevăzători, în timp ce văzătorii pot fi uneori
accidentaţi (cazul maistrului M.T. de la cartonaj).
Cunoaşterea aptitudinilor şi a dezvoltării lor prin acţiunea
exerciţiului prelungit (perioada de pregătire în muncă în
vederea orientării într-o profesiune) este o condiţie impor-
tantă în orientarea şi încadrarea în muncă a nevăzătorilor şi
a ambliopilor.
în experimentele noastre făcute la Şcoala profesională
specială nr. 5, folosind fenomenul fotoelectric, s-a putut ur-
mări modul în care, sub influenţa exerciţiului şi a activităţii
în procesul muncii, un analizator sau un grup de analizatori
îşi poate dezvolta eficienţa1 . Coborîrea pragului senzorial au-
ditiv poate fi explicată, în acest caz, şi prin predispoziţii ana-
tomo-fiziologice (este cazul nevăzătorului Ghi. Gh„ compozi-
toare şi interpretă muzicală, la care auzul prezintă un înalt
grad de specîlizare şi de diferenţieri tonale foarte fine, cali-
tăţi care au putut fi dezvoltate prin exercitarea profesiunii).
Acuitatea auditivă a acestei nevăzătoare (măsurată în uni-
tăţi convenţionale) depăşeşte acuitatea auditivă a celor 35
de subiecţi cu care s-a făcut experimentul (urechea dreaptă
1,50 m, urechea stîngă 3,20 m). Totuşi, pentru acele calităţi
auditive neexercitate prin acţiuni specifice profesiunii sale,
rezultatele au fost mai slabe (proba diferenţierii topografice
auditive a unor limite spaţiale sonore, cercetate prin feno-
menul fotoelectric).
Observarea acestui fenomen confirmă valoarea pe care
o are exerciţiul în cadrul profesiunii şi care poate prevala
asupra unor predispoziţii înnăscute, dar lipsite de efectorul
optic. Elevul P. D. din anul al V-lea, orb absolut, şi-a în-
suşit, prin exerciţiu sistematic, la un nivel corespunzător de
calificare, toate meseriile din şcoală şi, în plus, a satisfăcut
şi probele de calificare în meseria de tapiţer, rezervată în
prezent numai elevilor ambliopi2.
Unii nevăzători congenitali, îndeosebi cei neşcolarizaţi
şi care anterior nu au exercitat vreo muncă, prezintă o
1
Importanţa elaborării diferenţierilor auditive la nevăzători în proce
sul compensării. In: „Revista de psihologie", nr. 1/1962.
2
Exemplele sînt luate de la Şcoala profesională specială nr. 5 din
Bucureşti unde s-au făcut observaţiile şi experimentele.
266
• rtie rnai mare şi au nevoie de o perioadă mai îndelun-
1Z
£ită în însuşirea unei profesiuni în raport cu nevăzătorii
şcolarizaţi şi cu practică în meserie (elevii B. N., I. G., C. P.,
neşcolarizaţi şi lipsiţi de cele mai elementare deprinderi de
autoservire şi de pregătire preliminară pentru muncă, au
reuşit doar parţial să se încadreze în procesul de producţie
si aceasta numai după îndelungate exerciţii de formare a
deprinderilor).
Efectuarea stagiului, cu durate corespunzătoare, în clasa
pregătitoare, pentru acomodare şi orientare, are un rol deose-
bit de important, îndeosebi în aceste cazuri: în această pe-
rioadă se pot ameliora componentele motorii specifice şi
conduita generală în procesul muncii, prin exerciţii în care
se folosesc cu precădere modelele experimentale.
Pentru efectuarea unor operaţii fine în procesul muncii,
trebuie reeducată lipsa de coordonare a mişcărilor capului
pe direcţia privirii, precum şi poziţia întregului corp, care
la nevăzătorii congenitali sînt cu mult mai deficitare (în
acest sens cităm cazul elevei V. R., în reeducarea căreia s-a
utilizat pe lîngă munca în atelierele de cartonaj şi de perii
ale şcolii, şi educaţia muzicală. Eleva şi-a însuşit tehnica
viorii, ameliorîndu-şi astfel în mare măsură lipsa coordonării
motorii).
în acelaşi scop s-au folosit şi exerciţii de ritmică în
cadrul orelor de educaţie fizică; acestea au avut un efect
pozitiv.
Cunoaşterea gradului de solicitare a analizatorilor per-
mite luarea unor măsuri de reeducare, paralel cu efectuarea
muncii; între acestea consemnăm educaţia fizică special
organizată: antrenamentul cu ochelarii fotosensibili contri-
buie, de asemenea, la remedierea treptată a poziţiei vicioase
a capului şi a mişcărilor de explorare.
In alte cazuri de orbire, îndeosebi în cele provocate de
război, deficienţa este frecvent însoţită de tulburări neuro-
psihice ca: obosirea sistemului nervos, insomnii, reacţii ne-
adecvate la emoţii etc. Acestea influenţează conduita ne-
văzătorului în general şi conduita lui în muncă în special,
datorită şi supraadăugării unor noi sarcini sistemului nervos.
De aici rezidă necesitatea unei atenţii deosebite în orien-
tarea şi încadrarea nevăzătorilor într-o muncă corespunză-
toare.
267
 Condiţii evident mai grele prezintă deficienţii
motori n, amputări, anchiloze etc. Folosirea de
către aceşti deficienţi a protezelor constituie, în
acest caz, o condiţie esenţială
Unii nevăzători din această categorie muncesc cu SUCCPS
în secţia de cartonaj a Şcolii profesionale speciale nr s
Pentru efectuarea în bune condiţii a muncii au fost necesare
şi unele adaptări ale maşinilor la natura invalidităţii Un
exemplu interesant în acest sens îl constituie combinatul
profesional U.C.E.C.O.M., ale cărui realizări constituie un
model, nu numai la noi în tară, dar şi peste hotare.
4. Metode care pot fi folosite în scopul orientării şi al
încadrării în muncă a orbilor şi ambliopilor
întemeindu-ne pe principiul că numai în activitate, in
procesul muncii se pun In evidenţă şi se dezvoltă aptitudinile,
se formează deprinderile de muncă şi se elaborează meca-
nismele compensatorii, este necesar, pentru orientarea şi în-
cadrarea în muncă a nevăzătorilor şi a ambliopilor, să se
menţină şi să se organizeze perioada de pregătire prelimi-
nară pentru profesionalizare. Perioada de pregătire prelimi-
nară, care are şi rol de diagnostic în orientare, poate fi orga-
nizată, aşa după cum am mai arătat, pe durate diferite, în
raport cu vîrsta deficientului, cu gradul de cultură, cu de-
prinderile formate anterior etc.
în această perioadă, în activitatea cu deficienţii trebuie
să se urmărească, prin exerciţii de complexitate crescîndă,
atît dezvoltarea treptată a funcţiei analizatorilor normali,
cit şi formarea deprinderilor de muncă.
Folosirea acestei perioade pentru antrenarea deficienţi-
lor în cit mai variate tipuri de activitate, care să corespundă
viitoarelor profesii, poate oferi o mai largă bază în apreciere
a randamentului şi a performantelor într-o profesiune sau
alta. Numai astfel orientarea profesională capătă o bază
realistă. Problema metodelor ne-a îndreptat atenţia îndeosebi
asupra modelelor experimentale.
Modelele experimentale sînt aparate de laborator care
imită principiile esenţiale de funcţionare a unor maşini-
unelte, mecanisme, instalaţii conduse de om în activitatea
268
productivă, aparate prin care elevii capătă, prin Y
exerciţii anumite, deprinderi asemănătoare celor
din activitatea productivă sau aparate cu acţiune
evidentă de transfer asupra activităţii respective.
In activitatea de cercetare ştiinţifică în
laborator şi în aplicaţiile practice, în procesul de producţie şi
în şcoli, aceste modele au fost aplicate în tara noastră de
prof. G h. Z a p a n de la Universitatea din Bucureşti. Con-
struirea şi adaptarea unor astfel de modele experimentale
pentru nevăzători pot servi pentru formarea deprinderilor de
muncă la strung, la maşini de găurit, la maşini de scris, la
centrala telefonică, la freză, la modele de tîmplărie etc. Nu
ne vom ocupa aici detaliat de tehnica şi metodica folosirii
lor de către nevăzători şi nici de rezultatele foarte bune
obţinute în formarea deprinderilor de muncă şi de transfer.
Ele pot fi însă urmărite la Şcoala profesională nr. 15 din
Bucureşti. Trebuie precizat însă că, spre deosebire de mo-
delele experimentale folosite în cazurile normale, pentru orbi
şi ambliopi aceste modele experimentale trebuie astfel con-
struite încît să asigure un maximum de securitate şi adaptare
la natura deficientei.
Construcţia specială a modelului adaptat deficienţei tre-
buie să corespundă, în acest caz, cu construcţia reală a
maşinii. Numai astfel este posibilă realizarea transferului de-
prinderilor de la model la maşină, în producţie.
Metoda modelelor experimentale poate fi extinsă sub
formă de jucării mecanice, în grădiniţele de copii orbi şi
ambliopi, sau sub forma unor modele mai simple, în şcoala
elementară de nevăzători şi ambliopi. Acest fapt ar contri
bui de timpuriu la dezvoltarea unor aptitudini şi deprinderi,
ar uşura orientarea şi încadrarea în procesul muncii a acestei
categorii de deficienţi senzoriali. , .
•
5. Organizarea corespunzătoare a maşinilor, a operaţiilor
de muncă şi a locului de muncă pentru efectuarea muncii
în condiţiile unor noi profesiuni
In problema orientării şi încadrării în muncă a nevăzăto-
nlor şi a ambliopilor, efectuarea activităţii în procesul muncii,
precum şi elaborarea mecanismelor compensatorii ale defi-
269
cienţei se află In interacţiunea fenomenelor, ca un factor de
condiţionare şi ca un fapt condiţionat. In această corelaţie
munca trebuie concepută nu numai ca scop de producere
de bunuri materiale (realizarea unui plan de producţie), dar
şi ca mijloc de adaptare şi readaptare la viaţă, în condiţiile
concrete ale deficientei.
Conservarea resturilor de vedere şi dezvoltarea eficien-
ţei vederii la ambliopi constituie o necesitate imperioasă.
Ele impun repartizarea selectivă a deficienţilor la operaţii
corespunzătoare în procesul muncii. La ambliopi, de exemplu,
trebuie să se tină seama de faptul că, deşi legătoria de cărţi
şi cartonajul sînt munci accesibile lor, cei care suferă de
keratită nu suportă praful, şi prin urmare, vor trebui orien-
taţi spre alte munci sau operaţii.
In acelaşi scop trebuie respectate condiţiile igienice şi
materiale corespunzătoare, ca: lumină, aerisire, căldură,
spaţiu suficient, poziţie corectă de lucru, alternanta lucrului
cu odihna etc.
Este necesar ca la ambliopii gravi să se transfere din
timp deprinderile vizuale în deprinderi de muncă tactil-
motorii.
Descompunerea operaţiilor complexe de muncă în opera-
ţii mai simple permite atît nevăzătorilor cît şi ambliopilor
efectuarea unor munci mecanizate şi chiar a unor munci la
bandă.
Observaţiile asupra felului cum muncesc elevii Şcolii
profesionale speciale nr. 5 din Bucureşti arată că, în timp
ce unele operaţii complexe de muncă le sînt inaccesibile,
operaţiile simple sînt rezolvate cu succes. Dar şi în acest caz
este necesar ca deficientul să cunoască atît procesul tehno-
logic în întregime cît şi locul operaţiei pe care el o efectuea-
ză, în ansamblul procesului muncii. In acest mod exigenţa
faţă de operaţia pe care o exercită creşte, constituind în
acelaşi timp o componentă conştientă a exigenţei faţă de
obiectul finit, obiect ce-i este cunoscut în ansamblul său.
Pentru preîntîmpinarea accidentelor de muncă şi pentru
asigurarea securităţii muncii se impun următoarele măsuri:
— asigurarea agregatelor care expun la accidente prin
montarea unor apărătoare speciale;
— plasarea dispozitivelor de pornire şi oprire a maşinii
la îndemîna deficientului;
___amplasarea maşinii şi condiţii optime de spaţiu şi de
__. organizarea locului de muncă şi a uneltelor pentru a se
înlesni succesiunea în lanţ a operaţiilor (atingerile succesive
tactil-niotorii în înaintarea în operaţii sînt un semnal impor-
tant pentru nevăzători, în executarea rapidă a operaţiilor).
în orientarea şi încadrarea în procesul muncii a orbilor
si a ambliopilor, problemele de fată sînt îndreptate şi spre
cuprinderea unor profesiuni determinate — aşa cum am
arătat mai sus — de dezvoltarea tehnicii şi a ştiinţei contem-
porane, precum şi de orientarea tot mai pregnantă a învăţă-
mîntului spre practică, spre producţie.
Această problemă rămîne actuală şi pentru celelalte cate-
gorii de deficienţi.
Iată cîteva profesiuni noi pentru nevăzători şi ambliopi:
prelucrarea maselor plastice, confecţionarea unor obiecte de
marochinărie, ştantarea şi aşchierea unor piese, acordarea
de piane etc. Unele din aceste profesiuni au format obiectul
cercetătorilor studenţilor din anul al V-lea al Universităţii
din Bucureşti, în colaborare cu profesori de la Şcoala pro-
fesională de nevăzători nr. 5 din Bucureşti1.
în concluzie, precizăm că în orientarea şi încadrarea în
muncă a nevăzătorilor şi a ambliopilor, ca de altfel şi a
celorlalte categorii de deficienţi, trebuie să se ţină seama
nu numai de necesitatea însuşirii unei profesiuni la nivelul
tehnicii moderne prin care deficientul se integrează activ în
viaţa socială, dar şi de influenţele compensatoare pe care
le exercită munca şi activitatea asupra acestuia.
In relaţia dintre deficient şi realizarea procesului muncii,
elaborarea mecanismelor compensatoare se află în inter-
acţiunea fenomenelor, nu numai ca un fapt condiţionat, dar
şi ca un factor de condiţionare.
în acest sens, în alegerea profesiunilor potrivit particula-
rităţilor deficientei, trebuie acordată o atenţie deosebită mo-
dului în care operaţiile din procesul de muncă solicită
coordonarea în interacţiune a analizatorilor normali.
1
Ne referim la confecţionarea de blacheuri introdusă în Şcoala pro-
fesională specială nr. 5 „Vatra Luminoasă", în urma cercetărilor efectuate
de prof. Marcu L, Atanasiu Gh. şi studenţii din anul V, Secţia pedagogie
a Universităţii Bucureşti.
271
 \

In efectuarea diferitelor operaţii de muncă se confirmă

ideea cu privire la importanţa zonei motorii, care se găseşte Bibliografie
în interacţiune cu principalii analizatori implicaţi în efectua-
rea muncii. Noile profesiuni şi operaţiile necesare pentru
practicarea lor, pentru a fi mai accesibile deficienţilor de
vedere, trebuie să permită o astfel de coordonare a analiza-
torului motor cu ceilalţi analizatori, incit să redea, în limi-
tele posibilului, specificul reilectoriu al analizatorului vizual-
rapiditatea şi simultaneitatea (calităţi solicitate îndeosebi în
producţie).
Introducerea unor noi profesiuni determinate de dezvol-
tarea tehnicii moderne şi de celelalte condiţii analizate mai
sus trebuie să ţină seama, în general, de particularităţile pe
care le prezintă pierderea vederii şi ambliopia şi, în special, Aids and appliances Fifteenth, medicina teoretică şi practică.
de forma concretă a deficienţei fiecărui caz în parte (evo- Ed. July 1969, June, 1970. Bucureşti, Editura ştiin-
luţia bolii sau stagnarea ei, starea generală a deficientului, American Foundation for tne ţifică. Bucureşti, 1957.
limitele compensatorii ale celorlalţi analizatori etc.). Blind I.N.C. BANGERTER, A., Traitement
în acest sens, problema aptitudinilor speciale capătă ALFRED, ADLER Le Tempe- de l'amblyopie, Charleroi, He-
aspecte deosebite la aceşti deficienţi, ele fiind limitate de rament nerveux, Payor, Pa- raly, 1953.
condiţiile concrete ale deficienţei. ris, 1936. BAINGLAS. S., dr. conf. Fizica
în introducerea unor noi profesiuni pentru nevăzători şi An introduction to Development medicinală, Bucureşti, Edi-
ambliopi se pun noi probleme asupra mijloacelor, metodelor of curriculum for educable tura medicală 1956, p. 608.
şi procedeelor de pregătire şi de desfăşurare a muncii, în mentally retarded msually han- BAUMGARTEN, Fr., Leş examens
acest scop, un rol important îl au modelele experimentale dicapped adolescents. American des aptitudes professionnel-les,
adaptate specificului deficienţei, adaptarea maşinii la posi- Foundation forthe Blind 1968. Paris, 1931.
bilităţile deficientului (descompunerea operaţiilor complexe ANANIEV, B. G., VEKKEB, BALACEANU, C. dr. şi NI-
în operaţii mai simple) şi transferul deprinderilor vizuale (la L. M., IAHMOLENKO, A. V., COLAU Ed., prof.. Contribuţii
ambliopii gravi) şi deprinderi tactil-motorii şi auditiv-tactil- LOMOV, B. F., Pipăitul ca la cibernetica vederii, în „Of-
motorii. proces în cunoaştere şi muncă, talmologia", V-VIII, nr. 2,
Menţinerea şi organizarea sistematică a perioadei de pre- A.P.N., S.S.S.R., Moskva, 1964.
gătire preliminară pentru muncă a nevăzătorilor şi a amblio- 1959. BETHE, A., Handbuch d. normal
pilor constituie o cerinţă obiectivă psihologică-pedagogică ANDREI, IOSIF, Celulele foto- u pothol. physiol. Bd. XV 2
şi practică în orientarea profesională a acestor deficienţi. electrice şi aplicaţiile lor. Bu- Hăfte, 1931.
cureşti, Editura tehnică, 1957
BERNAL. J. D., Ştiinţa tn
ANOHIN, P. K., Rol orientiro-
istoria societăţii. Bucureşti, E-
vocino issledovatelskoi reak-
ditura politică, 1964
ţii v obrazovanii uslovnovo
reflexa. Moskva, 1958. BINET, ALFHED, Psychologie des
ASRATIAN, E. A., Adaptarea grands calculateurs et joueurs
compensatorie a sistemului ner- d'echecs, Paris, 1894.
vos, învăţătura lui Pavlov în BONNAC, J. P. et MUR, J, Leş
aides visuelles pour amblyopes.
18 — Defectotogie
INSTITUTUL PEBA«««e
M 3 ANI CONSTANT* 273
•liLIOTI CA
•r. Inrwttf

adaptation", nr. 148, Pa -
ris, 1968.
DELTHIL, SIMONE, Leş enfants
deficients visuels. în: „ReV
daptation", nr. 148, Paris,
1968.
WACONESCU, D. G. Studii asupra
orbirii si cauzele ei la Azilul
Vatra Luminoasă, în: Teze
române de oftalmologie, 1936—
1938.
' Dialectica materialistă. Metodo-
logia generală a ştiinţelor par-
ticulare. Bucureşti, Editu ra
Academiei R. S. Româ nia, i
963, p. 36
DOLANSKI, W., Leş aveugles
possedent-t-ils le sens des obs-
tacles. în: L'annee psy-
chologiques. Tom 31, 1931.
FRAISSE, P., PIAGET, J., Trăite
de psychologie experimentale.
„Presses Univ. de Fran-
;
ce", Paris, 1966, voi. VI.
•". La Percepţia».
FREUD, S., Introduction â la
psychanalyse, Payot, Paris,
-'• 1968.
'-". GACHELIN, GABHIEL şi
r 6ACHELIN, NELLY - Leş pro-
' blemes de l'insertion sociale de
•*<<•> jeunnes aveugles. în: „Răa-
•''-• daptation", nr. 138. Paris,
1967.
GEOEGE, KLAUS, Cibernetica si
societatea, Bucureşti, Editura
politică, 1960. GUY DESCARS,
Bruta, Bucureşti, Editura pentru
literatura universală, 1969.
HATWEL, YVETTE, Etudes des
quelques illusions geometriques
'• tactiles chez Ies aveugles. în:
„L'annee psychologiques,"
.•ş» 1960, „Presses Univ. de
w France."
flATWEL, YVETTE, Leş handi-
.2- capes de la veu: "aveugles et
•A atnblyopes". în: „Bulletin de
Psychologie,,, nr. 249, Marş,
1966.
HATWEL, YVETTE, Priva-
tion sensorielle et intelligence.
în: „Presses Universitaire de
France," Paris, 1966.
HOIXIER, H. LAROUSSE, dr.
La Readaptation de enfants
deficients visuels. Quelques pro-
blemes d'orientation. în : „R^a-
daptation", nr. 148, Paris,
1968.
HUDSON, HOOGLAND, Po-
tenţialii^ dans le control du
comportament. L'homme et son
avenir. Paris, 1968.
Industrial Arts for Blind Stu-
dents, A.F.B. Publications A-
rnerican Foundation for the
Blind; New York, 1960.
IVANOV, SMOLE1VSKI, A. G.,
Studii de fiziopatalogia ac-
tivităţii nervoase superioare.
Bucureşti, Editura ştiinţi -
fică şi didactică, 1951.
KOVALENKO, B. I., şi colab.,
Tiflopedagoghika I.A.P.N.,
R.S.F.S.R. Moskva, 1962.
KULAGHIN, I. A. Activitatea de
cunoaştere a elevilor din şcolile
pentru nevăzători, în : Problem/
de pedagogie specială, Bu-
cureşti, Editura didactică
şi pedagogică, 1961.
KREINDLER A., acad.. Dinamica
proceselor cerebrale. Bucureşti,
Editura Academiei
R.S.România, 1967.
LAET de H. A., Cum interpre-
tam un examen ocular. Bu-
cureşti, Editura medicală,
1965.
LAIRY G. C. et LEGEH E. M.,
L'enfant deficient visuel
d'âge prescolaire. în : ,,Rea-
daptation", nr. 148, Paris,
1968.
LEPEZ, R. et HOSSELIN, H. P.
et LEFAVRAÎS, Y., Des Tests
pour Arnblyopes. în: ,,R^a-
daptation", nr. 148, Paris,
1968.
LEONTIEV, A. N., ZAPORO-JET,
A. V,, Vosstanovlenie dvijenii
vanonnoi ruki, A.M.N Moskva,
1948.
L'home et son avenir. Fondation
Ciba, Paris, 1968.
MACOVSCHI EUGEN, acad.. Ma-
teria vie şi premise ale unei
teorii moleculare a memoriei. în:
„Studii şi cercetări
biochimie," nr. 3, Bucureşti,
1966.
MANOLESCU, D. şi colab.. Of-
talmologia, Bucureşti, Edi-
tura medicală, 1959.
MEHES, I., Ophtalmodefecto-logia.
Tankonyvkiado, Bu-dapest.
MESCEHEAKOV, A. I., Unele
probleme ale imaginii în func-
ţie de particularităţile for-
mării psihicului la copilul orb-
': surdotni't. în „Analele româ-no-
sovietice", nr. 2, 1961.
MONTANDON, A. Cum inter-
pretăm probele funcţionale a-
le urechii interne. Bucureşti,
Editura medicală, 1965.
MOURANGES, V., Adaptation pro-
fessionnelle et sociale des a-
veugles dans l'industrie. La
Sem. Med., 1965, 20.
MOSKOWITZ, M., General Psy-
chology. Boston, Houghton
Mifflin Company, 1969.
MUHATOV, R. S., Aparate op-tico-
sonore (la orbi). în : „Ştiinţă şi
tehnică", nr. 9, 1959.
BîICOLAU, ED., BALACEANU, C.,
Cibernetica, Bucureşti, E-
ditura ştiinţifică, 1961.
OI-ERONs PIEHRE, Recherches sur
developpetnent mental des
sourdsmuets. Paris, Ed. du--
de
C.N.R.S. 1957.
OLERON, PIEHRE, Pansee con-
ceptuelle et langage. Annâe
Psychologique Paris, 51 -89 -
120
PARAIPAN, O., dr.. Tulburările de
vedere la copil. Bucureşti,
Editura medicală, 1963.
PAUL POPESCU-NEVEANU, ,:-•
MIHAI GOLU, Sensibilitatea,
Bucureşti, Editura ştiin-„„.,
ţifică, 1970.
PAUL PAHEJVT et CLAUDE
GONNET, Leş ecoliers ina-..'
daptes, în: „Presses Uni-• î-
versitaires de France", Paris, 1968.
.•". ,
277
 PAVELCU, V,, Procesul învă-
ţării în lumina învăţăturii
despre reflexele condiţionate, în:
„Revista de peda gogie", nr. 2,
1954. PAVELCU, V. Principiul do-
minantei, în „Revista
psihologie", nr. 1 — 2, 1955.
PAVELCU, V., Psihologie pe-
dagogică, Bucureşti, Editura
didactică şi pedagogică, 1962.
PIEHRE, HENRI, Louis Braitte
— inventatorul alfabetului
orbilor (1809-1852). Bucu-
reşti, Editura ştiinţifică, 1959.
PUFAN, C., Surdopsihologia, Bu-
cureşti, Editura didactică
şi pedagogică, 1972. Probleme
teoretice ale ciberneticii. Bucureşti,
Editura politică, 1963.
Proceedings of the National
Seminar on Service to young-
children with visual impair-
ment. American Foundation for
the Blind, 1969.
RAŢIU, EUGEN, dr.. Asistenţa
oftalmologică a copiilor am-bliopi.
în: „Revista de oftalmologie," nr.
2, 1964. RAŢIU, EUGEN dr..
Tulburările motilităţii oculare. Bu-
c u r e ş t i , E d i t u r a m e d i c a lă,
1970.
„R^adaptation", revue men-
suelle, nr. 152-1968, Pa-
ris.
HOUZE, MICHEL, Maşinile de
citit pentru orbi. în: „Ori-
zonturi", nr. 94, 1959.
278
SEMEWSKI, N. A., Tiflografia. VANCEA, P. dr.. Curs universitar
ROŞCA, ALEXANDRU, De-
. î n: ,Revista de pedagogie," de oftalmologie (nepublicat).
bilitatea mintală, Editura
" nr. 10, 1958. Bucureşti, 1968
Institutului psihologic, Uni-
SVEHLOV, V. S., Orientarea în VILLEY, PIERRE, Le monde des
versitatea Cluj, 1931 ROŞCA,
spaţiu a orbilor, Bucureşti, aveugles. Essai de Psycholo-gie.
MARIANA, Psihologia deficienţilor
de 1953. Traducerea (Ministerul Paris, 1914
mintali, Bucureşti. Editura
învăţămîntului şi Culturii) . VILLEY, PIERRE, Le pedagogie
didactică şi pedagogică, 1967.
POP, ST., DASCALESCU, H., des aveugles, Paris, 1922.
ROTH şi colab.. Observaţii în
ANASTASIU, GH., GOREA,D. VINCENT, (M), Sur le râie du
legătură cu instruirea şi educarea
Unele particularităţi ale langage ă un niveau ttementai-
unui copil orb-surdomut,
sistemului de scriere Braille. re de pansâe abstraite. ,în
; Probleme de defectologie şi
Editura didactică şi pedago- „Enfance", Paris, 1957.
psihopatologie, voi. II, Bu-
gică, 1964. în: Probleme de WEIGELIN, E., VUCICEVIC, Z.,
cureşti, Editura didactică
defectologie, IV. La vision du grand myope
şi pedagogică 1961.
POP, St., ATANASIU, GH., RO- en raport avec l'ăge et la pro-
HOTH şi colab.. Date in legătură cu
MEO DASCALESCU, GO-RE, fesion. Ann. Ocul. 1962, 195.
vocabularul unui copil surdomut.
D., Cerinţe ale abecedarului WIENER, NORHERT, Apariţia
Probleme de defectologie, voi. III,
pentru orbi. în: Rev i s t a d e ciberneticii, în: Cibernetica,
Bucureşti, Editura didactică şi
p e d a g o g i e " , n r . 2, 1964. Bucureşti, Editura politică,
pedagogică, 1963. tţROTH, W.,
ŞTEFAN, M., Probleme ale 1963.
Unele probleme ale
compensării vederii slabe. Pro-
i. Tiflografiei. în: Probleme WIENER, NORBEHT, Ciber-
bleme de defectologie, IV, Bu-
de defectologie. Bucureşti, E- netica, Bucureşti, Editura
cureşti, Editura didactică
ditura didactică şi peda-,, ştiinţifică, 1963.
şi pedagogică, 1964.
gogică, IV, 1964. THOMAS, D., CUTSFORTH, Ph,. ZAPAN, GHEORGHE, Apli-
RUBINSTEIN, S. L., Principiul D., The Blind in school and carea principiilor de organi-
i,' determinismului în teoria Society. A. Psychological Stu- zare a stereotipului dinamic
.' psihologică a gîndirii. în: n dy. American Foundation for în psihologia muncii, în : „Re-
Psihologia în U.R.S.S., Bucu- the Blind. New-York. 1951. vista de psihologie" nr. 4, 1959.
,i reşti. Editura ştinţifică, 1963 VANCEA, P., dr.. Rezultatele ZEMŢOVA, M. I., Puţi hompen-
RUCH, T., FULTON, J., Fi- obţinute în 800 cazuri de saţi slepotî, Moskva, 1956.
ziologia medicală şi biofizică, strabism convergent. . . în :
ZOLOG, N., Selecţiunea şi orien-
Bucureşti, Editura me- „Oftalmologia", nr. l, 1956.
tarea profesională în raport cu ,
dicală, 1963.
funcţiile vizuale, Timişoara,
SCHLOPPER, HANS, Electro-
1969.
Brailler, Miinchen, 1970.
SCOROHODOVA, O. I., Cum
percep lumea exterioară, Bu-
cureşti, Editura didacti-
i că şi pedagogică, 1950.
 .,«3/.s'//

Coli de tipar: 17,50

Tiraj: 1750 ex. broşate
Apărut: 1973

întreprinderea Poligrafică Cluj,

Str. Brassai 5—7
Eepublica Socialistă România
Comanda nr, 735/1972—6764

Lei 8,70