GECZI (MATEESCU) GABRIELA

AN III, PIPP, IFR

Educaţia copiilor cu cerinţe educaţionale speciale

Dizabilități de comunicare/ limbaj

Tulburările de limbaj scris-citit

Tulburările de limbaj scris-citit

1
 Tulburările lexico-graflce sunt incapacități paradoxale totale în învățarea și formarea
deprinderilor de scris-citit, cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie, sau incapacități parțiale
denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existenței unor factori psiho-pedagogici
necorespunzători sau neadecvați la structura psihică a individului, a insuficiențelor în dezvoltarea
psihică și a personalității, a modificarilor morfo-funcționale de la nivelul sistemului nervos central, a
deficiențelor spațio-temporale și psihomotricității, a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin
apariția de confuzii frecvente între grafemele și literele asemănătoare, inversiuni, adăugiri, substituiri
de cuvinte, sintagme, deformări de litere, neînțelegerea completă a celor citite sau scrise, etc. (E.
Verza, 1983, p.58).
Tulburările de scris-citit se clasifica în: parțiale (disgrafia, dislexia) și totale (agrafia, alexia).
Tulburările de limbaj scris-citit parțiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate
redusă) de a învăța să scrie și să citească, chiar dacă are parte de toată educația posibilă, chiar dacă
are o inteligență corespunzătoare, chiar dacă condițiile familiale, sociale etc. sunt mai mult decât
favorabile.

Tulburările de scris-citit dereglează întegrarea socială, prin manifestarea, în multe cazuri, a

unor comportamente antisociale, datorită unor eșecuri și conflicte permanente, cât și instalării unor
trăsături caracteriale negative: negativism, descurajare, inerția, nepăsarea, teama de insucces,
izolarea.

Dislexia este dificultatea de a citi, manifestată prin tulburări la nivelul perceptiei auditive,

optice și kinestezice, mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziția cititului, în
mecanismele acestuia.

Disgrafia, constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al

limbajului, auzului ți intelectului, de a învăța corect și de a utiliza scrisul în condiții normale.

2
 Simptomatologie

În aceste tulburări de limbaj se manifesta tulburări în lexia (citirea) și grafia (scrierea)

vocalelor și consoanelor, în despărțirea cuvintelor în silabe, tulburări în lexia și grafia cifrelor și a
numerelor naturale simple și a celor cu mai multe cifre.

Există confuzii între consoanele surde și cele sonore (p-b, t-d, c-g, f-v), inversiuni la nivelul
silabelor, fonemelor și grafemelor, omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie și în grafice,
omisiuni de prepoziții sau conjuncții, ritm lent al copierii și parțial al citirii.

Manifestări ale disgrafiei:

.    confuzii constante și repetate între fonemele asemănătoare acustic, între litere și
grafismul lor;
.    inversiuni, adăugiri, omisiuni de litere și grafeme, cuvinte sau chiar propoziții;
.    greutăti în combinarea cuvintelor în unități mai mari de limbaj;
.    tulburări ale lizibilității, ale laturii semantice;
.    grafemele sunt plasate defectuos în spațiul paginii, inegale ca mărime și formă și au o
așezare dezordonată;
.    textul este scurt, lacunar, fără unitate logică;
.    apar omisiuni de litere și silabe, cuvinte propoziții, sintagme;
.    contopiri de cuvinte, substituiri de grafeme, adaugiri de cuvinte, grafeme;
.    disortografii;

.    rânduri libere sau suprapuse;

.    nerespectarea spațiului paginii, redarea inegală a unor grafeme;

.    scrisul servil ca și cel în oglinda.

Manifestări ale dislexiei:

.    neputința de a identifica și citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificație și sens;
.    cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg, după mai multe poticniri;

3
 .    întreaga atenție se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg și pe forma, care să
ducă la o lectură cursivă, ceea ce împiedică înțelegerea cursivă a textului;
.    sunt înțelese și mai greu sintagmele, propozițiile, frazele, iar din cauza concentrării asupra
unităților disparate, contextul și subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire și întregire a unor
informații;
.    greutăți în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate;
.    greutăți în diferențierea cuvintelor și literelor asemănătoare, din punct de vedere auditiv;
.    greutăți în trecerea de pe rândul citit pe următorul și tendința de a-1 sări;
.    dificultăți în înțelegerea celor citite și în reproducerea lor;
.    omiterea unor fenomene sau chiar a unor cuvinte;
.    plasarea incorectă a accentului, mai ales pe cuvintele polisilabice;
.    dificultăți în păstrarea formei date a textului.

CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT

E. Verza stabilește două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit:
factori ce aparțin subiectului și factori ce aparțin mediului. Dintre factorii ce aparțin subiectului
putem enumera: deficiența de ordin senzorial, gradul dezvoltării intelectuale, slaba dezvoltare
psihomotorie, starea sănătății, reacțiile nevrotice, condițiile motivaționale. Factorii de mediu sunt
slaba integrare în colectiv și în activitatea școlară, nivelul scăzut socio-cultural al familiei, metode
și procedee necorespunzătoare.

Dificultățile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune

cerebrală) sau unor cauze funcționale, cum ar fi blocajul emotiv. în neuropsihiatrie, termenii de
dislexie-disgrafie sunt rezervați pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au
un substrat organic și, ca atare, o etiologie, o simptomatologie și o evoluție specifice.

Deficiențele dislexo-disgrafice pot fi consecințe ale dificultăților de articulație, care se

transpun în limbajul scris-citit. Când lipsesc deficiențele de pronunție, tulburările se datorează
handicapului de la nivelul auzului fonematic.

4
 Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil, nașterile grele, condițiile
materiale și culturale scăzute ale familiei, locul ocupat în raport cu ceilalți frați. O altă cauză este
slaba dezvoltare a motricității sau a deficiențelor din planul motric.

Mai pot determina asemenea tulburari incidentele survenite:

1) in antecedentele heredocolaterale, la genitori, frati si heredo-colaterali (alcoolismul sau

abuzul de alcool, tuberculoza, bolile neurologice si organice, bolile psihice, endocrinopatiile);

2)     in perioada sarcinii:  disgravidia (toxicoza gravidica), traumele fizice si psihice, iminenta

de avort, infectiile gravidei (bacteriene, virale sau cu protozoari, in cazul din urma malaria),
intoxicatiile exogene sau endogene, tentativele de avort, medicatia folosita in sarcina;
3)     in perioada perinatala: postmaturitatea si excesul ponderal peste 4000 g, imaturitatea si
deficitul ponderal sub 2800 g, distociile cu aplicare de forceps, operatie cezariana sau travaliu
prelungit, suferinta fetala si sindromul neurovascular;
4)     in perioada postnatala: bronhopneumonia, toxicoza, infectiile repetate de cai aeriene
superioare, rujeola si varicela - survenite sub varsta de 1 an, tusea convulsiva pana la 3 ani,
encefalitele si meningitele pana la 5 ani, traumatismele craniene grave pana la 7 ani.

Toate aceste cauze pot duce la dificultăți dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale.

În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexie-disgrafie în condițiile

intelectului normal. Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate
paradoxală în formarea abilităților de a citi și scrie. Dificultățile apar în dictare și compunere, dar
copilul poate copia unele grafeme și poate silabi și la compunere.

Dislexo-disgrafia de evoluție sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza

progrese însemnate în achiziția scris-cititului și se presupune ca la baza ei stă o cauză genetică.
Copilul prezintă dificultăți în înțelegerea simbolurilor grafice, a literelor, cuvintelor, propozițiilor și
sintagmelor. Apar omisiuni ale grafemelor, literelor, cuvintelor, înlocuiri, substituiri, inversiuni.

Dislexo-disgrafia spațio-temporală se caracterizează printr-o scriere și citire în diagonală,

scrierea ondulată.

5
 Dislexo-disgrafia pura sau consecutiva apare pe fondul afaziei, alaliei, hipoacuziei.
Dislexo-disgrafia motrică  înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris
ilizibil, scris-cititul fiind neglijent, neregulat, inegal, tremurat, tensionat, rigid, prost organizat.
Dislexo-disgrafia lineara se manifesta prin incapacitate in trecerea de la randul parcurs la
urmatorul, sarire peste unele spatii, lasandu-le libere.

Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant și tendința de a se agrava, prin

consolidarea deprinderilor greșite și prin trăirea dramatică pe plan intern a eșecurilor.

În urma experimentelor, J. De Ajuriaguerra și colaboratorii săi au desprins cinci grupe de

disgrafici.
Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta, cu direcția foarte regulată, observându-se o
crispare generală a ansamblului traseului, literele mult prea înalte față de lățime, buclele zonelor
externe mult mai lungi decât late. Scrisul are un aspect colturos, înaintarea de la stânga la dreapta
este haotică, rândurile înghesuite, literele corectate.
Scrisul astenicilor este mic, trăsăturile sunt curbe, împrăștiate în lățime, literele sunt lipsite
de fermitate, neregulate.
Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare, formele sunt imprecise, escamotate,
punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidității, literele finale ale cuvintelor, barele lui t și
accentele sunt repezite și prelungite.
Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie, rau proportionate, retușate,
cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate), legăturile având caracter infantil.

Scrisul încet și precis are o încetineală substanțială, cu respectarea formelor școlare (m si n  au

arcade regulate). Acești copii sunt preocupați pentru punerea în pagină, rândul este păstrat, marginile
respectate. Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături și umflături care trădează
fragilitatea grafomotorie latentă.

Tulburările de scris-citit au o influență negativă asupra personalității atunci când ele sunt
constientizate sau atunci cand determina esecuri scolare repetate.
Există mai multe categorii de copii care conștientizează sau nu tulburările de scris-citit:
. cei care nu conștientizează și nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alții;

6
 . copii care sesizează deficiența respectivă la alții, dar nu-și dau seama de propriile lor
dificultăți;
. copii care își dau seama de deficiența respectivă atât la ei cât și la alții, dar manifestă
incapacitatea de a se corecta;

. copii sensibili față de deficiență și care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei, depunând
un efort activ în raport cu influențele logopedice.

S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcție de diversele dificultăți pe

care le întâmpina copilul.

Scris-cititul lent, stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi, caracterizat prin mari
dificultăți la scris și o oarecare repulsie la citit. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt,
"puchinos', înghesuie grafemele și când grafemele sunt inegale ca mărime și depășesc spațiul normal
din pagină. Copilul este conștient de dificultățile sale și foarte receptiv la activitatea terapeutică.
Acești subiecți sunt bine și foarte bine dotați intelectual și au rezultate școlare bune. La cei mai
mulți putem întâlni o ușoară stângăcie sau lateralitate încrucișată. Cei care prezintă dificultăți în
corelarea complexului sonor cu simbolul grafic și în înțelegerea sensului convențional al
simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. Copilul este neputincios în a identifica și citi cuvântul
ca un întreg cu o anumită semnificație și sens.. Această tulburare este întâlnită atât la copii normali,
cât și la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. Printre cauzele acestei dificultati putem
enumera: tulburări la nivelul percepțiilor acustico-vizuale, la nivelul proceselor cognitive, întreaga
atenție se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg și pe forma care să ducă la o lectură
cursivă, ceea ce împiedică asupra înțelegerii adecvate a textului.

O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăți în  respectarea regulilor
gramaticale și caligrafice.  Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice și
dislexice acele disortografii și dificultăți caligrafice ce se datorează necunoașterii regulilor
respective. Disortograficul citește sau scrie fără să respecte sau să pună punctul, virgula, semnul
exclamării, al întrebării, linia de dialog. El poate scrie cu litera mare și la mijlocul cuvântului sau poate
începe propoziția sau fraza cu literă mică. In citire are loc o vorbire lentă, monotonă, pauzele sunt șterse,

7
iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă, se alungesc unele grafeme
comparativ cu altele, unele sunt prea mici, altele prea mari, rândurile se suprapun.

Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere, grafeme și cuvinte, este foarte des întâlnită
la cei ce prezintă tulburari de pronunție. în scris sunt omise grafemele de la sfârșitul cuvintelor în
dictări și compuneri.

Fenomenul nerespectării spațiului paginii, sărirea și suprapunerea rândurilor sunt frecvente în

handicapurile de vedere, la cei cu tulburări oculo-motorii, la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau
stângă și în ambidextrie. Fenomenul poate exista și în lipsa acestora atunci cand se formează
deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. In
citire, dislexicul poate parcurge același rând ori să sară unul sau mai multe fără să-și dea seama.
Disgraficul nu-și poate citi propriul scris și nu poate respecta spațiul paginii, sărind și suprapunând
rândurile.

Scrisul servil si scris-cititul ca în oglinda sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu

tulburări de scris-citit. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre
stânga a literelor, grafemelor, acestea fiind executate alungit. Scris-cititul ca în oglindă se realizează
printr-o rotire a grafemelor și literelor în așa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii
respective pe creier. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală și la copiii
stângaci. O astfel de tulburare poate fi pusă și pe seama afecțiunilor encefalului, determinate de
meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului.
( A.Roșan, 2015)

Tulburările de limbaj scris-citit totale

Alexia reprezinta pierderea capacitatii de a citi si de a intelege  limbajul scris. Subiectul
alexie vorbeste normal, raspunde corect Ia intrebari, intelege ceea ce i se spune, poate scrie corect
dupa dictare sau chiar spontan, dar nu intelege un text scris.
Agrafia reprezintă pierderea capacității de a scrie, la o persoană, care înainte scria
normal.Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt, dacă copiază literă cu literă. Cauza agrafiei este
reprezentată de lezarea lobului parietal stâng.

Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârșitul clasei I.

8
Bibliografie

1. E Verza, FE Verza – Tratat de psihopedagogie specială,ed. Universității din Bucureşti,

București, 2011

2. Adrian Roșan, -Psihopedagogie specială, ed.Polirom,Bcucurești, 2015