UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

SPECIALIZAREA : PIPP
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IFR

REFERAT GEOGRAFIE

DELTA DUNĂRII

STUDENT: GECZI GABRIELA

AN III
2
 INTRODUCERE

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina,
este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene.Delta Dunării a intrat în
patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 ca rezervaţie a biosferei.

GEOGRAFIE

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu
Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°,
latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar
Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o
suprafaţă de 2540 km².

Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul
Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul
Sfântul Gheorghe.

Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104
km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de
Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu aprox. 40 m².

Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu,
fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi
transportă 18% din volumul de apă al Dunării.

Cursul Braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km,
transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început
de deltă secundară.

3
 REȚEAUA HIDROGRAFICĂ

Rețeaua hidrografică principală este constituita din brațele fluviale Chilia, Sulina și Sfântu
Gheorghe, iar cea secundară este formată din sahale, gârle, canale, jepse și periboine. Sahalele sunt
foste brate ale Dunării, aflate în prezent într-un stadiu de colmatare. Gârlele, ca și sahalele sunt
elemente de rețea hidrografică naturală, caracterizate prin dimensiuni mult mai mici. Jepsele sunt
elemente depresionare de formă alungită care au rol de rețea hidrografică numai în timpul apelor
mari. Periboinele sunt mici spărturi de litoral. Lacurile de deltă, considerate tip aparte, pentru
caracterul lor specific, se întâlnesc mai ales în zona deltaică dintre brațele principale.
Cele mai importante lacuri de deltă se găsesc între brațul Chilia și Razelm. Ele sunt: Tatanir,
Furtuna, Matita, Merhei, Babina, Trei Iezere și Bogdaproste în Ostrovul Letea, Obretinul tăiat de
Canalul Sulina, Gorgova, Isacova, Roșu, Puiu și Lumina în Ostrovul Sf. Gheorghe iar în Ostrovul
Dranov lacul cu același nume. Suprafața lor depinde în mică măsură de variația nivelului apelor
Dunării.

VEGETAȚIA

În Delta Dunării, condițiile biologice deosebit de favorabile create de prezența permanentă

sau aproape permanentă a apei, face ca vegetația să se dezvolte luxuriant. Predominanța
elementului acvatic atrage după sine o dezvoltare predominantă a vegetației de baltă îndeosebi a
vegetației palustre dure, din care caracteristic pentru Delta Dunării este în primul rând stuful.Intr-
adevar aici se găsește cea mai compactă suprafață stuficolă de pe glob (240.000 ha).

Vegetația din Delta Dunării este în general de trei categorii: acvatică, palustră și de uscat.
1. Vegetatia acvatică se află în grupa complexelor de biotopi de gârle, mlaștini și lacuri. Ele ocupă
porțiunile cele mai adânci ale depresiunilor din acest sector al deltei.
Dintre plantele submerse, cele mai frecvent întâlnite sunt diferitele specii de Potamogeton, bradis,
sârmulița sau vârjoaica, coada calului, otratel, formațiuni de caracee și altele. Plantele submerse
au o largă dezvoltare atât în ghioluri și gârle puțin adânci, cât și în mlaștini. Dintre plantele cu
frunze plutitoare, cel mai frecvent întâlnite sunt nufărul alb și nufărul galben, plutnița, ciulini de

4
baltă,etc.
2. Vegetația palustră, este caracteristică pentru zonele mlăștinoase; ea este dezvoltată cu precădere
în delta dintre zona lacustră Ialpug-Catlabuc-Chitai și complexul lagunar Razelm-Sinoe. În cadrul
acestei vegetații predomină stufărișurile, ea fiind formată în principal din stuf, papură, pipirig,
rogoz.
3. Vegetația de uscat. Vegetația de uscat din Delta Dunării este de mai multe feluri: păduri
amestecate(păduri de sleau), păduri de salcii pășuni și culturi agricole.

FAUNA

Ca și vegetația, fauna Deltei Dunării este deosebit de bogată. Numeroaselor specii ale
faunei locale li se adaugă numeroasele elemente ihtiologice marine pătrunse în apele deltei pentru
ecloziune și hrană, cât și numeroasele specii de păsări migratoare, deoarece prin această regiune
trec cinci căi principale de migrație. Datorită condițiilor biologice favorabile, cât și a unei relative
izolări, se găsesc aici multe specii de păsări care în alte regiuni de pe glob ori au dispărut, cum ar
fi țigănușul, gâsca cu gâtul roșu, lopătarul etc, ori sunt pe cale de dispariție, de exemplu cormoranul
pitic, pelicanul alb și pelicanul creț, pasărea ogorului etc. Bogăția de faună se manifestă și în
mediul acvatic și pe uscat, datorându-se atât întrepătrunderii apei cu uscatul, cât și a vecinătății
apelor Dunării cu cele marine.
Cea mai importantă categorie de faună, întâlnită în Delta Dunării este fauna piscicolă,
remarcabil de bogată în specii, cuprinzând 75 de specii. Majoritatea sunt specii de apă dulce (în
număr de 44), celelalte fiind specii migratoare care aparțin faunei din Marea Neagră și care trec
prin Delta Dunării în special în timpul perioadei de migrație.
Cam 30% din specii sunt exploatate prin pescuitul comercial intensiv, dezvoltat foarte mult
în ultimii 20 de ani. Ca urmare a "transformărilor" (regularizări și adaptări ale cursurilor de apă,
poldere etc.) care au avut loc în ultimele decenii în jurul și în interiorul Deltei Dunării, marea
majoritate a populațiilor de pești sunt într-o situație critică și deosebit de critică.
Păsările reprezintă una dintre cele mai mari bogății faunistice a Deltei Dunării, unde în
terenurile umede, lucii de apă, zone mlăștinoase, marile întinderi ale câmpurilor de stuf și
apadurilor de sleau, oferă arii extinse de hrănire și cuibărit pentru populațiile de păsări din zona de

5
vărsare a Dunării. Aceste zone, deși reduse în mod considerabil față de întinderile lor de odinioară,
sunt înca destul de vaste în comparație cu marea majoritate a celorlalte terenuri umede din Europa.

În Delta Dunării au fost observate peste 300 de specii de păsări. Din punct de vedere al
dinamicii ornitofaunei Delta Dunării și în special litoralul Mării Negre dintre Baia Mușura și Gura
Portița reprezintă unul din cele mai importante locuri (căi de migrație) pentru majoritatea păsărilor
din jumătatea estică a Europei și chiar din nord-vestul Asiei, pe aici migrând sau venind ca oaspeți
de iarnă specii ca: lebăda cântătoare, lebăda siberiană, gâsca cu gât roșu, ploierul nordic, multe
specii din genul piciorongilor.

CONCLUZII

Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe

care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al
biodiversităţii, o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural
universal.

Multe specii vegetale sau animale au constituit, totodată şi importante resurse naturale,
exploatabile economic care au atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi timpuri. Aşezările
omeneşti înfiinţate s-au bazat, în principal pe valorificarea resurselor naturale dezvoltâdu-se, astfel
activităţi economice tradiţionale şi relaţii sociale caracteristice.