Universitatea din Oradea

Facultatea de Științe Socio-Umane

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar-IFR-Oradea

Student: Tite(Câcău) Mirela

Delta Dunării
Delta Dunării este plasată, din punct de vedere geologic, într-o regiune mobilă a scoarței
terestre numită Platforma Deltei Dunării. Platforma Deltei Dunării vine în contact, în partea de sud-
vest, cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu
brațul Sfântu Gheorghe.

Delta format la vărsarea în Marea Neagră este cea de a doua din Europa ca suprafață. În anul
1990, Delta Dunării a fost declarată rezervație a biosferei datorită unicității și fumuseții locului,
varietății ecosistemelor, suprafețelor mari acoperite de stuf, mari bpgății floristive și faunistice,
datorită pădurilor cu vegetație subtropicală (liane, arbuști)1.

Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune
transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice,
jurasice, cretacice, neogene și cuaternare, determinate prin forajele de mare și mică adâncime
efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparțin etajelor Silurian-Permian (438-230
milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalații de tufuri
vitroclastice.

Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme de relief
negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, Delta se prezintă sub forma
unei suprafețe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale
și gârle, punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față de nivelul mării, sunt de 8-10 m în
zona grindurilor și -2 - -4 m în zona depresiunile lacustre.2 Teritoriul Deltei Dunării se împarte în
două subregiuni geografice și anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafață de 4.250 km2, aflată
între brațele fluviului,și zona complexului Razim, cu o suprafață de 990 km2. Din punct de vedere
fizico-geografic Delta se împarte transversal pe brațele fluviului în două mari subregiuni naturale:
Delta fluvială și Delta maritimă.

1
Die Stadt, Geographia, Editura Culorile Universului, 2003
2
(Coteț P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)
 Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafața totală a Deltei și se întinde de la ceatalul Izmail,
spre aval, până la grindurile Letea și Caraorman, pe linia Periprava (pe brațul Chilia) – Crișan (pe
brațul Sulina) – Ivancea (pe brațul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perișor. Această subregiune a Deltei
Dunării este împărțită în mai multe unități naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea
Șontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matița-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc,
Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc,
Depresiunea Roșca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol și Depresiunea Dranov-Dunavăț, etc.

Delta maritimă ocupă mai puțin de 35% din suprafața Deltei Dunării, la răsărit de linia
Periprava-Crișan-Ivancea-Crasnicol-Perișor. În această subregiune, ca și în cazul Deltei fluviale,
întâlnim zone cu relief pozitiv și negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor
este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri.3

La capătul unui drum ce depășeşte 2840 km de la izvoare, din Munţii Pădurea Neagră, şi până
la Marea Neagră, Dunărea construieşte, de mai bine de 12.000 de ani, una dintre cele mai frumoase şi
reprezentative delte din lume. Delta Dunării este a doua din Europa, ca mărime, după cea a râului
Volga, şi a douăzecea din lume. Prin bogăţia peisagistică şi faună, în care păsările ocupă un loc
important, Delta Dunării este din punct de vedere ştiinţific un adevărat laborator de formare a
ecosistemelor deltaice.4

Fiind a treia ca mărime din Europa, și pe locul 22 la nivel mondial, Delta crește an de an cu
aproximativ 40 m². În momentul de față suprafață deltei este de peste 5 700 km². Din toată această
suprafață doar 10% este reprezentată de uscat. Peste 3 000 km² sunt reprezentați de ecosisteme
naturale acvatice și terestre, destinate reconstrucției ecologice. Aceste zone sunt incluse în patrimoniul
UNESCO, în cadrul programului “Omul și Biosfera”.

În Delta Dunării sunt întâlnite 30 de habitate protejate la nivel european, dintre care 8 sunt
strict protejate, unele dintre acestea fiind întâlnite doar în România.

Flora

Delta are o biodiversitate uimitoare, aproape 5500 de specii, dintre care 1839 de
plante. Vegetația Deltei Dunării este preponderent specifică zonelor umede, 78% fiind reprezentată de
stuf, rogoz, papură, pipirig, salcie pitică. Este de menționat faptul că, în Deltă se găsește cea mai
întinsă zonă compactă de stuf din lume, având o suprafață de 1750 km². Pe grindurile fluviale speciile
cele mai întâlnite sunt arbori și arbuști, plopul alb, plopul negru, cătină, tufe de mure, etc. Pe marginea
canalelor putem întâlni o varietate de nuferi, albi sau galbeni, care sunt spectaculoși în perioada de

3
onesi, L. (1994). Geologia unităților de platformă și a orogenului NORD – DOBROGEAN. Editura Tehnică,
București
4
https://www.cjtulcea.ro/sites/cjtulcea/PrezentareaJudetului/Pages/Delta-Dunarii.aspx
înflorire, între lunile iunie și septembrie. Tot în arealul rezervației se găsesc și două plante carnivore,
și otrățelul de baltă.

Un loc aparte în flora Deltei îl ocupă Pădurea Letea, una dintre cele mai vechi rezervații
naturale din România și cea mai nordică pădure subtropicală din lume. Peisajul de aici este unul
deosebit, unde pâlcurile de pădure alternează cu dunele de nisip, formate cândva pe fundul mării.
Predomină stejarii, unii dintre ei cu vârste de peste 300 de ani. În pădure se mai pot întâlni și peste 10
specii de orhidee, dar și o specie de liană ce poate ajunge până la 25m.

Fauna

Suprafața mică de uscat, a făcut ca aici să se concentreze o faună preponderent reprezentată

de pești, amfibieni, reptile și păsări. Noaptea răsună de zgomotul amfibienilor, aici găsindu-se nu mai
puțin de 10 specii, printre care: broasca râioasă verde, broasca de lac mare, broasca râioasă brună,
buhaiul de baltă sau brotăcelul de copac. Fauna piscicolă este reprezentată de o varietate de pești, 133
de specii, dintre care 66 sunt întâlnite doar în apele saline: hamsia, calcanul sau stavridul; 54 de specii
trăiesc în apele dulci: somnul, linul, bibanul, crapul, avatul, șalăul, știuca și 13 de specii care trăiesc și
în apele sărate și în cele dulci: sturionii (păstruga, cega, morunul, nisetrul), scrumbia etc.

În ceea ce privește mamiferele prezente în arealul Deltei, găsim 54 de specii, care pot fi
întâlnite preponderent în zonele mai izolate de uscat sau în cele mlăștinoase. Dintre acestea amintim:
hermina, câinele enot, bizamul, vulpea, vidra, nurca europeană, pisica sălbatică, mistrețul, castorul
etc.

Cu siguranță cel mai mare spectacol oferit de Deltă este cel dat de păsări, nu mai puțin de 331
de specii. Dintre acestea aproximativ 130 sunt migratoare. Pe lângă păsările mai cunoscute și mai
comune care pot fi regăsite aici (diferite specii de rațe și gâște, stârci, egrete, lebede, cormorani,
pescăruși și alte păsări specifice zonelor umede), în Deltă se întâlnesc și specii mai rare și mai puțin
prezente în alte zone din România, cum ar fi țigănușul, lopătarul, ciocântorsul, piciorongul, alături de
specii mai rare de gâscă cum ar fi gâsca cu gât roșu (50% din populația mondială), specii rare de
răpitoare sau cormoranul mic (60% din populația mondială).

Pelicanii sunt cu siguranță cele mai emblematice păsări ale Deltei și există aici două specii:
pelicanul comun, mult mai răspândit și pelicanul creț. În urmă cu 100 de ani, pelicanul era o specie
comună pe tot cursul inferior al Dunării. Astăzi însă, aproape întreaga populație cuibăritoare a
pelicanului comun se regăsește în Deltă, peste 18 000 de indivizi. Vine la noi în migrație, în lunile
calde și iernează pe o suprafață ce se întinde din nord-estul Africii și până în India. Se hrănește de cele
mai multe ori în grupuri mari, alături de cormorani cu care fac echipă la pescuit. Poate mânca
aproximativ 1kg de pește pe zi.

Dacă pelicanul comun are un penaj roz-gălbui, pelicanul creț are preponderent tonuri de gri
deschis. Denumirea îi vine de la penele crețe de pe cap, formate în perioada de reproducere. Este puțin
mai mare decât pelicanul comun și poate atinge peste 3 m cu aripile întinse. Este cea mai mare pasăre
de la noi din țară. Pelicanul creț este mult mai rar decât cel comun, populația cuibăritoare fiind de
doar aproximativ 500 de indivizi.

Arii protejate

Delta Dunării cuprinde 20 de zone strict protejate, care însumează o suprafață totală de peste 50
000 ha, reprezentând aproximativ 9% din arealul total al rezervației. Cele mai importante dintre
acestea sunt: Roșca – Buhaiova, Sărături – Murighiol, Insula Popina, Periteașca - Leahova, Grindul
Lupilor și Chituc, Insula Ceaplace, Pădurea Letea și Caraorman, Lacul Nebunu, Sacalin – Zătoane,
Lacul Belciug etc.

 Roșca - Buhaiova (9 625 ha) este caracterizată de un complex de bălți și lacuri, în prezent aici
adăpostindu-se cea mai mare colonie de pelicani comuni din Europa.
 Sărături Murighiol (87 ha) adăpostește o colonie de piciorong, ciocântors, rață cu ciuf și alte
specii limicole.
 Insula Popina (98 ha), formată pe lacul Razelm, adăpostește pe lângă speciile de păsări
migratoare care cuibăresc aici și singurul păianjen veninos din România, văduva neagră sau
miriapodul gigant.
 Periteașca - Leahova (4 125 ha) reprezintă un loc de popas și hrănire pentru gâsca cu gât roșu,
pelicani, rațe și călifari. Cuprinde o serie de grinduri nisipoase, Insula Bisericuța, lacurile
Leahova Mare și Mică, Periteașca și Coșna.
 Grindul Lupilor (2 075 ha) nu se referă neapărat la specia din titlu, singura specie carnivoră
mai mari de aici fiind șacalul auriu. În rest, zona este una de importanță ridicată pentru
reproducerea naturală a speciilor de pești, crap, plătică sau șalău.
 Grindul Chituc (2 300 ha) cuprinde o serie de lacuri mici, care pe timp de iarnă sunt de o reală
importanță pentru păsări.
 Insula Ceaplace (117 ha) este una dintre cele trei locații de pe teritoriul României care
găzduiesc colonii de pelicani creți.
 Pădurea Letea (2 825 ha) este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, pe teritoriul
acesteia întâlnindu-se mai multe specii rare de orhidee și multe păsări care preferă zonele
terestre și sărăturile.
 Lacul Nebunu (115 ha) oferă condiții optime de cuibărit și hrană pentru mai multe specii de
păsări (stârcul roșu, țigănușul, stârcul galben, stârcul cenușiu, lișița, corcodelul mic,
cormoranul mic).
  Sacalin - Zătoane (21410 ha) oferă condiții prielnice pentru cuibăritul lebedei, iar insula
Sacalin oferă adăpost și loc de cuibărit pentru mai multe specii limicole.5

Doar 500 de kilometri despart Chișinăul de Delta Dunării, una dintre cele mai spectaculoase și
minunate rezervații naturale, un adevărat paradis al faunei universale, o comoară neprețuită a
patrimoniului ecologic universal. Cel mai tânăr pământ al continentului este una dintre atracțiile
turistice majore ale României, țară binecuvântată de această splendoare. Brațul Chilia la nord și Brațul
Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe se desparte în Brațul Sulina și Brațul
Sfântu Gheorghe. Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său de o lungime
de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării. Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei, și spre
deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent gradat și întreținut pentru navigația vaselor
maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Brațului
Sfântu Gheorghe este orientat spre Sud-Est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul
Dunării. La vărsare formează insulele Sacalin, considerate un început de deltă secundară.

Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic. Aici viețuiește 98% din fauna piscicolă acvatică
europeană. Peștii sunt prezenți prin 65 specii, cei mai mulți de apă dulce (60%), restul migrând
primăvara din Marea Neagră. Păsările sunt cele care au creat faima deltei, cunoscută încă de la
începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datorează celor 327 specii pe care le putem
întâlni în deltă. Dintre acestea cuibăresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltă și rămânând
diferite perioade de timp toamna, iarna și primăvara. Păsările acvatice sunt cele mai numeroase:
cuibăresc 81 specii și trec prin deltă 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintă 82% din avifauna
acvatică europeană. Avifauna acvatică din Delta Dunării este alcătuită dintr-un nucleu de specii vechi,
bine adaptate la mediul acvatic, la care se adăugă, speciile accesorii și speciile cosmopolite.

Delta Dunării oferă nenumărate posibilități de petrecere a unei vacanțe de vis. Facilitățile
turistice apărute în ultimul deceniu fac ca această zonă să fie una dintre cele mai apreciate din Europa
și pentru calitatea serviciilor oferite vizitatorilor6.

Populația

Populația Deltei a fost totdeauna răzleață, mediul semi-acvatic nepermițând densități importante
(densitatea medie este de 5 locuitori/km2). Vara, afluxul de turiști triplează populația, care la
recensământul din 2002 se menținea la 14.583 locuitori, dintre care 12.666 români (87%), 1438
lipoveni (10%), 299 ucrainieni diverși alții (1%)[34]. Delta a fost dintotdeuna un mediu-refugiu pentru
populațiile inițial grecești (grecii pontici erau încă 2059 în 1910, mai numeroși decât lipovenii),

5
https://romaniasalbatica.ro/ro/rezervatie-biosfera/delta-dunarii
6
Valentin Buda, Timpul.md, anul 2003
ulterior românești (dicienii, denumire care provine poate de la Vicina), apoi lipoveni. Aceste populații
s-au amestecat, lucru dovedit și de vocabularul limbilor vorbite în deltă, îndeosebi
termenii pescărești.7

Bibliografie

1. Die Stadt, Geographia, Editura Culorile Universului, 2003

2. (Coteț P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)
3. onesi, L. (1994). Geologia unităților de platformă și a orogenului NORD – DOBROGEAN. Editura
Tehnică, București
4. https://www.cjtulcea.ro/sites/cjtulcea/PrezentareaJudetului/Pages/Delta-Dunarii.aspx
5. https://romaniasalbatica.ro/ro/rezervatie-biosfera/delta-dunarii
6. Valentin Buda, Timpul.md, anul 2003
7. Romanescu, Gh. (1995). Delta Dunării – privire geografică. Editura „Glasul Bucovinei”, Iași

7
Romanescu, Gh. (1995). Delta Dunării – privire geografică. Editura „Glasul Bucovinei”, Iași