Sinaia

SPATIUL URBAN

Asezarea localitatii
Sinaia este asezata pe Valea superioara a raului Prahova, in plina zona carpatica,
la poalele Muntilor Virful cu Dor si Piatra Arsa. Sinaia se afla la o distanta de 122 km
de Bucuresti, la 49 km de Brasov, la 340 Km de Constanta. Coordonatele geografice ale
localitatii sunt: 45 grade, 21 minute, 30 secunde latitudine nordica si 25 grade, 32
minute, 56 secunde longitudine estica. Altitudinea variaza de la un capat la altul al
orasului: 767 m in cartierul Izvor, 798 m in zona Garii, 845 m in Parcul Dimitrie Ghica,
860 m la Manastirea Sinaia, 970 m la Castelul Peles, 980 m la Foisor. Localitatea este
dispusa sub forma unui larg amfiteatru la poalele Bucegilor si se intinde, in partea de
nord, pana la locul numit Gura Padurii, unde se afla Hanul Vadul Cerbului, iar spre
sud, pana dincolo de Valea Izvorul Dorului, unde in deceniul al noulea al acestui secol s-
a ridicat cartierul Platoul Izvor..
Principalele forme de relief
Muntii Bucegi, ce apar ca o cetate strajuind Sinaia, ating in vest inaltimi
de peste 2000-2500 m, cu abrupturi impresionante pe margini si cu un vast
platou de altitudine, cunoscut sub denumirea de Platoul Bucegilor. In est,
Muntii Garbova (Baiului) prezinta o culme orientata nord-sud, lunga de peste
30km si cu inaltimi de 1700-1900 m. Muntii Bucegi, avand forma unei mese
potcoave, sunt alcatuiti din roci foarte variate. Cele mai caracteristice sunt
conglomeratele sedimento-detritice, alcatuite din fragmente rotunjite de roci si
minerale, cimentate intre ele prin siliciu, calcit, argila, etc.
Acestea se sprijina, in vest pe sisturile cristaline ale muntilor Leoata si pe
calcare jurasice, iar in est pe formatiunile cretacice inferioare. Particularitatile
conglomeratelor au facut ca ele sa reprezinte un tip aparte, cunoscut in
literatura de specialitate, sub denumirea de "conglomerate de Bucegi",
constituite din fragmente mai mari sau mai mici rotunjite, de calcar galbui,
gresii, sisturi cristaline, etc.
Dintre numeroasele varfuri ce domina peisajul, remarcam: Vanturisul
(1942 m.), Varfu cu Dor (2030 m.), Furnica (2103 m.), Piatra Arsa (2044 m.), Jepii
Mari (2071 m.), Jepii Mici (2173 m.). Unele stanci, precum Mecetul Turcesc,
Sfanta Ana, Piatra Arsa, sunt blocuri imense de calcar, aparute sub aceasta
forma datorita eroziunii. Alte stanci au forme ciudate si inaltimi intre 5-15 m.,
cum sunt: Babele, Sfinxul, Masa Ciobanului s.a..
Culmea principala a Masivului Garbova poate fi impartita in trei sectoare:
Culmea Neamtului, pe directia nord-sud, cuprinde varfurile Clabucetul Mare-
1466 m, Tigaile-1699 m, Turcu-1833 m, Paltinu-1900 m, Neamtu-19232 m,
Stevia-1907 m si Rusu-1902 m. Sectorul central este cuprins intre varfurile
Rusu si Cazacu; aici culmea ia o directie est-vest, cu altitudini intre 1500-1600
m. Culmea Baiu, orientata spre sud, cuprinde Varful Cazacu-1753, Zamora-1519
m, Baiu Mare-1895 m, Draganu-1776 m, Vornicul-1627 m, Gagu Mare-1660 m,
Piscul Cainelui-1527 m. Partea sudica a teritoriului sinaian se sprijina pe
Muntele Gurguiatu-1339 m, complet impadurit, constitutia sa geologica fiind
aceiasi cu aceea a Masivului Baiu. In acest munte, Prahova a format Cheile
Oratii. In spatiul dintre Busteni si Sinaia, pe o lungime de circa 10 km si o
latime de 2-3 km, Valea Prahovei se largeste, formand depresiunea
intramontana Sinaia.
Reteaua hidrografica
Principalul curs de apa care strabate Sinaia, este raul Prahova, ale carui izvoare
se gasesc la Predeal. Intre localitatile Busteni si Sinaia, in albia raului Prahova curg mai
multe paraie, unele venind dinspre Bucegi: Valea Cerbului, Valea Alba, Valea Jepilor,
Valea Urlatoarea, Valea Babei, Valea Pelesului, Valea Casariei, Valea Iancului, Valea
Zgarbura, Valea Izvorul Dorului, Valea Larga. Pana la altitudinea de 1200 m, aceste
paraie sunt intermitente, dupa care devin permanente, cu un debit ce oscileaza in functie
de precipitatii. In zona Sinaiei se afla si o bogata retea de ape subterane, atat in partea
de vest, cat si in cea estica. In partea de est, apele subterane se gasesc cantonate in
structuri acvifere, roci poroase, permeabile (conglomeratele de Bucegi). Acestea
acumuleaza apa din precipitatii, dand nastere la izvoare, mai mari sau mai mici, ce
formeaza torenti tumultuosi; la randul lor, acestia, uniti, formeaza paraie ce erodeaza
necontenit stanca muntelui. In partea vestica a localitatii, apele subterane, aflate in
rocile marnocalcaroase, puternic fisurate, circula sub forma unor suvoaie ascunse,
facandu-si aparitia la suprafata prin izvoare ce pot fi intalnite la poalele Garbovei si
care dau nastere mai multor torenti sau paraie: Cumpatu, Valea Rea, Valea Cainelui,
Gagu, Valea lui Bogdan. Debitul Prahovei creste treptat de la 0.59 mc/s, la Azuga, la
5,13 mc/s la confluenta cu Izvorul Dorului, ca urmare a contributiei paraielor Tufa,
Cumpatu, Valea Rea, Valea Cainelui, Peles, Casaria, Valea Iancului, Zgarbura si
Izvorul Dorului, care se varsa in perimetrul statiunii. Este un debit relativ constant, el
marindu-se numai cand cad ploi abundente sau cand zapezile se topesc brusc, de obicei
toamna si primavara. Iarna, datorita zapezii si inghetului de lunga durata, regimul de
scurgere al paraielor mentionate este diminuat in buna masura, la acestea adaugandu-se
si o slaba alimentare din izvoare. Vara, in schimb, alaturi de Prahova, paraiele care
impanzesc teritoriul Sinaiei dau statiunii un plus de frumusete, imbie la popasuri sau
excursii pe malurile lor, intregind natura locurilor cu susurul specific apelor de munte.
Clima
Are un climat subalpin, cu veri racoroase (media lunii iulie este de 14-16°C) si cu
ierni nu foarte friguroase pentru o statiune montana (media lunii ianuarie este de
-3,5°C). Temperatura medie anuala este in jur de 6,5°C iar media precipitatiilor 800-
1000 mm anual. Stratul de zapada cazut iarna persista de la sfasitul lui septembrie pana
la sfarsitul lui martie.
Bucurandu-se de excelenti factori de cura (tonic-stimulanti), clima caracterizata
de o presiune atmosferica scazuta - 67 mm coloana de mercur, cu o atmosfera puternic
ionizata, cu un aer curat, fara praf si alti agenti alergici, bogat in ozon, cu numeroase
izvoare cu ape minerale sufuroase, bicarbonate, calcice, cu magneziu, cu oligominerale,
statiunea Sinaia, numita si "Perla Carpatilor", furnizeaza conditii excelente de
tratament a neuroasteniei, a tulburarilor aparatului digestiv (in gastritele cronice
hipoacide), a tulburarilor hepatobiliare (dischinezie biliara, colecistita cronica, sechele
dupa operatii pe ficat), endocrine (hipertiroidism benign si boala lui Basedow, dupa
tratament endocrinologic), respiratorii (nevroze respiratorii) si alte tulburari, dar si
pentru odihna si recuperare a potentialului de munca.
Fauna
Dintre animalele salbatice refugiate in locuri ferite din imprejurimile Sinaiei,
amintim cateva de interes cinegetic: cerbul, ursul, caprioara, capra neagra, mistretul,
lupul, vulpea, rasul. Acestora li se adauga veverita, iepurele si diferiti soareci de padure.
In apele cristaline din zona, pastravul isi are un mediu prielnic de viata. Dintre pasari
pot fi mentionate: mierla, gaita, pupaza, cotofana, ciuful de padure, vulturul plesuv,
cocosul de munte, gaina salbatica sau gainusa, privighetoarea, ciocanitoarea,
codobatura, cucul, cinteza.
Vegetatie
In statiunea Sinaia si in imprejurimile sale, covorul vegetal este deosebit de
variat, aflandu-se in concordanta cu conditiile fizico-geografice specifice acestei
extremitati a Carpatilor Meridionali. In etajele montan inferior si montan mijlociu, se
intalnesc mai frecvent fagul, bradul si molidul, la care se mai adauga laricea, paltinul,
ulmul de munte, frasinul, plopul tremurator, mesteacanul. Etajului montan superior ii
sunt caracteristice numai molidisurile pure prezente la peste 1500 m altitudine, in Valea
lui Carp, Valea Pelesului, Valea Izvorului, etc. Etajul subalpin cuprinde laricea si
molidul, sub forma de palcuri. Tot aici mai apar jneapanul si arinul de munte. Pajistile
si tufisurile alpine acopera cele mai mari inaltimi ale muntilor, care se remarca printr-
un covor vegetal adaptat la vant, uscaciune si temperaturi mai scazute. In aceasta zona
intalnim pernitele de iarba rosioara si tufisurile de ochiul gainii. In etajul montan
intalnim rar alunul, liliacul salbatic; acestea din urma numai la stanca Sfanta Ana si in
Poiana Caprei, din padurea de pe Piatra Arsa. Dintre plantele ierboase, cele mai
frecvente sunt: captalanul, feriga, fragul, ghiocelul, pedicuta, pelinul, podbalul, sovarful,
sunatoarea, trei frati patati, zburatoarea, s.a. Mentionam ca in padurile si poienile din
preajma Sinaiei se intslnesc mai multe varietati de ciuperci, unele dintre ele comestibile:
manatarca sau hribul, iutarul, buretele serpesc, creasta cocosului, zbarciogul, urechea
babei, buretele cu peruca, ciuperca alba de padure, pastravul de fag, ghebele si rascovul.
De la un anotimp la altul, padurile din zona Sinaiei au un aspect deosebit: primavara,
domina o culoare verde- deschides, iar vara, verde-intens; toamna, de pe la jumatatea
lunii septembrie pana aproape de caderea brumei, verdele constant al brazilor se
armonizeaza cu coloritul aramiu al foioaselor, pana in clipa cand acestea isi scutura
frunzele.
Populatia si caracteristicile acesteia
Nr. Total de locuitori la recensamantul din 2002
 Total = 12.525 locuitori stabili :
o 5809 de sex masculin
o 6616 de sex feminin

Aspecte economice si sociale

Agricultura zonei
Suprafata totala a orasului:
 Total = 8873 hectare, din care: 760 hectare intravilan ,8113 hectare extravilan.
 Structura suprafetelor este urmatoarea:
o Pasuni -fanete = 2073 ha
o Padure = 6180 ha
o Construita (inclusiv curtile) = 228 ha
o Drumuri - cai ferate = 54 ha
o Acvatice = 36 ha
o Neproductive = 82 ha

Industrie
O buna pondere a populatiei active se afla si in sectorul industrial, astfel:
 Activitati de tip industrial si de constructii, principalele unitati economice
fiind:
o Intreprinderea de Mecanica Fina - MEFIN (unitate de interes
national, cu aproximativ 1800 de angajati), ce are ca profil
producerea si comercializarea de echipamente de injectie pentru
motoare Diesel;
o Fabrica de preparate din carne - SALSI apartinand companiei
ANGST;
o Alte unitati cu caracter industrial, de depozitare si de constructii
sunt dispersate pe tot teritoriul localitatii.

Forta de munca
 Numarul societatilor comerciale active = 336
 Forta de munca:
o Numarul total al salariatilor = 645

Infrastructura
Invatamant
 Invatamant prescolar:
o unitati de invatamant = 6 gradinite
o copii la gradinita = 276
o personal didactic = 18
 Invatamant primar ; gimnazial:
o unitati de invatamant = 2 scoli generale
o elevi = 1532
o personal didactic = 90
 Invatamant liceal:
o unitati de invatamant = 1 colegiu
o elevi = 742, din care: 545 - cursuri de zi; 130 scoala profesionala; 67 -
cursuri serale
o personal didactic = 64, din care 32 titulari
 Numarul bibliotecilor scolare este de 3 iar numarul de volume de carti este de
50.000.

Sanatate
 Spitale = 1
 Paturi de spital = 215
 Policlinici = 2
 Dispensare = 8
 Medici = 55
 Cadre sanitare medii = 155
 Cabinete stomatologice = 3
 Stomatologi = 12
 Farmacii = 5

Transport
Orasul Sinaia beneficiaza de:
  transport pe cale ferata (magistrala 2, dubla, electrificata, avand doua
gari pentru calatori si marfuri: Sinaia si Sinaia Sud - halta);
 transport rutier (cea mai importanta artera este DN1 - E60, care in oras
poarta denumirea de bd. Carol I, bd. Ferdinand I si bd. Republicii);
 transport in comun si transport pe cablu (telecabine, telescaune si
teleschi).

Propuneri de relansare socio-economica a spatiului ales

SPATIUL TURISTIC

Sinaia ca statiune turistica a luat amploare incepand cu a doua jumatate a

secolului al XIX - lea, odata cu construirea soselei Sinaia - Brasov (1847), a caii ferate
Bucuresti - Sinaia (1879), si, mai ales, a castelului Peles, care a transformat Sinaia intr-
un centru al vietii politice si o zona rezidentiala privilegiata.
In oras a fost construit un numar mare de resedinte private, amplasate in zone
pitoresti si beneficiind de o arhitectura (exterioara si interioara) deosebita. Dotarile de
patrimoniu muzeistic si arhitectural al orasului Sinaia se situeaza la un nivel de exceptie.
Manastirea Sinaia, ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino, dateaza din anul 1695.
Odata cu ridicarea manastirii, asezarea a inceput sa se formeze, preluand numele de
Sinaia.

Obiective turistice
Vila Luminis, realizata inr-un stil autentic romanesc a fost folosita de George
Enescu ca loc de odihna. Dupa parasirea definitiva a patriei, determinata de
evenimentele politice din anul 1946, prin actul de donatie semnat la Paris, in anul 1947,
vila Luminis urma sa devina un asezamant cultural, conceput ca o casa de odihna si
reculegere pentru artisti romani si straini. Dupa o perioada de restaurare inceputa in
1990, vila Luminis a intrat in circuitul muzeal national, sub denumirea de Casa
Memoriala George Enescu. In incaperile de la etaj se reunesc in mod armonios elementele
ornamentale si de mobilierul in stil Bidermayer. Numeroasele piese de valoare din
cristal, portelan, metal sau ceramica dau stralucire interioarelor. In salon se pastreaza
pianul maestrului, un Ibach, facut la Lausanne. La Sinaia s-au compus Rapsodiile
romane, Concertul pentru pian, vioara, violoncelul nr.1 in RE major, Opus 16 si numeroase
sonate. Aici, in vila Luminis, in anul 1927, a luat lectii la vioara, timp de doua luni Yehudi
Menuhin. Etajul masardat a fost adaugat de arhitectul casei, Radu Dudescu, pentru a
echilibra verticalitatea turnului in ansamblul vilei si a devenit locul preferat al
maestrului pentru activitatea muzicala. In camerele mansardei este astazi prezentat
materialul documentar legat de viata si activitatea lui George Enescu. Tot din salon se
patrunde in camera sotiei lui George Enescu, Maria Cantacuzino-Enescu, unde
ambianta tradeaza spiritul electric al alcesteia. In schimb, camera maestrului se
remarca prin intimitate si este mobilata intr-un stil autentic romanesc. Spatiile de la
parterul vilei au fost destinate personalului de serviciu, dar tot aici se afla camera
pentru oaspeti. Bustul din marmura a lui George Enescu aflat la intrarea in vila este
realizat de sculptorul Ion Irinescu.

Manastirea Sinaia este un complex monarhal alcatuit din: Biserica veche, ridicata
la sfarsitul secolului al XVII-lea, Biserica noua ridicata in 1842, clopotnita ridicata in
1895, precum si corpul de chilii ridicate intre 1690-1842 sau efectuat reparatii capitale la
biserica noua si clopotnita, iar in anul 1955 a avut loc refacerea picturii originale a lui
Parvu Mutu de catre pictorul Chiriac. In anul 2000 a fost restaurata si biserica veche iar
in 2003 chiliile. Manastirea are si un bogat patrimoniu mobil reprezentat prin 500 de
volume de carte veche, 20 de vesminte, 16 tablouri si icoane, 5 obiecte de mobilier vechi ,
o tampla, 10 obiecte din metal pretios, 20 de obiecte bisericesti in total aproape 600 de
obiecte de patrimoniu mobil.

Castelul Peles a fost resedinta regala de vara, construita la sfarsitul sec. XIX.
Printul Carol de Hohenzollern-Sigmaringer a inceput constructia castelului in 1873,
dupa planurile arh. Wilhelm doderer, apartinand scolii germane de argitectura.
Inaugurarea oficiala a avut loc in octombrie 1883, dar ulterior au avut loc transformari
si extensii ale castelului, intre anii 1883-1914, sub indrumarea arh. Karel Liman, care a
terminat lucrarile in stil neo-renascentist german.
 Castelul Pelisor, construit de Carol I intre anii 1898-1901, arhitectul ceh Karel
Liman, inaugurat in 1902 ca resedinta regala si decorat de regina Maria in stil Art
Nouveau. Muzeul detine pictura europeana, arta deorativa( faianta si portelan de
sec.XVIII, sticlarie franceza, argintarie englezeasca si rusa din sec XVIII-XIX), arme
europene si orientale din sec. XV-XIX, vitralii, covoare orientale, tapiserii, ordine si
decoratii. Detine bunuri culturale clasate in Tezaurul Patrimoniului Cultural National.