Sunteți pe pagina 1din 17

Clarificări conceptuale şi terminologice

Sintagma “Valorificarea potenţialului turistic al zonei Arefu” cuprinde patru concepte ce necesită a
fi clarificate. Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, valorificarea se referă la acţiunea de “ a
pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidenţă valoarea unui lucru; a folosi în
procesul de producţie anumite materii prime care să ducă la realizarea unor produse de valoare mare“.
Această definiţie a termenului poate fi aplicată şi în cazul activităţii de turism prin valorificarea potenţialului
turistic, care conform literaturii de specialitate poate fi definit prin “ansamblul elementelor ce se constituie
ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitarea şi primirea călătorilor.“ 1 La rândului
lui, potenţialul turistic se clasifică în potenţial natural (relief, hidrografie, climă, floră, faună, monumente
naturale) şi potenţial antropic (atracţii cultural artistice, elemente de etnografie şi folclor, instituţii şi
evenimente cultural artistice, potenţial tehnico-economic, potenţial socio-demografic).
Zona Arefu deţine un potenţial turistic însemnat, pretabil unei activităţi de turism. Din păcate, în
România, valorificarea potenţialului turistic la adevarata sa capacitate rămâne un deziderat chiar şi în zilele
noastre. Toponimul Aref, înregistrând şi formele “Hares”, ulterior “Haref”, provine probabil din limba
armeană, “Hares” având semnificaţie de luminiş. Prezenţa aremilor în zonă este confirmată documentar în
calitatea lor de comercianţi.2 Aşadar, titlul lucrării se referă la utilizarea cât mai eficientă a resurselor
turistice, implicit a potenţialului turistic din zona Arefu.

Introducere
Actualitatea temei de cercetare este dată de însuşi conţinutul şi rolul turismului rural, de fenomen
caracteristic civilizaţiei actuale, una din componentele vieţii economice şi sociale ce polarizează interesul
unui număr tot mai mare de ţări. Multiplele sale implicaţii pe plan economic, social, cultural, precum şi rolul
său activ, argumentează acualitatea preocupărilor pentru cunoaşterea în detaliu a acestui fenomen, a
sensibilităţilor şi influenţelor sale. Turismul, cât şi turismul rural, au devenit componente indispensabile atât
pentru sistemul economic modern, marcat de mondializare, cât şi pentru noul mod de viaţă bazat pe consum
şi dorinţa de evadare din cotidian.
Creşterea ponderii şi ariei activităţilor de servicii turistice în ultimele decenii, precum şi a
implicaţiilor numeroase în transformarea economiilor şi a societăţilor a determinat şi intensificarea aplecării
teoretice asupra acest domeniu. Zonele rurale se înscriu tot mai frecvent în preferinţele de vacanţă ale
turiştilor, prezentând avantajul că îmbină cerinţele unei odihne active şi condiţiile unui climat favorabil,
răspunzând astfel dorinţei de reîntoarcere la natură, la viaţa şi la ocupaţiile tradiţionale.

1
Holloway, Ch., citat de Minciu, Rodica în Economia Turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2004, pg. 161
2
http://www.comunaarefu.lx.ro/oameni.htm
1
Turismul rural s-a impus în ritmuri lente, însă într-o manieră consecventă şi riguroasă, în special în
ţările cu grad ridicat de urbanizare şi în cele puternic industrializate. Aceasta formă de turism reprezintă o
modalitate de a elimina stresul, fiind tot mai solicitat de către oamenii care trăiesc în marile aglomerări
urbane. Motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată, aşadar, de cadrul natural nealterat,
de peisajele reconfortante, de tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale.
În primul capitol al lucrării s-au analizat din punct de vedere teoretic conceptele de turism rural,
potenţial turistic, ofertă turistică şi analiză a mediului intern şi extern – SWOT, utilizate în capitolele
următoare.
Ca bază teoretico-metodologică pentru elaborarea lucrării au servit lucrările a numeroşi specialişti în
domeniul turismului, români şi străini, numele lor regăsindu-se în mod sintetic la bibliografie. În cel de-al
doilea capitol se prezintă succint localitatea Arefu având în vedere criterii precum resursele naturale, bogăţia
cultural istorică, condiţiile economico-sociale ale zonei, infrastructura şi echipamentele turistice. În cel de-al
treilea capitol se realizează analiza S.W.O.T. din punct de vedere turistic a arealului rural vizat, iar în
ultimul capitol se fac propuneri şi sugestii în vederea dezvoltării zonei din punct de vedere turistic.

Cap. 1: Probleme teoretice


Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie),
care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa, în general, şi
în Franţa, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de
călătorie de agrement.
Turismul a fost, în timp, obiectul a numeroase studii, mulţi autori încercând să-l definească. Boyer
afirma că: pentru cine vrea să scrie despre turism, cel mai greu este să îl definească3. Acelaşi autor menţiona
că definirea turismului este indispensabilă oricărei încercări de aprofundare a mecanismelor care guvernează
această activitate. În 1905, R. Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un
fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului de
viaţă, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii”. Profesorul elveţian
W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial: turismul este ansamblul
de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp
cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare.
Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se
desfăşoară turismul în perioada de la ultima Conferinţă Internaţională a ONU privind turismul (Roma 1963),
Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat

3
Boyer, Marc, L’invention du tourisme, Editura Gallimard, Paris, 1996, p. 21
2
noi definiri ale conceptelor de bază în turism: turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte
în afara mediului său obişnuit, pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal de
călătorie este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare.
În ţările bogate din Europa de Vest oamenii pot să-şi permită o vacanţa de vară în orice zonă a lumii;
cu toate acestea, după observaţiile sociologilor, societăţile consumatoare au început să se vindece de
consumul excesiv, recunoscând finitatea forţelor naturale ale pământului, orientându-se spre zonele din
mediul rural. Această inclinaţie a turiştilor se observă şi în România.
Turismul rural este o definiţie formată din doi termeni: turism şi spaţiu rural, cu sensuri foarte exacte
care trebuie să fie explicate. Turismul este o activitate economică caracterizată de un ansamblu de bunuri şi
servicii oferite persoanelor care iau parte într-o astfel de activitate, care sunt numiţi turişti. Trebuie amintit
faptul că, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumită zonă, este necesar să se verifice
existenţa unui flux de turişti care să viziteze zona respectivă, fiind necesară şi posibilitatea acestora de
cazare.
Spaţiul rural, cealaltă componentă a produsului turistic, este mult mai dificil de definit. În general,
putem aprecia că spaţiul rural este un spaţiu cultural rezultat din relaţia dintre natură şi activitatea umană
de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurală, urmele activităţii productive legate de sectorul primar,
cum ar fi clădirile, modificările peisajului sau amenajarea şi dezvoltarea teritoriului sunt încă prezente şi
active.
După J.W. Kloeze, turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice care se
desfăşoară în mediul rural4. O alternativă la definiţia de mai sus ne furnizează P. Nistoreanu: turismul rural
este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază
o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman5. Turismul rural este definit ca o formă concentrată pe
destinaţii în spaţiul rural, dispunând de o structură funcţională de cazare şi de alte servicii eterogene6.
Totodată, o definiţie care accentuează spaţiul geografic afirmă că turismul este un concept care cuprinde
activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul
ambiant, natural şi uman.7
În concepţia Organizaţiei Mondiale a Turismului, turismul rural este o formă a turismului care
include orice activitate turistică organizată şi condusă în spaţiul rural de către populaţia locală, valorificând

4
Kloeze, J. W., An International Study on the Marketing Aspects of Agrotourism in Europe, Preliminary Proposition,
Wageningen Agricultural University, Olanda, 1993
5
Nistoreanu, Puiu (coord.), Ecoturism şi turism rural, editura ASE, Bucureşti, 2003, biblioteca digitala ASE
6
Stănciulescu, Gabriela (coord.), Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002, p. 180
7
Stoian, Maria, Managementul pensiunilor, în Manualul de formare managerială, vol.2, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001, p. 349-
350
3
resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv
pensiunile şi fermele agroturistice8.
Adevăratele zone rurale sunt caracterizate de: densităţi reduse ale populaţiei, număr variabil de
gospodării, importante suprafeţe agricole ori forestiere. Astfel, o parte din activităţile de turism rural se va
regăsi în continuare sub titulatura de agroturism, turism verde sau ecoturism.
Şi în cadrul unei zone rurale se doreşte valorificarea potenţialului turistic, acesta din urmă fiind
definit precum urmează: ansamblul de elemente naturale, economice şi cultural-istorice de interes turistic,
care confirmă unui teritoriu dat o anumită funcţionalitate turistică si care constituie permise pentru
dezvoltarea activităţii de turism.9 Potenţialul turistic sau oferta turistică rurală este exprimată de ansamblul
atracţiilor (naturale, istorice etc.) care pot determina vizitarea anumitor zone de către turişti, precum şi
capacitatea reţelei (baza tehnico-materială, infrastructura, dotările edilitare etc.) de a satisface, în anumite
condiţii, cererea populaţiei.
Oferta turistică rurală este formată dintr-un grup de elemente, existente la un moment dat numai
potenţial, pe care o vom numi ofertă potenţială şi un alt grup de elemente prin intermediul cărora aceasta
este pusă în valoare şi împreună cu care formează oferta reală. Este inclusă totalitatea resurselor naturale
(peisaje geomorfologice, climatologice, faunistice etc.) şi cultural-istorice (monumente istorice de artă,
arhitectură, religie, muzee, case memoriale, elemente de etnografie, folclor, artă populară etc.), împreună cu
baza materială aptă să le valorifice prin programe turistice rurale.
1 În ceea ce priveşte instrumentele utilizate în lucrarea de faţă, am apelat la o analiză a mediului extern
şi intern. Aceasta reprezintă o activitate importantă în orientarea strategică a activităţii. Pentru orice nivel de
raportare economic (în cazul nostru regiune) este esenţială înţelegerea şi găsirea modalităţii optime de
conectare la evoluţia componentelor mediului. Dintre metodele utilizate în practică, fie pentru analiza de
ansamblu a mediului extern, fie pentru studierea doar a unor elemente ale acestuia, se numără analiza SWOT
analiza factorilor interni (mediului intern), respectiv a punctelor tari (Strenghts) şi a punctelor slabe
(Weaknesses) analiza factorilor externi (mediului extern), concretizaţi în oportunităţi (Opportunities) şi
ameninţări (Threats).
Analiza SWOT pune la dispoziţie un mecanism simplu, dar eficient de evaluare şi caracterizare a
situaţiei trecute şi actuale, precum şi de identificare a oportunităţilor şi ameninţărilor10. Se apreciază că
metoda SWOT prezintă trăsături subiective şi poartă cu sine perspectiva celui sau celor care o realizează.
Asigurarea unui echilibru între aspectele analizate cantitativ (indicatori, previziuni, aspecte concrete) şi
calitativ (caracterizări) reprezintă o cale de reducere a subiectivităţii. Cu toate acestea, chiar acest caracter
8
Vanslembrouck, Isabel; Van Huylenbroeck, Guido, Landscape Amenities - Economic Assessment of Agricultural Landscapes,
Vol. 2, Editura Springer Netherlands, 2005
9
Stănciulescu, Gabriela (coord.), op.cit, p. 117
10
Ionciă, Maria (coord.), Strategii de dezvoltare a sectorului terţiar, Editura Uranus, 2007, p. 83
4
subiectiv conferă analizei SWOT valoare intuitivă maximă, având aplicabilitate vastă (la nivel de localitate,
regiune, ţară etc.)11. Prin urmare, analiza SWOT îşi poate dovedi utilitatea şi pentru regiunea analizată în
acest proiect.
Punctele tari sunt acele trăsături care oferă avantaje competitive. Punctele slabe sunt cele care
generează dezavantaje competiţionale. Oportunităţile constituie elemente de mediu extern ce pot determina
crearea şi valorificarea anumitor avantaje. Ameninţările sunt factori ai mediului extern care pot provoca
dezavantaje activităţii şi rezultatelor economice.

Cap. 2: Prezentarea localităţii Arefu


Satul Arefu face parte din comuna Arefu alături de satele Căpăţâneni-Pământeni şi Căpătâneni-
Ungureni. Comuna Arefu se află situată în extremitatea nord-vestică a judeţului Argeş, la 179 km de capitala
Bucureşti, la 65 km de reşedinţa judeţului Argeş, Piteşti şi la 27 km de municipiul Curtea de Argeş.
1. Elemente ale cadrului natural
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Arefu, în cadrul căreia se află şi reşedinţa
acesteia, satul Arefu, ocupă un areal extins, care are în componenţa sa o suprafaţă apreciabilă din partea
centrală a Masivului Făgăraş de Sud, un mic segment din Subcarpaţi, la limită cu depresiunea de contact
Căpătâneni - Arefu, precum şi cea mai mare parte din această depresiune.
Masivul Făgăraş se caracterizează printr-un specific teritorial propriu fiind constituit în întregime
din şisturi cristaline, atingând altitudinea maximă prin Vf. Moldoveanu - 2544 m, cel mai înalt din ţară.
Munţii Făgăraşului sunt cei mai masivi şi mai înalţi din Carpaţii româneşti (au 8 vârfuri de peste 2500 m).
Prezintă un caracter tipic alpin, cu numeroase urme ale glaciaţiei cuaternare (circuri, văi şi lacuri glaciare -
Valea lui Stan, custuri, morene etc.). Aceste lacurile alpine (lacul Bâlea, Capra) situate la mari altitudini sunt
alimentate de izvoare subterane. Vârfurile principale - Negoiu (2535 m), Viştea Mare (2527 m), Lespezi
(2522 m) etc.- sunt separate între ele prin şei adânci, unele coborând până sub 2000 m altitudine. Această
densitate de culmi, abrupturi, vârfuri şi înălţimi, i-au atras masivului şi denumirea de Alpii Transilvaniei,
expresie atribuită savantului francez Emmanuel de Martonne. Porţiunile cele mai dificile de străbătut ale
crestei făgărăşene le constituie unele şei ce despart văile sau căldările glaciare nordice de cele sudice.
Dealurile ce se detaşează în extremitatea sud - vestică a comunei Arefu, sunt parte constitutivă din
Subcarpaţii (muscele) dintre Dâmboviţa şi Olt. Depresiunea Arefu - Căpătâneni are un areal relativ restrâns,
caracteristic depresiunilor subcarpatice interne, cu denivelari de 300 - 400 m faţă de culmile interfluviale
înguste şi cu versanţi puternic înclinaţi, afectaţi de procese actuale active.

11
Drăghici, Mihaela, Strategii economice de dezvoltare a serviciilor în România, Teză de doctorat, ASE, 2007, p. 92
5
Reţeaua hidrografică. Teritoriul comunei Arefu face parte din bazinul râului Argeş. Artera
hidrografică principală este râul Argeă cu obarşia în zonele înalte ale Masivului Făgăraş. Izvoarele Capra şi
Buda constitute izvoarele principale ale râului Argeş. La acestea se mai adauga încă un izvor important,
respectiv pârâul Cumpăna, cu afluentul său Cumpeniţa. În zona prin care Argeşul intră în cheile săpate în
formaţiunile cristalofiliene ale aliniamentului montan Frunţi - Ghiţu, a fost construit barajul Vidraru, care
adună în spatele lui apele ce provin din această uriaşă căldare glaciară, drenată de râul Argeş. În cuprinsul
comunei Arefu, respectiv la sud de barajul Vidraru, râul Argeş mai primeşte doar câţiva afluenţi şi în acest
sens amintim pe cei mai importanţi: pârâul Valea lui Stan, pârâul Limpedea şi valea Arefu, de-a lungul
ultimului afluent întinzându-se satul Arefu.
Clima este specifică Subcarpaţilor Meridionali, având un caracter temperat continental moderat,
regimul termic fiind cuprins între -2oC şi 15 oC în zona depresionară, cu o temperatură medie anuală de 7oC.
Îndreptându-ne spre zona alpină, media anuală ajunge la 4-6 º C în etajul pădurilor de fag, la 2-4 º C în etajul
molidului şi în jur de 0 º C în zona pajiştilor alpine. Se remarcă o diferenţă evidentă între zonele situate în
depresiunea Căpătâneni-Arefu şi zonele înalte din restul teritoriului ocupat de comuna Arefu, unde sunt
frecvente fenomene de inversiune a temperaturii care provoacă o circulaţie descendentă a curenţilor de aer.
Cantitatea medie de precipitaţii este de 880 mm. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad în lunile mai,
iunie şi iulie, datorită în bună parte, convecţiei termice discrete. Regimul eolian cuprinde vânturile circulaţiei
generale (Vânturile de Vest) cu o medie anuală de 18m/s din partea de N şi NV şi fenomene de foen în zona
alpină.
Flora caracteristică zonei montane şi submontane este foarte bogată şi variată. Păduri compacte
acoperă pantele munţilor până la o înălţime de aproape 1.700 m, iar întinse fâneţe şi poieni împânzesc
malurile văilor (Argeşului, Arefului), luminişurile pădurilor sau plaiurile ondulate de sub centura împădurită
a masivului. Dincolo de regiunea fâneţelor, specifică zonei depresionare, începe pădurea de fag, care acoperă
în mare parte poalele masivului. Pentru frumuseţea pădurilor de fagi argintii de pe Valea Bâlei ca şi pentru
celelalte valori turistice ce se găsesc de-a lungul ei (stâncării, lacuri şi cascade), această vale a fost declarată
de Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii rezervaţie naturală. În partea superioară a pădurii, fagul
se amestecă cu bradul, ce apare destul de rar. În schimb, locul său este luat de molid, care ocupă toată
regiunea păduroasă, de la 1.100 până la aproape 1.700 m altitudine. Deasupra molidişului începe golul alpin,
deseori întrerupt de aglomerări numeroase de jnepeni, ienuperi, afine şi merişor. Golul alpin este în mare
parte acoperit cu păşuni (în special pe versantul sudic al masivului).
Fauna. Lanţul Munţiilor Făgăraş adăposteşte o faună bogată, atât în zonele subalpine, acoperite de
cele mai multe ori de păduri întinse, cât şi în zonele golului alpin fiind reprezentată de: căprioara, cerb,
mistreţ, urs, pisica sălbatică, jderul de copac, râs, lup, vulpe. Avifauna cuprinde: cinteza, sturzul, piţigoiul,

6
mierla, cocoşul de munte, vulturul pleşuv, acvila de munte. Ihtiofauna cuprinde păstrăvi, scobar, clean,
mreană etc. Pe culmi trăieşte capra neagră, ocrotită prin lege. Rezervaţiile naturale prezente în Masivul
Făgăraşului sunt: Golul alpin Moldoveanu – Capra (5000 ha), Peştera de la Piscu Negru (0,50 ha), Golul
alpin al Munţilor Făgăraşului între Podragu – Suru (6989,2 ha), Valea Bâlii (180 ha).
2. Bogaţia cultural-istorică şi factorii generali specifici populaţiei autohtone
Pornind de la Curtea de Argeş, prima capitală a Tării Româneşti şi îndreptându-ne spre Barajul
Vidraru, oprindu-ne în zona localităţii Arefu, Valea Argeşului se dezvăluie printr-o serie de monumente
istorice, centre culturale, case memoriale precum şi o zonă autentic tradiţională prezentă prin etnografia şi
folclorul argeşean.
Ansamblul monahal de la Curtea de Argeş este constituit din Mănăstirea Curtea de Argeş, Biserica
mănăstirii, Palatul Episcopal şi Fântana lui Manole. Centrul istoric al oraşului Curtea de Argeş este format
din Curtea Domnească, Biserica Domnească, Ruinele Sânnicoară, precum şi Muzeul municipal. Muzeul de
etnografie Casa Norocea găzduieşte expoziţia de etnografie şi artă populară a Muzeului Curtea de Argeş cu
peste 12.000 de piese muzeistice.
În dreptul localităţii Căpătâneni-Pământeni se află Casa Memorială a compozitorului George
Ştephănescu, cel care are meritul de a fi scris prima simfonie românească, fiind în acelaşi timp autorul
Uverturii Naţionale. În casa din Căpăţâneni, care oferă un minunat cadru pentru creaţie, personalităţi de
frunte ale culturii romaneşti, venite în vizită sau la odihnă, s-au inspirat din frumuseţea portului, cântecului şi
peisajului argeşean pentru a compune opere de valoare. Din vizitele pe care I.L. Caragiale le-a facut lui
George Stephănescu s-a născut drama "Năpasta". Suchianu, unul din prietenii lui Caragiale, a lasat preţioase
însemnări în această direcţie. Astfel geneza "Năpasta", ar fi fost cunoşterea unei fete de o frumuseţe
desăvârşită care servea la o carciumă din satul Tigveni de pe Topolog: la plecare minunându-se de
frumuseţea ei, Caragiale a primit de la un flăcău acest raspuns: "Ei boierule, pentru fata asta o să se facă o
moarte de om". Autorul dramei, ar fi "văzut în vorbele flăcăului, tema unei drame de la ţară" şi "ar fi început
înseilarea ei" prin 1884.
Cetatea Poienari se află situată pe dealul Cetăţuia, la 3 km de centrul reşedinţei comunei Arefu, la o
altitudine de 850 m. Cetatea făcea parte dintr-un lanţ de fortificaţii care apărau hotarul nordic al Ţării
Româneşti. În secolul al XIII-lea, exista numai un turn de piatră construit în genul celor din Transilvania.
În extravilanul comunei Arefu, pe DN 7C, mergând spre barajul Vidraru, se întâlneşte Monumentul
"Energia", înfăţişând un Prometeu din oţel, fiind sculptat de Constantin Popovici.
Manifestările culturale sunt prezente prin organizarea diferitelor festivaluri care au menirea să
readucă în atenţie tradiţiile şi obiceiurile argeşene, cum este festivalul „Sărbătorile Argeşului şi Muscelului”

7
sau „Dracula Fest” (prima ediţie în 2009), un festival medieval care îmbină foclorul românesc cu legendele
domnitorului Vlad Ţepeş, desfăşurat în Poiana Măgurea din satul Arefu.
Specificul etno-cultural. Arhitectura tradiţională este specifică zonei montane. Casele sunt
supraînălţate pe un soclu masiv, construit din piatră de râu, cu prispa pe toata lungimea faţadei, accesul fiind
realizat printr-o scară construită tot din piatră. Prispa are parapet din lemn, numit "pălimar", susţinerea
frontului casei fiind făcută cu stâlpi de lemn. Casa e acoperită cu o şarpantă din lemn, în patru ape şi
îmbracată cu şiţă de brad. Vechile locuinţe au, în plan, dispuse urmatoarele încăperi: odaia mare, celar, tinda
si prispa care se continua în dreptul tindei cu un foişor. Portul popular este caracteristic zonei montane a
Argeşului.
3. Condiţiile economico-sociale
Activitatea preponderent agricolă a locuitorilor zonei asigură necesarul de produse alimentare atât
pentru traiul de zi cu zi, precum şi pentru unităţile de cazare şi alimentaţie din zonă, iar silvicultura, volumul
adecvat de materie lemnoasă necesar construirii spaţiilor de cazare. Principalele aşezări umane sunt cele trei
sate care intră în componenţa comunei Arefu: Arefu (reşedinţa comunei), Căpăţâneni-Pământeni şi
Căpăţâneni-Ungureni. Acestea ocupă un teritoriu administrativ de 42.025 ha. Relieful, structura solului şi
clima comunei Arefu conduc către următoarele activităţi economice: agricultură (pomicultură, zootehnie),
silvicultură, industrie energetică, turism rural şi montan. Ocupaţiile de bază ale locuitorilor din satele
comunei au fost şi sunt pomicultura şi zootehnia. Terenul arabil are o mică pondere în cadrul terenului
agricol şi este cultivat cu porumb, cartofi şi plante furajere. Pomicultura se practică pe 61.00 ha, plantaţiile
fiind de meri, peri şi nuci. Procentul cel mai mare în cadrul terenului agricol îl ocupă păşunile şi fâneţele,
totalizând 11.369 ha. Acest factor este determinant în dezvoltarea zootehniei, această activitate desfăşurându-
se individual. Comuna nu a fost colectivizată şi nu au existat ferme zootehnice. Până la definitivarea
lucrărilor hidroenergetice, forţa de muncă locală era ocupată în sectorul construcţiilor. Terminarea lucrărilor
a micşorat simţitor numărul locurilor de muncă. Funcţionarea şi exploatarea obiectivelor energetice
concentrează un mic procent din forţa de muncă locală. Pe de altă parte, silvicultura este dezvoltată pe
direcţiile de întreţinere, tăiere şi transport. Această activitate atrage forţa de muncă şi din comunele limitrofe.
În prezent, populaţia numără 2786 de locuitori fiind distribuită pe 971 de gospodării şi 1135 de
locuinţe. Grupa de vârstă cu numarul cel mai mare de populaţie este cea curpinsă între 20 şi 39 de ani, iar
sexul masculin este majoritar. (Vezi Anexa nr. 1) Deasemenea, populatia activa este de 1396 persoane, adica
50,10% din totatul populaţiei comunei. Populaţia activă ocupata este de 1291 persoane, adica 92,50% din
totalul populatiei active, iar populatia activa neocupata de 105 persoane, adica 7.50% din totalul populaţiei
active.

8
4. Infrastructura
Principalele căi de acces care străbat comuna Arefu şi implicit satul Arefu sunt reprezentate de:
- DN 7C: Bascov (DN 7) - Curtea de Argeş - Căpătâneni - Mal stâng Lacul Vidraru - Limită judeţul
Sibiu;
- DC 249 - Căpătâneni (DN 7C) - Arefu - Sălătrucu;
- DC 261 - Căpătâneni (DN 7C) - Poienari (DJ 731A).
Drumul naţional DN 7C face legatura între comuna Arefu şi municipiile Curtea de Argeş, Piteşti şi
asigură legatura cu judeţul Sibiu.
Datorită posibilităţii de valorificare a potenţialului hidrografic, zona satului Arefu beneficiază, în
proporţie de 80% de alimentare cu apă în sistem centralizat prin captarea unor izvoare (în special a celor de
pe Valea Arefului) şi dirijarea lor într-un bazin de unde apa este distribuită către gospodăriile săteşti,
gravitaţional. Pe de altă parte, dispunerea de o reţea de canalizare adecvată implică acumularea apelor uzate
într-un sistem de fose septice, precum şi existenţa unei mini - staţii de epurare. Alimentarea cu energie
electrică se efectuează prin branşarea la principalele linii electrice majore (una dintre acestea fiind LEA 400
KV Sibiu – Arefu). Deasemenea, toate celelalte utilităţi (alimentarea cu apă caldă, căldură în sistem centrală
proprie, telefonie, cablu) sunt adiacente principalelor nevoi disponibile, iar din ce în ce mai multe gospodării
apelează la acestea pentru o mai buna funcţionare a spaţiului locuit.
5. Echipamentele de cazare şi alimentaţie din zonă
Baza tehnico-materială existentă în zona Arefu este formată din 15 pensiuni care se află atât în satul
Arefu, cât şi în împrejurimi, respectiv satul Căpăţâneni-Pământeni. Acestea totalizează un număr de peste
250 de locuri disponibile, unele dintre spaţiile de cazare deţinând şi săli de mese sau bucătării amenajate
pentru servirea meselor sau spaţii în aer liber pentru pregătirea de seri festive cu grătar tradiţional.

Cap. 3: Analiza SWOT din punct de vedere turistic


Pentru a evalua fezabilitatea unei acţiuni de dezvoltare a turismului rural în satul Arefu, este necesara
o analiză a situaţiei actuale a zonei precizate. În acest scop, cea mai indicată metodă este analiza S.W.O.T.
datorită multitudinii de aspecte utilizate în identificarea punctelor tari (Strenghts), punctelor slabe
(Weaknesses), oportunităţilor (Opportunities) şi ameninţărilor (Threats). Rezumând, analiza S.W.O.T.
reprezintă “o sinteză a auditului de marketing care prezintă punctele forte şi cele slabe ale zonei, precum şi
oportunităţile şi ameninţările mediului extern. Se realizează astfel o listă a caracteristicilor pozitive şi
negative ale zonei analizate, care o diferenţiază de zonele concurente.”12

12
Nistoreanu, Puiu, Economia turismului-teorie şi practică, Editura ASE, Bucureşti, 2005, biblioteca digitală ASE
9
Tabel nr : Analiza S.W.O.T. din punct de vedere turistic a satului Arefu
Punte Tari (Strenghts) Puncte Slabe (Weaknesses)
1. Aşezarea geografică (în apropiere de centre 1. Potenţialul natural insuficient valorificat.
urbane): la 179 Km de Bucureşti, 65 de Piteşti
şi 27 de Curtea de Argeş.
2. Potenţialul natural: 2. - Potenţialul antropic conservat si valorificat
- Relief: masivul Făgăraşi, dealurile înalte, insuficient;
lunca Argeşului; - Construţii ce nu se încadrează în ambiantul
- Reţeaua hidrografică: râul Argeş cu izvoarele mediului natural.
sale Capra şi Buda, Cumpăna cu afluentul său
Cumpeniţa; în imediata apropiere a satului de
află lacul Vidraru;
- Clima: este specifică Subcarpaţilor
Meridionali, cu temeperatura medie anuală de
7 Grade Celsius, cu o cantitate medie anuală de
880 mm;
- Flora: caracteristică zonei montane şi
submontane: brad, molid, fag, jnepeni,
ienuperi, afine, merişor, paşuni;
- Fauna: căprioara, cerb, mistreţ, urs, pisica
sălbatică, jderul de copac, râs, lup, vulpe;
avifauna: cinteza, sturzul, piţigoiul, mierla,
cocoşul de munte, vulturul pleşuv, acvila de
munte; ihtiofauna: păstrăvi, scobar, clean,
mreană.
3. Potenţialul antropic: 3. Condiţii economico-sociale:
- Biserica Sf. Paraschiva şi Căminul cultural - Numărul populaţiei este în scădere;
din satul Arefu construit în 1960, cu o - Distribuţa populaţiei active este dependentă
capacitate de 300 de persoane; de ramurile agricultură, sivicultură şi industrie
- Ansambul monahal de la Curtea de Argeş, (74,6% din populaţia activă);
prima capitală a tării Româneşti, cu Mănăstirea - Terenul arabil are o mică pondere în terenul
Curtea de Argeş, Biserica Mănăstirii, Palatul agricol;
Episcopal şi Fântâna lui Manole; - Funcţionarea şi exploatarea obiectivelor
- Centrul istoric al oraşului Curtea de Argeş; energetice ocupă un mic procent din forţa de
10
- Muzeul munincipiului Curtea de Argeş ce muncă locală;
include Muzeul de Etnografie Casa Norocea; - Activitatea de turism nu valorifică resursele
- Casa memorială a compozitorului George existente cum ar trebui.
Ştephănescu în apropiere de Căpăţâneni
Pământeni;
- Cetatea Poienari de pe Dealul Cetăţuia, la 3
Km de centrul comunei Arefu;
- Monumentul Energia, mergând pe DN7C
dinspre Arefu spre lacul Vidraru;
- Specificul etno-cultural: arhitectura
tradiţională specifică zonei montane; portul
popular caracteristic zonei montane a
Argeşului (fota are dimensiuni reduse, forma
patrată şi este ornamentată multicolor, catrinţa
este dreptunghiulară şi are ornamentaţie
simplă); festivale: Dracula Fest, Sărbătorile
Argeşului şi Muscelului.
4. Condiţiile economico sociale: 4. Infrastructura generală:
- Numărul total al populaţiei este de 2787 - Starea necorespunzătoare a căilor de acces;
locuitori, din care 50,50% masculin şi 49,50% - Lipsa platformelor de depozitare a deşeurilor
feminin; menajere;
- Activităţile economice preponderente sunt: - Lipseşte iluminatul stradal;
agricultură, silvicultură, industrie energetică, -Sistemul de încălzire se realizează cu
turism rural şi montan; combustibil solid;
- Ponderea populaţiei cu vârsta până în 40 de - Lipsa reţelei de gaze.
ani este de aproximativ 60%;
- Ponderea populaţiei ocupate în total populaţie
activă este de 92,50%;
5. Infrastructura generală: 5. Echipamente turistice:
- Căi de acces: DN7C Bascov-Curtea de - serviciile turistice oferite puţine şi care nu
Argeş-Căpătâneni-mal stâng Lacul Vidraru- respecta criteriile de calitate;
limită judeţul Sibiu, DC 249 Căpătâneni (DN - insuficienţa dotărilor de agrement, în satul
7C)-Arefu–Sălătrucu, DC 261 Căpătâneni (DN Arefu neexistând nici măcar un teren de sport;
7C)-Poienari (DJ 731A);
11
- Reţeaua de utilităţi publice: reţea de
alimentare cu apă şi canalizare, de electricitate,
de energie electrică;
- Alte unităţi: grădiniţă, şcoală I-VIII ( cu teren
de sport şi bibliotecă), dispensar; în celelalte 2
sate componente ale comunei Arefu se găsesc
un cabinet stomatologic şi un cabinet veterinar;
poliţia şi poşta funcţionează în satul
Căpăţâneni Ungureni; unităţi comerciale;
construcţii agro-zootehnice din extravilanul
comunei (stâne).
6. Echipamente turistice: 6. Lipsa de programelor de educaţie a
- unităţi de cazare: comuna Arefu dispune de locuitorilor şi a turiştilor în ceea ce priveşte
15 pensiuni, majoritatea de 2 sau 3 margarete, protecţia mediului.
ce însumează peste 250 locuri de cazare;
- unităţi de alimentaţie: majoritatea pensiunilor
asigura şi acest serviciu.
7. Protecţia mediului prin practicarea
turismului rural.
Oportunităţi (Opportunities) Ameninţări (Threats)

1. Datorită poziţiei geografice, se poate 1. Datorită poziţiei geografice în apropiere de


dezvolta un turism de tranzit sau turism de centre urbane, numărul mare de turişti căruia i
odihnă şi relaxare, datorită apropierii faţa de se adresează zona poate exercita o presiune
centre urbane. foarte mare asupra spaţului rural.
2. Valorificarea potenţialului natural şi antropic 2. Prezenţa turiştilor în arealul rural poate
prin măsuri ale administraţiei locale şi centrale degreda resursele naturale şi antropice.
adevcate.
3. Distribuirea uniformă a populaţiei ocupate 3. - Fluxul de turişti poate afecta desfăşurarea
pe ramuri precum învăţământ, turism, vieţii economico-sociale a satului.
financiar-bancar, nu doar în agricultură, - Datorită scăderii înregistrate a numărului de
sivicultură şi industrie. locuitori, se poate pune în evidenţă un fenomen
de îmbătrânire demografică a satului.
4. Elaboarea unor proiecte care să atragă 4. Căile de acces inadecvate şi reţeaua de
investitori în zona vizată, şi implicit obţinerea utilităţi publice necorespunzătoare duc la

12
de fonduri pentru reabilitarea reţelei de utilităţi îngreunarea dezvoltării unei activităţi de turism
publice. în satul vizat, ajută la crearea unei impresii
proaste despre zonă.
5. Promovarea zonei în scopul atragerii 5. Calitatea proastă şi chiar lipsa serviciilor
turiştilor şi agenţilor economici din turism. turistice (cele de agrement), la fel ca şi
infrastructura generală, duce la o promovare
ineficientă a zonei, deci duce la pierderea în
timp a turiştilor potenţiali şi reali.
6. Dezvoltarea unor forme de turism precum 6. Turismul, ca orice activitate umană, îşi pune
turism rural, ecoturism, agroturism. amprenta asupra mediului. În lipsa unor măsuri
de protejare, turismul poate avea efecte
negative asupra mediului din satul Arefu.
7. Atragerea unor programe cu cofinanţare 7. Globalizarea poate genera ştergerea
europeană pentru protejarea mediului şi identităţii zonei avute în vedere pentru
realizarea unor programe de educaţie a dezvoltarea activităţii turistice.
locuitorilor şi a turiştilor în acest sens.

În urma analizei efectuate, punctele tari rezultă a fi mai consistente decât cele slabe şi a avea o
influenţă decisivă în dezvoltarea activităţii de turism în satul Arefu. Bineînţeles, ca punctele slabe nu pot fi
ignorate, ci din contră, trebuie avute în vedere şi este necesar a li se diminua influenţa în cazul unei acţiuni
turistice. Oportunităţile prezintă direcţii de urmat în vederea valorificării potenţialului arealului rural Arefu,
iar amenintările trebuie eliminate din viaţa economico-socială a zonei. Deci, satul Arefu este un areal rural ce
poate fi atras în circuitul turistic.

Cap. 4: Propuneri şi sugestii


Zona comunei Arefu prezintă un potenţial crescut de dezvoltare a turismului rural, întrucât aici nu se
desfăşoară activităţi industriale poluante, aerul şi solul sunt curate. În ceea ce priveşte calitatea apelor din
zonă însă, se doreşte ţinerea sub control a deversărilor apelor menajere, depozitarea deşeurilor în apropierea
apelor curgătoare (pâraie şi râul Argeş) şi totodată exploatarea neraţională a fondului forestier, ce pot duce la
eroziuni şi alunecări de teren. Se impune astfel protejarea pânzei freatice prin realizarea reţelei de canalizare,
realizarea unei infrastructuri turistice pornind de la cerinţe de bază precum sisteme centralizate de alimentare
cu apă şi gaze şi amenajarea platformei de depozitare a gunoiului menajer. Direcţiile posibile de evoluţie
sunt dependente aşadar de valorificarea resurselor locale, de dezvoltarea şi rentabilizarea activităţilor
agricole, forestiere, turismului, în paralel cu creşterea standardului de echipare edilitară şi de locuire.

13
Astfel, propunerile noastre debutează cu îmbunătăţirea situaţiei căilor de comunicaţie şi transport -
se impun modernizări ale drumurilor de legătură între sat şi reţeaua de drumuri naţionale, judeţene şi
comunale. Pentru circulaţia pietonilor în interiorul satului se vor amenaja trotuare cu laţimea de aproximativ
1 m.
Gospodărirea apelor – satul fiind parte integrantă a bazinului Argeşului. A doua arteră hidrografică
din punct de vedere socio-economic este pârâul Arefu. Propunerea este constituită din măsuri pentru
dezvoltarea unui acvifer freatic între Argeş şi afluenţii săi. Aceste acvifere au capacitate de debitare ridicată,
constituind surse principale de apă pentru alimentarea populaţiei şi a animalelor.
Lipsa reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare duce la nevoia imperioasă a neacceptării sub nici o
formă a deversării neorganizate şi necontrolate a apelor uzate în mediul natural, cât şi necesitatea canalizării
organizate a acestor ape, după o prealabilă epurare mecanică şi biologică.
O alta problemă deosebit de importantă este legată de amenajarea unei platforme ecologice pentru
depozitarea gunoiului menajer, care poate fi făcută împreună cu celelalte două sate din comuna Arefu. Se
sugerează de asemenea înfiinţarea unui serviciu de gospodărie comunală dotat cu maşină pentru colectarea
deşeurilor de la populaţie şi de la obiectivele de interes public. Ecologizarea platformei pentru depozitarea
gunoiului menajer ar diminua până la eliminare factorii de poluare din această direcţie.
Se va interzice aruncarea deşeurilor în condiţii necontrolate şi se impune igienizarea pâraielor şi a
văilor unde accidental au fost deversate deşeuri menajere.
Alimentare cu energie electrică: se propun realizarea iluminatului stradal, amplasarea de posturi de
transformare aeriene, atât la sursele de captare de apă, cât şi la staţia de epurare şi extinderea reţelei pentru
noile posturi de transformare.
Pentru viitor, o importantă acţiune este punerea în funcţiune a noului sistem telefonic, cu extinderea
liniilor telefonice locale în cabluri aeriene.
Legat de problema creării unor condiţii civilizate de trai şi implicit dezvoltarea activităţilor
economice, se impune alimentarea cu gaze naturale a satului, sistem ce ar satisface atât încălzirea pe timp
de iarnă, cât şi prepararea hranei. Asigurarea cu gaze naturale se va face prin prelungirea reţelei dinspre
Curtea de Argeş spre comuna Arefu.
Totodată, se urmăreşte o cât mai bună valorificare a terenurilor şi a înclinării acestora, prin
practicarea turismului montan. Astfel, se vor realiza dotări speciale pentru sporturile de iarnă, precum pârtii
de schi, centre de închiriere a echipamentelor sportive, instalaţii pe cablu în zona complexelor Piscu Negru,
Capra, Cumpăna şi poiana Vâlsanului. Turiştilor li se va asigura transportul până la pistele de schi, având
posibilitatea de a admira peisajul montan, cursul Argeşului, barajul de la Vidraru din vecinătate. Elaborarea

14
unui program de dezvoltare a turismului agro-montan va avea în vedere extinderea construcţiilor şi dotărilor
necesare, însă trebuie luate în considerare şi zonele situate sub versanţii abrupţi sau lângă conuri de dejecţie.
Tot în atribuţiile administraţiei locale ar intra şi responsabilitatea elaborării unor proiecte care să atragă
investitori în zona rurală Arefu, şi implicit obţinerea de fonduri pentru reabilitarea reţelei de utilităţi publice.
Este imperios necesară dezvoltarea dotărilor aparţinând bazei tehnico-materiale, adică modernizarea
capacităţii existente şi dezvoltarea echipamentelor de alimentaţie şi agrement şi mai ales diversificarea
ofertei de servicii. În ceea ce priveşte capcitatea de cazare, trebuie dezvoltate în special pensiunile şi vilelor
turistice de capacitate mică. Se poate avea în vedere amplasarea unor unitati noi de cazare, pensiuni, micro-
pensiuni şi căsuţe de vacanţă, fiind o zonă atractivă. Datorită poziţiei geografice a satului Arefu, aici se
poate dezvolta un turism de tranzit sau de relaxare, prin urmare se va urmări construirea a câteva moteluri
sau pensiuni pentru tineret în zonă, sau amenajarea caselor unor localnici pentru a fi conform standardelor de
primire a fluxului de turişti.
De asemenea, sugerăm introducerea unor mijloace de transport, fie şi sub propiretate privată, care să
asigure transportul turiştilor spre obiectivele apropiate: Piscul Negru, Capra, Cumpăna şi poiana Vâlsanului
sau barajul Argeş, dar şi dinspre oraşele învecinate spre Arefu..
Promovarea activităţilor apropiate de natură, adică a turismului activ şi sportiv, sunt mijloace
remarcabile de dezvoltare economică şi oportunitati de îmbunătăţire considerabilă a nivelului de trai al
localnicilor. De aceea, în comuna Arefu, se doreşte amenajarea unui complex de terenuri de sport (pentru
ping pong, fotbal, tenis, baschet) pentru ca turiştii să se poată relaxa prin practicarea în natură a sportului
favorit, însă în timpul sezonului primăvară–vară, terenurile acoperite fiind mai costisitoare. Amenajarea
locurilor verzi din sat priveşte pavarea unor alei pentru plimbare şi amplasarea de băncuţe, locuri pentru
picnic. În jurul acestora pot fi realizate şi locuri de joacă pentru copii, cu leagăne, tobogane, spaţii cu nisip.
Pe lângă factorul material (resurse turistice, baza materială, localizare etc.), personalul implicat în
turismul rural influenţează într-o măsură realizarea unor sejururi deosebite în unităţile de cazare din mediul
rural. Personalul (sau gazda), prin comportamentul său sau prin felul în care vine în întâmpinarea cererii
turiştilor, poate să atragă sau, din contra, să respingă potenţialii turişti. Personalul trebuie să fie receptiv la
dorinţele şi la eventualele nemulţumiri ale clienţilor, pentru a-şi adapta instantaneu (“din mers”) oferta.
Personalul din turismul rural nu are format un set de metode avansate de studiu şi cercetare a nevoilor
consumatorului. Prin comunicarea directă cu aceştia, printr-o relaţie de prietenie, ei trebuie să descopere
doleanţele şi recomandările clienţilor lor, realizarea acestui “feed-back” fiind un element obligatoriu în
satisfacerea consumatorului. Aceştia sunt puternic motivaţi în muncă, pe care o fac cu plăcere şi din proprie
iniţiativă, vor să-şi îmbunătăţească mereu calitatea serviciilor prestate. Autorităţile din domeniul turismului
vor fi atrase în zona respectivă prin acţiuni de cercetare şi evaluare a potenţialului natural prezent în sat.

15
Întreaga activitate turistică ce se va desfăşura în zona comunei Arefu va trebui să aibă în vedere
norme de protecţia mediului conforme cu legislaţia în vigoare. Atât populaţia locală cât şi turiştii vor fi
implicaţi în programe de educaţie ecoturistică, li se vor prezenta avantajele pe care cadrul natural le oferă şi
li se vor propune câteva sugestii de protejare a acestuia.

Concluzii
Promovarea turismului în România este realizată, pe de o parte, prin valorificarea existenţei
principalelor componente ale ofertei turistice (patrimoniul natural, patrimoniul arhitectonic, patrimoniul
cultural, atracţiile turistice din punct de vedere social), iar pe de altă parte prin crearea unor strategii de
imagine globale, specifice mediului de marketing, menite să influenţeze atitudinea consumatorului în raport
cu propunerile de petrecere a vacanţelor.
În acest sens, turismul rural prezintă o mare varietate de forme şi atracţii turistice, valori culturale
istorice - artă populară, etnografie, folclor, tradiţii, vestigii istorice - îmbinate într-un cadru natural armonios
cu un fond peisagistic variat si pitoresc. Aceste valenţe corespund şi se regăsesc într-o mare măsură şi în
zona comunei Arefu, de pe Valea Argeşului.
Destinaţiile inedite reprezintă un mod de manifestare a entuziasmului şi satisfacţiei personale a
turiştilor cu experienţă, iar stârnirea simplei curiozităţi a cunoaşterii unui nou punct de atracţie turistic, aşa
cum poate deveni şi zona Arefului, în urma vizitării numeroaselor obiective de pe teritoriul diferitelor
continente, accentuează capacitatea zonei respective de a reţine în interiorul acesteia un număr cât mai mare
de vizitatori, respectând condiţia revenirii într-una din zonele vizitate.
Din acest punct de vedere, pentru turiştii sosiţi în zonă (în trecere sau pentru o perioadă
îndelungată), potenţialul ofertei turistice exprimă, pe de o parte, posibilitatea cunoşterii unui spaţiu inedit,
constituie, pe de altă parte, un demers al descoperirii „parfumului” local prin obiceiurile şi tradiţiile satului
argeşean, de munte şi reprezintă, în ansamblu, o provocare personală prin dezvăluirea tuturor posibilităţilor
de exploare a unei zone care oferă multiple experienţe.
Dacă toate propunerile prezentate anterior, îmbunătăţirea situaţiei căilor de comunicaţie şi
transport, amenajarea unei platforme ecologice pentru depozitarea gunoiului menajer, alimentarea cu gaze
naturale a satului, precum şi valorificare cât mai bună a terenurilor şi a înclinării acestora prin practicarea
turismului montan, se vor concretiza în următorii ani, zona Arefului va putea cunoaşte o dezvoltarea
constantă care va implica şi antrenarea tuturor categoriilor de agenţi economici, precum şi a populaţiei
autohtone.
Prin prezentarea aspectelor analizate legate atât de potenţialul ofertei turistice zonale, cât şi de
dimensiunile existente ale propunerilor analizate, alături de modalităţile de promovare a zonei turistice, s-a

16
urmărit evidenţierea oportunităţilor de dezvoltare a turismului rural românesc atât pe plan naţional cât şi pe
plan internaţional, prin continua conturare a unei imagini reprezentative a României.

Bibliografie
1. Bold, Ion, Buciuman, Eugen, Spaţiul rural: definire, organizare, dezvoltare, Editura Mirton, Timişoara,
2003
2. Boyer, Marc, L’invention du tourisme, Editura Gallimard, Paris, 1996
3. Drăghici, Mihaela, Strategii economice de dezvoltare a serviciilor în România, Teză de doctorat, ASE,
2007
4. Ionciă, Maria (coord.), Strategii de dezvoltare a sectorului terţiar, Editura Uranus, 2007
5. Kloeze, J. W., An International Study on the Marketing Aspects of Agrotourism in Europe,
Preliminary Proposition, Wageningen Agricultural University, Olanda, 1993
6. Minciu, Rodica, Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2004
7. Miniu, Rodica, Amenejarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, Bucureşti, 1995
8. Mitrache, Ştefan, Manole, Victor, Agoturism şi turism rural, Editura Fax Press, Bucureşti, 1996
9. Nistoreanu, Puiu, Economia turismului-teorie şi practică, Editura ASE, Bucureşti, 2005
10. Nistoreanu, Puiu (coord.), Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2003
11. Stănciulescu, Gabriela (coord.), Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002
12. Stoian, Maria, Managementul pensiunilor, în Manualul de formare managerială, vol.2, Editura
Psihomedia, Sibiu, 2001
13. Vanslembrouck, Isabel; Van Huylenbroeck, Guido, Landscape Amenities - Economic Assessment of
Agricultural Landscapes, Vol. 2, Editura Springer Netherlands, 2005
14. INS, www.insse.ro, data ultimei accesări 18.04.2010
15. ***http://www.comunaarefu.lx.ro/oameni.htm, data ultimei accesări: 17.04.2010
16. *** http://www.comunaarefu.lx.ro/oameni.htm, data ultimei accesări: 17.04.2010

17