Sunteți pe pagina 1din 9

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii

La capatul celor 2.860 de km pe care-i strabate de la izvoare, din Muntii Padurea


Neagra, din Germania, si pana la Marea Neagra, Dunarea cladeste, de mai bine de 12.000
de ani, una dintre cele mai reprezentative si mai frumoase delte din Europa si chiar din lume.
Cu toate ca este a doua de pe continentul nostru, ca marime (dupa delta raului Volga), si a
20-a din lume, prin bogatia peisagistica si prin fauna (in care pasarile ocupa locul cel mai
important), Delta Dunarii prezinta un interes cu totul deosebit din punct de vedere stiintific,
fiind un adevarat laborator de studiu al ecosistemelor deltaice.

 Unica deltă din lume, declarată rezervaţie a biosferei;


 An de constituire: 1990;
 Suprafaţa 580000 ha – 2,5 % din suprafaţa României ( Locul 22 între deltele lumii şi locul 3
în Europa, după Volga şi Kuban);
 Una dintre cele mai mari zone umede din lume – ca habitat al păsărilor de apă;
 Cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă;
 Un muzeu viu al biodiversităţii, 30 tipuri de ecosisteme;
 O bancă de gene naturală, de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal.

Unul din motivele pentru care Delta Dunării a devenit rezervaţie a biosferei este acela că,
în comparaţie cu alte delte ale Europei şi chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai
ridicată, prin aceasta întelegându-se un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de
unităţi sistematice. Mai mult decât atât, Delta Dunării frapează prin densitatea ridicată la
multe specii, care sunt rare sau lipsesc din alte zone ale continentului, cu toate că din cauza
efectelor activităţilor antropice din ultimile decenii şi efectivele acestor specii ca şi habitatele
au fost grav afectate
Începând cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul RBDD,
acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante
componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce
necesită măsuri de protecţie şi conservare.
Mozaicul de habitate dezvoltate în RBDD este cel mai variat din România şi găzduieşte o
mare varietate de comunităţi de plante şi animale al căror număr a fost apreciat la 5.429 de
tipuri.
 30 tipuri de ecosisteme;
 5429 specii, din care:
1. 1839 specii de floră:
 alge planctonice (678 specii)
 licheni (107 specii)
 macromicete (38 specii)
 plante vasculare (1016 specii)
2. 3590 specii de faună:
 moluşte (91 specii)
 insecte (2 244 specii)
 peşti (135 specii)
 amfibieni (10 specii)
 reptile (11 specii)
 păsări (331 specii)
 mamifere (42 specii)

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii – geneza


La capătul unui drum ce depăşeste 2840 km colectând apele unui impresionant bazin
hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai mult de 8% din suprafaţa Europei, Dunărea, cel de-
al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieşte la întâlnirea sa cu Marea
Neagră, de mai bine de 16000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar
din lume, cunoscută şi ca una dintre marile zone umede ale planetei.

Actuala configuraţie morfohidrografică a Deltei Dunării este rezultatul interacţiunii dintre


fluviu şi mare în perioada Holocenului. La începutul Holocenului, când nivelul mării a crescut
până aproximativ la nivelul actual, exista aşa-numitul golf al Dunării. La gura acestui golf,
între promontoriul Jibrieni, la nord şi promontoriul Murighiol-Dunavăţ la sud, s-a format
cordonul iniţial Letea-Caraorman. Materialul aluvionar a fost transportat de curenţii marini de-
a lungul ţărmului dintr-o zonă situată la nord, la gurile Nistrului, Bugului şi Niprului.
Cel mai vechi braţ al Dunării, braţul Sf. Gheorghe, curgea în mare printr-un pasaj situat în
capătul sudic al grindului Letea-Caraorman dezvoltând prima deltă a Dunării: Delta Sf.
Gheorghe

Cel de-al doilea braţ al Dunării, Sulina s-a dezvoltat odată cu blocarea prin aluvionare a
braţului Sf. Gheorghe. Braţul Sulina a preluat un flux din ce in ce mai mare de sedimente şi a
început să-şi formeze propriul edificiu deltaic: Delta Sulina.
Clima
Deltei Dunării se încadrează în climatul temperat-continental cu influenţe pontice.
Regimul termic are valori moderate cu o uşoară creştere de la vest spre est.
Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie anuală de strălucire a soarelui care
este de cca. 2.300-2.500 ore, iar radiaţia solară globală însumează anual 125- 135 kcal/cm2,
fiind printre cele mai mari din ţară

Ecosistemul Deltei Dunarii


Delta Dunarii, situata intre Dunare si partea de vest a Marii Negre, reprezinta un
ecosistem divers, unic nu doar in Europa, atat acvatic cat si terestru, ocupand 2,5% din
suprafata tarii si formandu-se intre cele 3 brate ale sale: Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe.
Aceasta are o importanta semnificativa pentru tara noastra deoarece adaposteste o multime
de specii rare de animale si de plante, reprezentand totodata cea mai instinsa si compacta
suprafata ocupata cu stuf si campuri imense de plaur, cca 78% din intinderea totala, fiind
inalt si gros.

O multime de tipuri de ecosisteme isi gasesc lacasul in Delta Dunarii, in numar de 32,
cele mai importante fiind ecosistemul apelor curgatoare(canale, garle, brate), ecosistemul
apelor stagnate(canale impotmolite, lacuri) si ecosistemul suprafetelor mlastinoase si
inudabile(stufariilor si plaurului). De asemenea este si o combinatie de ecosisteme si
ecotonuri naturale si artificiale, cum ar fi de apa potabila, apa de mare, ecotonuri terestre,
mlastini, zone usor inundate, diguri etc.

Delta noastra mai poarta si numele de „Paradisul pasarilor” deoarece aici migreaza pe tot
parcursul anului peste 300 de specii de pasari, din care 70 extraeuropene, formandu-se o
fauna ornitologica exceptionala. Aici se gasesc mai multe colonii: lopatari, starci, cormorani,
pelicani, iar 10 specii sunt ocrotite de lege. Nufaru; detine de asemena o importanta crescuta
pentru acest taram ocrotit. Pe langa faptul ca infrumuseteaza apele, aici animalele acvatice
isi depun icrele iar semintele acestora reprezinta hrana mai multor pasari. Unele pasari si
maifere acvatice se hranesc cu pesti, care migreaza din balti in Dunare si invers pentru a se
hrani sau a se reproduce, creandu-se astfel un lant trofic.
Zona deltei este una foarte productiva care genereaza o diversitate de resurse biologice,
intrucat este a treia ca importanta ecologica din cele 300 de rezervatii din lume. Aceasta
reprezinta totodata si un imens laborator stiintific pentru un numar mare de cercetatori si
exploratori(ecologi, biologi, zoologi, ornitologi, geologi, geografi etc.).

Paradis natural ce se varsa in Marea Neagra, Delta Dunarii a fost desemnata de


UNESCO „Rezervatie a Biosferei” in anii 90’ ceea ce nu este tocmai un fapt neasteptat. Desi
nu pare un ecosistem activ la prima vedere, este doar o iluzie. Frumusetea acestui tinut tine
tocmai de acest detaliu, si anume ca Delta este plina de viata. Canalele Dunarii sunt
imprejmuite de stuf si papura, iar apele sunt impodobite cu siraguri de nuferi, peisaj ce
transpune oamenii intr-o lume ireala, de poveste. Padurile de pe maluri adapostesc pasari
galagioase si buchete de flori, pasuni si ogoare, care vin in completarea acestui paradis
tainic.

Delta Dunarii ilustreaza un ecosistem unic, fermecator, care trebuie vizitat cel putin o
data in viata si care creeaza amintiri de neuitat chiar si dupa o singura traversare.

ALEXANDRU FLOREA
NUFARUL

Nuferii, fie albi, fie galbeni, au fost, sunt si vor fi unul din punctele forte ale Deltei Dunarii.
Au frumusetea lor unica, incomparabila si flancheaza marginile canalelor de-a lungul
papurisului si stufarisului determinandu-te neconditionat sa opresti motorul barcii si sa o lasi
sa alunece lin, aproape insesizabil printre ei…

Sunt canale care nu au mai fost curatate, ingrijite si sunt napadite de nuferi. Acolo te
simti ca pe un camp plutitor cu flori. Este o senzatie de relaxare profunda. Din cand in cand
cate o pasare de talie mica alearga calcand grabita pe frunzele nuferilor lasandu-ti impresia
ca ar alerga nestingherita pe uscat printr-un camp verde.

15 curiozitati despre nuferi


Nuferii au fost intotdeauna admirati pentru aspectul lor deosebit, florile albe sau roz, imense,
cu frunze cat palma, care plutesc pe oglinda apei si sunt mereu protejate de cei care vor sa
le exatraga din mediul lor natural. Tocmai din cauza distantei de uscat, se cunosc foarte
putine lucruri despre aceste flori misterioase.

1 Nuferii sunt plante perene, originare din Europa, Africa si Orient, carora le place sa
traiasca pe lacuri, balti sau ape usor curgatoare. Alte locuri in care nuferii se dezvolta bine
sunt cele special amenajate: lacurile artificiale, iazurile particulare si bazinele cu apa.

2 Desi partile vizibile la suprafata apei sunt doar floarea si frunzele, nuferii au o tulpina
lunga, care creste infipta in mal, sub apa.

3 Nuferii au nevoie de soare abundent pentru a creste si a se dezvolta bine, cel putin sase
ore pe zi de soare direct.

4 Nuferii fac parte din familia Nymphaea, care cuprinde grupa Apocarpiae si grupa
Caspary, iar acestea numara peste 40 de specii.

5 Cele mai cunoscute specii de nuferi sunt Rose Arey, cu flori roz, Comanche, cu flori care
isi schimba culoarea de la galben la bronz si Hermine, una dintre cele mai mici flori.

6 Frunzele nuferilor sunt de mari dimensiuni si ajung pana la 30 - 40 cm in diametru.


Fruznele nuferilor acopera o mare parte din sufratata apei aflata in jurul florii.
7 Daca esti indragostit de aceasta planta, o poti avea si tu acasa. Nuferii au nevoie de
conditii asemanatoare cu cele din mediul lor natural, deci pot sta intr-un ghiveci pe care sa-l
scufunzi intr-un vas mare cu apa.

8 Bobocii nufarului devin vizibili, adica ies din apa, in luna iunie si au forma ovala. Florile
infloresc ajutate de lumina si caldura soarelui si noaptea se inchid pentru a se deschide iar
dimineata, odata cu aparita soarelui. Acestea raman proaspete pana toamna , in luna
septembrie.

9 Cele mai frumoase rezervatii naturale de nuferi de la noi din tara pot fi vazute in Delta
Dunarii.

10 Nufarul are si fruct. Acesta se afla in mjlocul florii, este lunguiet si are culoare galbena.

11 Buchete din flori de nufar pot deveni aranjamente florale deosebite si exista multe
mirese care-si doresc un astfel de buchet in ziua nuntii.

12 Un preot francez, pe nume Latour-Marliac, a ramas memorabil in istoria nuferilor, fiind


primul care a descoperit, promovat si cultivat aceasta floare inca din secolul XVIII.

13 La noi in tara este raspandit si popular si nufarul galben. Cea mai mare diferenta fata de
nufarul alb, in afara de culoarea galben aprins, este parfumul puternic al florilor acestuia.

14 La noi in tara, nuferii au numai scop decorativ, insa, in lume, nufarul se intrebuinteaza si
pentru alte scopuri diverse. De exenplu, putini stiu ca semintele prajite de nufar au gust si
efect asemanator cu cafeaua.

15 Nufarul are calitati sedative, astringente, anafrodiziace, tonice si nutritive. In acest scop,
se face un fel de ceai din radacini, care, desi este dulce poate vindeca afectiunile enumerate
mai sus.

Nufărul galben

Nufărul galben este o planta acvatica perena, rapsandita in zonele temperate ale
globului. In general Nuphar cuprinde o singura specie.

Nuphar luteum sau Nenuferul, o adevarata minune a naturii, creste in ape nu prea
adanci, stagnante sau care curg linistit. Are frunze mari, cu diametru de 25-30 cm, sustinute
de de lungi poetioli rigizi si drepti, ce au puterea sa mentina impresionanta frunza plutitoare
deasupra apei. Uneori, frunza este acoperita complet de apa. Este colorata in verde intens, e
rotunjita si foarte des ia forma de inima, avand marginile ondulate.
In apropiarea frunzelor, vara, planta isi ofera frumoasa si solitara sa floare, sustinuta de o
tulpina lunga. Floarea, de mari dimensiuni, are forma rotunda, aproape sferica, colorata in
galben auriu si, cu totul particular, se deschide numai in parte. Are un miros aparte lansat din
interiorul florii, adica dintre petalele sale numeroase care, in exterior, sunt invelite in sepalele
metamorfozate.

Florile vor lasa locul marilor fructe lemnoase, ce contin numeroase seminte. Fructul este
adesea utilizat, doar in stare deshidratata, in compunerea unor aranjamante florale.
Radacinile plantei sunt buretoase, rizomatoase, bine ingropate in sol. in fiecare an isi maresc
dimensiunile. Nuphar-ul, odata cu instalarea sezonului rece, isi pierde partea sa aeriana, dar
care va „exploda”din nou in primavara urmatoare.

Aceasta planta prefera o pozitionare insorita, deci foarte luminoasa, dar se adaptzeaza
usor si la semiumbra. Nu se teme de frig, intrucat rizomii dormiteaza in perioada iernii.
Nupharul creste fara probleme in orice fel de sol, rizomii sai carnosi afundandu-se in namolul
de pe fundul apei destul de profund, din moment ce trebuie sa sustina tulpinile ce cresc pana
la 150-180 cm inaltime. Planta se poate cultiva in micul lac din gradina, din dorinta de a
amenaja o mica sau mai mare zona cu plante acvatice.
Se face prin seminte, utilizand seminte proaspete, intr-un amestec de nisip si truba in
parti egale. Vasul va fi pastrat cufundat in apa pana la completa germinare a semintelor.
Noile plante se vor aseza la locul lor definitiv in primavara urmatoare. Rizomii carnosi se pot
divide la inceputul primaverii, portiunile obtinute punandu-se direct in locul lor defini
Lebădă de vară

Lebădă de Vară, este cea mai numeroasa şi mai răspândită dintre lebede.

O specie ocrotita de lege datorita frumusetii şi raritatii sale. Se aduna in grupuri mari,
unde au loc deseori lupte teritoriale violente, în care masculii dominanti indeparteaza intrusii
prin "alunecari" pe apă şi salturi, batand apa cu ajutorul aripilor.
Cantareste in medie 8-12 kg. Prezinta penaj alb, coadă relativ lunga şi ascuţite la varf.
Ciocul adultului are culoarea roşu-portocaliu cu o protuberanta bazala neagră. Puii au
penajul cenusiu, devenind complet alb abia in al treilea an de viaţă. Când inoată tine gâtul
gratios in forma de "S" cu ciocul indreptat în jos, deseori tinand aripile ridicate sub forma unui
scut.
Cuibareste indeosebi în baltile Deltei Dunării, unde isi instaleaza cuibul în stufarisurile
nepatrunse sau pe plaurul vechi, fixat. Uneori, cuibareste şi pe râuri lente şi canale, aproape
de prezenţa umană. Pe la începutul lunii mai, femela depune 4-6 ouă, albe-fumurii, pe care
le cloceste impreuna cu masculul, timp de 34-36 de zile. Masculul se implica în apararea
oulalelor şi a familiei cu indarjire şi agresivitate uneori. În perioada de cuibarit, pot avea un
comportament agresiv chiar fata de om.
Iarnă migrează spre sudul Mării Caspice, în Delta Nilului şi în estul Mării Mediterane. În
iernile blande, unele exemplare raman şi la noi in ţara .

Descriere fizica

Lebada de vara sau lebada muta (Cygnus olor) este o pasare mare ce masoara 144-158
centimetri. Lungimea aripilor deschise este de 2-2.5 metri. Atat femela cat si masculul
seamana destul de mult ca infatisare, insa masculul este de obicei mai mare. Lebada de
vara are penajul alb si prezinta un nod in partea superioara a ciocului. Acesta este de
culoare portocalie, fiind negru la baza. Capul si gatul pot avea cateodata o culoare mai
inchisa din cauza apei si al noroiului ce contine fier.

Comportament si personalitate

Lebada de vara sau lebada muta (Cygnus olor) nu migreaza in masa, iar iarna pot fi gasite
mai mult de 100 de exemplare in apele sarate. In zbor, poate atinge o viteza de 80-85 km /
ora.
Ingrijire si hrana

Lebada de vara sau lebada muta se hraneste preponderent cu vegetatie acvatica si in


proportii mai mici cu insecte acvatice, peste si broaste. Lebada de vara nu se scufunda
pentru a prinde hrana, ci doar baga capul in apa, fiind ajutata si de gatul lung. De
obicei, lebada de vara inoata in apele adanci, acolo unde nu sunt rate sau alte pasari de apa
si prin urmare nu concureaza cu acestea cand vine vorba de hrana.

Cu toate acestea, lebada de vara concureaza cu alte specii de lebada pentru hrana
pentru ca impart aceleasi obiceiuri.

Conditii de viata

Lebada de vara traieste in nordul emisferei nordice, iar pe timpul iernii migreaza catre
nordul emisferei sudice. In Romania, se pot vedea din cand in cand lebede de vara si pe
timpul iernii, acolo unde apa nu ingheata. A fost introdusa cu succes in America de Nord
unde este foarte raspandita si traieste permanent in cateva regiuni.

Lebada de vara este una dintre cele mai populare specii de lebede din salbaticie, parcuri
sau locurile native. Iarna este foarte intalnita in apele marine, lacuri si iazuri.

Reproducere

Lebada de vara nu este monogama, contrar opiniilor generale, ci doar lebada


neagra prezinta acest comportament. S-a observat chiar ca lebada de vara are si cate patru
masculi si uneori ajunge sa "divorteze" de unul in favoarea celuilalt. Perioada de reproducere
incepe in martie si se finalizeaza in aprilie. Femela va depune 5-12 oua pe care le va cloci
timp de 36-38 de zile, iar puii vor incepe sa zboare la varsta de 60 de zile. Maturitatea o vor
atinge la varsta de 3 ani.

Pradatori

Lebada de vara sau lebada muta este o pasare mare si agresiva. Aceasta este rareori
pradata si doar cand este prea bratana sau bolnava. Cu toate acestea, cele mai vulnerabile
sunt ouale si puii care ajung prada pentru ratoni, nurci si alte mamifere. De obicei parintii
stau foarte aproape de pui sau oua pentru a le apara.

ALEXANDRU FLOREA