IC A S

Arii naturale protejate (ANP)

IC A S

I. Conceptul de biodiversitate/Ce este biodiversitatea ?

IC A S
I. Conceptul de biodiversitate (B)
Concept
• B se referă la diversitatea lumii vii;
• B provine din contragerea termenilor „diversitate biologică”;
• Diversitatea biologică este o caracteristică a sistemelor biologice;

Terminologie
• Termenul B a fost utilizat pentru prima dată la Forumul Național
privind BioDiversitatea (Washington, 1986), ale cărui lucrări au fost
publicate sub titlul BioDiversity în 1988;

Definiții
• B are o multitudine de definiții;
• B = „totalitatea lumii vii”;

• “Biodiversitatea este marea varietate de specii (diversitatea speciilor)

sau de alţi taxoni de plante animale şi microorganisme existente într-
un
habitat, diversitatea biocenozelor dintr-o anumită regiune (diversitatea
ecologică) sau variabilitatea genetică din cadrul unei specii
(diversitatea genetică).” (Dicţionarul de biologie Oxford (1999));
 • Diversitatea biologică înseamnă variabilitatea organismelor vii din toate
IC A S
sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor
ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte;
aceasta include diversitatea încadrul speciilor, dintre specii şi a
ecosistemelor. (art. 2, Conventia privind Diversitatea Biologica, Rio de Jaheiro,
1992; Ratificată de România prin Legea nr. 58/1994).
• în sens restrâns: biodiversitate = diversitatea speciilor (“bogăţia speciilor”) şi a
taxonilor de rang superior din cadrul ierarhiei taxonomice;
• în sens larg: biodiversitate = întreaga variabilitate a organismelor vii şi a
habitatelor acestora.
 Componentele ierarhice ale biodiversităţii
IC A S

• Diversitatea genetică (variația genetică în interiorul speciei/intraspecifică)

= fundamentul procesului evolutiv;

• Diversitatea specifică (variabilitatea speciilor în interiorul unei comunități

biologice/biocenoze, regiuni geografice sau la nivel global/biosferă);

• Diversitatea ecosistemică (variabilitatea ecosistemelor /comunităților

biologice dintr-un landsaft/eco-complex) = include pe lângă componenta
vie/biotică și componenta nevie/biotopul/habitatul;

• Diversitatea antropică/culturală (se referă la diversitatea etnică,

culturală şi lingvistică a comunităţilor umane). Unii autori o aconsideră
parte componentă a B.

„biodiversitatea include componentele capitalului natural la care se adaugă

diversitatea antropică (etnoculturală)” (Dan Cogălniceanu,1999).
IC A S
IC A S OMUL = amenințarea majoră la adresa B (creșterea populației umane și a
consumului)
IC A S
IC A S
 IC A S

Relația
Amprenta ecologică vs.
Erodarea biodiversității
IC A S
Conservarea B (CB)

•Disciplină integratoare (sinteză a mai multor discipline fundamentale), de

criză, care oferă principii și abordări pentru descifrarea și diminuarea
pericolelor care amenință biodiversitatea.

•A apărut ca răspuns la procesul de accelerare a extincției speciilor și a

distrugerii habitatelor;

•CB are 3 obiective majore:

1. Studierea diversității biologice;

2. Evaluarea impactului antropic asupra speciilor, comunităților

biologice și a habitatelor;

3. Dezvoltarea de noi abordări practice pentru prevenirea sau

diminuarea extincției speciilr, menținerea variabilității genetice în
cadrul speciilor, protejarea și refacerea comunităților biologice și a
funcțiilor ecosistemice asociate.
IC A S
CB
IC A S

CB

- protecţia naturii implică, în termeni tehnici, în primul rând acţiuni de păstrare a

speciilor şi ecosistemelor într-o stare cît mai naturală, protejarea lor de efectele
acţiunilor umane, ceea ce duce de cele mai multe ori la restricţii în ce priveşte
activităţile umane;

- conservarea naturii se referă la o abordare mai complexă şi mai dinamică:

poate însemna menţinerea în stare cât mai naturală a speciilor şi habitatelor rare
fără să se intervină în procesele naturale, dar permite şi intervenţii active pentru
menţinerea valorilor naturale sau chiar impune managementul activ al resurselor
naturale, mai ales în cazul ecosistemelor „secundare” ce au rezultat în urma
activităţilor umane desfăşurate de-a lungul secolelor (de exemplu a fâneţelor).

Ca urmare, pentru a ilustra în mod corect rolul ariilor protejate, este

recomandat să se folosească termenul de „conservare” a naturii sau a
biodiversităţii.
IC A S
Metode de conservare a biodiversității

Conservare se poate face în principal pe două căi:

1. „in-situ” şi
2. „ex-situ”.

Conservarea „in-situ” :
• Conservarea ecosistemelor prin stabilirea unui sistem de arii
protejate sau zone ce necesită măsuri speciale de conservare în
paralel cu crearea unui sistem adecvat de management pentru ariile
protejate,
• conservarea speciilor în cadrul habitatelor sau ecosistemelor
naturale sau semi-naturale.

Conservarea „ex-situ” :
• menţinerea şi propagarea organismelor vii în grădini zoologice şi
botanice,
• - menţinerea seminţelor, embrionilor, spermei, microorganismelor,
etc. prin congelare.
IC A S Conservarea „ex-situ”

•Utilizată atunci când conservarea „in-situ” nu este viabilă;

•Utilizată în condițiile intensificării activității umane, în cazul populațiilor

mici, aflate în declin semnificativ sau amenințate cu dispariția, din cauza
pierderea diversității genetice, consangvinizării, distrugerii habitatului,
colectarea sau vânarea excesivă, competiției cu specii invazive, boli sau
dăunători;

•Este complementară conservării „in-situ”, uneori o înlocuiește;

•Indivizii din populațile „ex-situ” pot fi eliberați periodic în sălbăticie

pentru conservare „in-situ” ;

•Multe specii extincte în libertate au supraviețuit „in-situ” (zibrul, calul lui

Prezwalski);
IC A S Facilități pentru conservarea „ex-situ”
IC A S Limite ale conservării ex-situ

•Costuri ridicate;
•Mărimea populației;
•Adaptarea la mediul artificial;
•Instrumentele de învățare reduse, probleme la adaptarea în sălbăticie;
•Variația genetică limitată;
•Continuitatea conservării;
•Concentrare pe spații reduse;
•Surplusul de animale.
IC A S

Conservarea in situ (Conservarea comunităților biologice)

Abordări/mijloace pentru conservarea comunităților biologice

• Înființarea de ANP;

• Crearea rețelelor de ANP;

• Managementul ANP;

• Implementarea de măsuri de conservare în afara ANP;

• Restaurarea/reconstrucția ecosistemelor degradate sau a comunităților

biologice din ecosistemele degradate.
IC A S

Avantaje ale conservării in-situ a biodiversității

•Scopul CB este de a menține specii/populații/comunități biologice sănătoase
în natură, în mediul natural de viață;
•Strategia ideală de CB pe termen lung este conservarea in-situ;
•Metodele de conservare in-situ reprezintă cea mai eficientă modalitatea de a
conserva maximum de diversitate pe termen lung constând în conservarea
habitatelor naturale a diferitelor specii.
•Conservarea in-situ vizează specii/populaţii sau sisteme ecologice
(ecosisteme, complexe locale sau regionale de ecosisteme) în ansamblul lor.
•Tehnicile de menţinere a biodiverităţii in-situ presupun constituirea de arii
protejate terestre şi marine, refugii pentru speciile periclitate, bănci de gene
in-situ.
IC A S
Arii naturale protejate (ANP)

Definiție
•un spaţiu geografic clar delimitat, recunoscut, desemnat şi administrat
în baza unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu scopul de a se
realiza conservarea pe termen lung a naturii precum şi a serviciilor de
mediu şi a valorilor culturale asociate – Ghid pentru utilizarea Categoriile de
Management ale ariilor protejate, IUCN, 2008;

•zona terestră, acvatică şi/sau subterană în care există specii de plante şi

animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice,
geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare
ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de
protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale (OG 57/2007
privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei si faunei salbatice);

ORDONANTA URGENTA   Nr. 57 din 20 iunie 2007

privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea h
abitatelor naturale, a florei si faunei salbatice
IC A S De ce avem nevoie de arii protejate?

•reprezintă cel mai eficient mod de conservare in-situ, întrucât fiind desemnate adesea
pe suprafeţe relativ mari, pot include ecosisteme naturale şi seminaturale
reprezentative şi permit conservarea şi monitorizarea lor,
•includ cele mai reprezentative şi semnificative zone din punct de vedere al
biodiversităţii, al valorilor naturale şi culturale asociate;
•sunt zone model, unde acţiunile eficiente de conservare a ecosistemelor naturale şi
seminaturale, inclusiv prin utilizare durabilă, pot demonstra că, menţinerea într-o stare
corespunzătoare a componentelor capitalului natural permite asigurarea resurselor şi
serviciilor ce stau la baza dezvoltării socio-economice durabile,
• sunt adevărate „laboratoare”, în care acţiunile de protecţie strictă sau management
activ cu scop de conservare a biodiversităţii permit acumularea de cunoştinţe
valoroase fie cu privire la procesele naturale, fie pentru găsirea „formulelor” eficiente
pentru asigurarea tranziţiei de la o dezvoltare economică concentrată pe profit la un
model de dezvoltare durabilă.
•Contribuie la menţinerea şi/sau refacerea valorilor naturale şi culturale ameninţate de
o dezvoltare economică accelerată şi uneori haotică,
•constituie zone model pentru o convieţuire armonioasă a omului cu natura, chiar şi în
condiţiile în care ritmul de dezvoltare economică se accelerează.
•Oferă soluţii viabile pentru o dezvoltare economică bazată pe utilizarea
durabilă a resurselor naturale.
•sunt adevărate „săli de clasă în aer liber”, în care oamenii pot fi educaţi cu privire la
importanţa naturii şi necesitatea conservării şi a dezvoltării durabile.
 Obiectivele de management ale ANP
IC A S

Ariile protejate pot avea unul sau mai multe obiective de management:

1. cercetarea ştiinţifică;
2. protecţia sălbăticiei (zonelor fără intervenţie umană) – excluderea
oricărei forme de exploatare a resurselor naturale care contravin
obiectivelor de management;
3. protecţia diversităţii speciilor şi a diversităţii genetice;
4. menţinerea serviciilor de mediu;
5. protecţia caracteristicilor naturale şi culturale;
6. turism şi recreere;
7. educaţie;
8. utilizarea durabilă a resurselor şi ecosistemelor naturale;
9. menţinerea activităţilor culturale şi tradiţionale.

În funcţie de principalele obiective de management dintr-o arie

protejată, aceasta aparţine unei anumite categorii de management sau
categorii de arii protejate.

O categorie de management sau de arii protejate grupează arii

protejate cu obiective şi măsuri de management asemănătoare.
 Clasificarea ariilor naturale protejate
IC A S
A.La nivel internațional (sistemul IUCN):
I. Rezervaţii naturale stricte (Ia)/zone sălbatice (Ib): zone protejate
administrate în principal în scop ştiinţific sau pentru protecţia speciilor;
II. Parc naţional: zonă protejată administrată în principal pentru protecţia
ecosistemelor şi recreere;
III. Monumente ale naturii: zonă protejată administrată în principal pentru
conservarea anumitor elemente naturale;
IV. Zonă de management pentru specii/habitate: zonă protejată administrată
în principal pentru conservare prin intervenţie de management;
V. Peisaj (marin) protejat: zonă protejată administrată în principal pentru
protecţia unui peisaj terestru/marin şi recreere;
VI. Zonă protejată pentru administrarea unei resurse: zonă protejată
administrată în special pentru utilizarea durabilă a unor ecosisteme naturale.
IC A S
B. La nivel național (Art. 5. al 1, OG 57/2007):

a)de interes naţional:

• rezervaţii ştiinţifice (≡ I IUCN),
• parcuri naţionale (≡ II IUCN),
• monumente ale naturii (≡ III IUCN),
• rezervaţii naturale (≡ IV IUCN),
• parcuri naturale (≡ V IUCN).

b) de interes internaţional:
• situri naturale ale patrimoniului natural universal (Convenția
Patrimoniului Mondial UNESCO),
• Geoparcuri (Reţeaua Globală (UNESCO) a Geoparcurilor),
• zone umede de importanţă internaţională (Convenția de la Ramsar),
• rezervaţii ale biosferei (Programul Omul și Biosfera, UNESCO);

c) de interes comunitar (siturile "Natura 2000“):

• situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare (Directiva
Habitate),
• arii de protecţie specială avifaunistică (Directiva Păsări);

d) de interes judeţean sau local.

IC A S
Relația între diverse categorii de arii naturale protejate

• Statutul de Proprietate a Patrimoniului Mondial UNESCO reprezintă cea

mai înaltă recunoaștere a statutului de protecție a unei arii protejate.
 a) AP de interes naţional
IC A S

I.  Rezervaţii ştiinţifice (AP administrate în scop științific)

Definiție:
AP stricte desemnate pentru protecţia biodiversităţii şi eventual a caracteristicilor geologice/geofizice,
cu un control strict şi limitarea vizitării, utilizării şi impactului uman pentru a se asigura protecţia valorilor
de conservare. Asemenea arii protejate pot servi ca zone de referinţă indispensable pentru cercetare
ştiinţifică şi monitorizare.

Obiectiv de management:
•protecţia şi conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice, cuprinzând
elemente reprezentative de interes ştiinţific sub aspect floristic, faunistic, geologic,
speologic, paleontologic, pedologie sau de altă natură.
Caracterizare:
•Mărimea rezervaţiilor ştiinţifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea
integrităţii zonei protejate.
•Managementul rezervaţiilor ştiinţifice asigură un regim strict de protecţie prin care
habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată.
•In aceste zone se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia
activităţilor de cercetare, educaţie şi de ecoturism cu limitările descrise în planurile de
management, cu acordul forului ştiinţific competent şi al administratorului rezervaţiei
ştiinţifice.
•Rezervaţiile ştiinţifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internaţională pentru
Conservarea Naturii) „Rezervaţie Naturală Strictă: arie protejată, administrată în
IC A S
Rezervația științifică Gemenele, Masivul Retezat
 II. Parcuri naționale (AP administrate în special pentru
IC A S

protejarea ecosistemelor şi recreere)

Definiție:
AP cu suprafeţe naturale sau aproape naturale întinse, desemnate pentru a proteja
procese ecologice la scară mare împreună cu complexul de specii şi ecosisteme
caracteristice zonei, care oferă bazele necesare pentru experienţe spirituale, ştiinţifice,
educative, de recreere şi de vizitare compatibile ecologic şi cultural cu zona respectivă .

Obiectiv de management:
de a proteja biodiversitatea naturală împreună cu structurile ecologice şi procesele
naturale asociate şi de a promova educaţia şi recrearea.

Caracterizare:

•Managementul parcurilor naţionale asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare

naturală, protecţia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversităţii
biologice în condiţii de stabilitate ecologică, prevenirea şi excluderea oricărei forme de
exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor, incompatibilă scopului
atribuit.
•Regimul de gospodărire se stabileşte prin regulamente şi planuri proprii de protecţie şi
conservare aprobate de autorităţile naţionale ştiinţifice şi administrative abilitate, potrivit
dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. In perimetrele lor vor fi cuprinse
ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai puţin influenţate prin
activităţi umane.
IC A S • Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naţionale pot fi
delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii ştiinţifice.

• Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren.

• In perimetrul parcurilor naţionale sunt admise doar activităţile tradiţionale

practicate numai de comunităţile din zona parcului naţional, activităţi tradiţionale
ce vor fi reglementate prin planul de management.

• Parcurile naţionale corespund categoriei II IUCN „Parc naţional: arie protejată

administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere".
IC A S
 III. Monumente ale naturii (AP administrată în special
IC A S

pentru conservarea caracteristicilor naturale specifice)

Definiție:
AP desemnate pentru a proteja monumente naturale specifice, respectiv o anumită
formaţiune terestră, cavernă submarină, formaţiune geologică cum ar fi o peşteră sau
chiar un organism viu cum ar fi un arbore secular. Sunt în general arii protejate mici şi
adesea au valoare deosebită pentru vizitatori.

Obiectiv de management:
de a proteja formaţiuni naturale excepţionale precum şi biodiversitatea şi habitatele
asociate.

Caracterizare:

•sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor
elemente naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică, ştiinţifică, peisagistică deosebite,
reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice ori ameninţate cu
dispariţia, arbori seculari, asociaţii floristice şi faunistice, fenomene geologice - peşteri,
martori de eroziune, chei, cursuri de apă, cascade şi alte manifestări şi formaţiuni
geologice, depozite fosilifere, precum şi alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu
natural prin unicitatea sau raritatea lor.

•Dacă monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim de
protecţie, pentru asigurarea integrităţii lor se vor stabili zone de protecţie obligatorie,
indiferent de destinaţia şi de deţinătorul terenului.
IC A S • Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecţie
care asigură păstrarea trăsăturilor naturale specifice. In funcţie de gradul lor de
vulnerabilitate, accesul populaţiei poate fi limitat sau interzis.

• Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN „Monument natural: arie

protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale,
specifice".
IC A S
 IV. Rezervaţiile naturale (AP gospodărită în special pentru
IC A S

conservare prin măsuri de management active.)

Definiție:
Arii protejate desemnate pentru protecţia anumitor specii sau habitate şi în care
managementul reflectă această prioritate. Multe arii protejate din categoria IV necesită
intervenţii periodice active pentru a satisface cererile anumitor specii sau pentru
menţinerea habitatelor, dar acest management activ nu este obligatoriu pentru ariile
protejate din această categorie.

Obiectiv de management:
menţinerea, conservarea şi refacerea speciilor şi habitatelor.

Caracteristici:

•sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor
habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic,
geologic, speologic, paleontologic, pedologie.
•Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrităţii elementelor
protejate.
•Managementul rezervaţiilor naturale se face diferenţiat, în funcţie de caracteristicile
acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea habitatelor
şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice.
•Pe lângă activităţile ştiinţifice, după caz, pot fi admise activităţi turistice, educaţionale,
organizate.
IC A S

• Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse

naturale. Sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor
care dăunează obiectivelor atribuite.
• Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervaţiile naturale pot
avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic,
paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă umedă, marină, de resurse
genetice şi altele.
• Aceste rezervaţii corespund categoriei IV IUCN, şi anume arie de
gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special
pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.
 V. Parcurile naturale (AP administrată în special pentru conservarea
IC A S
peisajului terestru/marin şi recreere.)
Definiție:
Arie protejată în care interacţiunea dintre oameni şi natură de-a lungul timpului a produs
o zonă cu un caracter distinctiv, cu o semnificativă valoare ecologică, biologică, culturală
şi estetică şi în care păstrarea integrităţii acestei interacţiuni tradiţionale este vitală
pentru protecţia şi menţinerea zonei şi a valorilor de conservare a naturii asociate
precum şi a altor valori.
Obiectiv de management:
protejarea ecosistemelor naturale şi utilizarea durabilă a resurselor naturale atunci când
conservarea şi utilizarea durabilă pot fi reciproc benefice una alteia.
Caracteristici:
•sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor
ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul
timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală,
deseori cu o mare diversitate biologică.
•Managementul parcurilor naturale urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a
omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând
păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor,
practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale.
•De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează
activităţile ştiinţifice şi educaţionale.
•Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN „Peisaj protejat: arie protejată
administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere".
IC A S
IC A S

• Încadrarea unei arii protejate într-o categorie IUCN se face plecând de la

obiectivul sau obiectivele de management prioritare, care se aplică pe cel
puţin 75% din suprafaţa ariei protejate.

• „Regula celor 75%” s-a stabilit avându-se în vedere faptul că în ariile

protejate pot exista zone în care sunt permise şi alte utilizări decât cele
admise pentru categoria respectivă. De exemplu în ariile protejate din
categoria II pot exista staţiuni turistice sau mici aşezări umane sau în
categoria V pot exista zone de protecţie strictă.
IC A S
 b) Arii protejate de interes comunitar - Siturile Natura 2000
IC A S

•Natura 2000 este o reţea ecologică europeană formată din Arii Speciale de
Conservare şi Arii de Protecţie Specială Avifauninstice (Conform art. 3 al
Directivei Habitate).

•Realizarea reţelei Natura 2000 se face prin implementarea a două acte

normative europene:
• Directiva „Păsări” - Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor
sălbatice;
• Directiva „Habitate” - Directiva 92/43/CEE privind conservarea
habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale sălbatice;

•Natura 2000 este o reţea de zone protejate constituită pentru conservarea

speciilor sălbatice şi habitatelor naturale de interes comunitar, în vederea
garantării menţinerii acestora pe termen lung, ca sisteme suport pentru
dezvoltarea sistemului socio-economic.

•Natura 2000 cuprinde situri asimilate ariilor protejate şi se încadrează în 2

categorii:
- situri de importanţă comunitară – în limba engleză Sites of Community
Interest - SCI.
-arii de protecţie specială avifaunistică - în limba engleză, Special Protection
Areas – SPA.
IC A S
• Siturile de Importanță Comunitară (SCI) se declară de statele membre în baza
Directivei „Habitate” pentru conservarea și menținerea speciilor și habitatelor de
interes comunitar până la acceptarea acestora ca și Arii speciale de Conservare
de către Uninunea Europeană. În termen de şase ani de la adoptarea sitului ca
SCI, statul membru trebuie să-l desemeze arie specială de conservare (SAC).
• Ariile de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA) se declară de statele membre
în baza Directivei „Păsări” pentru a conserva şi menţine în stare favorabilă de
conservare speciile de păsări sau pentru readucerea la starea favorabilă de
conservare acolo unde este cazul.
• Speciile şi habitatele de interes comunitar sunt cele rare sau periclitate la
nivel European.
• Unele din aceste specii sau habitate în țara noastră sunt foarte bine reprezentate,
având populaţii viabile în cazul speciilor sau ocupând suprafeţe extinse în cazul
habitatelor. Cu toate acestea țara noastră este obligată să desemneze Situri de
Importanţă Comunitară pentru acestea.
• Dacă un stat membru consideră necesară reducerea/controlul efectivelor unei
specii sau a unui habitat de interes comunitar, pe motiv că în țara respectivă nu
sunt rare sau periclitate, și este nevoie ca acestea să fie menținute la nivele
optime, are obligaţia să solicite derogare de la prevederile directivei europene,
derogare ce se aprobă numai dacă există suficiente argumente ştiinţifice pentru
solicitarea ei (ex. urs, lup, în cazul României).
IC A S
1. Siturile de Importanță Comunitară (SCI)/Situri Ariile speciale de conservare (SAC)

•sunt acele arii naturale protejate de interes comunitar ale căror scopuri sunt
conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de
conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care
situl este desemnat.

•Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management

adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management şi
măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor
naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele
au fost desemnate.

•Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar
susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru
evaluarea impactului, ţinându-se seama de obiectivele de conservare a ariei.

•Ariile speciale de conservare se desemnează prin hotărâre a Guvernului, după

recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană, şi vor face parte din reţeaua
europeană „NATURA 2000".
IC A S

2. Ariile de protecţie specială avifaunistică (SPA)

•sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea,
menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucea într-o stare de conservare
favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru
protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor
prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 A.

•Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile

speciale de conservare.

•Ariile speciale de protecţie sunt desemnate prin hotărâre a Guvernului si

fac parte din reţeaua europeană „NATURA 2000".
IC A S
IC A S
c). Ariile protejate de interes internaţional
•Sunt desemnate de către organisme internaționale, în baza unor
conveții/reglementări internaționale;

•Condiţiile de recunoaştere ca arie protejată de interes internaţional sunt

definite de către organismele internaţionale responsabile pentru tipul
respectiv de arie protejată.

•Desemnarea se face în baza propunerii înaintate de stat forului internaţional,

propunere ce trebuie să fie însoţită de o documentaţie bine fundamentată.

•În multe situaţii statut internaţional se „suprapune” cu desemnarea zonei ca

arie protejată de interes naţional (ex. Rezervaţia Biosferei Retezat sau
Rezervaţia Biosferei Munţii Rodnei, care în acelaşi timp sunt şi parcuri
naţionale).

•Dacă s-ar respecta întocmai statutul de rezervaţie a biosferei, suprafaţa

acesteia nu ar trebui să coincidă cu cea a parcului naţional, aşa cum se
întâmplă în aceste cazuri. În mod normal rezervaţia biosferei ar trebui să
includă zone suplimentare faţă de cele ce constituie parcul naţional, iar arcul
naţional ar putea să constituie una din nucleele rezervaţiei biosferei.
IC A S
Rezervaţiile biosferei
sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de
habitat natural şi a diversităţii biologice specifice. Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari
şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice, lacuri şi cursuri de apă, zone umede
cu comunităţi biocenotice floristice şi faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau
rezultate din amenajarea tradiţională a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenţa omului şi
care pot fi readuse la starea naturală, comunităţi umane a căror existenţă este bazată pe
valorificarea resurselor naturale, pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Mărimea
rezervaţiilor biosferei este determinată de cerinţele de protecţie şi conservare eficiente ale
mediului natural şi ale diversităţii biologice specifice.
Managementul rezervaţiilor biosferei se realizează conform unor regulamente şi planuri de
protecţie şi conservare proprii, în conformitate cu recomandările Programului Om - Biosferă de
sub egida UNESCO. Dacă în perimetrul rezervaţiilor biosferei sunt cuprinse şi situri naturale ale
patrimoniului universal, managementul rezervaţiei se realizează cu respectarea prevederilor
Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO.
Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice
specifice, precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerinţelor de
consum ale populaţiilor locale şi în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor
resurse, în cuprinsul rezervaţiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie
ecologică, de conservare şi de valorificare a resurselor, după cum urmează:
1.   zone strict protejate, având regimul de protecţie şi conservare a rezervaţiilor ştiinţifice;
2.   zone tampon, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi
limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizaţiile date de
administraţia rezervaţiei;
3.    zone de reconstrucţie ecologică, în care se realizează măsuri de refacere a mediului deteriorat;
4.   zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi, ecologic
admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor.
Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie modele de
dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural.
IC A S
IC A S
IC A S

Zonele umede de importanţă internaţională

•sunt acele arii naturale protejate al căror scop este asigurarea protecţiei şi
conservării siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede.

•Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor şi al utilizării

durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile
Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională, în
special ca habitat al păsărilor acvatice.
 IC A S
Nr.crt COD RAMSAR DENUMIRE SUPRAFAŢĂ (ha)

1 521 Delta Dunării 580000

2 1074 Balta Mică a Brăilei 17529

3 1606 Lunca Mureşului 17166

4 1605 Coplexul Piscicol Dumbrăviţa 414

5 1610 Lacul Techirghiol 1462

6 1946 Parcul Natural Porțile de Fier 63623

7 2003 Tinovul Poiana Stampei 640

8 2004 Parcul Natural Comana 24,963

9 2063 Bistreț 27482

10 2064 Iezerul Călărași 5001

11 2065 Confluența Olt-Dunăre 46623

12 2066 Suhaia 19594

13 2110 Blahnița 45286

14 2111 Brațul Borcea 21529

15 2112 Calafat-Ciuperceni-Dunăre 29206

16 2113 Canaralele de la Hârșova 7406

17 2114 Ostroavele Dunării - Bugeac - Iortmac 82832

18 2115 Confluența Jiu-Dunăre 19800

19 2116 Dunărea Veche - Brațul Măcin 26792

IC A S Siturile naturale ale patrimoniului natural universal

•sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor
zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare
este recunoscută ca fiind de importanţă universală.

•Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi

conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie.

•In cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt
orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de protecţie şi conservare ale
sitului natural.

•Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în

conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de protecţie şi conservare, cu
respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi
natural, de sub egida UNESCO.
IC A S
 Properties submitted on the Tentative List (16)
IC A S
A Tentative List is an inventory of those properties which each State Party
intends to consider for nomination.

Le Monastère de Neamt (1991)

Eglises byzantines et post-byzantines de Curtea de Arges (1991)
L'ensemble monumental de Tirgu Jiu (1991)
L'ensemble rupestre de Basarabi (1991)
L'église des Trois Hiérarques de Iassy (1991)
Les « coules » de Petite Valachie (1991)
L'église de Densus (1991)
Le noyau historique de la ville d'Alba Julia (1991)
Massif du Retezat (1991)
Pietrosul Rodnei (sommet de montagne) (1991)
Sinpetru (site paléontologique) (1991)
Codrul secular Slatiora (forêt séculaire) (1991)
The Historic Centre of Sibiu and its Ensemble of Squares (2004)
The old villages of Hollókő and Rimetea and their surroundings (2012)
Extension to the Joint World Heritage Property “Primeval Beech forests of
the Carpathians (Slovak Republic and Ukraine) and the Ancient Beech
forests of Germany (Germany) (2015)
Roșia Montană Mining Cultural Landscape (2016)
 IC A S
Geoparcul
•este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de
interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural.
•Un geoparc are limite bine definite, o suprafaţă suficient de mare şi o strategie de dezvoltare
teritorială în folosul comunităţilor locale, a căror existenţă este bazată pe valorificarea
resurselor naturale si culturale, pe principiul dezvoltării durabile. Geoparcurile sunt zone cu
aşezări umane astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor în
armonie cu mediul natural.
•Geoparcul are o structură de administrare proprie care, în parteneriate locale şi naţionale,
asigură conservarea patrimoniului natural şi cultural şi propune metode noi de protecţie,
educaţie, cooperare în scopul dezvoltării socioeconomice, îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă
din mediul rural şi întăririi identităţii locale.
•Managementul unui geoparc: în cuprinsul geoparcului se pot delimita zone cu regim
diferenţiat de protecţie, de conservare şi de valorificare a resurselor, după cum urmează:
1.   zone strict protejate, având regimul de protecţie şi conservare a rezervaţiilor ştiinţifice;
2.   zone tampon, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi
limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizaţiile date de
administraţia geoparcului;
3.   zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi,
ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor.
Geoparcul reprezintă un concept lansat si susţinut de UNESCO, în parteneriat cu Reţeaua
Europeană a Geoparcurilor. La nivel mondial a fost creată Reţeaua Globală (UNESCO) a
Geoparcurilor. Recunoaşterea internaţională a funcţionarii unui geoparc şi acceptarea lui în
aceste structuri se face în acord cu reglementările stabilite de UNESCO şi de Carta Reţelei
Europene a Geoparcurilor.
IC A S
IC A S
IC A S ANP în România

România= 22,68% = 5.406.000 ha = ANP

ANP interes naţional = 968

Situri Natura 2000=531
ANP de interes internaţional= 21
IC A S
IC A S