Ciupercile- caracteristicile înmulțirii

vegetative (asexuate) și gametice (sexuate)

Lector univ. Dr. Emilia Ciocoiu

Înmulţirea vegetativă (asexuată) la ciuperci se poate
realiza fie prin porţiuni de tal, fie prin organe
specializate, numite spori.
Formarea sporilor are loc prin transformarea
întregului aparat vegetativ în spori (cunoscută sub
numele de transformare holocarpică -
Chytridiomycota) sau prin diferenţierea sporilor
sau organelor cu spori numai dintr-o parte a
aparatului vegetativ (cunoscută sub numele de
trasformare eucarpică – Ascomycota,
Basidiomycota, Deuteromycota ).
Formarea sporilor la ciuperci se face pe suprafaţa
aparatelor vegetative sau pe formaţiuni specializate
(ca spori exogeni ) sau în interiorul unei formaţii
specializate (sub formă de spori endogeni).
Sporii formaţi, indiferent de provenienţa lor, au
diferite mărimi, forme, culori, un număr variat de
celule (uni, bi, tri sau pluricelulari) şi caracteristici
ale suprafeţei (netedă, echinulată, verucoasă sau
reticulată) .
Conidioforii sunt nişte suporturi pe care se
formează conidiile.
Coremiile reprezintă gruparea conidioforilor în
fascicule (mănunchiuri) compacte.
Acervulii (lagărele de conidiofori şi conidii) sunt
grupări de conidiofori scurţi pe care se formează
terminal conidii şi care sunt acoperite de epiderma
sau cuticula ţesutului.
Sporodochiile sunt nişte perniţe rezultate din
întreţeserea hifelor miceliene, pe care se formează
conidifori şi conidii (ca nişte perniţe uşor pufoase).
La unele tipuri de spori este important şi modul lor
de germinare (zoospori sau filamente de
germinaţie).
Artrosporii reprezintă porţiuni restrânse şi bine
delimitate de miceliu (cu rol de propagare şi
înmulţire) caracteristici pentru Neurospora
sitophila, Oidium lactis.
Neurospora sitophila
Aleurosporii se formează terminal pe filamentele
miceliene (Aleurisma, Sepedonium).
Sepedonium

Clamidosporii se formează prin îngroşarea

pereţilor unor celule hifale sau ale sporilor (cu o
culoare caracteristică şi uneori o ornamentare a
exosporului).
La ciuperci fecundaţia constă în două etape
distincte: plasmogamia şi cariogamia. Aceste două
etape se succed repede la ciupercile inferioare
(Chytridiomycota) şi cu apariţia fazei de
dicariofază la cele mai evoluate (Ascomycota şi
Basidiomycota).
Procesul sexual al ciupercilor se poate grupa în
patru forme fundamentale şi anume: amphimixis,
automixis, pseudomixis
ssiiiippjjjjjjjhhghjjhhhhhhhhhjkjjjh şi apomixis.
Amphimixis – copularea a două celule
sexuale neânrudite între ele.
-Gametogamie sau merogamie – copulare
între gameţi (Chytridiomycota).
-Gametangiogamie – copulare între
gametangii cu celule gameţi (Zygomycota,
Oomycota, Ascomycota).
Automyxis – copularea are loc între două celule
înrudite între ele sau între doi nuclei din aceeaşi
celulă.
-Partenogamie – copularea între două celule ale
filamentului ascogonal (Ascobolus citrinus).
-Autogamia – copularea nucleilor sexuali (Humaria
granulata).
Pseudomixis – copularea are loc între două celule
vegetative ale miceliului, fără diferenţierea unor
organe speciale de înmulţire.
-Somatogamie (pseudogamie) – între două celule
ale miceliului (Corticium serum).
-Pedogamia – copularea între o celulă matură şi una
tânără (Saccharomycetes).
-Adelfogamia – între celula mamă şi celula fiică
(Zygosaccharomyces chevalieri).
Apomixis – constă în dispariţia procesului de
copulare, iar celulele sexuale se dezvoltă mai
departe pe cale vegetativă.
-Partenogeneză – dezvoltarea celulelor sexuale
haploide.
-Apogamie – dezvoltarea celulelor sexuale diploide.
Majoritatea ciupercilor au ascele protejate în
ascofructe de tipul: apoteciilor, periteciilor şi
cleistotecilor (cleistocarpi).
Structura ascofructelor, forma ascelor şi ascosporilor
au o importanţă deosebită pentru taxonomia
ciupercilor.
Apotecia este un ascofruct larg deschis (formă de
cupă, taler), cu ascele în partea interioară.
Peritecia este un ascofruct aproape complet
închis, având doar un por (osteol, orificiu), pe unde
sunt eliminaţi ascosporii la maturitate.
Cleistotecia este ascofructul complet închis,
prevăzut cu apendici la exterior, iar în interior
conţine una sau mai multe asce cu ascospori.
Eliberarea ascei şi a ascosporilor are loc prin
ruperea peretelui cleistoteciei
(Ord.Erysiphales).