Ciuperci

Autor: Guzun Alexandru

Structura

 Corpul vegetativ al ciupercilor, miceliul, constă din hife – fire subțiri puternic
ramificate. Hifele asigura fixarea de substrat, absobția și transportarea apei
și a substanțelor dizolvate în ea.Miceliul poate fi neseptat prezentând o
celulă gigantică puternic ramificată cu mai multe nuclee, și septat,
segmentat prin pereți desparțitori (septuri) în celule cu unul sau mai multe
nuclee. Ciupercile comunică prin centrul septelor. Miceliul septat, ale carui
celule conțin un nucleu haploid este numit primar, iar cel în care nucleele
haploide sunt grupate câte două secundar sau discarionic. La unele ciuperci
(drojdii) miceliul lipsește corpul lor vegetativ reprezentând celule solitare. La
unele specii (ascomicete, bazidomicete) pe miceliu se dezvoltă corpuri de
fructificație ce adăpostesc organele în care se formează sporii sexuali.
Nutriție

 După tipul de nutriție ciupercile sunt organisme heterotrofe. Digestia lor este
extracelilară: secretă fermenți hidrolitici ce descompun substanțele orgnice
complexe din substratul nutritiv, ciupercile se împart în saprofite, parazite și
simbionți. Ciupercile saprofite se hrănesc cu substanțe orgnaice moarte,
jucând un rol important în circuitul substanțelor în natură: asigură
mineralizarea resturilor organice, eliberând rezervele de săruri minerale din
sol. Ciupercile parazite își duc viața pe/în corpul altor organisme vii. Simbioții
participă la formarea a două tipuri de forme simbiotice: lichenii și micoriza.
Lichenii sunt o simbioză între alge și ciuperci, prezentând un organism unic.
Micoriza este asociere între rădăcinile plantei și hifele ciupercilor: ciupearca
obține de la plantă substanțe orgnice, aprovizionând, la rândul său planta cu
vitamine, stimulatori de creștere.
Sistematica

 În Regnul Fungi sunt cunoscute aproximativ 100.000 de specii. Conform estimărilor din
2017, există însă între 2,2 și 3,8 milioane din ele.Regnul este împărțit după cum urmează:
 Clasa I: Phycomycota
 Clasa II: Eumycota
Subclasa 1: Ascomycota
Secția a: Protoascomycetes
Secția b: Euascomycetes (Plectascales, Pseudosphaeriales, Sphaeriales, Pezizales)
Subclasa 2: Basidiomycota
Secția a: Holobasidiomycetes
Secția b: Phragmobasidiomycetes sin. Heterobasidiomycetes (Uredinales,
Ustilaginales)
Etnogeneza

 Din cauza lipsei de cromatofori, ciupercile nu sunt apte pentru asimilație.

 O parte trăiește ca paraziți sau saprofiți terestru sau în apă dulce, foarte rar în mare. Unele specii nu sunt heterotrofe
doar pentru oxigen și azot, ci de asemenea pentru alte substanțe active. Corpul lor fructifer constă în mare măsură din
celule ramificate în formă de furtun, care conțin adesea mai mult de un nucleu haploid. Hifele (pereții, filamente subțiri)
sunt compuși preponderent din chitină, numai rar din celuloză. Suma hifelor este denumită miceliu. Unele organisme
unicelulare din încrengătura Phycomycota, în special ale Ascomycota, nu formează micelii.
Eucariotele Myxogastria sin. Myxomycetes, ciuperci vâscoase plasmodiale, posedă corpuri vegetative formate complet
altfel. Mai mult sau mai puțin toate soiurile pot fi cultivate.
 O altă parte practică o formă de simbioză între ele și plante în care o ciupercă intră în contact cu sistemul rădăcinilor fine
unei plante, numită micoriza. Aici există soiri cu hife septate transversal precum alte, unde această diferențiere lipsește.
La formele neseptate, întregul miceliu poate fi privit drept o singură celulă mult-nucleară (sincițiu). De asemenea,
formele septate ale Ascomicetelor și mulți Fungi imperfecti trebuie văzute drept sinciții. Pereți transversali sunt formați la
aceste organisme doar pentru separarea organelor de reproducere. Pereții transversali păstrează un nucleu celular
central de mărime variabilă din cauza opririi premature a sintezei peretelui încarnând centripetal. Acest por permite nu
numai un contact plasmatic a celulelor învecinate, ci, de asemenea, traversarea nucleilor celulari precum altor organite
celulare. Numai la Basiomicetele există o clasificare în celule veritabile, comparabile cu cele ale plantelor superioare.
Hifele ciupercilor superioare pot să concrească în timpul formării corpului fructifer la o cvasi-țesătură. Aceste specii nu
pot fi cultivate în mod general.
Reproducerea Sexuată

 Principiul reproducerii sexuate care nu produce urmași identici, spre deosebire de reproducerea asexuată, este
formarea de spori (meiospori) compuși genetic nou după fuziunea celulară (plasmogamie), fuziunea nucleară
(cariogamie) și diviziunea celulară (meioză).
 Ciupercile pot forma conidii cu spori sexuali. Ele sunt de obicei haploide, deci au doar un singur set simplu
de cromozomi în nucleele lor celulare și trec doar printr-o fază diploidă scurtă cu două seturi de cromozomi în timpul
reproducerii sexuale. Doi spori se îmbină complet (inclusiv cariogamie, plasmogamie) și formează o nouă celulă
diploidă. Între ele există o fază cu două nuclee în ciupercile Basidiomycota și majoritatea ciupercilor Ascomycota care
nu este cunoscută pentru alte viețuitoare. În această fază, fiecare celulă conține doi nuclei haploizi de origine
„parentală” diferită. Aceste procese sunt posibile de asemenea alternativ, astfel încât ciupercile pot trece între
organisme haploide și diploide, precum și între o reproducere sexuată și asexuată. Decursul proceselor sexuale diferă
tare în diferitele departamente sistematice ale ciupercilor. Astfel de soiuri poartă numele de Fungi perfecti.
 Fungi ai încrengăturilor Mucoromycota și Zoopagomycota nu formează corpuri fructifere, ci există doar ca micelii
mult-nucleare. La ei, hifele învecinate emit prelungiri, numite gametangii, care se combină în forma unui jug.
Punctul de contact se umflă apoi, pereții celulari care se separă se dizolvă și produsul de fuziune mult-nucleară este
izolat de cele două gametangii prin partiții. Faza diploidă se realizează prin fuziunea nucleelor celulare în perechi.
 În sfârșit mai trebuie menționat că formarea corpurilor fructifere este asociată de o creștere considerabilă a
activității metabolice, deoarece în ele se formează considerabil mai multe proteine și acizi nucleici decât în miceliu și
datorită acestui fapt, un consum crescut de energie este necesar, ceea ce se reflectă și într-o creștere
corespunzătoare a consumului de oxigen.
Reproducerea asexuată

 În cazul ciupercilor, reproducerea asexuată (vegetativă) este foarte frecventă. Înmulțirea nu are loc prin formarea de celule sexuale, ci prin
formarea de agamete (spori care formează un nou organism fără fuziune cu o altă celulă) care la unele specii lipsesc chiar și ele. Acești
bureți sunt numiți Fungi imperfecti. Există diferite tipuri de spori, de exemplu:
 Artrosporii (oidii): sunt cauzați de spargerea hifelor în celule individuale.
 Ascosporii: sunt recipiente sub formă de sac alungit, în care are loc meioza ciupercilor și în care se formează ascosporii haploizi, care la
rândul lor reprezintă o formă de răspândire la unele tipuri de ciuperci. Sporulația este adesea necesară pentru a genera rapid urmași, de
exemplu pentru a depăși perioade de foame.
 Blastosporii: se formează ca protuberanțe la vârfurile hifelor sau în alte poziții și se maturizează de la bază. Se separă fără formarea de
septe. Dacă blastosporii se formează pe axe minore, ele se numesc simpodiospori.
 Clamidosporii: imobili, cu pereți grosolani, se dezvoltă intercalare (restricționate la anumite zone) sau prin umflarea capetelor de hifă, atât
în interiorul hifelor, cât și prin așa-numita germinație. Ciuperci terestre și acvatice le pot dezvolta sub condiții nefavorabile de trai.
 Conidiosporii: prin constricție la vârful anumitor hife fungide, se formează așa-numitele conidiofore, din care se eliberează ulterior
conidiosporii. Sunt exospori.
 Porosporii: cu pereți groși sunt formați individual sau în verticile prin pori în peretele celular al hifei purtătoare de spori și pot fi de
asemenea formate ca lanțuri care cresc de la bază până la vârf.
 Sporangiosporii: se formează endogen în hife deosebite, așa zișilor sporangi (la Phycomycota), recipiente de fructe asemănătoare unui
săculeț, în interiorul cărora se dezvoltă sporangiosporii.
 Zoosporii: se găsesc numai la ciupercile acvatice, fiind spori flagelați care se dezvoltă endogen în zoosporangii.