Ministerul Educației și Cercetării al R.

Moldova

Instituția Publică Centrul de Excelență în

Construcții din or. Chișinău

Referat la Biologie
Tema : Rolul ciupercilor în natură și în viața omului

A îndeplinit elevul gr.CECE 22.09.2

Șelaru Victor
A verificat Todorașco Veaceslav,
Profesor de biologie

Chișinău-2023
 Cuprins :
1. Ce reprezintă regnul ciuperci (Mycota)
2. Evoluția
3. Otnogeneza
4. Înmulțirea
5. Rolul ciupercilor în natură și în viața omului
 Ce reprezintă regnul ciuperci
(Mycota)

Regnul Fungi (ciupercile) formează al treilea mare regn al

organismelor eucariote alături de Regnul Animalia și Regnul
Plantae cu peste 100.000 de specii cunoscute. Sunt
sedentare, ca și plantele la care au fost incluse de mult timp,
dar nu pot practica fotosinteza. Prin urmare, ele trebuie să se
hrănească ca animalele prin asimilarea substanțelor organice
(heterotrofie), pe care însă le absorb din mediu într-o formă
dizolvată. Conform cunoașterii actuale, ciupercile sunt mai
strâns legate de animale decât de plante. Regnul include, mai
presus de toate, organisme multicelulare din
încrengătura Basidiomycota, dar și organisme unicelulare,
cum ar fi drojdia precum forme sincitice cu mulți nuclei
celulari, dar fără o subdiviziune celulară. O denumire
alternativă este Mycota.
 Evoluția

Strămoșul comun al ciupercilor și animalelor a fost probabil

un organism unicelular flagelat din urmă cu mai mult de un
miliard de ani. O descoperire într-o ardezie veche de 850 de
milioane de ani în Canada este uneori interpretată drept o
fosilă de ciuperci. Presupuse descoperiri mai vechi,
în China și Australia, cu o vârstă de 1,5 miliarde de ani,
trebuie încă confirmate ca ciuperci. Primele descoperiri în
mare măsură nediscutate datează din perioada
geologică ordoviciană și pot fi atribuite
ciupercilor micorizante arboricole. Ciuperci fosile au fost
descoperite de asemenea în chihlimbar între altele pe
depozitele cunoscute carbonifere din Scoția și Anglia,
din Triasicul târziu, carnian în Germania și în biodiversitate
remarcabilă în chihlimbarul canadian cretacic precum și în
cel terțiar mexican, și baltic. În unele dintre aceste
descoperiri se găsesc ciuperci care au
atacat termite și nematode, fiind închise de rășină împreună
cu gazdele lor. În timp ce marea majoritate a ciupercilor care
apară astăzi nu mai dezvoltă flageluri, spori flagelați sau
gameți apar în timpul reproducerii ale speciilor din
încrengătura Chytridiomycota. Probabil că ciupercile au
părăsit apa înainte de plante și au colonizat suprafața de
uscat.
 Otnogeneza

Din cauza lipsei de cromatofori, ciupercile nu sunt apte

pentru asimilație.
O parte trăiește ca paraziți sau saprofiți terestru sau în apă
dulce, foarte rar în mare. Unele specii nu sunt heterotrofe
doar pentru oxigen și azot, ci de asemenea pentru alte
substanțe active. Corpul lor fructifer constă în mare măsură
din celule ramificate în formă de furtun, care conțin adesea
mai mult de un nucleu haploid. Hifele (pereții, filamente
subțiri) sunt compuși preponderent din chitină, numai rar
din celuloză. Suma hifelor este denumită miceliu. Unele
organisme unicelulare din încrengătura Phycomycota, în
special ale Ascomycota, nu formează micelii.
Eucariotele Myxogastria sin. Myxomycetes, ciuperci
vâscoase plasmodiale, posedă corpuri vegetative formate
complet altfel. Mai mult sau mai puțin toate soiurile pot fi
cultivate.
O altă parte practică o formă de simbioză între ele și plante
în care o ciupercă intră în contact cu sistemul rădăcinilor fine
unei plante, numită micoriza. Aici există soiri cu hife septate
transversal precum alte, unde această diferențiere lipsește. La
formele neseptate, întregul miceliu poate fi privit drept o
singură celulă mult-nucleară (sincițiu). De asemenea,
formele septate ale Ascomicetelor și mulți Fungi
imperfecti trebuie văzute drept sinciții. Pereți transversali
sunt formați la aceste organisme doar pentru separarea
organelor de reproducere. Pereții transversali păstrează un
nucleu celular central de mărime variabilă din cauza opririi
premature a sintezei peretelui încarnând centripetal. Acest
por permite nu numai un contact plasmatic a celulelor
învecinate, ci, de asemenea, traversarea nucleilor celulari
precum altor organite celulare. Numai la Basiomicetele
există o clasificare în celule veritabile, comparabile cu cele
ale plantelor superioare. Hifele ciupercilor superioare pot să
concrească în timpul formării corpului fructifer la o cvasi-
țesătură. Aceste specii nu pot fi cultivate în mod general.
 Înmulțirea

Fungii se reproduc atât asexuat, cât și sexuat.

Reproducere asexuată
În cazul ciupercilor, reproducerea asexuată (vegetativă) este
foarte frecventă. Înmulțirea nu are loc prin formarea de
celule sexuale, ci prin formarea de agamete (spori care
formează un nou organism fără fuziune cu o altă celulă) care
la unele specii lipsesc chiar și ele. Acești bureți sunt
numiți Fungi imperfecti. Există diferite tipuri de spori, de
exemplu:
 Artrosporii (oidii): sunt cauzați de spargerea hifelor în
celule individuale.
 Ascosporii: sunt recipiente sub formă de sac alungit, în
care are loc meioza ciupercilor și în care se formează
ascosporii haploizi, care la rândul lor reprezintă o formă de
răspândire la unele tipuri de ciuperci. Sporulația este
adesea necesară pentru a genera rapid urmași, de exemplu
pentru a depăși perioade de foame.
 Blastosporii: se formează ca protuberanțe la vârfurile
hifelor sau în alte poziții și se maturizează de la bază. Se
separă fără formarea de septe. Dacă blastosporii se
formează pe axe minore, ele se numesc simpodiospori.
 Clamidosporii: imobili, cu pereți grosolani, se dezvoltă
intercalare (restricționate la anumite zone) sau prin
 umflarea capetelor de hifă, atât în interiorul hifelor, cât și
prin așa-numita germinație. Ciuperci terestre și acvatice le
pot dezvolta sub condiții nefavorabile de trai.
 Conidiosporii: prin constricție la vârful anumitor hife

fungide, se formează așa-numitele conidiofore, din care se

eliberează ulterior conidiosporii. Sunt exospori.
 Porosporii: cu pereți groși sunt formați individual sau

în verticile prin pori în peretele celular al hifei purtătoare

de spori și pot fi de asemenea formate ca lanțuri care cresc
de la bază până la vârf.
 Sporangiosporii: se formează endogen în hife deosebite,

așa zișilor sporangi (la Phycomycota), recipiente de fructe

asemănătoare unui săculeț, în interiorul cărora se dezvoltă
sporangiosporii.
 Zoosporii: se găsesc numai la ciupercile acvatice,

fiind spori flagelați care se dezvoltă endogen în

zoosporangii.
Reproducere sexuată
Principiul reproducerii sexuate care nu produce urmași
identici, spre deosebire de reproducerea asexuată, este
formarea de spori (meiospori) compuși genetic nou după
fuziunea celulară (plasmogamie), fuziunea nucleară
(cariogamie) și diviziunea celulară (meioză).
Ciupercile pot forma conidii cu spori sexuali. Ele sunt de
obicei haploide, deci au doar un singur set simplu
de cromozomi în nucleele lor celulare și trec doar printr-o
fază diploidă scurtă cu două seturi de cromozomi în timpul
reproducerii sexuale. Doi spori se îmbină complet (inclusiv
cariogamie, plasmogamie) și formează o nouă celulă
diploidă. Între ele există o fază cu două nuclee în
ciupercile Basidiomycota și majoritatea
ciupercilor Ascomycota care nu este cunoscută pentru alte
viețuitoare. În această fază, fiecare celulă conține doi nuclei
haploizi de origine „parentală” diferită. Aceste procese sunt
posibile de asemenea alternativ, astfel încât ciupercile pot
trece între organisme haploide și diploide, precum și între o
reproducere sexuată și asexuată. Decursul proceselor sexuale
diferă tare în diferitele departamente sistematice ale
ciupercilor. Astfel de soiuri poartă numele de Fungi perfecti.
Fungi ai
încrengăturilor Mucoromycota și Zoopagomycota nu
formează corpuri fructifere, ci există doar ca micelii mult-
nucleare. La ei, hifele învecinate emit prelungiri, numite
gametangii, care se combină în forma unui jug. Punctul de
contact se umflă apoi, pereții celulari care se separă se
dizolvă și produsul de fuziune mult-nucleară este izolat de
cele două gametangii prin partiții. Faza diploidă se realizează
prin fuziunea nucleelor celulare în perechi.
În sfârșit mai trebuie menționat că formarea corpurilor
fructifere este asociată de o creștere considerabilă a
activității metabolice, deoarece în ele se formează
considerabil mai multe proteine și acizi nucleici decât în
miceliu și datorită acestui fapt, un consum crescut de energie
este necesar, ceea ce se reflectă și într-o creștere
corespunzătoare a consumului de oxigen.

Rolul ciupercilor în natură și în

viața omului

Ciupercile participă la circuitul substanțelor în natură, la

formarea humusului în sol.În activitatea economică, unele
ciuperci au rol pozitiv.Drojdiile sunt utilizate pentru
obținerea alcoolului, vinului, berii, cvasului și la prepararea
pâinii, în scopuri curative și ca supliment în hrana
animalelor.În alimentație sunt folosite pe larg ciupercile cu
pălărie.Însă importanța alimentară a acestora este
supraestimată, valoarea nutritivă fiind similară cu cea a
legumelor.Multe ciuperci sunt periculoase pentru sănătatea
plantelor, animalelor și omului.Pentru a se dezvolta, ele
absorb subtanțele nutritive din frunzele moarte și resturile
lemnoase adunate pe sol, astfel, ele contribuie la
descompunerea și dezagregarea acestor elemente vegetale
care, fără acțiunea ciupercilor, ar acoperi rapid pădurile.Alte
specii formează microize, pe radacinele arborilor din
paduri.Datorită acestora, arborii absorb mai ușor substanțele
necesare pentru creștere și în schimb ciupercile beneficiază
de adăpost și hrană.
În acest referat am folosit următoarele surse de informare :
1.Scribd.com
2.Gorio.ro
3.Gradinamea.ro
4.Wikipedia.org
5.Monitoruldevrancea.ro