In functie de cantitatea de vitelus din ou, dar si de caracterele sale ereditare, segmentatia prezinta

aspect diferite:

-egala, cu blastomere aproape egale;

-inegala cand, datorita dispunerii vitelusului la polul vegetativ, primul plan transversal de diviziune trece
deasupra ecuatorului ,rezultand blastomere inegale .

Segmentatie partiala : se divide numai citoplasma formatoare impreuna cu nucleul, vitelusul formand o
masa inerta, consumata in timpul embriogenezei ; segmentatia poate fi :

-discoidala

-superficiala

Simetria segmentarii oului conditioneaza pe cea adultului ,astfel incat, in functie de modul in care se
dispun blastomerele una fata de alta, pe masura ce iau nastere in procesul de segmentare, se pot
distinge mai multe feluri de segmentare:

-radiara

-spirala

-bilaterala

-bisimetrica

Blastomerele se dispun la periferia blastocelului dand nastere la blastoderm. Acest stadiu corespunde
blastulei, la care distingem:

-un perete unistratificat numit blastoderm

-cavitatea blastulei

-un pol animal, unde blastomerele sunt mai mici

-un pol vegetativ, la polul opus celui animal

Blastula poate fi de mai multe tipuri :

Celoblastula: blastoderm alcatuit din cellule egale

Steroblastula :macromerele sunt dispuse la polul vegetativ

Discoblastula : blastodermul apare ca o calota in regiunea polului animal.

GASTRULATIA ( FORMAREA TESUTURILOR ) , urmatoarea etapa in dezvoltarea embrionara , este un
proces de migrare celulara, de regrupare celulara.

Modul de formare a gastrulei difera de la un grup de metazoare la altul, diferentiindu-se trei tipuri
principale:

-gastrulatia prin invaginatie : are loc prin invaginarea in blastocel a unei portiuni a polului vegetativ al
blastulei, care se adanceste treptat formand o a doua foita embrionara , endodermul, care va delimita
viitorul tub digestiv.

-gastrulatia prin invaluire : blastomerele de la polul vegetativ , astfel incat le acopera complet ,rezultand
o larva cu doua foite numita sterogastrulara

-gastrulatia prin proliferare , imigratie si delaminare: cu formarea, prin diferite modalitati , pe seama
blastodermului , de masive celulare endodermice , care se ordoneaza ulterior intr-un endoderm

In timpul gastrulatiei, la metazarele superioare , se formeaza ,pe seama endodermului , si o a treia foia
embrionara numita mezoderm sau mezoblast .

Mezoblastul delimiteaza cavitatea corpului, numita celom.

Celomul este cavitatea adevarata a corpului ce ocupa spatiul dintre tubul digestiv si peretii interni ai
corpului si contine organelle interne. Lipseste la celenterate si la viermii plati , la acestea spatiul dintre
peretele corpului si intestin fiind plin cu o retea de celule denumita mezenchim.

Mezenchimul ocupa spatiul blastocelian si reprezinta un tesut de umplutura, cu mare importanta in

construirea mediului intern . Poate fi primar, cand apare inaintea gastrulatiei , si secundr, cand apare,
dupa constituirea celor trei foite embrionare.

Metazoarele cu celom au o structura a corpului tip “ tub in tub “ .

Celomul este marginit de doua structuri mezodermice : pleura parietala sau somatopleura care
captuseste peretele corpului si pleura viscerala sau splanchnopleura care inveleste tubul digestiv .

Simetria metazoarelor se refera la corespondenta partilor corpului unui organism, situate de o parte si
de alta a unei axe sau a unui plan de simetrie. Nu toate metazoarele au o simetrie determinate a
corpului . Principalele tipuri de simetrie sunt: radiara si bilaterala.
Caracterizarea generala a spongierilor

Spongierii sunt metazoare didermice cu cel mai simplu tip de organizare , lipsind tesuturile si organelle
differentiate, avand doar cateva tipuri de celule specializate pentru indeplinirea unor functii ale corpului
. Au corpul strabatut de numerosi pori raspanditi pe toata suprafata corpulu, de unde si numele de
Porifere.

Sunt animale marine , putine specii de apa dulce, fiind fixate pe diverse substraturi: roci, cochilii sau
plante. Majoritatea sunt coloniali , marimea lor variind de la cativa milimetri.

Organizarea spongierilor:

Unii spongieri au simetrie radiara, dar multi au forme neregulate; pot avea forma de amorfa, ciuperca,
sau crusta. Unii au pozitie inaltata, sunt ramificati sau lobati, altii sunt aplatizati .

Peretele corpului este format din doua foite: una dermica ( ectodermul ) , cu celule turtite , si o foita
gastrica ( endodermul ) cu celule flagellate .

Cele doua foite sunt separate de o mezoglee gelatinoasa, cu celule libere provenite din ectoderm.

Din punct de vedere structural , la spongieri se descriu trei tipuri fundamentale de organizare:

-tipul ascon : cel mai simplu ,cu perete subtire, se intalneste la spongierii inferiori

-tipul sycon : cu mezoglee mai groasa, peretele corpului mai gros si strabatut transversal de numeroase
diverticule ciliate

-tipul leucon: peretele foarte gros , strabatut de un sistem coplicat de canale , se intalneste la spongierii
din familia Leuconidae .

Biologia spongierilor:

Hranirea : este microfaga ,capturarea hranei realizandu-se prin filtrarea apei . Hrana este inglobata in
citoplasma coanocitelor , unde are loc digestia .

Respiratia : are loc prin simpla difuziune intre fiecare celula si apa, curentul de apa aducand oxigenul si
preluand dioxidul de carbon .

Reproducerea : se reproduce atat pe cale sexuata , cat sip e cale asexuata.

Reproducerea asexuata . Spongierii sunt, in general hermafroditi , mai rar cu sexe separate .
Spermatozoizii sunt eliminati in apa si ajung la un alt individ adusi de curentul apei.. Formarea gametilor
are loc in mezoglee , unde are loc si fecundarea , urmata de formarea oului .

Spongierii au o remarcabila capacitate de regenerare.

Sunt cunoscute circa 10.000 specii de spongieri , majoritatea marini intalniti in toate marile, majoritatea
pana la 5 metrii adancime ,unii insa, pana la 6000 m.
Spongierii sunt rar consumati de alte animale : unii pesti , crustacee .

Sistematica spongierilor: dupa natura scheletului spongierii se impart in doua clase:

Clasa Calcarea : spongieri cu schelet calcaros , alcatuit din elemente separate din carbonat de calciu.
Sunt specii exclusive marine.

Clasa Silicea: spongierii cu schelet format din spiculi siliciosi uniti intr-o retea prin spongina sau formati
numai din spongina. ; sunt impatiti in doua subclase:

Subclasa Hexactinellida : spongieri cu schelet din spiculi siliciosi cu sase varfuri

Subclasa Desmospongia : spongieri cu schelet silicios sau spongios ; cuprinde : spongieri de apa dulce :
o singura familie – Spongillidae , cu 150 specii
Caracterizarea generala a metazoarelor

Spre deosebire de protozoare, a caror constitutie fundamentala corespunde, in esenta, cu constitutia

unei celule, metazoarele sunt animale cu corpul format din numeroase celule grupate in tesuturi si
sisteme.

Metazoarele sunt organisme pluricelulare, mobile, heterotrofe, care se dezvolta din embrioni .
Prezinta o diversitate enorma , cuprinzand peste 40 de filumuri . In ciuda acestei diversitati si
complexitati , metazoarele prezinta modele structural si functionale asemanatoare, toate avand
aceleasi probleme pentru a-si asigura existenta: procurarea hranei, oxigenului , mentinerea balantei
hidrice in corp , indepartarea deseurilor de metabolism si perpetuarea specie .

Corpul metazoarelor este format din trei categorii de elemente structural diferite :

 Celulele corpului : differentiate in tesuturi si organe specializate pentru functii specifice ;

 Substanta intercelulara : materialul ce leaga celulele intre ele , asigura stabilitatea mecanica ,
protectie , depozitarea de substante de rezerva si schimburi de substanta
 Lichidele corpului reprezentate de :
- Lichide din cavitatea generala si hemolimfa , la nevertebrate
- Sangele, lichidele intercelulare si limfa , la vertebre

Modelul de dezvoltare a metazoarelor

Inceputul vietii unui metazoar este considerat momentul unirii celor doi gameti ( spematozoidul cu
ovulul ) , in procesul fecundatiei .

Ovului fertilizat , adica oul sau zigotul , este celula din care se dezvolta un animal complet , prin
diferentiere .

Specializarea si diferentierea celulelor pentru o anumita functie se realizeaza printr-o trecere gradata de
la ou la adult, proces ireversibil si propriu metazoarelor, numit ontogenie , care repeata, cu mici
modificari istoria speciei .

Etapele embriogenezei

Fertilizarea si formarea oului sau a zigotului : in cursul acestei etape are lor restaurarea starii diploide a
numarului de cromozomi

Oul este construit din nucleu si citoplasma formatoare , care contine materii de rezerva , cea mai
importanta fiind vitelusul.

Dupa cantitatea si repartitia vitelus :

 Oligolecit : sarac in vitelus , care este repartizat uniform in citoplasma, iar nucleul are pozitie
centrala ; se intalneste la spongieri ,celenterate
 Heterolecit : bogat in vitelus , care este dispus la polul vegetativ
 Telolecit : foarte bogat in vitelus , este intalnit la pesti , amfibieni , reptile , pasari .
 Centrolecit : cu cantitate mare de vitelus dispus central si fragmentat prin punti citoplasmatice
de legatura intre citoplasma perinucleara si cea periferica
 Ectolecit : este format dintru-un ovul alecit si un numar mare de celule viteline , totul inconjurat
de o capsula chitinoida

Segmentarea si blastularea , a doua etapa a embriogenezei , are loc cu parcurgerea diferitelor

stadii , cum ar fi stadiul de:
- Morula : un agregat celular sferic
- Blastula : o formatiune cavitara , cu o cavitate denumita blastocel , marginita de un perete
numit blastoderm.