Celula ou

Reprezinta o celula de sinteza rezultata din contopirea celor 2 gameti de sex opus.
Ea reprezinta punctul de plecare pentru formarea unui nou organism.
Este o celula diploida, diferita de ovulul nefecundat care este haploid.
Datorita diferentei de marime dintre cei 2 gameti, oul are dimensiunea gametului
femel.
Dupa formarea sa, oul poate stabili urmatoarele relatii cu mediul extern:
- poate fi eliminat in mediul extern unde are loc dezvoltarea embrionara
– oviparitate.
- poate fi retinut in organismul matern, unde parcurge partial sau total dezvoltarea
embrionara – viviparitate.
- momentul pontei coincide cu eclozarea (unele reptile) – ovoviviparitate.
- Paraviviparitate – oul initial este eliberat in mediu dupa care este reluat de
organismul matern sau patern pana la terminarea dezvoltarii embrionare (unii pesti si unii
amfibieni).
Membrana oului poarta numele de plasmalema; peste ea se aseaza o membrana
speciala membrana pellucida, membrana vitelina, la care la unele animale se completeaza
in organismul matern cu invelisuri suprapuse secundare sau tertiare, in raport cu felul
dezvoltarii embrionare si cu mediul in care se realizeaza.
La pesti, membrana oului este perforata de procese citoplasmatice numite micropili,
prin care spermatozoizii pot patrunde in interiorul sau.
La amfibieni si pesti, membrana oului se modifica in raport cu mediul extern, in
general lichid.
Ea permite absorbtia unor substante din mediul extern, precum si eliminarea
produsilor de excretie.
La ouale sauropsideelor (reptile si pasari actuale), peste membrana vitelina se
formeaza cea de albumen, apoi membrana putaminala si cochilia calcaroasa, realizand
oul cleidonic (sistem embrionar inchis, care permite dezvoltarea pe seama rezervelor
proprii).
La mamifere, oul pierde partial invelisul de celule foliculare, ramanand in cursul
coboririi spre uter doar cu membrana pellucida.

1
 Nucleul – contine material genetic provenit de la cei 2 gameti. Este activatorul
proceselor de segmentare.
In citoplasma, se gaseste material provenit din timpul ovogenezei. O parte a acestui
material este consumat ca sursa de energie pentru procesele din cadrul embriogenezei..
O alta parte are un rol plastic, servind ca material din care se formeaza viitoarele
organe ale embrionului.
Mediul in care se dezvolta embrionul ii procura celelalte substante necesare
dezvoltarii.
In functie de cantitatea si repartitia materialului nutritiv in citoplasma, fapt de care
depinde modul de dezvoltare embrionara, ouale au fost clasificate in mai multe categorii:
- oligolecite, au material nutritiv redus (vitelus);
- alecite, oua practic lipsite de material nutritiv;
- mezolecite, au un continut mediu de material nutritiv;
- polilecite – au un continut mare de vitelus.
In raport cu repartitia materialului nutritiv in citoplasma, ouale au fost impartite in
oua:
- izolecite – au vitelusul raspandit in toata masa oului;
- anizolecite – vitelusul este separat de restul citoplasmei;
La aceasta categorie, separarea vitelusului poate fi facuta prin plasarea lui la unul
din poli (oua telolecite – pesti, pasari, reptile) sau poate fi plasat in centrul oului (oua
centrolecite – ex. insecte).

Segmentarea

Reprezinta prima etapa a dezvoltarii embrionare. In aceasta etapa oul incepe sa se

divida generandu-se din ce in ce mai multe celule.
Segmentarea duce la formarea unei structuri asemanatoare cu o mura, de unde si
numele de morula.
Ea pastreaza dimensiunea initiala a oului asa ca celulele nou formate au un volum
mai redus.

2
 In interiorul formei embrionare apare o cavitate de segmentatie care poarta numele,
la majoritatea tipurilor de oua, de blastocel.
In aceasta faza denumirea formei embrionare devine blastula, iar celulele care o
formeaza se numesc blastomere. Ele sunt dispuse la exterior, in jurul blastocelului
formand blastodermul.
La mamifere, forma embrionara cu cavitate se numeste blastocist, avand cavitatea
dispusa excentric, intre embrioblast si trofoblast.

Modalitati de segmentare

Segmentarea se efectueaza diferit in functie de tipurile de oua, de materialul nutritiv

si de dispozitia blastomerelor rezultate.
Din punct de vedere al cantitatii de vitelus, ouale se segmenteaza fie in totalitate –
acestea poarta numele de oua holoblastice, fie partial si poarta numele de oua
meroblastice.
Segmentarea totala poate fie egala – rezulta blastomere egale ca dimensiuni.
Segmentarea totala inegala – are loc la majoritatea oualor oligolecite (la pesti
cartilaginosi, la mamifere), ca si in cazul oualor mezolecite.
La ouale mezolecite, ca urmare a succesiunii planurilor de diviziune, orizontale si
supraecuatoriale, exista o diferenta de dimensiuni intre blastomerele rezultate. Unele vor
fi mici si se numesc micromere, iar altele vor avea un volum mai mare si se vor numi
macromere.
In functie de modul de aranjare a blastomerelor, care reprezinta o consecinta a
dispozitiei fusurilor de diviziune, segmentarea totala poate fi:
- radiara – blastomerele se dispun simetric si radiar in raport cu axul de polaritate al
oului.
- spirala ,se intalneste mai des la nevertebrate, dispozitia blastomerelor fiind
spiralata fata de axul de polaritate al oului.
Segmentarea partiala se observa la ouale supraincarcate cu vitelus asa cum sunt
ouale polilecite.
In raport cu felul segmentarii, ouale polilecite se impart in 2 categorii:

3
 - unele cu segmentare partiala discoidala
- altele cu segmentare partiala superficiala
Segmentarea partiala discoidala este intalnita la ouale pestilor ososi, reptile, pasari.
La aceste animale, segmentarea se face numai la nivelul discului germinativ, la
nivelul polului superior al oului.
Primul plan de segmentare este meridian, pornind de la centrul discului germinativ
spre periferie. Al doilea si urmatoarele sunt tot meridiane, urmate mai tarziu de planuri
oblice sau orizontale. Rezulta o morula discoidala, blastodermul. Blastomerele marginale
si interne nu sunt complet separate de vitelus, avand o structura de sincitiu. Intre
blastoderm si acest sincitiu apare cavitatea de segmentare.
Ouale centrolecite ale insectelor se segmenteaza partial si superficial. Blastodermul
apare la periferia oului, iar vitelusul este plasat in centru.

Stabilirea planului de simetrie bilaterala

Se intelege prin plan de simetrie bilaterala planul in care se gasesc cele 2 axe ale
corpului: axul dorso-ventral si axul cefalo-caudal.
La amfibieni, incepand cu fecundatia si continuand in timpul segmentarii, au loc o
serie de fenomene care pregatesc simetrizarea bilaterala.
La 20’ dupa patrunderea spermatozoidului apare rotatia de simetrizare. Prin aceasta
rotatie polul cu micromere (polul animal) se orienteaza in sus, iar polul cu macromere in
jos (polul vegetativ).
Dupa 2 ore are loc simetrizarea, moment marcat prin aparitia semilunei cenusii, un
sant de forma semilunara. Aceasta zona va deveni viitoarea zona dorsala, polul animal
viitoarea zona anterioara si polul vegetativ viitoarea zona posterioara.
Lezarea experimentala a zonei din jurul semilunei cenusii are repercusiuni grave
asupra dezvoltarii:
- lezarea in intregime a acestei zone face imposibila desfasurarea gastrularii.
- lezarea limitata – afectiuni in dezvoltarea sistemului nervos.

4
 La sauropsidee (reptile, pasari)- daca oul calatoreste in oviduct cu varful ascutit
inainte si acesta este plasat la dreapta si cu polul superior in sus: atunci la nivelul discului
embrionar capul embrionului se formeaza de partea opusa experimentatorului.
La unele mamifere, planul de simetrie bilaterala pare sa fie stabilit inca din stadiul
de ovocit, zona bogata in mitocondrii devine partea dorsala a corpului.

Gastrularea

Este etapa in care sunt asezate la locul lor cele 3 foite embrionare.
Coeficientul respirator de 0,7 arata ca in aceasta etapa sunt metabolizate intens
glucidele. Energia consumata fiind necesara intenselor procese de diviziune si de migrare
celulara. Zona cea mai activa metabolic este cea a viitorului sistem nervos.
Principalele tipuri de miscari in care sunt antrenate celulele in aceasta etapa sunt:
- miscari de epibolie – sunt miscari de contopire la suprafata formei embrionare.
- miscari de embolie (invaginare) – sunt miscari prin care celulele de la suprafata
formei embrionare patrund in interiorul acesteia.
- miscari de convergenta
- miscari de divergenta etc.