1
APARATUL GENITAL
FEMININ
Este alcătuit din: gonade (cele
doua ovare),trompe uterine,uter,
vagin si organele genitale
externe.La acestea se adaugă
glandele anexe: glandele mamare
si placenta( care este un organ
tranzitoriu al gestaţiei)
Embriogeneza organelor genitale
feminine:
Ovarele au origini diferite de cea
a uterului ,trompelor şi
vaginului.Trompele uterine,
uterul si 2/3 superioare ale
vaginului îşi au originea
embriologică în canalele
Muller.1/3 inferioară a vaginului
şi vestibulul vaginal se formează
din sinusul urogenital.Clitorisul
şi labiile mari şi mici se
formează din tubeculul
genital.Glandele mamare au
originea în crestele embrionare
cutanate axiloinghinale.
Ovarul se dezvoltă embriologic
separat de tractul genital-se
formează din mezoderm şi
endoderm(celulele germinative
primordiale-gonocitele).În
Consideraţii generale
OVARUL
Ovarul este un organ
pereche,având forma
ovalar-aplatizată, situate pe
parţile laterale ale cavităţii
pelvine, înapoia ligamentelor
largi.
Ovarele au două funcţii
majore: 1. sunt sursă de ovule
săptamina 5 de viaţă intrauterină
pe faţa mediană a
mezonefrosului celulele
celomice şi celulele
mezenchimale proliferează
formând crestele gonadale.Din
endoderm din regiunea veziculei
viteline migrează spre crestele
gonadale gonocitele primare iar
epiteliul celomic devine
germinativ.
Din celomul germinativ ce
acoperă viitoarea gonadă pătrund
în mezenchim celule sub formă
de cordoane sexuale. Procesul se
desfaşoară în două etape:
-prima generatie de cordoane
sexuale situate in medulara
degenereaza.Pot rămâne vestigii
embrionare-rete ovarii in
medulara din zona hilului
ovarian.
-a 2 a generaţie de cordoane
sexuale cu localizare corticală ,
se fragmentează în S 18-20 şi
formează foliculii primordiali(1
ovogonie +celule foliculare din
celom).Din acest moment ovarul
migrează din regiunea lombară în
pelvis.
mature 2. sunt organe endocrine ,
producătoare de hormoni
steroizi, hormoni care pregătesc
endometrul pentru contracepţie,
şi menţin sarcina, dacă s-a
produs fertilizarea.
Volumul,dimensiunile şi
greutatea ovarului variaza în
raport cu starea fiziologică a
femeii.În mod normal, în
periada fertilă a femeii,el are
lungimea de 3 cm, lăţimea de 2
2
cm, grosimea de 1 cm si
greutatea de 6-8 grame.
Componentele de bază ale
ovarului sunt :1.epiteliul de
acoperire 2.albugineea
3.corticala ovarului si 4.
medulara ovarului 5 Hilul
Epiteliul de acoperire
Epiteliul de acoperire se continuă
cu peritoneul pelvin la nivelul
hilului ovarian( prin celule care
diferă structural de celulele
mezoteliale peritoneale).
Este denumit impropriu şi
epiteliu germinativ Waldeyer
,deoarece în trecut se considera,
că celulele germinative
primordiale iau nastere la nivelul
lui.
In realitate celulele germinative
primordiale au originea extrago-
nadala,la nivelul epiteliului
celomic,de unde migrează la
nivelul gonadei,o parte din ele
diferenţiindu-se în ovogonii.
Acest epiteliu este alcătuit
dintr-un singur rând de celule
epiteliale cu unele particu-
laritati.Pâna la pubertate celulele
sunt cilindrice,mici cu nucleu
intens hetereocromatic şi cito-
plasma redusă cantitativ.După
instalarea pubertaţii ,celulele au
formă cubică ,iar la femeia la
menopauza sunt turtite
-aplatizate-epiteliu simplu pavi-
mentos.În perioada fertilă a
femei, epiteliul de suprafaţă este
simplu cubic, celulele au nuclei
mari identaţi, chiar cu aspect
polimorfonucleat, ceea ce a făcut
ca unii cercetători se le
asemuiasca cu granulocitele
polimorfonucleare din punct de
vedere funcţional.
Au existat teorii conform
cărora aceste celule din epiteliul
germinativ ar apăra foliculii
ovarieni de agenţii patogeni
peritoneali. Citoplasma lor este
puţină cantitativ . La
microscopul electronic se
evidenţiază prezen- ta unor
vezicule de mucină gru- pate în
special la polul bazal, ca şi
prezenţa unor granule dense.La
polul apical s-a pus în evidenţă o
reţea densă de microvili ce
protejează acest pol.Ocazional
sunt evidenţiaţi şi cili .
O serie întreagă de studii
au arătat că epiteliul de acoperire
este sursă de enzime hidrolitice
ce cauzează ovulaţia. S-a discutat
creşterea numărului de granule
sferice în perioada ce precede
ovulaţia.S-a concluzionat că
aceste granule sunt lizozomi
ce-şi eliberează enzimele
lizozomale cu 3-4 ore înainte de
ovulaţie, sub albuginee. Alte
teorii din contră infirmă
participarea epiteliului de
suprafaţă la ovulaţie, infirmând
că granulele dense din
citoplasma celulelor epiteliale
nu sunt lizozomi, deoarece aceste
granule nu reacţionează ca
lizozomii: când ţesutul folicular
este tratat ca pentru punerea in
evidenta a fosfatazei
acide(metoda Gomori)- reacţia
pentru granule este negativă.este
foarte important de menţionat că
la zona de contact cu foliculul
matur înainte de ovulaţie celulele
3
epiteliului de acoperire încep să
se necrozeze .
Celulele epiteliului de
acoperire suferă modificari
minime în raport cu fazele
ciclului menstrual.
Suprafaţa ovariană este de
obicei neregulată , fisurată,
fisurile sunt însă acoperite de
epiteliuPrin aceste fisuri,
epiteliul de suprafaţă poate
prolifera in corticala ovariană.
Fluidul secretat de către celulele
din insulele menţionate poate
converti insula intr-o formaţiune
chistică -chist germinativ, care
este ceva destul de frecvent la
nivelul ovarului.În structura
epi-teliului se disting şi plaje
celulare, care pot da naştere la
chisturi epiteliale ce se separă de
epiteliul de suprafaţă.Aceste
chisturi apar mai frecvent în a
doua jumatate a vieţii
sexuale,active ,fiind considerate
formaţiuni anormale,dar nu
patologice.Ele pot rămâne în
stadiul de microchiste sau
degenerează sub forma de
concreţiuni calcare.
Albugineea ovarului
Este reprezentată de un
ţesut conjunctiv dens care separă
epiteliul de suprafată de restul
ţesutului ovarian şi este
responsabilă de culoarea albă a
ovarului.Ea creşte în grosime
odată cu vârsta.Uneori prezintă
îngroşări pasagere care au fost
interpretate ca fenomene de
scleroză pasageră.La ovulaţie
albugineea se subţiază pentru a
forma stigma.Ţesutul conjunctiv
din structura albugineei este
puţin responsiv la stimulii
hormonali.
Zona corticala a ovarului
Are o grosime mai mare la
inceputul perioadei de
reproducere,pentru ca apoi
aceasta sa diminue progresiv
datorita procesului de atrezie
foliculara.In structura zonei
corticale se afla: 1. Stroma
conjunctiva,predominant
celulara,2. Structuri producătoare
de gameţi şi derivatele lor
Zona medulara a ovarului
Zona medulara a ovarului
contine tesut conjunctiv lax cu
fibre elastice,vase sanguine mari
si spiralate(artere helicine,vase
limfatice,fibre nervoase,celule
ganglionare, fascicule de fibre
musculare netede dispersate,rete
ovarii(vestigii din viata
embrionara ale ductelelor
wolffiene)care se prezinta ca
formatiuni tubulare captusite de
un epiteliu simplu cubic dau
turtit care pot degenera chistic.In
structura zonei medulare se mai
pot observa celule hilare care din
punct de vedere histologic sunt
identificate cu celulele intersti-
tiale Leydig ale testiculului.
Aceate celule sunt rotunde sau
ovale, ce prezintă o citoplasmă
încărcată cu granule eozinofile ,
sau prezintă o citoplasmă
spumoasă,ce conţine un pigment
galben de lipofuscină. Se
impachetează strins. Ocazional
celulele hilare pot conţine
4
cristaloizi Reinke , sau câteodată
pot conţine corpusculi rotunzi
hialini eozinofilici. Grămezile
mici de celule hilare se
organizează de regulă în
apropierea nervilor şi a vaselor
de sânge. Medulara poate conţine
deasemenea şi celule
asemănătoare celor din corticală
Nu exista o limita evidenta
intre corticala si medulara
ovariana.
Zona corticală
1. Stroma conjunctivă
Stroma regiunii corticale
este alcatuită dintr-un tesut
conjunctiv lax cu funcţii speciale
numit ţesut conjunctiv lax
spinocelular,alcătuit din
fibroblaste fuziforme ce răspund
într-un anumit mod la stimulii
hormonali, diferit de
fibroblastele din alte organe.(în
special sub acţiunea hormonilor
gonadotropi hipofizari).Celule
conjuctive se dispun în vârtejuri
în jurul formaţiunilor
parenchimatoase.Citoplasma
acestor celule este bogată în
ribozomi şi microfilamente.,
mitocondrii cu tendinţa de a se
grupa în jurul nucleului.
Veziculele de micropinocitoză se
asociază membranei celulare.
Sunt deasemenea şi numeroase
picături lipidice în citoplasmă.
Aceste celule sunt responsabile
de producerea fibrelor de colagen
şi reticulină, care se dispun
predominant spre partea externă
a corticalei
ovariene.Colagenizarea
progresivă a acestei arii începe
devreme în viaţa reproductivă,
devine marcantă cu timpul şi este
aproape universala la
menopauză.Celularitatea stromei
ovariene şi cantitatea de lipide
continută de aceste celule sunt
dependente de stimularea
hormonală. O creştere a cantităţii
de lipide în celulele stromale este
denumită luteinizarea celulelor
stromale şi este particulară
perioadei de sarcină.
Stroma ovariană are
următoarele funcţii:
1. Reprezintă suport
pentru formaţiunile
parenchimatoase
producătoare de gameţi
2. Prin fibroblastele sale
formează teaca internă
şi externă a foliculilor
ovarieni
3. Secretă hormoni
steroizi
Oricum este probabil ca
toate celulele stromale să
aibă potenţial de a produce
hormoni steroizi în anumite
circumstanţe. Sunt identificate
trei tipuri de celule stromale
secretoare de hormoni steroizi:a.
celulele care înconjură foliculul
ovarian( teaca internă). B.
celulele luteinice încărcate cu
lipide c. celulele stromale
enzimatic active (EASC) care au
activitate enzimatică oxidativă ,
dar exprimă şi alte enzime.
Celulele EASC sunt în mod
particular numeroase la femeia
intrată la menopauză. Sunt
diseminate sub formă de insule
5
atât în cortex cât şi în medulară
şi s-a arătat că secretă testosteron
, precum şi alţi hormoni steroizi
Tesutul conjunctiv stromal
este bogat vascularizat cu
capilare tipice.
. O parte din fibroblastele
stromale se pot diferenţia în
miofibroblaste formând teaca
externă a foliculilor ovarieni
Corticala cuprinde
deasemenea numeroase
formatiuni parenchimatoase de
tip si aspect morfologic foarte
variabil in raport cu virsta si
starea functionala a ovarului.Ele
sunt:
A.Aparatul folicular al ovarului=
toatalitatea foliculilor ovarieni
evolutivi si involutivi(atretici)
B.Corpii luteali
ciclici(menstruali,catameniali) şi
gestationali(sarcina)
C.Corpii albicans.
FOILICULII OVARIENI
Foliculii sunt încorporaţi
în stroma corticală.Ei pot fi
clasificati:
Foliculii
primordiali
Foliculii
evolutivi -pe cale de
creştere
Foliculii
involutivi-atretici
Un folicul este alcătuit
dintr-un ovocit înconjurat de
unul sau mai multe straturi de
celule foliculare-granuloasa
foliculară.
Numărul total de foliculi
în cele doua ovare la o femeie
tânara este estimat la 4oo.ooo,dar
cei mai mulţi din ei dispar prin
procesul de atrezie foliculară în
timpul perioadei fertile.Acest
proces de regresie începe înca
din viaţa intrauterină şi continuă
pe toată perioada reproductivă a
femeii.După menopauză un
număr foarte mic de foliculi
rămân în ovarele femeii.Lunar
este eliberat în mod normal un
singur ovul din ovarele
femeii(alternativ dintr-n ovar sau
din celalalt),viata reproductiva
fiind 3o-4o ani , numai 45o ovule
pot fi eliberate,restul celorlalţi
foliculi împreună cu ovocitele
lor vor involua ,devenind atretici
şţ degenerati.
În raport cu virsta si fazele
ciclului ovarian aspectul zonei
corticale variaza.Astfel înainte
de pubertate există numai foliculi
primordiali;la maturitate apar
foliculi în toate stadiile
evolutive, corpi galbeni, foliculi
atretici si corpi albicans,în timp
ce dupa menopauză zona
corticală devine o zona de ţesut
conjunctiv fibros.
Foliculii ovarieni au
componente de origine epitelială
şi conjunctiva. Elementele de
origine epiteliala sunt : ovocitul,
celulele foliculare, lichidul
folicular ,zona pellucida şi
corpii Call Exner.
Elementele de origine
conjunctivă: sunt tecile foliculare
si vasele.
Deşi aceste elemente sunt
separate între ele printr-o
6
membrană numită membrana
Slavianski , evoluţia lor este
concomitentă,între ele existând
un fenomen de morfogeneză prin
inducţie.
Creşterea foliculară este
un proces continuu.Când
numărul de foliculi primordiali
este mare ,dezvoltarea lor începe
în orice circumstanţe
fiziologice.Ea nu este întreruptă
de sarcină ,ovulaţie, sau perioade
anovulatorii.Este prezentă la
toate vârstele, inclusiv în
copilărie şi în preajma
menopauzei.
Iniţierea creşterii
foliculare este independenta de
stimulul gonadotropic,în timp ce
creşterea este controlată de
gonadotropine.Maturarea
foliculară implică schimbări la
nivelul ovocitului, celulelor
foliculare şi stromei care îl
înconjură.Pe parcursul maturării
foliculare într-un ciclu ovarian
,numai un ovar este bine
dezvoltat şi vascularizat, având
aspect hiperemic, celălalt fiind
mic şi alb .Dimensiunile ovarului
activ variază de la o saptamână la
alta în timpul ciclului ovarian şi
sarcinii.
ORIGINEA SI MATURATIA
OVOCITELOR
Ovocitele se formează în
viaţa intrauterină şi de aceea
numărul lor nu mai creşte după
naştere.Celulele precursoare sunt
celulele germinative primordiale
ce îşi au originea la nivelul
sacului embrionar,migrează în
crestele genitale şi apoi în ovar.
După prima lună de viată
embrionară,celulele germinative
primordiale (ovogoniile) pot fi
identificate la nivelul sacului
embrionar(endodermului)Ele se
divid mitotic de citeva ori până
când vor migra în crestele
genitale.Ovogoniile vor popula
corticala viitorului ovar,iar
diviziunile mitotice continuă
pâna în luna a V a de viaţă
intrauterină.In acest moment
fiecare ovar conţine cam 3
milioane de ovogonii. Ince-
pând din luna a III a de viaţă
intrauterină câteva ovogonii intră
în profaza primei diviziuni
meiotice, şi devin ovocite
primare.La om acest proces este
completat pe la sfirsitul lunii a
VII a de viată intrauterina.In
timpul acesta multe ovocite
primare sunt pierdute prin proces
de degenerescenţă numit atrezie.
Foliculii primordiali la fel
ca cei pe cale de creştere conţin
ovocite primare. .Aceste ovocite
se gasesc în profaza primei
diviziuni meiotice.Aceasta
diviziune meiotică este
definitivată chiar înainte de
ovulaţie.Cromozomii sunt egal
distribuiţi între celulele fiice , dar
numai ovocitul secundar preia
aproape întreaga citoplasmă
,cealaltă celulă, primul globul
polar ,o celulă foarte mică
conţine nucleul şi o cantitate
mică de citoplasmă.Imediat dupa
expulzia primului globul polar şi
în timp ce se află încă în
regiunea corticalei ovariene
7

,nucleul începe a doua diviziune Golgiene şi cisterne de reticul

meiotică ce se opreşte în endoplasmatic ). Celulele
metafază şi se continuă complet foliculare sunt legate între ele
numai dacă are loc fertilizarea, prin joncţiuni de tip
fertilizarea constând în desmozomi.O membrana bazala
penetrarea ovulului de catre delimiteaza foliculul avascular
spermatozoid. de stroma înconjuratoare.
Ovulul este viabil cca 24
ore. Penetrarea de către B.FOLICULII PE CALE
spermatozoid reface garnitura DE CREŞTERE
diploidă de cromozomi a speciei Creşterea foliculară este
umane şi reprezintă un stimul datorată îin mare măsură
pentru ovul să-şi termine a doua celulelor foliculare , dar şi
diviziune meiotică şi să formeze ovocitului primar şi a stromei ce
al doilea globul polar. Când nu înconjură foliculul.Ovocitul
este fertilizat ovulul se creste mai rapid în prima parte a
autolizează în oviduct fără să-şi creşterii foliculare, ajungând la
fi completat a doua diviziune de diametrul de 125-15o microni.
maturare. Nucleul creşte şi el şi este
denumit veziculă
germinativă.Mitocondriile cresc
şi ele ca număr şi devin uniform
A.FOLICULUL distribuite în întreaga citoplasmă
PRIMORDIAL ,reticulul endoplasmatic se
Foliculii primordiali sunt hipertrofiaza ,iar complexul
foarte numeroşi înainte de Golgi migrează chiar în
naştere.Sunt grupaţi imediat sub ectoplasma periferică.Celulele
albuginee.Fiecare este alcătuit foliculare formează un singur
dintr-un ovocit primar învelit de strat de celule cuboidale, iar
un singur rând de celule foliculul este numit acum Folicul
epiteliale turtite-celule foliculare. primar unilamelar. Celulele
Ovocitul în foliculul foliculare proliferează prin
primordial are diametrul 25 diviziuni mitotice şi formează un
microni Este situat uşor excentric epiteliu pluristratificat sau stratul
cu nucleul mare şi cu un nucleol numit granuloasa
mare vizibil, nucleul fiind foliculară.Foliculul este numit
eucromatic ,deoarece acum Folicul primar
cromozomii sunt în general multilamelar, (preantral). Între
nespiralizaţi. Organitele celulele foliculare se stabilesc
citoplasmatice sunt agregate în numeroase joncţiuni Gap. O mica
special în apropierea zona , zona pellucida alcătuită
nucleului(numeroase din glicoproteine înconjură
mitocondrii, câteva zone ovocitul şi se interpune între
8

acesta şi celulele foliculare. internă este însă foarte bine

Este cunoscut că atât definită , deoarece celulele lor
ovocitul cât şi celulele foliculare sunt diferite morfologic şi există
contribuie la producerea zonei o membrana bazală groasă între
pellucida. Prelungirile celulelor ele.
foliculare ,precum şi microvilii Pe măsură ce foliculul
ovocitului penetrează zona ovarian creşte , celulele
pellucida şi se prind între ele prin granuloase cresc atât ca număr
jocţiuni de tip Gap.În timp ce cât şi ca dimensiuni, se aşează pe
aceste modificări au loc , stroma mai multe straturi formând
adiacentă foliculului se stratul granulos avascular sau
diferenţiază şi formează tecile granuloasa foliculului.Ele sunt
foliculare- teaca externa si teaca sferice sau poliedrice şi stabilesc
interna. între ele jonctiuni Gap Când
Celule tecii interne cind se grosimea stratului atinge 6-12
diferentiază complet au aceeaşi rânduri ,celulele foliculare încep
structură ca a celulelor să secrete hormoni
producatoare de hormoni steroizi(estrogeni,androgeni,prog
steroizi.Aceasta include: esteron),cei mai importanţi
abundent reticul endoplasmatic, cantitativ fiind hormonii
mitocondrii cu criste tubulare şi estrogeni obtinuţi sub actiunea
numeroase picături lipidice.S-a unui sistem de aromatizare care
aratat ca aceste celule acţioneaza asupra
sintetizează androstendion ce androgenilor.Aromatizarea este
este apoi convertit în estradiol iniţiata şi activată de FSH , care
de către celulele granuloasei acţionează şi ca factor limitant al
foliclare. producţiei ovariene de
Ca orice alt organ endocrin estrogeni.Celulele granuloase ale
teaca internă foliculară este foliculului preantral conţin
bogat vascularizată. receptori pentru FSH. Productia
Teaca externă este de estrogeni este limitată şi de
alcătuită în principal din ţesut conţinutul în receptori pentru
conjunctiv.Vase mici o FSH. FSH-ul împreuna cu
penetrează şi formează plexuri estrogenii au acţiune sinergică
capilare în jurul celulelor tecale mitogena asupra celulelor
interne. Nu există vase de sânge granuloase şi determină
în granuloasa foliculară în acumularea rapidă de receptori
foliculii pe cale de creştere pentru FSH la nivelul celulelor
.Limita dintre cele doua teci nu granuloase.
este clară ,deasemenea limita În urma acţiunii secretorii
dintre teaca externă şi stroma a celulelor granuloase , prin
ovariană. Limita dintre acumularea produsului de
granuloasa foliculară şi teaca secreţie,între ele apar mici
9

cavităţi al caror număr şi mărime celulele lipsite de receptori.Prin

cresc treptat numite corpii urmare acţiunea FSH-ului poate
Call-Exner.Prima cavitate apare fi transmisă la toate celulele
în zona cea mai groasă a masei granuloase deşi numai o
foliculare. Corpii Call-Exner au subpopulaţie celulară conţine
aspectul unor mici mase receptori pentru FSH.
sferoidale cu conţinut folicular Dezvoltarea foliculară este
dens diseminate printre celulele influenţată şi de hormonii
granuloase care se dispun sub androgeni,celulele granuloase
formă de rozetă în jurul având receptori şi pentru aceasta
lor.Substanţele secretate de categorie de hormoni.
celulele granuloase intră în Androgenii reprezintă pe
alcătuirea a doi constituenţi , de o parte substratul procesului
lichidul folicular şi zona de aromatizare indus de FSH, iar
pellucida. pe de altă parte,la concentratii
Creşterea foliculară este mici ,cresc activitatea
dependentă de gonadotropi şi aromatazei.În prezenţa unor
corelată cu creşterea producţiei cantităţi mari de androgeni,
de estrogeni.Prezentând receptori celulele granuloase din foliculul
pentru FSH, sub actiunea preantral favorizează conversia
gonadotropului, celulele androstendionului mai mult în 3
granuloase pot aromatiza alfa androgeni reduşi decât în
cantităţi limitate de androgeni şi estrogeni, compuşi care nu se pot
pot genera estrogeni.Receptorii transforma în estrogeni şi în felul
pentru FSH apar la nivelul acesta activitatea de aromatizare
celulelor granuloase imediat este inhibată.Inhibând FSH-ul,
după ce creşterea foliculară a fost androgenii 5 alfa –redusi inhibă
iniţiată, şi cresc rapid până la o şi formarea receptorilor pentru
concentraţie de 15oo FSH. Deci în foliculul
receptori/celulă granuloasă preantral,la concentratii mici
.Apariţia precoce a androgenii îşi cresc propria
estrogenilor în interiorul aromatizare şi contribuie la
foliculului permite acestuia să formarea de estrogeni,pentru ca
răspundă la concentratii relativ la niveluri mai mari capacitatea
joase ale FSH-lui,aceasta fiind o limitată de aromatizare să fie
funcţie autocrină pentru depaşită,foliculul devenind
estrogenii din interiorul androgenic şi în final
foliculului.Nu toate celulele atretic.Succesul unui folicul de a
granuloase au receptori pentru ajunge la maturitate depinde de
FSH.Celulele cu receptori capacitatea lui de a converti un
transmit semnale,probabil prin mediu androgenic în mediu
joctiuni Gap care determină estrogenic.Androgenii inhibind
activarea proteinkinazei în FSH-ul inhibă şi formarea
10

receptorilor pentru LH,etapă degenerescenţă şi creşte nivelul

esenţială dezvoltarii foliculare intrafolicular al androgenilor.
Apariţia de cavităţi pline Prezenţa FSH-ului şi
cu lichid folicular între celulele estrogenilor în lichidul folicular
granuloasei foliculare determină este esenţială pentru a susţine
formarea foliculilor secundari creşterea foliculară pe seama
sau veziculari. celulelor granuloase.Foliculul
Cavitatile ce contin acest antral se caracterizează prin cea
lichid vor conflua si vor forma mai mare rată de proliferare a
antrul, formându-se în acest mod celulelor granuloase,cea mai
foliculul antral. mare cantitate de estrogeni şi cel
Lichidul folicular contine: mai mic raport
1.Glicozaminoglicani androgeni/estrogeni.Andogenii
2.Proteine de legare ale antagonizeaza activitatea de
hormonilor steroizi proliferare a celulelor granuloase
3.Concentraţii mari de desfaşurată sub acţiunea
progesteron şi androgeni, estrogenilor şi dacă persistă
4.Estrogeni produc degenerari ale ovocitului
In foliculul antral sub primar.
acţiunea combinată şi sinergică a Sinteza de hormoni
FSH-ului şi estrogenilor creşte steroizi este compartimentată
producţia de lichid folicular care funcţional.Receptorii pentru LH
se acumuleaza în spaţiile sunt prezenţi numai în celulele
intercelulare dintre celulele tecale ale foliculului antral,iar
granuloase. Acumularea receptorii pentru FSH numai în
lichidului folicular constituie o celulele granuloase ale
cale prin care ovocitul şi foliculului antral.La stimularea
celulele granuloase cu LH ţesutul tecal produce
înconjuratoare pot fi hranite androgeni care pot fi apoi
într-un mediu endocrin specific convertiţi în estrogeni prin FSH
pentru fiecare folicul.In prezenţa care stimuleaza aromatizarea la
FSH-ului estrogenii devin nivelul celulelor granuloase.
substanţe dominante ale Deşi fiecare compartiment
lichidului folicular.In absenţa celular are capacitatea de a
FSH-ului devin predominanţi produce progesteron,androgeni şi
androgenii. estrogeni,activitatea aromatazei
In condiţii normale LH-ul este superioară în celulele
este prezent în lichidul folicular granuloase comparativ cu
la mijlocul ciclului ovarian.Dacă celulele tecale.
LH-ul este prezent în plasma şi Celulele granuloase sunt
în lichidul folicular,activitatea mai numeroase într-un anumit
mitotică a celulelor granuloase punct al peretelui folicular,şi
scade,apar fenomene de formeaza un mic pinten celular
11

ce conţine si ovocitul numit delimitează o membrană

cumulus oophorus.Acesta groasa-Membrana Slawiansky.
protruzionează în antrul Infrastructural ovocitul
folicular.Din acest moment I:nucleul eucromatic,nucleolat
ovocitul numai creste in (pata germinativă)Citoplasma
dimensiuni. bogata în organite-ovoplasma.
Există un stadiu intermediar de Membrana celulară spre zona
folicul preantral.Este un folicul pellucida prezintă numeroşi
multilamelar ,dar spaţiile pline microvili.Celulele epiteliale
cu lichid numite lacunele Call foliculare sunt bogate în
Exner încep să conflueze. organite: REN,RER,aparat
Foliculul matur(De Graaf) Golgi,mitocondrii cu criste
are ca diametru 2,5 cm şi poate fi septate şi tubulare,rare picături
văzut ca o veziculă transparentă lipidice, corpi
ce deformează suprafaţa multiveziculari.Celulele tecii
ovariană.ca rezultat al acumulării conjunctive interne,au structura
de lichid, cavitatea foliculară de celule endocrine cu rol în
creşte în dimensiuni şi ovocitul sinteza hormonilor
aderă la peretele folicular sterolici,posedă REN,picaturi
printr-un pedicul format din lipidice în cantitate
celulele granuloasei mică,mitocondrii cu criste
foliculare.Cum celulele tubulare.
granuloasei foliculare nu se mai Miofibroblastele prezente
multiplică,iar lichidul folicular în teaca externă,au ultrastructura
continuă să se acumuleze în de fibroblast la care se adaugă
interiorul foliculului,granuloasa miofilamente(mai ales
foliculara devine din ce în ce mai actină),filamente de vimentină şi
subţire(5-6 straturi de celule desmină.
foliculare).
Celulele granuloasei ATREZIA FOLICULARA
foliculare formează un strat ce
înconjură ovocitul,ce vin în
contact cu zona pellucida ,devind Cea mai mare parte a
alugite si formeaza corona foliculilor ovarieni involuează
radiata,ce acompaniază ovocitul ,prin degenerescenţa celulelor
când acesta părăseşte granuloasei şi a ovocitului, ce
ovarul.Corona radiata poate fi urmează să fie fagocitate.Aceasta
încă prezentă şi în momentul presupune încetarea diviziunilor
fertilizării ovulului de către mitotice din granuloasa
spermatozoid,rămâne chiar foliculară ,detaşarea celulelor
pentru un timp în pasajul granuloasei de pe membrana
ovulului prin oviduct. bazală şi moartea ovocitului.
Înafara granuloasei se Atrezia foliculară se
12
produce încă înainte de naştere şi
continuă câtiva ani după
menopauză.Este foarte
accentuată după naştere când se
resimte scăderea concentraţiei
hormonale materne, precum şi în
timpul pubertăţii şi al gravidităţii
când au loc modificări mari
calitative şi cantitative
hormonale.Atrezia foliculară
poate avea loc în orice moment
al dezvoltării foliculare.Este un
proces dinamic,e maximum când
maturează un folicul,când se
dezvoltă corpul luteal,şi în
gestaţie.Interesează absolut toti
foliculii.
Pentru foliculii
primordiali ovarieni ei dispar
complet, mai întâi ovocitul şi
apoi celulele foliculare.Acelaşi
lucru se întâmplă cu foliculii
primari ,veziculari şi preantrali
mici.La foliculii preantrali mari
atrezia se asociază cu modificări
în granuloasa foliculară, unde
apar spaţii largi printre celulele
granuloasei,iar zona pellucida se
îngroaşe şi se pliază.Celulele
suferă modificări
degenerative,granuloasa devine
subţire ,scade numărul de
celule,adesea apar descuamări în
cavitatea foliculara.Membrana
Slawianski devine mai groasă şi
se numeşte membrana
vitroasa-sticloasă. Teaca
conjunctivă interna se dezvoltă
foarte mult, celulele ei
sintetizează direct
androgeni.Parte din celulele tecii
interne se dezintegrează şi
formează cuiburi de celule
interstiţiale cu rol în sinteza de
androgeni la nivelul stromei.
Teaca externa apare ca o
teacă de sine stătătoare doar la
foliculul matur.In ovarul senil se
găsesc doar foliculi atretici în
stroma colagenizată.
GLANDA INTERSTITIALA A
OVARULUI
In timp ce celulele
granuloase şi ovocitul involuează
în timpul degenerării
foliculare,celulele tecii interne în
mod frecvent persistă şi devin
secretoare de hormoni steroizi
.Aceste celule tecale active sunt
denumite glanda interstiţială a
ovarului.Prezente încă din
copilărie pâna la menopauză
aceste celule secretă cantităţi
mici de hormoni androgeni.
OVULATIA
Procesul de ovulaţie
constă în ruperea foliculului
matur şi eliberarea ovocitului ce
este captat de portiunea dilatată a
oviductului.In mod uzual la
femeie un singur ovul este
eliberat de ovar, rareori două sau
mai multe.Acest lucru fiind
responsabil de sarcinile
gemelare, dacă toate ovulele
eliberate sunt fertilizate.Ovulaţia
are loc aproximativ la jumătatea
ciclului ,în jurul zilei a 14
a,într-un ciclu de 28 zile,
13

Stimulul îl reprezintă creşterea ovocitul împreună cu celulele

LH-ului secretat de hipofiza coronei radiata se detaşează de
anterioară. peretele folicular şi flotează liber
La câteva minute de la în lichidul folicular.O indicatie a
creşterea în sânge a concentraţiei independenţei foliculare în
de LH ,proteinele sanguine lichidul folicular este apariţia
extravazează din capilare şi pe suprafata foliculului a stigmei
venulele postcapilare şi se ,în care fluxul sanguin scade
produce edem.Există local la ,ducând la o modificare locală de
nivelul ovarului o eliberare de culoare şi transluciditate a
prostaglandine, histamină , suprafeţei peretelui folicular.
vasopresină şi colagenază. Extremitatea oviductului
Celulele granuloase produc mult dispusă către ovar are aspect
acid hialuronic şi devin palide.În pavilionar cu numeroase
lichidul folicular se găseşte o prelungiri numite fimbrii.În
cantitate mare de estrogeni şi momentul ovulaţiei această
progesteron.Progesteronul extremitate este în contact cu
activează plasminogenul care suprafaţa ovarului pentru a primi
este transformat în ovulul cu ajutorul mişcărilor
plasmină,aceasta la rândul ei cililor şi contracţia celulelor
permeabilizeaza membrana musculare determină ca ovulul să
lizozomală pentru enzime,se intre în infundibulul tubar unde
elibereaza colagenaza din poate fi fertilizat.Odata fertilizat
celulele foliculare.Plasmina este ovulul poartă denumirea de
deasemenea factor de inhibiţie a zigot,îsi incepe segmentarea ,şi
meiozei. timp de cca 5 zile străbate
Se acumulează trompa uterină pentru a intra în
deasemenea prostaglandine. cavitatea uterina.Dacă ovulul nu
Degradarea colagenului , este fertilizat în 24 ore după
ischiemia şi moartea unor celule, ovulatie el degenerează şi este
determină slăbirea peretelui fagocitat.
folicular extern.Aceastea
combinate cu o creştere a
presiunii lichidului antral şi CORPUL GALBEN
posibila contracţie a celulelor
musculare,determină ruperea După ovulaţie celulele
peretelui folicular, şi ovulaţia. granuloasei şi cele ale tecii
Ovocitul împreuna cu zona interne ce ramân în ovar vor da
pellucida ,corona radiata şi lichid naştere unei glande endocrine
antral folicular părăseşte ovarul temporare numita corp galben
şi pătrunde la nivelul (corp luteal). Corpul galben este
oviductului. localizat tot în corticala ovariană
Înainte de ovulaţie şi secretă progesteron şi
14
estrogeni. Progesteronul previne
dezvoltarea unui nou folicul şi
deci o nouă ovulaţie. Eliberarea
de lichid folicular determina un
colaps al peretelui folicular şi de
aceea el devine faldurat.Fluxul
sanguin creşte în cavitatea
foliculară unde se coagulează şi
ulterior chiagul este invadat de
ţesut conjunctiv.
În evoluţia corpului galben
sunt trei etape succesive:
I-etapa de luteinizare
II-etapa de vascularizaţie
III-Etapa de regresie
Prima etapa se
caracterizează prin diferenţierea
din celulele granuloase
foliculare, a celulelor luteale prin
dezvoltarea mecanismelor de
sinteză şi secreţie de hormoni
sterolici.Apare,dezvoltarea
REN,mitocondrii,si incluziuni
lipi-
dice.Celulele tecale din teaca
conjunctivă internă sufera
aceleaşi modificări.
A doua etapa.Se caracterizeaza
prin migrarea din teaca interna si
formarea de capilare de novo
printre celulele granuloasei
luteale.
Celulele granuloase nu se
mai divid după ovulaţie,ele cresc
în dimensiuni atingând 25-30
microni diametru.Ele formează
80% din parenchimul corpului
galben şi sunt denumite celule
granuloase luteinice cu caractere
de celule secretoare de
steroizi.Celulele tecii interne
contribuie şi ele la formarea
corpului galben formând teaca
luteinică (celule tecale
luteinice).Aceste celule sunt
similare ca structură cu celulele
granuloase luteinice, dar sunt
mai mici ca dimensiuni 15
microni diametru şi sunt mai
intens colorate în HE.
A doua etapa.Se
caracterizeaza prin migrarea din
teaca internă şi formarea de
capilare de novo printre celulele
granuloasei luteale Capilare
sanguine şi limfatice din teaca
internă pătrund în interiorul
corpului galben şi formează o
reţea vasculară bogată.
Corpul galben se formează
ca urmare a secreţiei de LH.Pe
măsură ce corpul galben începe
să secrete progesteron , acesta va
avea un efect inhibitor pe
secreţia de LH, corpul galben
degenerând rapid după
aceea.Acest efect de inhibare al
LH de către progesteron este
indirect , se face prin intermediul
hipotalamusului.
Când sarcina nu apare
corpul galben evolueaza 10-14
zile şi este numit corp galben
catamenial .Scăderea LH-ului
duce la involuţia şi dispariţia lui.
Când apare sarcina
,gonadotrofinele corionice
secretate de placentă vor stimula
corpul galben , ce se menţine în
interioul ovarului pâna în luna a
VI a de sarcină .El nu
involuează complet, se menţine
aproape toată sarcina secretând
progesteron-corpul galben de
sarcină.Acest corp secretă
relaxina un hormon polipeptidic
15

ce realizeaza o imbibiţie apoasă a heterogene de la nivelul

tesuturilor conjunctive ale corticalei se datorează unor
simfizei pubiene, facilitând modificări importante:
parturiţia. -procesului de creştere
Corpul galben de sarcină foliculară asociat cu:
este mai mare decit corpul -procesul de selecţie
galben menstrual, câteodată foliculară finalizat cu:
poate ajunge la 5 cm diametru. -procesul de maturare
A treia etapă se foliculară.
cracterizează prin picnoza la Procesul de creştere foliculară
nivelul celulelor granuloasei Se derulează în mod
luteale,citoplasma lor se încarcă continuu în toata perioada
cu un pigment lipocrom ce dă copilariei, de la nou născut la
culoarea galbenă a corpului pubertate(în perioada adultă)până
galben.Apare un tesut conjunctiv în climacterium(perioada ce se
din centrul corpului luteal ce instalează după ultimul ciclu).
progresează şi substituie treptat Procesul de creştere
celulele granuloasei.Totul se foliculară se face diferenţiat ca
transformă apoi în corp interval de timp în funcţie de
albicans,care este o formaţiune tipul de foliculi:
policiclică iniţial alcatuită din Pentru:
benzi de colagen, apoi -foliculii primordiali
degenerea- -foliculii primari
za hialin.Este o formatiune -o parte din foliculii
astructurată,foarte palidă în secundari de talie mică creşterea
secţiune , nu are afinitate nici se face în 12o-15o zile.
pentru coloranţii bazici nici Pentru:
pentru coloranţii acizi.Se vede cu -foliculii secundari
ochiul liber ca o cicatrice pe -foliculii preantrali
suprafaţa ovarului.Aceste -o bună parte din foliculii
cicatrici transformă suprafaţa terţiari ,în 65 zile.
netedă a ovarului de la pubertate Numărul foliculilor
într-o suprafaţă denivelată. angajaţi în procesul de creştere
scade cu fiecare ciclu ovarian(ce
se derulează într-o peroadă
ASPECTE limitată de 28 zile;ele debutează
FUNCŢIONALE CARE STAU cu pubertatea şi durează toată
LA BAZA ASPECTULUI perioada reproductivă a femeii şi
stopează la menopauză).
HETEROGEN AL Selecţia foliculilor
CORTICALEI OVARIENE preovulatorii se face din
populaţia de foliculi primordiali
Funcţional,aspectele cu aproximativ un an în
16
urmă.Decizia imediată de
selectare a foliculului dominant
este luata la sfârşitul fazei luteale
a ciclului precedent.
Foliculul ales să evolueze
este selectat dintr-un grup de
foliculi mici cu diametrul de 2-5
mm.Iniţial foliculul ales creşte în
dimensiuni ,pentru ca atunci
când ajunge la diametrul de 6-8
mm,în faza foliculară precoce ,să
se remarce printr-o activitate
intensă de mitoză la nivelul
celulelor granuloase şi tecale.
În timpul unui ciclu
ovarian ,mai mult de 2o foliculi
primordiali încep procesul de
maturare,dar de obicei un singur
folicul ajunge la deplina
maturitate,în timp ce la nivelul
celorlalţi, maturarea este oprită şi
urmată rapid de atrezie.
Numărul de foliculi care
încep maturarea la fiecare ciclu
pare să fie dependent de mărimea
pool-ului sau rezervorului de
foliculi inactivi.Reducarea lui, ca
de exemplu după ovariectomie
unilaterală determină
redistribuirea disponibilităţii de
maturare a foliculilor existenţi.
Mecanismul prin care este
ales foliculul care se va matura
sau stabilirea numărului de
foliculi care încep maturarea la
fiecare ciclu nu sunt cunoscute .
Ceea ce se cunoaşte însa
este că foliculul destinat
ovulaţiei este recrutat în primele
zile ale ciclului,restul foliculilor
involuind ulterior.Primul semn
vizibil la nivelul foliculului
recrutat este modificarea de
forma a celulelor granuloase care
devin cuboidale.
Nu se poate explica nici
risipa aparentă de foliculi din
timpul maturării.In perioada care
precede atrezia ,foliculii ovarieni
au functie endocrină,cu siguranţă
superioara celei realizate de un
singur folicul.Se consideră astfel
că funcţia esenţială a foliculilor
care nu ajung la maturare
completa, este aceea de glanda
endocrină.
Mecanismul care dirijeaza
procesul de selecţie foliculară
rămâne încă o enigma,dar
deoarece s-a constat că numai
foliculii cu un micromediu
estrogenic au potenţial de
creştere ulterioară ,s-a sugerat că
dezvoltarea unei enzime
,aromataza în foliculi în timpul
creşterii foliculare timpurii este
de importanţă crucială pentru
continuarea creşterii.
Selecţia foliculului care se
maturează şi suferă procesul de
ovulaţie este în mare masură
rezultatul a doua actiuni ale
estrogenilor:
-a.interacţiunii lor locale
cu FSH-ul la nivelul foliculului
ovarian.
-a efectului asupra
secreţiei pituitare de FSH.
În timp ce estrogenii
exercită o influenţă pozitivă
asupra acţiunii FSH-ului în
timpul maturării
foliculare,relaţiile de feed back
negativ cu FSH-ul de la nivelul
axului hipotalamohipofizar
asigură îndepărtarea
17

gonadotropului ca suport pentru zile.Acesta se subdivide în 2 faze

dezvoltarea altor foliculi în raport cu ovulatia : F1 faza
ovarieni. preovulatorie(faza foliculară) şi
Nivelul crescut al faza postovulatorie(Faza
estradiolului din faza foliculară luteala).Ciclul ovarian este
mijlocie produce pe lângă o controlat direct de axul
supresie de FSH şi o secretie de hipotalamo-hipofizo-ovarian.Hip
LH.Scăderea FSH-ului hipofizar ofiza anterioara -lobul
sub acţiunea feed back-ului anterior-pars distalis controlează
negativ exercitat de estrogeni. evenimentele din ciclul ovarian
determină un declin al activităţii prin sinteză şi secreţia de
aromatazei dependente de FSH şi hormoni gonadotropi.
limitează producţia de estrogeni FSH numit şi
în foliculii mai puţin filotropina.Este secretat de celule
maturaţi.Chiar dacă un folicul bazofile din hipofiza
mai puţin maturat are o anterioara.Are drept celule ţintă,
concentraţie mare de celulele foliculare ce au receptori
estrogeni,scăderea FSH-ului de membrană.Ca urmare a
determină întreruperea creşterii nivelulului plasmatic de
proliferării şi funcţiei celulelor FSH se exprimă pe suprafaţa
granuloase,antrenând conversia celulelor epiteliale foliculare o
spre androgeni şi modificările cantitate crescuta de
atretice reversibile.Primul receptori,.ceea ce va determina
eveniment care se produce în un proces de activare a unei
atrezia foliculară este scăderea enzime aromataza, ce intervine
receptorilor pentru FSH în stratul în etapa finala a sintezei de
granulos. hormoni ovarieni.Hipofiza
Selectia antrenează numai controlează creşterea
foliculii antrali.Durează 10 foliculara,selecţia,şi determină
zile.Un folicul este selectat creşterea de hormoni estrogeni în
pentru fiecare ciclu lichidul folicular şi în felul
ovarian,alternativ dintr-un ovar şi acesta este demarata maturarea.
din celalalt.Diametrul foliculului LH-lutropina,descărcată de
antral este direct proportional cu celulele bazofiledin hipofiza
cantitatea de lichid folicular. anterioară.Nivelul plasmatic
maxim este cu citeva ore înaintea
CICLUL OVARIAN ovulaţiei,apoi scade treptat în
faza luteală(diferit de FSH care
De la pubertate şi în toata se menţine în platou dupa care
perioada reproductivă, se creste iar).Via receptori de
desfaşoară modificări ciclice la suprafaţă exprimaţi pe celulele
nivelul ovarului ce formează tecale,conjunctive ale tecii
ciclul ovarian cu durata de 28 foliculare interne,controleaza aici
18

biosinteza de hormoni androgeni hipotalamusul anterior în nucleul

pîna la stadiul de suprachiasmatic şi preoptic.Este
androstendione,ce traversează influenţat în special de sistemul
membrana Slawianski,şi apoi limbic.Controlează şi mentine
este aromatizat la estrogeni de vârful de FSH în faza
către celulele foliculare FSH proliferativă şi de LH în perioada
dependente. preovulatorie.
În celulele foliculare Reglarea se face prin feed
preovulatorii se secretă o back negativ ,în functie de
cantitate mica de nivelul plasmatic al estrogenilor
progesteron.Prin receptorii şi progesteronului ce actionează
exprimaţi pe suprafata celulelor pe hipofiză sau pe
tecale luteinice şi granuloase hipotalamus.Mai există un feed
luteinice,în corpul luteal ,va back scurt în hipotalamus între
controla în faza luteală cei doi centrii.Tot prin feed back
activitatea sa şi apoi biosinteza negativ este controlat nivelul
de progesteron direct de celulele plasmatic al progesteronului.
granuloasei. Prolactina este inhibată de
La sfârşitul fazei luteale nivelul crescut al estrogenilor şi
LH-ul este scazut şi FSH progesteronului prin conexiune
crescut,atingând valoarea inversă.Hipotalamusul
maximă în ciclul următor.Acei controleaza descarcarea de
foliculi ce ating maximum de prolactină din hipofiza anterioară
concentratie de FSH în lichidul prin prolactostatina(hormon
folicular vor fi selectaţi pentru a inhibitor).
deveni maturi.Pe baza Creşterea foliculară este
androstendionului se sintetizează controlată în special de FSH –
direct androgeni ce reprezintă un prin receptorii de pe suprafata
stimul pentru neselectarea celulelor foliculare. FSH-ul
foliculilor respectivi şi involuţia. stimulează aromataza ce duce la
FSH este maxim în faza sinteza de estrogeni.
proliferativă şi este controlat LH-ul –prin receptorii de
direct de hipotalamus prin pe celulele tecale stimulează
centrul tonic şi centrul ciclic(care secreţia de androgeni.Dacă
exista numai la femei). androgenii se secretă în cantităţi
Centrul tonic descarcă mici ,se stimulează cresterea
hormoni reglatori numiţi liberine foliculara.Dacă ei se secreta în
(gonadoliberine): foliliberina si cantităţi mari creşterea stopeaza
luliberina şi se induce atrezia
Centrul ciclic care există foliculară.Estrogenii actioneaza
numai la femei este responsabil local sinergic cu FSH-ul şi
de nivelul maxim al FSH-ului si antagonic cu progesteronul.
LH-ului.Este localizat în Pentru realizarea ovulaţiei
19
celulele granuloase trebuie să
posede receptori pentru LH.
Mecanismul iniţial utilizează
FSH-ul şi nivelul crescut de
estrogeni FSH-ul induce apariţia
de receptori pentru LH.În
celulele granuloase ale foliculilor
antrali mari LH-ul care apare ca
răspuns la feed back-ul exercitat
de estrogeni poate induce
formarea propriilor receptori la
nivelul celulelor granuloase .
Acţionând la nivelul lor
LH-ul stimuleaza luteinizarea
celulelor granuloase care vor
produce în foliculul dominant şi
cantităţi mici de progesteron.
Creşterea progesteronului poate
fi detectată din ziua a 10 a a
ciclului ovarian şi deşi ea este
mică preovulator,are rol foarte
important facilitând feed back-ul
pozitiv al estrogenilor.Când
restul foliculilor încep să
involueze,celulele tecale se
reintorc la origine,redevenind o
componentă a ţesutului
stromal,pastrând totuşi
capacitatea de a raspunde la
stimulul LH prin producţia de
estrogeni.Cresterea tesutului
stromal în faza foliculară tardivă
se însoteşte de un nivel crescut al
androgenilor plasmatici,în
special pentru androstendion şi
testosteron.
TROMPA UTERINA
Sau oviductul este un
conduct muscular cu o mare
mobilitate măsurând cca 12 cm
lungime.Una dintre extremităţi
se deschide în cavitatea
peritoneală, în apropierea
ovarului.Cealaltă trece prin
peretele uterul şi se deschide în
cavitatea uterina.
Din punct de vedere
anatomic tuba uterină prezintă 4
zone: zona pavilioară (infundi-,
bulara),zona ampulară,zona ist-
mica şi zona intramurală.
Extremitatea liberă a
oviductului are un capăt
franjurat, franjurile purtând
denumirea de fimbrii.
Peretele oviductului este
format din trei straturi: mucoasa ,
musculara si seroasa.
Mucoasa are falduri
longitudianle ce sunt mai
numeroase în zona pavilionară şi
ampulară, se reduc în zona
istmică şi sunt absente în zona
intramurală unde mucoasa este
netedă.În secţiune transversală
lumenul ampulei are aspect
labirintic.Faldurile sunt ramifica-
te, dar nu se anastomozează ,
intre ele,delimitează mici fenes-
tre care comunică între ele.
Epiteliul ce delimiteaza
mucoasa spre lumen este simplu
columnar şi conţine două tipuri
de celule: celule ciliate şi celule
secretorii.
Epiteliul mucoasei tubare
suferă modicări în raport cu
etapele ciclului ovarian, astfel:în
faza preovulatorie ( sub influenţa
hormonilor estrogeni) epiteliul
simplu cilindric din structura
20
mucoasei are aspect de
pseudostratificare. Celulele
ciliate se îngrămădesc în special
spre capătul ovarian al tubei
uterine, unde reprezintă
aproximativ 60-8o % din
populaţia celulară. În schimb
spre zona istmică şi intramurală ,
ele reprezintă doar 25% din
populaţia celulară,dar predomină
celule secretorii.Sub influenţa
estrogenilor, după menstruaţie,
sau după delivrenţă, celulele
epiteliale din structura mucoasei
cresc în înălţime si devin mai
ciliate, aceste celule au cea mai
mare înălţime în preajma
ovulaţiei, după ovulaţie ele se
scurtează, şi îşi pierd din cili.
Acest fenomen se petrece ca
urmare a acţiunii progesteronu-.
Lui.Celulele secretorii sunt mai
scurte, au polul apical rotunjit cu
microvili, ele secretă un fluid
apos care este bogat în potasiu şi
ioni de clor, conţine deasemenea
proteine serice, inclusiv imuno-
globuline.Cilii bat spre uter,
determinind miscarea peliculei
de lichid viscos de la suprafata
Acest lichid este in cea mai mare
parte produsul de secretie al
celulelor secretorii dintre
celulele cu cili.Aceasta secretie
are funcţie nutritivă şi
protectoare pentru ovul şi
promoveaza capacitaţia
spermatozoizilor. Mişcarea
peliculei secretorii de la
suprafaţa mucoasei în
colaborarea cu contracţiile
muscularei ajuta la deplasarea
ovulului sau a produsului de
concepţie către uter.În acelaşi
timp împiedica deplasarea
germenilor din cavitatea uterină
către cavitatea peritoneală.
S-au mai descris
deasemenea alte două tipuri de
celule epiteliale: celule Peg şi
celulele bazale de rezervă.
Celule Peg sunt considerate
celule secretorii precursoare, iar
celulele de rezervă bazale s-a
arătat a fi celule intraepiteliale
ale seriei limfoide.
Corionul( Lamina propria)
este formată din ţesut conjunctiv
lax, lipsit de glande, cu vase de
calibru mare, care împreună cu
cele din tunica musculară se
dilată, devin turgenscente, ceea
ce-I conferă o oarecare rigiditate
şi distensie , facilitind contactul
cu suprafaţa ovarului pentru a
capta ovulul.
Oviductul capteaza ovulul
expulzat de catre ovar , şi-l
conduce către uter.Lumenul ei
este un mediu adecvat pentru
fertilizare, iar secreţiile sale
contribuie la nutrirea
embrionului în timpul primelor
faze de dezvoltare.
Fertilizarea are loc în
treimea externă a oviductului.
In cazurile anormale de
sarcină extrauterină când sarcina
se implantează în trompa uterina,
lamina propria reacţioneaza ca şi
endometrul, predominând
numeroase celule deciduale. Din
cauza diamterului mic, oviductul
nu poate permite dezvoltarea
unei sarcini pina la termen, si se
rupe.cu hemoragie, care necesita
21
interventie chirurgicala de
urgenta, alteori poate evolua
catre un avort tubar, embrionul
putind fi expulzat in cavitatea
peritoneala.
Tunica musculară este
formă din muschi neted dispus în
două straturi: circular intern şi
longitudinal extern. În zona
intramurală se găseşte şi al
treilea strat muscular. Tunica
musculară este deci mai groasă
în zona intramurală şi istmică, şi
mai subţire în zona ampulară şi
pavilionară
Seroasa , este reprezentat
de mezoteliul peritoneal.
UTERUL
Este un organ cavitar-cale
genitală feminină,localizat în
pelvis pe linia mediană , înapoia
vezicii urinare, şi înaintea
rectului.Are formă de pară,
localizat cu partea mai dilatată în
sus. Din puct de vedere anatomic
i se descriu trei porţiuni:
- corpul uterin
- istmul uterin
- colul uterin
Partea corpului uterin
cuprinsă între cele doua
ostiumuri tubare se numeşte
fundul uterin.Din cosiderente de
ordin practic ,corpul şi istmul
uterin se studiază împreună.
Peretele uterin la nivelul corpului
este relativ gros si este format
din trei straturi.: endometrul-
mucoasa uterina, miometrul-
musculara uterina şi seroasa sau
adventicea în funcţie de
componenta luată în
discuţie.Mucoasa istmului uterin
este mai subţire, este mai puţin
sensibilă la actiunea hormonilor
ovarieni şi este practic din punct
de vedere structural un hibrid
endocervical-endometrial.
Perimetrul-reprezentat de
mezoteliul peritoneal , alcătuit
din epiteliu simplu pavimentos
aşezat pe o membrană bazală.
Miometrul ( Mis+ muschi
metra= uter) este stratul cel mai
gros al uterului şi este alcătuit
din benzi de muşchi neted
separate de ţesut conjunctiv.
Aceste bandelete formază 3-4
straturi sau pături foarte slab
definite . Straturile intern si
extern sunt alcatuite din fibre
musculare cu orientare în
principal longitudinală paralele
cu axul lung al organului dar şi
cu dispoziţie circulară.Stratul
mijlociu este cel mai gros si are
fibrele musculare dispuse
circular şi
helicoidal(oblic-spiralat),contine
vase de sânge de calibru
mare(vasele arteriale arcuate) de
calibru mare.O caracteristică
demna de luat in consideraţie
este că media arterelor se
continuă fără o limită netă cu
fibrele musculare ale
miometrului, acestora deci le
lipseşte adventicea. În timpul
22
sarcinii miometrul trece printr-o
faza mare de creştere ca rezultat
al hiperplaziei şi hipetrofiei(
cresterea numărului şi mărimii
fiberelor musclare). În timpul
sarcinii multe fibre musculare au
activitate de secreţie şi sinteză de
proteine ex :colagen, promovând
creşterea conţinutului în
colagen.Creşterea miometrului
este realizată şi prin fenomene de
metaplazie a celulelor
conjunctive.După sarcină există
o distrucţie mare de fibre
musculare netede, reducerea în
mărime a altora urmată de o
degradare enzimatică a straturi:compact şi spongios
colagenului.
Endometrul
Din punct de vedere
functional este împărţit în:
Stratul bazal sau profund:
Este zona profundă , în
contact cu miometrul ce conţine
partea profundă a glandelor
uterine ce se pot ramifica la acest
nivel,şi o stroma conjunctivă
densă, axiala(dispusă în
vârtejuri) imediat adiacentă
miometrului. Cracteristic este
faptul că joncţiunea cu
miometrul este neregulată,
fascicule din muschiul neted si
endometrul bazal se întrepatrund
şi se îmbină la acest
nivel.Glandele uterine cu partea
lor bazală pot patrunde la nivelul
miometrului, dând uneori falsa
impresie că ţesutul endometrial
este infiltrat patologic în
interiorul miometrului.
Stratul bazal al
endometrului deşi nu suferă
influenţa hormonilor ovarieni,el
are un rol fundamental ,în
structura şi funcţia endometrului,
constituind rezerva celulară,care
va reface endometrul în faza
proliferativa, după îndepărtarea
stratului funcţional,în timpul
menstruaţiei,sau după curetaj.
Stratul functional sau
superficial
Este zona superficială a
endometrului care prezintă
modificări periodice sub acţiunea
hormonilor ovarieni.El a fost
divizat tradiţional în două alte
având la bază aspecte
morfologice ale acestora în
timpul fazei secretorii tartive a
ciclului menstrual şi în timpul
gestaţiei.
Din punct de vedere
histologic este alcătuit din
epiteliu şi corion –lamina
propria-altfel spus din:
-elemente de natura
epiteliala(epiteliu de acoperire si
epiteliu glandular)
-elemente conjunctive(stromale
si vasculare).
Aceste elemente
componente,în perioada
reproductivă ,de-alungul unui
ciclu endometrial iniţial,
proliferează sincron,apoi se
diferenţiază şi în final se
dezintegreaza la intervale lunare
(28 zile)
Elementele epiteliale
Sunt reprezentate de
epiteliul de acoperire şi epiteliul
glandular. Epiteliul de acoperire
23
este un epiteliu simplu cilindric
aşezat pe o membrană bazală,
trimite în interiorul corionului
invaginări, formând glandele sau
criptele uterine, care sunt glande
tubulare simple,sau
ramificare,ramificarea
facându-se de regulă în
endometrul bazal.
Atit epiteliul de acoperire cât şi
epiteliul glandular prezintă mai
multe tipuri de celule:
*celule de tip proliferativ
sau bazal.-tipul de celule
prezente în endometrul
funcţional sau bazal,sunt aproape
similare morfologic.Sunt celule
cu citoplasma uşor bazofila,
puţină cantitativ, cu nuclei
alungiţi, activi,eucromatici, cu
raport nucleo/plasmatic
supraunitar.Aceste celule au
tendinţă la pseudostratificare atât
în epiteliul de acoperire,cât şi în
glandele uterine.Se găsesc în
endometrul pe parcursul fazei
proliferative, şi în primele zile
ale fazei secretorii.După unii
autori aceste celule ar fi capabile
să se diferenţieze mai departe în
celelalte tipuri celulare.
*celule secretorii sunt
diferenţiate în celule a căror
secreţie este
non-mucinoasă.Produsele de
secreţie de natură
glucidică(glicogen) şi
glicoproteică se acumulează
subnuclear în faza proliferativă
tardivă,aceşti produşi
schimbându-şi poziţia în faza
secretorie mijlocie când trec
supranuclear dând un aspect
franjurat al polului celular
apical,după care sunt eliberaţi în
lumenele glandulare.
Celule secretorii sunt în număr
mic în epiteliul de
acoperire,intercalate printre
celulele ciliate.În faza
proliferativă sunt mai puţine la
număr, fiind majoritare în a doua
fază ,faza secretorie.
*celulele ciliate descrise
încă din 1894 de către Brenda şi
apoi de Dallenbach-Hellweg
1993 ,sunt celule care la polul
apical au kinocili Sunt
predominante în mucoasa uterina
a istmului, iar la nivelul corpului
uterin sunt predominate la
nivelul epiteliului de
acoperire,iar în glande în special
în faza proliferativă. Celule au o
citoplasma uşor acidofilă,nuclei
alungiţi,eucromatici.
Glanda endometrială , ca
întreg este căptuşită de celulele
menţionate,aranjate într-un
epiteliu nestratificat
cilindric,care în timpul fazei
proliferative , în mod
înşelător,pare a fi stratificat
(pseudostratificat). În timpul
fazei proliferative precoce,
glandele sunt drepte , cu lumene
înguste.Începând din perioada
mijlocie a fazei proliferative şi
proliferativă tardivă, precum şi
pe întreg parcursul
ciclului,glandele prezintă un înalt
grad de răsucire,dar nu se
ramifică.Tabloul morfologic
culminează cu aspectul în “dinţi
de fierăstrău”al glandelor în
timpul fazei secretorii tardive şi
24
menstruale.
Elementele conjunctive
Structurile mezenchimale
ale endometrului sunt
reprezentate de:
-elementele stromale
-elementele vasculare
Stroma conjunctivă este un
ţesut conjunctiv lax cu funcţii
speciale-ţesut conjunctiv lax
spinocelular-în care predomină
componenta celulară dispusă în
fascicule ”vârtejuri” în jurul
glandelor şi vaselor de sânge,
substanţa fundamentală este
puţină cantitativ, iar fibrele
conjunctive sunt reprezentate de
fibrele de reticulină.
Componenta celulară
-Celula stromală
endometrială, principala este
celula de tip fibroblastic a carei
morfologie variază mult în
funcţie de stadiul ciclului
menstrual.În timpul fazei
proliferative precoce,aceste
celule au citoplasma puţină, slab
diferenţiată, nucleu dens
alungit.Cum ciclul avansează
,celulele stromale devin mai
alungite şi se îmbogăţesc în
citoplasmă care la ME apare
încărcată cu organite de sinteză a
colagenului.(reticul endoplasmic
rugos, ribozomi, mitocondrii,
complex Golgi). Către sfârşitul
fazei secretorii, fibroblastele din
jurul formaţiunilor vasculare se
hipertrofiază, devin mai
rotunjite, sau poligonale, limitele
citoplasmatice sunt
nete,citoplasma este mai
abundentă ,eozinofilă cu nuclei
veziculosi , eucromatici .Această
transformare stromală este
denumită decidualizare când este
dezvoltata integral(cum este in
timpul sarcinii) şi denumită
predecidualizare când se
dezvoltă parţial(cum este în
timpul fazei secretorii târzii a
ciclului menstrual) .Din punct de
vedere ultrastructural, citoplasma
abundentă a celulelor deciduale
este populată de RER dilatat
,aparat Golgi şi mitocondrii mici
distincte.
-un al doilea constituent
celular stromal ,în mod particular
în faza secretorie tardivă este
celula granulocitară
stromală,diferită de glanulocitele
cu origine medulară. Prin studii
imunohistochimice , s-a dovedit
că aceste celule sunt fie
macrofage, fie o subpopulaţie de
limfocite T. Neutrofilul obisnuit
tipic este prezent normal imediat
premestrual şi menstrual.
-Un al treilea element
celular stromal este celula
spumoasă sau xantomatoasa.
Aceste celule au nucleul
reniform şi citoplasma abundent
vacuolizată ,având un conţinut
mare de lipide. Originea acestor
celule a fost mult disputată
(Dallenbach-Hellweg,1965,Dalle
nbach-1974), consideră că
originea lor este mai degrabă
stromală locală decât histiocitară.
25

-limfocitele sunt înconjoară fiecare celulă

constituenţi normali ai stromei deciduală în parte. În faza
endometriale,uneori se pot secretorie tardivă ,fibrele din
agrega în foliculi jurul vaselor apar mai dispersate,
limfoizi(Tabibzadeh,1990; iar în faza menstruală reţeaua se
Morris şi colab 1985) În mod dezintegrează ,fibrele îşi pierd
tradiţional s-a susţinut că reacţia argirofilă.
prezenţa plasmocitelor în Substanta fundamentala este
endometru este bogata in apa
anormală.Aspectul este plauzibil ,mucopilizaharide,proteine si
când ele sunt numeroase, deşi lipide.
semnificaţia patologică a Vascularizaţia: endometrul
plasmocitelor dispersate este funcţional este vascularizat de
necunoscută. arterele spiralate, ce provin din
Celule stromale arterele bazale care asigură
endometriale elaborează o reţea irigaţia endometrului bazal.
de fibre de reticulina, a cărei Acestea din urmă la rândul lor
dispoziţie poate reflecta buna provin din arterele scurte radiate,
funcţionalitate a endometrului în dispuse la limita endometru,
raport cu fazele ciclului miometru Iar arterele radiate
menstrual. provin din reţeaua arcuată de la
În faza proliferativă nivelul miometrului.
timpurie ,fibrele de reticulină Arteriolele spiralate sunt
sunt rare şi prezente mai ales în extrem de sensibile la acţiunea
stratul funcţional, periglandular hormonilor ovarieni. În faza
şi perivascular. Odată cu proliferativă incipientă, suntmai
înainatarea în ciclu , aceste fibre puţin spiralizate, creşterea lor
se înmulţesc,devin mai groase, fiind concomitentă cu creşterea
au un caracter discontinuu stromei conjunctive.Spre
interglandular şi formă de sfârşitul fazei proliferative ele
cuiburi în jurul vaselor şi devansează în creştere stroma
glandelor. In stratul bazal, fibrele conjunctivă, şi ca atare se vor
de reticulină sunt mai groase şi spiraliza. În faza proliferativă
fac legatura între pătura arteriolele spiralate au un perete
musculară şi cuiburile descrise. subţire, care apoi se îngroaşe,
Numărul fibrelor de reticulină către sfârşitul fazei proliferative
creşte pâna în ziua a-22-a când şi începutul fazei secretorii.
se redispersează, devin Îngroşarea se face în principal pe
edematoase cu negativarea seama tunicii musculare, şi încep
impregnarii argentice.Dupa ziua să se contracte ritmic sub
a –22-a structura fibrilară, influenţa progesteronului. Spre
reticulară se face cu apariţia de sfârşitul fazei secretorii,
fibre reticulare individuale ce contracţiile sunt din ce în mai
26

prelungite şi sunt responsabile de proliferativă între ziua a 5-a si a

fenomenele de ischiemie, urmate 15 a şi faza secretorie între 15-
de necroza parcelară a 28.durata fiecarei faze poate
endometrului.Aceste arteriole varia de la o persoana la alta ,
formează subepitelial capilare mai ales in functie de profilul
dilatate, adevărate lacuri hormonal.Perioada secretorie
sanguine. este de regulă constantă ca
număr de zile, deci scurtarea sau
alungirea ciclului se face prin
CICLUL modificarea etapei proliferative.
MENSTRUAL Faza proliferativa:
Acţiunea hormonilor 1. Incipientă: cuprinde în ea şi
ovarieni(estrogeni şi faza menstruală. Endometrul se
progesteron) sub acţiunea descoamează şi proliferază
stimulativă a adenohipofizei concomitent.
cauzează endometrului După faza menstruală,
modificări ciclice structurale în mucoasa uterină este redusă la o
timpul ciclului menstrual. bandă fină -endometrul bazal ce
Durata ciclului menstrual conţine partea profundă a
este în medie de 28 zile.Ciclul glandelor uterine.Faza
menstrual începe în jurul vârstei proliferativă este deasemenea
de 12-15 ani şi continuă pâna la cunoscută ca faza foliculară,
40-5o ani.Cum ciclul menstrual deoarece coincide cu dezvoltarea
este consecinţa unor modificări foliculilor ovarieni şi secreţia de
la nivelul ovarului exprimate estrogeni.Proliferarea celulara
prin producerea de ovule, femeia are loc pe toată perioada etapei
este fertilă atâta timp cât are proliferative, ceea ce duce la
ciclul menstrual.Aceasta nu reconstituirea glandelor uterine şi
înseamnă că activitatea sexuala a epiteliului de suprafaţă.Are loc
este încheiata de menopauză , proliferarea celulelor
doar fertilitatea este încheiată. conjunctive, depunerea de
Pentru probleme de substanţă fundamentală în lamina
practică , se propune că începutul proria, ceeea ce va duce la
ciclului menstrual să fie prima zi refacerea întregului endometru.
când apare sângerarea La sfirsitul fazei
menstruală.În timpul sângerării proliferative endometrul va avea
menstruale se elimină o grosime de 2-3 mm .Epiteliul
endometrul degenerat amestecat de suprafaţă este format în
cu singe rezultat din ruperea principal din celule proliferative
vaselor de singe. şi ciliate, care au tentinţa la
Faza menstruală este pseudostratificare. Glandele
definită ca primele 4 zile ale uterine au lumen îngust,
ciclului menstrual;faza rectiliniu, fără produs de secreţie
27
în lumen şi sunt delimitate de un
epiteliu simplu cilindric care are
la fel ca şi în epiteliul de
acoperire tendinţa la
pseudostratificare; pe imaginile
de microscopie se vor remarca
numeroase mitoze.Celule din
structura epiteliului sunt
reprezentate de celulele
proliferatice, ciliate şi rare celule
secretorii , mai ales spre partea
profundă a glandei. In timpul
acestei faze aceste celule se
încarcă graduat cu RER şi
complex Golgi pregătindu-se
pentru activitatea secretorie.
În stoma conjunctivă, care
apare foarte densă, predomină
celule stromale de tip
fibroblastic, cu aspect fuziform,
cu citoplasmă bazofilă, care sunt
responsabile de formarea fibrelor
de reticulină, care sunt grupate în
cuiburi, periglandular şi
perivascular, fiind subţiri dar cu
reacţie argirofilă pozitivă.Se
remarcă deasemenea numeroase
mitoze la acest nivel. Se pot
remarca şi câteva celule de tip
granulocitar, şi xantomatos.
2. Medie şi 3. Târzie , creşterea
glandelor şi a vaselor este foarte
accentuată, devansează creşterea
stromei, şi atunci va incepe
spiralizarea glandelor şi vaselor.
Arterele avansează spre suprafaţa
endometrului, formând capilare
la acest nivel. Stroma apare
densă, fibroblastele cresc în
dimensiuni, şi se dispun în
vârtejuri în jurul formaţiunilor
glandulare şi vasculare. Numărul
fibrelor de reticulină creşte şi îşi
încep dispunerea şi în stroma
interglandulară.
Faza secretorie
1.Intervalul de două zile după
ovulaţie se caracterizează prin
apariţia de celule secretorii, în
glandele uterine, cu vacuole
subnucleare vizibile şi în etapa
proliferativă târzie.
Această etapă, începe
imediat după ovulaţie, şi este
controlată în special de
progesteronul secretat de corpul
galben.Acţionând asupra
glandelor dezvoltate de actiunea
estrogenilor, progesteronul
stimulează celulele glandulare să
secrete glicoproteine ce vor fi
sursa majoră de nutriţie a
embrionului dacă apare
fecundaţia.La microscopul
electronic se vor observa
mitocondrii gigante cu criste
gigante,sitemul canalicular
nucleolar(invaginarea
membranei nucleare în stroma
nucleului, formând un organit cu
stromă amorfă, în care apar
numeroşi tubi şi formaţiuni
granulare, ribozomi.
2.Incipientă
Glandele şi vasele cresc,
devin din ce în ce mai spiralizate,
arteriolele îşi îngroaşe tunica
musculară şi avansează spre
suprafaţa endometrului. Epiteliul
de suprafaţă îşi pierede aspectul
de falsă pseudostratificare, la fel
ca ţi glandele uterine, datorită
încetării mitozelor. În glande, va
creste procentul de celule
secretorii, care vor avea produsul
de secretie sub forma unor
28
vacuole dispuse subnuclear. În
stromă, încetează diviziunile
mitotice, fibroblastele devin
rotunjite, ovalare, cu citoplasma
acidofilă, fibrele de reticulină
devin mai numeroase şi mai
groase, dispuse atât periglandular
şi perivascular cât şi
interglandular şi intervascular.
3. Medie şi 4. Târzie
Glandele devin extrem de
încolăcite, iar celulele gladulare
încep să acumuleze glicogen
subnuclear, care apoi trepat isi
schimba pozitia devenind
supranuclear. Polul apical va
avea aspect vacuolar.Tardiv
secreţia de glicogen diminuă iar
glicoproteinele secretate dilată
foarte mult lumenul
glandelor.Polul apical al
celulelor secretorii devine
franjurat.
Stroma conţine fibroblaste,
celulele de tip granulocitar,
celulele xantomatoase , precum
şi limfocite, şi chiar rare
plasmocite. Limfocitele şi
plasmocitele izolate nu au
semnificaţie patologică, dar
apariţia de noduli
limfoplasmocitari, la nivelul
corionului, poate semnifica o
endometrită cronică.
Fibroblastele vor suferi
fenomenul de
predecidualizare(decidualizare),
devin foarte mari, rotunjite, cu
citoplasma abundentă, încărcată
cu glicogen, şi vor forma cuiburi
în special în apropierea vaselor
de sânge delimitate de fibre de
reticulină. Fibrele de reticulină în
ziua a 22a devin edematoase , se
fragmentează, şi îşi pierd reacţia
argirofilă. După care reapar în
stromă, grupându-se în principal
în jurul celulelor predeciduale,
având reacţie argirofilă pozitivă.
Stroma se îngroaşe foarete
mult, prin aparitia de edem, şi va
comprima peretele glandular.
Datorita compresiunii
externe exercitata de corion
asupra glandelor uterine, in
sectiuni longitudinale sau
transversale lumenul apare
stelat-"aspect de dinţi de
fierăstrău" Vasele au contracţii
cu un ritm de 60-70 / min. La
sfârşitul fazei secretorii, datorită
scaderii brutale a progesteronul
şi estrogenilor, contracţiile
arteriolare sunt foarte prelungite,
se va produce ischiemia urmată
de necroză, care va duce la
descuamarea endometrului
In aceasta faza endometrul
ajunge la 7-8 mmm grosime, ca
rezultat a acumularii secretiilor si
edemului in stroma conjunctiva.
Faza menstruala Dacă
fertilizarea şi implantarea oului
nu apare, corpul galben îşi
înceteaza funcţia după 14 zile.
Nivelul de estrogeni şi
progesteron scade rapid şi
dramatic, şi acest lucru poate
duce la ischiemie marcată, la
nivelul vaselor endometrului
ducând la involuţia acestuia.la
nivelul endometrului functional,
ischiemie, necroza cu eliminare
parcelară. Concomitent se
deschid şi vasele de sânge şi
sângerarea începe.Endometrul se
29
detaşeaza parţial.Cantitatea
pierdută din endometru diferă de
la femeie la femeie , si chiar de
la o etapa la alta la aceeaşi
femeie.
La sfirsitul fazei
menstruale ,endometrul este
redus la stratul bazal ce conţine
partea profunda a glandelor
uterine.Proliferarea celulelor
glandulare şi migrarea lor către
suprafată initiază faza
proliferativă şi un nou ciclu
reîncepe.
COLU
L UTERIN
Este partea inferioară
cilindrică a uterului. Aceasta
portiune difera histologic de
restul uterului.La nivelul său se
inseră vaginul, de aceea el va
prezenta : o porţiune
intravaginală şi una
supravaginală. Este un organ
cilindric , având un lumen
central.,canalul cervical, care
comunică cu uterul prin orificiul
intern , iar cu vaginul prin
orificiul extern. Orificiul extern
este punctiform la nulipare şi
transvers la multipare.
Pe o hemisecţiune a
colului uterin , se vor identifica:
1.ax central musculofibros,
alcătuit din 85 % ţesut conjunctiv
fibros şi 15 % muschi neted, cu
fibrele musculare dispuse în
toate direcţiile; prezintă vase de
calibru mare.
2. Endocolul
Mucoasa are un epiteliu
simplu columnar alcatuit din
celule secretoare de
mucus..Mucoasa endocolului
conţine glandele cervicale care
sunt tubulare ramificate în marea
lor majoritate.Mucoasa sa nu se
descoameaza în timpul
menstruaţiei, cu toate că glandele
sale suferă mici modificări în
timpul ciclului menstrual
.Lumenul gladelor cervicale este
mai larg decât cele ale corpului
uterin, şi adesea este vizibil în
lumen produsul de secretie
acidofil, care apare şi la
suprafaţa epiteliului de acoperire.
Corionul este alcătuit din
ţesut conjunctiv lax cu vase de
sânge şi infiltrat lifocitar difuz
Când ductele excretorii
sunt blocate, produşii de secreţie
retenţionaţi cauzează dilataţii ce
formează oualele sau chisturile
lui Naboth. În timpul sarcinii
glandele mucoase cervicale
secreta un mucus mai abundent
şi mai vâscos.Secreţia cervicală
se pare că joacă un rol deosebit
de important în fertilizarea
ovulului. În timpul ovulaţiei
secreţia de mucus este apoasă şi
permite penetrarea
spermatozoizilor către uter. In
faza luteală sau în sarcină ,
nivelul crescut de progesteron,
determină o secretie mult mai
vâscoasă, ceea ce previne
penetrarea microorganismelor
către uter.Dilatarea colului uterin
în timpul travaliului este datorată
30

colagenolizei ceea ce duce la -adventicea

înmuierea colului.
4. Exocolul
Are o mucoasă cu un
epiteliu pseudostratificat
pavimentos nekeratinizat
şi un corion format din
ţesut conjunctiv lax , fără
glande, cu vase de sânge şi
infiltrat limfocitar difuz
sau sub formă de foliculi
Cancerul de col uterin
apare la joncţiune
epitelioscuoamoasă. Este extrem
de frecvent iar mortalitatea este
de 8 la 100.000. Această
mortalitate scăzută este datorată
descoperirii lui în stadii
incipiente, prin analiza
colposcopică sau prin analize
citologice ale epiteliului cervical
( examenul Babeş – Papanicolau)
VAGIN
UL
Este un conduct
musculo-fibros.Se inseră la
nivelul colului uterin. I se
descriu patru funduri de sac:
fundul de sac anterior, posterior(
cel mai mare), şi două funduri de
sac laterale.
Peretele vaginal nu conţine
glande .Secreţia vaginului
provine din glandele endocolului
şi prin transudaţia vaselor de
calibru mare ale coriounului
mucoasei.Peretele vaginal este
alcătuit din trei straturi:
-mucoasa
-musculara
Mucoasa este alcătuită
dintr-un epiteliu şi un
corion.Epiteliul mucoasei este un
epiteliu pluristratificat
pavimentos nekeratinizat cu o
grosime de 150-200 microni.
Celulele lui pot contine cantitati
mici de keratohialina(precursor
al cheratinei). Sub stimuli
estrogenici epiteliul vaginal
sintetizează şi acumulează
cantităti mari de glicogen, care
se depozitează în lumenul
vaginal atunci când epiteliul
vaginal se
descoamează.Bacteriile din vagin
metabolizează glicogenul şi
formează acidul lactic care este
responsabil de ph –ul acid al
vaginuluiAceasta aciditate
protejează împotriva agentilor
patogeni.Epiteliul vaginal este
format din următoarele tipuri
celulare:
-Stratul bazal cu celule
bazale aşezate într-un singur strat
în contact cu membrana
bazala,celule cilindrice cu nucleu
veziculos ovoid şi citoplasmă
bazofilă.In acest strat se pot
observa numeroase mitoze.
-Strat parabazal format din
celule mai mari poligonale, la
care citoplasma devine treptat
acidofila spre deosebire de
celulele bazale care au
citoplasma bazofila.
-Strat intermediar format
din câteva rânduri de celule
intermediare, mai mari decât
celulele
anterioare,poligonale.Nucleul lor
31
este mai mic şi pe masură ce ne
apropiem de suprafaţă , prezintă
un început de
degenerare(prepicnoză.)
-Stratul superficial cu
celule precornificate si
cornificate, format din celule
turtite, care suferă un început de
cheratinizare.Ele apar alungite,
aplatizate cu nucleu picnotic.Cu
tehnici speciale se poate pune in
evidenta la nivelul lor cantitati
mari de glicogen,depozitat sub
formă de blocuri sau de granule.
Lamina propria - corionul-
mucoasei vaginale este alcatuită
din ţesut conjunctiv lax foarte
bogat în fibre elastice. Printre
celulele prezente sunt prezente
multe limfocite şi neutrofile.In
timpul anumitor faze ale ciclului
menstrual aceste tipuri de
leucocite invadează epiteliul
vaginal şi trec în lumenul
vaginal.Lamina propria este
lipsită de glande, în schimb este
bogat vascularizată, vasele fiind
o sursa de exudat lichidian sub
stimul hormonal, ce intră în
lumenul vaginal.
Musculara este formată în
principal din bandelete
longitudinale de muşchi neted
dispuse extern ,dar există şi fibre
musculare dispuse circular în
partea interna a muscularei.În
treimea inferioară a vaginului
musculatura devine striată şi se
va afla sub control voluntar
Adventicea este formata
din tesut conjunctiv dens bogat
în fibre elastice, contine
deasemenea plexuri venoase ,
bandelete nervoase si grupuri de
celule nervoase.
STUDIUL EPITELIULUI
VAGINAL
Poate fi facut prin raclarea
epiteliului vaginal, care apoi este
colorat şi studiat adecvat.Factorii
hormonali sub dependenţa cărora
am văzut că se gaseşte structura
mucoasei uterine,acţionează în
aceeaşi măsură şi asupra
mucoasei vaginale şi în special
asupra epiteliului
acesteia,determinându-i
modificări de structură şi de
afinitate tinctorială.
Ca şi la mucoasa
uterina,transformările epiteliului
vaginal sub influenţa hormonilor
ovarieni sunt ciclice,repetându-se
în aceeaşi susccesiune în cursul
fiecărui ciclu
menstrual.Explorarea stării
hormonale a organismului femeii
se poate face deci şi prin studiul
epiteliului mucoasei vaginale, ca
şi prin cel al biopsiei de
endometru. Spre deosebire însă
de biopsia de endometru, care
necesită o manevră sângerândă şi
delicată, examenul epiteliului
vaginal,care se face după o
uşoară raclare a peretelui
fundului de sac posterior al
vaginului este cu totul
inofensiv.Produsul obţinut se
întinde pe o lamă sub forma unui
frotiu, care apoi se colorează şi
se examinează, dându-ne
indicaţii asupra stării hormonale
a organismului femeii.Recoltarea
se poate face şi zilnic şi în felul
acesta pe frotiurile obţinute, se
32

poate urmări dinamic evoluţia lor este mai mare şi are o

jocului hormonal structură aproape normală(rar se
estrogeno-progesteronic în cursul observă o stare de prepicnoză).
unui ciclu menstrual. B.În faza
Colorarea frotiurilor se estro-progesteronică
face cu un colorant incipientă(de ovulaţie)
nuclear(hemalaunul) şi cu doi predomină celulele superficiale
coloranţi citoplasmatici(fucsina acidofile, care ajung până la 70%
acidă şi verdele lumină sau din toate celulele de pe
albastru de metil).Unele celule se frotiu.Procentul de nuclei
colorează în albastru(bazofile), picnotici este deasemenea în
altele în creştere ajungând la 90% din
roşu(acidofile).Deasemenea se totalul nucleilor.
fac coloraţii pentru C.In faza
glicogen(Best). estro-progesteronică (
Ca şi în cazul mucoasei premenstruală),se observă că
uterine,modificările morfologice celulele superficiale sunt aşezate
ale epiteliului vaginal răspund în placarde mari formate mai ales
fazelor funcţionale din celule bazofile,iar celulele
corespunzatoare reacţiei izolate,aflate înafara placardelor
hormonilor ovarieni. sunt accentuat
A.În faza plicaturate.Celulele superficiale
estrogenică(postmenstruală) acidofile sunt dinnou reduse ca
predomină celulele epiteliale numar (5-10%),iar picnoza
bazofile, din straturile nucleilor atât în celulele bazofile
intermediare şi bazale,iar cât şi în cele acidofile,este puţin
celulele acidofile superficiale frecventă(15-30%).Pe aceste
sunt reduse.Celulele superficiale frotiuri mai există o serie de
bazofile care provin din celule intermediare care apar sub
descoamarea straturilor influenţa progesteronului(nucleu
superficiale ale epiteliului prepicnotic).
vaginal sunt mari, cu citoplasma In mod practic, aprecierea
bazofilă turtite şi stării hormonale după frotiul
poligonale.Nucleii lor sunt vaginal se face numărând 200
picnotici.Celulele intermediare elemente celulare şi calculând,
sunt mai mici decât cele pe de o parte,procentul de celule
superficiale, cu o formă în acidofile şi pe de altă parte,
general mai procentul de nuclei
rotunjită,ovoidă.Citoplasma lor picnotici,indiferent de reacţia de
este de obicei bazofilă.Spre culoare sau de structură a
deosebire de celulele superficiale citoplasmei celulare cu un astfel
,marginile acestor celule sunt de nucleu.
foarte bine delimitate,iar nucleul Deasemenea ,se ia în
33
considerare existenţa celulelor
intermediare şi a celulelor
grupate în placarde mari.
Numărul celulelor cu
citoplasma acidofilă(colorată în
roşu de către fucsină) este
proportional cu cantitatea de
estrogeni din sânge;la fel
numărul de nuclei
picnotici.Celulele intermediare şi
placardele celulare sunt martore
ale unei cantităţi crescute de
progesteron.
D.In faza
postmenstruală,indicele acidofil
şi picnotic este scăzut de 5-10%,
dar creşte mereu pe măsură ce
creşte şi cantitatea de estrogeni
în sânge.În această fază există
puţine leucocite pe frotiu.Dacă se
colorează pentru glicogen se
observa o încărcare a celulelor
superficiale cu această substantă.
În faza de ovulaţie,indicele
acidofil ajunge la 70% iar cel al
cariopicnozei la 90%.Nu se văd
leucocite pe frotiu,decât extrem
de rar(aspect de frotiu curat)
In faza premestruala,
acidofilele sunt putine
10-15%.indicele cariopicnotic ,
deasemenea este scăzut 20%,iar
celulele se descoamează în
placarde.Există celule
intermediare.Frotiul ia un aspect
murdar prin prezenţa a Creşterea este determinată de
numeroase leucocite şi a unei
flore microbiene abundente.
GLANDA
MAMARA
Este separată de muşchiul
pectoral printr-o atmosferă
grăsoasă care se continuă cu
stroma glandei mamare
Fiecare glandă mamară
este alcatuită din 15-25 de lobi
alcătuiţi din componente
secretorii tubuloalveolare a căror
funcţie este secreţia
laptelui.Fiecare lob este separat
de ceilalţi prin ţesut conjuntiv
dens şi foarte mult tesut adipos şi
se comportă fiecare ca o glandă
individuală având propriul duct
excretor (duct lactifer).Aceste
ducte au 2-4,5 cm lungimese
deschid la nivelul mamelonului
care are 15-25 de orificii, fiecare
cu un diametru de 0,5 mm
Structura histologică a glandei
mamare diferă în funcţie de sex
,vârstă , şi perioadă fiziologică,
Structura la pubertate şi în
perioada adult.
Înainte de pubertate glanda
mamară este alcatuită numai din
sinusuri lactifere cu citeva
ramificaţii ale acestora- ducte
galactofore.
Dezvoltarea glandelor
mamare la femeie în timpul
pubertăţii constituie unul din
caracterele secundare ale
femeii.În această perioadă
glandele cresc în volum iar
mamelonul devine proeminent.
acumularea de ţesut adipos şi de
ţesut conjunctiv bogat în fibre de
colagen, ce duc la creşterea în
greutate şi ramificarea ductelor
lactifere.Aceasta este datorată
estrogenilor.
Caracteristică în
34
dezvoltarea glandei mamare la
femeie este apariţia unor ducte
mici – ducte interlobulare mici.
Un lobul este alcătuit din câteva
ducte intralobulare ce se termină
într-un duct terminal
interlobular.Fiecare lobul are o
stromă conjunctivă alcatuită din
ţesut conjunctiv lax. In jurul
,lobulilor se găseşte un ţesut
conjunctiv dens.Aproape de
vărsare canalele galactofore se
dilata şi formează sinusuri
lactifere.Ele sunt delimitate de
un epiteliu stratificat pavimentos
la nivelul deschiderii externe, şi
stratificat cilindric sau cubic
către canalul galactofor. Ductele
galactofore şi ductele terminale
interlobulare sunt delimitate de
epiteliul simplu cubic, înafara
căruia se găsesc numeroase
celule epiteliale.
În interiorul lobulului , în
tesutul conjunctiv ce înconjură
alveolele se găsesc numeroase
limfocite şi plasmocite.Populaţia
plasmocitară creşte în principal
către sfârşitul sarcinii.Este
responsabilă de secreţia de
imunoglobuline(IgA ) ce trec în
lapte şi conferă imunitatea pasivă
a noului născut.
Mici alterări în structura
histologica a acestor glande apar
în timpul ciclului menstrual):
proliferarea de celule la nivelul
ductelor în timpul ovulatiei.
Aceasta coincide cu maximul
secreţiei de estrogeni.
Premenstrual apare o adipos
hiperhidratare a ţesutului
conjunctiv, ceea ce duce la
mărirea de volum a sânilor
(turgescenţa).
Mamelonul are o formă
conică , are culoare roz, maro
deschis, sau maro închis.Extern
este acoperit de ţesut epitelial
stratificat pavimentos keratinizat.
Pielea din jurul mameonului
formeaza areola. Culoarea
areolei este maro închis în timpul
sarcinii, ca urmare a acumularii
locale de melanină.După naştere
ea se decolează, revenind la
culoarea iniţială.Epiteliul
mamelonului se sprijină pe un
strat de ţesut conjunctiv bogat in
fibre musculare. Aceste fibre se
dispun circular în jurul ductelor
galactofore, cind acestea se
găsesc la depărtare de
deschidere, şi paralele cu ductele
când acestea pătrund în
mamelon.Mamelonul are
numeroase terminaţii senzoriale.
In timpul lactaţiei.
Glanda mamară creşte ca
rezultat al proliferarii alveolelor
la capetele ductelor terminale
interlobulare. Alveolele sunt
formaţiuni sferice delimitate de
celule epiteliale, ce devin
secretoare de lapte. La polul
apical al celulelor secretorii se
acumulează treptat picaturi
lipidice , vezicule secretorii
delimitate de membrane.
Fiecare alveola secretorie va fi
înconjurată de 4-6 celule stelate
mioepiteliale. Cantitatea de ţesut
conjuctiv stromal şi de ţesut
scade
considerabil.Creşterea glandei
mamare în timpul sarcini este
35
rezultatul acţiunii sinergige a
următorilor hormoni:estrogeni,
progesteron, prolactina si
hormonul lactogen placentar.
Aceştia dezvoltă formaţiunea
secretorie alveolară.In timpul
lactaţiei laptele este produs de
celulele epiteliale ale alveolelor
şi se acumulează în lumenul lor
precum şi în ductele
lactifere.Celulele secretorii devin
cuboidale chiar turtite, îşi scad
înălţimea, şi conţin în citoplasma
lor picături sferice de diferite
mărimi conţinând în special
trigliceride neutre.Aceste picături
trec înafara celulelor împreună
cu porţiunea apicală a celulelor.
Lipidele reprezintă 4% din
compoziţia laptelui uman.
PLACENTA
Organ tranzitoriu al
gestaţiei , derivat trofoblastic ce
se diferenţiază precoce în cursul
embriogenezei.Printre cele mai
importante funcţii ale placentei
menţionăm : schimburile
materno-fetale şi funcţia
endocrină.
Este un organ cărnos, de
formă dicoidală având un
diametru , la termen de 2o-25
cm, o grosime de 3-6 cm, şi o
greutate ce reprezintă 1/6 din
greutatea fătului la nastere.
Placenta are două
feţe:1.faţa maternă, pe care se
văd nişte şanţuri ce delimitează
nişte formaţiuni structurale de
marimi diferite - 16-2o lobi
placentari- care reprezintă
corespondentul macroscopic al
cotiledoanelor
placentare-structuri
vasculare.Şanţurile corespund
septurilor intercotiledonare.Faţa
maternă este constituită din
caduca bazală, scindată între
straturile compact şi spongios 2.
faţa fetală -translucidă-acoperită
de amnios,permiţând
vizualizarea structurilor
vasculare. Ea este reprezentată
de partea profundă a plăcii
coriale, sub care sunt dispuse
vasele ombilicale şi la nivelul
căreia se află inserţia cordonului
ombilical( vena şi cele două
artere ombilicale). Implantarea
cordonului ombilical este
variabilă,frecvent excentrică şi
chiar uneori marginală.
Dinspre partea maternă
spre partea fetală se găsesc
următoarele formaţiuni:
-placa bazală
-sistemul vilozitar
-placa corială.
Aceste elemente, placa
bazală, placa corială şi pereţii
vilozitari delimitează un spaţiu
îngust de dimensiunile unui
spaţiu capilar denumit spaţiu
intervilos-elementul funcţional al
schimburilor materno-fetale
Placa bazală
Placa bazală reprezintă o
lamă de ţesut cu o grosime de
0,3-2 mm ce formează planşeul
spaţiului intervilos. Este formată
dintr-o parte fetală şi dintr-o
parte maternă – o porţiune din
decidua bazală ce rămâne ataşată
de placentă, la eliminarea
36

acesteia după delivrenţă. citoplasmă clară şi nuclei

Dinspre spaţiul intervilos întunecaţi, sărace în organite,
spre profunzime prezintă mai celule bazale mari, celule
multe straturi: diferenţiate cu rol în sinteza
-sinciţiotrofoblast şi proteinelor şi glicoproteinelor.
celule Langhans Histogenetic, citotrofoblastul
într-un strat primar se poate dezvolta din
discontinuu; celulele clare ce populează
-lama de ţesut decidua din stadiul vilozităţilor
conjunctiv fibros primare (citotrofoblast bazal
asemănător unei primar), sau se pot diferenţia
membrane bazale; ulterior din celule de la nivelul
-ţesut conjunctiv lax vilozităţilor crampon , sau din
avascular, cu o grosime celule ale vilozităţilor libere ce
de 50-100 microni; ajung tardiv în contact cu placa
cuprinde fibrinoidul bazală (citotrofoblast bazal
Rohr şi celule secundar).
predominant fetale; Celulele conjunctive în
-fibrinoid Nitabuch cu porţiunea fetală sunt în principal
o grosime de 20-100 microni cu de tip reticular cu un rol în
un aspect lamelar transportul de substanţe şi rol
sau reticular; nutritiv.
-stratul compact al Matricea intercelulară este
deciduei bazale format din formată în principal din fibre de
celule deciduale, colagen şi reticulină cu rare fibre
elemente elastice. Este mai slab
trofoblastice şi formaţiuni reprezentată către marginea
vasculare. liberă a plăcii bazale şi către
Partea fetală este zona de clivaj între straturile
reprezentată de trofoblastul deciduale şi mai bine
bazal, format de celule de tip reprezentată în zona de trecere de
epitelial aflate în diferite etape la trofoblast la deciduă.
evolutive morfofuncţionale: Predominant la acest nivel există
-citotrofoblast complexe macromoleculare
nediferenţiat; formate din mucopolizaharide
-citotrofoblast diferenţiat; acide şi neutre ataşate de
-citotrofoblast structuri proteice fibrilare.
predegenerativ; Tot la interfaţa
-citotrofoblast degenerativ. trofoblast-decidua se află şi
Celulele au un grad diferit de fibrinoidul Nitabuch, specific
complexitate structurală ceea ce placentelor hemocoriale; este
implică diferenţe funcţionale. realizat prin degenerescenţa
Astfel se întâlnesc celule cu trofoblastului bazal sau a
37
celulelor deciduale sau printr-o
modificare particulară a origine
substanţei fundamentale.
La nivelul porţiunii fetale a
plăcii bazale există fibrinoidul
Rohr care în urma studiilor
imunochimice şi morfologice s-a
dovedit a fi de natură
trombogenică asemănător striei
Langhans de la nivelul plăcii
coriale şi depozitelor de fibrină
perivilozitare.
În partea maternă a plăcii
bazale, celulele se consideră a fi
diferenţiate din două tipuri de
celule reticulare:
-celulă reticulară
nediferenţiată mare celula
reticulară nediferenţiată mică,
frecvente în stadii tinere ale
placentei.
Astfel se dezvoltă mai multe linii
celulare:
-celule reticulare –slab
reprezentate cu rol nutritiv şi în
transportul de substanţe;
-celule predeciduale –din
care se diferenţiază două tipuri
celulare:
-celula deciduală mare –
predomină în placente tinere,
-celula deciduală mică –
predomină în placentele
mature;sunt celule clare cu
citoplasmă vacuolată.
Ciclul biologic al acestor
celule determină aspectul
polimorf prin surprinderea în
diferite stadii de diferenţiere.
La interfaţa
trofoblast-decidua s-au
identificat celule conjunctive cu
citoplasmă asemănătoare
celulelor Hofbauer dar a căror
şi specializare
funcţională sunt necunoscute. Tot
în această zonă apar şi celule
libere cu rol în răspuns imun-
celule conjunctive asemănătoare
monocitelor si limfocitelor.
Mai rar întâlnite în placenta
la termen dar componentă
celulară a infiltratelor
mononucleare şi
polimorfonucleare ce însoţesc
necroza deciduală simplă sunt
celulele K, de asemeni
diferenţiate din celulele
reticulare materne.
Astfel, din punct de vedere
structural, placa bazală se
prezintă ca un mozaic de celule
epiteliale şi conjunctive de
origine maternă sau fetală cu
material intercelular şi
formaţiuni vasculare.
Sistemul vilozitar
Vilozităţile coriale
reprezintă unitatea funcţionară
placentară. Structural prezintă de
la exterior la interior:
-sinciţiotrofoblast;
-citotrofoblast;
-membrana bazală a
trofoblastului;
-stroma vilozitară.
Sinciţiotrofoblastul
Este o structură de grosime
uniformă, formată din aglomerări
nucleare dispuse într-o masă
citoplasmatică fără limite
celulare, prezentând o mare
38
variabilitate structurală legată de
vârsta gestaţională şi de
intensitatea activităţilor
metabolice.
Sincoţiotrofoblastul
prezintă la interfaţa cu sângele
matern o suprafaţă acoperită de
microvili – “marginea în perie” –
cu rol în procesele de absorbţie a
princiiilor nutritive, transportul
oxigenului, răspunsul imun,
secreţie hormonală.
Ghosh şi Mukherjea (1995) prin
studiile de polarizare
fluorescentă au arătat caracterul
de membrană selectiv permeabilă
a acestor microvili şi prin acesta
importanţă majoră în schimburile
materno-fetale.
La baza microvililor şi în
citoplasma apicală există
canalicule, implicate în captarea
neselectivă a metaboliţilor.
Citoplasma
sinciţiotrofoblastului este de tip
granulat vacuolară, bogată în
organite ce variază calitativ şi
cantitativ de la o vilozitate la
alta.
Reticul endoplasmic – de tip
rugos, extrem de abundent, mai
ales în zonele mediane ale
celulelor (dispunerea legată de
sediul sintezelor celulare), unde
realizează aspectul de “pânză de
păianjen”.
Ribozomii – de asemeni
abundenţi, imprimă caracterul
electrono-dens al sinciţiului.
Incluziuni lipidice – au
aspectul unor granule mici cu
contur rotund sau neregulat cu
diametrul de 0,5-l microni,
situate în general în porţiunea
bazală a sinciţiului. Funcţia lor
este interpretată diferit: lipide
nutriţionale destinate transferului
în sectorul fetal sau precursorii în
sinteza steroidiană.
Aparatul Golgi – apare
dispersat sub formă de cisterne şi
vezicule.
Mitocondriile – sunt
frecvente, numărul şi aspectul lor
fiind legate de starea funcţională
a sinciţiului.
Citoschelet – este format din
filamente fine cu diametrul de
60Å, identificăndu-se
citocheratinele 8, 18, 19 şi
Keratin-polipeptidele 40 ,45 ,52
,54 K.
În jurul nucleului au fost
identificate filamente
intermediare şi filamente groase
cu rol de suport mecanic.
Joncţiunile celulare sunt de
tip desmozom la interfaţa
citotrofoblast – sinciţiotrofoblast
cât şi în partea superficială a
membranei plasmatice
(evidenţiate cu ser
anti-desmoplakină).
În zona apicală a
sinciţiotrofoblastului se găseşte
tubulina, dar funcţia ei nu a fost
pe deplin clarificată. În microvili
şi superficial în sinciţiu a fost
identificată actina, implicată în
transportul veziculelor de
endocitoză.
Nucleii
Apar adesea grupaţi în
masa citoplasmatică; au
39

dimensiuni variabile, formă prelungiri către membrana bazală

neregulată, nucleolii sunt trofoblastică.
frecvenţi. Cromatina este mai Nucleii sunt rotunzi sau ovali, au
condensată decât în nucleii membrane trilaminate, ondulate,
citotrofoblastului. cu pori şi prezintă nucleoli mari
Pe măsură ce se formează hipercromatici.
membranele sinciţio-vasculare
anucleare , nucleii se grupează în
aşa numitele noduri sinciţiale.
Membrana bazală a
Membrana plasmatică trofoblastului
bazală
La termen, membrana
Membrana bazală a bazală are un aspect
sinciţiotrofoblastului poate neregulat, discontinuu, cu o
prezenta, asemănător celei grosime variabilă (in medie
apicale, structuri microvilozitare 150 microni). In zona
ce vin în contact direct cu membranelor
membrana bazală a sinciţiovasculare membrana
trofoblastului, cu rol în bazală a capilarelor
transportul apei şi în diferite subiacente este adesea
procese metabolice. confluentă cu cea a
trofoblastului.
La ME se observă structura
tristratificată:
- lamina lucida
- lamina densa, la
Citotrofoblastul nivelul căreia există
terminaţii de fibrile
de colagen de tip I şi
În placenta matură , V ce separă
citotrofoblastul este format trofoblastul de
dintr-un număr redus de celule ţesutul conjunctiv
rotunde sau alungite ce par stromal, ancorând
izolate, libere între sinciţiu şi epiteliul de ţesutul
membrana bazală. epitelial subiacent.
La contactul cu - stratul reticular
sinciţiotrofoblastul s-au descris format din fibrile ce
joncţiuni de tip desmozom. Între realizează contactul
celulele citotrofoblastice apar cu matricea
pliuri sub formă de extracelulară a
microvilozităţi, iar membrana stromei.
plasmatică bazală trimite Electronomicroscopic s-au
40

evidenţiat spaţii umplute cu o musculare sub forma de

substanţă amorfă cu o fascicule musculare netede,cu
densitate optică scăzută. aspect discontinuu.
Structural, in membrana În microscopie
bazală placentară au fost electronică se evidenţiază:
identificate mai multe Fibroblasti de
componente: dimensiuni mici, săraci în
⦁ -colagen tip IV- la organite, conţinând particule
nivelul laminei ce sugerează implicarea lor in
densa- şi de tip I şi transportul fierului. De
III la interfaţa asemeni s-au observat
membrană filamente subţiri dispuse
bazală-stroma. neregulat sau formând reţele.
⦁ -fibrina Celule reticulare sub
⦁ -fibronectina două forme:
⦁ -lecitina -celule reticulare mari
Studiile recente au -celule reticulare mici
identificat fibrile de colagen –bogate in organite
IV. Folosind metode de (reticul endoplasmic
coloraţie cu rutheniu (care granular,
interacţionează cu mitocondrii, ribozomi,
glicozaminoglicanii şi aparat Golgi), legate
proteoglicanii tisulari) şi apoi prin joncţiuni dense.
prelucrare cu soluţie de ATP Celulele reticulare formează
acid s-a evidenţiat două tipuri de structuri:
interacţiunea acestor fibre cu ⦁ -o reţea dispusă între
glicozaminoglicanii şi membrana bazală a
proteoglicanii laminei bazale trofoblastului şi
a trofoblastului sub forma capilare,
unor benzi intunecate ⦁ -structuri tubulare
(Koboyashi-1995). fenestrate in axul
lung al vilozităţilor.
Stroma vilozitară Celulele Hofbauer au
diametrul de 10-35 microni şi
Stroma vilozitară este contur neregulat.
constituită din ţesut Nucleul, alungit sau ovalar,
conjunctiv în care apar este dispus excentric.
dispersate celule sub două Cromatina apare dispersată
aspecte: celule stelate şi sau aglutinată la periferia
celule rotunde ovalare ( cel. nucleului. Uneori sunt
Hofbauer-Chaltzky-Neuman). detectaţi corpusculi nucleari,
În stroma vilozităţilor mari au semn al unei hiperactivităţi
fost vizualizate fibre celulare.
41
Caracteristic acestor celule
este citoplasma vacuolară, cu
vezicule cu un conţinut
floculos sau granular,
sugerând prezenţa
intracelulară de fier şi o
activitate de tip fosfatază
acidă. Celulele sunt bogate în
organite – aparat Golgi,
centriol, mitocondrii,
microtubuli, reticul
endoplasmatic rugos şi neted.
La suprafată sunt prezente
vezicule, microtubuli şi
filamente citoplasmatice.
Celulele sunt legate între ele
cât şi cu alte tipuri celulare
stromale, fapt ce sugerează o
posibilă funcţie de transfer
informaţional intercelular.
Originea acestor celule
este încă controversată. Iniţial
s-a considerat a fi derivate
din : endoteliu, limfocite,
eritroblaşti, mezoderm, celule
conjunctive. M.Castelluci şi
D.Zaccheo (1989) consideră
că în stadiile timpurii ale
sarcinii, celulele Hofbauer au
origine mezenchimală, iar
după stabilirea circulaţiei
vilozitare pot deriva din
ficatul fetal sau din
monocitele medulare fetale.
Din punctul de vedere al
heterogenităţii activităţii
enzimatice sunt foarte
asemănătoare macrofagelor.
Celulele Hofbauer se pot
diviza de cel puţin două ori în
cursul dezvoltării lor.
Au fost sugerate mai multe
funcţii posibile: secreţie
endocrină, menţinerea
echilibrului hidric stromal,
transferul informaţiei
intercelulare, modularea
creşterii celulelor endoteliale
şi ale fibroblaştilor, rol
imunologic, rol in nutriţia
fetală, fagocitoză şi motilitate
Placa corială
Placa corială
reprezintă porţiunea cea mai
profundă a placentei. Este
formată dintr-o stromă în care
sunt dispuse ramuri ale
vaselor ombilicale şi este
căptuşită de către amnios.
Corionul ia naştere pe
partea opusă zonei de
implantare, după dispariţia
vilozităţilor coriale şi este
format din ţesut conjunctiv
dens bogat în fibre şi
substanţă intercelulară – o
masă granulară bazofilă al
cărei principal constituent
este acidul hialuronic.
În placenta matură,
celulele sunt în număr redus,
astfel ca reţeaua fibrilară
domină tabloul structural.
Stratul conjunctiv conţine
fibrocite şi celule Hofbauer.
Fibrele conjunctive
formează structuri ordonate –
stratul fibrinoid Langhans,
format în principal din fibrină de
origine maternă, sub care se
găseşte o reţea fibrilară cu fibre
42

paralele sau concentrice în jurul contribuind la modularea

vaselor: între aceste structuri contractilităţii sistemului
sunt dispuse fibre de colagen şi perivascular (Graf, Langer,
rare celule cu un aspect Schonfelder, Reutter –1994)
dezordonat, haotic.
De partea fetală, matricea
ţesutului conjunctiv al plăcii
coriale este acoperită de un
singur strat de celule cilindrice
ale epiteliului amniotic. Între
ţesutul conjunctiv al corionului şi
amnios există o zonă bine
delimitată formată din fibre de
colagen şi celule. Structurile
conjunctive ale corionului au
caracter de insule şi coloane în
contrast cu aspectul reticular al
amniosului.
Ramurile vaselor
ombilicale sunt ancorate la placa
corială prin intermediul pe de o
parte al structurilor conjunctive
ordonate ale stromei coriale şi pe
de altă parte prin fibre musculare
netede perivasculare.
Cercetările recente au
demonstrat existenţa la nivelul
plăcii coriale, a unui sistem
contractil adiacent vaselor
sanghine fetale, cu traiect
longitudinal. Celulele acestui
sistem au o formă alungită şi prin
specializări de suprafată se
interconectează cu membrana
plasmatică a trofoblastului.
Electronomicroscopic sunt
foarte asemănătoare celulelor
musculare netede, prezentând în
plus imunoreactivitate cu
desmina, vimentina, (-actina,
oxid nitric sintetaza tip I . De
asemenea, se presupune că
secretă oxid nitric şi substanţa P,