OVULUL – este o celula sferica, imobila de dimensiuni mari .

Are aceleasi
componente ca si celelalte celule , dar prezinta niste caractere speciale si anume :
in citoplasma se vad doua zone
o una interna in care se gaseste o substanta hranitoare numita ZONA
VITELOGENA
o una externa , transparenta care se cheama ZONA VITELUS FORMATIV
In interiorul nucleului exista un singur nucleol.
O caracteristica a structurii ovulului o constituie faptul ca in nucleul sau se formeaza
in timpul divziunilor de maturatie un numar de cromozomi egal cu jumatate din
numarul normal al cromozomilor. ( Sexul viitorului copil este dat de barbat)

SPERMATOZOIDUL – este o celula mobila care se poate deplasa prin mijloace

proprii.
Are trei parti - capul
- piesa intermediara
- coada ( partea cea mai lunga si are rol de miscare)
Ceea ce caracterizeaza structura spermatozoidului este si faptul ca in nucleul lui se
formeaza in timpul diviziunilor de maturatie intocmai ca si la ovul,un numar de
cromozomi egal cu jumatate din numarul normal .( 46)
Elementele sexuale ( gameti) se formeaza in glandele sexuale . Formarea lor are 3
faze:
o multiplicare
o crestere
o maturatie
FECUNDAREA - ovulul si spermatozoidul ajunsi la maturitate sunt capabili sa se
contopeasca pentru a forma o celula noua care se numeste OU sau ZIGOT. Aceasta
contopire se numeste fecundare.
Fecundarea are 2 faze :
1. INSAMNTAREA – patrunderea capului spermatozoidului in interiorul ovulului
2. AMFINIXIA – cei doi pronuclei rezultati din insamantare se contopesc si se
formeaza zigotul.
SEGMENTAREA OULUI FORMAT – prin segmentare se formeaza celulele care iau
parte la alcatuirea noului organism. Procesul de segmentare este foarte comlex si
se realizeaza intr- un organ din corpul femeii, in uter.
Prin segmentarea oului rezulta doua feluri de celule:
o celule mici ( micromere) care se dispun la periferia oului si formeaza o
membrana numita trophoblast avand rolul sa fixeze oul pe peretele uterului
si sa-l hraneasca.
o celule mari ( macromere) asezate in interiorul trophoblastului , formeaza
mugurele embrionar din care va lua nastere viitorul organism.
Anexe embrionare – in timpul tuturor transformarilor care duc l formarea
embrionului , in jurul discului embrionar se organizeaza nise formatiuni speciale
care au rolul sa protejeze si sa hraneasca embrionul si acestea sunt : amniosul,
vezicula vitelina , alontoida, cordonul ombilical si placenta.

AMNIOSUL- cavitatea care inconjoara embrionul, plina cu lichid amniotic in care

pluteste embrionul si are rol de protectie si asigura un aflux de apa si substante.
VEZICULA VITELINA ( ombilicala) – anexa redusa si are importanta in primele stadia
de dezvoltare
ALANTOIDA – anexa prin care vasele sale asigura schimburile de sange ale
embrionului pana la nastere.
CORDONUL OMBILICAL – este cilindric si rasucit , are aprox 50 cm care face
legatura embrionului cu placenta.
PLACENTA – este alcatuita din 2 parti – placenta fetala si placenta maternala.
 NOTIUNI DE HISTOLOGIE

Procesul prin care celulele rezultate din segmentarea oului dobandesc caractere
deosebite se numeste DIFERENTIERE CELULARA . Ca rezultat al acestei diferentieri
in corpul omenesc se formeaza mai multe tipuri de celule care indeplinesc anumite
functii.
Celulele care se diferentiaza in acelasi sens si indeplinesc aceeasi functie se
grupeaza si formeaza tesuturi.
Ramura anatomiei care studiaza tesuturile se numeste HISTOLOGIE.
TESUTURI – poarta denumirea de tesut o grupare de celule care prezinta aceeasi
diferentiere morfologica si structurala si aceeasi specializare functionala. Intr-un
tesut pe langa cellule se gaseste de obicei o substanta care leaga celulele intre ele
, numita substanta celulara. Cand aceasta este in cantitate mica se numeste
substanta ciment. Cand aceasta este in cantitate mare se numeste substanta
fundamentala.
Dupa forma si structura celulelor si dupa natura si cantitatea de substanta
intercelulara , tesuturile au fost grupate in mai multe categorii.
Se considera 4 tipuri fundamentale :
1. tesutul epitelial
2. tesutul conjunctiv
3. tesutul muscular
4. tesutul nervos

1.TESUTUL EPITELIAL – este caracterizat prin celule care au in general forma

paralelipipedica sau prismatica cu foarte putina substanta intercelulara si sunt
strans legate intre ele ( substanta ciment). Tesutul epithelial se gaseste in organism
fie la suprafata intrand in alcatuirea straturilor externe ale pielii, fie captusind unele
cavitati ale corpului sau ale unor organe.
 Dupa modul de grupare a celulelor, tesuturile epiteliale se pot imparti in 2 categorii
- EPITELII UNISTRATIFICATE SAU SIMPLE -celulele sunt dispuse int-un singur strat
- EPITELII STRATIFICATE – celulele sunt dispuse pe mai multe straturi
Dupa asezarea lor si dupa functia pe care o indeplinesc epiteliile se impart in 4 cat:
o EPITELII DE ACOPERIRE
o EPITELII GLANDULARE
o EPITELII DE REZORBTIE
o EPITELII SENZORIALE
1. EPITELII DE ACOPERIRE – acopera suprafata corpului sau captusesc
cavitatile corpului sau ale unor organe.
Epitelii de acoperire simple : a) epitelii pavimentos simple pe care le gasim
in alcatuirea interna a vaselor sanguine si limfatice .
b) epitelii simplu prismatic – le gasim in tubul digestiv,
trompele uterine, etc
c) epitelii pseudostratificat – se gaseste in mucoasa nazala,
trahee, mucoasa respiratorie
Epitelii de acoperire stratificate : a)epitelii stratificat pavimentos
(epiderma)
ca si caracteristica celulele cele mai superficiale se turtesc foarte mult si
devin cornoase dezprinzandu-se de pe suprafata pielii , process numit
exfoliere (descuamare)
b) epitelii stratificat prismatic – utin raspandite in organism
Tesuturile epiteliare de acoperire au rol de protectie mecanica ( pielea) sau
rol de bariera ( vezica urinara).

2. EPITELIILE GLANDULARE – sunt formate din celule capabile sa produca

anumite substante pe care le elimina in mediul lor inconjurator. De obicei
celulele glandulare se grupeaza formand organe speciale numite GLANDE.
Dupa felul cum functioneaza celulele epiteliului glandular se impart in celule
excretoare si celule secretoare.
Unele celule glandulare iau din mediul lor substante nefolositoare provenite din
metabolismul celular pe care le elimina fara sa le transforme si se numesc celule
 excretoare iar glandele pe care le alcatuiesc se numesc glande excretoare (
ex glandele sudoripare).
Alte celule glandulare au caracteristic faptul ca iau din sange anumite substante
din care elaboreaza alte substante cu totul deosebite. Acestea se numesc celule
excretoare si rezulta glande secretoare ( glandele digestive, glandele
endocrine).
Glandele exocrine ( glande cu secretie externa)sunt caracterizate prin faptul
ca produsul eliminat de celulele glandulare se scurge printr-un canal fie afara
din corp fie intr-o cavitate a corpului. Glandele tubuloase ( glanda
sudoripara)
Glandele acinoase ( glanda de pe marginea ploapelor) ; Glandele parotide (
oreon)
;Glandele exocride ( pancreasul)

Glandele endocrine- glandele cu secretie interna .Sunt organe formate din

celule glandulare care produc substante numite hormoni cu rol foarte
important in desfasurarea functiilor organismului. Acesta se caracterizeaza prn
aceea ca nu au un canal excretor prin care hormonul sa se scurga in glanda.
Au o puternica vascularizatie datorita careia hormonul este luat de sange prin
osmoza si transportat in tot organismul.
Exista si celule glandulare capabile sa secrete doua feluri de produse: unul
care patrunde in sange si un alt produs care se varsa print-un canal excretor
(celule hepatice).
FICATUL ESTE CEA MAI MARE GLANDA DIN ORGANISM.

Epitelii de rezorbtie
In procesul de resorbtie celulele epiteliate primesc diferite substante care dupa ce strabat
celula, o parasesc trecand in interstitiile conjunctivale unde gasesc capilarele sanguine.
Epitelii de genul asta intalnim si la mucoasa intestinului subtire, a tubilor urinari, etc.
Explicatie: Noi mancam, mestecam mancarea, o amestecam cu saliva, se formeaza
bolul alimentar care trece si ajunge in stomac unde se mai macina, se mai amesteca
cu diverse sucuri gastrice, are loc digestia, trece in intestinul subtire unde la nivelul
acestiu epiteliu de rezorbtie incepe sa se extraga din aceasta hrana glucidele sub
 forma de monozaharide, lipide sub forma de glicerina si acizi grasi, proteinele pe
care le absoarbe sub forma de acizi nucleici . Se afla epitelii de rezorbtie la nivelul
tubilor uriniferi, deoarece toate substantele care ajung la nivelul tubilor uriniferi,
care alcatuiesc nefronul (unitatea morfo-functionala a rinichiului) , ajung lichide cu
diverse compozitii, iar la acest nivel corpul isi mai trage ce-I mai trebui din lichide,
apa si ce-I mai trebuie, ce-i ramane se elimina prin urina.
De aceea se afla epitelii de rezorbtie la nivelul intestinului subtire si a tubilor urinari
Epiteliile senzoriale
Definitie – sunt epitelii care s-au diferentiat pentru a receptiona excitatii din mediul
inconjurator.
Sunt formate din 2 feluri de celule:

• Senzoriale

• De sustinere
Celulele senzoriale sunt celule epiteliale care s-au diferentiat ptr. a receptiona diferite
informatii din mediul inconjurator si a determina prin aceasta excitatia celulelor nervoase cu
care se afla in legatura.
Celulele senzoriale pot receptiona excitatii, dar nu le pot conduce. Celulele nervoase pot sa
conduca excitatiile din mediu, dar nu le pot receptiona.
Cele 2 celule se completeaza reciproc din d.p.d.v. functional.
Pentru a indeplini aceasta functie celulele senzoriale s-au diferentiat d.p.d.v. morfologic si
structural.
Celulele senzoriale s-au specializat ptr. receptionarea unor anumiti excitanti si intra in
alcatuirea organelor de simt:

• Celule senzoriale tactile (simtim) – forma turtita

• Celule senzoriale gustative (in mugurii gustativ a mucoasei linguale) inconjurate de

terminatii nervoase

• Celule senzoriale auditive sau fonoreceptoare (formeaza epiteliul din care e form.
Organul lui Corti si au forma de para. Tot aici avem celule senzoriale care se gasesc in
epiteliul petelor auditive din utricula si sacula si in crestele auditive.
Celule de sustinere sunt celule epiteliale care se gasesc intre celulele senzoriale si au rol de
protectie.

Tesuturile conjunctive (latina Conjugare = A lega)

Sunt foarte raspandite in organism. Sunt formate din:
 • Celule conjunctive

• Substanta intercelulara

• Si niste formatiuni caracteristice numite fibre.

Celulele conjunctive sunt de 2 feluri:

• Autohtone

• Hematogene
Cele autohtone sunt celulele proprii care se form. in tesuturile conjunctive.
Celulele hematogene sunt leucocitele, care provin din sange si au forma si pozitie
schimbatoare. O caracteristica a acestor celule este faptul ca sunt in nr. mic in starea normala a
organismului, dar pot creste foarte mult intr-o stare patologica. Subst. intercelulara
(fundamentala) dintre celule este in cantitate mare.
Fibrele sunt formatuni filiforme care se prezinta cu aspecte variate:

• Conjunctive care d.p.d.v. chimic sunt formate din colagen, se mai cheama si fibre
colagene

• Elastice care d.p.d.v. chimic sunt formate din elastina

• Reticulina care sunt extrem de fine, iar ele impreuna cu subts. fund. formeaza substanta
interstitiala
Tesuturi conjunctive neordonate
Se caracterizeaza prin aceea ca subst. fundamentala este semi-lichida, iar elementele celulare si
fibrilare sunt dispuse fara nicio ordine. Au mai multe varietati:

• Mezenchimal sau embrionar – se gaseste in corpul embrionului. Caracterul distinctiv al

acestui tesut il formeaza faptul ca celulele mezenchimale au o mare putere de
diferentiere putand sa genereze atat celule conjunctive, cat si celule sanguine

• Mucos sau gelatina Wharton – se gaseste numai in embrion in cordonul ombilical si in

piele. La adult il gasim in pulpa dentara

• Lax sau tesut trofic – foarte raspandit in organism. Are un rol deosebit de important
intrucat toate celelalte tesuturi se hranesc prin intermediul lui. Contine vase cu sange,
nervi, corpusculi senzoriali.
Tesuturi conjunctive ordonate
Au ca element caracteristic faptul ca substanta fundamentala are consistenta variata, celulele
sunt asezate intr-o anumita ordine determinata de functia pe care o indeplineste tesutul.
Aceste tesuturi formeaza organe in care tesetul respectiv predomina astfel incat organele pot fi
numite organe conjuntive.
Se impart in mai multe grupe:

• Tesuturile in care predomina celulele

o tesut reticular, care are o mare import. In vata organismului, cel mai important
rol al sau fiind geneza elementelor figurate ale sangelui, adica functia
hematopoetica. Gasim reticular in maduva osoasa, in splina si in ganglionii
limfatici

• Tesuturile in care predomina fibrele

o Elementul predominant este reprezentat prin fibre conjunctive sau elastice
o Se impart in:
 Tesut fibros tendinos – intra la alcatuirea tendoanelor, adica organele
care fac legatura intre muschi si oase – e format din fibre conjunctive
neextensibile
 Tesut fibros dermocapsular – este format din fibre conjunctive dispuse in
mai multe straturi. Se gaseste in aponevrozelor din jurul muschilor, in
capsulele care invelesc unele organe
 Tesut fibros elastic – este un tesut in care predomina fibre elastice care
dau tesutului elasticitatea caracteristica. Il gasim in ligamentele elastice
dintre vertebre, tunica mijlocie a arterelor. Joaca un rol f. important in
economia de forta a organismului.

• Tesuturile in care predomina substanta fundamentala

o Se caracterizeaza prin faptul ca substanta fundamentala predomina
o In general substanta fundamentala isi modifica consistenta devenind solida prin
impregnare cu substante de natura variata ce-I dau proprietati corespunzatoare
functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca. Aceste tesuturi joaca in general rol
de sustinere. Avem 2 categorii:
 Tesut cartilaginos – este un tesut de sustinere format din celule
cartilaginoase, fibre si substanta fundamentala in stare solida lipsit de
vase sanguine si limfatice. Celulele cartilaginoase se numesc condrocite,
substanta fundamentala este in cant. mare si este impregnata cu putine
saruri minerale si CONDRINA. In subst. fundamentala se gasesc fibre
conjunctive. Dupa aspectul si constitutia substantei fundamentale,
tesutul cartilaginos prezinta 3 varietati:
1. Tesut cartilaginos hialin – intra in alcatuirea scheletului
cartilaginos al embrionului, in cea a cartilajelor costale, de
crestere (osul creste in lungime pe baza acestor cartilaje care se
osifica cu timpul)
 2. Tesut cartilaginos elastic – e format cu multe fibre elastice si il
gasim in cartilajul de la pavilionul urechii, epligota, etc.
3. Tesut cartilaginos fibros – formeaza discurile intervertebrale,
meniscurile articulatiilor, etc.

• Tesut osos – este tesutul conjunctiv in care subst. fund. este impregnata cu o
mare cant. de subst. minerale care ii dau o mare rezistenta constituind subst.
osoasa. Este puternic vascularizat. Osteocite se cheama celulele osoase adulte,
care stau in niste cavitati numite osteoplaste. Subst. fund a tesutului osos este
formata din subst. organice (De mentionat este oseina – este impregnata
puternic de saruri minerale) si subst. minerale (saruri de calciu 66%,). Proportiile
in care se gasesc subst. organice si sarurile minerale variaza cu varsta, la copii
subst. organice mai multe fata de batrani, oasele tinere sunt mai elastice. In
unele cazuri patologice (nu sunt normale), cum ar fi rahitismul si osteomalacia
scade proportia de saruri minerale si produce o deformare a oaselor.
Are 2 varietati:
ii. Tesut osos spongios – este caracterizat prin existenta a numeroase
cavitati umplute cu maduva ososasa. Se gaseste in epifizele (capetele)
osului
iii. Tesut osos compact – nu are cavitati vizibile si se intalneste in peretele
diafizei( partea dintre cele 2 epifize) peretele oaselor lungi. Formarea
tesutului osos se numeste osificare.
Tesut cartilaginos si osos pastreaza forma caracteristica si protejeaza unele organe
importante

Tesutul muscular este format din celule speciale care se numesc fibre musculare ce reprezinta
unitatea morfologica a muschiului. Celula este alcatuita din membrana (sarcolema), citoplasma
(sarcoplasma - unde se sintetizeaza acidul adenozintrifosforic ATP si acidul creatin fosforic - si
ionoplasma). Fibre musculare pot fi

• netede - intra in alcatuirea musculaturii organelor interne (tubul digestiv, tunica

vaselor sanguine, caile respiratorii, etc.

• striate. Au mai multi nuclei. Formatiunile cele mai caracteristice sunt

miofibrilele. Intra in alcatuirea muschilor scheletici si se dispun sub forma de
fascicule. Intre ele se gaseste tesut conjunctiv bogat, care leaga fibrele
musculare intre ele. In tesutul conjunctiv vase sanguine si fibre nervoase. Fibrele
nervoase sunt motorii, senzitive si vegetative. Tesutul muscular striat are mai
multe varietati: scheletic si cardiac. Tesutul muscular cardiac sau miocardul se
gaseste numai IN STRUCTURA INIMII, este format din fibre musculare striate
 numite FIBRE CARDIACE in care se gaseste o mare cant. de mioglobina, vase
sanguine care formeaza retele, fibre nervoase. Tesutul NODAL se gaseste, ca si
tesutul cardiac numai in alcatuirea inimii. Se mai numeste sistemul conducator al
inimii sau tesut specific. Este format din celule nodale. Celulele nodale dau
nastere la formatiuni care poarta denumirea de noduli, a unui fascicul (hiss) si
reteaua Purkhinje. Tesutul NODAL face legatura functionala intre miocardul
atriilor si miocardul ventriculelor. Dpdv functional tesutul NODAL se
caracterizeaza prin aceea ca este capabil sa se autoexcite, adica sa produca
stimuli fara vreo actiune externa si conduca acesti stimuli. Prin aceasta tesutul
NODAL are rol de a elabora si transmite excitatiie la miocardul adult. Tesutul
muscular in general are o importanta deosebita ptr. buna functionare a
organismului intrucat prin proprietatea lui fundmentala de a se contracta asigura
toate miscarile organismului. (Explicatie: de ce ne bate inima, ptr. ca exista acest
tesut nodal care se autoexcita. Daca acest tesut nodal iese din functie sau o
parte a lui nu mai functioneaza corect, apar asa-numitele tulburari de ritm -
tahicardie, fibrilatii, flutter atrial-nici inima nu mai are aceasta miscare corecta.
Dar organismul este in asa fel facut incat exista un fel de generator de rezerva
care preia, altfel ai muri. In momentul in care nici generatorul nu mai
functioneaza se introduce sub piele stimulator cardiac care preia functia acestui
tesut nodal)
Tesutul muscular striat este format din fibre musculare, iar dupa cantitatea de
sarcoplasma pe care o contin, fibrele musculare striate se impart in:
i. rosii – au si un pigment rosu numit mioglobina
ii. albe (sau palide)

Tesutul nervos
Tesutul nervos intra in alcatuirea sistemului nervos.

Este format din celule nervoase sau neuroni care au proprietatea de a primi si transmite excitatii si din
nevroglii, celule speciale cu rol trofic si de sustinere.

Neuronul (celula nervoasa) – este o celula profund modificata putand fi considerata CA FORMA
SUPERIOARA DE ORGANIZARE A MATERIEI VII. Este alcatuita din 2 parti (membrana neuronului se
cheama neurolema):

• Corpul neuronului

• Prelungirile neuronului

Tipuri de neuroni

Dupa felul in care pornesc prelungirile din corpul neuronului putem distinge 4 tipuri morfologice de
neuroni:
 1. Neuroni unipolari pe care ii intalnim de obicei in struct. Retinei

2. Neuroni pseudounipolari pe care ii intalnim in ganglionii senzitivi ai nervilor spinali si cranieni

3. Neuroni bipolari (pornesc din corpul lor 2 prelungiri) pe care ii gasim tot in retina, mucoasa
olfactiva, etc.

4. Neuroni multibipolari (au o forma foarte variata) pe care ii gasim in toate segmentele sistemului
nervos (scoarta cerebrala, maduva spinarii, etc)

Fiziologia celulei nervoase

Dpdv functional neuronul prezinta proprietati speciale.

• Este un element excitoconductor avand atat proprietatea de a se excita, cat si aceea de a

conduce excitatia de la locul unde s-a produs la alte elemente nervoase sau de alta natura cu
care se gaseste in contact.

Excitabilitate si conductibilitatea nu sunt specifice neuronului, ele sunt atribute ale materiei
vii.

• alta proprietate a unor neuroni este si aceea de a secreta anumiti produsi specifici
(neurosecretie). Neuronul intra in activitate sub actiunea unor excitanti. Natura excitantilor este
f. variata:

o Mecanica (presiune, lovire, strivire, tractiune, vibratii, etc)

o Termica (cald, rece)

o Chimica (acizi, baze, hormoni, produsi metabolici, diferite subst. farmaceutice, etc)

Prin excitarea neuronului ia nastere influxul nervos. Neuronul transmite acest influx fie altor neuroni, fie
unor organe efectoare (muschi, glande, etc) punandu-le in stare de functiune.

D.p.d.v. fiziologic neuronii pot fi grupati in 3 categorii:

• Neuroni senzitivi (receptori) – sunt neuronii a caror caracteristica este insusirea de a primi
excitatiile receptionate de celulele senzoriale din mediul extern sau din mediul intern. Ex. gasiti
in maduva spinarii

• Neuroni motori (efectori) - sunt neuronii ai caror axoni (parte a neuronului) se termina In
organele efectoare (ex. muschi)

• Neuroni de asociere ( conectori) – sunt neuroni intercalari, adica fac leg. Intre un neuron senzitiv
si un neuron motor

Neurosecretia

Unele struct. nervoase secreta substante hormonale. Fenomenul de trecere a acestor hormoni de la
locul de formare in circulatia sanguina se cheama neurosecretie.
 Mediul intern

Sangele, limfa si lichidul interstitial formeaza mediul intern al organismului.

Sangele

Impreuna cu limfa sangele formeaza tesutul lichid circulant constituind mediul intern al organismului. El
se caracterizeaza prin

• culoarea rosie,

• mirosul sau specific,

• gustul sarat si

• printr-o slaba reactie ph alcalina. pH-ul este simbolul algebric al concentratiei ionilor de
hidrogen in solutie indicand aciditatea sau alcalinitatea acetuia. Ph-ul sangelui variaza in
organismul sanatos intre 7,3 si 7,4. Daca valorile sunt mai mari avem alcalinitate.

Greutatea specifica (densitatea) sangelui este la femeie de 1057, iar la barbat de 1061.

Volumul total de sange (volemia) din corpul omului reprezinta a 13 parte din greutatea lui (adica aprox
8%) [Daca ne gandim la cineva de 60-70kg are cam 5l la barbat si 4l la femeie]. Volumul normal din corp
se numeste normovolemie, iar cand scade se numeste hipovolemie (de ex. in anemii sau in cadrul unei
hemoragii), iar cand creste hipervolemie (de ex. in leucemie).

Elementele sangelui se distrug si se refac neincetat in timpul vietii. Ele se formeaza in organe speciale
care se numesc organe hematopoetice (poeza = creatie).

Hematologia se ocupa cu studiul sangelui.

Sangele este un tesut mobil format din:

• elemente figurate si

• dintr-o subst. lichida numita plasma sanguina in care elementele figurate sunt libere, de aceea
sangele este considerat un tesut mobil.

Cele 2 elemente se gasesc in prop. bine determinate care exprimate procentual poarta numele de
hematocrit.

Elementele figurate ale sangelui se impart in 3 categorii:

• Eritrocite (globula rosie/hematie)

• Leucocite (globula alba/ fagocite)

• Trombocite (plachete sanguine)

Eritrocitele (globulele rosie/hematie) sunt celule diferentiate pentru a transporta oxigenul de la plamani
la tesuturi si bioxidul de carbon de la acestea la plamani. Se formeaza in organe speciale numite organe
hematopoetice. Trecand prin mai multe stadii care impreuna alcatuiesc seria eritrocitara al carei stadiu
final este globulul rosu din sangele circulant. Globulul rosu (eritrocitul) este anucleat (nu are nucleu) si
se mai numeste si hematie. Eritrocitul este o celula foarte diferentiata care a pierdut proprietatea de a
se inmulti. Forma eritrocitului din profil este de lentila biconcava, iar din fata apare circulara, aceasta
forma da eritrocitului maximum de suprafata la minimum de volum. In cazuri patologice cum sunt unele
forme de anemie, eritrocitele isi pot schimba atat dimensiunile cat si forma. Daca sunt mai mici se
cheama microcitoza (Ex. anemie microcitara), daca sunt mai mari se cheama macrocitoza (Ex. anemie
macrocitara). Datorita formei lor realizeaza o suprafata f. mare, cam 3000mp in corpul omului. O alta
caracteristica a lor este elasticitatea. Numarul eritrocitelor la indivizii adulti in stare normala intr-um
milimetru cub de sange se gasesc la femeie 4.500.000, iar la barbat 5.000.000 (adica vreo 25 de mii de
miliarde in tot organismul)

In organism se distrug zilnic un nr. enorm de eritrocite, cam 10 milioane pe secunda. Maduva
hematogena (cea care genereaza eritrocite) completeaza in mod normal aceste pierderi. Cresterea nr.
de eritrocite se cheama poliglobulie (cand te urci pe munte si treci de 3000m creste nr. eritrocitelor).
Scaderea nr. de eritrocite se cheama eritrocitopenie.

Structura eritrocitului – fiind o celula specializata are o structura adecvata functiei pe care o
indeplineste. La suprafata are o membrana f. subtire semipermeabila. In interior eritrocitul contine un
gel cu aspect spongios (tesatura intrepatrunsa) care se cheama stroma globulara, in ochiurile stromei se
gaeste o subst. rosie care se numeste hemoglobina. Aceasta da culoarea eritrocitului si joaca rolul
fundamental in indeplinirea functiei sale. Eritrocitul functional este o celula fara nucleu. In sangele
normal se gasesc ertrocite cu structura speciala cu aspect de retea si aceste eritrocite se numesc
reticulocite.

Compozitia chimica a eritrocitului

Eritrocitul are in compozitia sa chimica

• subst. organice. Ca subst. organica predominanta avem hemoglobina. Aceasta hemoglobina

este formata dintr-o proteina numita globina si dintr-un grup prostetic care este un pigment
numit hem. In molecula hem-ului se gaseste fier.

• anorganice.

La un om sanatos 100ml de sange contin 13-14g . Scaderea cant de hemoglobina aduce prejudicii mari
organismului in aprovizionarea lui cu oxigen. In momentul in care se micsoreaza cant. de hemoglobina
din eritrocite se provoaca stari patologice numite anemii. Dintre subst. anorganice din struct.
eritrocitului avem apa, cam 64% si in proportiefoarte mica saruri minerale.

Fiziologia eritrocitului

Eritrocitul este o celula diferentiata ptr. a indeplinii functii speciale, iar functia sa principala o constituie
transportul oxigenului de la alveolele pulmonare la tesuturi si transportul dioxidului de carbon de la
tesuturi la alveolele pulmonare. Aceasta functie dubla numita functia respiratorie a sangelui se
indeplineste datorita existentei in eritrocit a hemoglobinei.

Hemoglobina are proprietatea de a se combina cu oxigenul si bioxidul de carbon si dau un compus care
se cheama oxihemoglobina si are o cuoare rosie deschisa. Orientativ 100ml de sange pot absorbi cam
20ml de oxigen. (Explicatie: Oxigenul vine la nivelul plamanilor, ajunge la nivelul alveolelor pulmonare
[care arata ca niste ciorchini de struguri] acolo unde ar veni pielita bobului de strugure, la nivelul
membranei alveolei, datorita diferentelor de presiune, intra oxigenul si iese CO2 pe care il expiram.
Sangele incrcat cu oxigen de la nivelul plamanilor vine mai intai in atriul stang prin cele 4 vene
pulmonare, atriul stang coboara in ventriculul stang si din ventriculul stang, prin pulsatie, sangele este
incarcat cu oxigen si este impins prin artera aorta. Din artera aorta se duce in tot organismul, pentru ca
din aorta se ramifica toate arterele importante ale organismului.)

Hemoglobina se poate combina si cu CO2 si se cheama carbohemoglobina.

Toate aceste reactii sunt reversibile.

Datorita structurii sale diferentiate din care lipseste nucleul si functionarii sale intense, eritrocitul are o
viata scurta de 120-135 de zile. Dupa acest timp eritrocitul este distrus de tesutul reticulohistiocitar din
organele hematopoetice, in special din splina. Prin distrugerea eritrocitelor hemoglobina este
descompusa si organismul retine fierul si globina pe care le foloseste la sinteza unei noi cantitati de
hemoglobina formata in maduva ososasa.

Se distrug cam 7-10 mil de eritrocite pe secunda si evident ca in acelasi fel se formeaza altele noi. Acest
echilibru este realizat de centrii nervosi de reglare ai eritropoezei (poeza = formare) situati in
hipotalamus. In cazuri patologice durata vietii eritrocitelor se scurteaza si se produc anemii.

Fenomenul de iesire a hemoglobinei din eritrocit se numeste hemoliza (liza = distrugere), iar sangele in
care s-a facut hemoliza se numeste sange lacat.

Viteza de sedimentare a eritrocitelor (hematiilor) = VSH – asa e notat pe buletinele de analiza. Cresterea
VSH-ului poate sa apara daca in organism apar focare de infectie sau in caz de traumatisme mari, la
gravide, inainte de menstruatie, etc.

Leucocitele (leukos = alb, quitos = celule) sau fagocite

Sunt elementele figurate ale sangelui care se deosebesc de eritrocite prin lipsa hemoglobinei, prin forma
lor, in general schimbatoare si prin existenta nucleului. Diferenta intre eritrocit si leucocit, leucocitele au
o alta forma si au nucleu.

Leucocitele sunt celule diferentiate pentru a indeplini functia de aparare a organismului. Ele au, in
general, o forma ovala, dar sunt capabile sa emita pseudopode (prin miscare se emit ca niste picioruse
cu care se deplaseaza. Aceste picioruse cand intalnesc un virus/microb se strang in jurul lui si il mananca,
il inglobeaza) prin asta fiind si forma lor schimbatoare. Din acest motiv ele se pot misca activ, strabat
peretii capilarelor, ceea ce se numeste diapedeză (diapedan = a ieși pe lături). Tot datorita
pseudopodeor, leucocitele pot ingera/manca/asimila diferite particule organice in special bacterii pe
care citoplasma lor le digera. Acest proces se numeste fagocitoza, motiv ptr. care leucocitele se mai
numesc fagocite.

Ca un corolar, datorita diapetezei si fagocitozei, leucocitele isi pot indeplini rolul lor de distrugere a
agentilor patogeni din organism.

Nr. leucocitelor (estimativ. 4000-8000) este mult mai mic decat nr. eritrocitelor, cam un leucocit la 600-
700 eritrocite. Nr. leucocitelor prezinta variatii fiziologige dupa varsta. La nou nascut nr. este mai mare
decat la adult. Cresterea nr. de leucocite peste valorile normale se numeste leucocitoza si scaderea sub
nr. normal se numeste leucopenie. Leucocitozele permanente se produc printr-o inmultire anarhica a
leucocitelor si se produce starea numita leucemie. Leucemia este deci o crestere enorma necontrolata a
leucocitelor. Leucopenia se manifesta in unele boli infectioase (ex. gripa)

Structura leucocitului
Leucocitul are o structura caracteristica adecvata functiilor pe care le indeplineste. La suprafata prezinta
o membrana f. subtire, aproape inexistenta (de aceea pot emite pseudopode). Citoplasma este densa
cu aspecte variate. Una are granulatii si se numesc granulocite, iar cele fara granulatii se numesc
agranulocite. Nucleul lor poate prezenta aspecte variate. La agranulocite avem un singur nucleu, de
aceea se mai numesc leucocite mononucleare. La granulocite nucleul e format din mai multi lobi uniti
(ca prin niste fire de par foarte subtiri) si se numesc leucocite polinucleare.

Clasificarea leucocitelor

Pe baza structurii, originii si functiilor lor, leucocitele se impart in mai multe categ.

1. Agranulocitele – sunt mononucleare. Se impart in 2 categ.

a. Limfocite – iau parte la refacerea tesuturilor lezate

b. Monocite – sunt formele circulante ale celulelor macrofage. Ele au rolul sa fagociteze
(digera/ingloba) resturi celulare si diferite particule straine lipsite de viata.

2. Granulocitele – sunt polinucleare se form. in maduva ososasa si la randul lor pot fi

a. granulocite neutrofile (sunt cele mai numeroase leucocite) si au proprietatea de a

fagocita si distruge prin digerare germenii virulenti fiind considerate adevaratii aparatori
ai organismului.

b. Granulocite acidofile (se cheama granulocite eozinofile pe buletinele de analiza) – nr. lor
creste in boli alergice si in parazitoze.

c. Granulocite bazofile – exprimarea procentuala a diferitelor categorii de leucocite in

sange se numeste formula leucocitara. Granulociele bazofile produc pe langa alte
substante, heparina, care are rol anticoagulant si histamina

Leucocitele prezinta functii variate, toate avand rol final in apararea organismului contra agentilor
patogeni si a toxinelor produse de acestia. In cazul infectiilor grave neutrofilele pot fi omorate cand
ingereaza un numar mai mare de bacterii. Din ingramadirea acestor leucocite moarte si din alte celule
moarte se formeaza puroiul.

Durata vietii leucocitelor este in general f. scurta, cam 30 zile (neutrofilele chiar 2-3 zile). Asa se explica
de ce aprox. 75% din maduva hematogena (cea care produce leucocite) este angajata in producerea de
leucocite si restul de 25% este angajata in eritropoeza (producerea de eritrocite).

Trombocite (plachete sanguine)

Sunt cele mai mici elemente figurate din sange si au caractere speciale. Daca nr. lor scade, se produc
hemoragii cutanate sau la nivelul mucoaselor, ceea ce se numeste purpură trombocitopenică.
Trombocitele au rol in coagularea sangelui. Cand se produce ruperea unui vas sanguin plachetele
sanguine se aglutinează (se form. ca un fel de gel) si formeaza un tromb care astupa ruptura vasului
impiedicand curgerea sangelui. In citoplasma trombocitelor se form. numeroase substante care intervin
in coagulare, de ex. trombochinaza, serotonina (produce vaso-constrictie) si factorul antiheparinic.

Trombocitele traiesc intre 3-5zile.

Formarea elementelor figurate ale sangelui (hematopoeză)

Toate elementele figurate ale sangelui sunt elemente diferentiate care au pierdut proprietatea de a se
inmulti. Ele sunt elementele finale ale unui proces de diferentiere celulara speciala care se numeste
hematopoeză (haima = sange, poeza=face) si care se desfasoara in organe speciale numite organe
hematopoetice. In timpul dezvoltarii embrionare hematopoeza se realizeaza in ficat, splina si maduva
osoasa. Dupa nastere in perioada de crestere hematopoeza se produce in maduva osoasa, in splina,
ganglionii limfatici si tesutul reticulohistiocitar. In organismul adult cel mai important rol in formarea
elementelor figurate ale sangelui il joaca maduva rosie a oaselor care din acest motiv se numeste
maduva hematogenă. Maduva hematogenă se gaseste in cavitatile oaselor. La copii aproape toate
maduva osoasa este hematogenă. La adulti numai maduva tesutuui osos spongios isi pastreaza
proprietatile hematogene. Maduva hematogenă la adult se gaseste in corpul vertebrelor, stern, coaste,
in oasele bazei craniului, oase iliace, osul sacru si in epifizele superioare ale humerusului si femurului.
Maduva hematogenă reprezinta la adult aprox jumatate din toata maduva ososasa, la batranete se
reduce proportia.

Reglarea hematopoezei se datoreaza unui glicoproteic care se cheama eritropoetină elaborata de splina,
ficat, rinichi, hipofiza, timus si sistem nervos.

Plasma sanguina

Plasma sanguina este subst. fundamentala a tesutului sanguin.

Volumul ei reprezinta 52-60% din vol. total al sangelui.
Poate sa creasca sau sa scada in unele stari ale organismului
Plasma se prezinta ca un lichid de culoare alb-galbuie, care la un moment dat se poate schimba
Substantele care intra in compozitia plasmei pot fi impartite in 2 grupe:
• Organice - avem subst organice:
 azotate si
 neazotate. Cele neazotate sunt reprezentate prin glucide, din care amintim
• glucoza a carei concentratie normala se numeste glicemie. In stari
patologice (=tot ce nu este normal) proportia poate sa creasca si atunci
avem hiperglicemie sau sa scada si atunci avem hipoglicemie
• lipide si aici remarcam gliceridele, colesterolul, etc.
• Anorganice –
o sunt reprezentate prin
 apa – constituent principal, apa reprez. 5% din greutatea totala a corpului. Ea
joaca rolul principal in desfasurarea tuturor fenomenelor fizico-chimice care se
desfasoara in organism prin intermediul plasmei sanguine - si
 saruri mineralese gasesc in plasma cam 0.9g%, clorura de sodiu, potasiu, etc. si
se gasesc disociate, adica s-au dizolvat in apa existenta si avem separat sodiu,
potasiu, etc.
Tot in plasma mai gasim bilirubina, enzime, hormoni, anticorpi, vitamine, etc.

Coagularea sangelui

In situatii frecvente organismul nostru poate fi expus pierderilor de sange (hemoragiilor), dar el are
mecanisme care se opun acestora. Totalitatea mecanismelor fiziologice care se opun hemoragiilor se
numeste hemostaza (hemo=sange, staza = oprire) fiziologica. Coagularea sangelui
Este un mecanism f. important ptr. oprirea hemoragiilor de mica importanta, mai ales la nivelul
capilarelor.

Coagularea sangelui se desf. in 3 faze:

• se form. Tromboplastina (tromb = cheag)
• se form. Trombina
• se form. Fibrina

In plasma se gasesc unele subst. ce se numesc anticoagulante (ex. Heparina). Cheagul sanguin este form.
din reteaua de fibrina in ochiurile careia se gasesc eritrocite, leucocite, plachete. Serul este format din
plasma transformata in fibrina. Coagularea sangelui se face cu o anumita viteza in unitatile sanitare ptr.
a masura aceasta se folosesc niste teste (ex. TC si TS timpul de coagulare si de sangerare). TC este timpul
in care se face coagularea inafara organismului. Normal ar fi intre 6-15min. TS este timpul necesar ptr.
oprirea scurgerii sangelui dintr-o intepatura. Normal ar fi cam 2.5min.
Exista cazuri patologice cand factorii coagulanti sunt in proportie mai mica sau mai mare decat normal
si atunci coagularea se face incet sau nu se face deloc. Se produc astfel stari patologice cunoscute sub
numele de boli hemoragice. Bolile hemoragice se transmit la descendenti. Dintre acestea mentionam
hemofilia care se manifesta prin pierderi mari de sange. Boala se transmite prin femei, dar se manifesta
numai la barbati.

Proprietatile de aparare ale sangelui

Imunitatea
Prin componentele sale sangele indeplineste un rol foarte important si in apararea organismului contra
microorganismelor producatoare de boli. Datorita actiunii organismul are o rezistenta care impiedica
imbolnavirea. Aceasta stare de rezistenta a organismului fata de actiunea de infectie a
microorganismelor patogene se numeste imunitate.
Se stie ca un microorganism patogen (bacterie, virus) produce toxine care au actiune nociva asupra
organismului. Pentru a impiedica aceasta actiune nociva si in consecinta imbolnavirea organismului
trebuie sa actioneze atat asupra microorganismului, cat si asupra toxinelor produse de el. La aceasta
actiune contribuie leucocitele si anticorpii. Miscarea fagocitelor catre microorganisme e urmata de
ingerarea (inghitirea) si digerarea microorganismelor. Daca fagocitele reusesc sa distruga
microorganismele, imbolnavirea nu se produce. Sunt si cazuri cand nu se reuseste si atunci
microorganismele fiind in nr. f. mare omoara multe leucocite. Leucocitele moarte formeaza puroi. De
aceea in cazul unei infectii cand faci o analiza, te uiti pe buletinul de analiza si ai sa remarci ca numarul
de globule albe creste pentru a apara organismul. Numarul de leucocite crescute pe buletinul de analiza
peste 8000 ne arata ca exista o stare de infectie.

In lupta impotriva agentilor patogeni intervin si alti factori cum sunt anticorpii. Patrunzand in corpul
omului microorganismele se comporta ca antigene. In general se numesc antigene acele corpuri care
intrand in organism il fac sa produca subst. numite anticorpi care intra in reactie cu antigenele.
Anticorpii sunt subst. proteice care apar in plasma numai in prezenta unui antigen si au actiune
specifica, adica actioneaza numai asupra antigenului care le-a provocat aparitia.

Anticorpii se grupeaza astfel, dupa cum actioneaza:

• aglutinine, care impiedica raspandirea microorganismelor in tot corpul
• lizine, care distrug microorganismele
• precipitine
• antitoxine, neutralizeaza toxinele pe care le produc microorganismele
• opsonine
Imunitatea poate fi:
• naturala – este nereceptivitatea organismului fata de anumite boli fara niciun fel de interventie
artificiala. Ea poate prezenta 2 forme:
o imunitatea naturala innascuta – se manifesta din momentul nasterii. La nou nascut in
primele sapt. de viata imunitatea este realizata prin actiunea anticorpilor care s-au
format in corpul mamei si au trecut prin placenta in sangele fatului. Mai tarziu se
declanseaza mecanismul propriu de formare a anticorpilor.
o imunitatea naturala dobandita – este imunitatea pe care organismul nu o are in
momentul nasterii, dar o capata dupa ce a suferit o infectare naturala cu un anumit
microorganism patogen, adica dupa ce a suferit de o anumita boala infectioasa
organismul devine imun. Imunitatea naturala dobandita sau imunitatea prin imbolnavire
nu se manifesta pentru toate bolile infectioase, iar durata ei este variabila. Sunt cazuri
cand pentru aceeasi boala unii pot sa nu mai recidiveze, iar altii, da (ex. Scarlatina nu se
mai face dupa boala, iar gripa recidiveaza).
• Artificiala – este imunitatea care se realizeaza in mod artificial, adica prin tratament medical.
Dupa mecanismul prin care se realizeaza ea poate fi:
o Activa – este imunitatea in care organismul isi produce singur mijloacele specifice de
aparare anticorpii, sub influenta unui preparat introdus in mod artificial (vaccinare sau
imunizare). Preparatele preparate in acest scop se cheama:
 Vaccin – format dintr-o cultura de microorganisme patogene care introdus in
corp functioneaza ca antigen si provoaca formarea anticorpilor specifici
 Anatoxina – este o toxina care si-a pierdut toxicitatea, dar si-a pastrat
proprietatea de antigen. (Ex. anatoxina tetanica, botulinica)
o Pasiva - este imunitatea care se obtine prin introducerea in corp a anticorpilor specifici
gata formati. Deci organismul e pasiv in acest caz, nu face nimic. Pentru obtinerea
acestei forme de imunitate se foloseste serul imun. Daca in corpul omului sau al
animalelor mamifere au patruns sau au fost introduse microorganisme patogene, in
plasma apar anticorpii specifici. Serul care contine anticorpi se numeste ser imun si
poate fi folosit ptr. vindecarea unei boli. Serul imun se poate obtine din sangele
oamenilor care au fost bolnavi de boli contagioase sau din serul unor mamifere
(cal,iepure) care au fost infectate special.

OSTEOLOGIE
 Totalitatea oaselor din organism reprezinta sistemul osos si scheletul.
Forma oaselor este determinata de rolul pe care il indeplinesc in organism (lungi, scurte, late,
mixte).Un os lung are 3 parti 2 extremitati mai voluminoase numite epifize si o regiune mijlocie
numite diafize.
Portiunile de pe suprafata oaselor care servesc pt articularea cu alte oase se numesc suprafete
articulare.
Proeminenetele de pe suprafata oaselor se numesc procese, iar scobiturile se numesc santuri sau
fose.
Oasele sunt organe tari si elastice si in structura lor predomina tesutul osos, reprezentat prin cele
2 varietati: tesut osos , compact si spongios.
La oasele lungi in axul diafizei se afla un canal medular in care se gaseste maduva osoasa.
La periferia diafizei este o membrana conjuctiva care se numeste periost, in care se gasesc vase
cu sange si terminatii nervoase.
Unitatea morfofunctionala a tesutului osos al diafizei se numeste osteon.
Maduva osoasa trece prin mai multe forme in dezvoltarea organismului:
Maduva primitiva (cea initiala), maduva rosie care se gaseste in toate oasele fatului si are 2
forme: maduva rosie osteogena cu rol osteogeneza si maduva rosie hematogena cu rol
hematopoieza.
Maduva rosie se gaseste in oasele spongioase ale adultului tot timpul vietii (stern, coaste,
clavicule etc)
Maduva rosie hematogena la adult este inlocuita in unele oase prin maduva galbena sau
adipoasa.
Maduva cenusie - la indivizii inaintati in varsta.
 Maduva osoasa are mai multe roluri importante:
1. Participa la formarea tesutului osos
2. Contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui
3. Constituie un factor mecanic diminuand greutatea oaselor
4. Ca orice tesut adipos serveste ca substanta de rezerva.

OSTEOGENEZA
Procesul de constituire a osului ca organ se numeste osteogeneza.
Formarea tesutului osos se numeste osificare.
Osul primar si os secundar
Oasele sunt organe care cresc atat in lungime cat si in grosime.
Cresterea in lungime se face numai la oasele lungi prin activitatea cartilajelor de crestere.
Cresterea in grosime se face la toate formele de oase prin functionarea periostului. Oasele
capata prin cresterea in grosime o oarecare rezistenta, suporta si greutate si tractiune.
Oasele sunt organe vii, deci prezinta schimb permanent de substante.
Metabolismul sarurilor minerale este strans legat de echilibrul fosfo-calcic.
Fosforul si calciul, elemente indispensabile organismului sunt depuse in mare cantitate in oase si
dinti.
Concentratia de saruri de calciu din sange se numeste calcemie.
Cea de saruri de fosfor se numeste fosfatenie.
Hormonii care regleaza echilibrul fosfo-calcic sunt pharathormonul secretata de gladele
paratiroide si calcitonina secretata de glanda tiroida.
In metabolismul mineral al oaselor intrevine vitamina B.
Rolul oaselor in organism:
Forma si structura lor sunt strans legate de rolul pe care il au.
• De a sustine greutatea lor (coloana vertebrala, oasele membrelor inferioare).
• Rol de protectie (cutia toracica, cutia craniana).
• Rol in miscarile corpului ca organe pasive.
• Rol de depozit de calciu si de acid fosforic
• Rol antitoxic (oasele pot retine temporar elemente toxice plumb, radiu..)
Alcatuirea scheletului se imparte in 3 regiuni
• Scheletul capului
• Scheletul trunchiului
• Scheletul extremitatilor
Scheletul capului se mai numeste si craniu format din 22 de oase care se grupeaza in 2
segmenete: craniu cereblal si viscerat.
Craniul cerebral se mai numeste neurocraniu sau cutie craniana si in interiorul lui este
adapostit encefalul.
Sistemul nervos
Legatura organismului cu mediul inconjurator precum si reglarea activitatii tesuturilor organelor
si sistemelor de organe sunt realizate de sistemul nervos. Prin intermediul acestuia organismul se
orienteaza in lumea inconjuratoare si se adapteaza la conditiile de viata, adica se integreaza in
mediu.
Sistemul nervos (SN) reprezinta totalitatea tesuturilor diferentiate in vederea receptionarii,
transmiterii si integrarii informatiilor sau mesajelor primite din exteriorul sau interiorul corpului
si elaborarea raspunsurilor adecvate acestor informatii, mesaje.
Sistemul nervos are rolul de a pune organismul in legatura cu mediul inconjurator de a-l adapta
fata de conditiile mereu in schimbare ale acestuia, stabilind prin aceasta unitatea dintre organism
si mediuprecum si de a conduce si coordona functiile tuturor tesuturilor, organelor si sistemelor
de organe realizand prin aceasta alaturi de sistemul conjunctiv si cel endocrin unitatea
organismului.
Alcatuirea sistemului nervos
Are 2 parti:
• O parte prin care se asigura legatura organismului cu mediul inconjurator si care din acest
motiv se numeste Sistem nervos de relatie sau Somatic si
• O parte prin care se asigura conducerea si coordonarea functionarii organelor interne si se
numeste Sistemul nervos vegetativ
Sistemul nervos central (sau nevraxul) este format din encefal si maduva spinarii.
Sistemul nervos periferic este format din ganglioni si nervi
Structura Sistemului nervos – este format din tesut nervos. In Sistemul nervos neuronii sunt
legati in lanturi fie intre prelungirile neuronilor, fie intre prelungiri si corpul neuronului.
Conexiunea aceasta se numeste sinapsa. Dupa modul cum se realizeaza sinapsele pot fi axo-
dendridica sau interneuronala si sinapsa axo-somatica. Astfel de legaturi, sinapsele se fac nu
numai intre neuroni, ci si intre un neuron si o alta formatie anatomica (ex. muschi). Sunt mai
multe tipuri de sinapse: sinapsa receptoare (este intr-un organ de simt, ex. limba), sinapse
efectoare – ex cum ar fi la muschi. Sinapsele functioneaza ca niste macazuri putand selecta,
amplifica sau bloca influxul nervos.
O actiune de raspuns cu participarea sistemului nervos se numeste act reflex, iar drumul parcurs
de influxul nervos se numeste arc reflex. Actul reflex sta la baza activitatii sistemului nervos.
Fibrele nervoase reprezinta prelungirile neuronilor prin care circula influxul nervos. Avem
fibre:
• amielinice (fara teaca, fara mielina) in intreiorul centrilor nervosi si
• fibre amielinice (fara mielina) cu teaca in nervii simpatici,
• fibre mielinice – se gasesc atat in substanta alba a Sistemului nervos central cat si in
majoritatea nervilor cranieni si spinali
Fibrele nervoase se pot grupa dupa functia lor in:
• senzitive - intra in alcatuirea nervilor senzitivi Conduc influxul de la periferie spre centrii
nervosi
• motorii - intra in alcatuirea nervilor motorii. Conduc influxul de la centrii nervosi la
organele efectoare
Neuronii formeaza elementele anatomice si functionale ale sistemului nervos.Ei alcatuiesc atat
Sistemul nervos central SNC cat si Sistemul nervos periferic SNP.
In SNC prin aglomerarea fibrelor mielinice se formeaza substanta alba, iar prin aglomerarea
corpurilor neuronilor si a fibrelor amielinice se formeaza substanta cenusie.
In SNP corpurile neuronilor formeaza ganglionii nervosi periferici, iar fibrele formeaza nervii.
Nervul este format din fascicule de fibre nervoase axonice sau dendritice si constituie calea de
conducere a influxului nervos.
Fibrele nervoase care alcatuiesc un nerv sunt reprezentate prin fibre aferente (conduc influxul
nervos de la periferie spre centru) si fibre eferente (conduc influxul nervos de la centru la
periferie).
Dupa originea lor nervii se impart in:
• spinali sau rahidieni
• cranieni sau cerebrali
Terminatiile periferice ale nervilor alcatuiesc receptorii.
Dupa pozitia pe care o au receptorii se impart in:
• exteroceptori
• proprioceptori
• interoceptori
Exteroceptorii sunt receptorii situati in organele de simt si raspund la excitatii adecvate din
mediul extern. Dupa modul in care culeg informatiile/excitatiile se impart in receptori
• De distanta - cei situati in orgale de simt - pentru vaz, auz si miros
• De contact chimici sau chemoreceptori externi. Avem receptorii din organele de simt
penru gust.
• De contact fizici cutanati – sunt cei ptr. simtul tactil, termic si dureros. Exista si receptori
ptr. durere si sunt reprezentati prin terminatiile libere care sunt fibre nervoase neacoperite
(amielinice) terminate in buton. Ii gasim in mai multe locuri, derm, epiderm. Ei sunt
terminatii intraepidermice, Ii mai putem gasi si in muschi, tendoane.
Proprioceptorii – sunt receptori care primesc excitatiile provenite de la aparatul locomotor si
aparatul vestibular. In aparatul locomotor receptorii ii gasim in muschi, tendoane, articulatii, etc.
In muschi, tendoane, articulatii se gasesc si termintii nervoase libere care transmit durerea
profunda.
Interoceptorii - sunt receptori care receptioneaza modificarile care au loc nivelul organelor
interne (viscere) vaselor si tesuturilor acestora. Le gasim in organele digestive, ap. Respirator,
vezica urinara, practic peste tot. Ei culeg stiri despre starea organelor interne.
Fiziologia nervilor – fibra nervoasa care este elementul fundamental in alcatuirea nervului, este
caracterizata d.p.d.v fiziologic prin 2 proprietati:
• Excitabilitatea = este proprietatea fibrei nervoase de a raspunde la actiunea unui excitant,
adica a unui agent din mediul extern sau intern.
• Conductibilitatea = este proprietatea fibrei nervoase de a conduce influxul nervos care
apare la actiunea excitantului. Pentru a se intampla toate aceste lucruri, fibra nervoasa
trebuie sa aiba integritate anatomica si sa se gaseasca in stare fiziologica normala.
Dupa functia pe care o indeplinesc se cunosc 3 categorii de nervi:
• Nervi senzitivi – se numesc astfel pentru ca excitatiile receptionate de ei se transfoma la
nivelul scoartei cerebrale in senzatii (Ex nervul optic, olfactiv)
• Nervi motori – conduc influxul nervos de la neuronii motori la organele efectoare
(muschi, vase, glande, etc)
• Nervi mixti – sunt cei mai raspanditi din organism si ei imbina cele doua categorii
SN se imparte d.p.d.v functional in:
• SN de relatie (somatic) care are d.p.d.v. anatomic:
 o O parte centrala reprezentata prin maduva spinarii adapostita in canalul vertebral
si prin encefal adapostit in cutia craniana
o O parte periferica reprez. prin nervi care pornesc din maduva spinarii purtand
denumirea de nervi spinali sau rahidieni si din nervii care pornesc din encefal
nervii cranieni.
• SN vegetativ format din 2 parti fircare avand o portiune centrala si una perfiferica:
o SN simpatic
o SN parasimpatic
SN de relatie, central este format din:
• Maduva spinarii (nevraxul) – este un cordon nervos situat in canalul vertebral. Are o
lungime de circa 43-45cm si se intinde de la vertebra Atlas (C1) pana la a doua vertebra
lombara (L2) unde se termina in forma de con (conul medular). De aici se continua pana
la coccis printr-un fir subtire numit fir terminal. Maduva, daca tinem cont de coloana
vertebrala, are si ea urmatoarele regiuni: cervicala (de la C1-C6), toracala (C7-T9),
lombara (pana la T12) si sacrala (pana la L2) – dupa cum se observa exista un decalaj
despre care vom vorbi altadata. In lungul maduvei spinarii se observa 2 ingrosari care
corespund locului de iesire a nervilor membrelor superioare si membrelor inferioare.
Maduva spinarii este invelita in 3 membrane care formeaza meningele. Meningele
rahidian (este meningele de la nivelul maduvei), iar cel de la nivelul encefalului este
meningele cranian. Aceste membranele sunt dispuse dinspre exterior spre interior in
urmatoarea ordine: dura mater, arahnoida si pia mater. Maduva spinarii este alcatuita din
substanta cenusie si substanta alba. Subst. cenusie este dispusa in sectiune in forma literei
H. Substanta alba ocupa restul de loc. Substanta alba este formata dintr-un complex de
fibre nervoase in majoritate mielinice care sunt dispuse in cordoane. Cordoanele sunt
anterioare, laterale si posterioare. Privita in totalitatea ei, maduva spunarii apare ca si cum
ar fi formata din 31 de segmente numite si metamere. Din fiecare metamer al maduvei
spinarii porneste o pereche de nervi spinali sau rahidieni prin care metamerul se leaga
direct cu o anumita regiune a corpului. Arcul reflex medular face parte din din aparatul
elementar al SN. Cel mai simplu arc reflex medular este alcatuit din:
o 1 receptor (exterio, proprio sau intero ceptor) care culege informatia,
mesajul,
o 1 neuron motor senzitiv (somatic sau vegetativ) care transmite mesajul
primit de la organul receptor la sistemul nevos central (maduva spinarii),
o 1 neuron motor care primeste influxul nervos de la neuronul senzitiv si
o 1 organ efector (muschi, vas sanguin sau glanda) care executa ordinul
primit.
Arcul reflex medular este deci, baza anatomica a actului reflex medular. Maduva spinarii
indeplineste 3 functii principale:
1. Functia de centru reflex
 2. Functia de coordonare a reflexelor
3. Functia de conducere

• Encefal
Este partea sist NC care se afla adapostita in (Neurocraniu)-cutia craniana
El face parte din 5 vezicule vertrebrale.
El poate fi impartit in. 3 regiuni distincte:
• trunchi cerebral ,
• cerebel si
• creierul propiu zis.

Trunchiul cerebral este regiunea orientata axial in prelungirea maduvei spinarii.

El este alc din diencefal si emisferele cerebrale.
Invelisurile creierului(meningele cranian) sunt:
- duramater
- arahnoida
- piamater

Piamater care continua la acest nivel invelisurile maduvei acoperid encefalul.

Duramter craniana se aflain raport cu peretii cutiei craniene de a le carei oase adera. In
grosimea dureimater se afla artera meningiana.
O particularitate a dureimater craniene sunt spatiile venoase numite sinusuri pline cu sange
venos. Acest sange provine de la creier, urechi si ochi de unde este condus spre vena jugulara
interna. Duramater nu acopera encefalul la suprafata ca un coif ci in unele locuri ea patrunde
printre diferitele parti ale lui separandu-le.

Arahnoida este o lama conjunctiva formata din celule endoteliale care trimite printre fibrele
dureimater prelungiri numite Vilozitati Arahnoidiene.
Arahnoida inveleste encefalul ca o panza subtire de paianjen trecand peste scizuri si santuri ca o
punte. Spatiile se numesc pungi sau cisterne. In aceste cisterne precum si in intregul spatiu
subarahnoidia(spatiul dintre arahnoida si piamater) cavit.caichidul cefalorahidian.
Intre arahnoida si duramater se afla spatiul subdural. Piamater vine in raport direct cu substanta
cenusie a creierului , ea urmareste intim suprafata creierului. Piamater este o membrana
fibromusculara cu rol nutritiv al substantei nervoase.

Lichidul cefalorahidian se gaseste in ventriculele cerebrale 1,2,3 si 4 si in spatiile

subarahnoidiene. El este secretat de plexurile coroide, el nu trebuie considerat ca un lichid
stagnant ci intr-o permanenta reabsortie si reinoire. Lichidul cefalorahidian se poate
extrage prin punctii.

Are urmatoarele roluri:

- protectie mecanica a centriilor nervosi

- rol de nutritie
-rol de excretie
- rol de protectie biologica (pt ca el lupta impotriva microbilor)
Bulbul rahidian
Apartine trunchiului cerebral, este in continuarea mdvs. Unii autorii ii spun maduva prelungita.
Are forma unui trunchi de con , baza mare in sus iar cea mica in jos (3 cm cu greutate 6-7gr)

La nivelul bulbului rahidian, canalul ependimar se largeste mult si da nastere unei cavit.care se
numeste ventriculul IV.
Este alc din subst cenusie si subst alba.
In bulbul rahidian vom gasi nuclei echivalenti si nucleii propii ai bulbului, precum si cai de
trecere.
Bulbul indeplineste fct de centru nervos si de conducere.

Ca centru nervos bulbul joaca un rol important in organism, el regland fct

principalelor organe ale corpului.

Centrii reflecsi din bulb sunt cei vegetativi. Particularitatea lor este
automatismul sau capacitatea de a se auto excita in urma modificarilor ale
sangelui care ajunge aici.

Dintre centrii bulbari vegetativi cei mai import sunt:

- centrii unor fct vitale ca : centrii respiratori, centrii cardiaci, centrii vaso
motori etc.
- centrii digesivi : centrul salivatiei, centrul deglutitiei, centrul suptului etc.
- centrii unor reflexe de aparare: centrul stranutului, c tusei, c clipitului, c vomei
etc.

Centrii respiratori aflati la acest nivel controleaza miscariile resp :Centru respirator si
expiratori.
Acesti centrii resp bulbari intra in actiune prin auto excitare
Coordonarea miscariilor respiratorii este facuta nu numai pe cale umorala (chimica) ci si prin
urmatoarele mecanisme reflexe:
-reflexul pneumotaxic
-reflex sinusului carotidian Etc.

Centrii cardiaci de la nivelul bulbului sunt:

-centrul cardio inhibitor si
- un centru cardio accelerator
Acesti centrii au actiune asupra ritmului si intensitatii
contractiilor cardiace.

Centrii vasomotori au rolul de a provoca vasoconstrictia sau vasodilatatia si prin acestea de a

produce variatii in presiunea sangvina si in distribuirea sangelui in organe.
Intre centrii vasomotori si cei cardiaci exista o stransa legatura.
Activitatea acestor centrii se gaseste sub influenta unor centrii vasomotori
diencefalici.(hipotalamus) si corticali.

Exista si un centru al salivatiei la acest nivel, un centru al deglutitiei.

Lezarea acestui centru provoaca accidente grave, poate sa ia locul centriilor resp si provoaca
asfisierea.
Tot la acest nivel avem centrii vomei , stranutului si a tusei.
De asemenea tonsusul muscular este controlat si reglat la acest
nivel. Din cele aratate ===> are o activitate reflexa de importanta
capitala pt organism.

Reflexele bulbare sunt legate de functiile fundamentale ale

organismului.
Lezarea bulbului tulbura aceste reflexe si pune in primejdie viata.

Bulbul rahidian realiz si o fct de conducere.

Aceasta este realizata prin fasciculele din bulb venind de la maduva sau encefal care pornesc prin
bulb.
Bulbul reprezinta locul de trecere a cailor senzitive ascendente si motorii descendente dintre
maduva si restul encefalului.
Puntea Varolio este segmentul mijlociu al trunchiului cerebral, este o banda de subst nervoasa
lata de 3cm dispusa transversal de la o emisfera cerebeloasa la alta.
Este formata din subst alba care o predomina si din nuclei de subst cenusie.
Puntea indeplineste o fct de centru nervos si fct de conducere.

Fct de centru nervos controleaza si regleaza secretia lacrimala, salivatia, masticatia, reflexul
conean, secretiile sudorale si sebacee ale fetei si pielii capului, contractia muschiilor fetei ,
miscarea in lateralitate a globilor oculari etc.

Fct de conducere este indeplinita de numeroasele fibre din

anatomia puntii care alc subst alba.

Pedunculii cerebrali sunt doua cordoane de subst nervoasa de origine mezencefalica. Sunt
formati din subst alba si cenusie

Formatiunile encefalice (bulbul, Puntea Varolio, pedunculii cerebrali) apartin trunchiului

cerebral, privit in asamblu trunchiul cerebral este un centru reflex si de conducere.

Cerebel

Cerebel se mai numeste si creierul mic

Greutate cam 140g, iar suprafata (mai mare daca ai intinde-o) cam 100.000 mm patrati (10m patrati).
Este separat de emisferele cerebrale printr-o membrana conjunctiva fibroasa.

In structura sa sunt cele 2 feluri de subst. alba si cenusie cu o dispozitie inversa decat in maduva spinarii,
si anume subst. cenusie la periferie, iar cea alba la interior.

Mai e denumit si arborele vietii.

Subst. cenusie formeaza la periferia cerebelului o patura care se numeste scoarta cerebeloasa.

Scoarta cerebeloasa cuprinde pe langa neuroni si fibre si numeroase tipuri de nevroglii. In masa de
subst. alba a cerebelului se gasesc formatiuni de subs. cenusie care alcatuiesc nucleii cerebelosi si sunt in
numar de 4 perechi. Din nucleii cerebelosi pornesc fibre eferente care leaga cerebelul cu celelalte
segmente ale nevraxului.

Fiziologie cerebel
Tinand seama de asezarea si de legaturile pe care le are, cerebelul primeste prin pedunculii cerebelosi
inferiori impulsuri de la maduva si bulb. Iar prin pedunculii cerebelosi mijlocii si superiori de la punte si
scoarta cerebrala.

Studiul functiilor cerebelului a fost facut prin metoda extirparilor la diferite animale, iar la oameni prin
studierea cazurilor clinice.

Functia de pastrare a echilibrului este indeplinita de cerebel. El nu provoaca aceste miscari, dar prin
actiunea lui face posibila mentinerea echilibrului.

Are un rol imp. In efectuarea miscarilor de deplasare a corpului si desigur in toate miscarile voluntare.
Deci el actioneaza asupra muschilor.

Are un rol determinant si in intensitatea contractiei fiecarui muschi

Apare ca o parte a sist. nervos cu mare importanta in reglarea functiei motorii a organismului.

Diencefalul

Se mai chema si creierul intermediar si este o portiune a encefalului.

Se imparte in 2 parti mari:

• Talamencefalul alcatuit din:

 Talamus – este format din 2 mase ovoide de substanta nervoasa care se numesc corpii
optici.

 Metatalamus

 Subtalamus

 Epitalamus

• Hipotalamus – reprezinta partea bazala a diencefalului. Anatomic este alcatuit din regiunea
supra-optica si tuberculul cenusiu. In regiunea supra-optica gasim si neurohipofiza (glanda) Deci
participa la formatea hipotalamusului prin lobul sau posterior numit neurohipofiza. Prin
conexiunile sale hipotalamusul realizeaza legatura dintre reactiile motorii ale organismului,
activitatea organelor interne si metabolism.

Fiziologia Diencefalul

Talamusul este centrul de integrare al intregii sensibilitati a organismului. Toate caile care vin de la
maduva, bulb si cerebel, inainte de a ajundge la scoarta cerebrala trec prin talamus. La nucleii talamici
ajung impulsurile sensibilitatii specifice (tactila, gustativa, vizuala, acustica)

Talamusul este o statie de unde merg la scoarta cerebrala unde are loc integrarea informatiilor. Daca e
lezat acest talamus, omul pierde aceste sensibilitati.

Hipotalamusul este cel mai important centru coordonator al functiilor organelor interne precum si al
unor reactii legate de instincte sau de anumite stari emotionale. Centrii hipotalamici tin sub controlul
lor:

o Reglarea starii de somn/veghe

 o Termoreglarea (daca creste -prin vaso dilatatie cutanata, transpiratie si respiratie accelerata sau
daca scade - vasoconstrictie)

o Metabolismul apei (diabet insipid nu are legatura cu pancreasul si apare atunci cand se lezeaza
centrul si inceteaza secretia hormonala – se cheama centrul setei

o Metabolismul glucidic – prin glanda medulo-suprarenala

o Metabolismul lipidic – se afla si centrul foamei

o Reglarea presiunii arteriale

o Secretia sudorala

o Activitatea asupra aparatului digestiv

o Functia sexuala – dezv. Caracterelor sexuale primare si secundare este reglata de centrii
hipotalamici

Telencefalul

Sau creierul anterior este partea cea mai voluminoasa a encefalului si este reprezentat prin emisferele
cerebrale. Cele 2 emisfere sunt despartite printr-un sant adanc => emisfera dreapta si stanga. Exista si
elemente de legatura intre cele doua. Scizurile (curbele si santurile) determina pe supraf. Emisferelor
lobi care isi au numele de la oasele cutiei craniene cu care vin in raport. Pe fiecare emisfera se disting
urmatorii lobi:

o frontal,

o parietal,

o temporal,

o occipital si

o lobul insulei.

Emisferele cerebrale sunt alcatuite din urm. formatiuni:

o ventricule laterale

o sistemul limbic – are rol in simtul mirosului mai ales prin inter-relatia cu hipotalamusul. Regleaza
zona olfactiva primara (miros), centrul de reglare a activitatii vegetative (circulatia, respiratia,
digestia, aportul de alimente si de lichide, temperatura organismului, etc) Controleaza
activitatea hipotalamusului. Se mai numeste creier visceral ptr. ca controleaza activ. viscerelor
(organe interne). Ca functii avem coordonarea functiilor emotionale, a comportarilor
instinctuale, motivarea, etc.

o corpii striati

o substanta alba

o scoarta cerebrala.
Substanta cenusie din emisferele cerebrale este dispusa si la interior si la exterior si alcatuieste corpii
striati sau nucleii bazali.

Functia/rol corpii striati:

o de a repartiza si modera excitatiile corticale la diferiti muschi, de coordona miscarile involuntare

si de a frana centrii nervori din etajele inferioare

Corpii striati reprezinta sediul miscarilor automate primitive, mostenite, sediul unor instincte, iar scoarta
cerebrala este sediul miscarilor dobandite/ invatate

Substanta alba se afla in partea centrala a emisferei cerebrale si ese alcatuita numai din fibre nervoase.

Scoarta cerebrala care se mai numeste cortexul cerebral este locul celor mai complexe functii de relatie
cu mediul inconjurator si de integrare a partilor corpului intr-un tot unitar. Este sediul constiintei si a
limbajului. La om scoarta este segmentul cel mai evoluat al nevraxului. Se gasesc aici intre 14-18
miliarde de celule nervoase pe o suprafata de 1800-2200 cm patrati. Exista aici zone senzitive,
senzoriale, motorii si zone de asociere.

o Zonele senzitive receptioneaza excitatiile de durere, temperatura si mio-artro-kinetice.

o Zonele senzoriale receptioneaza excitatii auditive, olfactive, gustative si vizuale.

o Zonele motorii receptioneaza excitatii motrice, iar

o zonele de asociatie fac asocierea intre celelalte si cele tip Pavlov - ceea ce caracterizeaza scoarta
cerebrala este interdependenta functionala a diferitilor ei centrii.

Functia motorie – miscarile corpului produse prin contractia muschilor scheletici se desfasoara prin
intermediul a doua sisteme, a caror activitate este condusa de scoarta cerebrala. Sistemul
extrapiramidal si sistemul piramidal. Aceste sisteme actioneaza asupra muschilor prin intermediul
neuronilor motori din nucleii de origine ai nervilor cranieni sau prin intermediul neuronilor somato-
motori din coloanele anterioare ale maduvei spinarii. Sistemul extrapiramidal are rolul de a
coordona miscarile automate si de a inhiba anumite miscari involuntare, iar sistemul piramidal este
alcatuit din totalitatea fibrelor care pornesc din acea parte a scoartei cerebrale care elaboreaza
impulsurile si provoaca miscarile voluntare ale corpului.

Functiile psihice in scoarta cerebrala pe langa neuronii senzitivi si neuronii motori se gaseste un
mare numar de neuroni de asociere. Scoarta cerebrala se prezinta, datorita acestor conexiuni ca o
unitate functionala. In ea intalnim 2 feluri de legaturi:

o unele care exista din nastere si au caracter definitiv

o altele care se formeaza in timpul vietii si au caracter temporar

Functiile psihice sunt realizate de centrii de asociere. Ei constituie un fel de centrala de legatura
intre centrii motori si senzoriali de pe toata scoarta cerebrala si indeplinesc functia pihica. Centrii de
asociere sunt de 2 feluri: motori si senzoriali.

Cei motori sunt centrii care conduc miscarile ce au fost invatate in cursul vietii (ex. centrul motor al
vorbirii si cel al scrisului). Acesti centrii se formeaza prin educatie. Daca centrul motor al vorbirii este
lezat, individul numai poate articula cuvintele = afazie. Tot lezarea intr-o anumita parte a acestui
centru duce la starea in care individul nu mai poate sa-si exprime ideile prin scris = agrafie. Dintre
centrii de asociere senzoriali dam exemplu, centru intelegerii cuvintelor vorbite, centru intelegerii
 cuvintelor scrise. Lezarea acestui centru duce la imposibilitatea intelegerii cuvintelor auzite = agnozie
tipica/surditate verbala. Daca este lezat centrul intelegerii cuvintelor scrise, el nu mai intelege nimic
din ce citeste = alexie/cecitate (=orbire) verbala.

Interdependenta dintre organe si tesuturi este reglata de scoarta cerebrala

Activitatea nervoasa cerebrala

Reflexele neconditionate sau absolute

Reflexele care se petrec la nivelul etajelor inferioare ale SN sunt numite reflexe neconditionate. Un
reflex neconditionat nu are nevoie de o pregatire in prealabil, sunt innascute, sunt ereditare, au
caracter constant, sunt caracteristice ptr. intreaga specie (secretia salivara, tragem mana cand simtim
foc, stranut, tuse, voma, clipitul, suptul copilului, respiratia, etc).

Reflexele conditionate

Sunt reflexe pe care organismul nu le are in momentul nasterii, dar pe care le dobandeste in timpul
vietii in anumite conditii. Un reflex conditionat se poate forma NUMAI PE BAZA unui reflex
neconditionat.

Celula nervoasa poate prezenta 2 stari de activitate: de excitatie si de inhibitie.

Excitatie = acea stare a neuronului care lasa sa treaca prin el influxul nervos

Inhibitie = acea stare a neuronului care impiedica trecerea influxului nervos prin el

Primul sistem de semnalizare

Excitantii care semnalizeaza scoarta cerebrala prin organele de simt realitatea obiectiva a lumii
inconjuratoare formeaza primul sistem de semnalizare. Aceste se manifesta si la animale si la
om, atat animalele cat si omul pot forma reflexe conditionate pe baza excitantilor.
Al doilea sistem de semnalizare: scoarta cerebrala a omului functioneaza pe baza unor legi care
conduc activitatea scoartei cerebrale.Scoarta cerebrala a omului este capabila sa receptioneze nu
numai semnalele reprezentate de insusirile corpurilor din natura proprii primului sistem de
semnalizare, ci si un semnal nou specific- cuvantul. Cuvantul reprezinta pt om un semnal al
semnalelor.
Numai omul este capabil sa abstractizeze si sa generalizeze, ajungand la astfel de legaturi intre
corpuri si fenomene incat el poate sa prevada desfasurarea ulterioara a acestora.
Factorul care a determinat la un moment dat nu numai dezvoltarea scoartei cerebrale, dar si
nevoia de intelegere intre oameni este munca. La inceput a venit cuvantul, vorbititul si scrisul.
Activitatea nervoasa superioara a omului a ajuns pe o treapta superioara,fata de aceea a
animalelor si aceasta treapta a fost numita constiinta. Constiinta umana este un rezultat al
functionarii celui de-al doilea sistem de semnalizare.
Putem trage concluzia ca sediul constiintei este la nivelul scoartei cerebrale, materia ajunsa pe
treapta cea mai inalta de dezvoltare.
Functia de analiza si de sinteza
- Insusirea scoartei cerebrale de a face analiza si sinteza excitantilor permite integrarea
organismului in mediu adica, il adapteaza la conditiile lui de viata.
- Creierul nostru are si o activitate electrica. Creierul, datorita structurii sale celulare
complicate si reprezentand materia ajunsa pe treapta cea mai inalta a evolutiei , este
organul unei activitati electrice foarte variate. Inregistrarea activitatii electrice a creierului
serveste la stabilirea diagnosticului in foarte multe boli. (electroencefalograma).

Sistemul Nervos Periferic

- Sistemul nervos de relatie este format dintr-o portiune centrala (nevraxul) si o portiune
periferica.
- Portiunea periferica este formata din nervi si ganglioni.
- Nervii sunt de 2 feluri : spinali sau rahidieni si cranieni.
- Nervii spinali sau rahidieni au originea in maduva spinarii si constituie caile de
conducere a influxului nervos spre si de la maduva spinarii.
- Un nerv spinal este format din: neuronul senzitiv ( somatic sau vegetativ),al ganglionului
spinal care isi trimite dentritele in piele. (pt sensibilitatea cutanata) s-au la organele
interne ( pt sensibilitatea profunda) iar axonul in maduva spinarii.
- Neuronii de asociere aflati in substanta cenusie si neuronul motor, reprezentat prin
neuronul radicular al carui axon formeaza radacina anterioara,terminandu-se in muschii
scheletici.
- Nervii spinali sunt nervi mixsti, sunt altcatuiti din fibre senzitive cat si din fibre motorii.
- Sunt 31 de perechi de nervi spinali asezati simetric doi cate doi de o parte si de alta a
maduvei spinarii ( 8 perechi in regiunea cervicala,12 perechi in regiunea toracala, 5
perechi in regiunea lombara,5 perechi in regiunea sacrala si 1 pereche in regiunea
copcigiana).
- Ramurile anterioare ale nervilor spinali cu exceptia celor din regiunea toracala se
anastomozeaza si dau nastere plexurilor.
- Nervii cranieni sunt in nr. de 12 perechi si isi au originea sau se termina in cea mai mare
parte in nucleii trunchiului cerebral.

Sistemul Nervos Vegetativ

- este acea parte din sistemul nervos care conduce functiile organelor interne si intervine in
reglarea functiilor metabolice.
- Sistemul nervos vegetativ inerveaza muschii netezi din peretii organelor interne , vasele
sanguine , muschiul inimii, precum si glandele.
 - De buna functionare a SNV, depinde activitatea normala a tuturor organelor interne,
precum si metabolismul.
- Activitatea SNV, are caracter continuu, producandu-se atat in timp de veghe cat si in
timpul somnului.
- Este alcatuita dintr-o portiune centrala si una periferica.

Sistemul Nervos Vegetativ este alcatuit din sistemul Simpatic si sistemul Parasimpatic.
-calea simpatica de la maduva spinarii pana la orice organ este alcatuita din 2 neuroni .
- portiunea periferica a sistemului simpatic este reprezentata prin doua lanturi de ganglioni
asezati de o parte si de alta a coloanei vertebrale formand lanturile simpatice paravertebrale si
nervi simpatici care pornesc de la acesti ganglioni si ajung la diferite organe.
-rolul sistemului simpatic intensifica si accelereaza contractiile inimii, produce constrictia
vaselor cutanate ale glandelor salivare, cerebrale.
- produce dilatatia vaselor coronare,musculare
-dilata pupila, contracta muschii netezi ai orbitei
-produce secretia medulor suprarenalei.

Sistemul Parasimpatic
-pe langa inervatia simpatica, organele interne mai primesc fibre nervoase parasimpatice, tot de
origine vegetativa,dar cu actiune opusa inervatiei simpatice.
- sistemul nervos parasimpatic are originea in trunchiul cerebral si in segmentul sacral al
maduvei spinarii.
- rol : inhiba miscarile inimii, produce constrictia vaselor coronare, micsoreaza pupila, provoaca
secretia glandelor vaselor salivare si gastrice.
- marea majoritatea a organelor au o dubla inervatie – simpatica si parasimpatica.
- aceasta dubla inervatie a organelor face ca activitatea lor sa fie mai precisa si variata ceea ce le
asigura functionarea normala.
-in concluzie sistemul nervos vegetativ regleaza functiile organelor interne, el aflandu-se sub
dependenta sistemului nervos central.
-de asemenea este o legatura intre sistemul nervos somatic si cel vegetativ, sistemul nervos este
un tot unitar,atat din punct de vedere anatomic cat si din punct de vedere fiziologic.

Analizatorii
Organele de Simt
- sistemul nervos central isi poate indeplinii rolul de a coordona functiile organismului
precum si de al integra in mediu, numai daca primeste informatii din mediul extern si din
mediul intern.
- aceste informatii sunt aduse la sistemul nervos central de la nervii aferenti care le primesc
prin terminatii speciale numite -receptori.
- receptorii care culeg informatii din mediul extern au fost numiti -exteroceptori.
- iar cei care culeg excitatiile din mediul intern -interoceptori.
- exteroceptorii se gasesc in organe speciale – organele de simt.
- organele de simt receptioneaza numai excitantii specifici lor care sunt condusi sub forma
de excitatii la scoarta cerebrala, unde se transforma dupa analiza in senzatii.
- prin analizator se intelege un sistem complex si unitar care are rolul de a
receptiona,conduce si transforma in senzatii, excitatiile adecvate primite din mediul
intern sau extern.
- Analizatorii pot fi grupati in :
Analizatorii excitatiilor externe ( cutanat, olfactiv, gustativ,acustic si optic)
Analizatorii excitatiilor interne ( motor, vestibular si al mediului intern)
- sunt receptori care nu pot intra in actiune decat prin contactul direct cu excitantul.
- alti receptori intra in actiune atunci cand excitantul lucreaza de la distanta, se cheama
telereceptori. (analizatorul vizual si acustic)
- un analizator este alcatuit din 3 segmente : periferic, de conducere si central.
- segmentul periferic cuprinde receptorul si corespunde organului de simt.
- segmentul de conducere este reprezentat prin calea nervoasa respectiva si are rolul sa
conduca excitatia de la segmentul periferic la segmentul central.
- segmentul central sau cortical este reprezentat de o anumita parte a scoartei cerebrale si
aceasta are rolul sa faca analiza fina a excitatiei primite si sa o transforme in senzatie.
- functionarea analizatorului este conditionata de integritatea anatomica si functionala a
fiecarui segment.
- sensibilitatea unui analizator nu ramane aceiasi ci variaza cu intensitatea si durata actiunii
excitanta,a ceasta variatie se numeste acomodare.

Analizatorul gustativ – Limba

Segmentul periferic
In afara de functia digestiva si de articularea cuvintelor, limba mai indeplineste
prin mucoasa linguala si functia de organ receptor al gustului.
Analizatorul gustativ este un analizator chimic de contact
(chemoreceptor),segmentul sau periferic este reprezentat prin mugurii gustativi
din papilele gustative,situate pe mucoasa linguala, peretii obrajilor,valul palatin si
peretele posterior al faringelui.
Mucoasa linguala este o membrana ,care acopera limba si care este continuarea
mucoasei bucale.Ea este de culoare roz ( nuanta variaza cu starea organismului) si
nu are aceiasi grosime pe toata intinderea limbii. Cea mai mare grosime este pe
fata superioara. E formata dintr-un tesut epitelial pavimentos, stratificat si din
corio. Se gasesc formatiunile caracteristice, numite papile linguale.
- Sunt papile caliciforme ( cele mai mari dar si mai putin numeroase ) sunt
dispuse intr-un V, cu varful spre baza limbii.
- Se gasesc muguri gustativi ( sau bulbi).
- Mai existe papile fungiforme, pe varful si pe marginile limbii.
- Papile foliate
- Papile filiforme rasp peste tot
- In mucoasa linguala , se gasesc si numeroase glande, dintre care amintim
glandele mucoase care au rol important in functia gustativa. Avem si o
inervatie bogata, gasim ramuri de la 4 nervi cranieni.

Segmentul de conducere
- Calea gustativa incepe la nivelul mugurilor gustativi situati in papilele
caliciforme, fungiforme si foliate care reprezinta segmentul periferic.
- Segmentul central se afla la nivelul scoartei cerebrale
- Receptorii gustativi sunt excitati prin actiunea diferitelor substante
dizolvate in saliva.
- Informatiile sunt transmise mugurilor gustativi si sub forma de influx nervos
ajung la centrul gustativ din scoarta, unde se transforma in senzatie
gustativa.
- Un excitant nu poate provoca excitatia decat daca se dizolva in apa sau
saliva
- Prea rece sau prea cald nu are gust
- Substantele care provoaca senzatii gustative se numesc substante sapide.
- La om ele alcatuiesc 4 grupe fundamentale :
Substante dulci, amare, acre si sarate
-analizatorul gustativ are un rol foarte important in viata organismului
pentru ca asa apreciem calitatile diferitelor substante din mediul
inconjurator.
 Analizatorul olfactiv – Mirosul

Segmentul periferic
- Este tot un analizatorul chimic (chemoreceptor)
- Segmentul periferic al acestui analizator se afla la nivelul mucoasei nazale
olfactive, are coloratie galbuie, este formata dintr-un epiteliu si dintr-un
corion.
- Epiteliul este alcatuit din cele olfactive, celule de sustinere, celule bazale,
corionul este o patura de natura conjunctiva.
- In grosimea sa se afla glande mucoase care produc mucusul, are rol in
umezirea mucoasei.
Segmentul de conducere
- La nivelul scoartei cerebrale
- Receptorii olfactivi sunt excitati de diferite substante care au proprietatea
de a se volatiliza.
- Substantele care provoaca excitarea receptorilor olfactivi se numesc
substante mirositoare sau odore, iar senzatiile se numesc mirosuri.
- O alta conditie este ca substanta sa se dizolve in lichidul de pe suprafata
mucoasei olfactive.
- Sensibilitatea olfactiva variaza depinzand de sex, individ, de varsta si de
diferite stari patologice ale individului.
- Sunt substante aromatice, eterice, balsamice etc.
- Mirosul este foarte important pentru viata organismului intrucat el
informeaza organismul de calitatile aerului respirat si de calitatile
substantelor alimentare.

Analizatorul vizual -ochiul

- Simtul vazului are alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic, rolul important
de orientare constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului.
- Ochiul este un organ pereche format din: globul ocular si organele anexe
ale globului ocular.
- Globul ocular reprezinta segmentul periferic al analizatorului vizual, este
asezat in orbita si are forma aproximativ sferica, diametrul antero-posterior
se numeste axul anatomic al ochiului.
 - Dintre cele 3 diametre , diametrul antero-posterior poate avea variatii in
plus sau in minus, care influenteaza functionarea ochiului.
- Globul ocular este invelit de la locul de patrundere a nervului optic pana
aproape de cornee, de o membrana conjunctiva fibroasa numita capsula
Tenon.
- Globul ocular este format din : tunici (membrane) si medii refringente.
- Tunici: tunica externa formata din 2 portiuni (sclerotica si corneea),
sclerotica este o membrana alba, dura si opaca.La partea sa posterioara se
gaseste o regiune perforata prin care strabat fibrele nervului optic (lama
ciuruita se cheama). Are rol de protectie pt celelalte parti ale globului
ocular.
- Corneea- este continuarea scleroticei, este ceva mai bombata si se
caracterizeaza prin aceea ca este transparenta.La randul ei este formata din
5 straturi. Este foarte bogata in terminatii nervoase.
- Tunica mijlocie – se mai numeste si tunica vasculara- este reprezentata prin
coroida, corpul ciliar si iris. Coroida are o culoare bruna -negricioasa, in
structura sa domina, vase sanguine si celule pigmentare.Are si ea 3
straturi.Prin celulele sale pigmentare formeaza un globul ocular, o camera
obscura. Exista la acest nivel al coroidei acel corp ciliar cu procese ciliare
care formeaza umoarea apoasa si umoarea sticloasa.
- Irisul- este o membrana circulara, care prezinta in mijloc un orificiu circular
numit pupila. Tesutul propriu-zis are in structura un pigment care
determina culoarea irisului.Daca avem pigment in cantitate mica- albastru,
dc avem pigment mai mult -verde, cenusie, bruna sau neagra.Rolul irisului :
serveste la dozarea luminii care ajunge la retina, impiedica trecerea luminii
prin partile periferice ale cristalinului, prin micsorarea pupilei creste
adancimea focarului ocular.
- Tunica interna- retina- este o tunica nervoasa, care are 3 regiuni si anume:
retina optica ( f importanta)se intinde pana la ora serata, pe fata ei interna,
se observa in partea posterioara 2 regiuni cu caractere diferite ( pata
galbena si papila optica sau punctul orb).Pata galbena nu are vase sanguine,
este partea cea mai groasa a retinei si pe ea se formeaza imaginile cele mai
clare.
- Retina optica are o structura complexa, adaptata functiei fotoreceptoare, este
alc din 2 foite : foita externa si foita interna ( sau retina senzoriala) formata din
3 categorii de celule nervoase dispuse stratificat. Celulele vizuale (conurile si
bastonase ) si celule bipolare si celule multipolare.Aceste 3 categ sunt formate
 din 9 straturi. Stratul conurilor si bastonaselor este format din segmentele
externe ale celulelor vizuale.
- O celula vizuala are :un segment extern, un segment central in care se gaseste
nucleul si un segment intern.Dupa forma segmentului extern, celulele vizuale
sunt : celule vizuale cu bastonas si celule vizuale cu con. Bastonasul contine o
substanta fotosensibila- n rodopsina. Conul are un mare nr de pigmenti
fotosensibili- printre care iodoxina. In structura retinei sunt aprox 125 mil
bastonas si 7 mil cel cu conuri. Punctul orb nu are celule cu con sau bastonas.
Mediile refrigerente- sunt reprez. prin cornee, cristalin, umoare apoasa si corpul
vitros.Ele formeaza sistemul biometric al ochiului. Corneea este primul mediu de
refractie, cristalinul este un organ de forma unei lentile biconvexe,situat in apoia
irisului.Cristalinul este un organ perfect transparent si elastic.Cristalinul nu are
vase de sange si nervi, este organul activ al acomodarii. Odata cu cresterea
varstei, el isi pierde elasticitatea ca rezultat al sclerozei progresive. In unele cazuri,
tot datorita batranetei, cristalinul devine opac, stare – care poarta numele de
cataracta senila, este de natura degenerativa.Umoarea apoasa este o cavitate a
globului ocular cuprinsa intre iris si cornee , in camera posterioara si ajunge in
camera anterioara. Corpul vitros este intre partea posterioara, retina optica si
retina ciliara.

Anexele organului ocular

Organe de miscare (4 muschi drepti si 2 oblici)
Muschii oblici misca globul ocular
Organele de protectie ( sprancene, pleaope si aparatul lacrimal)
Sprancenele – sunt formate din 2 proeminente in forma de arcuri cu deschiderea
in jos asezate deasupra orbitelor, ele sunt acoperite cu fire de par. Impiedica
scurgerea sudorii pe globul ocular.
Pleoapele – sunt 2 cute muscolo-membranoase asezate in fata orbitei si acopera
fata anterioara a globului ocular
2 pleoape- superioara si inferioara, deschiderea dintre ele se numeste fanta
palpebrala, are 2 unghiuri-ung extern si intern
-pe marginea pleaopelor se afla fire de par care formeaza genele, opresc
particulele de praf
- se gasesc o gramada de glande ( mai ales glande sebacee modificate)- produc
sebuum (sebuum palpebral)
- in unghiul intern al ochiului, aceasta conjunctiva da nastere la 2 formatiuni:
caruncula si pliul semi-lunar.
Aparatul lacrimal- formata din glanda lacrimala si caile lacrimale-produce
lacrimile, ajung in unghiul intern.
Fiziologia analizatorului
Globul ocular sau segmentul periferic al analizatorului vizual functioneaza sub
actiunea excitantului specific al ochiului (lumina).
Razele de lumina patrunzand prin corneea transparenta, in interiorul globului
ocular sunt refractate dupa legile efractiei de catre mediile refringente ale
globului ocular si formeaza pe retina imaginea obiectului asezat in fata ochiului.
Sistemul optic al ochiului, este un sistem convergent si formeaza o imagine reala,
rasturnata si mai mica, la nivelul globului ocular, razele luminoase sufera o tripla
refractie, la nivelul corneei si a celor 2 fete ale cristalinului.
Globul ocular normal- se numeste ochi emetrop, este astfel alcatuit incat ca
imaginea unui obiect de la care razele vin paralel cu axa ochiului sa se formeze
direct pe retina.
Acomodarea – modificarea curburii cristalinului pentru formarea imaginii pe
retina, poarta numele de acomodare vizuala pt distanta.
Pentru un adult cu globii oculari normal punctul de departare maxima care se
cheama punctul remotum si este la 6 m.
In distantele pt care se face acomodarea vizuala avem deci un punct de departare
maxima si un punct de departare minima.Cel de departare minima-12-15 cm .
Puterea de acomodare pt distanta scade, pe masura ce inaintam in varsta, astfel
ca pe la 65-70 ani per de acomodare dispare cu desavarsire.Pe la 40-50 ani apare
starea de prezbitie-prezbiopie, care in consta in scaderea pronuntata a puterii de
acomodare, in imposibilitatea de a vedea obiectele apropiate. Cristalinul isi pierde
elasticitatea devenind rigid, corectam cu ochelari cu lentile biconvexe.
Ochiul face si o acomodare fata de intensitatea luminii care patrunde in ochi prin
pupila, se micsoreaza sau mareste.
Acomodarea fata de distanta cat si fata de lumina (mioza si midriaza)- se fac prin
miscari reflexe care sunt involuntare si spontane.
Efecte anatomice ale vederii
- Din cauza unei stari anormale, imaginea nu se mai formeaza pe retina.
Ochi emetrop (normal)- atunci cand diametrul antero posterior este mai lung
decat normal sau mai scurt decat normal avem defecte anatomice ale vederii.
Cand e mai scurt- imaginea se formeaza inapoia retinei- aceasta stare se numeste
hipermetropie si se corecteaza cu lentile biconvenxe.
Cand este mai lung- imaginea se formeaza inaintea retinei- miopiei- se corecteaza
prin lentile biconcave.
In cazurile cand imaginea este difuza si deformata se cheama astigmatism si se
corecteaza cu ochelari cu lentile cilindrice.
In celulele cu bastonase se afla rodopsina si cele cu conuri iodoxina
Aceste substante se descompun la lumina iar la intuneric se refac.
Senzatia culorilor
Culoarea alba este alcatuita din cele 7 culori care formeaza spectrul solar.
Razele luminoase- cu lungimea de unde mai scurta de 400 mu (se numesc raze
ultraviolete iar cele cu unda mai lungi de 800 infrarosii
Culoarea alba mai poate fi obtinuta prin amestecul culorilor rosu verde violet
(culori fundamentale)
Celulele vizuale care percep culorile sunt conurile.
Defectele vederii cromatice
-vedere tricomatica anormala ( le vedem doar pe cele 3 culori) anomalie
-dc nu vedem rosu – protanomalie
-verde- ....
Albastru-tritoanomalie
Vederea bicromatica ( anopie)
Rosu- daltonism daca nu vedem rosu
Deuteranopie -verde
Delta
Vederea monocromatice-cetitate cromatica nu se vede nicio culoare
Celele cu conuri sunt cele care percep culorile, realizeaza vederea diurna
Celulele cu bastonase asigura vederea crepusculara si nocturna. (pisica, tigrul,
cucuvea)
Cantitatea insuficienta a vitaminei A in alimentatie poate provoaca boala numita
hemeralopie.( in timpul zilei vede bn noaptea nu)
Acuitatea vizuala
- Capacitatea ochiului de a distinge cele mai mici amanunte pe care le
priveste.
- Masuram campul vizual
- Vedem vederea binoculara (vedem cu ambii ochi)
- Contrastul mai ales cand privim 2 obiecte in acelasi timp
Segmentul de conducere a elem vizual este reprez prin calea optica.
Analizatorul vizual joaca un rol covarsitor in viata noastra fiind cel mai
perfectionat dintre telereceptori, are cel mai important rol in ridicarea
tonusului scoartei cerebrale
Analizatorul acustico-vestibular
-segmentul periferic al analizatorului acustico-vestibular este Urechea care
este un organ pereche si contine aparatele receptoare a doua simturi.
Simtul auzului asigurat prin analizatorul acustic
Simtul pozitiei spatiale si a echilibrului corpului asigurat prin aparatul
vestibular.
Anatomia urechii, urechea se imparte in 3 parti:
-urechea externa
- urechea medie
- urechea interna care cuprinde atat aparatul de receptie al simtului auzului cat
si aparatul de receptie al simtului pozitiei spatiale si orientarii miscarii corpului.
 Urechea externa

- Urechea externa este formata din : pavilionul urechii si conductul

auditiv extern
- Pavilionul urechii este asezat inaintea apofizei mastoide si inapoia
articulatiei tempero-mandibulare
- Canalul auditiv extern este un canal lung de 2-3 cm care continua
pavilionul urechii pana la urechea medie si se termina la timpan
- La intrarea acestui conduct se gasesc numeroase fire de par (peri)
- Niste glande sudoripare care se transforma si devin glande
ceruminoase (substanta galbena unsuroasa, cerumen sau ceara urechii)

Urechea medie
- Este o camera plina cu aer formata din cavitatea timpanului,
osisoarele urechii, cavitatile mastodiene si tuba auditive.
- Aceasta cavitate (casa timpanului) are un vol de 1-2 cm si are 6 pereti
- Pe peretele extern se afla timpanul
- Timpanul – o membrana circulara fibroasa, elastica , subtire si
rezistenta; nu este o membrana plana ci bombeaza catre casa timpanului
- Peretele intern al cavitatii separa cavitatea de urechea interna si are 2
orificii numite : ferestre ( una ovala si una rotunda)
- Osisoarele urechii se gasesc intre timpan si fereastra vestibulara ovala
(sunt 3 care sunt numite dupa forma lor : ciocan.,nicovala si scarita).
- Aceste osisoare sunt unite intre ele prin articulatii, fiecare osisor se
leaga de peretii casei timpanului prin ligamente.
- Osisoarele urechii au rolul sa transmita lichidului din urechea interna -
vibratiile timpanului.
- Mai exista cavitatile mastodiene si tuba auditiva (cavitatea timpanica
se continua cu un canal numit tuba auditiva-sau trompa lui Eustachio- prin
aceasta trompa se face legatura intre cavitatea timpanica si nazofaringe.
- Datorita faptului ca indeplineste legatura intre cavitatea timpanului si
faringe, trompa Eustachio indeplineste 2 functii:
1. Lasa sa treaca din cavitatea timpanului in faringe mucozitatile produse de
mucoasa urechii mijlocii
2. Mentine echilibrul de presiune pe cele 2 fete ale timpanului
Urechea interna sau labirintul este cea mai importanta portiune a organului
acustico-vestibular.
Labirintul osos – acest labirint se compune dintr-o parte osoasa si una
membranoasa.
Canalele semicirculare osoase sunt :
- 3 cavitati tubulare in forma de potcoava orientate una superior, alta
posterior si a 3-a lateral.
- Fiecare canal semi-circular are o extremitate mai dilatata numita
ampula.
- Melcul osos- este reprezentat printr-un canal osos spiralat, rasucit de 2
ori si jumatate in jurul unui ax central numit columela.
- Labirintul membranos se afla in interiorul labirintului osos, intre
peretii acestora se gaseste un lichid care se cheama-perilimfa, iar in
labirintul membranos se numeste un lichid- endolimfa.
- Labirintul membranos prezinta aceleasi formatiuni ca si cel osos,
vestibul, canale semicirculare si melc.
- Vestibulul membranos spre deosebire de cel osos este format din 2
vezicule suprapuse : utricula si sacula.
- Utricula, sacula si canalele semicirculare membranoase formeaza
aparatul vestibular.
- Segmentul de receptie al analizatorului auditive se afla in melcul
membranos.
- Pe membrana bazilara a acestuia sunt dispusi receptorii care se gasesc
intr-un organ special care se numeste -organul Corti ; acest organ este format
din mai multe feluri de celule epiteliale.
- Urechea interna este vascularizata de o singura artera- si anume-
artera auditiva interna.
- Nervul care inerveaza se numeste nervul acustico-vestibular.
- Segmentul de receptie al aparatului vestibular se gasesc in ampulele
canalelor semicirculare -utricula si sacula.
- In utricula si sacula se gaseste pata auditiva formata din celulele
epiteliale acoperite de o substanta gelatinoasa, membrana otolitica care
contine numeroase granulatii calcaroase numite otilite.
Fiziologia analizatorului acustico vestibular
- Fiziologia acustico auditive- analizatorul auditiv este un analizator
fizic de distanta, excitantul sau natural este sunetul
- Sunetele sunt de 2 feluri : sunete muzicale si zgomote
 - Orice sunet are un anumit nr. de vibratii
- Urechea noastra poate percepe sunete cu o frecventa cuprinsa intre 16
-20 mii de hertz pe secunda.
- Totalitatea sunetelor cuprinse intre aceste limite alcatuiesc ceea ce se
numeste campul auditiv.
- Sunetele care au sub 16 hertz/secunda se numesc infrasunete, iar cele
peste 20hertz/secunde – se numesc ultrasunete – nu le percepem, dar putem
percepe o durere.
- Segmental periferic este format din pct de vedere fiziologic din 2
aparate:aparatul de transmisie reprez prin urechea externa si medie si
aparatul de receptie reprez prin organul Corti.
- Urechea medie indeplineste pe de o parte functia de a transmite
undele sonore de la timpan la urechea interna, iar pe de alta parte functia de
acomodare a auditiei.

Functia auditiva a urechiei interne

- O senzatie auditiva este rezultatul actiunii undelor sonore asupra
timpanului, iar pe calea nervului cohelear ajung la centrul auditvi cortical.
- Aparatul vestibular indeplineste functia de mentinere a echilibrului
corpului, atat in stare de repaus cat si in timpul miscarii.
- Mentinerea permanenta a echilibrului corpului in statiunea pe loc in
timpul mersului sau in alte miscari prin reflexele vestibulare este rezultatul
coordonarii contractiei si relaxarii diferitelor grupe de muschi ai corpului.
- Daca excitatiile adecvate ale aparatului vestibular depasesc o anumita
limita ( rotire rapida, leganari puternice, pozitii neobisnuite), ele provoaca o
serie de reactii vegetative: ameteli,transpiratii reci, roseata sau paloarea fetei,
greata,varsaturi etc.
- Proprio receptorii- analizatorul motor sau kinestezic : primeste
excitatiile in legatura cu pozitia si miscarile diferitelor segmente ale corpului
transmise din muschi, tendoane, aponevroze, ligamente, articulatii si da
reflexul miotatic de intindere sau osteotendinos.
- Segmentul periferic se afla in aparatul locomotor, segmentul de
conducere este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor spinali,
segmentul central este in zona corticala din lobul frontal.
- Analizatorul motor al vorbirii are receptori in aparatul fonator (
laringe)
- Analizatorul intern se gaseste la nivelul organelor interne. Asa putem
simti durerea- datorita tulburarii functiilor aceste organe.
 APARATUL DIGESTIV

Energia folosita de organism provine din transformarea energiei chimice

care se gaseste acumulata in moleculele substantelor organice din protoplasma
celulara.
Eliberarea energiei din aceste substante, se face prin procesul de
oxidoreducere.
Pentru refacerea substantelor organice celulare distruse prin oxidare, este
necesar ca organismul sa primeasca noi substante care se numesc alimente.
Alimente tr sa fie transformate fizic si chimic, transformari care poarta numele de
digestive. Digestia se realizeaza cu ajutorul organelor care alcatuiesc aparatul
digestive.
Alimentele sunt toate substantele pe care le luam din mediul inconjurator
si care servesc pe de o o parte la refacerea substantelor celulare, iar pe de alta
parte la formarea de tesuturi noi in timpul cresterii organismului. Dupa rolul lor in
organism substantele alimentare se impart in 3 categorii si anume:
• Substante plastice (cum ar fi marea majoritate a proteinelor),
• substante energetice (glucide si lipide) si
• substante catalitice reprezentate prin saruri minerale si vitamine la
care adaugam obligatoriu apa.

Dupa origine alimentele se grupeaza in alimente de origine vegetala si

alimente de origine animal (carne, grasime, oua, lapte), alimente de origine
mineral (sarea, Ca, Ph, Potasiu,)
Dupa compozitia chimica avem substante alimentare organice si
anorganice. Cele organize sunt: glucide, lipide si proteine
Glucidele: intra in compozitia citoplasmei ca substante plastic si din ele se
leibereaza cam 60% din tottalul energiei consumate de organism. Ele sunt
predominant energetic, ajuta si la foemarea ADN-ului.
In alimente glucidele sunt reprezentate prin monozaharide (glucoza),
dizaharide (lactoza), polizaharide (amidon).
 Glucidele pot fi absorbite de organism numai sub forma de monozaharide,
de aceea si dizaharidele si polizaharidele sunt transformate in monozaharide.
Aceste procese de transformare se realizeaza in diferite segmente ale
tubului digestiv prin actiunea unor fermenti specifici (amilaze).
Monozaharidele sunt oxidate pana la apa si bioxid de carbon cu eliberare
de energie.
Foarte bogate in glucide : cerealele, fructele de leguminoase (fasolea
mazarea, acestea au cel mai mult), dupa aceea sunt cepa, varza, cartofi, fructe,
mere, pere, zahar, miere peste 80% glcide.
Din cele animale bogate in glucidele: laptele si ficatul.
Necesarul zilnic intre 300-500g de glucide/zi
Lipidele sunt si ele subst. plastice, dar predominant energetice. Au un rol
important in sinteza hormonilor sexuali si corticoizi, in formarea sarurilor biliare,
etc.
Lipidele sunt considerate principalele subst. termogene.
Lipidele nu pot fi absorbite decat sub forma componentelor lor, respectiv glicerina
si acizi grasi, de aceea in tubul digestiv ele sunt descompuse prin actiunea unor
fermenti specifici (lipaze) formand glicerina si acizi grasi care sunt oxidati pana la
apa si dioxid de carbon cu eliberare mare de energie.
Gasim lipide: alim de origine animala: slanina, unt, carne de porc
Fructe: alune, nuci, masline, seminte de floarea soarelui
Cant zilnica necesara cam de 80g, in functie de activitati depuse in timpul zilei sau
cei care traiesc in clima rece.
Proteinele au in special rol plastic formator contribuind la cresterea
refeacerii organismului. Ele au un rol catalitic, stau la baza tuturor enzimelor si
hormonilorcare la randul lor au rol catalizator, mai au si rol genetic prin nucleul
proteinelor, au rol in sinteza hemoglobinei, rol energetic.
Ele nu pot fi absorbite la nivelul tubului digestiv decat sub forma de
aminoacizi, deci evident si ele sunt desfacute la nivelul tubului digestiv prin
actiunea unor fermenti numiti proteaze.
 Aminoacizii pot servi ca materie prima in caz de necesitate pentru sinteza
glucidelor si lipidelor.
Acesti amonoacizi, aceste proteine dupa ce au fost digerate trec baiera
intestinala si 80% se duc in ficat si 20% in circulatia generala ajungand la tesuturi
und epot produce fermenti, hormoni, sucuri, etc.
Produsii de dezasimilatie rezultati in urma metabolismului proteic
(amoniac, uree, acid uric, creatina, creatinina, etc) sunt eliminati prin organe de
excretie (in special prin rinichi).
Alimentele de origine animala se asimileaza mai usor decat alimentele de
origine vegetala.
Nu putem elimina lipsa apei, pt ca intervine in toate procesele chimice din
organism inclusiv in fenomenele de digestie.
Apa o gasim in: lapte de vaca (87%), carnea de vita (74% apa), creerul (78%
apa), castravetele (95% apa), morcovi (87%), cartofii. Cle mai putine cu aoa sunt:
graul, orezul, porumbul.
Organismul are nevoie si de saruri minerale, acre sunt absolut necesare
bunei functionari a organsimului.
Nici apa nici sarurile nu sunt nici nutritive, nici energetice dar fara ele nu se
ppoate.
In compozitia chimica a alimentelor un loc deosebit il ocupa vitaminele. In
general vitaminele nu se sintetizeaza in organismul omului si trebuie ingerate cu
alimentele. Exceprie fac vitamina D care se sintetizeaza sub actiunea razelor
ultraviolete, Vitamina K, care se sintetizeaza in colon, vit B12 si vit A care se face
din caroten si se sintetizeaza in ficat.
Vitaminele sunt substante catalizatoare. Nu au rol nici nutritiv, nici
energetic.
Vitaminele se impart in vitamine liposoluble (A, D, E )
Vitaminele hidrosolubile (cele din grupul B, C, P). Exemplu: vit A se mai
numeste si antixeroftalmica sau vitamina cresterii se formeaza din carotina la
nivelul ficatului. Carotina o gasim in morcov, in spanac, maces, ardei roii, sfecla
rosie, varza rosie, patrunjel, untura de peste, galbenus de ou, unt proaspat, lapte
si organe – ficat- Are rol in procesul vederii.
 Hipovitaminoza A (lipsa de vitamina sau insuficienta de vit A) da tulburari
oculare, oredispozitii la boli cutanate, tulburari ale paratului respirator, tubului
digestiv, dinti. Avitaminoza A (lipsa vit A) da urmatoarele tulburari: hemeralopia –
micsorarea capacitatii ochiului de a se adapta la lumina difuza (seara).
Fotofobia, intoleranta la lumina, tot lipsa vit A este data, Xeroftalmia ,
Cheratomalacia (la sugari)- distrugerea corneei care duce la orbire, etc.
Vit D, antirahitica, pentru ca lipsa ei provoaca boala numita rahitism. Se
sintetizeaza sub actiune razelor ultraviolete. D3 se formeaza din lapte, carne,
untura.
In corpul omului in special in piele se gaseste dehidrocolesteolul, care prin
actiunea razelor solare formeaza vit D3 care se gaseste numai in produsele
animale (ex. Oua, untuira de peste, unt proaspat, ficat, smantana, etc.) Are rol in
metabolismul calciului si al fosforului. Lipsa vitaminelor D provoaca rahitismul
care se caracterizeaza prin necalcifierea oaselor, care raman moi si nerezistente.
De asemenea, dintii se carieaza si cad. Copii devin sensibili la boli
Si la adulti lipsa de vit D poate sa dea osteomalacie = inmuierea oaselor. daca in
cazul avitaminozei D se administreaza vit. D sau se expune copilul la soare fara sa
se asocieze administrare de Calciu, vitamina D mobilizeaza calciul sanguin (scade
Ca din sange) si asta se traduce prin tetanie.
Vit E se mai numeste si vitamina de reproducere, s egaseste in fructele de
cereale, telina, maces, mar, carne, oua, unt. Se prepara din graul incoltit. Actiunea
ei speciala este asupra functionarii organelor genitale. Daca nu e sufiveinta la
barbati provoaca sterlitate,. La femeie provoaca moartea fatului in uter urmata de
avort spontan. Ea creste cantitatea d ecolesterol in sange.
Vitamina K sau antihemoragica, In lipsa eis e produc hemoragii. Se gaseste
in urzici, varza, spanac, cartofi, ficatul de porc. Sub infulenta vitaminei K in ficat
se sintetizeaza protrombina, indispesabila pentru coagularea sangelui.
Hipovitaminoza pot avea loc hemoragii la nivelul mucoaslro, hematurii (sange in
urina), la nivelul creereului, hematemeza (sange in sputa).
Se sintetizeaza la nivelul colonului din flora microbiana.
Vitaminele hidrosolubile. Grupul vitaminelor B. B1- antiberiberica- pt ca
lipsa ei produce boala numita Beri-beri sau polinevrita. Practic lipsa ei afecteaza
buna functionare a sistemului nervos. Vit B se gaseste in drojdia de bere, in nuci,
alune, castane, macese, rinichi, ficat, carne de porc, carne de gasca. Aceasta vit se
distruge in timpul pregatirii hranei daca e prajita, e mai bine s afacem inabusit.
Hipozitaminoza B1 duce la tulburari ale functiilor sistemului nervos
(paralizii, tulburari psihvce, nevralgii), inusficienta cardiaca, hipotensiune, etc.
Lipsa totala de B1 da boala Ber0Beri care vine cu toate tulburarile d em sus
+ lipsa de pofta d encare, oboseral tulb cardiovascukare, de metabolism, tec.
Vit B2 = se mai numeste si Riboflavina sau vit de crestere. Se gaseste i d
rojdie de bere, fasole, mazarem spanac, ficat, rinichi, oua, lapte, branza grasa etc.
Face parte din grupul pigmenilor are culaore gakbena. Are rol in procesele de
crestere sid e respiratie. Vi B6- Piridoxina- sintetizata la nivelul tractului digestiv,
flora intestinala practic, si intra in alacatuirea unui nr mare de fermenti. In lipsa ei
pot sa apara dermatite, tulburari nervoase.
Vit B12= se mai numeste si ciancobalamina. Este singura vitamina care
contine in molecula sa un metal avand un atom de cobalt. Se gaseste in ficat,
splina, rinichi, muschi, in painea integrala, drojdia d ebere. Are rol deosebit in
eritropoeza (formarea si maturarea eritrocitelor), e folosita in combaterea
anemiei.
Vit PP= se m numeste si antipelagroasa, pt ca lipsa ei provoaca aparitia
pelagrei (o boala ca o piele aspra, boala celor 3 D - dementa, dermatita, diaree).
Vit C = antoscorbutica, se gaseste in maceste, ardei verde, coacze negre,
frunze de marara, de patrunjel, varza, ficat, rinici, creier. Are rol in procesele de
oxidoreducere si intervine in functiile glandelor endocrine.
Hipovitaminoza produce, fragilitate vasculara, hemoragii gingivale, cutanate, carii
dentare etc
Avitaminoza produce boala scorbut, hemoragii interne, gingivale. Dac anus
etrataeaza scorbutul poate duce la moarte (pe timprui se numea boala
marinarilor, pt ca mancau mult timp alimente conservate.). Are si actiune
antiinfectioasa.
Vitamina P = se gaseste in lamaie, vitamina permeabilitatii capilarelor. E o
vit antihemoragica.

ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

 Aparatul digestiv reprezinta totalitatea organelor care realizeaza digestia, adica
transformarile fizice si chimice ale alimentelor pentru a fi facute absorbabile si asimilabile.
SEGMENTELE APARATULUI DIGESTIV
- Format dintr-un tub care se intinde intre gura si anus, numit tubul digestiv si din
cavitatea bucala, laringele, esofagul, stomacul,intestinal sbtire, intestinal gros.

Peretii tubului digestiv sunt formati din trei parti

De la exterior spre interior – tunica ,tunica mucoasa – indeplineste 3 roluri: digestive, de
absortie si de protective.
ORIFICIUL BUCAL- delimitat de buza inferioara si superioara , locul unde se unesc se
numeste comisurile buzelor.
Peretii sunt captusiti de ………., pe limba formeaza mucoasa linguaal ,iar pe arcadele
dentare formeaza gingiile. In fundul gurii mucoasa bucala se continua cu mucoasa nazala si
formeaza valul palatin. Din mijlocul valului palatin atarna o prelungire carnoasa numita
omusor sau lueta. De fiecare parte se gaseste un organ oval, moale si rosu ,adica amigdalele
palatine care sunt organe limfoide , iar scoaterea lor se cheama amigdalectomie.
In cavitatea bucala se gasesc dintii si limba care impreuna cu muschii masticatori alcatuiesc
aparatul masticator.
Dintii sunt organe tari de culoare alba ,fixate pe arcadele dentare in niste cavitati , numite
alveole dentare . Un dinte e format din 3 parti: coroana , gatul sau coletul si radacina.
Daca taiem dintele- cavitatea dentara unde se gaseste pulpa dentara formata din tesut
conjuctiv, vase sanguine si limfatice si terminatii nervoase.
Dentina formeaza peretele dintelui , are in compozitie saruri minerale si oseina. Coroana
dentara este acoperita cu o substanta alba , stralucitoare si dura numita smalt. 95% contine
saruri minerale . Cementul acopera dentina la nivelul radacinii dintelui. Dentitia contine 32
dinti- 16 pe maxilar, 16 pe mandibula. Incisivi, canini, premolari si molari. Premolarii in nr de
8 strivesc alimentele si molarii sunt 12 , 6pe maxilla ,6 pe mandibular au rol sa macine.
Maselele de minte –apar pe a 18-20 ani. Aceasta dentitie este dentitia definitiva.
LIMBA - rol foarte important in digestive, ca organ al sensibilitatii gustive cat sic ca organ
care contribuie la masticatie ,supt si deglutitie , rol in articularea cuvintelor. Este organ
musculo membranos mobil. Are 3 parti: varful ,corpul si radacina. Are doua fete –
superioara si inferioara. Pe suprafata mucoasei se gasesc papilele linguale si in grosime se
gasesc glande salivare mici.
Faringele – este al doilea segment al tubului digestiv, este asezat inapoia cavitatii bucale si
nazale si deasupra orificiului superior al laringelui si al esofagului . Este locul unde se
incruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva.
Are trei etaje : nazofaringele, bucofaringele si laringofaringele.
Nazofaringele comunica cu fosele nazale si in submucoasa se afla amigdala
faringiana.Hipertrofia acesteia formeaza la copii asa denumitele vegetatia adenoida .
(polipi)
ESOFAGUL- un organ tubular lung de 25-30 cm. Porneste din partea inferioara a laringo
faringelui si coboara vertical intre coloana vertebrala si trahee , strabate diafragmul si se
deschide in stomac. Are trei portiuni: la nivelul gatului, toracala si portiunea abdominala
care se continua cu orificiul CARDIA.. Esofagul are in structura 4 tunici.
CAVITATEA ABDOMINALA- tubul digestiv precum si glandele anexe ficatul si pancreasul se
afla in cavitatea abdominala. Cavitatea este sub diafragma , are 3 etaje . Etajul mezocolic
in partea superioara- ficat, pancreas, splina, stomac si o parte din duoden. ET sumezocolic
incepe cu colonul si colonul transversal si cuprinde ….. Etajul inferior –pelvian- la barbat este
ocupat de rect si vezica urinara , la femeie uterul se interpune intre vezica urinara si rect.
Peretii cavitatii abdominale si majoritatea organelor care se gasesc in aceasta cavitate, sunt
acoperiti cu o membrana seroasa ,numita peritoneu. El are niste pliuri cu ajutorul carora
organele abdominale si cele pelviene sunt prinse de peretele abdominal si unele de altele.
Pliurile se cheama fie Mezouri si Epiploane – leaga un organ de altul.
STOMACUL – segmentul cel mai larg al aparatului digestiv. Asemanat cu litera J. Are pozitie
vertical ,in regiunea mezocolica, cand e plin –moderat are 25 cm lungime, 10cm latime si 8
cm grosime. Ca si capacitate are undeva la 1300 ml. Are 3 portiuni: fundul ,corpul si
portiunea piloric. Are doua fete si doua curburi: mica si marea curbura.
Marea curbura are cca 40cm. Orificiul prin care stomacul comunica cu stomacul se numeste
CARDIA, iar orificiul dinspre intestinul subtire se numeste PILOR. Si are ca structura 4
tuniciI. Prima este seroasa, a doua seroasa , a treia submucoasa, si 4 a mucoasa stomacala.
Pe Mucoasa se afla glande unicelulare care segreta mucus si glande gastrice care alcatuiesc
aparatul secretor al mucoasei. Glandele gastrice sunt glande fundice care sectreta acid
clorhidric, pepsina, mucina; glande cardiale care secreta lipaza stomacala si glande pilorice
care secreta labferment si mucina. Stomacul are inervatie si vascularizatie proprie.
INTESTINUL SUBTIRE- ESTE CEL MAI LUNG, 6-8 M LUNGIME, INCEPE DE LA orificiul PILOR AL
STOMACULUI SI SE INTINDE PANA LA VALVA ILEOCECALA .Are 2 portiuni importante

- DUODENUL- incepe de la pilor, are forma de potcoava , cu o lungime de 25-30cm

di este segment fix al intestinului subtire. In concavitatea lui intra capul pancreasului. Si
in concavitate se deschid canalul pancreatic si canalul coledoc.
- JEJUNILEONUL – CEA MAI LUNGA PORTIUNE A INTESTINULUI SUBTIRE SI SE
IMPARTE IN DOUA JEJUN SI ILEON. Este intestinal mobil. Prezinta numeroase indoituri ,
numite anse intestinale, intre 14-16 anse , unele dispuse orizontal si ultimele vertical. Se
deschide in intestinal gros prin orificiul ILEO…. Circulatia este dinspre intestinul subtire
spre cel gros,materiile fecale nu pot trece in intestinul subtire.
 MUCOASA INTESTINALA captuseste intestinul si reprezinta aparatul sectretor si de
absorbtie al intestinului subtire. Aici se gasesc asa numitele vilozitati intestinale, care
reprezinta unitatea morfofunctionala a aparatului de absorbtie intestinal. Are un sistem limfatic
bine dezvoltat.
INTESTINUL GROS – este ultimul segment al tubului digestiv si se intinde de sub valvula
indeocecala pana la orificiul anal . Are forma literei U rasturnate. Este segmental fix. Are trei
portiuni: Cecul de care atarna apendicele. Asezat in fosa iliaca dreapta si unde este si
apendicele .Colonul are cca 1.5m , colonel ascendant, unghiul hepatic, colonel transvers ,
colonul descendent care se termina in fosa iliaca stanga. Pe suprafata intestinului sunt niste
benzi musculare, numite tenii musculare.
Colonul transvers si peri… sunt organe peritonale. Rectul este portiunea terminal a intestinului
gross i are 15-20 cm. Prezinta o dilatatie mare ,numita ampula rectala care se continua cu
canalul anal. Canalul anal prezinta spre portiunea sa terminala, regiunea homoroidala si se
termina cu orificiul anal – anusul ,care are doi muschi sfincteri: unul intern ,involuntar si altul
extern , voluntar.

Glandele anexe ale tubului digestiv

Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:

-glandele salivare
-ficatul
-pancreasul
Glandele salivare sunt glande exocrine ale caror canale se deschid in cavitatea
bucala. Ele produc saliva, cu ajutorul caruia se realizeaza digestia bucala.
- Glanda parotida -glanda pereche- asezata inapoia ramurei mandibulei, in
apropierea conductului auditiv extern. Cand se face parotida epidemica se cheama
oreion.
- Glanda submandibulara – glanda pereche,in planseul cavitati bucale (unde
atingem cu limba sus)
- Glanda sublinguala – tot glanda pereche

Ficatul- cea mai mare glanda din organism

- Este asezat in cavitatea abdominala, in etajul supramezocolic, in partea
superioara dreapta, imediat sub diafragma.
- Are forma un hemiovoid, lungime aprox 28 cm, diam anteroposterior cam
18 cm si o inaltime de 8.
- Greutate circa 1400 gr, culoare rosie caramizie
- are 3 fete, pe fata viscerala sau inferioara vine in raport cu
stomacul,duodenul, colonul, rinichiul drept si glanda suprarenala dreapta.
- 3 santuri care dau aspectul literei h, iar santul transversal coincide cu hilul
ficatului (poarta ficatului) prin care intra si ies artera hepatica, vena
porta,limfaticele, nervii, canalele hepatice,care alcatuiesc pediculul hepatic.
- Structura ficatului: ficatul are mai multe segmente, considerate ca unitati
morfo-functionale autonome dpdv clinic.
- Ficatul este invelit de peritoneul visceral
- Lobulul hepatic reprezinta unitatea anatomica si functionala a ficatului-
lobulul hepatic,de forma unei piramide.
- Ficatul primeste sange prin doua vase sanguine, artera hepatica care aduce
sange nutritiv si vena porta care aduce sange functional provenit din intestin,
stomac, pancreas si splina.
- Exista si vezicula biliara, pe fata viscerala a ficatului, se gaseste un organ in
forma de para care se numeste vezicula biliara sau colecist. Ca lungime are
vreo 10 cm, grosime 3-4 cm, capacitate circa 60 ml.
- Ficatul produce bila, aceasta bila se acumuleaza in vezica biliara in pauzele
alimentare.
- In momentul in care, mancarea ajunge in stomac si incepe sa coboare in
duoden, colecistul se contracta si trimite bila depozitata prin canalul coledoc
in duoden.
- Acest canal coledoc se deschide impreuna cu canalul pancreatic tot in
duoden, si deschiderea celor doua se cheama ampula vater.
- Vezicula biliara face parte din caile extra-hepatice si functioneaza ca un
rezervor de depozit si concentrare a bilei in repausul digestiv.
- Ficatul este laboratorul organismului
- Ficatul ia parte la digestia intestinala, depoziteaza in el o parte din
substantele care depasesc nevoile imediate ale organismului, degradeaza si
sintetizeaza diferite substante, mentine echilibrul glucidic, transforma
grasimile,sintetizeaza fermenti, regleaza metabolismul apei, controleaza
debitul sanguin, opreste patrunderea toxinelor in organism, are rol in
formarea globulelor rosii.
- Practic, prin prezentarea functiilor ficatului:
Consideram
a) Functia biliara a ficatului care este secreto -excretoare
b) Functiile metabolice ale ficatului
 c) Alte functii ale ficatului
A) Functia biliara- consta in formarea bilei si eliminarii ei din
ficat;formata din : apa,saruri biliare, pigmenti biliari, colesterol,
lecitina, mucina si substante minerale. Apa este in prop mare -95-
97%. Sarurile biliare ajunse in intestin, trec in circulatia venei porte si
ajung din nou in ficat.Pigmentii biliari sun reprez. prin bilurubina si
biliverdina- iau nastere din hemoglobina pusa in libertate prin
distrugerea globulelor rosii batrane la nivelul ficatului si a splinei.
Colesterolul- 1-2 gr /1000 este un produs de oxidare, provine din 2
surse, din sange si din ficat.In sange, ajunge din alimentele bogate in
colesterol, iar in ficat este sintetizat de acesta din acid acetic si din
grasimi degradate. Cea mai mare parte a colesterolului sanguin ar
proveni din cel hepatic. Creste in timpul sarcini, in timpul alimentatiei
bogate in grasimi, scade cand nu mai mancam gras sau in leziuni
grave ale ficatului.
MENTINREA RAPORTULUI COLESTEROL-SARURI BILIARE
NORMAL ESTE 1/20 sau 1/30 ARE O DEOSEBITA
IMPORTANTA. CAND ACESTA SCADE SUB 1/13 SE
FAVORIZEAZA PRECIPITAREA COLESTEROLULUI CARE
FORMEAZA CALCULII BILIARI.
- O parte din colesterol este eliminat prin fecale, dar o alta parte constituie
materia prima pt sinteza unor hormoni cortico supra renali sexuali, acizi
biliari, vitamina D3. O parte din colesterol se colecteaza in sange si se
depune pe diferite organe, pe peretii arteriali, tesuturi, etc.
- Celulele hepatice formeaza bila in mod continuu. Bila trece, se ecumuleaza
in vezica biliara, dupa aceea prin coledoc se duce in duoden, numai in timpul
alimentatiei. Cand se face extractie de colecist, excretia bilei in duoden este
practic permanenta, nu mai are unde sa se acumuleze.
B ) Functii metabolice
-metabolismul glucidic- glucoza ajunsa in ficat e retinuta in cea mai mare parte
de celulele hepatice (restul trece in circulatie). Ficatul o retine pentru ca o
depune ca depozit si este transformata (ca sa poata fi depusa in depozit) in
glicogen. Procesul de sinteza a glicogenului poarta numele de glicogenogeneza
si se face sub influenta hormonului pancreatic – insulina. Lipsa insulinei din
diverse cauza patologice duce la cresterea concentratiei de glucoza in sange –
hiperglicemie. Ca urmare, glucoza fiind in exces, se elimina prin urinasi duce la
boala diabetul zaharat.
- metabolismul lipidic- metabolismul grasimilor, poate inmagazina grasime ca
rezerva. Cand din diferite cauza se produce o tulburare in formarea fermentilor
care duc la sinteza fosfolipidelor, acizii grasi si grasimile se acumuleaza in
celulele hepatice.Aceasta infiltratie grasa produce marire de volum, se dezvolta
mult tesutul conjunctiv si patrunzand in celulele hepatice duce la ciroza (aceasta
e ciroza pe baza de grasimi, ptr ca exista ciroza si din alte cauze, cei cu hepatita
B, C).
- metabolismul protidic- se formeaza din proteinele ajunse la ficat, fibrinogenul
si protronbina, are rol in coagularea sangelui, ca sa fie sintetizata trebuie sa
avem prezenta vitaminei K.
-amoniacul adus la ficat fie din alte celule sau care s-a format in celulele
hepatice este un produs toxic pt organism, de aceea se transforma in celulele
hepatice in uree, care se elimina la nivelul rinichilor si al pielii.
-are rol si in metabolismul substantelor minerale, mai ales fierul, ficatul e cel
mai bogat organ in fier, e si depozit de fier.
- are rol si in metabolismul apei, fiind depozit al apei.
- in stare functionala normala contine 800 -1200 ml sange.
- are rol si in metabolismul vitaminelor- vitamina A, B1, B2, B12, D, K (ptr
sinteza protrombinei care are rol in coagularea sangelui.
Pancreasul – o glanda anexa a tubului digestiv dar este si o glanda endocrina, cu
secretie mixta.
- Are forma literei J, asezat transversal lungime 13-22 cm, inaltime 4-5cm ,
gros 2cm
- are 4 parti : cap, gat, corp si coada, coada vine in raport cu splina, se intinde
pana la splina
- pancreasul este format din unirea a 2 categorii de glande: pancreasul
endocrin si pancreasul exocrin
- pancreasul exocrin – secreta sucul pancreatic care se varsa in duoden
- sucul pancreatic contine urmatorii fermenti: tripsinogen, lipaza pancreatica
si amilaza pancreatica
- pancreasul endocrin: in special in regiunea capului si a cozii pancreasului se
gasesc celule glandulare care formeaza insulele langerhans care altcatuiesc
pancreasul endocrin.
- Digestia – toate transformarile mecanice, fizice si chimice pe care le sufera
alimentele in tubul digestiv pentru a le face capabile sa strabata mucoasa
acestuia si sa ajunga in sange si in limfa. Avem 2 feluri de digestii:
 • Digestia fizica- care consta in inmuierea si diluarea alimentelor si
• digestia chimica-consta intr-o simplificare a moleculelor,
substantelor alimentare.

Aparatul Respirator
- totalitatea organelor care au rolul de a asigura luarea oxigenului din aerul
atmosferic si a elimina dioxidul de carbon din organism alcatuiesc aparatul
respirator.
- Aparatul respirator este alcatuit din 2 parti distincte : caile respiratorii
extrapulmonare si plamanii.
- Caile respiratorii extrapulmonare- sunt conductele prin care aerul atmosferic
este introdus in plamani si prin care este eliminat apoi din plamani.
- Caile respiratorii extrapulmonare sunt alcatuite din: caile nazale, faringe,
laringe, trahee si bronhiile primare.Acestea la randul lor se grupeaza in: cai
respiratorii superioare ( cavitate nazala si faringe) si caile respiratorii
inferioare (laringe, trahee si bronhiile primare).
FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiratia – in general, prin respiratie se intelege functia prin care organismul,

ia din mediul ei din viata oxigenul si elibereaza dioxidul de carbon.
Are 2 faze :
1 faza la nivelul alveolelor pulmonare – respiratie pulmonara
2 faza la nivelul tesuturilor- respiratie tisulara sau interna
Organele care asigura mecanismul respiratiei – scheletul cutiei toracice si
muschii respiratori
12 vertebre toracale pe care sunt prinse 12 perechi de coaste, anterior avem sternul
iar la muschii respiratori ( diafragma)
Inspiratia- este intrarea aerului prin caile respiratorii si plamani,iar expiratia este
actul prin aerul este eliminat din plamani.
Atunci cand cineva are ritm respirator scazut se numeste bradipnee, scazut de
tot se numeste apnee.
 Aparatul cardio-vascular
-sangele si limfa se afla intr-un sistem de organe a caror totalitate formeaza
aparatul cardio vascular sau aparatul circulator.
- se afla intr-o continua miscare, numai datorita circulatiei sangele si limfa pot
indeplini functiile lor.
Sistemul sanguin
-este reprezentat prin inima si vase sanguine
- inima este organul central al intregului aparat cardio vascular, a carui functionare
asigura circulatia sangelui, limfei si al lichidului interstitial.
- inima se gaseste asezata in cavitatea toracica, cea mai mare parte a ei este in
partea stanga a mediastimului.
- inima are forma de con turtit, greutate cam 300 gr,capacitate (500-700 cm2)
-varful inimii este indreptat in jos inainte si la stanga, este in spatiul 5 intercostal
stang pe linia medio claviculara.
-pericardul- formatiunea membranoasa care inveliste inima (format din 2 parti, una
fibroasa si alta seroasa).
-pericardul fibros este ca un sac, iar pericardul seros captuseste pericardul fibros si
are 2 foite (una viscerala si una parietala)
-foita viscerala se mai numeste si epicard (intim legata de peretele muscular al
inimii)
- intre aceste foite exista o cavitate virtuala numita cavitatea pericardica, si exista si
lichid pericardic intr-o cantita mica.
- configuratia externa a inima: o fata anterioara , o fata posterioara , 2 margini, 1
varf si o baza
- ca si structura inima este un organ cavitar musculos si vom gasi cavitatile inimii
si peretele inimii
Cavitatile inimii : inima dreapta si inima stanga despartite de un perete
longitudinal , iar un perete transversal imparte fiecare dintre cele 2 parti in cavitati
(cavitatile dinspre baza -atrii si cavitatile dinspre varf – ventricule)
- Peretele care desparte atriile de ventricule se numeste septul-atrio-
ventricular,
- Ventriculele sunt cele 2 cavitati care se afla spre varful inimii,intre ele
avem septul -inter- ventricular.
- Ventriculul stang are peretele extern cel mai gros
- Pe septul atrio-ventricular -stang se gaseste orificiul arterei aorte, de
asemenea, orificiul atriolar ventricular stang
- Orifiul atrio ventricular are un inel fibros care se numeste valvula
atrio ventriculara stanga sau valvula bicuspida (sau mitrala)- aceasta valvula
dirijeaza circulatia sangelui in inima stanga permitand trecerea sangelui
numai din atriu in ventricul.
- Si orificiul arterei aorte – este prev cu valvule semilunare care permit
trecerea sangelui din ventricul in aorta si impiedica curgerea in sens invers.
- Ventriculul drept are pe septul atrio ventricular drept orificiul atrio
ventricular drept si orificiul arterei pulmonare. -fiecare orificii sunt prev cu
valvule
- La cel drept se numeste valvula tricuspida
- Atriile au peretii mai subtiri decat ventriculele si au mai multe orificii.
- Atriul stang prezinta 4 orificii ale venelor pulmonare , chiar atriul
drept are 2 ( vena cava inferioara /vena cava superioara)
- Peretele inimii este format de la interior spre exterior din endocard si
miocard.
- Endocardul- sau tunica interna a inimii captuseste cavitatile inimii,
iar miocardul este peretele muscular al inimii.
- Miocardul este format din tesut cardiac.
- Tesutul nodal- se gaseste numai la nivelul miocardului
- Avem nodulul -sino-atrial pe peretele atriului drept intre deschiderile
celor 2 vene cave, nodulul atrio-ventricular- asezat pe partea posterioara si
inferioara a septului intern-atrial de la acest nodul porneste in jos, un
manunchi de fibre nodale, numit fascicolul His, care trece prin septul intern-
ventricular formeaza 2 ramuri una in ventriculul drept si una in ventricul
stang care se ramifica mult formand o retea de fibre nodale numita reteaua
purkinje.
- Tesutul nodal are rol in elaborarea si transmiterea excitatiei la
miocardul adult asigurand automatismul inimii.
- Inima primeste sangele nutritiv prin 2 artere coronare (dreapta si
stanga) are la randul ei vene (venele coronare) si inima are si ea vase
limfatice si ganglioni, are inervatie intrinseca si inervatie extrisenca (facuta
prin fibre simpatico si parasimpatice)
- Vasele sanguine reprezinta un sistem inchis de tuburi prin care circula
sangele , sunt 3 feluri de vase sanguine
  Artere
 Capilare
 Vene
Arterele- sunt vase sanguine, prin care sangele circula de la inima la organe
, ele pornesc din ventricule, se ramifica si sa raspandesc la toate organele
unde se capilarizeaza.
-diferite artere pot comunica intre ele prin ramuri care le unesc si formeaza
anastomoze. Iau denumirele anatomice pe unde trec.
Venele -sunt vase sanguine care se formeaza din canale anastomotice
arterio-venoase si capilare care se termina la inima in atrii, prin ele sangele
circula de la periferie spre inima.
- Venele sunt mai numeroase decat arterele raport. Aprox 2/1
Sistemul limfatic
SISTEMUL LIMFATIC

-este reprezentat prin totalitatea organelor prin care circula limfa ,format din vase
limfatice si ganglioni limfatici
- capilarele limfatice formeaza retele terminale sau inchise spre deosebire de cele
sanguine care au o pozitie de trecere intre sistemul arterial si cel venos.
-limfa se formeaza si din lichidul interstitial
- din capilare mici se aduna si formeaza trunchiuri limfatice.
- pe traiect sunt ganglioni limfatici care sunt formatiuni caracteristice sistemului
limfatic,se prezinta ca niste umflaturi cu o consistenta moale, de culoare roz, in
cazuri patologice (neagra)
- datorita structurilor histologice , ganglionii limfatici indeplinesc urm.functii:
- functia citopoetica – prin care se formeaza limfocite si monocite
-functia pexica – consta in curatarea limfei de corpurile straine
- participa la formarea anticorpilor (axilari, toracali, abdominali,
inghinali,cervicali etc).
- cel mai mare colector limfatic din organism este canalul toracic, vas nepereche,
strabate tot trunchiul din regiunea lombara pana la extremitatea lui superioara,
merge pe langa coloana vertebrala, ajunge pana C7(cervicala 7).
 - prin vasele lui , sistemul limfatic colecteaza limfa din intregul
organismul si o conduce in sangele venos.

Splina (in partea stanga)

- apartine sistemului sanguine
- are rol in producerea de limfocite
- este un organ limfoid
- locul pe care il ocupa in partea superioara stanga se cheama loja
splenica (12-13 cm, latime 7-8 cm, grosime 3-4) greutate (150-200 gr), in
cazuri patologice se cheama splenomegamie.
- este alc dintr-o capsula fibroasa si parenchinul splenic
- este un important organ hematopoetic, care produce o mare parte din
limfocite si monocite
- in organismul adult, splina are un important rol, in distrugerea
eritrocitelor si trombocitelor ajunse la limita functionarii.
- este considerata cimitirul eritrocitelor
- prin toate functiile sale, splina, regleaza compozitia sangelui circulant
Mediul intern al organismului
- sangele,lichidul interstitial si limfa, nu isi pot indeplini rolul din
organism decat daca se gasesc in continua miscare-poarta numele de
circulatie.
Circulatia sanguina
- inima fiind un organ musculos, activitatea sa se caracterizeaza prin
contractii si relaxari ce se succeed cu regularitate.
- contractia inimii-se numeste sistola iar relaxarea -diastola
- o sistola- impreuna cu diastola care ii urmeaza- reprezinta un ciclu
cardiac.
- contractia miocardului are loc prin actiunea unor excitanti care apar
chiar in miocard,insusirea se cheama automatism cardiac.
- impulsurile aparute in nodulul sino atrial se transmit miocardului din
atriu, continua cu fasciculul his si reteaua purkinje.
- dc se lezeaza apare blocul cardiac
- intr-o revolutia cardiaca, sistola si diastola se succeed la un interval
bine determinat. (60-75 rev/minut)
- sistola si diastola nu au loc in acelasi timp in toata inima
- pentru cercetarea activitatii cardiace la om, se folosesc de obicei
fenomenele care insotesc activitatile cardiace.
- dintre aceste mentionam zgomotele inimii, bataia varfului inimii si
manifestarile electrice,manifestarile electrice se inregistreaza cu ajutorul
EKG-ului.
- in timpul unei revolutii cardiace sangele circula prin cavitatile inimii,
intr-un sens bine determinat
- contractiile inimii sunt ritmice
- activitatea inimii este coordonata si pe cale umorala adica prin
actiunea unor substante pe care le produc diferite organe si pe care sangele le
aduce la inima ( hormonii – adrenalina – hormonul medulo-suprarenalei) si
provoaca o intensificare si o accelerare a contractiilor cardiace.
- Acetilcolina-produsa de sistemul nervos parasimpatic- are o actiune
inversa adrenalinei.
-starea de tensiune sub care se gasesc arterele intretinuta de forta de
propulsie a sangelui si de rezistenta periferica a vaselor poarta denumirea de
presiune sau tensiune arteriala.

Avem 2 feluri de circulatie :

Marea si mica circulatie

Circulatia mare sau sistemica care se mai cheama si circulatia de nutritie

- este drumul pe care il urmeaza sangele de la inima la tesuturi si inapoi la
inima.
- acest circuit incepe in ventriculul stang si se termina in atriul drept

Circulatia mica
- se mai cheama si pulmonara
- reprezinta drumul pe care il urmeaza sangele de la inima la plamani si
inapoi.
- acesta circulatie incepe din ventriculul drept si se termina in atriul stang

- prin circulatia limfatica se intelege trecerea limfei din capilarele limfatice

in vasele limfatice pana in sistemul venos.
- prin circulatia ei, limfa contribuie la improspatarea lichidului interstitial

Aparatul uro-genital
 - format din aparatele urinar si genital
aparatul urinar
- cea mai mare parte a produsilor de excretie
- se elimina din organism printr-un ansamblu de organe care formeaza
aparatul urinar sau excretor
- aparatul urinar alc : din rinichi, cai excretoare sau urinare

Rinichiul
- este un organ glandular pereche, are o dubla origine si anume (partea
secretoare reprez.prin subst. corticala) si caile urinare.
- ca asezare : in cavitatea abdominala retroperitoneal, in regiunea
lombara de o parte si de alta a coloanei vertebrale T11-T12, dreptul este mai
jos.
- parenchinul – de la interior spre exterior are o zona medulara si
corticala.
- zona medulara are o culoare rosie si e impartita intre 8-15 arii
triunghiulare care corespund piramidelor renale.
- varful fiecarei piramide numit papilla prezinta un nr.variabil, 15-20 de
orificii prin care urina se scurge in caicele renale mici.
- zona corticala de culoare brun-galbuie patrunde in zona medulara
printre piramide formand coloanele bertin.
- rinichiul este format din lobi, segmente si lobuli , iar ca element
caracteristic prezinta nefronul, care este unitatea morfo-functionala a
rinichiului.
- nefronul este alcatuit din glomerul si tubul urinifer,iar tubul urinifer
din 4 segmetele (capsula bauman, tub contort roximal, ansa henle si tub
contort distal) .
- rinichiul primeste sange functional si nutritiv prin artera renala .
Caile excretoare sau urinare -sunt reprezentate prin :
- calicele renale, pelvisul renal, ureter,vezica urinara si uretra.
- ureterul- este un tub lung, de 25-35 cm,care face legatura intre bazinet
si vezica urinara.
- deschiderea ureterului in vezica are o dispozitie caracteristica.
- Ureteral e alcatuit din 3 tunici (mucoasa musculara si conjunctiva)
Vezica urinara
-este un organ cavitar si reprezinta rezervorul unde se strange urina inainte de a fi
eliminate
- e situata in micul bazin in loja vezicala
-este fixata
-peretele vezicii este contractil si elastic
- inervatia este una motorie (miscare) si senzitiva(care simte)
-uretra este canalul prin care se elimina urina din vezica urinara si difera in functie
de sex (uretra la barbat este un canal 15/20 cm care incepe de la fundul vezicii
urinare si se termina prin orificiul extern (meatul uretral) la capatul penisului.
-uretra la barbati serveste la eliminarea lichidului urinii si spermatic.
- are 3 portiuni ( prostatica , membranoasa, peniana)
- in uretra prostatica se deschid canalele ejaculatoare si canalele excretoare ale
prostate.
- uretra peniana -strabate toata lungimea penisului.
- penisul un organ- foarte bine vascularizat
Uretra la femeie- un canal foarte scurt 4-5 cm care incepe la fundul vezicii si se
deschide in vestibulul vaginului sub clitoris.
- Rolul : sa elimina din organism sub forma de solutie cea mai mare
parte din substantele care rezulta din dezasimilatie.
- rinichiul are proprietatea de a filtra din sange diferite substante
minerale si organice sub forma de solutii care constituie urina.
- in decurs de 24 ore prin rinichi trec cca 1500 l sange din care se
elimina sub de urina 1500 ml.
- mecanismul de formare are 3 faze: (filtrare, reasorbtia si secretia
tubulara sau renala).
- Cresterea cantitatii de urina-poliurie, scaderea- oligurie , iar
incetarea- anuria

APARATUL GENITAL
Organele care alcatuiesc ap genital

Organele care alcatuiesc ap genital se impart in org genitale

• interne si

• externe
Organele genitale interne

Au rolul de a forma celulele sexuale spermatozoizii si ovulele si de apurta la femeie fatul.

Principalele organe genitale interne sunt:

• atat la femeie cat si la barbat glandele genitale/gonadele (testiculele si ovarele)

Organele genitale externe

Sunt organele de copulatie

Organele genitale la barbati

Sunt alcatuite din:

• Organele genitale interne reprezentate prin testicule, epididim si caile spermatice

• Organele genitale externe reprezentate prin penis si scrot

Testiculul este o glanda genitala pereche care are rolul de a produce spermatozoizii si hormonii sexuali.
La inceput sunt situati in abdomen si coboara in scrot, dar se intampla rar ca sa nu coboare (lipsa
testiculului din scrot se numeste criptorhidie sau ectopie testiculara). Are o forma ovoida, turtita, 25g,
intre 4-5cm , iar pe marginea sa posterioara este atasat epididimul. Tesutul propriu (parenchimul) este
from. Din canale seminifere care alc. globulii testiculari, din tesut interstitial si tesut conjunctivo-
vascular.

Epididimul este o formatiune rezultata din confluenta canalelor eferente si e fromat din 3 portiuni: cap,
corp, coada

Caile spermatice sunt canalele prin care este condusa sperma de la tuburile seminifere in care se
formeaza pana la uretra, care este in acelasi timp si cale urinara si cale spermatica. Celelalte cai
spermatice sunt reprez. prin canalul deferent si canalul ejaculator

Canalul deferent incepand de la testicul si pana la orificiul abdominal al canalului inghinal, impreuna cu
vasele, nervii si muschiul cremaster, formeaza cordonul spermatic.

Glandele anexe ale aparatului genital la barbati:

• Prostata – este un organ musculo-glandular asezat imediat sub vezica urinara in loja prostatica
inconjurand ca un manson prima portiune a uretrei. Are forma unei castane, fata sa dorsala vine
in raport cu rectul fiind posibila palparea ei prin anus. Este strabatuta de uretra prostatica in
care se deschid canalele ejaculatoare.

• Glandele bulbo-uretrale sunt asezate sub prostata si sunt in nr. de 2 de marirea unui bob de
mazare. Ele secreta un lichid vascos de culoare alba-galbuie care se scurge in uretra si participa
la alcaturea lichidului spermatic. Sperma este un lichid vascos de culoare alb-galbuie cu miros
caracteristic si reaactie slab alcalina sau neutra. Sunt 60-100mil/ml de spermatoziuzi. La fiecare
ejaculare se elim aprox 200mil de spermatozoizi in 4ml

Organele genitale ext

Penisul – org de copulatie avand rolul de a conduce sperma in org. genitale ale femeii. Are forma
aproape cilindrica avand radacina si portiunea libera. portiunea libera este …… Glandul are o form conica
aprox si deosebim un varf si o baza. In varful glandului se deschide uretra prin meatul uretral. Baza
glandului se cheama coroana (este mai groasa) si e separat de corp de santul balano-preputial.

Structura

Corp erectil – ptr. ca actul sexual sa aiba loc, penisul trebuie sa devina rigid si aceasta stare este realizata
de corpii erectili

Uretra

Are vascularizatie normala, artere, vene, limfatice, nervi. Inervatia organelor gen. se deosebeste dupa
rolul lor in actul sexual. Acest act consta in erectie si ejaculare.

Atat la barbati cat si la feneie centrii nervosi se gasesc in maduva s[inarii resp. centrul nervos al erectiei
in maduva sacrala, iar c.n. al ejacularii in maduva lombara (L1)

Scrotul este punga tegumentara in care sunt adapostite testiculele. Peretele este format din mai multe
tunici.

Organele genitale la femeie

Se afla asezate in zona pelvina (pelvis) si sunt org. gen. interne si ext. Organele genitale int. sunt ovarele,
trompele uterine, uterul si vaginul

Ovarul – gl. Sexuala fem in care se produc elem sexuale numite ovule si hormonii sexuali feminini. Este
un organ pereche. Sunt asezate pe o parte si de alta a uterului si rectului. Forma este ca a unei migdale,
lungime 3-5cm, greutate 4-8g. La femeia adultaare culoare rosiatica, iar pe suprafata prezinta cicatrici
dand aspectul samburelui de piersica. Este acoperit de un epiteliu sub care gasim tesutul propriu-zis in
care se pot distinge subst. corticala si subst. medulara. subst. corticala este asezata la partea periferica a
ovarului si in grosimea sa se gasesc niste vezicule care se cheama foliculi deGRAAF. Foliculul este
unitatea histo-functionala a ovarului. La o tanara foliculii sunt intre 40.000-400.000, dar ei degenereaza
astfel ca in timpul vietii genitale ajung la maturitate numai 300-400, cate unul in fiecare luna, aprox. 30
de ani. Foliculul matur se apropie de supraf. Ovarului pe care il rupe si expulzeaza lichidul folicular si
odata cu el si ovocitul (se numeste ovulatie). Dupa expulzarea din folicul, ovocitul sufera a doua
diviziune de maturatie si patrunde in trompa uterina unde devine ovul fiind apt ptr. fecundare. Dupa ce
ovocitul a fost eliminat din foliculul matur, celulele tecii interne se inmultesc, patrund in interior, devin
voluminoase se incarca cu o subst. galbena si umplu cavitatea foliculului. Aceasta noua formatiune
poarta numele de corp galben. Corpul galben secreta hormonul progesteron care se varsa direct in
sange. Existenta corpului galben este strans legata de existenta oului. Daca ovulul a fost fecundat
incepand deci sarcina, corpul galben se dezvolta ataingand 2-3 cm in diametru si ramane in stare de
functionare 5-6…. Se cheam corp galben gravitic sau de sarcina. In a doua parte a sarcinii el incepe sa
involuize/degenereze si se transf. intr-un corp fibros care se cheama corpus albicans. Daca ovulul nu a
fost fecundat corpl galben involueaza in 11-12 zile si poarta numele de corp gaben menstrual.

Trompa uterina este un organ pereche, tubular, oviduct si spermatoduct. Lung de 10-15cm asezat lateral
de uter si are rol de conducere a ovulelor de la supraf ovarului pana in uter si a spermatozoizilor din uter
in intampinarea ovarului, fecundarea avand loc in trompa. Ovulul eliminat din ovar captat de pavilionul
trompei inainteaza prin lumenul trompei spre uter.
Uterul – e un organ cavitar nepereche asezat intre rect si vezica urinara. Are rolul sa primeasca din
trompa ovulul fecundat (oul) sa-l hraneasca si sa-l expulzeze la sfarsitul sarcinii. Are forma de para, cu
portiunea maai mare in sus, de 6-8cm, e form din 3 portiuni: fundul, corpul si colul. Colul uterin este
portiunea inferioara care se continua cu vaginul. Are un perete gros de 1 cm, format din 3 tunici:
seroasa, musculara si mucoasa. In timpul menstruatiei si sarcinii mucoasa uterina sufera modificari
importante, respectiv in timpul menst. Devine mai ingrosata, vasele sang. Se dilata si apasa asupra
epiteliului care se rupe. Vasele plesnesc si ele si are loc scurgerea de sange, care dureaza 3-4 zile.
Urmeaza apoi per. De regenerare intre 5-10 zile. Daca ovulul a fost fecundat, mucoasa se ingroasa,
vasele si glandele se dilata, oul ajuns aici se fixeaza si usor toata mucoasa il inconjoara si va forma
priginea placentei.

Vaginul este organul de copulatie al femeii si are rolul de a primi penisul in timpul actului sexual. Este un
canal musculo-membranos de 8-12 cm care este continuarea uterului si se termina la vulva in vestibulul
vaginal. Extremitatea inf. Se deschide in aceasta vulva si la acest nivel la femeia virgina se afla o
membrana transversala, semilunara sau inelara numita himen. La prima copulatie sau abia la prima
nastere aceasta membrana se rupe

Organele genitale externe

Situate la nivelul perineului:

• Formatiunile labiale sunt de 2 feluri

o Mari – infiecare se gaseste gate o glanda Bartholin care se deschide in vulva

o mici

• Spatiul inter-labial

• Ap. Erectil – este reprez prin citoris si bulbii vaginului. Clitorisul are forma cilindrica alc din
radacina, corp si glanda.

Glandele genitale sunt gl cu secretie mixta. Ele indeplinesc atat o functie exocrina prin form. si
eliminarea la exterior a gametilor, cat si o funct endocrina prin producerea unor hormoni care sunt
varsati in sange, care au rol in aparitia caracterelor sexuale primare si secundare.

Glandele mamare care sunt gl tegumentare frmeaza organe numite mamele, cam in dreptul coastelor 3-
7.

Au o proeminenta numita mamelon pe care gasim 20-25 de orificii/pori galactofori. In jurul mamelonului
exista areola.