AXELE

Axul longitudinal- corespunde lungimii corpului si este dreapta care porneste din crestetul capului si ajunge
pana in suprafata ocupata de talpi.
Axul sagital- sau antero-posterior are pozitie orizontala si corespunde grosimii corpului;
Axul transversal este tot orizontal dar orientat pe latimea corpului
Planul frontal - este vertical si paralel cu planul fruntii, trece prin axul longitudinal si transversal, impartind
corpul intr-o parte anterioara si alta posterioara.
Planul sagital - este vertical si in acelasi timp perpendicular pe planul frontal, trece prin axul longitudinal si
cel sagital impartind corpul intr-o parte dreapta si una stanga.- simetrie bilaterala
Planul transversal - este perpendicular pe planul frontal, trece prin axul sagital si transversal,impartind
corpul intr-o parte superioara (craniala) si alta inferioara
(caudala)= planul metameriei corpului

SEGMENTELE CORPULUI
Capul - extremitatea cefalica: neurocraniu si viscerocaniu
Gat - prezinta elemente somatice (muschi, oase articulatii) si viscerale (laringe, trahee, tiroida, esofag, etc)
*viscere=organe
Trunchi - cavitati: toracala, abdominala si pelviana
- diafragma - separa cav. toracala de cea abdominala
- diafragma perineala - delimiteaza cav. Pelviana Cavitatea toracala= mediastin (reprezintă un
complex de organe situate în cavitatea toracică între cei doi plămâni), cavitatea plurala, cavitatea
pericardiala

Subdivitiunile cavitatii abdominale:

- epigastru,
- hipocondru drept si stang,
- abdomen lateral drept si stang,
- periombilical,
- inginal drept si stang
- hipogastru
NIVELE DE ORGANIZARE IN CORPUL UMAN
Celula - unitatea de baza a materiei vii;
-la nivel celular se desfasoara toate functiile necesare mentinerii vietii
Tesut - un grup de celule asemanatoare, specializate in realizarea unor functii specifice
- in organismul uman exista 4 tipuri de tesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos
Organ - o asociere a unor tesuturi diferentiate in vederea indeplinirii anumitor functii
- includ un grup de tesuturi cu rol diferit;
- prin insumarea acestor roluri rezulta functia organului
Sisteme si aparate Din punct de vedere atat anatomic cat si functional, mai multe organe formeaza sisteme
si aparate.
Discriminarea intre sistem si aparat se face pe baza faptului ca sistemul contine structuri cu aceasi origine
embriologica, pe cand aparatul are părti de origine embriologică diferita.
Organismul uman indeplineste trei categorii de functii: relatie (S.N, S.O, S.M., organe de simt), nutritie
(S.D, S.C., S.R., S. Ex.), de reproducere (S.G.)

FUNCTIILE CORPULUI UMAN

Functia de relatie - prin care organismul stabileste legatura cu mediul de viata, integrandu-se in acesta.
Realizarea acestor legaturi se face prn: sistemul nevos, organele de simt si sistemul osteomuscular.
Functia de nutritie - asigura intretinerea vietii organismului prin hranire, circulatie, respiratie si excretie.
Prin acestea se realizeaza schimbul de substante si de energie dintre organism si mediul, precum si
transformarile care au loc in interiorul organismului, adica metabolism.
Se realizeaza prin; sistemul digestiv, respirator, circulator, excretor.
Functia de reproducerea - prin care se asigura perpetuarea speciei umane, realizata de sistemul genital
femel si mascul.
 CELULA - ALCATUIRE

PLASMALEMA - MEMBRANA CELULARA

BISTRATUL LIPIDIC - sunt compuse din fosfolipide si proteine.
FOSFOLIPIDELE MEMBRANARE - doua straturi (bistrat) fiecare fiind formata dintr-un cap hidrofil si o
coada hidrofoba.
Cozile formeaza un miez hidrofob
PROTEINE MEMBRANARE
- Proteine integrale - incorporate in stratul bilipidic care sunt amfipatice
- Proteine periferice - sunt ditribuite asimetric in memebrana fiind localizate pe o parte sau alta a
bistratului lipidic
ROL
FOFOLIPIDELE - rol structural; formeaza baza structurala a unei membrane
PROTEINELE - rol functional(exemplu transport transmembranar, receptori, etc) sunt responsabile de
funcţiile active ale membranelor.
ARANJREA LIPIDELOR SI PROTEINELOR RASPUNDE UNUI MODEL IN MOZAIC NUMIT “ MOZAIC
FLUID”
Rolul membranei - izoleaza continutul celular de mediul extern
- da forma celulei
- in transportul transmembranar - PERMEABILITATE SELECTIVA
o Transport pasiv - fara consum de energie
o Transport activ - consum de energie
Proteinele sunt cele care inlesnesc transportul transmembranar functionand ca si canale, pompe, carausi.

CITOPLASMA
La microscop apare ca un lichid mai mult sau mai putin vascos, transparent, incolor, omogen in care sunt
cuprinse o serie de organite si incluziuni.

ORGANITE CITOPLASMATICE
-Realizeaza functiile celulei se clasifica in:
- Organite citoplasmatice comune: reticul endoplasmatic, riobozomi, aparat Golgi, mitocondrii,
lizozomi, centrozom
- Organite specifice: miofibrile, neurofibrile, corpusculi Nissl

RETICULUL ENDOPLASMIC
este un sistem de cavitati (sacule, cisterne, vezicule sau tubuli fin ramificati si anastomozati) - se intinde de
la membrana nucleara pana la periferia celulei.
Exista doua tipuri de RE:
- RE neted sau agranular – rol in metabolismul lipidic
- RE granulos sau rugos care prezinta pe suprafata ribozomilor- rol in sinteza proteica

RIBOZOMII
se mai numesc si granulele lui Palade cu forma eliptica. Prezinta un sant transversal care separa organitul in
doua subunitati: subunitatea mare si subunitate mica.
Sunt formati din ARN ribozomal (ARNr) si protein
ROL: -sediul sintezei proteinelor prin asamblarea aminoacizilor in proteine

APARAT GOLGI
este alcatuit din doua elemente: dictiozomi si vezicule golgiene
Dictiozomul - este format prin suprapunerea in teanca unui numar de 4-40 de sacule sau cisterne dicoidale,
aplatizate, usor umflate si umflate la capete, goale in interior; este delimitat de o membrana lipoproteica
simpla
Veziculele golgiene - sunt limitate de o membrana lipoproteica si rezulta prin inmugurirea laterala a
saculelor dictiozomului
ROL - Complexul Golgi are rol in prelucrarea si transportul produsilor de secretie celulari.
 MITOCONDRII
Este responsabila cu transformarea nutrimentelor in energie; aceasta functie cunoscuta si ca respiratia
aeroba, este motivul pentru care mitocondria este numita uzina energetica a celulei; energia este
inmagazinata sub forma de ATP (adenozin trifosfat).
-Totalitatea mitocondriilor formeaza condriomul
-Sunt mai abundente in celulele care au nevoie de mai multa energie: miofibrile, bastonasele retinei,
tuburile renale.
Forma sferica, formate din doua membrane trilamelare:
- membrana externa
- membrana interna care trimite in interior prelungiri ce formeaza crestele
mitocondriale, sau criste mitocondriale. -spaţiul dintre cele doua membrane se numeste camera externa,
- interiorul mitocondriei matricea mitocondriala.
ROL - Respiraţia celulara - este un proces prin care celulele produc energia necesara pentru a supravieţui.
- celulele folosesc oxigen pentru a descompune glucoza si reţin energia in molecule de denozintrifosfat
(ATP).

LIZOZOMI
Sunt structuri de forma veziculara care contin enzime digestive si functioneaza ca un sistem digestiv
intracelular. ROL: in apararea organismului (fagocitoza microorganismelor), reinnoirea celulelor,
metabolismul intracelular al colesterolului.

CENTROZOM
format din doi centrioli dispusi perpendicular, protejati de o masa densa de citoplasma numita centrosfera.
ROL: - este responsabil in celula de initierea si declansarea diviziunii celulare (mitoza sau meioza) formand
fusul de diviziune.

NUCLEU
este structura cea mai specializata a celulei, care asigura ereditatea si coordoneaza majoritatea reacţiilor de
sinteza conform specificităţii biologice a celulei.

Nucleul este alcatuit la exterior din membrana nucleara, iar la interior din plasma nucleara sau
carioplasma si din unul sau mai mulţi NUCLEOLI.

Membrana nucleara = este o formaţiune care inveleste si desparte nucleul de citoplasma; prezinta
numerose orificii numite pori, prin intermediul carora se fac schimburi de substanţe intre nucleu si
citoplasma.
Plasma nucleara = este alcatuita dintr-o parte fluida numita cariolimfa si dintr-o parte de gel, numita
cromatina (materialul genetic).
Cariolimfa este un mediu lichid format in mare parte din proteine, in care se gaseste cromatina si nucleolul.
Cromatina este este o substanţa in a carei compoziţie chimica intra acizi nucleici si proteine.

Exista doua tipuri de acizi ADN( acid dezoxiribonucleic) si ARN (acid ribonucleic).

La nivelul ADN-ului sunt stocate toate informatiile utile functionarii si dezvoltarii celulare.

Materialul genetic se prezinta sub doua forme:

- forma laxa numita CROMATINA - in timpul activitatii celulei
- forma condensata-CROMOZOM - in timpul diviziunii celulare
Cromozomii reprezinta forma in care se organizeaza cromatina nucleara in timpul diviziunii celulare.
Au rol determinant in depozitarea si transmiterea informaţiei genetice (transmiterea caracterelor ereditare).
La om, numarul cromozomilor din celulele somatice este de 46, iar numarul cromozomilor din
reproducatoare, de 23.
 ȚESUTUL NERVOS
Țesutul nervos este alcătuit din celule nervoase numite neuroni și din celule gliale.
NEURONUL este unitatea morfofuncțională a sistemului nervos.

Alcatuirea neuronului
Este format din corpul celular și prelungiri.
CORPUL CELULAR are la exterior o membrană foarte fină, citoplasmă cu organite citoplasmatice comune
și în alte celule și organite specifice (neurofibrile și corpusculi Nissl).
PRELUNGIRILE sunt de două feluri:
- Dendrite - care sunt formațiuni citoplasmatice scurte, deseori ramificate dicotomic și în număr mare;
- Axon - este o prelungire unica, subțire, lunga, ramificata la extremitate liberă.
La cei mai mulți neuroni fibrele nervoase sunt acoperite de 3 învelișuri numite teci:
- teaca de mielina - care este o substanța lipoproteică, alba-sidefie, dispusa in mansoane, întreruptă
din loc in loc de strangulații Renvier.
- teaca Schwann - este o formațiune celulară întreruptă în dreptul strangulațiilor Renvier care are rol în
producere mielina, dar și rol trofic și de protecție.
- teaca Henle - situata peste teaca Schwann care se prezintă sub forma unei membrane fine,
conjunctivă.
În funcție de numărul prelungirilor:
- unipolari (cu o singura prelungire),
- bipolari (cu două prelungiri),
- multipolari (cu numeroase prelungiri dendritice și un axon).

Legătura dintre neuroni poarta numele de sinapsă.

Acestea pot fi:
- axodendritice (axon cu dendrita)
- axosomatice (axon cu corpul celular al celui de al doilea neuron).

Prin prelungirile neuronilor și corpul acestora se transmite influxul nervos sau impulsul nervos.
Prin influx nervos se înțelege propagarea undei de excitație într-o fibră nervoasă care este formată din
dendrite si axoni.

SISTEMUL NERVOS
Legătura dintre organism și mediul înconjurător, adaptarea acestuia la condițiile de viată, precum și reglarea
și coordonarea activității organelor interne sunt realizate de sistemul nervos.
Sistemul nervos reprezintă totalitatea organelor care au la bază țesutul nervos, cu rol în recepționarea,
transmiterea și integrarea informațiilor primite din mediul extern sau din interiorul corpului și elaborarea unor
reacții de răspuns adecvate mesajului primit.

Clasificare:
• Dvp al localizării: sistem nervos central (SNC) format din:
o măduva spinării.
o encefal: trunchi cerebral, cerebel, diencefal si emisfere cerebrale.
o sistem periferic: nervi si ganglioni nervoși.
• Dvp al funcționarii:
o Sistem nervos somatic - are legătură cu receptorii din exteriorul corpului și trimite comenzi către
mușchii scheletici (mișcare voluntara, conștienta).
o Sistem nervos vegetativ - are legătură cu receptorii din interiorul corpului și duce trimite comenzi
către mușchii netezi (mișcări involuntare, inconștiente) și glande de secreție.

Fibrele nervoase se grupează in fascicule la nivelul nervilor.

Nervul este învelit la exterior dintr-un țesut conjunctiv - epinerv, care trimite în interior prelungiri ce separă
fasciculele ce conțin fibre - perinerv.
Din perinerv se desprind septuri care solidarizează fibrele intre ele - endonervul. În țesutul conjunctiv al
nervului se găsesc vase de sânge.

Nervii transmit impulsurile nervoase:

- de la organele receptoare spre centrii nervoși - nervi senzitivi
- de la centrii nervoși spre organele efectoare - nervi motori

Cei mai mulți nervi sunt micști având atât fibre senzitive cat și motorii.

CELULE GLIALE - Sunt in număr de 10 ori mai mare decât a neuronilor și se găsesc printre neuroni.
ROL: susținere, fagocitoza resturilor neuronilor distruși, sinteza a mielinei, trofic.

MENINGELE ȘI LICHIDUL CEFALORAHIDIAN

Encefalul și măduva spinării sunt protejate de cutia craniana și coloana vertebrala, dar contactul cu pereții
osoși este realizat prin niște membrane numite meninge.
De la exterior spre interior acestea sunt:
- Duramater - căptușește cutia craniana și canalul vertebral, având rol de protecție.
- Arahnoida - este o membrană fină, căptușește dura mater și pătrunde în șanțurile substanței
nervoase.
- Piamater - vine in contact direct cu substanța nervoasa, fiind puternic vascularizata, având rol de
hrănire.
LICHIDUL CEFALORAHIDIAN se găsește in canalul ependimar (canalul din centrul măduvei spinării) și în
spațiul dintre arahnoida și pia mater. Are rol de protecție și trofic.

REFLEX. ACT REFLEX. ARC REFLEX

Activitatea sistemului nervos se realizează prin Actul reflex (reflex) care este reacția de răspuns a
centrilor nervoși la stimularea unei zone receptoare.

Arcul reflex este baza anatomica a actului reflex formată din:

1. Receptori: locul unde este recepționată informația și transformata în impuls nervos; exteroreceptori,
interoreceptori, proprioreceptori.
2. Calea aferenta: formata din prelungiri neuronale senzitive.
3. Centrul nervos reflex: locul unde este analizata informația și se formează comanda sau senzația;
formata din corpi neuronali.
4. Calea eferenta: prelungiri neuronale care transmit comanda către efectori.
5. Efector - mușchii striați, mușchi netezi sau glande exocrine.

MĂDUVA SPINĂRII SI NERVII SPINALI

- este adăpostita in canalul vertebral
- se întinde la gaura occipitala pana la nivelul vertebrei lombare L2 de unde se continuă cu o formațiune
foarte subțire - filum terminale - până în dreptul vertebrei a doua coccigiană.
Nervii lombari si sacrali împreuna cu filumul terminale constituie coada de cal.

În secțiune transversală:
- în interior din substanța cenușie in forma literei “H” sau de fluture, cu două coarne anterioare și doua
posterioare, unite prin comisura cenușie, străbătura de canalul ependimar.
- Înconjurând substanța cenușie la exterior se afla substanța alba organizată în cordoane (anterior, lateral
si posterior).

MS este conectata cu receptorii și efectorii prin cele 31 perechi de nervi spinali: 8 cervicali, 12
toracali, 5 lombari, 5 sacrali si 1 coccigian.

Nervii spinali sunt nervi micști formați din fibre senzitive si motorii. Sunt alcătuiți din rădăcina posterioara,
rădăcina anterioara, trunchi și ramuri.
 FUNCȚIILE MS
1. Funcția reflexă - la nivelul măduvei spinării se închid o serie de reflexe:
a. Reflexe somatice - efector mușchi striați
b. Reflexe vegetative: vasoconstrictie, vasodilatatie, cardioacceleratoare, mictiune, defecatie,
sexuale
2. Funcția de conducere - realizate prin cordoane de substanță alba care fac legătura MS cu
componente ale encefalului sau leagă diferite segmente ale MS.

REFLEXE SOMATICE - EFECTOR MUȘCHI STRIAȚI

- Calea aferentă este formata din fibre senzitive care aduc informații de la receptori.
- Centrul reflex sunt formațiuni nervoase la care ajung informațiile.
- Calea eferentă este formată din fibre motoare care duc comanda de la centrii nervoși la organele
efectuare.

Cele mai simple reflexe sunt cele de la nivelul MS.

Reflex de durere (nociceptiv) în cazul excitării receptorii durerii și termici din piele, excitația a ajuns prin
fibrele senzitive la măduva spinăriiîn coarnele posterioare de aici a fost transmisa la coarnele anterioare
unde a luat naștere un ordin care prin fibre motoare a fost transmis la mușchi care s-au contractat si au
retras mana.
Reflexul miotatic rotulian - excitația produsă prin lovirea tendonului rotulian se transmite pe cale senzitivă
aferentă la MS la neuronii motori din cornul anterior. De la acesta pe cale eferentă motoare influxul nervos
ajunge la mușchiul cvatriceps care contractând - se extinde gamba.

ENCEFALUL
este parte a SNC care se găsește adăpostită în cutia craniana, având o greutate de 1350 g alcătuită din 3
parți: trunchi cerebral, cerebel si creierul propriu-zis.

TRUNCHIUL CEREBRAL - este o prelungire a MS

- Format din: - bulb rahidian - Punta lui Varolio – Mezencefal
Este sediul multor reflexe: deglutiție, lacrimal, salivar, respirator, cardiovascular etc.

CEREBELUL - este așezat in etajul inferior al cutiei craniene acoperit parțial de creierul mare
- este alcătuit din doua emisfere cerebeloase unite printr-o parte mediana numita vermis.
- este unit prin trei pedunculi cerebeloşi cu cele trei structuri: bulbul, puntea şi mezencefalul. Prin
intermediul acestora cerebelul este legat prin fibre nervoase de formațiuni importante din trunchi și cu
creierul.
- este alcatuit din substanță cenușie si alba, dar cea cenușie se găsește la exterior formând scoarța
cerebeloasa, iar cea alba în interior.
ROL: Coordonează mișcările si echilibrul (împreună cu aparatul vestibular din urechea interna).

CREIERUL MARE SAU CREIERUL PROPRIU-ZIS

Este format din diencefal si emisfere cerebrale.
Diencefalul - reprezintă o structura nervoasă situată deasupra mezencefalului și imediat sub cele două
emisfere cerebrale.
- este format din următoarele structuri nervoase: talamus, metatalamus, epitalamus, hipotalamus.
Emisfere cerebrale (telencefalul sau creierul mare) - reprezintă partea cea mai voluminoasa a creierului,
ocupând și cea mai mare parte a cutiei craniene.
- au o forma ovoida
- cele doua emisfere sunt despărțite de fisura interemisferică
- pe suprafața lor se observa doua șanțuri adânci – șanțul central Rolando și șanțul lateral Sylvius
- emisferele au fost împărțite in patru lobi: frontal, parietal, occipital si temporal
- Girusurile sau circumvoluțiunile sunt proeminente alungite delimitate de șanțurile superficiale.
Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanță cenușie la exterior formând scoarța cerebrala
si substanță alba în interior.
SCOARȚA CEREBRALĂ este cel mai dezvoltat segment al SNC la om.
- la nivel cortical sosesc toate informațiile și de aici pornesc comenzi pentru activitatea motorie.
Este formata din doua parți: paleocortexul și neocortexul

PALEOCORTEXUL sau sistemul limbic deține funcții importante în:

- sensibilitatea olfactivă
- centrul unor mișcări legate de actul alimentației
- reglarea aportului alimentar prin controlul centrului hipotalamic al foamei și sațietății
- menținerea atenției
- coordonarea funcțiilor emoționale și a comportărilor instinctuale (frica, furia, etc).

NEOCORTEXUL atinge la om o dezvoltare si o organizare incomparabilă cu ale altui mamifer.

La nivelul acestei structuri nervoase s-au identificat:
- arii specializate in prelucrarea unui anumit tip de informații venite de la organele de simț: aria vizuală,
auditivă, echilibru, gustativă, olfactivă, tactilă, termică, dureroasă.
- este sediul personalității, a vorbirii, scris, citit, etc.
- este implicat în reglarea mișcărilor voluntare și coordonarea musculaturii scheletice.

PROCESE CORTICALE FUNDAMENTALE

REFLEXELE NECONDIȚIONATE
- sunt înnăscute și comune tuturor indivizilor
- sunt constante și invariabile, adică nu dispar și se produc în același fel, ori de cate ori excitantul se
repeta;
- se moștenesc, adică se transmit neschimbate generațiilor de indivizi din aceeași specie;
- arcul lor reflex se închide la nivelele inferioare ale axului cerebrospinal (măduvă, trunchi cerebral)
REFLEXE NECONDIȚIONATE sunt simple: clipit, tuse, strănut, voma, secreție salivara etc, altele sunt
reflexe complexe, acestea se produc in lanț și sunt cunoscute sub numele de instincte: de apărare,
alimentare.

REFLEXELE CONDIȚIONATE
- sunt dobândite in cursul vieții, - sunt temporare,- individuale - arcurile lor reflexe se închid la nivelul
cortexului.
- se formează pe baza celor necondiționate, prin coincidenta repetata in timp a doi excitanți, unul
necondiționat si unul condiționat.

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV coordonează și reglează funcțiile organelor interne.

Este constituit din doua componente:
- sistemul nervos vegetativ simpatic
- sistemul nervos vegetativ parasimpatic
Ambele inervează aceleași organe, având de cele mai multe ori efecte antagonice.

SISTEMUL NERVOS SIMPATIC rolul sau important se evidențiază în special în situații neobișnuite,
periculoase, când pune în condiții optime, organismul pentru "fugă sau luptă“
- extirparea totală a lanțului de ganglioni simpatici permite supraviețuirea doar in condițiile unui mediu
doar cu constante puținvariabile, dar nu mai poate fi realizată adaptarea la condițiivariabile și, în special, la
frig.
- reacția de fugă sau luptă mai este cunoscuta și sub numele de răspunsul simpato-adrenal; în cazul
activării se secreta actilcolina care activează secreția de adrenalină.

SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC exercita acțiuni mai discrete, dar mult mai extinse comparativ cu cele
ale simpaticului, intervenind în reglarea activității vegetative în condiții obișnuite de viată. - se mai numește și
sistemul nervos pentru odihna și digestie. - funcționează invers față de sistemul simpatic.
NERVII CRANIENI
Sunt in număr de 12 perechi si cu excepția perechii I - nervii olfactivi și perechii a II a - nervii optici, aparțin
trunchiului cerebral. Nervii cranieni sunt nervi senzitivi, motori si micști.