Anatomia si Fiziologia Omului

Prof: Barbu

Capitolul 1.
1. Celula Umana.
Este unitatea structurala, functionala si fundamentala care sta la baza organismului uman.Celula
intra in alcatuirea tesuturilor si organelor umane. Prin intermediul celulelor sunt indeplinite toate
functiile organismului uman. Celulele pot avea urmatoarele forme:

Forma ROTUNDA, este cea mai intalnita.

Forma STELATA celulele GLIALE, neuronii.
Forma de ANSA nefronii.
Forma OVOIDALA cu prelungiri gametul masculin.
Forma de DISC hematii.

Cele mai mici celule sunt Hematiile iar cele mai mari Neuronii.
Alcatuirea celulei:
1. MEMBRANA. Este exterior delimitanta, protectoare. Privita la microscop are o structura
trilaminara, de dublu strat fosfolipidic, cu proteine integrate. Proteinele joaca rol de
receptorii pentru diferite substante. Prezinta o permeabilitate selectiva pentru apa, ioni
minerali( sodiu, potasiu, calciu, magneziu), substante organice( glucoza, glicerolul,
aminoacizii, acizii grasi, hormoni, enzime, vitamine).
2. CITOPLASMA. Este componenta fundamentala a celulei. Este alcatuita din 98% apa, iar
restul substante organice, minerale si ORGANITELE CITOPLASMICE. Organitele
citoplasmice au un rol de baza in realizarea functiilor celulei. Organitele citoplasmice sunt:
ribozomii, aparatul GOLGI, reticulul endoplasmatic, lizozomii, mitocondriile si nucleul.
a) RIBOZOMII. Mai sunt denumiti si VEZICULELE lui PALADE, au o forma sferica si
au rol in sinteza proteinelor. Sunt alcatuiti din 2 subunitatii: a) Proteine Ribozomale si b)
ARN Ribozomale. Cele 2 subunitatii se asociaza si se disociaza in functie de intensitatea
sintezei proteice. Ribozomii se gasesc asociati cu suprafata membranei nucleare sau cu
reticulul endoplasmatic.
b) RETICULUL ENDOPLASMATIC. Este alcatuit din niste cisterne aplatizate si
suprapuse pline cu enzime.Rolul reticulului este in sinteza proteinelor. Proteinele
sintetizate pe ribozomi sunt transportate in vezicule in reticulul endoplasmatic unde
sufera GLICOZILARI. Aici se adauga o coada glucidica sau lipidica si sunt transformate
in glicoproteine sau lipoproteine biologic active.
c) APARATUL GOLGI. Se gaseste spre periferia celulei. Este alcatuit din niste cisterne
suprapuse. Prezinta 3 fete: CIS, MEDIALA, TRANS. Glico si lipoproteinele sunt
1

transportate in aparatul golgi, unde sunt modificate cu ajutorul enzimelor existente aici.
Ele fie mai adauga niste resturi de glucoza, sau mai elimina unele resturi suplimentare.
d) LIZOZOMI. Sunt particule sferice cu o membrana dubla si contin enzime hidrolitice
care au un rol degradativ.Toate substantele batrane care sunt destinate
APOCTAZEI( moarte celulara).
e) MITOCONDRIILE. Au o forma de papuc. Au o membrana dubla ( interior si
exterior).Membrana interioara emite niste prelungiri care formeaza CRISTELE
MITOCONDRIALE. La nivelul lor exista niste enzime oxidoreductoare care prin
procese REDOX ce constau in transferul de electroni si protoni elibereaza energie
celulara.
f) NUCLEUL. Este sferic, situat central prezinta o membrana dubla prevazuta cu pori, prin
care se realizeaza schimbul de substante cu citoplasma. In interiorul nucleului se gasesc:
CALIOPLASMA si CROMATINA NUCLEARA. Din cromatina se individualizeaza
cromozomii. Cromozomii sunt alcatuiti din: ADN, ARN si PROTEINE ASOCIATE
( histonice si nonhistonice). Specia umana prezinta 46 de cromozomii ( 23 de perechi).

CAPITOLUL 2
2. Tesuturile Umane.

Tesuturile sunt o grupare de celule cu aceasi origine, structura si functie. Ele au luat nastere ca
urmare a multiplicarii si diferentierii celulelor din foitele embrionare.
Tesuturile umane sunt:
-

Epiteliale.

Conjunctive.

Musculare.

Nervoase.

TESUTUL EPITELIAL acopera suprafata externa a corpului, catusesc cavitatile organelor

interne. Formeaza parenchimul glandelor endocrine, exocine si membramele specializate in
receptionarea stimulilor externi.Dupa functia indeplinita tesuturile epiteliale sunt de mai multe
feluri: de acoperire, glandulare si senzoriale.Celulele epiteliale sunt strans legate intre ele, printre
celule se afla o substanta care le cimenteaza. Legatura dintre celule se realizeaza cu ajutorul
tonofibrinelor sau desmozomilor care sunt prelungiri ale reticulului endoplasmatic.In zona de
legatura cu tesutul conjunctiv, celulele epiteliale sunt asezate pe o membrana bazala, cu rol de
suport si de schimb nutritiv cu acest tesut. Celulele epiteliale nu au vase de sange, schimbul de
substante nutritive se realizeaza prin difuziune de la celulele tesutului conjunctiv care le insotesc
intotdeauna. Printre celulele epiteliale se afla terminatii nervoase senzitive.
Tesuturile epiteliale de acoperire. Sunt localizate in piele si mucoasele organelor cavitare. Dupa
numarul straturilor de celule pot fi: Unistratificate; Pluristratificate; Pseudostratificate. Celulele
lor pot fi: cubice, cilindrice, prismatice sau turtite si au in general nucleii mari.
Tesuturile Epiteliale de Acoperire Unistratificate cu Celule Pavimentoase. Se gasesc in
tunica interna a capilarelor sangvine si limfatice, peritoneu, pericardul inimii si alveolele
pulmonare.
Tesuturile Epiteliale de Acoperire Unistratificate cu Celule Cubice. Se gasesc la nivelul
bronhiolelor pulmonare si in canalele unor glande secretorii.
Tesuturile Epiteliale de Acoperire Unistratificate cu Celule Cilindrice. Se gasesc in organele
tubului digestiv, in regiunea dintre stomac si rect, in mucuasa nazala si a trompei uterine. Aceste
tesuturi au doar un strat de celule, situate pe o membrana bazala si se numesc ENDOTELII.
Tesuturile Epiteliale De Acoperire Pluristratificate cu Celule Pavimentoase. Se gasesc in
epiderma, mucoasa esofagianasi bucala.
Tesuturile Epiteliale De Acoperire Pluristratificate cu Celule Cubice. Se gasesc in canalele
glandelor salivare.

Tesuturile Epiteliale De Acoperire Pluristratificate cu Celule Cilindrice. Se gasesc la nivelul

vezicii urinale, uretere, muceroasa laringiana si faringiana.
Tesuturile Epiteliale de Acoperire Pseudostratificate. Se gasesc in trahee si in bronhiile
principale.
Tesuturile epiteliale pluristratificate formeaza paturi alcatuite din mai multe straturi: stratul
profund se sprijina pe o membrana bazala si este este format din celule care se inmultesc activ
numit strat generator. In cazul epidermei celulele se cheratinizeaza, mor si se descoameaza.
Tesuturile epiteliale glandulare. Produc substante de secretie. Celulele lor sunt ovale sau sferice
si au numeroase mitocondrii si un aparat golgi drzvoltat. Alcatuiesc parenchimul glandelor care
se asociaza cu tesuturile conjunctive, vase de sange, limfocite, nervi si formeaza gladele
secretoare. Glandele secretoare pot fi: glande exocrine cand produsul de secretie este
eliminat la exterior printr-un canal ( glandele sudoripare si sebacee) sau in cavitati ( gladele
salivare si gastrice); glande endocrine produsul de secretie ( hormonul) este eliminat direct in
sange, nu au canal excretor ( tiroida, suprarenalele, hipofiza si epifiza); glande mixte care au
dubla secretie ( exocrina si endocrina) ( pancreasul, testicolul si ovarul).
Unele glande exocrine sunt unicelulare ( glandele mucoasei bucale si epiteliul aparatului
respirator). Alte glande exocrine sunt pluricelulare. Ele au o parte secretorie celulara si un canal
excretor simplu sau ramificat ( glandele gastrice, intestinale salivare).
Glandele endocrine au celule secretoare grupate in foliculi, cordoane, insule , toate inconjurate
de o retea bogata de vase sangvine( insulele Langherhans).
Tesuturile epiteliale Senzoriale. Sunt specializate in receptionarea stimulilor de mediu. Sunt
formate din celule senzoriale si de sustinere. Celulele senzoriale au fie 2 prelungiri una
APICOLA si una BAZALA, fie numai una APICOLA cu rol in receptionarea stimulilor din
mediu. Acesti stimuli sunt transformati in flux nervos si transmis terminatiilor nervoase ale
neuronilor senzitivi cu care vin in contact.
Celulele Senzoriale sunt:
- Tactile in epiderm.
- Gustative in mugurii gustativi ai mucoasei bucale.
- Auditive in organul CORTI din urechea interna.
- Olfactive in epiteliile mucoasei nazale
- Celulele cu conuri si bastonase din retina.
Rolul acestor celule este important pentru integrarea organismului in mediu.

TESUTUL CONJUNCTIV
Este tesutul care asigura rezistenta organismului, leaga diferite organe intre ele, are rol trofic in
hranire, depoziteaza grasimile, intervine in apararea organismului prin FAGOCITOZA.
Alcatuirea tesutului conjunctiv:
-

Celule

Fibre ( colagen, reticulina, elastina)

Substanta fundamentala ( moale, semidura, dura).

In functie de substanta fundamentala tesuturile conjunctive pot fi: moi, semidure, dure.
Tesutul conjunctiv moale poate fi:
-

LAX ce contine in proportii egale celule, substanta fundamentala si fibre.

Reticulat format din fibre de reticulina dispuse in retea in ochiurile careia se afla
substanta fundamentala si celule de origine ale elementelor figurate sangvine. Se afla in
maduva hematogena si oase.

Tesutul ADIPOS contine celule globuloase care au acumulat grasimi si imping nucleul
la periferie. Se gaseste in hipoderm ( stratul profund al pielii).

Tesutul FIBROS contine predominant fibre de colafen si elastina, putine celule si

substanta fundamentala. Intra in constitutia fasciilor care invelesc muschii.

Tesutul ELASTIC contine numeroase fibre de elastina, anastamozate in retele cu

putine celule si substanta fundamentala. Se gasesc in tunica mijlocie a vaselor de sange.

Tesutul conjunctiv semidur este un tesut elastic, dur si rezistent. Este de 3 feluri: hialin,
elastic, fibros.
HIALIN prezinta fibre elastice si dense. Se gaseste in discurile intervertebrale.
ELASTIC cu fibre elastice mai putin dense. Se gaseste in pavilionul urechii.
FIBROS predomina firele de colagen, dar sunt si fibre elastice. Se gaseste in discurile
intervertebrale.
Tesutul conjunctiv dur intra in alcatuirea oaselor. Este format din celule (
OSTEOBLASTE, OSEOCITE, OSTEOPLASTE), fibre si substanta fundamentala (
OSEINA contine saruri de fosfat de calciu).
Tesutul osos este:

Compact aflat in diafiza oaselor lungi si la exteriorul oaselor scurte si late.

Spongios formeaza epifizele oaselor lungi.
Tesutul Conjunctiv Fluid.( Sange)
Sangele este un lichid vital, existent in corpul oamenilor si al animalelor. Hraneste toate
organele si tesuturile corpului si elimina substantele nefolositoare sau reziduale din organism.
Sangele transporta O2 la toate tesuturile corpului impreuna cu nutrientii, iar la intoarcere
transporta substantele nefolositoare rezultate din metabolism si CO 2 de la plamani. Este
alcatuit din plasma 55%, iar restul de 45% este compus din 3 tipuri de celule: 1.
Eritrocite( Hematii), 2. Leucocite, 3. Trombocite.
Tesutul Muscular.
Muschii corpului uman se grupeaza in 3 categorii:
-

Muschii Scheletici ( Striati) fixati pe oase.Ei sunt controlati de creier si impreuna cu

asele pe care se fixeaza prin tendoane sunt responsabili de toate miscarile voluntare
( mersul, ridicarea\coborirea de greutati, zambet, masticatia).

Muschii Netezi au rol in realizarea miscarilor involuntare ale organelor interne

( miscarea intestinelor, miscarea vezicii urinare).

Muschii Cardiaci intra in alcatuirea muchiului inimii si sustine contractiile acestuia.

Celula de baza a muschilor striati este Fibra Musculara Striata.

Fibra Musculara Striata este o celula alungita, polinucleara, care prezinta in citoplasma mai
multi nuclei, cantitati mari de reticul endoplasmatic, aparat golgi, mitocondrii si elemente
contractile.
Elementele contractile ( ACTINA SI MIOZINA) sunt sub forma unor discuri clare si
intunecoase.Filamentele de actina si miozina se organizeaza in manunchiuri denumite
MIOFIBRILE. Intre miofibrile se afla granule de glicogel. Ele reprezinta rezervoarele de
combustibil ale muschilor impreuna cu mitocondriile. Fiecare fibra musculara se cupleaza cu o
fibra nervoasa care in caz de nevoie va comanda contractia acestuia. Fibrele musculare se
asociaza in manunchiuri mai mari formand muschii. Fiecare muschi este infasurat in tesut
conjunctiv cu rol izolator.
Tesutul Nervos.
Intra in alcatuirea nervilor. Este alcatuit din celule Gliale si Neuroni.
NEURONII sunt celule diferentiate specific care genereaza si conduc impulsurile nervoase.
Celulele GLIALE formeaza un tesut suport pentru neuroni.
6

Componentele Neuronului sunt: corpul celular si prelungirile acestuia.

Corpul celular formeaza substanta cenusie a sistemului nervos. Prezinta o substanta lipoproteica
(NEURILEMA) si o citoplasma cu organite celulare (neuroplasma).
Prelungirile Neuronului sunt denumite : DENDRITE si AXON.
Axonul este o prelungire unica. Are rol in conducerea impulsului nervos, si este acoperit la
exterior de 2 teci protectoare: 1. teaca SCHWAN formata din MIELINA ( O substanta
lipoproteica alba care izoleaza neuronul). Din loc in loc este intrerupta de strangulatiile
RANVIER. 2. La exterior teaca conjunctiva HENLE cu rol de aparare. Ultimele ramificatii
ale axonului se numesc RAMURI TERMINALE, subtiri care prezinta BUTONII TERMINALI
care contin niste substante denumite MEDIATORI CHIMICI, cu rol in transmiterea impulsului
nervos. Mediatorii chimici sunt: ADRENALINA, NORADRENALINA, DOPAMINA,
SEROTONINA, ACETILCOLINA).

CAPITOLUL 3.
3. Articulatiile umane.
Reprezinta un ansamblu de elemente care unesc intre ele 2 sau mai multe extremitati osoase.
Dupa gardul de mobilitate se impart in 3 categorii:

1. SINARTROZE.
2. AMFIARTROZE.
3. DIARTROZE.
1. SINARTROZE.
Sunt articulatii fixe, imobile, fara cavitate articulara. Dupa tipul de tesut care se interpune intre
oasele articulatiei, acestea se clasifica in:
a. Sindesmoze.
b. Sincondroze.
c. Sinostoze.
a. Sindesmozele. Sunt articulatii in care intre cele 2 oase exista tesut fibros. Astfel de articulatii
sunt suturile craniene, scoamoase si dintate. O varietate de sindesmoze sunt GONOFOZELE
(articulatiile dintilor).
b. Sincondrozele. Sunt articulatii in care intre cele 2 oase exista tesut cartilaginos (semifizele
pubiene).
c. Sinostozele. Sunt articulatii care se formeaza prin osificarea la adult a sindesmozelor si a
sincondrozelor.
2. AMFIARTROZELE sunt articulatii cu mobilitate redusa. Intre oasele care se articuleaza se
interpune o formatiune fibrocartilaginoasa. Intre vertebre, intre oasele tarsometatarsiene si la
nivelul semfizelor pubiene.
3. DIARTROZELE sunt articulatii cu grad variabil de mobilitate.
Se clasifica in :
ARTRODII - articulatii mobile.
AMFIARTROZE articulatii semimobile.
Artrodiile sau articulatiile SINOVIALE sunt alcatuite din urmatoarele elemente: cartilajul
articular, capsula articulara, suprafetele articulare, ligamentele articulare, cavitate articulara si
lichidul sinovial.
Tipul de miscare este interdependent de forma suprafetelor articulare. Oasele unei articulatii
sinoviale pot efectua urmatoarele miscari: flexie-extensie; abductie-aductie; circumductie;
pronatie; supinatie.

Deoarece oasele sunt structuri rigide care se pot misca datorita articulatiilor sinoviale, ele au fost
asemanate cu sistemul de PARGHII functionand pe acelasi principiu. In organism exista 3 tipuri
de parghii caracterizate prin 3 marimi:
1 Punctul de sprijin S si este reprezentat de articulatie.
2 Forta activa F reprezentata de muschii care se contracta.
3 Rezistenta R reprezentata de oase.
Artrodiile se clasifica astfel:
A Dupa numarul oaselor din alcatuirea lor in : simple si compune.
B dupa forma suprafetei articulare in: PLANE, TROHLEARE, TROHOIDE, CONDILIENE in
SA, ELIPSOIDALE, COTILICE, SFEROIDE.
Compozitia articulatiei sinoviale:
1 CARTILAJUL ARTICULAR: Este format din tesut cartilaginos, HIALIN, cu rol de
amortizare a presiunii exercitate de greutatea corpului si de protectie a suprafetelor articulare.
Distrugerea sa conduce la ANCHILOZA (reducerea pana la disparitia miscarilor).
2. Capsula articulara: Leaga capetele oaselor ca un manson. Contine un tesut fibros si este
captusita de membrana sinoviala bogat vascularizata si inervata.
3. SUPRAFATELE ARTICULARE: Pot fi sferice (capul humerusului, femurului) sau concave
( cavitatea GLENOIDA a scapulei, in forma de manson, TROHLEEA humerusului).
4. LIGAMENTE ARTICULARE: Sunt formatiuni fibroase, care intaresc articulatia.
5. CAVITATEA ARTICULARA: Reprezinta spatiul dintre capetele oaselor unei articulatii si
capsula articulara cu rol in mentinerea in contact a suprafetei articulare.
6. LICHIDUL SINOVIAL: Are rol lubrifiant, deoarece diminueaza frecarea oaselor si
favorizeaza alunecarea lor.

Tipurile de artrodii:
a. Articulatia Plana. Are suprafetele articulare plane si permit numai miscarile de alunecare.
b. Articulatia Trohleara. Un os are suprafata articulatiei in forma de scripete iar celalalt os are
forma de creasta cu 2 povarnisuri laterale. Permit miscari de flexie-extensie si de lateralitate.

c. Articulatia Trohoida. Are suprafete formate dintr-un cilindru osos, continut intr-un inel
osteofibros si permit miscari de rotatie (vertebre).
d. Articulatia in Sa. Are suprafete opozite concave, permite miscari de felexie-extensie si
circumductie.
e. Articulatia cotilica. Are suprafete oposite formate dintr-un cap ce partunde intr-o cavitate
cupa , permit miscari de flexie-extensie si rotatie (cap femural).

Bolile sistemului ARTICULAR.

OSTEOARTRITA esete cea mai frecventa afectiune articulara. Este o bolala degenerativa care
apare prin distrugerea bioclinica a cartilajului articular din articulatiile sinoviale. Este considerata
a fi consecinta greutatii excesive si a fisuri cartilajului. Se mai datoreaza si modificarilor
inflamatorii nespecifice nesecundare. Poate fi: primara si secundara. Secundara apare in special
la persoanele tinere si se refera la boala degenerativa a articulatiilor sinoviale prin traume care
altereaza cartilajul articular sau osul sucondral. Primara este asociata cu fenomenul de
imbatrinire deci apare in articulatiile intacte fara un factor initiator aparent si este caracteristica
persoanelor in varsta. Boala apare la articulatiile mainii mai ales interfalangiene si poate include
genunchiul, soldul si coloana. Simptomele apar dupa 50 de ani, desi boala incepe mai devreme
apar dureri care se agraveaza incet iar la unii pacienti se stabilizeaza. Tratamente: Se evita
aplicarea de presiune pe articulatiile afectate, se recomanda slabirea daca este supraponderal,
pentru reducerea durerii se recomanda ACETAMINOFEN si antiinflamatoare.
ARTRITA REUMATOIDA este o afectiune articulara inflamatorie cronica. Este dureroasa si
duce la deformarea acestora. Poate debuta chiar si sub 16 ani. Este considerata o bolala
autoimuna in care organismul produce anticorpii contra propriilor tesuturi. Debutul consta in
inflamarea cronica a membranei sinoviale, apoi inflamarea se extinde in cartilaj, capsula,
tendoane, ligamente, muschi si oase determinand eroziunea osului. Diagnosticul se pune pe
criterii de laborator clinice si radiologice. Tratamentul este medicamentos cu antiinflamatoare
nesteroidiene( A.I.N.S.) ce reduc durerile si antireumatice ce reduc evolutia bolii. Este mai
frecventa la femei. Simptomele apar dupa 40 de ani.Afecteaza 1% din populatia umana. Nu
exista vindecare pentru aceasta boala.
ARTRITA BACTERIANA sau SEPTICA se datoreaza invaziei spatiului articular cu
microorganisme de tipul bacteriilor, virusuri, fungi. Cele mai comune sunt: artritele
GONOCOCICE si NONGONOCOCICE. Provocate de NEISERIA sau STAFILOCOCUL
AUREUS. Pentru persoanele tinere active sexual. In aceasta boala agentii microbieni invadeaza
articulatia prin inoculare directa sau prin trecerea din tesuturile periarticulare sau prin sange.
Acesti agenti ataca proteinele articulare: sialoproteine, fibromectine, elastina, acidul hialuronic.
Conduce la distrugerea articulatiilor mergand pana la necrosa septica a osului. Poate aparea la
orice varsta, dar mai frecvent la adolescenti prin infectii gonococice. Pacientul prezinta dureri,
febra, articulatie calda, rosie, dureroasa, marita cu mobilitate scazuta. In artrita
10

TUBERCULOASA este afectat genunchiul si soldul in acest caz tratamentele se fac cu

antibiotice, antiinflamatorii pentru reducerea simptomelor si sunt de lunga durata.
ARTROPATIA CHARPOT sau OSTEOARTROPATIA NEUROPATICA. Este definita ca
modificari articulare si osoase, asociate cu pierderea mobilitatii si insotite de alte afectiuni. Se
caracterizeaza prin dislocatia umarului, fracturi patologice si deformari debilitante. Afectiunea
distruge definitiv osul, tesuturile moi si dizolva arhitectura osului in timp. Aceasta boala poate fi
o complicatie a diabetului, sifilisului, alcoolism cronic, lepra si leziunile maduvei. Manifestari
clinice: dureri, semne de inflamatie, pierderea functiei articulare. Tratament: imobilizarea prin
proteze care permit pacientului sa mearga si sa previna devormarea. Imobilizarea se mai face
printije metalice si orteze. Se recomanda reducerea stresului mecanic. Interventia chirurgicala
doar in deformrile severe. Vindecarea in aprox. 2 ani.
BOALA BLONT sau TIBIA VARAFAMILIARA este o tulburare neobisnuita a cresterii
caracterizata prin osificarea dezorganizata a tibiei (epifica si metafiza). Poate aparea la copiii de
orice varsta si se clasifica in: timpurie debuteaza sub 3 ani si tardiva intre 4 si 10 ani. Boala
este progresiva, afecteaza unul sau ambele picioare. Este asociata cu obezitatea la copii. Partea
interna a tibiei nu se mai dezvolta si duce la ANGULAREA osului. Tratamentul consta in
purtarea unor orteze si chirurgical in functie de gravitate se face o OSTEOTEMIE pentru a
realiza pozitia normala a oaselor.
CONDROMATOZA SINOVIALA este o afectiune in care se dezvolta foci de cartilaj in
membrana sinoviala articulara. Aceste foci pot determina pulseuri dureroase articulare si
simptome mecanice. Focile pot exista libere in cavitatea articulara sau legate de sinoviala
proliferativa si se pot extinde la tesuturile apropiate. Boala progreseaza cu deteriorarea
articulatiilor, dureri, tumefactie, simptome mecanice. Se administreaza A.I.N.S., ultrasunete ,
terapie termica.

CAPITOLUL 4.
SANGELE SI LIMFA
Sangele este format din:

11

Plasma
Elemente figurate: Hematiile
trombocite( plachete sangvine).

(globule

rosii,

eritrocite),

globulele

albe(leucocite),

Sangele este un lichid de culoare rosie, care impreuna cu un lichid interstitial si limfa formeaza
mediul intern al organismului(volemie). El circula prin vase sangvine inchise, raspandite in toate
organele si tesuturile corpului.
Functiile sangelui in organism:
1 Functia RESPIRATORIE consta in trecerea O2 de la plamani la tesuturi si CO 2 de la tesuturi
la plamani.
2 Functia NUTRITIVA consta in trecerea substantelor nutritive de la intestin la tesuturi.
3 Functia EXCRETORIE consta in trecerea de metaboliti ( ureea, acidul uric, acidul lactic)
spre organele de excretie: piele, rinichi, tract digestiv, unde sunt eliminate in mediul inconjurator.
4 Functia de TERMOREGLARE consta in trecerea caldurii de la organele interne spre
suprafata corpului de unde se transmit mediului inconjurator.
5 Functia de PROTECTIE IMUNOBIOLOGICA se exercita prin FAGOCITE si
ANTICORPI.
PLASMA reprezinta 55% din volumul total al sangelui, este un lichid galbui, omogen, vascos,
usor sarat, si contine 91,5% apa, 7% proteine, 1% glucide, 0,5% lipide dar si substante rezultate
din catabolismul celular(tot ce degradeaza organismul) (acidul uric si ureea), cationi( Ca++, Na+,
K+), anioni(Cl-, ionul biocarbonicHCO3-). Compozitia de saruri a plasmei este apripiata de cea a
apei marine.Plasma contine atat componente organice cat si componente anorganice.
Componentele organice cele mai importante sunt:
1 Proteine simple si complexe (glico si lipoproteine)
2 Albumine sunt sintetizate in ficat din aminoacizi si catabolizate la nivelul diferitelor tesuturi.
Prezinta importante functii organice.
3 Globulinele sunt sintetizate din aminoacizi la nivelul ganglionilor limfatici, splina, maduva
osoasa, tesutul conjunctiv si catabolizate la nivelul unor tesuturi si organe(plaman, ficat, splina).
Gamaglobulinele sunt cele mai importante si au rol in aparare fata de infectii prin producerea de
anticorpi.
4 Fibrinogenul are rol important in coagularea sangelui. Se afla in plasma in concentratie de 0,2
0,4% iar biosinterza are loc in tesutul conjunctiv si ficat.

12

5 Glucidele plasmatice: glucoza este cea mai importanta si se gaseste in concentratie de 0,8
1,2 % (glicemie). Glucoza sangvina este forma de absorbtie, circulatie si consum al glucidelor.
6 Lipidele: fosfolipide, gliceride, colesterol.
7 Alte substante: acidul lactic, enzime, PROTOMBINA (t. de coagulare a sangelui),
BILIRUBINA, hormoni, anticorpi, vitamine si alte substante organice.

Elementele Figurate Ale Sangelui

1.Hematiile
Sunt celule diferentiate care au rolul de a transporta O 2 de la plamani la tesuturi si CO 2 de la
tesuturi la plamani. In faza adulta sunt celule anucleare. Ele se formeaza in maduva rosie a
oaselor printr-un fenmen numit ERITOPOEZA. Eritrocitul are un aspect caractereistic. Privit din
fata are forma circulara iar din profil are forma de lentila biconcava. In cazurile patologice, cum
ar fi formele de anemie, eritrocitele isi schimba forma si dimensiunea. In urmele cazuri sunt mai
mici ca dimensiune (MICROCITOZA). In alte cazuri au dimensiuni mai mari
(MACROCITOZA).Aceste schimbari de suprafata si schimbari de suprafata si volum micsoreaza
patrunderea O2 in eritrocite. Numarul hematiilor se ridica la 4milioane 500 de mii/mm 3 de sange,
iar la femei 5 milioane/mm 3 de sange. Numarul variaza de la un individ la altul din cauza:
stresului, altitudinilor, boli. Scaderea numarului de hematii odata cu HEMOGLOBINA duce la o
boala: ANEMIA. Cresterea numarului de hematii duce la POLIGLOBULII. Poliglobuliile sunt
de 2 tipuri:
a. Fiziologice.
b. Patologice.
a. Poliglobuliile Fiziologice.
Ele nu afecteaza buna functionare a organismului (poliglobulia de altitudine). Ea apare la peste
3000 de metri altitudine. Numarul de eritrocite depaseste 7 milioane/mm 3 de sange. Aceasta
crestere reprezinta o adaptare a organismului la atmosfera rarefiata si poliglobulia se manifesta
toata viata. Poliglobuliile temporare pot sa apara si in cursul zilei darorita: starii emotionale,
efortului fizic.
b. Poliglobuliile Patologice.
Constau in cresterea numarului de eritrocite in urma unor stari de boala pana la 17 milioane/mm 3
de sange (tuberculoza, intoxicatii cu CO2, si in unele boli ale sangelui).
Structura Eritrocitului.

13

Prezinta o membrana eritrocitara externa. In interior o STOMA in care se afla nucleul la celulele
tinere, iar la cele adulte dispare si e acumuleaza hemoglobina.
Hemoglobina este o substanta rosie, cre ocupa aprox. 40% din volumul hematiilor. Ofera
celulelor functia de transport a gazelor O2, CO2. Este o hemoproteina, formata din globulina si un
pigment HEMO.
Valorile hemoglobinei:
Barbati: intre 13,5 si 17g %.
Femei: intre 12 si 15g %.
Cea mai mare parte a hematiilor sunt distruse in splina. Prin moartea lor hemoglobina este
descompusa in fier (Fe), proteine, PORFIRINE (formeaza Hemo).
2.LEUCOCITELE (globulele albe)
Globulele albe sunt elemente figurate ale sangelui, care se deosebesc de eritrocite prin lipsa
hemoglobinei, prin forma lor schimbatoare si prin existenta nucleului. Au rol in apararea
organismului, sunt capabile sa emite PSEUDOPODE (picioruse false) cu care se pot misca si
pot strabate peretii capilarelor si pot ingloba in citoplasma lor bacterii, pe care le digera. Trecerea
prin peretele capilar se numeste DIAPEDEZA, iar inglobarea bacteriilor in citoplasma si
digerarea lor se numeste FAGOCITOZA. Prin diapedeza si fagocitoza, leucocitele distrug
agentii patogeni, limitand infectiile.
Valori Fiziologice.
In sangele unui adult sanatos, numarul lor este de 6500/mm3 de sange. Valorile normale sunt
cuprinse intre 4000 8000/mm3 de sange. Pot exista si variatii fiziologice in functie de varsta (
la nou-nascuti pot ajunge pana la 20.000/mm3 de sange in primele 24 de ore, apoi numarul lor
scade treptat pana la pubertate; la adult cresterea peste 8.000/mm3 de sange se numeste
LEUCOCITOZA, iar sub 4.000/mm3 de sange se numeste LEUCOPENIE).
Leucocitozele sunt manifestari ale unor stari poatologice: scarlatina, septicemiile, encefalitele,
holera. Cand leucocitoza este permanenta apare o inmultire anarhica a leucocitelor si boala se
numeste LEUCEMIE. Se vor gasii forme imature de leucocite.

Clasificarea leucocitelor:

In functie de forma nucleului, de dimensiune,si afinitatea fata de coloranti se impart in:

-Polinucleare (granulocite)

14

-Mononucleare (agranulocite).
Polinuclearele sunt:
-

Neutrofile 65 70%

Eozinofile 1 3%

Bazofile 0,5%

Mononuclearele sunt:
-

Limfocite 23%

Monocite aprox.5%

NEUTROFILELE (polimorfonucleare): sunt notate PMN. Sunt produse de maduva osoasa. Au

forme variabile, deoarece emit pseudopode permanente. Prezinta in citoplasma granulatii mici cu
afinitate pentru colorantii neutrii. Durata de viata este in circulatie de cateva ore, apoi prin
diapedeza ajung in spatiile interstitiale unde fagociteaza bacteriile. Numarul lor creste in infectii
bacteriene.
EOZINOFILELE au grnulatii mai mari in citoplasma si se coloreaza in tens cu EOZINA.
Numarul lor creste in: alergii, infectii parazitare.
BAZOFILELE au in citoplasma granulatii mari care se coloreaza cu coloranti bazici. Contin:
heparina, histamina, substante vasodilatatore iar numarul lor creste in: infamatii.
LIMFOCITELE sunt produse in: timus, amigdale, splina, ganglionii limfatici si cresc rezistenta
organismului fata de boli (produc anticorpi). Numarul lor creste in infectii acute ( T.B.C., sifilis).
MONOCITELE sunt celule mari cu granulatii fine. Raman in circulatie 24 de ore, apoi
migreaza in tesuturi si fagociteaza bacterii. Numarul lor creste in: infectiile parazitare,
bacteriene, virale si cand apar tumori.
3.TROMBOCITELE.
Mai sun tnumite si plachete sangvine. Sunt cele mai mici elemente figurate cu diametrul de 2-4
microni. Sunt lipsite de nucleu si prezinta in citoplasma garnulatii mici. Se formeaza in maduva
HEMATOGENA prin fragmentarea unor celule numite MEGACOLIOCITE. Se gasesc in
sange in numar de 300.000/mm3 de sange. Au durata de viata scurta de aprox.o saptamana, apoi
sunt distruse de splina. Prezinta importanta fiziologica prin eliberarea unor substante care opresc
hemoragiile mici. Participa si al coagularea sangelui.
Oprirea hemoragiilor produse prin lezarea vaselor mici este un proces fiziologic complex numit
hemostaza provizorie si se realizeaza astfel:

15

1. Are loc o contractie a vasului imediat dupa lezare.

2. Sangele este deviat in vasele colaterale prin dilatarea acestora.
3. Se produce aglutinarea trombocitelor la marginile plagii vasului si se formeaza un dop
plachetar numit hemostaza temporara. In interiorul acestui dop se formeaza o retea de fibre
insolubila care se intinde in tot dopul realizandu-se hemostaza definitiva soldata cu formarea
cheagului de sange.
Grupele de sange sunt consecinta prezentei pe suprafata hematiilor a unor antigene numite A si
B si a unor aglutinine Alfa si Beta. Antigenele numite si aglutinogene nu trebuie sa intre in
contact direct cu aglutininele de acelasi tip, reprezentati de anticorpi plasmatici, deoarece se
poate produce aglutinarea, liza hematiilor cea ce duce la moartea individului. Pentru a se putea
realiza o transfuzia de sange trebuie ca in sangele primitorului sa nu existe aglutinine care sa
reactioneze cu aglutinogelele hematiilor transfuzate. Grupele de sange sunt 4: 0(I), A(II), B(III),
AB(IV). Ulterior descoperirii acestor reguli de transfuzii s-a constatat ca tot mai aveau loc
accidente in urma carora se producea liza hematiilor si moartea individului. Ulterior s-a
descoperit ca ca peste 85% din indivizii umani prezinta pe suprafata hematiilor si antigenul D in
timp ce restul populatiei nu il prezinta.Toti indivizii cu antigenul D au fost numiti RH +, iar cei
care nu il prezinta au fost numiti RH -.Nu sunt permise transfuzii cu sange RH + la cei cu RHdeoarece se poate produce liza hematiilor.
LIMFA
Este un lichid galbui care contine in special globule albe:
1.Limfocite.
2.Proteine.
3.Fibrinogen plasmatic.
Ea se formeaza din lichidul interstitial din capilarele sangvine. O parte din plasma circula prin
sistemul de vase limfatice de tip capilare, tuburi, colectoare si ganglioni.
Functia limfei.
1. Apararea organismului prin limfocitele continute.
2. are rol in circulatia grasimilor absorbabile.

CAPITOLUL 5.
SISTEMUL RESPIRATOR
Rolul sistemului respirator este de a realiza ventilatia organismului prin schimbul de gaze
dintre organism si mediu. Totalitatea organelor care contribuie la realizareaschimburilor de gaze
16

dintre atmosfera si organism formeaza aparatul repirator. Acesta este alcatuit din: plamani si cai
respiratorii, care sunt extrapulmonare si intrapulmonare.
Caile respiratorii extrapulmonare:
-

Fosele nazale.

Faringele.

Laringele.

Bronhiile principale.

Caile respiratorii intrapulmonare:

-

Bronhiile lobare.

Bronhiile segmentare.

Bronhiile interlobulare sau bronhii terminale din care se formeaza bronhiolele

respirtorii.

Acestea se continua cu canalele alveolare ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci numiti
saci alveolari care se deschid in alveolele pulmonare.
Fosele Nazale alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin 2 nari iar in faringe prin 2
orificii. La interior fosele nazale sunt captusite cu o mucoasa ale caror secretii mentin locul
mereu umed. Mucoasa fiind puternic vascularizata incalzeste aerul. Mucusul si firele de par din
fosele nazale opresc inaintarea prafului si impuritatiile.
Faringele este organul i carte se incruciseaza calea respiratorie si cea digestiva.
Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje dintre care cel situat anterior prezinta o
proeminenta numita marul lui Adam. La interior in laringe se gaseste un capacel numit
epiglota care astupa la nevoie capatul laringelui numit glota.Laringele este si organul vorbirii
deoarece in interiorul sau se afla 2 perechi de pliuri numite corzi vocale (superioare si
inferioare). Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.
Traheea este un tub lung de 12 cm. Mentinuta deschisadatorita inelelor cartilaginoase. Spre
esofag tesutul cartilaginos este inlocuit cu un tesut moale care usureaza trecerea alimentelor prin
acesta.
Bronhiile sunt 2 la numar. Sunt ramificatii ale traheei care patrund in plamani. Inelele
cartilaginoase sunt complete iar mucoasalor contin celule cilicate. Bronhiile se ramifica in 2
bronhii secundare: 2 in plamanul stang si 3 in plmanul drept.

17

Plamanii sunt 2 organe buretoase, elastice de culoare roz, asezati in cutia toracica deasupra
diafragmei. Plananul drept este alcatuit din 3 lobi, iar plamanul stang din 2 lobi. Intre cei doi
plamani se afla inima. In fiecare lob patrunde cate o bronhie secundara care se ramifica in tuburi
din ce in ce mai mici: bronhiole. Acestea, cand ajung sa aiba un 1mm nu mai au inele
cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci alveolari alcatuiti din mici umflaturi cu
peretii subtiri numite alveole pulmonare. Alveolele reprezinta unitatea structurala si functionala a
plamanului. Intre sacii pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic.Plamanii nu au muschii.
Suprafata lor este acoperita cu 2 foite numite pleure. Una este lipita de plaman, cealalta de
peretele interior al cavitatii toracice.intre pleure se afla o cavitate subtire in care se afla o pelicula
de lichid. Plamanii sunt bine vascularizati de arterele pulmonare si venele pulmonare. Arterele
pulmonare patrund in plamani printr-un loc numit HIL. Ele se ramifica si insotesc bronhiile pana
la sacii pulmonari unde se ramivica in arteriole. Acestea se continua cu capilarele. Capilarele se
deschid in venule care inconjoara sacii alveolari, insotesc apoi bronhiolele, bronhiile si se unesc i
venele pulmonare ( cate 2 pentru fiecare plaman). Apoi parasesc plamanii prin HIL si se deschid
final in atriul stang. Un plaman este alcatuit in final dintru-un numar mare de saci pulmonari.
Suprafata lor este foarte mare datorita alveolelor si se poate exprima im metrii patrati. Din
aceasta cauza sangele si aerul se gasesc in contact pe o suprafata mare. Separarea se face de catre
peretii subtiri ai alveolelor si capilarelor.
Mecanica respiratiei.
Schimburile gazoase se datoreaza a 2 procese care se succed ritmic: inspiratia si expiratia. In
inspiratie aerul atmosferic patrunde prin caile aeriene pana la nivelul alveolelor pulmonare, iar in
expiratie o parte din aerul alveolelor este expulzat in exterior. Acest proces prin care se face
circulartia aerului intre mediul extern si alveole se numeste VENTILATIE PULMONARA.
Inspiratia este un proces activ in care se contracta muschii inspiratorii si are drept rezultat
marirea volumului cutiei toracice prin cele 3 diametre ale ai. Diametrul longitudinal se mareste
prin contractia diafragmei.Diametrele antero-posterior si transversal se maresc prin ridicarea si
rotatia coastelor datorita contractiei muchilor intercostali externi. Se modifica si volumul cutiei
toracice si plamanilor. In inspiratie plamanii se umplu cu aer. Se destind pasiv si isi maresc
volumul. Scade presiunea intrapulmonara cu 2-3 mm coloana de mercur fata de cea atmosferica
si favorizeaza patrunderea aerului in plamani. In inspiratia fortata actioneaza si muschii
inspiratori accesorii, ridicand suplimentar coastele.
Expiratia.
Este un proces pasiv, toracele revine la dimensiuni normale datorita relaxarii muschilor
inpiratorii. Plamanii ne mai fiind tensionati se retracta. Creste presiunea cu 2-4 mm/Hg fata de
cea atmosferica si o parte din aerul introdus este expulzat. Expiratia se realizeaza pe baza
elasticitatii pulmonare, cartilajelor costale torsionate si a ligamentelor intinse in expiratie.
Inscrierea miscarii respiratorii se face cu Pneumograful, iar graficul miscarii respiratorii se
numeste Pneumograma.
18

Intr-o inspiratie normala se introduc in plamanii 500 ml de aer, care se elimina prin expiratie si
se numeste VOLUM CURENT. (VC)
Intr-o inspiratie fortata se mai introduc inca 1500 ml de aer si se numeste VOLUM
INSPIRATOR DE REZERVA. (VIR)
Printr-o expiratie fortata se mai pot elimina intre 1000-1500 ml de aer si se numeste VOLUM
EXPIRATOR DE REZERVA. (VER)
VC + VIR + VER = CV (CAPACITATE VITALA)
Plamanii nu se golesc complet nici dupa o expiratie fortata, in ei ramanand cam 1500 ml/aer
alveolar,VOLUM REZIDUAL.
CV + VR = CPT (CAPACITATE PULMONARA TOTALA)
Reglarea respiratiei
Se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale (substante secretate de organism).
Mecanismele nervoase se realizeaza prin structuri nervoase situate in formatiunea reticulara
bulbopontina care descarca ritmic impulsuri care ajung la maduva, iar de aici la musculatura
respiratorie determinata de contractiile ritmice ale acesteia. In acest mecanism intervin si centrii
respiratori pontini ai trunchiului cerebral denumiti APNEUSTIC si PNEUMOTAXIC.
Reglarea umorala se face prin CO2 care regleaza activitatea centrilor respiratori. Variatia
concentratiei de CO2 din sange modifica activitatea centrilor respiratori. O crestere de 0,2% a
concentratiei de CO2 alveolar dubleaza frecventa si amplitudinea respiratiilor. Schimburile
gazoase respiratorii se realizeaza pe baza unor mecanisme fiziologice si a propietatilor
membranelor alveolelorcapilare si celulare in 3 etape:
Etapa PULMONARA. Schimbul gazelor pulmonare se realizeaza datorita diferentelor de
presiune partiala a O2 si CO2 in cele 2 medii separate de membrana alveolocapilara. (Aerul
alveolar si sange capilar.) in aerul alveolar fiid o presiune mai mare de 100 mm/Hg decat in
sangele venos unde presiunea este de 40mm/Hg. O 2 trece din aerul alveolar in sange pana se
echilibreaza presiunea din cele 2 compartimente. CO2 va urama un drum invers trecand din
sangele venos de la o presiune 47 mm/hg in aerul alveolar unde presiunea este de 40 mm/Hg.
Oxigenarea sangelui capilarelor pulmonare se numeste HEMATOZA pulmonara.
Etapa SANGVINA. Transportarea in sange a O2 se face 1% dizolvat in plasma si restul sub
forma unei combinatii labile cu hemoglobina numita OXIHEMOGLOBINA (Hb O2). Sub aceasta
forma sangele arterial transporta O2 intr-o proportie de 98%. Transportarea CO2 in sange se face:
8% dizolvat in plasma, iar 92% intr-o combinatie cu hemoglobina numita
CARBOHEMOGLOBINA (HbCO2).
O2 + Hb

HbO2 ;

CO2 +Hb
19

HbCO2

3.Etapa TISULARA. In capilarele tisulare sangele arterial cedeaza O2 pentru necesarul activitatii
celulare si se incarca cu CO2 rezultat din metabolismul celular. Disocierea oxihemoglobinei
depinde de niste factori: presiunea partiala a O2, CO2, temperatura si PH.
Presiunea partiala a O2 este de 40 mmHg in lichidul interstitial si 97 mmHg in sangele capilar.
Favorizeaza disocierea oxihemoglobinei. O2 va intra in celule. Acumularea CO2 scade PH-ul si
scade afinitatea hemoglobinei fata de O2 care va conduce la disocierea oxihemoglobinei. Acelasi
lucru se intampla cand creste temperatura, adica disociaza oxihemoglobina. Schimbul de gaze
tisular se face prin difuziune din tesut in sange si invers. De la o presiune mai mare la una mai
mica. O2 este apoi utilizat in mitocondrii unde au loc procesele REDOX care furnizeaza energie.

Bolile sistemului respirator

1.Faringita
Este o inflamatie a faringelui, cauzata de un VIRUS sau de STREPTOCOCUL
BETAHEMOLITIC. Aceasta afectiune este larg raspandita in randul adultilor care locuiesc sau
lucreaza in medii cu praf si folosesc vocea excesiv. La fumatori, cei cu sinizita cronica.
Simptome:

Durere in gat

Dificultati la inghitire

Senzatia de nod in gat

Asociata cu febra usoara

Cefalee

Dureri musculare, articulare

Uneori tuse

Dispare in 3 10 zile cu sau fara tratament.

Tratamentul in faringita streptococica

-

Antibiotice

Ceaiuri pentru ameliorarea simptomatologiei

Septolex, Trahisept, antialgice (elimina durerea), antiseptice.

Incetarea fumatului
20

2.Laringita
Este infectia sau iritarea laringelui deasupra traheei. Se produc iritarea si umflarea corzilor
vocale si apar dificultati in inghitire. Laringitele pot fi de mai multe feluri: laringita copiilor,
catarala (cronicizata), edemul laringian acut (laringita netratata), flegmoasa si asociata unor boli
contagioase (varicela, difteria, febra tifoida).
Simptome
-

Dureri in gat

Raguseala scurta sau de durata

Cauzele sunt de regula virale sau infectii bacteriene. Este insotita de gripa sau pneumonie. Alte
cauze: etilismul cronic si refluxul gastroesofagian.
Tratament
In laringita bacteriana se prescriu antibiotice. In alte laringite se recomanda CORTICOTERAPIA
cu CORTIZONI (spray sau comprimate). Se recomanda consumul de lichide calde fara cofeina si
renuntarea la fumat.
3.Sinuzita
Este o inflamatie a mucoasei sinusale nazale cu secretii purulente care ajung in cavitatea nazala.
Infectia se produce dupa o raceala obisnuita. Virusul care a produs raceala ataca mucoasa ce
tapeteaza peretii sinusului ingrosandu-i si care va secreta mai mult mucus. Surplusul de mucus
acumulat favorizeaza inmultirea bacteriilor putand determina sinuzita bacteriana. Alte cauze:
alergii, polipi, deviatia de sept, tumorile.
Simptome
-

Nas infundat

Durere

Senzatie de presiune in frunte, obraz, radacina nasului, dinti.

Scurgere nazala unilaterala, vascoasa, consistenta, galben verzuie

Oboseala

Senzatie de umflare a fetei

Febra

Tratament

21

Pentru desfundarea nasului picaturi 3-4 zile, spray, medicamente antiinflamatoare orale,
medicamente pentru fluidizarea secretiilor (sinupret), antibiotice orale sau injectabile, spalaturi
nazale cu apa de mare.

CAPITOLUL 6.
SISTEMUL CIRCULATOR
Este format din inima si vase de sange si vase limfatice care alcatuiesc o unitate functionala
permanent adaptata nevoilor organismului.
INIMA Este un organ musculos, cavitar, tetracameral, care pompeaza ritmic sangele in artere
pe care in primeste prin vene.Este situat in cutia toracica intre cei 2 plamani, cantareste aprox.
300 de gr. Si are marimea pumnului drept al unui adult. Efectueaza o activitate zilnica uriasa, se
contracta de peste 100 de mii de ori si pompeaza peste 7.200 litri de sange. Daca se sectioneaza

22

se observa ca este constituita din 2 atrii si 2 ventriculi separate complet prin septul interaterial si
septul intraventicular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiul atrioventicular prevazute cu valve care se deschid doar intr-un singur sens spre ventruculi. Valva
stanga se numeste BICUSPIDA, iar valva dreapta TRICUSPIDA. Inima poate fi considerata
functional ca o dubla pompa, fiecare deserviind o circulatie complet separata.
I CIRCULATIE.
1. Circulatia Mare. (sistemica) care incepe in ventriculul stang si este formata din: aorta, artere
mari si mici, arteriole, capilare, venule, vene mijlocii si mari, venele care se deschid in atriul
drept (vena Cava Inferioara si vena Cava Superioara).
2. Circulatia Mica. (pulmonara) artera pulmonara cu originea in ventruculul drept, capilare,
vene pulmonare ce se deschid in atrul stang.
II STRUCTURA HISTOLOGICA A INIMII.
Este alcatuita din 3 straturi concentrice:
a.ENDOCARDUL.
b.MIOCARDUL.
c.EPICARDUL.
a.ENDOCARDUL alcatuit dintr-un ENDOTELIU situat pe o membrana bazala ce se continua cu
stratul SUBENOTELIAL, format din fibre de colagen, RETICULINA, fibre elastice, celule
conjunctive si numeroase terminatii nervoase senzitive.
b.MIOCARDUL reprezentat de muschiul inimii, este mai gros in ventriculii decat in atrii si este
constituit din fascicule de fibre musculare cardiace circulare si oblice in peretele artiilor si oblic
spiralate in ventriculi. Miocardul atrial este neted pe fata interna iar cel ventricular are muschii
papilari trabeculi carnoase de care se prind valvele atrio-ventriculare. Tesutul muscular cardiac
este alcatuit din fibre musculare cu diametrul si lungimea mai mici decat cele scheletice. Fibrele
musculare cardiace se leaga longitudinal si lateral cu cele vecine alcatuind un SINCITIU
functional. Sincitiul = unirea mai multor celule care formeaza o celula gigant cu multe
functiuni. Privita la microscop, fibra cardiaca are o membrana subtire, nucleu mic central,
citoplasma abundenta, numeroase miofibrile striate, multe mitocondrii si un reticul
endoplasmatic striat. In peretele inimii in afara celulelor miocardice mai exista celule
specializate in generarea si conducerea impulsurilor contractile si constituie tesutul
EXCITOCONDUCTOR NODAL:
- este grupat in mai multe formatiuni.
- nodul sinoatrial situat in peretele artiului drept.
23

- nodul atrioventricular situat in septul interatrial.

- fascicolul HISS ce pleaca din nodul strioventricular si se imparte in 2 ramuri care se distribuie
celor 2 ventriculi si se termina prin reteaua PURCHINJE in fibrele miocardului contractil.
c.EPICARDUL este o membrana conjunctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie
foita viscerala a pericardului. Intre foitele pericardului se afla o lama subtire de lichid ce
favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiace.
VASCULARIZATIA INIMII.
Este asigurata de arterele coronare, dreapta si stanga care se desprind din aorta. Obstructia uneia
dintre ele provoaca necroza teritoriului deservit si infarctul de miocard. Apoi sangele este
conectat in venele coronare care se varsa in sinusul coronarian ce se deschide direct in atriul
drept.
INERVATIA INIMII.
Se realizeaza prin fibre vegetative simpatice si parasimpatice care formeaza PLEXUL
CARDIAC. Fibrele simpatice provin din ganglionii cervicali si stimuleaza miocardul si dau
vasodilatatia coronariana. Fibrele parasimpatice provin din nervii vagi care inerveaza nodulii
sinoatriali si atrioventriculari si diminuaza activitatea cordului.
ACTIVITATEA MECANICA A INIMII.
Inima este o dubla pompa si prin contractii ritmice asigura circulatia sangelui permanent prin
cele 2 circuite: ( sistemic/pulmonar). Succesiunea unei contractii (sistola) si a unei relaxari
(diastola) constituie ciclul cardiac. In timpul diastolei arteriale sangele se acumuleaza in atrii,
apoi presiunea ventriculilor scade si deschid valvele artioventriculare si sangele trece in
ventriculi fiind pompat in organism. Sistola atriala 0,1 secunde / Diastola atriala 0,7 secunde.
Sistola ventriculara urmeaza dupa cea atriala 0,3 secunde, sangele se acumuleaza in ventriculi,
presiunea in ventriculi creste si se deschid valvele semilunare ale arterelor si incepe evacuarea
sangelui din ventriculi in artere. In timpul sistolei ventriculare este expulzat in aorta pulmonara
un val de 70 90 ml numit DEBIT SISTOLIC. Debitul cardiac reprezentat de o cantitate de 30
40 litri sange = (efort fizic, febra, sarcina).
ZGOMOTELE INIMII.
Consecintele activitatilor mecanice cardiace. Prin auscultatie se percep 2 zgomote: sistolic
prelungit si cu tonalitate joasa si este produs de inchiderea valvelor artioventriculare si
zgomotul diastolic scurt si ascutit este consecinta inchiderii valvelor arterei aorte si pulmonare.
Inchidera grafica a oscilatiilor sonore se numesc FONOCARDIOGRAMA. Variatiile
potentialelor electrice din timpul revolutiei cardiace se inregistreaza grafic sub forma de
EKG si este cea mai folosita metoda pentru a investiga activitatea cordului.
24

SISTEMUL VASCULAR
Vasele de sange sunt sisteme inchise de tuburi prin care circula sangele de la cord la tesuturi si
inapoi. Ele au calibru diferit cu structura adaptata fiecarui sector irigat. Vasele de sange sunt:
artere, arteriole, venule, vene, capilare. Ele compun cele 2 circulatii: circulatia mare (sistemica),
circulatia mica (pulmonara).
Circulatia Sistemica
Incepe in ventriculul stang de unde pleaca artera Aorta. Artera Aorta prezinta 3 portiuni:
- Artera ascendenta.
- Carja aortica.
- Aorta descendenta.
Din artera ascendenta se desprind:
- Arterele Coronare stanga si dreapta.
Din Carja Aortica pornesc:
- Trunchiul Branhio-Cefalic care se imparte in:
-

Artera Subclaviculara dreapta .

Artera subclaviculara stanga.

Corotida comuna dreapta.

Carotida comuna stanga.

Carotidele iriga encefalul, fata si gatul. Arterele Subclaviculare se continua cu arterele Axilare,
Brahiale, artera Radiala si Ulnara, care formeaza cele 2 ARCADE PALMARE si arterele
digitale.
Din parterea toracica a arterei Aorte se desprind: arterele Esofagiene, Bronhice si Intercostale.
Din partea abdominala i-a nastere Trunchiul Celiac din care pornesc: artera Splenica, Hepatica si
gastrica stanga.
Alte ramuri ale arterei abdominale sunt: artera Mezenterica Superioara care iriga pancreasul,
intestinul subtire si colonul drept si artera Mezenterica Inferioara care iriga restul colonului si
rectul.

25

Arterele Renale iriga rinichii, iar arterele Genitale iriga GONADELE (la barbati/testicule; la
femei/ovare).
Ramurile terminale ale arterei Aorte sunt arterele Iliace Comune care se bifurca in artera Iliaca
Interna care iriga organele bazinului si artera Iliaca Externa care iriga membrul inferior prin
artera Femurala, Poplitee, Tibiale si Fibulare care formeaza ARCADELE PLANTARE din care
se desprind arterele Digitale.
Peretii arteriali au 3 tunici:
-

Tunica interna formata din fibre conjunctive si elastice.

Tunica medie formata din fibre elastice si musculare asociate.

Tunica externa formata din tesut conjunctiv ce contine vase si vervi.

Circulatia Pulmonara
Este conectata cu cea sistemica. Sangele este propulsat din ventriculul drept prin artera
Pulmonara spre plamani, unde are loc schimbul de gaze. Cedeaza CO 2 si se incarca cu O2 apoi
revine prin venele Pulmonare in atriul stang. Artera Pulmonara are o marime identica cu aorta
dar peretii ii are mai subtiri si mai putin elastici. Circulatia pulmonara sufera niste variatii active
datorita modificariilor calibrului vascular in inspiratie si expiratie.
Presiunea Arteriala.
Este data de presiunea sub care circula sangele in artere si se transmite peretilor vasculari.
Reprezinta TENSIUNEA ARTERIALA si este corelata cu sistola si diastola.
Valoarea Tensiunii Arteriale:
In timpul sistolei ventriculului stang, presiunea in artera Aorta si ramificatiile ei creste la 120140 mm/Hg si reprezinta presiunea arteriala sistolica.
In timpul diastolei presiunea arteriala sistolica scade pana la 70-80 mm/Hg si este denumita
presiunea arteriala minima.
T.A. se masoara la nivelul arterei brahiale cu ajutorul tensiometrului. Ea este influentata de niste
factori: a) volumul sangvin din transfuzii sau hemoragii; b) vascozitatea sangelui ce modifica
frecarea de peretii vasculari, prin cresterea vascozitatii sangelui scade viteza de circulatie a
sangelui si creste forta de frecare cu peretii ducand la cresterea T.A.; c) elasticitatea peretilor
vasculari scade cu varsta si ingreuneaza fluxul de sange prin artere care duce la cresterea T.A.
Pulsul Arterial.

26

Este rezultatul undei determinata de distensia peretilor aortei, datorita evacuarii bruste a sangelui
din ventriculul stang. Palparea pulsului informeaza despre frecventa si ritmul cardiac, iar
inregistrarea grafica se numeste SFIGMOGRAMA.
Circulatia Capilara.
Capilarele sunt vase mici cu o lungime de 0.5mm, tate puse cap la cap realizeaza o lungime de
aprox. 2.500 Km. Capilarele se desprind din metaarteriole, ramificatii ale arteriolelor si formeaza
o retea in toate tesuturile si organele pe care le iriga. Prin capilare se realizeaza schimburile de
nutrienti O2 si CO2 cu tesuturile vecine. Diametrul capilarelor este variabil, in functie de
volumul de sange care circula prin el si de elasticitatea lui.
Circulatia Venoasa.
Venele sunt vase medii care aduc sangele de la capilare inpoi la inima. Ele au 3 tunici ca si
arterele dar mai subtiri si mai putin elastice, putand suferii deformari la trecerea sangelui.
Sistemul venos este reprezentat de VENA CAVA SUPERIOARA (VCS) si VENA CAVA
INFERIOARA (VCI).
VCS rezulta din unirea trunchiurilor brahiocefalice drept si stang. Aceste trunchiuri venoase se
formeaza prin confluenta Venelor Jugulare interne cu Venele Subclaviculare.
VCI se formeaza prin unirea Venei Iliace Comune care rezulta din unirea venei Iliace Interne cu
Vena Iliaca Externa. In traseul ei VCI primeste: Venele Genitale, Renale, Hepatice,
Diafragmatice si Lombare.
Venele Hepatice aduna sangele de la Vena Porta si este formata din: Vena Splenica, Mezenterica
Superioara si Inferioara.

Bolile Sistemului Circulator

FLEBITA.
Reprezinta inflamarea unei vene care afecteaza in general membrele inferioare. Ea se
datoreaza frustrarilor, stresului, supararilor, imbatranirii venelor si prin pierderea elasticitatii
peretilor venosi. Netratata, boala conduce la afectarea cordului. Se recomanda eliminarea
stresului pe cat posibil. Medicamente vasodilatatoare, regim alimentar pentru scaderea
colesterolului si fluidizarii sangelui, scaderea in greutate.
FIBRILATIA ATRIALA.

27

Este o aritmie frecventa ce apare in special la varsnici. In mod normal bataile inimii sunt
ritmice. In fibrilatia atriala apar niste semnale electrice anormale care determina atriile sa
tremure sau sa fibileze. O astfel de inima nu poate pompa tot atat de mult sange ca una normala.
Sangele se acumuleaza in atrii si creste riscul de formare a cheagurilor de sange. Daca inima
pompeaza un cheag de sange in circulatie acesta ajunge la creier si impiedica fluxul de sange,
conducand la accidente cerebrale. Din aceasta caza se administreaza Aspenter si Varfarina care
impiedica formarea de cheagurilor de sange.
Boli care produc fibrilatie atriala:

Hipertensiune Arteriala.
Afectiunile coronarelor si Infarctul Miocardic Acut (IMA).
Insuficienta Cardiaca.
Afectiunile valvulelor inimii. Cel mai frecvent la nivelul valvei Mitrale (stanga).
Miocarditele (afectiuni inflamatorii ale miocardului dupa infectii virale).
Pericarditele si Endocarditele (produc leziuni de miocard sau de valvule).
Sindromul Wolf Parkinson (determina ritmuri rapide si neregulate ale inimii).
H.T.A. (la adulti este definite ca o presiune sistemica de 140mm/Hg). Diastolica de
90mm/Hg. Este principala cauza a afectiunilor cardiace si reprezinta un factor major de
deces.
Exista mai multi factori care conduc la cresterea T.A. Factori: varsta, modul de viata alimentar,
stress, alcool, fumat, predispozitie genetica, sedentarismul.
H.T.A. trebuie tratata cat mai repede cu putinta dupa depistare pentru a impiedica evolutia spre
boli cardiace. Antihipertensivele (Apenter, Captopril) se dau intotdeauna cu alte recomandari
pentru a reduce accidentele vasculare. Se recomanda renuntarea la fumat, scaderea ponderala,
reducerea alcoolului, reducerea aportului de sare!
Tipuri de medicamente administrate in H.T.A.: diureticele, betablocantele, inhibatorii
angiotensiunii, blocantii canalelor de calciu si medicamente cu actiune la nivel central
(Captopril, Enolapril, Prestarium, Tertensiv, Nebilet).
VARICELE
Venele nu mai asigura o circulatie buna a sangelui se pot dilata, dand nastere la lacuri de
sange, acestea formeaza cheaguri de sange si produc umflarea venelor. Cand sunt dilatate
superficial ele devin vizibile si produc simptome caracteristici (oboseala, senzatie de greutate,
durere) iar in cazuri severe varicele se rup si dau nastere la leziuni ulcerate deschise, la suprafata
pielii. Apar cel mai adesea pe gambe si coapse. Apar la orice varsta, dar femeile sunt afectate mai
mult decat barbatii, mai ales dup ce nasc. Cauzele nu sunt cunoscute. In unele cazuri se produc
din cauza slabirii valvulelor venoase si duc la o proasta circulatie. In alte cazuri slabesc peretii
venosi. Mai pot fi si consecinta uor boli (flebita, anomalii congenitale venoase). Bolile varicoase

28

venoase sunt progresive si nu pot fi prevenite complet. Se recomanda purtarea ciorapului

medical, mentinerea greutatii normale si exercitii fizice cu regularitate.
ATEROSCLEROZA.
Este un proces lent si de lunga durata asociata cu imbatranirea vaselor. Daca se asociaza
cu mai multi factori favorizanti efectele se multiplica (formarea in peretii arterelor de placi
ateromatoase). Ele stanjenesc din ce in ce mai mult circulatia libera a sangelui prin artera
afectata. Depozitele lipidice de pe peretii arterelor ii rigidizeaza si devin ca o teava de plumb.
Astfel ei se pot rupe sau zgaria la trecerea sangelui. In caz de rupturi se formeaza cheaguri de
sange si astupa complet lumenul arterei. Consecintele aterozclerozei sunt: cardiopatia ischiemica,
Infarctul miocardic acut, atacul vascular cerebral, arteriopatie obliteranta periferica (arterita).
Metode de investigare: analizele uzuale nu depisteaza corect ateroscleroza. Una dintre ele este
TESTUL DE EFFORT in care se efectueaza un E.K.G. in timpul unui efort. Daca vasele inimii
sunt sclerozate apar modificari pe traseul electric al inimii. O alta metoda este Angiografia
Coronariana in care se injecteaza in arterele coronare o substanta de contrast care evidentiaza
diametrul intern al arterelor si localizarea zonelor de obstructie.
Prevenirea aterosclerozei: Abandonarea fumatului, dieta vegetariana, exercitii fizice regulate,
controlul stresului. Nu exista medicatie pentru ateroscleroza ci pentru bolile associate cu ea.
PERICARDITA ACUTA
Este o inflamatie acuta a pericardului evoluand cu exudat, putin bogat in fibrina
(pericardita SICA) sau cu exudat abundant (pericardita LICHIDIANA). Mai poate fi si
serofibrinos, hemoragic, purulent. La majoritatea pacientilor pericardita este virala sau
IDIOPATICA (de alte auze). La unii pacienti apare dupa un I.M.A. asociati cu agenti infectiosi.
Diagnosticul de pericardita se pune la pacientii cu durere precordiala si modificari E.K.G. In
aceasta boala apare o durere retrosternala cu debut brusc. Durerea iradiaza in gat, brate si umarul
stang. 85% din bolnavi au frecatura pericardica.
Tratament: Medicamentele pentru tratarea si eliminarea cauzei care a produs pericardita,
antiinflamatori si antialgice.(piafen, algocalmin).Terapia glucocorticosteroidiana cu
PREDNISON se utilizeaza la pacientii cu pericardita recurenta. La majoritatea bolnavilor dupa
tratament evolutia este benigna, cu simptome ce dureaza 2 saptamani si raspund la
antiinflamatoare. Prognosticul negative al bolii cu temperature de peste 38 grade Celsius in
pericarditele associate cu trauma, lichid pericardic in cantitate mare. Mortalitatea variaza in
functie de etiologie si este de 100% in pericardita purulenta netratata.
MIOCARDITA
Este o afectiune inflamatorie a miocardului cu necroza miocitelor si infiltrate inflamator
asociat. Este determinate de obicei de o infectie virala (adenovirus, enterovirus) dar poate fi si o
29

manifestare a hipersensibilitatii la medicamente sau a toxicitatii. Este o boala rara. Nu exista o

predispozitie legata de varsta, sex, poate sa apara la nou-nascuti, copiii, alaturi de pacientii
imunocompromisi. In formele usoare simptomele sunt putine sau lipsesc. In formele severe
pacientii prezinta: decompensare cardiaca cu evolutie spre deces, durere precordiala, aritmii,
cardiomiopatie dilatativa. La copii apare o lipsa de energie si o stare de rau generala. In aceasta
faza pacientul trebuie internat in spital pentru a prevenii insuficienta cardiaca. Nu exista o terapie
specifica care sa previna distrugerea miocardului ci urmareste evitarea complicatiilor. In unele
cazuri grave necesita transplant cardiac. Distructia miocardica are 2 faze:
1. Faza Acuta primele 2 saptamani in care distrugerea miocardului este o consecinta directa
a agenrtului cauzator.
2. Faza Cronica peste 2 saptamani in care continua distrugerea miocitelor si este de natura
autoimuna cu persistenta genomului viral in miocard. La persoanele in varsta evolutia
bolii este spre deces.
ENDOCARDITA.
Este o infectie a valvelor inimii si apare frecvent la pacientii cu afectiune valvulara
preexistenta sau cu o valva artificiala.
Cauze: bacteriile, fungi care intra in circuitul sangvin si colonizeaza valvele inimii. Bacterile
partund in circulatie prin interventii cirurgicale sau tratamente stomatologice. La o inima
sanatoasa riscul de endocardita este minim. La o inima afectata riscul creste cum ar fi: defecte
valvulare, cardiomiopatia hipertrofica, SIDA.
Simptomele apar la 2 saptamani si sunt: oboseala, febra, transpiratii nocturne, pierdere in
greutate, dispnee.
Investigatii: E.K.G., radiografie toracica, ecocardiografia.
Tratamente: antibiotice injectalile sau orale pentru distrugerea infectiei, interventia chirurghicala
valvulara. Prognosticul bolii este favorabil dupa tratamen

CAP. 7
SISTEMUL DIGESTIV
Sistemul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor care au ca functii princiale:
digestia si absorbtia principiilor alimentare si totodata eliminarea rezidurilor neasimilabile ale
alimentelor ingerate. Sistemul digestiv este alcatuit din tubul digestiv si glande anexe.
TUBUL DIGESTIV
Are o structura unitara, prezinta pe toata intinderea sa 4 tunici.

30

1. Tunica Mucoasa captuseste interiorul tubului digestive si este captusita dintr-un epiteliu
pavimentos statificat in segmentele superioare si un epiteliu cilindric unistratificat in
restul tubului.
2. Tunica Submucoasa este formata din tesut conjunctiv LAX bogat in vase si fibre
vegetative, iar la nivelul stomacului si duodenului are si glande provenite din mucoasa.
3. Tunica Musculara este alcatuita din fibre musculare striate si netede in 2 straturi: intern
si extern. La anumite nivele se ingroasa formand sfinctere (esofagian, cardial, piloric,
ileo-cecal).
4. Adventicea este tunica externa formata din tesut conjunctiv LAX si dens.
Segmentele Tubului Digestiv:
1. Cavitatea Bucala.
2. Faringe.
3. Esofag.
4. Stomac.
5. Intestinul Subtire.
6. Intestinul Gros.
CAVITATEA BUCALA
Este despartita de fosele nazale prin bolta palatina. Comunica posterior cu faringele.
Arcadele dentare impart cavitatea bucala in 2 compartimente: vestibulul bucal si cavitatea bucala
propriu-zisa. In cavitatea bucala se gasesc organe specializate: limba si dintii.
Limba este un organ musculo-fibros acoperita de mucoasa. Indeplineste roluri importante in
masticatie, deglutitie, vorbire si perceperea gustului alimentelor dar si a unor sensibilitati (cald,
rece, durere). Inervatia se realizeaza prin ramurile nervilor facial, glosofaringian si vag, iar cea
mortorie prin ramuri ale nervului hipoglos.
Dintii sunt formatiuni osoase dure, implantati in alveolele dentare si adaptati la taiere, zdrobire si
macinare a alimentelor. Au rol in vorbire si pronuntia cuvintelor. Un dinte are 3 portiuni:
coroana, colul si radacina.

FARINFELE
Este un conductor musculo-fibros situate inaintea coloanei vertebrale cervicale si reprezinta
o intersectie a cailor respiratorii si digestive. Realizeaza legatura dintre fosele nazale si laringe
precum si dintre gura si esofag. Musculatura faringelui este alcatuita din fibre musculare striate
si longitudinale cu rol in deglutitie.
ESOFAGUL
Este un segment tubular de 25-30 cm/adult. Realizeaza legatura dintre faringe si stomac.
STOMACUL

31

Este situate in abdomen in loja gastrica. Este segmental cel mai dilatat al tubului digestiv.
Are forma literei J cu 2 fete: anterioara si posterioara; 2 margini numite mica si marea
curbura si 2 orificii: cardia si pilorul. Din punct de vedere functional si topografic prezinta 2
portiuni:
Portiunea verticala constituita din fundul stomacului sau camera cu aer care nu se umple
niciodata si corpul stomacului.
Portiunea orizontala este formata din ANTRU si CANALUL PILORIC care se termina la
orificiul piloric.
Mucoasa gastrica prezinta numeroase cute care ii maresc suprafata si este formata dintr-un
epiteliu unistratificat. Preazinta niste orificii prin care se deschid Glandele gastrice. Glandele
cardiale si pilorice secreta mucus, iar cele ale fundului si corpului gastric secreta
PEPSINOGEN si ACID CLORHIDRIC. Inervatia stomacului este constituita din fibre
parasimpatice ale nervilor vagi si fibre simpatice ale plexului celiac. In peretele gastric exista 2
plexuri vegetative.
INTESTINUL SUBTIRE
Este segmentul cel mai lung al tubului digestiv, peste 4 m si se intinde de la pilor la valva
ileocecala prin care se deschide in intestinul gros. Intestinul subtire prezinta 3 segmente:
Duodenul este portiunea initiala fixa a intestinului subtire, cu o lungime de 30 de cm. Si are o
forma de potcoava si cuprinde in cavitatea lui capul pancreasului. Mucoasa duodenala contine
glande similare celor pilorice dar si glande intestinale.
Jejunul si Ileonul sunt potiunile mobile ale intestinului subtire si se intind pana la valva
ileocecala. La acest nivel, mucoasa prezinta un numar mare de vilozitati intestinale care maresc
suprafata favorizand absortia alimentelor. La suprafata vilozitatea are aspect celular ale caror
celule prezinta la polul apical o membrana cu microvili care mareste suprafata de absortie. Sub
epiteliu se gaseste o retea capilara bogata sangvina.
In vilozitate se afla tesut conjunctiv si fibre musculare netede care se contracta si imping sangele
si limfa impreuna cu substantele alimentare.
Inervatia intestinului subtire. Se realizeaza prin ramuri simpatice si parasimpatice ale plexului
celiac si mezenteric, ce asigura automatismul intestinal.
INTESTINUL GROS
Este ultimul segment al tubului digestiv, cu o lungime de aprox. 2 m si un calibru mai mare fata
de cel subtire. Prezinta mai multe portiuni: cecumul, colonul si rectul.

32

Cecumul este un segment aflat sub valva ileocecala care se termina intr-un fund de sac cu
apendicele vermiform.
Colonul formeaza un cadru de cateva segmente: ascendent, transvers, descendent si sigmoid.
Rectul este ultima parte a intestinului gros, se termina cu canalul anal, care se deschde prin
anus. Mucoasa intestinului gros nu prezinta vilozitati. In segmentele inferioare creste numarul de
celule care secreta mucus.
Inervatia intestinului gros este reralizata de nervul vag prin plexurile mezenterice superioare si
inferioare, iar sfincterul anal striat este inervat de ramuri ale nervilor rusinosi.
GLANDELE ANEXE ale Tubului Digestiv.
1.Glandele Salivare
2.Ficatul
3.Pancreasul.
Glandele Salivare
Sunt parotide, sublinguale si submaxilare. Sunt situate in vecinatatea cavitatii bucale cu care
comunica prin canalele excretoare. Sunt tubulo-acinoase, in parotide predomina celulele seroase,
in sublinguale mucoase, iar in submaxilare se gasesc ambele tipuri de celule. Inervatia glandelor
salivare provine din simpaticul cervical, cea parasimpatica din nervii faciali.

Ficatul
Este cea mai mare glanda a corpului uman de aprox. 1500 gr. Prezinta multiple roluri metabolice
dar si o secretie exocrina, bila care se elimina in perioadele digestive in duoden. Ficatul este
situat in cavitatea abdominala sub bolta diafragmatica in loja hepatica. Prezinta 2 fete: una
superioara diafragmatica si una inferioara viscerala. Pe fata superioara se afla 2 lobi: stang si
drept. Pe fata inferioara a ficatului se vad: 2 santuri longitudinale impartite in 2 jumatati printr-un
sant transversal. In partea anterioara a satului longitudinal drept se afla vezica biliara, iar in
partea posterioara se afla vena cava inferioara. In santul trannsversal se afla hilul hepatic, prin
acesta intra si ies din ficat artera hepatica, vena porta, vasele limfatice, nervii si cele 2 canale
hepatice. Santurile fetei inferioare evidentiaza 4 lobi: drept, stang, anterior si posterior.
Ficatul are o structura segmentara ca si plamanii si rinichii. Lobii ficatului sunt impartiti in
subunitati mai mici numite lobuli.
Lobulul hepatic are forma piramidala si este format din celule hepatice, capilare si cavaliculi
biliari. Celulele hepatice seamana cu niste placi formand o retea tridimensionala cu dispozitie
radara. Intre hepatocite se gasesc cavaliculele biliare intralobulare fara pereti proprii unde se

33

descarca bila secretata de hepatocite. Spre periferia lobulului incep sa aiba pereti proprii si iesind
din lobuli se continua cu canalele biliare interlobulare. Ele se colecteaza in final in cele 2 canale
hepatice drept si stang din hilul ficatului. Caile biliare extrahepatice sunt: canalul hepatic comun,
care se continua cu canalul coledoc, care se deschde in duoden impreuna cu canalul pancreatic
principal, printr-un orificiu prevazut su sfincterul ODDI. Din calea biliara principala se desprinde
canalul cistic prin care bila ajunge in perioadele interdigestive in vezicula biliara.
Vascularizatia ficatului este dubla: nutritiva si functionala.
Vascularizatia nutritiva transporta sange oxigenat provenit din artera hepatica ramura a
trunchiului celiac. Ea se ramifica multiplu, se capilarizeaza si formeaza o retea in jurul
hepatociotelor. In final capilarele se varsa in capilarele sinusoide ale venei porte.
Vascularizatia Functionala este constituita din ramificatii ale venei porte care aduc sangele cu
substante nutritive absorbite din intestin. Porta se ramifica formand ramuri lobare, segmentare,
interlobulare, ultimele ramificatii formeaza capilarele sinusoide. Capilarele sinusoide converg
spre vena centro-lobulara care dreneaza sangele prin 2,3 vene suprahepatice in vena cava
inferioara.
Inervatia Ficatului este vegetativa, provine din nervi vagisi din plexul celiac simpatic.

Pancreasul Exocrin
Este o glanda tubuloacinoasa situata in cavitatea abdominala in apropierea duodenului si secreta
enzime digestive care ajung in intestinul subtire prin 2 canale: VIRSUNG (canalul principal) si
SANTORINI (canalul accesor).
Vascularizatia este realizata de vena porta, aceasta conduce nutrientii de la intestin catre
pancreas. Inervatia este realizata de ramuri ale nervului vag simpatice si parasimpatice.
DIGESTIA ALIMENTELOR
Este un proces complex care se realizeaza in 3 etape: digestia bucala, gastrica si intestinala. Toate
sunt legate umoral si nervos.
Digestia BUCALA
Incepe odata cu introducerea alimentelor in gura. Aici sunt triturate cu ajutorul dintilor si
amestecate cu ajutorul salivei. Saliva este un lichid care contine 98% apa si restul : substante
organice, minerale,anticorpii, lizozimi si enzime. Amilaza salivara actioneaza asupra amidonului
si il transforma in dextrine si oligozaharide. In final se formeaza bolul alimentar care va fi
inghitit prin actul numit deglutitie.
Digestia GASTRICA

34

Este o etapa care are loc in stomac, unde alimentele sunt depozitate periodic. Aici sufera o
digestie partiala sub actiunea sucurilor gastrice. Sucurile gastrice contin: acid clorhidric, pepsina
gastrica lipaza gastrica, carboxipeptidazele si lobfermentul. Acestea sunt secretate sub forma
inactiva de zimogene iar apoi sunt activate de acidul clorhidric la forma activa de enzime. For
actiona asupra alimentelor si le vor fragmenta in proteine, lipide si glucide mai simple. Acidul
clorhidric de a scadea PH, de a steriliza stomacul si in digestia propriu- zisa. Rezultatul final al
digesatiei este CHIMUL ACID, o substanta pastoasa galbena, cu miros caracteristic si foarte
acida. Aceasta va fi evacuata in duoden prin deschiderea pilorului. Secretia gastrica mai este
declansata pe cale nervoasa, atunci cand ne gandim la alimente.
Digestia INTESTINALA
Se realizeaza in intestinul subtire sub actiunea bilei, a sucului pancreatic si a sucului intestinal.
Bila: este un amestec de apa, substante organice, saruti biliare, enzime, bilirubina si biliverdina.
Sarurile biliare reactioneaza cu lipidele alimentare le emulsioneaza si le transforma in sapunuri
ce vor fi digerate de lipazele intestinale.
Sucul pancreatic: contine triprina, chimotripsina secretate ca zimogene si activate in duoden de
tripsina activa. Ele actioneaza pe proteinele alimentare si le fragmenteaza in aminoacizi.
Zaharidazele intestinale actioneaza pe resturile glucidice si le transforma in glucoza. Rezultatul
digestiei finale este: apa, aminoacizi, glucoza, acizi grasi, care vor fi absorbiti impreuna cu apa
prin peretii intestinului vor ajunge in sange si vor fi condusi la ficat si alte organe.

BOLILE SISTEMULUI DIGESTIV

CIROZA HEPATICA
La unele persoane nu exista o cauza evidenta, in acest caz se numeste ciroza CRIPTOGENICA
(fara etiologie cunoscuta).
Cauze:
Consumul excesiv de alcool pe o perioada lunga de timp
Infectii cu virusuri hepatice B si C.
Ciroza hepatica ALCOOLICA poate aparea la barbati dupa 10-15 ani de consum, iar la femei
dupa 10 ani.
Ciroza hepatica SECUNDARA apare in urma infectiei cu virusuri hepatice. Cam la 40% dintre
persoane cu hepatita cronica virala. Ciroza se instaleaza lent, dar pe fondul consumului de alcool
apare mult mai devreme. Ciroza hepatica determinata de STEATOHEPATITA
NONALCOOLICA este cauzata de acumulare de grasimi in ficat, iar in societatea moderna este
frecventa la adulti.
35

CIROZA BILIARA
Este un tip de ciroza aparuta cand conductele biliare dintre ficat spre duoden sunt inflamate si
blocate. Cauza este de natura imuna. La unele persoane sistemul imun ataca ficatul producand
ciroza hepatica.
Simptomele apar cand afectarea este severa:
-

Edeme ale membrelor inferioare.

Lichid ASCITIC acumulat in abdomen.

Oboseala.

Icter tegumentar.

Sclerie (ochi galbeni).

Prurit generalizat.

Epistaxis.

Eritroza palmara.

Scadere in greutate.

Infectii frecvente.

Investigatii Clinice: Se investigheaza aspectul general al organelor, analize ale sangelui, biopsie
hepatica.
Analize sangvine:
G.O.T., G.P.T. (transaminaze), fosfataza alcalina, albminulia, tromboplastina, bilirubina.

Investigatii imagistice:
-

Ecografie abdominala.

Tomografia computerizata.

R.M.N. abdominal.

Scintigrafia ficatului si a splinei.

TRATAMENT:

36

Boala este nevindecabila. Se da tratament pentru ameliorarea si prelungirea vietii. Evolutie

rapida a bolii. Se recomanda renuntarea la fumat, alcool. Tratament simptomatic pentru dureri si
prevenirea complicatiilor, transplantul hepatic daca afectiunea este severa. Boala evolueaza spre
deces.
COLECISTITA
Inflamatia vezicii biliare. Apare cand este oprit fluxul bilei spre intestinul subtire. In acest caz
bila se stocheaza in vezica cauzand inflamatie, durere si infectie. Cauza frecventa este calculul
biliar care blocheaza canalul cistic. Alte cauze: traumatizarea veziculei sau ca o complicatie in
diabet, SIDA.
Simptome
Dureri in dreapta abdomenului care iradiaza in spate sau umar drept, greata, varsaturi, febra,
durere la respiratie, dureri abdominale dupa masa.
Diagnistic
Este pus de medic prin palparea abdomenului pentru a simtii marimea colecistului, analize de
sange, ECO cu ultrasunete evidentiaza calculi biliari, colectii lichidiene.
Tratament.
Depinde de simptome si de starea generala a pacientului. In unele cazuri se evita administrarea
alimentelor pe gura pentru a nu solicita tractul digestiv. Se administreaza lichide si antibiotice
intravenos si calmante pentru durere. Tratamentul principal este chirurghical de indepartare a
veziculei biliare (colecistectomie) pentru indepartarea calculilor daca boala nu este avansata se
face colangiopancreatografia endoscopica. In colecistita cronica se dau tratamente pentru
dizolvarea calculilor.

GASTRITELE ACUTE SI CRONICE.

Consta in inflamarea mucoasei gastrice acuta sau cronica. In gastrita acuta inflamatia este
reversibila. Mucoasa este tumefiata cu edem si congestie, iar la suprafata cu eroziuni
hemoragice sau ulcer acut. Clinic, gastrita acuta poate fi muta sau arsuri dar cu leziuni
endoscopice prezente, severe si se pot manifesta prin hemoragii digestive dureroase sau
nedureroase, greata si varsaturi.
Cauzele gastritei acute.

37

1. Consumul de medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene produc hemoragii digestive fara

dureri). Cele mai agresive medicamente pentru mucoasa gastrica sunt: aspirina,
endometacina, diclofenacul, fenilbutazona, piroxicamul.
2. Consumul de alcool da gastrita acuta alcoolica cu durere epigastrica, greata, voma,
hemoragie digestiva insotite de consum de alcool. Stresul poate cauza gastrita acuta
hemoragica la bolnavii care au afectiuni grave respiratorii, hepatice, renale, traumatisme,
arsuri, hematom subdural. Apar hemoragii digestive grave ce conduc la deces.
Alte gastrite acute: prin reflux duodenal gastric, dupa iradiere prin infectii cu helicobacter pilori
sau cu alti microbi cu sau fara cauze (gastrita enteropatica).
Tratament.
Interventia chirurgicala in gastrite hemoragice, omeprazol, dicarbocalmsi regim alimentar,
evitarea alcoolului, fumatului, prajeli, rantas, cofeina, aspirina si tratarea altor afectiuni care au
produs gastrita acuta.

38