ANATOMIE - CURS

CORTEXUL CEREBRAL
Scoarţa cerebrală are o suprafaţă de aproximativ 2500 cm2. Mărimea suprafeţei sale se
datorează fisuraţiei şi giraţiei. De altfel, aproape jumătate din suprafaţa scoarţei
cerebrale se află la nivelul şanţurilor şi fisurilor ce brăzdează suprafaţa emisferelor.
Dispoziţia girilor şi a şanţurilor diferă de la individ la individ şi, uneori, există diferenţe
chiar şi între cele două emisfere ale unui individ. Pe de altă parte, un volum mai mare al
creierului nu înseamnă în mod necesar o suprafaţă mai mare a cortexului (fig. 1)!

Scoarţa cerebrală poate fi privită din punct de vedere structural şi funcţional.

I. STRUCTURA SCOARŢEI CEREBRALE

Grosimea scoarţei cerebrale variază între 1,5-4,5 mm., fiind mai groasă la nivelul
girilor şi mai subţire la nivelul şanţurilor.
Scoarţa cerebrală este alcătuită din neuroni, celule gliale (astrocite, microglii şi
oligodendroglii) şi fibre nervoase (verticale şi orizontale).
Scoarţa cerebrală are o structură laminată, neuronii săi fiind dispuşi în lame celulele
intersectate de benzi de fibre transversale.
Stuctura scoarţei cerebrale poate fi abordată din punctul de vedere al
citoarhitectonicii (tipul de neuroni şi dispoziţia lor), mieloarhitectonicii (dispoziţia fibrelor
nervoase) sau al angioarhitectonicii (distribuţia şi densitatea reţelelor capilare).
 A. Citoarhitectonica scoarţei cerebrale
La nivelul scoarţei cerebrale se găsesc următoarele tipuri de neuroni:
1. Neuronii piramidali
Sunt neuroni de formă piramidală, dispuşi cu vârful spre suprafaţa scoarţei. În funcţie
de dimensiuni, se împart în neuroni piramidali mici, medii, mari şi giganţi De la vârful şi de
pe laturile neuronilor pornesc dendrite iar de la bază porneşte axonul neuronului piramidal.
Axonul neuronilor piramidali poate urma un traiect intracortical, rămânând în
straturile profunde ale scoarţei cerebrale, sau poate părăsi scoarţa, formând:
- fibre de proiecţie descendente, ce se termină, la nivel medular, pe interneuronii
din lamele Rexed VI, VII şi VIII şi la nivelul trunchiului cerebral, pe interneuronii
din nucleii branhio şi somatomotori
- fibre de asociaţie, intraemisferice
- fibre comisurale, interemisferice.
În traiectul său, axonul dă colaterale ce merg la alţi neuroni piramidali, la neuroni
granulari sau la dendritele ascendente ale neuronilor fuziformi.
O situaţie particulară au neuronii piramidali giganţi Betz, care se găsesc doar în lama
ganglionară (stratul V) de la nivelul ariei motorii primare, câmpul 4 Brodmann. Axonii lor se
termină direct pe neuronii somatomotori alfa şi pe neuronii branhiomotori.
2. Neuronii granulari ( stelaţi )
Sunt neuroni de formă poligonală, cu numeroase dendrite, îndreptate în toate direcţiile
şi cu un axon scurt şi ramificat. Se găsesc mai ales lama corpusculară (stratul II) şi în lama
granulară (stratul IV).
3. Neuronii fuziformi
Se găsesc în lama piramidală (str. III), lama ganglionară (str. V) şi lama multiformă (str.
VI). Axonul lor poate urma un traiect intracortical, rămânând în straturile profunde ale
scoarţei cerebrale, sau poate părăsi scoarţa, formând:
- fibre de asociaţie, intraemisferice
- fibre comisurale, interemisferice.
4. Neuronii Cajal, cu axon orizontal
Sunt neuroni fuziformi particulari, ale căror ramificaţii se dispun orizontal şi care se
găsesc doar în lama marginală sau zonală (str. I). Dendritele lor, scurte, rămân în stratul
superficial, iar axonul, tangent la suprafaţa scoarţei, stabileşte sinapse cu dendritele
ascendente ale neuronilor fuziformi şi cu cele ale neuronilor piramidali.
5. Neuronii Martinotti, cu axon ascendent
Se găsesc în lama piramidală (str. III), lama ganglionară (str. V) şi lama multiformă (str.
VI) şi au axon ascendent!

Citoarhitectonic, scoarţa cerebrală prezintă o structură laminată, numărul şi

compoziţia lamelor variind în funcţie de tipul de cortex (fig. 2).
Ca organizare generală, la nivelul scoarţei cerebrale pot exista, dinspre superficial spre
profund, şase lame sau straturi celulare:
- I. Lamă marginală sau strat zonal (molecular) Conţine puţini neuroni Cajal,
cu prelungirile lor, dendritele ascendente ale neuronilor fuziformi şi ale neuronilor
piramidali şi axonii celulelor Martinotti.
- II. Lamă corpusculară Este alcătuită din foarte mulţi neuroni granulari mici, dar
are şi neuroni piramidali mici şi mijlocii. Axonii lor au traiect intracortical,
mergând în lamele III, V, I (colaterale) sau părăsesc cortexul (fibre de asociaţie sau
comisurale)
 - III. Lamă piramidală Este alcătuită din neuroni piramidali (cei mai mulţi),
granulari, fuziformi şi neuroni Marinotti. Neuronii piramidali sunt dispuşi în
funcţie de mărime, cei mai mari fiind dispuşi profund. Dendritele lor apicale ajung
în lama I, cele laterale rămân în lama III, iar axonul părăseşte scoarţa, intrând în
structura eferenţelor. Axonul dă colaterale în lamele IV, V şi II, prin recurente.
- IV. Lamă granulară Are mulţi neuroni granulari mici, cu funcţie receptoare, dar
şi neuroni piramidali mici şi medii.
- V. Lamă ganglionară Este formată, în special, din neuroni piramidali de talie
mare (de ex. neuroni Betz), al căror axon părăseşte cortexul, intrând în structura
eferenţelor.
- VI. Lamă multiformă Are neuroni de toate tipurile. Predomină neuronii fuziformi
mari şi mici, ale căror dendrite primesc aferenţe din lama piramidală. Axonii lor
părăsesc cortexul, formănd fibre de asociaţie şi comisurale. Axonii celulelor
Martinotti urcă în lama I, dând colaterale lamelor II-V.
La nivelul acestor lame se diferenţiază unităţi funcţionale - coloane celulare - dispuse
perpendicular pe axul lamelor, alcătuite din neuroni ce răspund la acelaşi stimul.

Fig. 2. Citoarhitectonica şi mieloarhitectonica scoarţei cerebrale

B. Mieloarhitectonica scoarţei cerebrale (fig. 2)

La nivelul lamelor există benzi sau strii alcătuite din fibre nervoase transversale:
1. stria tangenţială, dispusă în lama marginală
2. stria disfibroasă, dispusă în lama corpusculară
3. stria suprastriată sau stria Kaes, dispusă în lama piramidală
 4. stria Baillarger externă, dispusă în lama granulară
5. stria interstriată, dispusă superficial, şi stria Baillarger internă, dispusă profund,
în lama ganglionară (stria Gennari sau Vicq d’Azyr)
6. stria infrastriată, dispusă în lama multiformă.

C. Tipuri de cortex cerebral (fig. 3)

Pe criterii de cito şi mieloarhitectonică scoarţa cerbrală este alcătuită din trei
tipuri de cortex, succesiv apărute din punct de vedere filogenetic:
1. Allocortexul, cel mai vechi din punct de vedere filogenetic (pentru stratigrafie, vezi
cap. sistemul limbic!) şi care are doar trei straturi principale ce pot fi:
- bine individualizate; formează arhicortexul, la nivelul hippocampului
- slab individualizate; formează paleocortexul, la nivelul lobului piriform.
2. Mezocortexul, ce este un cortex de tranziţie, alcătuit din insule de alocortex
înconjurate de izocortex. Se găseşte la nivelul girului parahippocampic şi a girului cingulat.
3. Izocortexul, cel mai nou din punct de vedere filogenetic şi care este alcătuit din şase
straturi:
În funcţie de anumite particularităţi ale lamelor, izocortexul poate fi:
- homotipic, cu straturile uniform dezvoltate - în ariile de asociaţie
- heterotipic, în care predomină unele straturi.
La rândul său, izocortexul heterotipic poate fi:
-piramidal sau motor, în care predomină neuronii piramidali. La nivelul
câmpurilor 4, 6, 8, 44 şi 45 Brodmann, este chiar agranular.
-granular sau senzitiv, la nivelul câmpurilor Brodmann:
- 3, 1 şi 2, aria somestezică primară
- 17, aria vizuală
- 41, 42 (parţial), aria acustică
- 43, aria gustativă.

Fig. 3. Tipuri de cortex cerebral la nivelul lobului temporal

 II. ÎMPĂRŢIREA FUNCŢIONALĂ A
SCOARŢEI CEREBRALE - ARIILE CORTICALE

Istoric
Incepând din secolul XIX, au existat numeroase încercări de împărţire a cortexului cerebral, pe criterii
citoarhitectonice, în aşa numitele arii corticale. Cele mai cunoscute organizări citoarhitectonice au fost realizate
de:
● Theodor Meynert (1868)
● Vladimir Betz (1883 - An anatomy of the human brain surface), care a descris 11 arii corticale
● Alfred Walter Campbell (1868-1937), care a descris 14 arii corticale
● Sir Grafton Elliot Smith (1871-1937), care a identificat 50 de arii corticale
● Korbinian Brodmann (1868-1918), care a publicat in 1909 un amplu studiu de citoarhitectonică a
cortexului cerebral, delimitând 47 de arii corticale la om (şi încă 8 la primate)
● Oskar şi Cecile Vogt, care au descris peste 200 de arii corticale (1915)
● Constantin von Economo (1876-1931, născut la Brăila intr-o familie de greci) şi Georg N. Koskinas
(1885-1975), care au publicat în 1925 o lucrare de referinţă (“Die Cytoarchitektonik der Hirnrinde des
erwachsenen Menschen”), în care au definit 107 arii corticale.

Ariile Brodmann au fost discutate, redescoperite şi redenumite timp de aproape un secol şi rămân cea mai
cunoscută şi frecvent citată organizare citoarhitectonică a cortexului uman.
Multe dintre ariile Brodmann, definite exclusiv pe baza organizării lor neuronale, au fost ulterior corelate
cu diverse funcţii corticale. De exemplu, ariile 1, 2 şi 3 Brodmann reprezintă cortexul somatosenzitiv primar;
aria 4 este cortexul motor primar; aria 17 corespunde cortexului vizual primar, iar ariile 41 şi 42 corespund
cortexulului auditiv primar.
Funcţiile de ordin superior ale ariilor de asociaţie sunt, de asemenea, în mod constant în corelaţie cu ariile
Brodmann, după cum demonstrează metodele neurofiziologice de imagistică, precum şi alte metode (de
exemplu, localizarea constantă a ariei limbajului Broca în ariile Brodmann 44 şi 45, din emisfera dominantă).
Trebuie precizat faptul că aceste arii pot varia de la individ la individ. De fapt nu există arii corticale cu
funcţie strict circumscrisă, ci există doar arii la care predomină una din funcţii. Mai mult, dacă un centru (de
exemplu al vorbirii) este distrus prin AVC, se poate forma unul nou (poate învăţa din nou să vorbească, ca un
copil mic), datorită plasticităţii creierului.
Centrii cerebrali se formează prin intermediul a multiple canale informaţionale: tactile, vizuale, auditive,
etc. (Ex.- copilul surd!)

Funcţional, la nivelul cortexului cerebral sunt descrise:

- arii motorii
- arii senzitivo-senzoriale (primare şi secundare), care primesc direct fibre talamo-
corticale
- arii de asociaţie, care primesc aferenţe de la nucleii talamici de asociaţie sau de la
ariile receptoare primare şi trimit eferenţe la ariile corticale motorii.

A. Ariile senzitivo-senzoriale
Ariile receptoare (senzitive) sunt ariile în care se proiectează căile ascendente şi sunt
de 2 tipuri: primare si secundare.
In ariile primare are loc discriminarea si integrarea sensibilităţii respective. Lezarea
ariei primare duce la tulburări grave ale sensibilităţii.
Ariile secundare au aferenţe talamice reduse şi sunt, în general, adiacente ariilor
primare, iar lezarea lor nu duce la tulburări senzitive grave. Au o somatotopie inversă cu aria
primară.
Uneori există şi arii suplimentare.
 1. Aria somestezica primara : - se gaseşte în girul postcentral şi în partea
posterioara a lobulului paracentral. In această arie sunt proiectate în special informaţiile
tactile şi proprioceptive. Există 3 arii: 3, 1 si 2
- in aria 3 sosesc 70% din informatiile talamice
- in aria 1 sosesc 30% din informatiile talamice
- in aria 2 sosesc numai colaterale
Proiectia corpului in aceste arii se face punct cu punct, in relatie cu importanta
functionala a regiunii (proportional cu densitatea receptorilor cutanati). Reprezentarea
grafica, proportionala cu numarul de neuroni, realizata de Penfield, constituie un desen
caricatural, numit homunculus senzitiv, cu apect uman deformat si rasturnat. Dinspre
inferior spre superior se proiecteaza : - limba, fata, membrul superior si toracele. Pelvisul si
membrele inferioare se proiecteaza pe fata mediala a emisferei (in partea posterioara a
lobulului paracentral). Buzele, limba, mina si degetul mare sint reprezentate exagerat (ca şi
organele genitale externe!).

Homunculus senzitiv

Informatiile ajunse aici sunt discriminate, asigurandu-se o stereognoza (interpretarea

tridimensionala a unui obiect), datorita legaturilor pe care aceasta arie le are cu ariile
somatopsihice 5 si 6 din lobul parietal, prin compararea obiectului cu informatiile stocate
anterior in centrii de memorie. Rezulta recunoasterea sau nu a obiectului.
Lezarea ariei somestezice primare duce la:
- astereognozie - nerecunoasterea tactila a obiectului
- tulburari de schema corporala (nu-si mai recunoaste un membru ca fiind al lui)
- tulburari de perceptie tridimensionala
2. Aria somestezica secundara
Se gaseste pe buza superioara a santului lateral. Aici vin in principal informatii
protopatice, termice, dureroase. Se suprapune cu aria motorie secundara. Somatotopie:
- membrul superior se proiecteaza anterior .
- membrul inferior se proiecteaza posterior
3. Aria somestezica suplimentara
Se gaseste pe fata mediala a emisferelor, in lobulul paracentral. Se suprapune cu
aria motorie suplimentara. Stimularea ei determina senzatii la nivelul abdomenului si
capului.
4. Aria vizuala primara – vezi curs căi optice!
Se gaseste in cimpul 17 (aria striata), situat pe buzele santului calcarin.
Aceasta arie are o suprafata de 20-45 de cm 2, contine 10% din neuronii scoartei.
Cortexul sau este de tip coniocortex (izocortex homotipic granular) si in stratul 4 contine stria
Genari.
 In aria vizuala primara retina si CGL se proiecteaza punct cu punct. Aceasta proiectie
se face dupa urmatoarea somatotopie: cadranele superioare ale retinei se proiecteaza pe buza
superioara a santului, iar cele inferioare pe buza inferioar
Macula se proiecteaza la extremitatea posterioara a santului calcarin, pe ambele buze,
proiectia intinzandu-se posterior, spre polul occipital al emisferelor.
Fiecare emisfera primeste informatii din campul temporal de aceeasi parte a retinei si
din partea nazala a retinei opuse.
Din aria 17, impulsurile sunt trimise spre ariile secundare 18 si 19, unde are loc
procesarea ulterioara a informatiei.
5. Aria vizuala secundara
Se gaseste in cimpul 18 si se mai numeste aria peristriata (nu are strie Genari). Este
imaginea in oglinda a ariei 17, fiind principala arie vizuala de asociatie.
Primeste aferente de la ariile 17,19 si trimite eferente spre ariile frontale – campul
motor al ochiului (prin fasciculele longitudinale superior si inferior), explicindu-se astfel
miscarea globului ocular la aparitia, in campul vizual, a unui excitant vizual.
Prin fibrele cortico-tectale si cortico-mezencefalice, trimite eferente spre centrii
oculomotori din trunchiul cerebral. Aceasta relatie explica miscarile reflexe ale globilor
oculari la stimulul luminos (reflex oculo-cefalo-gir) si reflexul de acomodare .
6. Aria 19 (parastriata)
Nu are strie Genari si se gaseste inaintea ariei vizuale, avand relatii cu arii
de asociatie.
Primeste aferente de la aria 17 si trimite eferente, ca si aria 18, spre centrii
oculomotori mezencefalici. Are rol in miscarile conjugate ale globilor oculari
(miscarile in aceeasi directie se numesc versii- supraversie, iar miscarile in sens
opus, vergente – convergenta sau divergenta) si are rol pentru fixarea unui
obiect cu privirea (reflex de fixatie).
7. Aria auditiva primara
Se gaseste in girul temporal superior, in girii transversi ai lui Heschl. Este reprezentata
de aria 41 (anterior) si o parte din aria 42 (posterior). Aici vin fibrele de la corpul geniculat
medial. Tonotopie: sunetele joase se proiecteaza anterior, iar cele inalte posterior.
Daca este stimulata aria 41, auzim sunete definibile, iar daca stimulam aria 42, variatia
de tonalitate nu se percepe ci doar zgomotul primar (suieraturi, fluieraturi, etc.).
Leziuni mici in aceasta arie duc la lacune auditive (lipsa de perceptie a unor sunete de
o anumita tonalitate).
8. Aria auditiva secundara
Se gaseste partial in aria 42 si in aria 22, care se gaseste inapoia ariei 42.
Aria 42 contine numeroase celule piramidale dispuse in coloane verticale cu aspect de
«tuburi de orga».
Cimpul 22 primeste aferente de la ariile 41,42, si trimite eferente spre lobul frontal si
lobul insulei.
Leziunea in aria 22 duce la afazie senzitiva (surditate verbala): aude dar nu intelege
sunetele vorbite.
Afazia Wernicke (afazie senzorială sau receptivă), caracterizată prin tulburări
accentuate ale înţelegerii limbajului şi printr-o producţie verbală fluentă, normală din
punct de vedere fonetic, dar profund alterată semantic, de neînţeles pentru interlocutor.
9. Aria gustativa
 Este localizata in special la baza circumvolutiei postcentrale, in regiunea insulei si a
uncusului hipocampic (aria 43) si primeste aferente de la nucleul ventral postero-medial
(NVPM).
Extirparea acestei zone duce la pierderea gustului (hipo sau ageuzie) iar stimularea
provoaca senzatii gustative. Reprezentarea se pare ca ar fi bilaterala.
10. Ariile vestibulare
Nu sunt foarte bine-cunoscute. Se pare ca exista:
- aria primara- in girul temporal superior
- aria secundara - in lobul parietal, in vecinatatea ariei 5
- aria suplimentara -in girii frontali mijlociu si superior
Stimularea partii posterioare a girului temporal superior duce la senzatie de vertij
(ameteala; asemanatoare cu stimularea receptorilor), deviatia conjugata a globilor oculari.
Fibrele merg amestecate cu cele auditive si de aceea nu se cunoaste clar releul talamic.

B. Ariile motorii (eferente)

De la aceste arii pleaca fibre corticofugale:
- cortico-spinale
- cortico-striate
- cortico-reticulare
- cortico-pontine
- cortico-talamice
- cortico-nucleare (la nucleii motori din trunchiul cerebral)
- spre alte zone corticale:
o fibre de asociatie - pentru aceeasi emisfera
o fibre comisurale - pentru emisfera opusa
Ariile motorii pot fi somatice si vegetative.
Din ariile motorii somatice pleaca fibrele corticofugale piramidale, extrapiramidale
si oculocefalogire.

1. Aria somatomotorie primara

Se gaseste in girul precentral si partea anterioara a lobului paracentral (aria 4), dar
si in campurile 6 si 8, din aria premotorie. Aceasta arie este izocortex heterotipic
agranular, cu celule Betz (cele mai mari - in lobulul paracentral)
Exista aproximativ 34.000 de celule piramidale Betz distribute astfel: 75 % pentru
membrul inferior, 18 % pentru membrul superior si 7-9 % pentru cap.
In aria motorie primara (dar si in ariile 3,1,2*) are originea tractul cortico-spinal (care
are fibre groase de 22 μ si fibre subtiri de 1-4 μ).
*Doar 27-40 % dintre fibrele tractului degenereaza daca se lezeaza girul precentral
*Doar 29 % dintre fibre degenereaza daca se lezeaza aria 6
*Restul fibrelor degenereaza daca se lezeaza lobul occipital! (degenerarea neuronilor conectati cu
fasciculele longitudinale sup si inf, de la lobul occipital)
*Emisferectomia duce la degenerarea totala a tractului cortico-spinal.
Reprezentarea grafica, proportionala cu numarul de neuroni motori alocati (in functie de
marimea unitatii motorii – numarul de fibre musculare inervate de un singur axon – Ex. -mm posturali au unitati
motorii de sute de fibre musculare, mm mainii, ai buzelor, limbii si laringelui, de zeci de fibre musculare, iar mm
extrinseci ai globului ocular, de cateva fibre musculare) , realizata de Penfield, constituie un desen
caricatural, numit homunculus motor, cu apect uman deformat si rasturnat. Dinspre
inferior spre superior se proiecteaza: laringele, limba, muschii masticatori si muschii fetei,
muschii membrul superior si ai toracelui. Pelvisul si membrele inferioare se proiecteaza pe
fata mediala a emisferei (in partea posterioara a lobulului paracentral). Buzele, limba, mana si
mai ales policele sunt uriase!

Ablatia ariei 4 (leziune de neuron motor central) se manifesta diferit pe scala animala:
- pisica isi revine
- maimuta face hemiplegie flasca, ce se recupereaza repede
- omul face paralizie spastica cu recuperare lenta dinspre proximal spre distal,
miscarile fine nu se recupereaza deloc si persista o hipotonie.
2.Aria motorie secundara
Se gaseste in cimpurile 40, 43, unde se suprapune cu aria somestezica secundara. Are
rol in controlul activitatii musculare a hemifetei de aceeasi parte.
3.Aria motorie suplimentara
Se gaseste in cimpurile 45, 47 si este situata pe partea mediala a girului frontal superior,
fiind asezata anterior de aria motorie primara. Trimite fibre spre nucleii gracil si cuneat.
4. Ariile extrapiramidale
Ocupa cea mai intinsa suprafata pe cortexul motor (aproximativ 85%). Reprezinta locul
de origine al cailor extrapiramidale, cai ce au mai mult de 2 neuroni (sistem polisinaptic).
Sunt reprezentate de:
a) Ariile extrapiramidale propriu-zise, care se gasesc in cortexul
frontoparietotemporal.
Au excitabilitate mai mica decat ariile motorii primare. De aici pornesc fasciculele:
- fronto-pontin
- parieto-temporo- occipito-pontin
- cortico-talamic, cortico-hipotalamic, corticostriat si corticomezencefalic (mai putin
reprezentative)
b) Ariile supresive, care sunt situate de o parte si de alta a ariei
precentrale, in cimpurile 4s,8s si 6s.
Excitarea lor inhiba functionarea ariei motorii principale si produce relaxarea tonusului
si abolirea miscarilor. Sint implicate in circuitul cortico-strio-palido-talamo-cortical.
c) Aria premotorie (aria 6), cu cortexul este identic cu cel al ariei motorii, cu
exceptia neuronilor Betz, care lipsesc.
Ablatia sa nu duce la pareze si hipotonii, dar ablatia ariilor 4 si 6 duce la paralizie
spastica contralaterala
Aria premotorie contine campul 44 care este centrul motor al
vorbirii articulate (arie de asociatie)
5. Ariile corticooculocefalogire
Pentru a realiza armonia miscarilor globilor oculari in concordanta cu miscarile capului
si gitului, este nevoie de un control unic asupra nucleilor nervilor III, IV, VI si XI.
 Aceste miscari au ca centru piciorul girului frontal mijlociu (campul 8), de unde
pleaca fibre cortico-tegmentare, cortico-bulbare si corticospinale, la nucleii nervilor
respectivi.
C. Ariile asociative
Se gasesc in jurul ariilor senzitive si motorii, cu care au conexiuni functionale.
Conexiunile lor sint intraemisferice, de aceeasi parte, sau interemisferice (comisurale).
Ariile asociative pot fi implicate in procese gnostice (responsabile de raportul senzatie-
identificare), sau in procese praxice (responsabile de raportul executie-scop).
Interactiunea cu ariile primare este obligatorie pentru perceptia senzoriala.
Lezarea acestor arii poate produce :
- agnosie-imposibilitatea de recunoastere a obiectelor prin examinare tactila
- apraxie idiomotorie-stie ce trebuie sa faca dar nu poate executa
- apraxie kinetica-executa numai miscari automate

Dominanta cerebrala
La nastere cele 2 emisfere sunt egale din punct de vedere al potentialului. Diferentierea
pentru emisfera dominanta incepe la 2 ani si se termina la 10 ani.
Preferinta manuala este indiferenta fata de dominanta emisferala, dar este
conditionata si determinata genetic.

Emisfera stanga este responsabila de :

- limbaj (semantica si fonetica)
- procese rationale secventiale (logica)
- calcul matematic
- constienta
- memorie declarativa

Caracteristicile persoanelor cu emisfera stanga dominanta

• Prefera ca instructiunile verbale, prefera cerintele clare si structurate celor
deschise si libere
• Sunt logici si rationali, buni la matematica (algebra) si stiinte, in general
• Inzestrati pentru inlantuirea ideilor si poseda arta de a structura frazele
• Au nevoie de liniste totala pentru a citi sau studia
• Isi pot reaminti materialele verbale, lucrurile pe care le-au studiat in mod
specific
• Le place lectura (lucruri realiste si povesti de actiune) si citesc pentru detalii
specifice si fapte
• Le place sa scrie non-fictiune, le place sa spuna povesti dar nu sa le puna in
practica
• Au gust pentru dictionare, vocabular, au grija de a numi obiectele si clasele
• Nu le place sa faca pe clovnii
• Fac lucrurile intr-un mod ordonat si planificat
• Nu isi lasa sa transpara sentimentele proprii cand raspunde la intrebarile cuiva
• Aproape niciodata nu sunt absenti mental
• Inexplicabilul pentru astfel de persoane este o slabiciune.
 Emisfera dreapta este responsabila de:
- perceptia datelor
- perceptia nonverbala
- simtul tridimensional
- simtul muzical si estetic
- controlul partii nesintactice a vorbirii (intonatie)
- imaginatia creatoare afectiva
- intuitie, intelegerea limbajului nonverbal

Caracteristicile persoanelor cu emisfera dreapta dominanta :

• Prefera instructiunile vizuale, devin agitati in timpul explicatiilor verbale
indelungate
• Prefera sa invete prin explorare libera
• Inzestrati pentru a evidentia relatiile dintre idei
• Rezolva problemele intuitiv
• Buni la geometrie si la reamintirea imaginilor spatiale
• Buni la sport, arte si pot memora melodii
• Le place sa se maimutareasca
• Le place sa citeasca povesti fantastice si misterioase, citesc pentru detalii
• Le place sa scrie fictiune si sa puna in scena povestile
• Pot studia cu muzica sau cu TV
• Prefera grupurile si le place sa interactioneze afectiv cu ceilalti
• Uneori sunt absenti mental
• Foarte spontani, imprevizibili si visatori