CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE

1.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE

De-a lungul timpului, scoarța cerebrală a suferit multe tranformări de natură funcțională și
citoarhitectonică. Scoarța cerebrală controlează funcționarea sistemului nervos și sincronizează
activitatea ogranismului, la baza acesteia stând gândirea (raționamentul), denumită de Pavlov–
“activitate nervoasă superioară”.
Spre deosebire de reflexele necondiționate cu care ne naștem, reflexele condiționate le
dobândim pe parcursul existenței noastre și sunt influențate de conditiile și variabilitatea factorilor
din mediul extern. Integrarea și adaptarea la mediul extern, finețea, precizia și diferitele legături ale
părților organismului sunt corelate de integrarea superioară a scoarței cerebrale.
Creierul, este format din două emisfere. Emisferele cerebrale sunt învelite la nivelul
suprafeței externe de scoarța cerebrală.
Controlul medular se desfașoară la nivelul substanţei cenuşii unde se găsește zona de
integrare a reflexelor medulare motorii. Informaţiile senzitive de la periferie intră în maduvă prin
rădacina posterioară a nervului spinal. Pot rămane la nivel medular (acelaşi sau învecinat),
producând un raspuns local (excitator, reflex, facilitator), sau trec prin măduvă spre centrii superiori.
Măduva spinării este situată în canalul vertebral, rezultat prin suprapunerea găurilor
vertebrale şi este legată de periferie prin intermediul nervilor spinali cu cele două rădăcini: –
rădacina anterioară, care transmite exclusiv impulsuri motorii şi rădacina posterioară, care
transmite impulsuri exclusiv senzitive. Controlul impulsurilor transmise prin rădăcina anterioară se
face de către motoneuronii spinali din coarnele anterioare, care la randul lor se află sub controlul
etajelor superioare ale nevraxului.
Scoarța cerebrală (cortexul), este formată din celule și fibre nervoase amielinice,
reprezentând două zone: alocortexul și izocortexul.
Cortexul cerebral este un strat de substanță cenușie cu o grosime de 1,5-4 mm care se
repliază la nivelul șanțurilor ce delimitează lobii emisferelor cerebrale și are o suprafață de
aproximativ 285,000 mm², iar volumul a fost estimat la 300cm³, mai puțin de jumătate fiind vizibilă
la suprafață.
La nivelul scoarței se găsesc diferite tipuri de celule nervoase (neuroni): piramidali,
granulari și fusiformi. Totalitatea celulelor nervoase corticale este, aproximat de diferiți neurologi în
1
decursul deceniilor, astfel: 14 miliarde (Von Economo și Koskines, 1925 ), 6,9 miliarde (Shariff,
1953) și 2,6 miliarde (Pakkenberg, 1966).
Anatomic, se cunosc șase lobi: frontal, parietal, temproral, occipital, limbic și insulă.
Lobul frontal se află în partea anterioară a creierului.
Posterior de scizura lui Rolando se află lobul parietal. Polul posterior al emisferelor este
ocupat de lobul occipital.
Delimitarea lobului limbic Broca este resprezentată superior de scizura caloso-marginală și
inferior de șanțul colateral.
Cortexul cerebral este asemenea unui mozaic, complex din arii corticale, greu de descris.
Din punct de vedere funcțional acesta asigură conexiunea dintre lumea exterioară și mediul intern,
prin 3 tipuri de cortex (Fig.1):
• arii primare,
• arii limbice
• arii de asociație.
Specifice mediului exterior sunt ariile primare–memorie, auditivă, somestezică, vizuală.
Raportul cu mediul interior este coordonat de ariile limbice iar tranziția dintre sistemul limbic și
cortexul primar este generat prin ariile de asociație.
Din punct de vedere microscopic, structura cortexului cerebral este alcătuită din celule
nervoase, fibre, nevroglie și vase sanguine.
Conform unor studii efectuate de Cragg (1976) la nivelul unei secțiuni din cortexul motor
(girusul paracentral), s-au evidențiat 60,000 de sinapse ale fiecărui neuron piramidal și alte 600 de
conexiuni cu celule nervoase.
Scoarța cerebrală este alcătuită din neuroni de asociație, comisurali și de proiecție de circa
60 de tipuri, dar și de fibre aferente și eferente. Se cunosc două tipuri principale de neuroni:
• celulele piramidale,
• celulele granulare.
Celulele piramidale reprezintă 66% din totalitatea celulelor neuronale ale neocortexului.
Acestea pot fi mici, mijlocii sau gigante.Vârful celulei și dentrita apicală sunt orientate în sus, iar
corpul celular are formă triunghiulară, de aici derivă și denumirea acestora. Sinapsele axodentritice
ale neuronilor piramidali mici sunt excitatorii, în timp ce cele axosomatice sunt inhibitorii, deci
putem spune că aceștia au efecte tonice, iar nivelul lor de activitate scade în timpul somnului.

2
 Celulele mari sunt considerate neuroni eferenți ai cortexului, deoarece axonii acestora sunt
lungi. O altă formă a acestor celule sunt celulele pleomorfice, ale căror axoni străbat subsanta albă,
iar dendritele se răspândesc în cortex.
Celulele nervoase stelate sunt cunoscute sub denumirea de celule granulare, din cauza
aspectului granular și a diametrului mic (6µm).
Atât celulele piramidale cât și neuronii stelați sunt celule multipolare. Aceste celule se
deosebesec prin lungimea ramurilor dendritice și dispoziția singurului axon, care este scurt. Acești
axoni au capacitatea de a străbate distanțe intercorticale importante în special în direcție verticală,
mai puțin în direcție orizontală.
Se pot indentifica mai multe forme ale celulelor stelate: fuziforme, orizontale, în formă de
coș, nevrogliforme, celulele lui Martinotti.
Straturile cortexului sunt numerotate cu cifre romane de la I la VI, iar fiecare dintre ele este
indentificat în funcție de tipul neuronilor conținuți și după localizarea sa în grosimea cortexului,
astfel (Fig.2):
I. Primul strat, numit și stratul plexiform (zonal sau molecular), este localizat la exterior și
este cel mai superficial din structura citoarhitectonică a scoarței cerebrale. Ponderea celulelor
nervoase de la acest nivel este mică. Acestea sunt de talie mică, iar dispoziția lor este orizontală.
Există o masă formată din axoni cu traseu tangențial și dendrite din celule piramidale care formează
o pătură protectoarea a straturilor mai profunde.
II. Denumit și stratul granular, stratul numărul II se ocupă de prelucrarea și integrarea
mesajelor senzoriale emise prin intermediul fibrelor de la nivelul nucleilor talamici periferici. Acest
strat este populat de un număr mare de celule mici, piramidale și stelate. La acest nivel se realizează
contacte sinaptice excesive cu stratul 3 si 4, datorită orientării în jos a axonilor celulelor
neurogliforme ( stelate și piramidale mici) .
III. Denumirea stratului III este datorată celulor pe care le conține și anume neuroni
piramidali mijlocii. Aceste celule nervoase au o dentrita mai lungă, care ajunge la nivelul stratului
zonal unde se ramifică; restul dendritelor sunt mai scurte, rămânând la nivelul aceluiași strat.
Straturile subiacente sunt străbătute de axonii acestor celule, părăsesc scoarța cerebrală și ajung la
nivelul substanței albe subcorticale.
IV. Stratul granular intern, este constituit dintr-un număr mare de neuroni stelați și puține
celule piramidale. Axonul acestora se ramifică imediat de la ieșirea din celulă și se termină la nivelul
terminațiilor dentritice ale propriului neuron, ale celulelor piramidale sau la nivelul straturilor

3
adiacente. Dendritele neuronilor stelati sunt scurte și puternic ramificate. Stratul cu numărul IV este
cunoscut ca fiind al 2-lea sediu cortical al sensibilității, deoarece primește fibre nervose ale nucleilor
tamalici nespecifici.
V. Stratul ganglionic, este format din cele mai mari celule nervoase piramidale (Betz). Este
denumit și stratul piramidal intern, deoarece ei formează căile piramidale pe unde se transmit
mesajele pentru mișcările voluntare de la nivelul scoarței cerebrale. Axonii ajung la nivelul centrilor
motorii subcorticali și medulari, iar dendritele urcă până la primul strat. “Stratul V reprezintă nivelul
cortical al sintezei eferente, sediul motricității voluntare ( intenționale)”.
VI. Ultimul strat este populat de celule cu forme și prelungiri variate. Stratul multiform și
fuziform, este format din elemente piramidale modificate. Corpul celulelor poate avea mai multe
profile: triunghiular, fuziform, ovoid .

Structura citoarhitectonică a scoarţei cerebrale:

 Stratul zonal (molecular), alcătuit din celule nervoase de talie cu aranjare,

 Stratul granular extern, format din celule stelate piramidale mici
(neurogliforme),
 Stratul piramidal extern, alcătuit din celule piramidale mici mijlocii,
 Stratul glanural intern, format din celule nervoase stelate puţine celule
Piramidale,
 Stratul piramidal intern, populat de neuroni piramidali (Betz) mici,
 Stratul multiform, alcătuit din celule Martinotti.

Sunt cunoscute trei regiuni ale cortexului cerebral:

1. Izocortex (Izo = egal) - acesta corespunde cortexului de asociație și este cel care ocupă cea
mai mare parte a a emisferelor.
2. Idiocortex (idio=particular) - acesta cuprinde cortexuri speciale, precum: cortexul vizual
primar, cortexul auditiv primar, cortexul somestezic, cortexul motor primar.
3. Allocortexul (allo = altul) - acestea sunt cortexuri diferite, alcătuite din șase straturi ce
includ hipocampul și cortexul olfactiv.

4
 ARIILE CORTICALE

Brodmann a descris mai mult de 50 de arii corticale, în timp ce von Economo a evidențiat
peste 100. Harta lui Brodmann este cel mai des folosită, acesta delimitează ariile prin intermediul
cifrelor, în ordinea în care acestea au fost studiate.
Funcțiile cortexului cerebral sunt descrise în funcție de aria de proiectare Brodmann
(Fig.6), astfel:
• Cortexul senzorial somatic, este împărțit în mai multe regiuni situate la nivelul lobului
parietal. De cele mai multe ori acesta este alcătuit dintr-o arie primară și una secunadară. „Aceste
arii au rol în integrarea senzorială și în interpretarea discriminativă a informației”.
• Cortexul vizual este reprezentat de aria 17 Brodmann. Acest sistem permite indentificarea
și urmărirea unei ținte, permite observatorului recunoașterea acesteia chiar dacă unul dintre ei se află
în mișcare.
• Cortexul auditiv este alcătuit din 3-4 rânduri de celule senzoriale externe, care au rolul de
a analiza sunetul, în timp ce organul Corti și receptorul auditiv reglează sensibilitatea auditivă. Este
asociată cu ariile 41 și 42 Brotmann.
• Cortexul vestibular este localizat de către Fredrikson și Deek în câmpul 2 în anul 1960,
respectiv 1974. Leziuniile apărute la nivelul acestui cortex sunt responsabile de apariția vertijurilor
și deviațiilor la nivelul capului și ochilor.
• Cortexul gustativ ne aduce informații importante cu privire la substanțele utilizate de zi cu
zi. Aspectele mai mult sau mai puțin plăcute ale anumitor alimente sau bauturi sunt procurate de
către aceste simțuri. Responsabile pentru acestea sunt papilele gustative care pot fi fungiforme,
foliate sau circumvalate.
• Cortexul olfactiv este surprinzător, acesta face ca omul sa aibă capacitatea de a distinge
mii de substanțe.

CEREBELUL

Stimulii proprioceptivi musculari, articulari şi cei exteroceptivi împreună cu informaţiile

culese de receptorii analizatorului vestibular ajung la cerebel. Deşi primeşte multiple aferenţe,
cerebelul (Fig.3), nu reprezintă sediul nici unei eferenţe spre motoneuronii medulari, constituindu-se
ca un element de protecţie a motoneuronilor în raport cu eferenţele provenite de la centrii superiori.

5
 Protecţia se realizează prin blocarea impulsurilor senzitivo-senzoriale care activează
substanţa reticulată.
Din punct de vedere funcţional cerebelul, aşa cum arată studiile lui Ghez (1991), are 3 zone
distincte de aferenţe şi eferenţe.

1.2 NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

Neuronul este cunoscut ca fiind unitatea funcțională a sistemului nervos. După ce aceste
celule ajung la maturitate nu se mai pot diviza, drept urmare este imposibilă regererarea lor.
Conform unor studii, există zone ale creierului unde se formează celule nervoase noi.
Neuronul este alcătuit din corpul celular și prelungiri celulare (Fig. 4). Corpul celular este
denumit pericarion sau soma iar prelungirile sunt reprezentate de dendrite și o prelungire principală,
axonul.
Pericarionul este format din nucleu și citoplasmă. În timp ce pericarionul este „centrul
trofic” al celulei, nucleul acestuia fiind considerat „centrul metabolic al neuronului". La rândul lui,
nucleul conține un nucleol mare, cromatină și un satelit nucleolar, prezent doar la sexul feminin.Tot
aici se realizează și sineza unei cantitați însemnate de ARN. La nivelul citopasmei sunt prezente
organite celulare obișnuite: mitocondrii, lizozomi, aparatul Golgi, dar și neurofibrile cu dispoziție
longitudinală.
Dendritele sunt scurte, prezintă ramificații, care cresc suprafața celulară și conduc
impulsurile spre corpul celular. La nivelul lor se primesc impulsuri nervoase ale prelungirilor altor
neuroni.
Lungimea axonului poate varia de la microni la metri și au rolul de a transmite
impulsurile nervoase de la nivelul neuronului spre periferie. Axonii pot fi de două feluri: mielinizați
sau nemielinizați. Tecile de mielină fosfolipidice, sunt localizate între corpul neuronului și înaintea
terminațiilor axonale. Acest fosfolipid, aflat în mai multe straturi are rolul de a crește viteza
coducerii impulsurilor nervoase la nivelul axonului. Pe traseul său, axonul formează ramuri
colaterale, iar spre capătul acestuia se formează butonii terminali.
Clasificarea neuronilor realizată după numărul proceselor protoplasmatice, este
următoarea:
• neuroni unipolari
• bipolari

6
 • multipolari.
Ponderea cea mai mare a acestora este reprezentată de cei multipolari. Neuronii
unipolari se află la nivelul nervilor cranieni, iar cei bipolari sunt prezenți doar la nivelul căilor
auditive, vestibulare și vizuale.
O altă clasificare a neuronilor se poate realiza din punct de vedere funcțional:
• neuroni senzitivi,
• neuroni motori
• neuroni de asociație sau receptori,
• neuroni efectori
• neuroni intercalari.

Funcția Neuronului

Funcțiile neuronilor senzitivi sunt îndeplinite doar de neuronii bipolari și de cei

pseudounipolari. Acești neuroni primesc impulsuri din mediul extern de la receptori precum cei
termici sau cei asociați presiunii și durerii.
Neuronii motori, sunt în mare parte multipolari și transmit impulsul la nivelul organelor
efectoare precum mușchi sau glande.
Neuronii intercalari, creează o legătură între neuronii senzitivi și cei motori prin preluarea și
analizarea informației respectiv dezvoltarea reacției de răspuns .
Integritatatea axonului este întreținută prin două tipuri de transport axonal(Fig. 5):
1. Prin transportul axonal anterograd substanțele corpului celular sunt purtate de la
pericarion spre terminații. Acest tip de transport este necesar pentru creșterea axonului și are un rol
esențial în sintezarea și eliminarea mediatorilor chimici (neurotransmițători). Transportul anterograd
este foarte important și din punct de vedere clinic, deoarece reprezintă calea prin intermediul căreia
toxinele și virusurile (herpes simplex, rabic) sunt transportate de la periferie în SNC.
2. Transportul retrograd se realizează în sens invers față de cel anterograd și are drept scop
returnarea materialelor folosite spre a fi refăcute.
Sinapsele
Sinapsele, se realizează între terminațiile axonale și membrana adiacentă a altui neuron, iar
excitația ajunge de la unul la celălalt.
Componentele unei sinapse sunt:
• presinaptică (terminația axonului),
7
 • postsinaptică (celule nervoase, musculare, glandulare),
• fantă sinaptică - spațiul dintre cele două componente și include material filamentos.
Clasificarea acestora se poate realiza în functie de mai multe criterii precum: localizare,
funcție și structură, astfel: (Fig 6).
 Localizare:
 Sinapse axo-dentritice,
 Sinapse axo-spinoase,
 Sinapse axo-somatică,
 Sinapse axo-axonică.
 Funcție:
 Excitatorii – se realizează la nivelul dentritelor,
 Inhibitorii – majoritatea sunt la nivelul pericarionului.
 Structură:
 Sinapse de tip I (sinapsă asimetrică) – fanta sinaptică este mai mare,
 Sinapse de tip II (sinapsă simetrică) – fanta sinaptică este mai mică .

Tipuri de sinapse
Impulsurile nervoase sunt de fiecare dată direcționate de la axon spre următorul neuron,
mușchi sau glandă. Transmiterea sinaptică este reprezentată de trei etape ale procesului:
1. Potențialul de acțiune ajuns la butonii terminali sub formă de semnal chimic determină
depolarizarea. Se realizează deschiderea canalelor de calciu, urmată de influxul de calciu și în cele
din urmă neurotransmițătorii sunt eliberați în fantă.
2. A doua etapă constă în legarea neurotransmițătorilor de receptorii specifici.
3. La nivelul canalelor ionice se realizează deschiderea acestora pentru unii ioni. La nivelul
receptorilor glutaminergici depolarizarea membranei este determinată de influxul de Na+ sau Ca2+
Cu exceptia neuronului, celulele corpului uman au capacitatea de a se reproduce. Drept
urmare, distrugerea sau pierderea acestor celule nervoase este iremediabilă. Axonii, în schimb au
capacitatea de a se regenera și de a-și restabili funcțiile chiar și în urma unei secționări complete, cu
condiția integrității corpului celular. Această funcție este limitată la nivelul Sisitemului Nervos
Periferic(SNP), nu și la nivelul Sistemului Nervos Central(SNC).
In concluzie, degradarea corpului și axonilor SNC este ireparabil

8
 CAPITOLUL II

DESCRIEREA AFECŢIUNII

2.1 DEFINIŢIE

Boala lui Parkinson, numită şi "paralizia agitantă" este o boală degenerativă a creierului,
descrisă pentru prima dată de James Parkinson în 1817. Prezenţa triadei simptomatice (tremor de
repaus, rigiditate, bradikinezie) este caracteristică deşi nu singulară pentru Boala lui Parkinson.
Boala Parkinson aparține unui grup de afecțiuni numite tulburări ale sistemului motor,
care sunt rezultatul pierderii celulelor creierului, care produc dopamină. Boala este cauzată de o
pierdere a celulelor nervoase într-o parte a creierului. Această zonă a creierului transmite mesaje
prin nervi în măduva spinării cu scopul de a controla muschii corpului (Fig.7). Mesajele sunt
transmise între celulele creierului, nervi și muschi prin intermediul substanțelor chimice numite
neurotransmițători. Dopamina reprezintă principalul neurotransmițător și are un rol vital în reglarea
mișcărilor corpului. Lipsa dopaminei este responsabilă de dificultatea în controlul mișcărilor
pacienților. Ceea ce nu este înca sigur pentru cercetători este cauza pierderii celulelor nervoase.

2.2 SIMPTOMATOLOGIE

Debutul este lent, progresiv, remarcat tardiv de pacient, fie prin apariţia unui element al
triadei caracteristice, fie prin apariţia altui simptom necaracteristic (micrografie, dureri nespecifice,
dificultăţi de deglutiţie etc.). Caracteristic bolii avansate este o scădere globală a motilităţii voluntare
fără apariţia paraliziei.
Triada clasică a bolii lui Parkinson este: tremor, rigiditate, bradikinezie. Chiar dacă în
multe cazuri ele nu sunt prezente de la început, în formele avansate apar întotdeauna. Se pot
manifesta uni sau bilateral, şi cu intensitate diferită.
- Tremorul: este un tremor de repaus şi este frecvent motivul pentru care pacientul se
prezintă la medic. Are o amplitudine scăzută, o frecvenţă de 4-6 cicli/sec., este neconştientizat de
pacient, dispare în somn şi în timpul mişcărilor voluntare precum şi prin autocontrol. Se accentuează
la emoţii şi la frig. Predomină la mâini (semnul numărării banilor observat la tremorul primelor 3

9
degete, semnul împărţirii cărţilor de joc pentru tremorul întregii mâini), dar poate apare şi la
membrele inferioare (pedalarea labei piciorului), la cap (semnul aprobării), la buze şi limbă.
- Rigiditatea: apare datorită hipertoniei musculare. Predomină rizomielic, fiind egal
distribuită pe agonişti şi antagonişti. Este o rigiditate plastică, pacientul păstrându-şi poziţia în care a
fost pus şi opunând involuntar rezistentă la mobilizare, când cedează discontinuu la mobilizare
(semnul roţii dinţate care apare la extensia antebraţului pe braţ), se diminuează la administrarea de
atropină sau scopolamină. Este percepută de pacient ca o durere surdă datorită epuizării musculare.
- Bradikinezia: este în strânsă legătură cu rigiditatea. Se datorează necoordonării acţiunii
agonistului cu antagonistul sau pentru o anumită mişcare ceea ce are ca principal efect pierderea
mişcărilor automate. Acestui fapt i se datorează atitudinea generală particulară a Parkinsonienilor:
fijată, cu trunchiul înclinat înainte şi membrele superioare lipite de corp, cu mâinile pronate, în
uşoară flexie. Degetele sunt în extensie, foarte apropiate, iar aspectul general din profil este de semn
de întrebare. Gâtul este îndesat, iar membrele inferioare uşor flectate. Faciesul este imobil, clipitul
foarte rar. Mişcările active apar încetinite, realizând aşa numitul "freezing-efect". Uneori pot apare
fenomene paradoxe de tipul hiperkineziei (la stresuri puternice apar fenomene on-off), respectiv
akatisia (necesitatea de mişcare continuă).

În afara triadei caracteristice, mai pot apare şi alte fenomene:

- modificări de postură: are loc o uşoară aplecare înainte sau în lateral (în funcţie de
hemicorpul afectat). În timpul mersului pacientul "uită" mişcarea involuntară de a mişca în plan
antero-posterior braţul heterolateral membrului inferior cu care calcă, gest uzual la oamenii sănătoşi.
Coatele sunt uşor flectate. Aceste modificări pot fi corectate prin control voluntar.
Tulburările de mers apar relativ frecvent. Pacientul face paşi mici, repezi, cu ridicarea
piciorului la înălţime mică faţă de sol, ceea ce duce frecvent la împiedecare şi rănire.
Automatismele cu rol în menţinerea echilibrului dispar. Drept urmare, mersul este târşâit cu
întoarceri lente, rigide, constând în tr-o mişcare unică (în timp ce în mod normal capul este întors
primul, ulterior trunchiul şi în final membrele inferiore). Ocazional, în timpul mersului apare
fenomenul de "freezing" ce constă în "îngheţarea" piciorului pe sol timp de câteva secunde după
care se revine la mersul iniţial. La pornire pacientul necesita o serie de paşi mici "de încălzire"
efectuaţi pe loc după care porneşte cu mersul mai sus menţionat. Acest fenomen poarta denumirea
de festinaţie. Suita de paşi mici, care dă impresia că pacientul aleargă după centrul sau de greutate,

10
poate duce la pierderea echilibrului cu antepulsie sau retropulsie. Căderea este favorizată şi de
absenţa reflexelor automate compensatorii ale capului, trunchiului şi membrelor superioare de
menţinere a echilibrului.
- modificări de vorbire: apar inconstant, în general în stadiile avansate ale bolii. Iniţial
tendinţa pacientului este de a vorbi mai încet, fapt remarcat mai ales la categoriile profesionale cu
folosirea îndelungată a vocii. Altă tendinţă este de a vorbi nemodulat, fără schimbarea intonaţiei
datorită rigidităţii cutiei toracice precum şi a muşchilor vocali, a limbii respectiv a palatului moale.
Rareori se poate asocia palilalia (tendinţa de a repeta o silabă din mijlocul unui cuvânt). Ritmul
vorbirii poate fi lent sau rapid.
- dificultăţi la deglutiţie: se datorează tulburării în alternanţa contracţie-relaxare a muşchilor
deglutiţiei. Viteza de efectuare a deglutiţiei este scăzută, ceea ce duce la creşterea duratei meselor.
Disfagia apărută şi la înghiţituri mici este egală pentru solide şi lichide. Tulburările de deglutiţie,
prin împiedicarea înghiţirii salivei, pot da falsa impresie de sialoree, deşi aceasta este produsă în
cantitate normală.
- modificări de tranzit intestinal: se manifestă sub forma constipaţiei. Se datorează
greutăţilor în alimentare şi ingestiei unor cantităţi mici de apă.
- dureri profunde în articulaţii şi muşchi: se datorează oboselii musculare apărute datorită
tremorului postural, ceea ce nu implică şi apariţia tulburărilor senzitive. Mai pot apare dureri la
nivelul spatelui datorate aplecării înainte (ele dispar la corectarea poziţiei), senzaţii de frig la
membrele superioare sau senzaţie de căldură abdominală, cefalee. În general aceste senzaţii dispar
sub tratament.
- disfuncţii sexuale: în apariţia lor sunt implicate atât limitarea mişcărilor corporeale impusă
de rigiditate şi bradikinezie, cât şi fenomenele psihice apărute (depresia, anxietatea, frustrarea). Un
rol deloc neglijabil îl are şi medicaţia anticolinergică, antidepresivele, tranchilizantele.
- micrografia: se referă la tendinţa pacienţilor de a scrie mic pentru a compensa rigiditatea.
În plus sunt vizibile modificări datorate tremorului.
- seboreea: este evidentă la nivelul frunţii, aripioarelor nazale şi la nivelul scalpului. În
cantităţi mari aceasta secreţie este iritantă pentru piele, putând produce o dermatită seboreică.
- afectarea oculară: la prima vedere este greu de diferenţiat o afectare oculară primară de o
afectare parkinsoniană. Subiectiv, pacientul acuză diplopie şi scăderea acuităţii vizuale. La un
consult oftalmologic nu se găseşte nimic faţă de controlul anterior (excluzând o afectare oculară
separată). În realitate, este vorba despre o necoordonare a acţiunii muşchilor oculari.

11
 Pacientul are dificultăţi la trecerea de la un rând la altul. Alteori se poate prezenta ca o
lateropulsie oculară cu devierea privirii în direcţia opusă celei dorite. Deşi aceste fenomene apar
relativ rar, necorectarea lor la tratament antiparkinsonian implică reevaluare diagnostică.

Alte manifestări:
Studii clinice au arătat că pacienţii parkinsonieni au:
- un risc semnificativ mai scăzut faţă de restul populaţiei de a suferi de HTA. Este vorba
mai degrabă de o compensare printr-o hipotensiune indusă de afectarea inervaţiei simpatice
cardiovasculare decât de o receptivitate reală scăzută faţă de această boală. Dacă hipotensiunea este
marcată pot apărea fenomene ca senzaţie de slăbiciune, ameţeală ,cefalee etc. Ocazional, pot apare şi
edeme gambiere.
- secreţii sudorale excesive generalizate în bufeuri.
- conjunctivite, favorizată de uscăciunea conjunctivei, din cauza absenţei clipitului cât şi
relativei deshidratări datorate vârstei şi unei deshidratări prin ingestie scăzută.
- fenomene psihice, mai ales sub forma depresiei sau anxietăţii. Acestea au efect şi asupra
gradului de manifestare al simptomelor mai sus enunţate, în sensul unei agravări la cei cu stare
timică mai alterată.
- demenţa apare la cei cu boala Parkinson avansată in 1/3 din cazuri. Se instalează insidios,
anunţată de episoade de dezorientare nocturnă cu evoluţie spre halucinaţii vizuale şi auditive,
eventual declanşate de medicaţia antiparkinsoniană.
Reflexele osteotendinoase şi cutanate sunt normale. Sub acţiunea unui stres mare, pacienţii
sunt practic handicapaţi, datorită unui grad mare de rigiditate şi bradikinezie, pot efectua acte
motorii complexe pentru scurt timp. Deşi boala lui Parkinson nu este mortală, prin imobilizarea
pacientului determină scăderea calităţii cu apariţia unor complicaţii specifice (escare, scăderea
imunităţii, afectarea respiratorie şi cardio-vasculară).
Clinic, simptomele de mai sus se întrepătrund, dând tablouri de intensitate, localizare şi
formă diferită. Pot exista forme pur akinetice, pur hipertone, pur tremorante, uni sau bilaterale.

12
 2.3 TABLOU CLINIC

Tabloul clinic poate fi caracterizat în funcție de simptomele motorii și non-motorii, iar

intensitatea simptomelor variză în rândul indivizilor. Adesea simptomele non-motorii sunt mai
dificile pentru pacienți și au un impact asupra vieții de zi cu zi (Fig.8).
 Simptome motorii:
• Tremor,
• Bradikinezie,
• Hipokinezie, akinezie,
• Rigiditate musculară,
• Postură în flexie,
• Fenomene de blocaj motor.
 Simptome non-motorii:
• Neuropsihice: depresie, disfuncție cognitivă, psihoză, anxietate,
• Sindromul picioarelor neliniștite,
• Tulburari ale somnului ,
•Disfuncții vegetative: disfunctii sexuale, constipație, hipertensiune ortostatică,
• Simptome senzitive : diminuarea mirosului – hipoosmia, dureri, parestezii,
• Hipotensiune arterială.
• Altele – dermatită seboreică, scădere ponderală, fatigabilitate, tulburări de vedere.
Caracteristic acestei patologii este tremorul , care apare la 70% dintre pacienți. Este un
simptom precoce, are o frecvență de 4-7 cicli/s, cu localizare distală la nivelul membrelor
superioare, debutul fiind la nivelul unui deget. Putem spune ca este o mișcare asemănată
număratului banilor, zguduitoare sau oșcilantă ce se manifestă în repaus, când mușchii sunt relaxați
și se diminuează aproape complet în timpul miscarilor voluntare.
Tremorul se observă și la membrele inferioare, unde mișcarea specifică este similară
pedalării. Poate afecta mandibula, buzele sau limba. Acesta se diminuează când se începe o acțiune
dar se poate agrava la stres și emoții. Oamenii au descoperit că pot opri tremorul mâinii, ținând
mâna într-o strângere flexată. Pe măsură ce boala progresează, se va răspândi și pe cealaltă parte a
corpului, dar va fi mai evident pe partea inițial afectată. Tremorul este legat de un dezechilibru al
neutotransmițătorilor, dopamină si acetilcolină.

13
 Rigiditatea musculară reprezintă cresterea tonusului muscular. Creșterea tensiunii la nivelul
tendonului respectiv duce la creșterea rigidității acestuia, astfel este constant în timpul mișcărilor
pasive efectuate de catre examinator. Fenomenul este asociat cu un “blocaj motor” și cu
infelxibilitatea membrelor, gâtului și trunchiului. Pacientul este incapabil să inițieze o mișcare activă
la schimbarea direcției de mers. De cele mai multe ori, numărarea pașilor sau prezența unui obstacol
duce la rezolvarea blocajului din timpul mersului. Există situații în care pacinetul nu reușește să îsi
deschidă ochii.
Un pacient care prezintă rigiditate si bradikinezie are tendința să nu își învârtă brațele în
timpul mersului.
Freezing sau îngețarea mersului, este un semn important, care nu se poate explica prin
rigiditate sau bradikinezie. Pacienții au senzația că membrele inferioare sunt lipite de podea. De cele
mai multe ori această înghețare este temporară și apare în situații specifice, ca de exemplu: în
momentul inițierii unei noi miscări, la trecerea unui prag sau pe scări. Unii suferă de îngheț sever în
care pacientul nu poate face nici măcar un pas. Freezing-ul este o problemă gravă deoarece crește
riscul căderii.
Bradikinezia este definită ca o reducere a vitezei și amplitudinii în efectuarea activitaților
motorii. Pacientul este incapabil să realizeze rapid miscarile alternative, clipește rar și scade
expresivitatea facială. Mișcările fizice sunt mult mai lente decât în mod normal, ceea ce poate
îngreuna sarcinile de zi cu zi, cum ar fi butonarea unei cămăși, spălarea pe dinți sau tăierea
alimentelor.
Unul din cele mai relevante semne ale pacienților cu boală Parkinson este instabilitatea
posturală. Postura pacientului este în felxie datorită cifozei toracale ale coloanei vertebrale.
Antrebratele, coapsele și genunchii sunt într-o usoară flexie, iar capul și trunchiul se află spre
înainte. Postura pacientului este una anormală, instabilă cu risc de cădere. Unii au tendința de a se
balansa spre înapoi în momentul ridicării în picioare de pe un scaun. Această reacție poartă
denumirea de retropulsie și poate duce la căderea spre înapoi.
Instabilitatea posturală este adesea prezentă în stadiile târzii și reprezintă un marker al
evoluției bolii. Dacă pierderea acestor reflexe posturale apar precoce, nu sunt semne sugestive
pentru boala Parkinson tipică.
Cadrele medicale testează sensibiliatatea posturală prin “testul de tragere”. În timpul
examinării, neurologul exercită o forță spre înapoi și observă reacția pacientului. În mod normal,

14
acesta ar trebui să prevină căderea cu un pas înapoi, însă mulți oameni cu Parkinson nu sunt capabili
să îsi recupereze postura și ar putea cădea dacă medicul nu ar fi acolo pentru a-i susține.
Vorbirea este disfonică, ragușită, monotonă, uneori chiar neinteligibilă. Intensitatea vocii
este scazută și pacientul are probleme la articularea cuvintelor. Pe măsură ce boala avansează, se
modifică scrisul, devine mic, ilizibil, tremurat.
Există pacienți care nu suferă de o încetinire a mișcărilor, aceștia au mișcări prea rapide.
Accelerările nedorite în vorbire și mișcare, devin deosebit de supărătoare. Pacienții au o
vorbire exesiv de rapidă și produc o bâlbâială, care este foarte greu de înteles. Accelerarea
incontrolabiă în mers crește riscul de cădere.
Micorgrafia este o umare a bradikineziei, care provoacă dificultăți în efectuarea acțiunilor
repetitive. Aceasta este denumirea pentru contracții apărute în timpul scrierilor de mână. Charcot a
adaptat sfigmograful, instrument folosit în mod normal pentru înregistrarea pulsului arterial, pentru
a înregistra tremuraturile și mișcarile încheieturii.
Înregistrarile sunt efectuate în repaus (AB), în timpul activitații (BC) si s-au diferentiat
astfel:
• scleroza multiplă (prima înregistrare),
• tremorul de repaus ( înregistrare inferioară),
• tremorul mixt din boala Parkinson.
Pacienții se plâng frecvent de somnolență excesivă în timpul zilei și un debut brusc, anormal
al somnului. Conform studiilor, această tulburare are o prevalență de 15,5% la pacienții diagnosticați
cu această maladie, comparativ cu 1% la pacienții sănătoși. Au fost examinați 142 de pacienți, 7%
prezentau EDS ( Excessive Daytime Sleepiness), iar după 4 ani, ponderea a crescut la 29%.
Concluzia este că acest simptom are o rată de 6% la pacienții nou diagnosticați în fiecare an. Unii
pacienți se simt adormiți și, în scurt timp vor merge la somn, iar alții manifestă doar oboseală
excesivă.
Debutul brusc al somnului sau “atacurile de somn “ este un subiect controversat, nu este
precedat de somnolență și se aseamnă cu narcolepsia. Nu se știe cauza acestor manifestări, dar se
consideră că este efectul tuturor agoniștilor dopaminergici folosiți pentru tratarea maladiei, a
agenților dopaminergici precum levodopa.

15
 2.4 DIAGNOSTIC

Se face cu aşa-numitele sindroame parkinsoniene. Boala lui Parkinson poate fi greu

diferenţiată de Parkinsonul postencefalitic Eknomo. În cazul acestuia antecedentele de encefalită
(somnolenţa prelungită, tulburarea conştienţei, diplopia, debutul la un subiect tânăr, ticurile şi
spasmele localizate precum şi crizele oculogire) sunt relevante. Simptome parkinsoniene pot apărea
şi în intoxicaţiile cu mangan, monoxid de carbon sau postterapeutic la doze mari de fenotiazină şi
rezerpină.
Posttraumatic, la boxeuri, poate apărea "the punch-drunk sindrome", cu pierdere neuronală.
În acest caz, predomină demenţa şi tulburările comportamentale.
Rareori, pot apărea simptome de parkinsonism în infarctele bilaterale multiple cu atingerea
căilor corticospinale şi a structurilor cerebrale centrale, precum şi în tumorile S.N.C.
Degenerescenţa strionigrică (altă boală de diferenţiat), se manifestă mai ales prin hipotensiune
ortostatică marcată şi absenţa răspunsului la dopamină. Paralizia supranucleară progresivă poate
induce la început unele confuzii, dar în evoluţie apar anomalii de oculomotricitate. Hidrocefalia cu
presiune normală se manifestă prin semne clinice specifice (lărgirea poligonului de susţinere) şi
proba terapeutică.
Alte diagnostice diferenţiale se fac cu boli al căror principal simptom este un simptom
al triadei caracteristice:
 pentru tremor accentuat se ia în considerare o eventuală afectare cerebeloasă,
dependenţa de alcool, senilitatea, tremorul familial, tremurătura basedowiană şi cea dentorubrică,
tremurătura din boli psihice, boala Wilson (unde se asociază şi distonii).
 diagnosticul diferenţial al rigidităţii se face cu diferite cauze de spasm de
torsiune (leziuni hipoxice neonatale, gangliozidoza GM1, icterul nuclear, torticolisul spasmodic,
crampa scriitorului, sindromul Meige).
Parkinson este o tulburare neurologică, care progresează odată cu trecerea timpului (Fig 9).
În mod normal, simptomele încep să apară pe o parte a corpului, pe măsură ce boala progreseză
cuprind tot organismul.
Simptomele prezentate anterior se pot agrava și pot da naștere altor simptome noi pe
parcursul bolii. Medicamentația este utilă în gestionarea simptomelor, însă, din păcate, nu ajută la
încetinirea progresiei maladiei. În primele etape ale bolii simptomele sunt ușoare, pot afecta

16
activitatea fină precum legarea șiretului unui pantof, butonarea unei cămașe. Dacă tremorul este
prezent, apare pe o parte corpului de la nivelul mainii, respectiv a degetului, fie la nivelul piciorului.
Pentru a stabili un diagnostic, examenele paraclinice, în speță imagistice convenționale
(RMN, tomodensitometrie), sunt esențiale. Cu ajutorul acestora putem exclude anumite afecțiuni
incluse în diagnosticul diferențial.

Investigațiile paraclinice generale includ:

• Hemoleucograma (în prima lună a tratamentului cu clozapine, se realizeză săptămânal,

după care se va efectua lunar, timp de 6 luni),
• Sumarul urinei (în cazul în care nu există indicații suplimentare, se va efectua anual),
• Glicemia (în cazul în care nu există indicații suplimentare, se va efectua anual)
• Indexul protrombinic (se realizează la prima evaluare și în cazul unor indicații
suplimentare),
• Bilirubina(se realizează la prima evaluare și în cazul unor indicații suplimentare),
• Ionograma (K, Ca, Mg, Cl, Na),
• Electrocardiograma,
• Radiografie toracică (la 12 luni),
• Polisomnografie.
Pentru un diagnostic pozitiv al BP, Societatea de Neurologie din Romania prezintă
următoarele criterii care sunt acceptate la nivel internațional:
Criterii de confirmare a bolii Parkinson:
• Bradikinezie,
• Tremor – frecvență de 4-6 Hz,
• Postură instabilă,
• Rigiditate musculară.
Criterii de susținere (minim 3):
• Debut unilateral,
• Evoluție progresivă,
• Tremor de repaus,
• Prezența asimetriei – este mai accentuată pe partea de debut,
• Prezența unui bun răspuns la l-DOPA,

17
 • Coree severă care este indusă de l-DOPA,
• Evoluție clinică mai mare, sau egală de 10 ani.
Criterii de excludere:
• AVC repetate,
• Istoric de TCC,
• Istoric de encefalită,
•Crize oculogire,
• Tratament neruroleptic de la debutul simptomelor,
• Remisiune susținută,
• Semne cerebeloase,
• Afectare vegetativă,
• Demență severă precoce,
• Semn Babinski,
• Tumoră cerebrală,
• Expunere la MPTP,
• Răspuns negativ la administrarea dozelor mari de levodopa.
Important în diagnosticul diferențial al parkinsonismului, este proba la levodopa, care
surprinde o ameliorare semnificativă a simptomelor din boala Parkinson.
Următoarea etapă în diagnosticarea BP este reprezentată de evaluarea cantitativă a severității
bolii. Această etapă permite supravegherea riguroasă a evoluției bolii, dar și a răspunsului
terapeutic.
În prezent, există 2 scale de evaluare:

Scala UPDRS – măsoară cantitativ modificările neurologice și impactul pe care îl au

care îl a asupra vieții de zi cu zi: mod de viață și gandire, activitate zilnică, evaluarea dinamicii.
Unified Parkinson’s Disease Rating Scale (UPDRS), oferă informații asupra stadiului
evolutiv al bolii. Aceasta a fost introdusă în practică în anul 1987, urmând să fie ulterior adaptată de
către Movement Disorder Society (MDS) pentru a include pe parcursul evaluării simptomele non-
motorii. În prima parte a scalei sunt evaluate aspectele non-motorii, în a 2-a secțiune se realizează o
autoevaluare asupra activităților zilnice –ADL , iar în cea de a 3-a sunt evaluate funcțiile motorii. Pe
baza răspunsurilor oferite de pacient se oferă puncte iar suma lor va fi încadrată între 0 ( fără
dizabilități) și 199 (dizabilitate totală).

18
 Scala Hoehn & Yahr modificată – realizată în anul 1967, efectuează
evaluarea globală funcțională a severității bolii (caseta 5):

Scala Hoehn si Yahr prezintă mai multe stadii:

0 - nu sunt prezente semne ale BP,
1 - pacientul prezintă semne foarte ușoare, unilateral
2 - nu este perturbat echilibrul, simptomele sunt pretezente bilateral
3 - dizabilitate ușoară spre moderată, pacientul este independent fizic,
4 - dizabilitate severă, pacientul este capabil să îsi mențină poziția ortostatică,
5 - pacientului îi este necesar un scaun cu rotile sau se află la pat.
Diagnosticul poate fi suspicionat de către medicul de medicină primară, însă certificarea să fie
a unui medic neurolog. Internarea pacientului nu este absolut necesară, aceasta se impune dacă nu
există dotările necesare în serviciul ambulatoriu, pentru punerea unui diagnostic diferențial corect,
ori în cazul existenței altor probleme medicale, ce necesită competența neurologului.
În urma confirmării diagnosticului și stabilirii unei scheme terapeutice optime, pacientul poate
rămâne în evidența medicului de familie, îndatoririle acestuia find să înștințeze medicul neurolog în
cazul în care apar modificări ce implică reevaluarea pacientului (prezența complicațiilor, agravarea
simptomelor, apariția problemelor de comobiditate).

19
 Diagnosticul diferențial în Parkinson:

- Atrofia multisistematică – afectează mai multe sisteme ( nigrostriat, sistemul vegetativ,

cerebelul ). Manifestările clinice surprind tablourile tipice de degenerescență strio-nigrică.
Examenul IRM evidențiază modificările specifice afecțiunii.
- Boala difuză cu corpi Lewy – este inclusă în spectrul afecțiunilor înrudite cu boala
Parkinson. Tabloului clinic i se asociază anumite tulburări cognitive, ce vor evolua spre o demență
precoce (halucinații vizuale, tulburări comportamentale, tulburări semnificative ale somnului).
- Paralizia supranucleară preogresivă, cunoscută sub numele de boala Steele-Richardson-
Olszewsky – reprezintă o asociere între tulburări de echilibru, căderi frecvente, tendința e
retropulsie, anomalii oculo-motorii și distonie axială.

2.5 METODE DE TRATAMENT

Terapia bolii Parkinson diferă în funție de stadiul bolii, evoluția acesteia și momentul inițial
al stabilirii diagnosticului. Pentru a stabili tratamentul potrivit, este necesară reevaluarea frecventă,
adaptarea unei terapii individualizate în funcție de evoluția bolii și asocierea mai multor
medicamente în stadiile mai avansate ale bolii
La ora actuală nu există un tratament care să permită regresia modificărilor
anatomopatologice ce stau la baza maladiei lui Parkinson. Toate schemele de tratament vizează
ameliorarea simptomatologiei şi menţinerea unei bune activităţi neuromusculare. Acestea se obţin
fie prin tratament medicamentos, chirurgical sau prin tehnici de reeducare-reabilitare. Un rol
important îl are şi consilierea psihologică a pacientului, acesta fiind nevoit să înveţe cum să
depăşească neajunsurile pricinuite de boala. Pentru a decide oportunitatea începerii tratamentului s-
au realizat o serie de stadializări cele mai importante fiind UPDRS şi clasificarea HOEHN şi
YAHR. Aceasta din urmă este cea mai accesibilă:

Tratamentul recuperator
Recuperarea şi reeducarea, ca părţi componente ale tratamentului antiparkinsonian, sunt
aspecte esenţiale ale îmbunătăţirii calităţii vieţii tuturor bolnavilor. Metodele de bază sunt cele
fizioterapice (kineziterapie, electroterapie, masaj), contându-se pe receptivitatea pacientului şi pe

20
faptul ca acesta va continua terapia instituită zilnic acasă. Ambele se adresează rigidităţii şi akineziei
şi mai puţin tremurăturii.
Prin kinetoterapie se poate îmbunătăţii şi poziţia vicioasă. Există nivele diferite ale
tratamentului recuperator în funcţie de stadiul bolii şi în funcţie de simptomatologia de tratat.
Reabilitarea vârstnicilor cu sindrom parkinsonian prin mișcare, are multe beneficii asupra
acestei categorii de pacienți. Asocierea lui cu un tratament medicamentos îl va potența, ducând la
ameliorarea calității vieții pacienților.
Scopurile terapiei sunt:
- antrenarea forței musculare,
- ameliorarea circulației sanguine,
- întreținerea supleței articulare,
- creșterea adaptării la efort ,
- ameliorarea respirației,
- îmbunătățirea stării psihice.
Se recomadă evaluarea și a altor patologii cronice, precum HTA, diabet zaharat, înainte de
începerea acestui program de excerciții fizice. Acestea trebuie executate cu atenție, într-un ritm lent,
nu trebuie sa epuizeze pacientul. Pauza dintre repetări este necesar să fie de aproximativ 30 minute,
iar pe parcursul excercițiilor să se urmărească parametrii vitali (TA, AV) Programul trebuie realizat
astfel încât să conțină excerciții de mers, de ridicare și de îmbunătățire a funcțiilor afectate, în
funcție de evoluția și stadiul bolii .
Tratamentul kinetic al pacienților cu BP este foarte complex. Această terapie variază de la
pacient la pacient, în funcție de stadiul bolii, de starea psihică, de alte afecțiuni asociate bolii și de
perioada off sau on a pacientului (perioada de rigiditate maximă sau starea de mobilitate ). Se
recomandă alegerea cu mare atenție a orarului acestui program, deoarece fiecare moment al aceleiași
persoane este diferit de cel anterior.
Hidrokinetoterapia este o metodă de recuperare des folosită, fiind considerată una dintre cele
mai bune. Se folosește apă caldă la 37°C, deoarece dificultatea de execuție a mișcărilor se reduce,
iar rigiditatea se dimuează la caldură. Dacă condițiile nu permit acest tip de terapie, înainte de
începerea ședințelor de kinetoterapie, se impune un masaj relaxant. Astfel, în acest caz se recomandă
ca teperatura camerei să fie de 25°C, nu mai puțin de 20-22°C, iar terapeutul să aibă mâinile
încalzite în prealabil.

21
 Principalele obiective în programul kinetic al vârstnicilor cu boala Parkinson sunt:
- ameliorarea mobilității,
- ameliorarea vitezei de mișcare,
- ameliorarea coordonării mișcărilor,
- ameliorarea respirației,
- ameliorarea mimicii.
Masajul medical - poate juca un rol important în programul de recuperare medicală, fiind
util pentru tratarea unei game largi de afecțiuni fizice și pentru promovarea unei stări generale de
sănătate. Masajul medical este o formă de terapie fizică, care implică manipularea țesuturilor moi
ale corpului, inclusiv a mușchilor, tendoanelor și ligamentelor.
Iată 7 dintre cele mai importante beneficii ale masajului medical în recuperarea
medicală:
1.Reducerea durerii: masajul medical poate ajuta la reducerea durerii prin
relaxarea mușchilor și reducerea tensiunii din zonele dureroase. De asemenea, masajul poate stimula
eliberarea de endorfine, care ajută la ameliorarea senzației de durere.
2.Îmbunătățirea circulației sângelui și a fluxului limfatic: masajul medical
poate ajuta la îmbunătățirea circulației sângelui și a fluxului limfatic, ceea ce poate ajuta la
reducerea inflamației și la eliminarea deșeurilor metabolice din corp.
3.Reducerea tensiunii musculare: masajul medical poate ajuta la reducerea
tensiunii musculare, ceea ce poate ajuta la ameliorarea durerilor de cap, a durerilor de spate și a altor
afecțiuni legate de tensiunea musculară.
4.Îmbunătățirea flexibilității și a mobilității: masajul medical poate ajuta la
îmbunătățirea flexibilității și a mobilității articulațiilor și a mușchilor, ceea ce poate ajuta la
reducerea riscului de leziuni și la îmbunătățirea performanțelor sportive.
5.Reducerea anxietății și a stresului: masajul medical poate ajuta la
reducerea anxietății și a stresului prin reducerea nivelului de cortizol din corp și prin stimularea
eliberării de endorfine, care ajută la relaxare și la îmbunătățirea stării de spirit.
6.Îmbunătățirea somnului: masajul medical poate ajuta la îmbunătățirea
somnului prin reducerea anxietății și a stresului, ceea ce poate ajuta la obținerea unui somn mai
odihnitor și mai profund.
7.Îmbunătățirea sistemului imunitar: masajul medical poate ajuta la

22
îmbunătățirea sistemului imunitar prin stimularea circulației sângelui și a fluxului limfatic, ceea ce
poate ajuta la eliminarea deșeurilor metabolice din corp și la creșterea nivelului de anticorpi.
În primul rând, masajul medical poate ajuta la reducerea durerii și inflamației, ameliorând
simptomele afecțiunilor precum leziuni musculare, tendinită, fasciită plantară, fibromialgie sau
artrită. Prin efectuarea unor tehnici specifice de masaj, se poate ameliora tensiunea musculară și se
poate îmbunătăți circulația sanguină și limfatică, ceea ce ajută la accelerarea procesului de
vindecare.
În al doilea rând, masajul medical poate fi benefic pentru îmbunătățirea mobilității și
flexibilității articulațiilor și mușchilor. Prin manipularea țesuturilor moi, se poate ajuta la reducerea
rigidității și îmbunătățirea gamei de mișcare. Aceasta poate fi utilă în cazul afecțiunilor precum
Scleroza multipla sau Parkinson. Masajul poate fi folosit pentru a îmbunătăți circulația sanguină și a
fluidului limfatic în zona afectată, ajutând astfel la refacerea țesuturilor.

Tratamentul neuroprotector

Interpretarea eficacităţii sale este îngreunată de mai mulţi factori :

- la apariţia simptomelor parkinsoniene majoritatea neuronilor dopaergici sunt deja distruşi,
- profilul evolutiv al bolii este variabil de la un pacient la altul,
- simptomatologia este corectată de tratamentul simptomatic, efectul direct al
neuroprotectoarelor, fiind greu de cuantificat,
- tratamentul simptomatic produce efecte secundare neurologice.
Actualmente neuroprotectoarele se folosesc asociat cu tratamentul simptomatic.

Tratamentul medicamentos cuprinde:

a) agenţi dopaminergici , L-Dopa (Levo-Dopa), precursor dopaminic -

este cel mai eficient, dar nu reuşeşte să compenseze pierderea neuronală, străbate bariera
hematoencefalică, în timp apar efecte secundare: fluctuaţii sau variaţii în răspunsul medicamentos
(de sfârşit de doză, on–off, paradoxale, circadiene, paroxostice,”freezing”), mişcări involuntare
(diskinezii, distonii), halucinaţii, dureri musculare, diaree, greaţă şi modificarea inofensivă a culorii
urinei, hemoragie gastrointestinală şi angioedem (umflături sub pielea de pe faţă sau membre).

23
 Se asociază cu medicamente care îi inhibă metabolizarea în afara neuronului: inhibitori de
decarboxilază (Carbidopa – Sinemet, Benserazidă – Medopar), care favorizează trecerea L-Dopa
prin bariera hematoencefalică; inhibitori de COMT (Entacapone, Tolcapone); agonişti ai dopaminei
(Bromcriptina, Pergolid, Lisurid, Apomorphina, Pramipexole); eliberatori de dopamină
(Amantadină); blocanţi ai receptorilor de dopamină (Dromperidone); IMAO (Selegilina,
Lazabemide, Rasagiline).
b) agenţi non – dopaminergici:
- anticolinergice – Trihexifenidil, Benztropină, Biperiden, Ethopropazine,
- antihistaminice – Difenhidramină, Orfenadină, Clorfenozamină,
- antidepresive triciclice – Amitriptilină,
- antipsihotice,
- antistress – benzodiazepine,
- miorelaxante,
- vitamine,
- antioxidante.
În timp, terapia cu L-Dopa îşi pierde eficienţa, ceea ce duce la reapariţia progresivă a
manifestărilor. Din acest motiv sunt încurajate cercetările asupra unor substanţe trofice, care să
stopeze degradarea neuronală, efect neuroprotector – selegilina, factor neurotrofic ce derivă din linia
celulară glială pentru refacerea sistemului nigro – striat.

Tratamentul chirurgical
A fost introdus în anii '30 ai secolului trecut. Ideea de bază era de a întrerupe căile de
conducere pentru impulsurile în exces, responsabile de tremor şi rigiditatea musculară. Ca multe alte
tratamente a fost descoperit întâmplător în timpul extirpării unor tumori cerebrale. În tratamentul
antiparkinsonian ţinta iniţial vizată a fost însa lenticulară. Problemele legate de precizia intervenţiei,
efectele secundare numeroase precum şi rezultatele bune obţinute cu Levodopa începând cu 1967,
au dus la reducerea considerabilă a numărului intervenţiilor operatorii.
În prezent, datorită progreselor realizate de metodele imagistice precum şi datorită
evidenţierii limitelor terapiei cu Levodopa.
Tratamentul chirurgical implică: chirurgie stereotaxică (talamotomie, palidotomie),
talamostimulare, implanturi neuronale cu ţesut fetal potenţial dopaminergic.

24
 Fizioterapia
Electroterapia reprezintă o metodă terapeutică componenta a fizioterapiei, ce are ca obiectiv
modificarea pragului de excitabilitate fie a componentei nervoase, fie a celei musculare. Aceasta se
foloseşte ca tratament adjuvant (ajutator) în mai multe afectiuni ale sistemului muscular şi are
beneficiile majore de a fi nedureros şi usor de acceptat de către pacient.
Electroterapia este o componentă a fizioterapiei şi, totodată, o metodă terapeutică de
combatere atat a durerilor, cat si a functionarii defectuoase a uneia sau mai multor grupe musculare.
Principiul electrostimularii este să stimuleze fibra nervoasă printr-un impuls electric transmis de
catre electrozi.
Aceasta a început să capete treptat amploare şi, astfel, tot mai multe tehnici de aplicare încep
să apară în practica medicală. Astfel, electroterapia se dezvoltă din ce în ce mai mult, ca ramură
independentă, nu doar ca tehnică de fizioterapie.
Este un tip de terapie neinvazivă, nu prezintă un grad de disconfort pentru pacient şi, tocmai
de aceea, este usor de acceptat de către acesta. Riscurile asociate sunt minime si extrem de rare, fapt
ce face din aceasta procedura una extrem de utilă si benefică.
Electroterapia functionează prin intermediul aplicarii a trei tipuri de curenti electrici,
interferand cu pragul normal de excitabilitate neuromusculară, în scopul ameliorarii
simptomatologiei dureroase şi imbunatatirii functiei sistemelor muscular si osteoarticular. Procedura
se bazează pe folosirea unui aparat ce generează curenti electrici şi a unor electrozi plasati strategic
la nivelul pielii, ce transmit impulsul electric. Datorită interesului dezvoltat recent pentru acest tip de
metoda terapeutică, din ce în ce mai multe aparate compacte încep să apară pe piată. Practic, înainte
de toate, este identificată zona de interes (dureroasă, cu probleme). Electrozii sunt montati în
anumite puncte ale zonei respective. Este setat un tip de curent electric (galvanic, alternativ sau
pulsatil), care este transmis prin intermediul electrozilor la nivelul pielii şi, implicit, în profunzime.
Tratamentul prin electroterapie este nedureros, stimularea electrică furnizand un curent pe
care pacientul il percepe sub forma unor pulsatii.
Curentul electric determină consolidarea şi relaxarea muschilor, contribuind astfel la
atenuarea durerii. Electroterapia stimulează eliberarea de endorfine, ce reprezintă calmante naturale
produse de organism, oferind o stare de bine per total, astfel:
- curent Galvanic,
-curent electric de joasă frecvență (Träbert, TENS, diadinamic, rectangular,
electrostimulare),

25
 - curent electric de medie frecvență (interferențial),
- curent electric de înaltă frecvență (unde scurte, microunde),
- fototerapie: radiații infraroşii, ultraviolete, LASER,
- câmpuri magnetice de joasă frecvență (magnetodiaflux),
- ultrasunete.

2.6 TERAPIA OCUPAŢIONALĂ

Terapia ocupaţională (TO), este forma de tratament care foloseşte activităţi şi metode
specifice, pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfăşura activităţile necesare vieţii
individului, de a compensa disfuncţii şi de a diminua deficienţele fizice.
Persoanele cu boala Parkinson nu pot fi restricţionate de la participarea la ocupaţii, datorită
disfuncţiilor în structura sau funcţionarea corpului ,deoarece totul este supravegheat. Terapeuţii
ocupaţionali înţeleg şi folosesc potenţialul terapeutic al participării la ocupaţii sau activităţi pentru a
spori abilităţile şi îndemânările, permiţând astfel realizarea ocupaţiilor pe care oamenii şi le aleg.
Alternativ sau adiţional, terapeutul ocupaţional lucrează şi pentru a modifica aspecte ale mediului,
dacă este necesar, pentru a sprijini participarea.
Terapia ocupaţională este bazată pe folosirea activităţilor funcţionale pentru a obţine
maximum de adaptare a organismului la mediul său de viaţă.
Esenţa terapiei ocupaţionale este participarea activă a pacientului la activităţile în scopul
îmbunătăţirii performanţei funcţionale. Fiind un domeniu vast, terapia ocupaţională este greu de
definit doar cu ajutorul câtorva fraze.

În literatura de specialitate din străinătate, terapia ocupaţională are o mare varietate

de înţelesuri, astfel (Carlson, Clak, 1991):
- este arta şi ştiinţa direcţionării individului bolnav spre participarea la anumite activităţi
pentru a-şi reface, întări sau îmbunătăţi performanţele ocupaţionale;
- asistă indivizii să se ajute singuri, în satisfacerea nevoilor, folosind restantul funcţional;
- utilizează anumite activităţi, care au drept scop stimularea energiilor ce produc rezultate
terapeutice benefice;
- utilizează activităţi din viaţa de zi cu zi, modifică echipamentul (dacă este necesar), având
ca finalitate promovarea independenţei funcţionale;

26
 - este terapia care ajută o persoană să se adapteze mediului, sau adaptează mediul pentru
nevoile unei persoane, astfel încât aceasta să devină capabilă să-şi desfăşoară viaţa cu demnitate şi
respect de sine;
- este o ştiinţă, o artă, fundamental implicată în recuperarea şi adaptarea persoanelor aflate
în dificultate, la societatea unde îşi practică existenţa;
- este o profesie pentru sănătate, care, prin utilizarea unor activităţi selectate, contribuie la
starea de bine a individului, prin redarea independenţei fizice şi psihice în acelaşi timp;
- ajută indivizii să devină conştienţi de propria putere, prin obţinerea de deprinderi de viaţă,
care le dau un sentiment mai profund de control personal.

În România, terapia ocupaţională este înţeleasă astfel:

- este o terapie care priveşte pacientul din perspectiva bolii, a dizabilităţii şi a deficienţei,
adică de la structuri. Înţelesul sintagmei de terapie ocupaţională derivă din însăşi cuvintele care o
compun, ocupaţia reprezintă ideea de activitate în care te implici, te angajezi şi participi efectiv şi
motivat, iar terapia înseamnă tratamentul unei boli, al unei dizabilităţi sau unui handicap.
Ocupaţia poate fi categorisită ca: autoîngrijire, productivitate şi/sau petrecere a timpului
liber. Participarea la ocupaţii promovează identitatea, sănătatea şi starea de bine a oamenilor.
Noţiunea de „ocupaţie” nu se referă strict la profesia pe care o are un individ. Terapia
ocupaţională înţelege prin ocupaţie o sumă de activităţi din cele mai variate domenii pe care
individul le realizează în cursul zilei şi care dau înţeles vieţii lui.

2.7 SŢATIUNI RECOMANDATE

Efectele hidrokinetoterapiei la pacienții cu boala Parkinson „a început cu o mișcare ușoară ca

un val, care a pornit de la cotul drept și s-a întins spre mână. A durat aproximativ un minut, apoi a
dispărut. S-a repetat de cel puțin șase ori pe zi. A continuat timp de doi ani în stadiul acesta, apoi s-a
agravat…”, e doar una dintre nenumăratele povești de început ale celor ce suferă de Parkinson.
Poate și tu ai un membru al familiei sau un prieten drag aflat în această situație. Cum îl poți ajuta?
Specialiștii ne oferă informații și soluții care ajută la ameliorarea simptomelor.
Se pot indica stațiunile balneare: Băile Felix, Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti, Băile
Herculane, Ocna Sibiului, Eforie Nord, Techirghiol.

27
 Efectele hidrokinetoterapiei la pacienții cu boala Parkinson:
Boala Parkinson este a doua cauză de handicap motor la pacientul vârstnic (după accidentele
vasculare cerebrale) fiind, în același timp, a doua boală neurodegenerativă, ca frecvență, după boala
Alzheimer.
Are o prevalență de aproximativ 150 la 100 de mii de locuitori, care crește odată cu vârsta,
astfel încât, după 65 de ani maladia afectează 3% din populație. Durerea, tulburările de mers și de
echilibru din boala Parkinson reprezintă provocări terapeutice, deoarece acestea sunt asociate cu un
risc crescut de căderi, scăderea capacității funcționale și a calității vieții acestor pacienți.
În prezent, nu există niciun tratament curativ al bolii Parkinson, dar tratamentul
medicamentos și cel chirurgical ajută la ameliorarea simptomelor. Pe lângă tratamentul
medicamentos, o importanță deosebită în ameliorarea și îmbunătățirea funcționalității pacienților o
identificăm și în tratamentul de recuperare medicală. Atât în unitățile medicale specializate, cât și în
cadrul curelor balneare cu rol în creșterea calității vieții pacientului.
Studiul de la Băile Tușnad pentru evaluarea eficienței tratamentului de recuperare medicală.
În acest sens a fost efectuat un studiu în stațiunea Băile Tușnad, care a avut ca și obiectiv, evaluarea
eficienței tratamentului de recuperare medicală în care sunt incluși factori naturali terapeutici.
Astfel, stațiunea baleneoclimaterică Băile Tușnad reprezintă un mediu prielnic de recuperare
în unele afecțiuni neurologice, datorită atât tratamentului balneo cu factori fizicali, kinetoterapiei,
hidrotermoterapiei, care se efectuează în baza de tratament, dar și prin prezența factorilor naturali de
cură specifici zonei si anume: apele minerale carbogazoase, mofeta, bioclimatul stimulant, tonifiant
de cruțare, utilizați în tratamentul balnear de recuperare.
Pacienții au urmat un tratament timp de două săptămâni cu exerciții acvatice în bazin cu ape
minerale carbogazoase, 30 minute zilnic climatoterapie și cura de teren timp de 30 minute zilnic,
plimbare prin pădure, laserterapie, masoterapie, kinetoterapie specială, gimnastică respiratorie. Au
fost antrenați pentru stimularea cognitivă în ateliere de șah, citit, conversații, participare la
manifestările culturale. A fost încurajată mișcarea, hidrokinetoterapia, adică efectuarea exercițiilor
în apă, stimularea cognitivă.

Concluzii ale programului de recuperare prin hidrokinetoterapie:

Putem spune că programul de recuperare (incluzând și exerciții acvatice), a influențat tabloul
clinic și capacitatea funcțională, determinând semnificativ o ameliorare a durerii, o îmbunătățire a
mobilității, a echilibrului, și calității vieții acestor pacienți.

28
 Efectele pozitive ale hidrokinetoterapiei pot să contribuie la îmbunătățirea modelelor de mers
biomecanic la pacienții cu boala Parkinson. Cu siguranță, vei analiza aceste informații și vei alege să
iei cea mai bună decizie pentru cel drag ție, care suferă de boala Parkinson.

29
 CAPITOLUL III

STUDII DE CAZ

CAZUL NR.1

1.1 Date personale:

 Nume şi prenume: N. L.
 Varsta: 74 ani
 Sex: Feminin
 Inalţime: 72 cm
 Greutate: 65 kg
 Nationalitate: romana
 Domiciliu: Oradea, jud. Bihor
 Ocupaţia: profesor
 Stare civila: casatorita, nu are copii
 Data internării: 03.06.2016
 Data externării: 20.06.2016
 Diagnostic de internare: boala Parkinson la debut

1.2 Anamneza:
 Antecedente personale: - prima menstruaţie: la vârsta de 14 ani, actual în menopauză , de
aproximativ 19 ani.
 Antecedente herdo-colaterale:- o soră cu boala Alzeimer.
 Conditii de viata și de munca: - corespunzătoare.
 Alte afecţiuni: - ciroză hepatică cu virus C.
 Stari, factori, riscuri: - etilism (nu), tabagism (nu).
1.3 Istoricul bolii: - boala actuală a debutat afirmativ în urmă cu 2 luni, prezentând
hipotonie musculară, tremor al membrelor, dificultate de a articula cuvintele.
1.4 Examen radiologic: - nimic activ pleuro-pulmonar.

30
 OBSERVARE NEVOI FUNDAMENTALE

NEVOIA SURSE DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

FUNDAMENTALĂ DIFICULTATE
- Dificultate în a - pacientu să se - identificăm
se îmbrăca şi poată îmbrăca capacitatea şi
dezbrăca legată şi dezbrăca limitele fizice
de singur ale persoanei
necoordonarea - pacientul să- ingrijite
mişcărilor şi de şi câştige şi să-şi -incurajăm
scăderea păstreze, pacientul să
mobilităţii pe cât posibil, participe, pe cât
articulaţiilor autonomia în posibil, la
autoingrijire îmbrăcare şi Evolutie
1. Nevoia de dezbrăcare, în favorabilă
a se îmbrăca şi funcţie de
dezbraca capacitatea şi
limitele sale
fizice
- felicităm
pacientul pentru
fiecare succes şi
progres
- acordăm
suficient timp
pentru a se
îmbrăca şi
dezbrăca
- sugeram
bolnavului,
purtarea unor
31
 articole de
îmbrăcăminte
uşor de
manipulat,
- facem zilnic
exerciţii de
motricitate fină
cu pacientul,
- asiguram şi
respectăm
intimitatea
bolnavului
- ajutam
bolnavul să se
îmbrace şi să se
dezbrace în caz
de neputinţa

- Deficit de - pacientul are - se încurajează

autoingrijire, tegumente şi bolnavul să-şi
imobilitatea mucoase facă singur toaletă,
articulaţiilor şi curate în limita
2. Nevoia de a fi curat, Evolutie
hipertonia - pacientul să- posibilităţilor
îngrijit, de a proteja favorabilă
musculară. şi -acordam
tegumentele
redobândească suficient timp
stima de sine. pentru toaleta
- asiguram o
temperatură a
apei şi a
ambientului
convenabile
bolnavului -
32
- ajutam
bolnavul, în
funcţie de starea
sa, să-şi facă
baie
- ajutam
bolnavul să se
pieptane, să-şi
taie unghiile
- ajutam bolnavul
să-şi efectueze
toaleta cavităţii
bucale
- ajutam bolnavul
să-şi schimbe
atitudinea faţă
de aspectul său
fizic şi faţă de
îngrijirile
igienice
- inspectam
periodic starea
tegumentelor şi
notarea
aspectelor
deosebite
-respectam
intimitatea
bolnavului în
timpul toaletei
- pacientul îşi
face toaleta

33
 singur şi doreşte
singur să se
aranjeze

Risc de cădere pacientu să-şi - asiguram

legat păstreze măsuri de a
de rigiditatea integritatea evita căderile
musculară şi tegumentelor - In locuinţa
imobilitatea şi funcţiile recomandăm
articulaţiilor aparatului parchet
locomotor nelustruit, fără
- pacientul să carpete,
înveţe să linoleum
prevină antiderapant, Evolutie

traumatismele wc-uri mai favorabilă

3. Nevoia de a evita
pericole -pacientu să înalte,
beneficieze de balustrade de
un mediu de sprijin
siguranţă fără - se învaţa
accidente bolnavul ca înainte
de a se ridica din
pat, să stea aşezat
câteva momente
la marginea
patului,pentru a
preveni căderile
- Invătăm
bolnavul să-şi
coordoneze
mişcările la
trecerea
pragului

34
 -se asigură
iluminarea
scărilor,acoperir
ea lor cu
material
antiderapant,
vopsirea ultimei
scări cu o altă
culoare
- se adaptează
înălţimea pa
tului pentru a
permite urcarea
şi coborârea din
pat fără eforturi
deosebite
- asigurăm o
mai bună
supraveghere în
timpul nopţii

Cunoştinţe - pacientu să - exploram -pacientul a

ineficiente legate explice boala, nivelul de învăţat să-şi ia
4. Nevoia de de dificultăţile de tratamentul, cunoştinţe al singur
a învăţa cum să-ţi concentrare şi îngrijirile bolnavului tratamentul, îl
păstrezi memorie a necesare privind respecta şi nu
starea de sănătate pacientului echipei boala acuză
medicale efecte
secundare
-pacientul să-şi -stimulăm -pacientul este
demonstreze dorinţa de ameliorat din

35
 abilitatea de a cunoaştere punct de
îndeplini singur -motivăm vedere al
îngrijirile importanta mobilităţii şi
specifice, de a- acumulării de posturii
şi lua singur noi cunoştinţe
tratamentul - constientizăm
bolnavul asupra
propriei
responsabilităţi
privind
sănătatea
-ver ificam dacă
bolnavul a
înţeles corect
mesajul transmis
şi dacă şi-a
însuşit noile
cunoştinţe

Frustare legată de Pacientul să-şi - ajutam Pacientul se

neputinţa recapete bolnavul să apropie foarte
satisfacerii încrederea în indentifice mult de preot
5. Nevoia de a unor nevoi sine cauza frustrării
acţiona manifestată prin - pacientul să - Incurajăm
conform propriilor senzaţia de aibă o stare pacientul să- şi
convingeri şi valori pierdere psihică bună exprime
a libertăţii de sentimentele şi
acţiune,sentiment nevoile
de inutilitate -asigurăm
pacientul de
confidenţialitate
şi îi păstram

36
 secretele
-comunicam
des cu pacientul
-cautam
modalităţi de
practicare a
religiei
-punem
pacientul în
legătură cu
persoane
apropiate,
-administram la
nevoie
medicaţie
sedativă, la
indicaţia
medicului

Devalorizare, - Pacientul să - ascultam activ Pacientul este

percepţie negativă fie conştient de pacientul pentru mai activ la
pe care individul propria sa a- i permite să-şi domiciliu ,
o are faţă de valoare şi exprime participă la
6. Nevoia de a fi valoarea competenţă sentimentele întâlniri
preocupat în vederea personală şi - pacientul să- privind cu prietenii.
realizării competenţa sa, şi dificultatea de a
legată de recapete se realiza -
neacceptarea interesul faţă ajutam pacientul
bolii, depresie. de sine şi de alţii să identifice
motivele

comportamentul

37
 ui său, apreciind
posibilităţile
fizice şi
intelectuale
-sesizăm orice
formă de interes
pentru o
anumită
activitate şi-l
antrenenam în
desfăşurarea ei
-ajutam
pacientul în
reevaluarea
capacităţilor şi
aspiraţiilor sale
-ajutam
pacientul să
realizeze o
percepere justă a
realităţii, să se
integreze în
colectiv.

CAZUL NR.2
38
 2.1 Culegerea datelor:
 Nume şi prenume: N. E.
 Data naşterii: 14.06.1968
 Sex: Masculin
 Domiciliu: Ipotesti, jud. Suceva
 Ocupaţia: pensionar pe caz de boală
 Data internării: 07.11.2016
 Data externării: 09.11.2016
 Diagnostic de internare: boala Parkinson
 Motivele internării: pacientul acuză insomnii, atacuri de panică, inapetenţă,
scădere în greutate,bradikinezie, akinezie, lateropulsii, oboseală generalizată, tahifemie, palilalie,
hipofonie, tulburări gastrointestinale, tahicardie, confuzie, iritabilitale.

2.2 Anamneza:
 Antecedente herdo-colaterale: tatal cunoscut cu Boala Parkinson
 Antecedente personale: nesemnificative
 Condiţii de viaţă si de muncă: mediul urban, a lucrat în mediul toxic, industria
pesticidelor de sinteza
 Comportamente: nu fumeaza, alcool ocazional
2.3 Istoricul bolii: Boala s-a instalat în urmă cu 5 ani, bolnavul prezenta bradikinezie,
tremor, akinezie, lateropulsii, retropulsii, hipofonie, însă de cîteva zile soţia observă că starea sa se
deteriorează, se instalează anxietatea, inapetenta, atacurile de panică, tahicardia, insomnia, scăderea
în greutate, fapt ce o determină pe soţia sa să solicite ambulanta. Bolnavul este încadrat în stadiul III
de boală conform, scalei lui Yae si Hoehn.
2.4 Examen clinic general:
 Stare generală: alterată
 Talie: 1,86 cm
 Temperatura: 37,2
 Stare de nutriţie: normoponderal, însă se remarcă o scădere în greutate 3kg/săptămână.
 Stare de constienţă: păstrata, episoade de anxietate, stări de depresie
 Facies: "masca Parkinsoniană" datorită inexpresivităţii, facies fix, anxios

39
  Tegumente: transpiraţii abundente datorate atacurilor de panica
 Mucoase: uscarea mucoaselor şi tegumentelor, prin aport insuficient de lichide, pierderea
elasticităţii tegumentare
 Fanere: în limite normale
 Tesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat, se remarcă o uşoara scădere în greutate
 Sistem ganglionar: nepalpabil
 Sistem muscular: bradikinezie, tremor, akinezie, crampe musculare
 Sistem osteo-articular: afectarea articulaţiilor, mişcările automate sunt diminuate,
prezintă lateropulsii, retropulsii
 Aparat respirator: torace de conformitate normală, mişcări respiratorii de amplitudine
normală, murmur vezicular prezent pe toată aria pulmonară, tahpinee – în atacul de panică
 Aparat cardiovascular: cord în limite relativ normale, TA = 130/80 mmHg
 Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, constipaţie, inapetenţă
 Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase , micţiuni spontane fiziologice
 Sistem nervos, endocrine, organe de simt: orientat temporo-spaţial,
necoordonarea mişcărilor: bradikinezie, akinezie, tremor, laleropulsii, retropulsii, postură
inadecvată, fara probleme ale sistemului endocrin, organele de simt sunt normale.

OBSERVAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE

NEVOIA MANIFESTARI SURSE DE PROBLEME GRAD

FUNDAMEN DE DIFICULTATE DE DE

40
 TALĂ DEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE

- TA- - Atacuri de - Anxietate

130/80mmHg - P- panică repetate severă
1. A respira si 92 p/min - Depresie - Perturbarea Dependent
a avea o buna - Tahicardie - Cosmaruri imaginii de sine
circulatie - Polipnee R-28 - Depresie
resp/min datorită atacurilor
de panică repetate
- Pierderea stimei
de sine
- Inapetenţă - Inapetenţă, - Nutritie
- Mucoase palide, modificată prin
- Slăbiciune subalimentatie
- Akinezie
- Anosmie
2. A bea și a - Tremor
Dependent
manca - Neconcordarea
miscărilor
- Tahicardie, - Transpiraţii - Deficit de volum
tegumente si abundente lichidian
mucoase uscate, - Atac de panică
- Adinamie
- Anorexie - Anxietate - Dezechilibru
- Deshidratare - Dificultăţi de hidroelectrolitic
deglutiţie
- Akinezie
- Scădere in - Disfagia - Refuzul de a se
greutate - Apatia si alimenta sau
depresia hidrata
- Constipaţie - Diminuarea - Eliminare
- Efort la mobilitătii modificată a

41
3. A elimina defecare - - Lipsa miscării scaunului Dependent
Crampe - Alimentatie - Constipaţie
abdomniale
- Bradikinezie - Anxietate - Mobilizare,
- Akinezie - Rigiditate mobilitate limitată
- Tremor - Postură
- Adinamie inadecvată
4. A se misca
și a avea o - Slăbiciune - Oboseală - Tolerantă la Dependent
buna postura - Apatie generalizată, se activitate
- Tahicardie simte epuizat şi
- Disconfort extenuat
- Tahicardie - Diminuarea - Circulatie
- Crampe mobilitătii, inadecvată
musculare miscării
- Oboseală
musculară
- Adoarme greu - Cosmaruri - Alterarea
- Somnul cu - Atac de panică confortului
intreuperi
5. A adormi și - Apatie
Dependent
a se odihni - Irascibilitate
- Oboseală - Anxietate - Perturbarea
generalizată - Teamă somnului
- Somn
insuficient
- Apsect palid
- Somnolentă - Anxietate - Epuizare
- Paloare - Odihnă
- Descurajare insuficientă
- Neliniste datorită atacurilor
- Oboseală de panică

42
 - Disconfort - Depresie - Deficit al
- Dezinteres - Anxietate sravă capacitătii de a se
6. A se - Apatie imbrăca
îmbraca/ A se - Tremor - Necoordonarea - Neindemanare Dependent

dezbraca - Bradikinezie miscărilor de a se imbrăca si

- Akinezie - Leziuni la incălta
- Rigiditate nivelul sistemului
nervos
7. A mentine
Independent
temperature
corpului în
limite normale
- Refuză să se - Depresie - Dezinteres fată
autoingrijască - Oboseală de măsurile de
- Slăbiciune igienă
- Perturbarea
8. A fi curat, imaginii de sine
îngrijit, de a - Neadaptare
proteja - Aspect murdar, - Anxietate - Lipsa
tegumentele si neingrijit - Bradikinezie autonomiei
mucoasele - Akinezie - Deficit de
- Tremor autoingrijire
Dependent
- Sistem neuro-
muscular
modificat
- Slăbiciune

- Tremor - Dificultăti la - Potential de

- Bradikinezie mentinerea accidentare
- Posibile echilibrului
traumatisme prin - Lateropulsii
Dependent
cădere - Retropulsii

43
9. A evita - Coordonare
pericole redusă
- Escare gr.I - Refuzul si lipsa - Potential de
mobilitătii infectie
- Circulatie
periferică
modificată.
- Vorbire dificilă, - Boala Parkinson - Comunicare
monotonă verbală
10. A -Hipofonie deteriorată Dependent
comunica - Bradilalie
- Palilaie
- Apatie - Anxietate - Necooperare
- Depresie
- Lipsa - Deteriorare - Neputintă
satisfacerii fizică
- Frustrare - Lipsa de control
11. A actiona - Resentimente asupra propriei
Dependent
conform - Indoială sale imagini
propriilor - Vinovătie
convingeri - Furie
- Exprima verbal - Intreruperea - Suferintă
existent unor obisnuintelor spirituală
conflicte privind religioase
credinta, intelesul - Modificări in
propriei existente starea sufletească
- Cosmaruri
- Furie
- Plans
- Apatie

- Autopedepsire - Pierderea stimei - Culpabilitate

44
 - Anxietate si a respectului
(tahicardie, furie, de sine
manie) - Existenta
- Depresie afectiunii
- Nu acceptă nici - Lipsa de interes - Refuz de a
o activitate - Intolerantă la indeplini activităti
recreativă efort recreative
12. A se - Nu găseste - Dificultăti de - Dezinteres Dependent
recreea motivatie adaptare
- Neincredere - Slabiciune
- Depresie - Oboseală
- Plictiseală
- Evită activitatea
in grup
- Sentimente - Ingrijirea - Proces familial
innăbusite de indelungată care I deteriorat
tristete si manie se acordă
- Nu acceptă - Sotia neglijează
13. A se modificările din casa si pe sine
realiza starea de sanătăte - Modificarea - Adaptare Dependent
- Neincredere stilului de viată, ineficientă
- Manie impus de boala
- Oboseală - Stare depresivă
- Sentiment de - Incapacitate de a - Procesul
esec, de se adapta gandirii deteriorat
neputintă,

- Incapacitate de a
rezolva singur
problemele
14. A învata - Nu acceptă să - Referitor la - Refuz de a
cum sa-si primească neacceptarea invăta
Dependent
45
pastreze informatii bolii, a schemei
sanatatea - Nu este interesat corporale noi

PLAN DE ÎNGRIJIRE
al pacientului N.E. cu boala Parkinson, stadiul III,
in perioada 7.11 - 9.11.2016
MANIFESTĂRI INTERVENŢII
ROL ROL EVALUARE
ZIUA DE OBIECTIVE
DEPENDENŢĂ PROPRIU DELEGAT
I - Anxietate - Să nu prezinte - Identific - Culeg datele - Pacientul este
- Atacuri de panică depresie, sa-si bolnavul si si particip la mai linistit
- Tahicardie exprime interesul completez examinare de - Anxietatea
- Depresie pentru activitati documentele catre medic este diminuată
- Apatie zilnice necesare - Recoltez - Pacientul
- Sialoree - Pacientul sa fie internării sange pentru comunică
- Neliniste ajutat pentru a - Repartizăm examenul de eficient cu
- Insomnie depasi stresul si amplasăm laborator cerut echipa de
- Cosmaruri cauzat de boala pacientul in de către medic: ingrijire
- Inapetentă - Să exprime functie de Hemoleucogra - Pacietul
- Scădere in sentimente afectiune, ma: colaborează cu
greutate pozitive gravitatea - Leucocite cadrul medical
- Constipatie - Reechilibrarea acesteia si 4900, - Pacientul
- Crampe hidroelectrolitică starea -Hemoglobina doarme 6-7 ore
abdominale a pacientului generală 10g%, Hematii
- Bradikinezie - Să-si - Asigurăm 4.8 mm3 - Functiile
vizibilă si prin controleze partial adaptarea - Timp quick - vitale sunt in
micrografie coordonarea pacientului la 13 limite normale
- Hipomimie miscarilor mediul de - Timp h 11Os, - Pacientul isi
- Facies fix, imobil - Să-si castige si spital şi - VSH – la 1 recapătă
- Hipofonie sa-si pastreze pe respectarea ora 7mm, la 2 apetitul

46
asociată cu cat posibil regulamentul ore 9mm,
tahifemie si autonomia in de ordine - Fibrinogen
palilalie autoingrijire interioară 675 mg%,
- Tremor-akinezie - Să exprime -Familiarizăm -Uree serică
- Lateropulsii, sentimente pacientul şi 42mg%,
retropulsii positive aparţinătorii - Bilirubina
- Deshidratare - Să-si pastreze cu amplasarea totala 0.8mg%,
- Furie capacitatea de salonului, - Creatinina
- Polipnee vorbire cabinetului 1.1,
- Oboseală - Să nu se medical, - Fosfataza
generalizată rănească precum şi alcalină – 1,8
- Somn insuficient, - Evitarea modul de U.I.
cu intreruperi aparitiei funcţionare al - Ionograma
- Eritem-escare escarelor aparatelor sanguină
gr.I - Va fi ajutat in semnalizatoar (Na+ = 131
activităti e mEq/l , K+=3
igienice, toaleta - Incurajăm mEq/l, CI = 98
zilnică pe regiuni pacientul mEq/l, Ca++ =
-Administrarea pentru 4 mEq/l ,
medicamentatiei exprimarea - Examen
prescrise nevoilor sumar de urina
Supravegherea - Asigurăm normal
pacientului conditii de
- Prevenirea microclimate,
complicatiilor curatenie
- Ameliorarea conform
tranzitului standardelor
intestinal, va de civilizatie
avea un tranzit si confort
intestinal normal pentru pacient
- Pregătesc si - Masurarea
insotesc pacienul functiilor

47
pentru vitale si
investigatii: vegetative si
examinare notarea lor in
neurologică, CT F.O: T=37.2,
radiografie, CT, R= 28 r/min,
RMN de sold P=92p/min,
- Montarea TAD =
branulei 130/80 mm
- Hidratarea Hg, TAS =
pacientului cu 125/80 mm
ser glucozat 5% Hg, Diureza =
500 ml, vit.B1 1700ml/24h,
fiole 5mlx2/zi, - Initiem
vit B6 fiole, pacientul
5mlx2/zi asupra
- Administrare procedurilor
medicatie de analiză,
prescrisă de către diagnostic,
medic: investigatii si
Algocalmin 2 tratament
ml/zi - Pregătirea
- Diazepam 10 fizică si
mg 1x1tb/zi, psihică pentru
seara recoltarea
- Dromicum, 1 tb analizelor de
seara laborator
- Primidona, 1 - Linistirea si
tb/zi incurajarea
- Levodona, pacientului
1tbx2/zi - Pregătirea
- Benztropina, fizică si
0,5 mg x3/zi psihică a

48
- Se urmaresc pacientului
efectele adverse pentru orice
ce pot apărea in medicatie
urma - Efectuăm
administrarii administrarea
medicatiei parenterală a
- Halucinatiile medicamentel
tactile si vizuale or respectand
- La riguros dozele
recomandarea prescrise,
medicului modul, orarul
pregatesc fizic si de
psihic pacientul administrare,
pentru efectuarea normele de
clismei sterilitate si
- Evaluare si asepsie
ingrijire escare Supraveghem
pacient atent
comportament
ul pacientului
- Controlăm
efectul
medicatiei
prescrise
- Ingrijirea
părului, a
unghiilor,
escarelor
Asistenta
medicală
planificată:
- Program

49
zilnic de
exercitii
fizice, care
cresc forta
musculară
- Exercitii de
extensie si
flexie a
membrelor, de
rotatie a
trunchiului
- Exercitii de
respiratie
- Exercitii de
relaxare
generală
- Asistenta
medicală
sfătuieste
pacientul:
- Să meargă
tinandu-se
drept cu
picioarele
depărtate la
25cm
- Să forteze
balansarea
membrelor
superioare si
să-si ridice
picioarele in

50
timpul
mersului
- Să-si tină
mainile la
spate in
timpul
mersului
(prevenirea
aplecării
coloanei in
fată)
- Cand este
asezat in
cărutul cu
rotile/fotoliu
să-si sprijine
bratele pe
fotoliu (isi
controlează
tremurul
mainilor si
picioarelor)
- Pentru a
evita caderile
se recomandă
ca parchetul
să nu fie
lustruit, fără
covoare, WC
mai inalte,
balustrade de
sprijin

51
 - Să facă
exercitii de
vorbire
- Sprijin
psihologic din
partea familiei
-Kinetoterapia
si ortofonia
-
Imbunătătirea
circulatiei
- Reeducarea
respiratiei
- Mentinerea
tonusului
muscular
- Mentinerea
supletei
articulare
II
III

52
 EPICRIZĂ

Pacient în vârstă de 55 de ani, se internează de urgenţă în data de 07.11.2016 cu următoarele

manifestări de dependenţă:……..
În urma examenului clinic şi paraclinic (investigaţii) s-a stabilit diagnosticul.
Datele culese sunt analizate şi interpretate definindu-se problemele de dependenţă,
diagnosticele de îngrijire şi obiectivele de îngrijire. In urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat, a
tratamentului medicamentos instituit, obiectivele propuse pentru problemele de dependenţă au fost
realizate parţial.
Pentru problemele de dependenţă, pe care pacientul le prezintă s-au stabilit obiectivele de
îngrijire şi intervenţiile necesare conduitei de urgenţă, astfel pacientul a fost pregătit fizic şi psihic în
vederea imbunătăţirii stării de sănătate. Astfel, în data de xxxx, pacientul prezintă stare generală
bună, mişcare şi postură adecvată, somn fiziologic, odihnitor, echilibrat psihic şi fizic.
Se decide externarea.
Pacientul s-a externat cu urmatoarele recomandari:……..
Conştientizez pacientul asupra propriei responsabilităţi privind recuperarea stării de sănătate.

53
CAZUL NR.3

3.1 Date de identificare:

 Nume si Prenume: C.V
 Varsta: 73 ani
 Sex: masculine
 Naţionalitate: Romană
 Domiciliu: Galati
 Profesie: lucrător commercial
 Data internării: 15.03.2010, sectia neurologie, Galati
 Data externării: 26.03.2010
 Diagnostic de internare: Boala Parkinson
 Motivele internării: rigiditate musculară cu alterarea cu alterarea miscarii
posturii, oboseală marcată, inapetenţa, scădere marcată in greutate, deteriorare psihică, incapacitate
de autoingrijire, tremuratură de repaus.

3.2 Anamneza:
 Antecedente personale: meningoencefalită la varsta de 22 de ani (anamnestic)
 Antecedente heredo-colaterale: nesemnificative
 Situatie familială si socială: căsătorit, ambii pensionari, locuiesc la casă, toate utilitătile,
sunt ajutati de cele doua fiice
 Condiţii de viaţă: fumător pana la 10 tigarete/zi, bine ingrijit de familie.

3.3 Istoricul bolii: suferă de această maladie de aproximativ 15 ani. Face

tratament permanent cu antiparkinsoniene, anticoinergice miorelaxante şi tranchilizante. In ultimii
ani a neglijat miscarea, exercitiile de postură, activitătile recreative, motiv pentru care boala a
evoluat. Pacientul este aproape “blocat”, prezinta depresie, anorexie, scădere în greutate, dificultăti
majore de autoingrijire.
Internarea prezentă este datorată de accentuarea simptomatologiei, evaluarea stării de
sănătate si ajustarea schemei de tratament:
 Simptome subiective: pacient cu privire fixă, imobilă, fata rigidă, încremenită, vorbire

54
lentă, monotonă, nearticulată, mers dificil, spastic, cu pasi mici, târâiti, fără acompaniamentul
membrelor superioare, trunchiul şi capul cu usoară aplecare înainte(fuge după central de greutate),
tremuratură intensă la nivelul membrelor superioare si inferioare, depresie, idei pesimiste.
 Simptome obiective:
- TA- 160/90 mmHg
- Puls – 68p/min
- Temperatura – 36,2 grade
- Respiratie – 18r/min
- Gr. Sang. 0I, nu prezinta alergii.

ZIUA I:
NEVOIA DIAGNOSTIC
FUNDAMENTALĂ DE NURSING OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
- Alimentatie - Pacientul să fie - Ajut pacientul - Pacientul
deficitară datorită alimentat si să se hranească prezintă o
dificultătilor de echilibrat hidro- sau in ameliorare a
deglutitie a electrolitic imposibilitate il echilibrului
alimentelor hrănesc cu hidro-electrolitic
1. Nevoia de a bea şi manifestată prin alimente usor si o alimentare
a manca rigidizarea digerabile, cu un adecvată
musculaturii grad crescut de
limbii, masticatiei vitamine
- Institui perfuzii
cu glucoză si
solutii
electrolitice(la
indicatia
medicului)
2. Nevoia de a se - Alterarea -Realizarea unei - Recomand si - Pacientul
misca si de a avea o mobilităţii fizice bune mobilităţi. ajut pacientul să prezintă o
buna postura si posturii datorită Pacientul să aibă meargă cu cadrul usoară
leziunilor o postură de sustinere ameliorare

55
 sistemului nervos adecvată. - Ii explic cum
manifestat prin să-si coordoneze
exagerarea miscările la
reflexelor trececrea peste
posturale in obstacole
ortostatism, - Recomand un
anomalii ale program de
mersului, miscări si
bradikinezie, exercitii
hipertonie posturale,
musculară. combinand
miscări pasive,
active, in vederea
prevenirii
contracturilor si
deformărilor
articulare si
păstrării unui
grad minim de
indepentă in
miscare si postură
- Administrez la
indicatia
medicului
ROMPARKIN
3cp/zi,
VIREGYT
3cp/zi, NAKOM.
- Alterarea -Pacientul să -Asigur confortul - Pacientul
3. Nevoia de a dormi somnului atat prezinte un bolnavului prin prezintă o
si de a se odihni calitativ cat si somn odihnitor aerisirea camerei, uşoara
cantitativ datorită pe toată durata liniste ameliorare a

56
 tremurului nopţii - Ii ofer iritabilitatii,
manifestată prin bolnavului un oboselii, reuşind
oboseală,agitaţie, pahar cu lapte sa doarma 6 ore
iritabilitate. seara
- Il invăt metode
de relaxare
- Administrez la
indicatia
medicului
sedative:
Diazepam 10mg
1tb/zi
-Deficit de -Pacientul să -Ajut bolnavul Pacientul
autoingrijire prezinte să- si facă baia prezintă
datorită tegumente si zilnica si ii ofer, tegumente si
tremurului mucoase curate lenjerie de pat si mucoase curate
manifestat prin corp curate
4. Nevoia de a fi dificultatea de a- -Ajut pacientul
curat, ingrijit, de a si păstra igiena să-si spele
proteja tegumentele corporală picioarele, să-si
si mucoasele taie unghiile, să
se imbrace, să-si
igienizeze
cavitatea bucală
-Il stimulez să
manifeste interes
pentru aspectul
fizic.

57
 ZIUA II:
NEVOIA DIAGNOSTIC
FUNDAMENTALĂ DE NURSING OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
- Alimentatie - Pacientul să - Ajut pacientul să - Pacientul
deficitară datorită fie alimentat si se hraneasca sau in prezintă o
dificultătilor de echilibrat imposibilitate il ameliorare a
deglutitie a hidro- hrănesc cu alimente echilibrului
1. Nevoia de a bea si alimentelor electrolitic usor digerabile, cu hidro-
a manca manifestată prin un grad crescut de electrolitic si o
rigidizarea vitamine alimentare
musculaturii - Institui perfuzii cu adecvată.
limbii, glucoză si solutii
masticatiei electrolitice(la
indicatia medicului)
- Alterarea - Pacientul să - Recomand si ajut - Pacientul
mobilităţii fizice aiba o postură pacientul să meargă prezintă o
si posturii adecvata cu cadrul de ameliorare
datorită leziunilor sustinere
sistemului nervos - Ii explic cum să-si
manifestat prin coordoneze
2. Nevoia de a se exagerarea miscările la
misca si de a avea o reflexelor trececrea peste
buna postura posturale in obstacole
ortostatism, - Recomand un
anomalii ale program de miscari
mersului, si exercitii posturale,
bradikinezie, combinand miscari
hipertonie pasive, active, in
musculară vederea prevenirii
contracturilor si
deformărilor
articulare si pastrarii

58
 unui grad minim de
indepentă in miscare
si postură
- Administrez la
indicatia medicului
ROMPARKIN
3cp/zi
- Alterarea - Pacientul sa - Asigur confortul Pacientul
somnului atat prezinte un bolnavului prin prezintă o
calitativ cat si somn odihnitor aerisirea camerei, uşoară
cantitativ datorită pe toată durata liniste ameliorare a
tremurului nopţii. - Ii ofer bolnavului iritabilitatii,
3. Nevoia de a dormi manifestată prin un pahar cu lapte oboselii,
si de a se odihni oboseală,agitaţie, seara reuşind să
iritabilitate. - Il invăt metode de doarma 7 ore
relaxare
- Administrez la
indicatia medicului
sedative: Diazepam
10mg 1tb/zi

- Deficit de - Pacientul sa - Ajut bolnavul să-si Pacientul

autoingrijire prezinte facă baia zilnica si ii prezintă
4. Nevoia de a fi datorită tegumente si ofer, lenjerie de pat tegumente si
curat, ingrijit, de a tremurului mucoase curate si corp curate mucoase curate
proteja tegumentele manifestat prin -Ajut pacientul să-si
si mucoasele dificultatea de a- spele picioarele, să-
si păstra igiena si taie unghiile, să
corporală se imbrace, să-si
igienizeze cavitatea
bucală
-Il stimulez să

59
 manifeste interes
pentru aspectul fizic
si să-si schimbe
atitudinea fata de
îngrijirile igienice
- Modificarea - Pacientul să -Stimulez dorinţa de Pacientul
stării de bine fie echilibrat cunoaştere a prezintă interes
datorita anxietatii psihic pacientului si acumulează
manifestată prin - Explorez nivelul de cunoştinţe in
agitaţie, risc de cunoştinţe al ceea ce piveste
auto lezare. bolnavului privind boala.Cooperea
boala, modul de ză cu echipa
manifestare, măsuri medicală.
5. Nevoia de a evita preventive si
pericolele curative, modul; de
participare la
intervenţii
- Verific dacă
pacientul a inteles
corect mesajul
transmis si dacă si-a
insusit noile
cunostinte
- Comunicare - Pacientul - Asigur un mediu Pacientul
ineficientă trebuie să fie liniştit plăcut - il comunica si
6. Nevoia de a datorită linistit, să explic pacientului ca colaborează cu
comunica anxietătii, colaboreze trebuie să echipa medicală
manifestată prin colaboreze si să si cu cei din jur
interiorizare comunice cu cadrele
medicale si cu cei
din jurul său
-Administrez

60
medicamente
sedative anxiolitice:
VIREGYT 3 cp/zi;
NAKOM 3 cp/zi; la
indicaţia medicului
si respect
concentraţia si doza
recomandată.

61
 CONCLUZII:

Boala Parkinson este o afecţiune care poate apărea în timpul vieţii adultului, mai ales la
persoanele care sunt supuse factorilor favorizanţi şi predispozanţi ai bolii.
În tabloul clinic avem simptome care poate avea intensitate şi durată din ce în ce mai mare,
având astfel simptome si problem de bradikinestezie ca simptom principal.
Examenul clinic şi neurologic este necesar pentru diagnostic, dar şi examenele de laborator
radiologice sunt decisive.

Tratamentul se împarte în mai multe etape şi anume:

- tratamente profilactice şi igieno-dietetice, după care tratament medicamentos cu antialgice

şi antiinflamatoare nesteroidiene iar în urma externării pacientul este îndrumat către tratament
fizical-kinetic şi balneoclimateric.
- tratamentul chirurgical, se impune doar atunci când pacientul devine invalid din cauza
bolii.
Evoluţia bolii este lentă, dar benignă, leziunile degenerative accentuându-se odată cu vârsta.
Prognosticul este în general favorabil.
În cazurile clinice prezentate s-a observat că evoluţia lor a fost asemănătoare, ambele având
aproape aceeaşi durată de spitalizare şi ameliorare a simptomelor dar trebuie menţionat că
manifestările de dependenţă ale pacienţilor au fost : durere la nivelul membrelor, mers antalgic,
reducerea capacităţii funcţionale prin anchiloză, sciatalgie, mobilizare perturbată, oboseală, .

62
ANEXE

Fig. 1

Fig.2

Fig. 3

63
 Fig. 4

Fig. 5

Fig. 6

64
Fig. 7

Fig. 8

Fig. 9

65
 BIBLIOGRAFIE:

1. Arseni C. – „Tratat de Patologie Chirurgicală”, vol 4, Neurochirurgie Editura Medicală,

Bucureşti, 1983.
2. Danil A. – „Neurochirurgie, Curs pt Rezidenţi”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2005.
3. Gorgan M. – „Patologia Neurochirurgicală Degenerativă Spinală”, CURS 7, Editura
Medicală, Bucureşti, 2005.
4. Titircă L. – „Tehnici de Evaluare şi Îngrijiri Acordate de Asistenţii Medicali”, Volumul
2, Editura Viaţa Medicală Românească, 2002,
5. Titircă L. – „Ghid de Nursing”, Ediţia 5, Editura Viaţa Medicală Românească 2001.
6. Titircă L.- „Manual de Îngrijiri Speciale acordate Pacienţilor de Asistenţii Medicali”,
Editura Viaţa Medicală Românească, 2003.
7. Voiculescu C. – „Anatomia şi Fiziologia Omului”, Editura Medicală, Bucureşti, 1971.
8. Stroescu V. – „Bazele Farmacologice ale Practicii Medicale”, Editura Medicală,
Bucureşti, 1988.

66