Anatomia creierului uman

MACROSCOPIE

Creierul formează împreună cu măduva spinării ceea ce se numește SNC

(sistemul nervos central). El este alcătuit din 3 structuri principale:

1. creierul mare (cerebrum), situat superior, format din cele două

emisfere;
2. trunchiul cerebral, situat antero-inferior, la bază, alcătuit din bulb,
punte și mezencefal;
3. cerebelul, situat postero-inferior, alcătuit din 10 lobuli.

Fiecare
emisferă este alcătuită din 4 lobi: frontal, parietal, temporal și occipital. Unii
autori consideră că structurile din partea medială a lobului temporal
constituie lobul limbic. Cei 4 lobi sunt separați între ei de niște
șanțuri/sulcuri (central, lateral, parieto-

occipital).

Trunchiul cerebral face legătura dintre măduva spinării și diencefal. Corpul

calos este o colecție de fibre de substanță albă care unește cele două
emisfere.

Creierul mare este divizat în telencefal și diencefal. Telencefalul este format

din cortex, fibre subcorticale și nucleii bazali și este foarte dezvoltat la
oameni în comparație cu alte mamifere. Diencefalul este constituit din
talamus și hipotalamus.

Cortexul formează ceea ce se numește ”substanță gri” a creierului, datorită

aspectului macroscopic. La nivelul cortexului (partea creierului situată cel
mai extern) putem observa o serie de circumvoluții/ girusuri. Sub acesta
găsim axonii care interconectează neuronii. Mielina care formează o teacă în
jurul axonilor le conferă o culoare albă, de aici termenul de ”substanță albă”.

Sistemul limbic include nucleus amygdalæ, hipocampusul, fornixul, corpii

mamilari, girusul cingular și pe cel parahipocampic și permite o serie
complexă de interacțiuni între cortex, talamus, hipotalamus și trunchiul
cerebral, descrisă în ”circuitul lui Papez”. Aceste structuri contribuie la
formarea memoriei.

Nucleii bazali cuprind: nucleul caudat, putamenul, globus pallidus, nucleul

subtalamic, substantia nigra. Au un rol crucial în modularea mișcărilor.
Boala Parkinson și boala Huntington, de exemplu, sunt asociate cu
leziuni/disfuncții la nivelul acestor nuclei.
Talamusul este o structură cu funcția de-a recepționa informații de la
organele de simț, cu excepția olfacției. Este ca o stație de filtrare a datelor.

Hipotalamusul este implicat în medierea funcțiilor endocrine, autonome,

viscerale și în menținerea homeostaziei (prin controrul temperaturii, a
frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale, a balanței hidrice). Stimularea
nucleilor mediali ai hipotalamusului se traduce prin senzația de sațietate.
Stimularea nucleilor laterali induce senzația de foame.

Trunchiul cerebral, din punct de vedere al evoluției, este cea mai ”primitivă”
porțiune a creierului.

Mezencefalul are în partea posterioară două perechi de protruzii: coliculii

superiori și inferiori. Cei superiori sunt implicați în reflexul vestibulo-ocular.
Cei inferiori sunt implicați în localizarea sunetelor.

Cerebelul modulează controlul activității motorii și permite mișcări precise,

coordonate.
Atât creierul cât și măduva spinală sunt structuri acoperite de meninge.
Meningele este o teacă alcătuită din 3 straturi: pia mater (cel mai profund),
arahnoida și dura mater. Pia mater și arahnoida formează leptomeningele.
Dura mater formează pahimeningele. Între pia mater și arahnoidă se
definește un spațiu subarahnoidian, prin care circulă lichidul cerebrospinal
(LCR). De asemenea, în acest spațiu găsim și arterele principale care
vascularizează creierul. Tentorium cerebelli este o fascie din dura mater care
separă cerebelul de creierul mare. Falx cerebri este o fascie care separă cele
două emisfere. Între arahnoidă și dura mater se delimitează spațiul subdural.

Vascularizație

Creierul este vascularizat de ramuri arteriale provenind din două mari

perechi de vase: arterele carotide interne și arterele vertebrale. Fiecare arteră
carotidă internă se termină într-o arteră cerebrală anterioară, una mijlocie și
o comunicantă posterioară. Arterele vertebrale se unesc pentru a forma artera
bazilară. Din aceasta iau naștere artera cerebrală posterioară și arterele
cerebeloase superioare.

Artera bazilară, arterele cerebrale posterioare, comunicanta posterioară,

arterele cerebrale anterioare și comunicanta anterioară formează o rețea la
baza creierului numită poligonul lui Willis, în spațiul subarahnoidian. Acesta
este și un sediu comun pentru anevrisme cerebrale.
Întoarcerea venoasă este asigurată de un complex de rețele superficiale și
profunde care se unesc formând sinusuri venoase în dura mater, care vor
drena sânge în venele jugulare interne și mai departe în cele brahiocefalice și
în vena cavă superioară.

MICROSCOPIE

Structura microscopică a creierului cuprinde neuroni, astrocite,

oligodendrocite și microglia. Astrocitele sunt celule stelate care în substanța
gri acoperă sinapsele iar în substanța albă acoperă nodulii lui Ranvier. Au rol
de susținere metabolică, de izolare electrică, de formare a barierei hemato-
encefalice, homeostazie și reparare a unor leziuni neuronale.
Oligodendrocitele sunt celule gliale de suport al sistemului nervos central,
mai mici decât astrocitele. Prin microglia înțelegem niște celule mici,
polimorfe, cu aspect spinos, satelite ale neuronilor și ale vaselor sangvine de
la nivelul SNC.
Din punct de vedere histologic, neuronii corticali au aspect laminar.
Neocortexul uman este alcătuit din 6 straturi distincte:

 I: stratul molecular aflat cel mai extern, adiacent la pia mater;

 II: stratul granular extern, dens, care servește în principal la conexiuni
intracorticale;
 III: stratul piramidal extern, conținând neuroni mai scurți față de
straturile mai profunde;
 IV: stratul granular intern, cu input nervos derivat mai ales din
talamus;
 V: stratul piramidal intern, cel mai extins, conținând celule piramidale
mari, care poartă denumirea de celule Betz în cortexul motor;
 VI: stratul fusiform, conținând celule care formează fibre de
conexiune cortico-subcorticale și de proiecție.