ANATOMIA TORACELUI

Toracele este constituit din:

a)
peretele toracic
b)
cavitatea toracic, cu organele ei interne.
a) Peretele toracic este format din:

scheletul osteocartilaginos

muchi

esuturi moi subcutanate i gland mamar.

Scheletul toracic este constituit din: stern, grilaj costal si coloana vertebral
toracal.
Musculatura toracelui cuprinde muchii intercostali i o serie de muchi care
consolideaza peretele toracic.
Diafragmul este o structur musculofibroas n form de cupol care separ
cavitatea toracic de cea abdominal.
b) Cavitatea toracic este submprita n cele dou caviti pleurale n care se afl
pulmonii i mediastinul cu organele lui.
Organele interne ale toracelui:
- inima
- pulmonii cu pleura
- timusul
- aorta i ramurile sale
- arterele pulmonare
- venele pulmonare
- vena cav superioar,vena cav inferioar
- traheea i bronhiile primitive
- nervii
- sistemele venoase azygos i hemiazygos
- structurile limfatice.

EXAMENUL OBIECTIV AL TORACELUI

Normal: simetric, unghiul LOUIS, unghiul epigastric 70-110, unghiul costal 45,
omoplati alipiti, aspect conoid .
I. INSPECTIA
Deformari globale simetric :
torace emfizematos (in butoi, n inspir fortat - emfizem pulmonar)
torace scurt globulos, cresterea diametrului anteroposterior, unghiul epigastric mai
mare de 90 , coasteorizontalizate, spatii intercostale largite, gat scurt, cap
infundat intre umeri, fosesupraclaviculare, infraclaviculare sterse, stern
proeminent cu unghiul lui Louis foarte proeminent, miscari respiratorii reduse
torace paralitic: apare n constitutia astenica, dobandit n tbc: torace alungit,
reducerea diametrului anteposterior, unghiul epigastric mai mic de 90, spatii
intercostale bine vizibile, fosa supraclaviculara, infraclaviculara mult scobite,
umeri coborati, gat lung,stern turtit, omoplati vizibili (ca niste aripi)

torace rahitic:n rahitism: torace proeminent in carena (piept de gaina),

nodozitati condrocostale, matanii costale, cifoza frecventa
torace conoid: n meteorism, ascita, hepatosplenomegalie, tumori abdominale
voluminoase: torace dilatat la baza, normal superior
torace adenopatic: n adenopatii, tumori bronsice n copilarie: torace marit de
volum,globulos superior cu o depresiune circulara submamar sub apendicele
xifoid.

Deformari globale asimetrice:

Apar prin modificari ale curburii coloanei vertebrale: pozitii vicioase, rahitism,
tbc,reumatism, varsta. Ex: cifoza (convexitate posterioara), scolioza, lordoza,
ghibus (cifoza cuunghi ascutit), cifoscolioza determina tulburari ventilatorii,
circulatorii
Deformari unilaterale:
Bombari ale unui hemitorace: pleurezii, hidrotorace, piopneumotorace,
tumori,hepatosplenomegalia conduc la largirea /bombarea spatiilor intercostale,
scolioza si umar ridicat de partea afectata
Retractia hemitoracelui: n pahipleurita, simfiza pleurala, fibrotorace unilateral,
scleroza pulmonara determina scaderea perimetrului, reducerea spatiilor intercostale,
scolioza si umar coborat de partea afectata.
Proeminente localizate apar in: osteo-periostite tbc , lues, tumori, chiste, empiem
Retractia localizata apare in: simfize pleurale, mediastinopericardite, atelectazie
pulmonara,torace infundibuliform: apendice xifoid infundat congenital sau la pantofari.
Miscarile respiratorii toracice: normal:la femei tip costal superior; la barbati, copii:
costoabdominal, diafragmatic,abdominal; adolescenti: costal inferior.
Patologic: modificarea tipului repirator, amplitudinii, depresiuni sau bombari.
Modificarea tipului respirator:
La barbati:respiratia de tip costal superior apare in: pleurezii bazale, infectii /tumori
subdiafragmatice, zona Zoster, ascita, meteorism prin imobilizarea diafragmului.
La femei:respiratia costal inferioara: prin scaderea amplitudinii miscarii respiratorii
toracicesuperioare (nevralgii, fracturi).
Modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii:
Reducerea - bilateral in emfizem pulmonar
- unilateral in obstructia bronsiei principale, junghi thoracic,
pneumonii extinse, tumori mari, pleurezii, simfize extinse rezultind
asincronism,asimetrie intre hemitorace.

Depresiuni inspiratorii:
Tiraj insemnind depresiunea inspiratorie de lunga durata a partilor moi,
intercostal,supraclavicular, suprasternal, epigastric, datorita scaderii presiunii alveolare
din:obstructii ale cailor aeriene superioare (edem glotic, crup difteric, tumori,compresiuni
externe, corpi straini), obstructii bronsice uni sau bilaterale, traheale:gusa, anevrism.
Tipuri de respiratii:
Respiratia: KUSSMAUL n acidoza: diabet zaharat, uremie, intoxicatii
Respiratia CHEYNE-STOCKES: n insuficienta vertriculara stanga, hipertensiune
intracraniana, insuficienta renala
Respiratia BIOT: n meningite, leziuni bulbare
Abolirea freamatului pleural
Afectiunile laringelui cu afonie
Obstruareacompleta a unei bronhii: exudat, cancer bronsic, corp strain
Comprimarea extrinseca completa a unei bronhii: adenopatii de vecinatate
Interpozitia de lichid, aer in cantitate mare in spatial pleural: pleurezie
masiva, pneumotorax cu supapa.

II. PERCUTIA
In mod normal se obtine un sunet sonor, relativ jos ca inaltime, lung ca durata, intins pe
toata suprafata cimpurilor pulmonare denumit sonoritate pulmonara avind
limitele:virfurile pulmonare(cu bandeletele KRONIG), matitatea cardiaca, marginile
inferioare ale plaminilor si spatial TRAUBE ( delimitat de cord, splina, rebord costal
sting, plamin sting).
MODIFICARI PATOLOGICE ALE SONORITATII PULMONARE:
Bandeletele pulmonare pot fi largite ( avind 2/3 sonore) in emfizem sau micsorate(mate)
in condensari( de natura tbc, tumorala) sau pahipleurite.
Matitatea cardiaca poate fi marita sau micsorata
Limitele inferioare ale plaminilor pot fi coborite bilateral in emfizem sau unilateral
in pneumotorax sau pot fi ridicate in: procese patologice abdominale ce imping
diafragmul in sus(ascita, tu, hepatomegalie, meteorism, pareza diafragmatica) sau procese
supradiafragmatice cu matitate: pneumonii, pleurezii, tumori, pahipleurite; uneori se
constata reducerea mobilitatii diafragmatice(manevra HIRTZ ):in pneumonii,
pahipleurite, pleurezii mici, pareze frenice.

Intensitatea sonoritatii pulmonare poate fi diminuata sau accentuata:

Diminuarea sonoritatii pulmonare realizeaza un sunet denumit submatitate
cind exista o preponderenta a zonelor aerate, ca de exemplu in pneumonia incipienta,
atelectazia segmentara, infarct pulmonar, corticopleurite sau in modificari de perete
toracic(tesut adipos inexces, edem) sau matitate relativa daca predomina zonele neaerate
cum ar fi in condensari pulmonare mari: pneumonii in faza de hepatizatie, infarct
pulmonar intins, bronhopneumonie tumori , tbc, fibrotorax, atelectazie lobara, chist
hidatic sau abces pulmonar mare sau colectii pleurale(pleurezie, hidrotorax,
hidropneumotorax);
Matitatea absoluta perceputa ca un zgomot scurt, sec, nerezonant datorat disparitiei
aerului in colectii pleurale abundente, pneumonia franca lobara, bronhopneumonia cu
focare confluente, atelectazia prin obstructie completa de bronsie principala sau lobara;
descrierea semiologica cuprinde:localizare, forma, intindere, cauze, cum ar fi:
- pneumonie: este situata deasupra unui lob(lobara), nu e ferma(e relativa)
- bronhopneumonie: exista submatitate(focare mici), greu decelabila
- tbc infiltrativ: maxim submatitate, la virfurile pulmonare
- tumorile pulmonare:este ferma, seaca, rezistenta, lemnoasa
- pleureziile inchistate interlobar: matitate pe traectul scizurii
- abcese sau chiste hidatice: submatitate cind sunt mari(>6 cm), superficiale, pline.
Matitatea bazala intinsa (ampla) :cauze: cel mai frecvent pleurezia.
In pleureziile mari nivelul matitatii devine orizontal
In hidropneumotorace limita superioara este orizontala si cu hipersonoritate deasupra
In condensarile pulmonare extinse apare scodism supraiacent matitatii
prinhiperactivitate compensatorie.
Cresterea sonoritatii pulmonare : realizeaza: timpanism, rezonanta amforica, zgomot de
oala sparta sau scodism.
Timpanismul este un sunet de intensitate crescuta, ton grav, musical asemanator
cu percutia spatiului TRAUBE sau intestine ce apare in emfizemul pulmonar difuz
saucircumscris sau pneumotorax.
Rezonanta amforica reprezinta o hipersonoritate cu ton scazut, timbru musical,metallic ce
survine in caverne mari, superficiale sau pneumotorax difuz si inchistat.
Zgomotul de oala sparta este perceput deasupra unor caverne ce comunicacu o bronsie
ingustata si in pneumotorax cu fistula bronhopleurala situat subclavicular.
Skodismul este o varietate de timpanism cu tonalitate mai inalta care se audedeasupra
unor zone de supleanta functionala(compensatorie) situate de exemplu invecinatatea unor
procese parenchimatoase sau pleurale intinse.

III. AUSCULTATIA
Respiratia fundamentale: suflu tubar fiziologic : zgomot ca suflatul intr-un tub, ca
pronuntarea h, g, zgomot glotic inspirator si expirator; perceput deasupra laringelui,
traheeii, sternului, interscapular(Th4).
Suflu tubar patologic:apare in/deasupra:condensarea parenchimului pulmonar din:
pneumonie ( faza de hepatizatie), infarct pulmonar, tbc, pleurezie parapneumonica medie
suflu pleuretic: intensitate diminuata.
CAVITATI PULMONARE ( suflu cavernos, amforic) cu dimensiuni peste 5-6cm,
superficiale,goale, cu bronhia de drenaj permeabila, inconjurate de tesut pulmonar
condensat, cavitati ce apar in tbc pulmonara( la virfuri), abces pulmonar, chist hidatic,
cancer pulmonar excavat, bronsiectazie(la bazele pulmonare).
MURMURUL VEZICULAR
Este un zgomot aspirativ(ca pentru pronuntia a, f), cu raportul inspir/expir 3:1, audibil
pe intregtoracele, un zgomot bronhoalveolar survenit la trecerea aerului intre lumenul
bronsiolar si saciialveolari.
Modificarilei murmurului vezicular pot fi:
murmur inasprit(accentuat) in hiperactivitatea compensatorie a plaminuluisau la copii
murmur diminuat/abolit(silentiu respirator) in colectii pleurale, pneumotorace,
pahipleurita, cancer bronhopulmonar, corp strain in caile respiratorii,compresiune externa
murmur cu expir prelungit in astm bronsic, emfizem obstructive.
ZGOMOTE SUPRAADAUGATE:
Ralurisau uscate sau bronsice - raluri ronflante : au tonalitate joasa; ca sforaitul; se
produc in bronsiile mari
Raluri sibilante : ca tiuitul vintului; cu tonalitate inalta; in bronsiile mici.
Ambele se aud atit in inspir(mai intii ronflantele) cit si in expir(mai intii sibilantele).
Survin in bronsite acute, cronice,astm bronsic(pe toata suprafata toracelui) si
in bronsiectazie(localizat).
Se accentueaza la respiratia pe gura, fiind modificate de tuse.Se produc la vibratia
secretiilor viscoase din bronsii cu respiratia.
Raluri umede: raluri crepitante si buloase
Raluri crepitante : se aud in inspir; sint mici, egale,multe, se accentueaza dupa tuse;
se produc prin deslipirea peretilor alveolelor partial umpluti cu secretii; survin in:
pneumonie in fazade inducere si reintoarcere, edem pulmonar acut, infarct pulmonar,
insuficienta cardiaca(raluri destaza), dupa hemoptizie.
Raluri buloase mici, mijlocii sau mari. Raluri buloase mici sau subcrepitante:se percep in
inspir si expir; sunt fine; apar in:bronhopneumonie, pneumonie( in resorbtie), edem
pulmonar acut.

Raluri buloase mijlocii: ca spargerea bulelor de aer, inegale, discontinue,dispar dupa

tuse; se produc prin vibrarea secretiei in brohiile mijlocii in bronsita
acuta, bronhopneumonie, astm bronsic
Frecatura pleurala
Apare prin frecarea foitelor pleurale rugoase in pleurita, in ambele faze ale
respiratiei,discontinuu, cu intarire la presiune.

Manopere medico-chirurgicale efectuate n regiunea toracic

1. Masajul cardiac extern (MCE)

Principiul const n comprimarea inimii ntre stern i coloana vertebral. n aa mod MCE
determina aparitia unui flux sanguin prin cresterea presiunii intratoracice si prin compresia
directa a cordului se poate de mpins sngele n circuitul mare i mic. Pentru a efectua
masajul cardiac pacientul se pune pe o suprafa dur (cu rol de suport). Medicul alege
poziia din dreapta sau din stnga, palpeaz partea inferioar a sternului (procesul xifoid) i
amplaseaz partea palmar a minii aproximativ cu 2 degete mai sus de procesul xifoid.
Mina a doua se pune pe prima, sub un unghi drept. Este foarte important ca degetele s nu se
ating de cutia toracic. Acest fapt ne v-a ajuta ca fora s se ndrepte spre limita inferioar a
sternului, datorit cruia putem efectua un masaj efectiv fr traumatisme ale coastelor. n
timpul masajului minile trebuie s rmn drepte, se lucreaz cu greutatea corpului, pentru a
ne pstra puterile (fig. 36). MCE genereaza un flux sangvin mic tensiune arterial sistolic de
60 - 80 mm. Hg, tensiunea arterial diastolic foarte mica, iar tensiunea arteriala medie la
nivelul carotidei rareori depaseste 40 mm. Hg.,) dar suficient pentru necesitile minimale ale
cordului i creierului, crescnd probabilitatea unei defibrilari reuite.
Conform noilor ghiduri de resuscitare cardiorespiratorie (RCR) din 2005 se recomand:
1. De fiecare data cand se reia MCE minile salvatorului trebuie sa fie asezate in centrul
toracelui.
2. Frecventa compresiilor trebuie sa fie 100/min.
3. Alternana compresii: respiraii 30 : 2. 51 51

4. Toracele trebuie comprimat 4-5 cm.

5. Dupa fiecare compresie toracele trebuie lasat sa revina in pozitia initiala.
6. Durata compresiei toracelui trebuie sa fie egala cu cea a decompresiei.
7. ntreruperi ct mai puine.
8. Puls palpapil la carotid sau femural nu nseamna ntotdeauna flux arterial eficient.
Masajul cardiac extern: sternul trebuie s fie comprimat 4 5 cm.

2. Defibrilarea cordului
Este o manoper medico-chirurgical care se folosete n cadrul resuscitrii cardiorespiratorii
la pacienii cu stop cardiac prin fibrilaie ventricular.
Principiul metodei const n sinhronizarea miofibrilelor miocardului care se contract haotic
cu ajutorul unui oc electric nesincronizat.
Indicaii: fibrilaia ventricular, tahicardie ventricular, la pacienii cu stop cardiac substratul
opririi cardiace nefiind cunoscut.
Tehnica: Pacientul este n decubit dorsal, pe un plan rigid. Se pregtesc defibrilatorul i cei
doi electozi, prin aplicarea pe ele a gelurilor conductoare de electricitate. Electrodul negativ
se plaseaz sub clavicula dreapt, la marginea strenului, iar cel pozitiv n regiunea apexului
cardiac pe linia axilar anterioar . Regiunea de plasare a electrozilor :

1. Electrodul negativ; 2.Eletrodul pozitiv

Medicul nu trebuie s se ating de pacient, de pat sau alt material coductor de electricitate.
Dac defibrilarea a fost ineficace se efectuiaz resuscitarea cardiorespiratorie i dup 2
minute se aplic al doilea oc electric. n astfel de mod se pot repeta ocurile electrice pn la
doza total de 360 J.
Defibrilarea se efectuiaz pn la restabilirea activitii cardiace normale sau pn la
instalarea unei asistolii ireversibile.
3. Puncia cordului
Se efectuiaz n stop cardiac pentru restabilirea activitii inimii. Este necesar s se nciap
ct se poate mai repede i cu o repetare fiecare 5 minute.
Tehnica: Locul punciei este spaiul V intercostal din stnga, acul se introduce perpendicular
la suprafaa corpului la adncimea 3-7 cm n dependen de constituia pacientului.
Complicaii: 1. Lezarea sistemului de conducere; 2. Lezarea arterelor coronare;
3. Introducerea intramural a unor preparatecare poate s duc la necrotizarea esuturilor
(spre exemplu calciu).
Ultimul timp ns s-a demonstrat c administrarea preparatelor medicamentoase endotraheal
are practic acelai efect ca i introducerea intracardiac. Tehnic este mai simplu i mai rapid
de efectuat. Din aceste considerente puncia cordului astzi nu se mai folosete.
4. Puncia pericardic
Este metoda de evacuare a lichidului din spaiul pericardic cu scop de diagnostic sau
tratament.
Indicaii:
1. Tamponada cardiac cu ameninare vital sau alterare hemodinamic sever;
2. Obinerea de revrsat pericardic pentru precizarea diagnosticului;
3. Introducerea unor medicamente (corticoizi sau citostatice).
Tehnica: Se introduce un ac lung de 10 cm n unghiul dintre stern i cartilajul coastei apte
din stnga la adncimea de 1,5 cm, apoi se schimb direcia acului paralel cu partea interioar
a sternului. Se mai introduce 2 3 cm i se gsete sinusul antero-inferior al pericardului.
Complicaii: 1. Tulburri de ritm; 2. Hemopericardul; 3. Pneumotoracele; 4. Lezarea unor
organe din vecintate (a. toracic intern, stomac, ficat); 4. Contaminarea bacterian a
pleurei, pericardului, mediastinului

5. Metodele provizorii de oprire a hemoragiei

Hemostaza provizorie se realizeaz pe mai multe ci: compresiune manual sau digital,
pansament compresiv, flectarea puternic a extremitii, aplicarea garoului, pensarea vasului
care sngereaz.
Artera lezat va fi comprimat numai dac apsarea se exercit n regiunile n care ea trece n
apropierea unui plan osos. n funcie de calibrul i de profunzimea la care se afl, apsarea va
fi executat cu degetul mare, cu celelalte degete ale minii cu pumnul. Locurile de elecie
(traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea compresiunii trebuie bine cunoscute de cel
care aplic metoda. Astfel:
- cnd plaga se afl pe frunte, compresiunea se face pe artera temporal superficial, care
trece imediat naintea urechii;
- cnd rana se afl pe cretetul capului, compresiunea se face de o parte i de alt parte a
marginilor rnii; Atenie: n cazul oaselor fracturate, hemostaza provizorie se va face prin
pansament compresiv.
- n plgile din regiunea temporal (prile laterale ale craniului), compresiune imediat
deasupra i n spatele pavilionului urechii;
- n plgile din regiunea facial, buze, pe suprafaa exterioar a nasului se comprim artera
facial (la mijlocul mandibulei);
- n hemoragiile din regiunea gtului i a feei: comprimarea arterei carotide; anterior de
muchiul sternocleidomastoidian;
- pentru hemoragiile din regiunea umrului a articulaiei umrului sau a axilei se va
comprima artera subclavicular deasupra claviculei, pe prima coast;
- n rnile care sngereaz ale braului, antebraului: comprimarea arterei humerale pe faa
intern a braului, ntre muchii biceps (anterior) i triceps (posterior). n funcie de nivelul la
care se afl rana, apsarea se face: n axil, pe faa intern la jumtatea braului, sau la plica
cotului;
- n rnile sngernde ale minii, palmei comprimarea arterei radiale se face cu un deget, pe
partea extern a plicii pumnului, i cu un al doilea deget pe partea intern a aceleeai plici a
pumnului, pe artera cubital.
Cnd plaga se afl pe membrul inferior:
- n sngerarea rnilor din regiunea inghinal comprimarea vasului se face pe pliul inghinal;
- cnd hemoragia se afl pe coaps, comprimarea arterei femurale pe traiectul ei, proximal de
plag, se face (n funcie de locul plgii) n treimea mijlocie a coapsei, pe faa intern a
acesteia;
- dac rana se afl la nivelul genunchiului sau gambei: comprimarea se face pe faa
posterioar a coapsei n apropierea pliului genunchiului, sau comprimarea arterei poplitee n
fosa poplitee;
- cnd sngerarea provine dintr-o ran situat n regiunea pelvisului, comprimarea aortei
abdominale se face prin apsarea peretelui abdominal cu pumnul sub obilic. Artera este
(teoretic) turtit pe planul osos al coloanei vertebrale lombare .
6. Puncia venelor periferice
Cel mai des se puncioneaz venele dorsale ale minii, vena radial, venele antebraului i
venele plicii cubitale la membrul superior, vena safen i tibial anterioar la membrul
inferior.
Indicaii: 1. Recoltarea sngelui; 2. Administrarea medicamentelor pe cale intravenoas; 3.
Asigurarea accesului la ven pentru perfuzii de scurt durat.

Contraindicaii: 1. Reea venoas periferic degradat dup flebite chimice; 2. Afeciuni ale
tegumentelor (arsuri, exeme, infecii); 3. Traumatisme ale membrului respectiv.
n cazul de recoltare a sngelui sau a administrarea medicamentelor pe cale intravenoas se
punctiaz vena care este mai bine identificat, cnd efectum perfuzii pe o durat determinat
de timp se vor prefera venele care sunt situate mai departe de articulaii i trunchiurile
neurovasculare magistrale (spre exemplu venele dorsale ale minii, vena radial, venele
antebraului) pentru evitarea complicaiilor.
Complicaii:
1. Puncionarea ambilor perei a venei, cu ieirea acului prin peretele posterior i formarea
hematomului; 2. Puncionarea unei artere nvecinate; 3. Lezarea nervului median n plica
cubital; 4. Perforarea venei n cursul perfuzrii i acumularea paravenoas a lichidului de
perfuzie; 5. Reacie inflamatorie la locul de puncie; 6. Tromboflebita.
7. Puncia pleurei
Se efectuiaz pentru evacuarea revrsatelor pleurale printr-un ac introdus prin tegument i
peretele toracic. Servete pentru explorarea coninutului pleural, drenarea lichidului sau al
aerului din cavitatea pleural.
Tehnica: Cel mai des se face n sinusul costodiafragmal ntre linia axilar posterioar i
scapular, spaiul intercostal VII VIII, adncimea 3 4 cm n caz de hemo- sau
hidrotorax , iar n pneumotorax spaiul intercostal II III pe linia medioclavicular.

8. Blocajul nervilor intercostali

Este o metod de cupare a durerii posttraumatice, postoperatorrii sau postinfecioase de la
nivelul peretelui toracic sau abdominal. Dar principala indicaie a metodei o reprezint
pacienii cu traumatisme toracice, n aa mod se blochiaz transmiterea excitaiilor dureroase
de la nivelul fracturii i se asigur confortul traumatisatului i se previne complicaiile
respiratorii. Tehnica: Se determin linia axilar medie i posterioar, se palpeaz coasta.
Anesteziem pielea, apoi pe marginea inferioar a coastei se introduce acul pn ce alunec de
pe coast. n continuare acul se introduce perpendicular la suprafaa corpului la adncimea de
0,5 cm .

Bibliografie

1. Acalovschi I. Anestezie clinica. Cluj-Napoca. Editor Clusium, 2005. 867 p.;

2. Acalovschi I. Manopere si tehnici n terapia intensiva. Cluj-Napoca. Editura
Dacia, 1989, 307 p.;
3. Acalovschi I. Anestezie-Terapie intensiva. Cluj-Napoca. Universitatea de
Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu. Cluj-Napoca. Editura Lito UMF, 1997. 112 p.;
4. Botianu A., Botianu, P. ARDS sindromul de detresa respiratorie acuta. TrguMures Editura Fondatiei Chirurgicale Sfntul Ioan, 2001. 181 p.;
5. Cristea I. Editura Anestezia subarahnoidiana si peridurala. Bucuresti. Editura
ALL, 1994. 422 .
6. Ifrim M., Niculescu Gh., Bareliuc N., Cerbulescu B. Atlas de anatomie umana.
Vol III, Editura stiintifica si enciclopedica. Bucuresti, 1985, 280 p.;
7. Mogoseanu A. Anestezie terapie intensiva. Timisoara. Ed.: Mirton, 1997.
433p.;
8. Kulcitki K. I. et al. Chirurgie operatorie si Anatomie topografica. Chisinau.
Siinta, 1995. 463 p.;
9. Petricu I. C., Voiculescu I. C. Anatomia si fiziologia omului. Editura medicala
Bucuresti, 1967, 799 p.;
10. Standring S. GRAY'S Anatomy. Elsevier Inc., 2008. 2504 p.;

11. Titirca Lucretia. Urgentele medico-chirurgicale. Editura medicala. Bucuresti,

1989, 396 p.;
12. Turchin R., si al. Anatomia clinica pentru medici-rezidenti Anestezie si
Terapie Intensiva:
Recomandari metodice. USMF Nicolaea Testemitanu, 2009, 54 p.;