Sub 1- Maduva spinarii- substanta cenusie

Este dispusa censtral, inconjurata de substanta alba. Longitudinal, se prezinta ca o coloana

neintrerupta, iar transversal, sub forma literei H.

Fiecare jumatate de substanta cenusie prezinta:

un corn anterior format din cap si baza; contine neuroni motori, ai caror axoni formeaza
radacina anterioara a nervului spinal
un corn posterior format din cap, col si baza; contine neuroni mai mici, ovalari, senzitivi
sau de asociatie
un corn lateral / intermedio lateral dispus intre baza cornului anterior si baza cornului
posterior; este format din neuroni de talie mica, sferici, fuziformi sau ovalari, cu functie
vegetativa
substanta reticulata medulara alcatuita din insule mici de substanta cenusie separate de
fibre nervoase mielinizate fine.
Din punct de vedere histologic, substanta cenusie contine neuroni, nevroglii, fibre nervoase
amielinice, vase sanguine si o cantitate redusa de tesut conjunctiv perivascular.

Cei mai numerosi sunt neuronii alfa, denumiti si neuroni radiculari. Acestia sunt stelati,
multipolari, de dimensiuni mari, dendritele lor sunt ramificate facand sinapsa cu axonii neuronilor
cailor piramidale si extrapiramidale. Neuronii alfa inerveaza motor fibrele musculare striate
scheletice.

Neuronii gamma sunt neuroni multipolari, de dimensiuni mici, cu forme variate si inerveaza
motor fibrele musculare din interiorul fusurilor neuro musculare. Ei participa la mentinerea
tonusului musculaturii striate si la initierea contractiei musculare.

In coarnele posterioare se gasesc neuroni senzitivi, polimorfi, ovalari, fusiformi, de dimensiuni

variabile, dispusi in mai multe straturi incomplet delimitate. Dendritele lor realizeaza sinapse in
cornul posterior cu axonii neuronilor pseudounipolari din ganglionii spinali, iar axonul lor trece in
substanta alba. Alti neuroni din coarnele posterioare sunt neuroni de asociatie care fac legatura
intre neuronii senzitivi si cei motori din coarnele anterioare.

In coarnele laterale se gasesc neuroni vegetativi: viscero senzitivi in jumatatea posterioara si

viscero motori preganglionari in jumatatea anterioara. Acestia sunt ovalari sau fusiformi si fac
sinapsa prin dendritele lor cu axonii neuronilor viscero senzitivi din ganglionii rahidieni.

Dupa lungimea axonului, se deosebesc 2 categorii de neuroni:

- neuroni cu axon scurt (tip Golgi II) nu parasesc substanta cenusie a maduvei spinarii,
facand conexiuni cu alti neuroni din substanta cenusie.
- neuroni cu axon lung (tip Golgi I) axonul trece in substanta alba a maduvei spinarii :
neuronii radiculari din coarnele anterioare si jumatatea anterioara a cornului lateral,
neuronii cordonali din cornul posterior si jumatatea posterioara a cornului lateral
Din punct de vedere functional, neuronii maduvei spinarii se clasifica in:

- neuroni senzitivi (somato si viscero senzitivi)

- neuroni motori (somato si viscero motorii)
- neuroni de asociatie
Prelungirile neuronale sunt lipsite de teaca de mielina si participa la realizarea neuropilului.
Celulele nevroglice din subtanta cenusie sunt reprezentate de nevroglii parenchimatoase si
nevroglia epiteliala.

Sub. 2 Maduva spinarii substanta alba

Substanta alba a maduvei spinarii este dispusa la exteriorul substantei cenusii, fiind organizata in 3
perechi de cordoane:

1. Cordoanele anterioare:

- sunt delimitate medial de linia planului sagittal, iar lateral de radacinile anterioare ale
nervului spinal

- cele 2 cordoane comunica intre ele prin comisura alba anterioara prin care fac schimburi de
prelungiri nervoase

2. Cordoanele laterale:

- sunt delimitate de radacinile anterioare si posterioare ale nervilor spinali

3. Cordoanele posterioare:

- sunt dispuse intre radacinile dorsale ale nervilor spinali si santul medial posterior, ce se
continua cu un rafeu nevroglic medial pana la substanta cenusie

Substanta alba medulara este formata din fibre nervase mielinice grupate in fascicule. Fibrele pot fi
endogene(au origine medulara) sau exogene(au origine extramedulara).

1) Fibrele endogene sunt reprezentate de axoni ce detin primul neuron la diferite nivele a
substantei cenusii a maduvei. Fibrele pot fi scurte si lungi.

Fibrele endogene scurte se mai numesc si fibre spino spinale deoarece iau nastere in maduva
spinarii si merg pana la un anumit etaj medular. Aceste fibre formeaza fasciculul fundamental.
Fibrele endogene lungi au primul neuron situate in coarnele dorsale ale maduvei, iar axonul
ajunge la nivelul talamusului, cerebelului sau trunchiului cerebral. Aceste fibre formeaza
principalele fascicule senzitive ascendente:
- fasciculul spino talamic anterior (sensibilitatea termica si dureroasa)

- fasciculul spino cerebelos direct (Flechsing) sensibilitatea proprioceptiva inconstienta

- fasciculul spino cerebelos indirect (Gowers) sensibilitatea proprioceptiva inconstienta

2) Fibrele exogene prezinta primul neuron in afara maduvei spinarii. Ele se clasifica in fibre
ascendente si descendente.

Fibrele exogene ascendente au primul neuron situat in ganglionul spinal. Axonul strabate
radacina posterioara a nervului spinal, intra in cordonul posterior al maduvei, si de aici spre
bulb, formand fascicule spino bulbare Goll si Burdach (sensibilitatea tactila fina sau epicritica
si proprioceptiva constienta).
Fibrele exogene descendente au originea la etajele superioare a SNC. Sunt reprezentate de
caile piramidale si extrapiramidale (motilitatea voluntara si involuntara).
Substanta reticulata a maduvei este formata din insulele neuronale dispuse intre cornul posterior si
cel lateral in jurul canalului ependimar.

Sub. 3 Citoarhitectonia scoartei cerebeloase

Pornind de la suprafata spre profunzime se deosebesc 3 straturi diferite.

1. Stratul molecular

- este bine dezvoltat si constituit din putine celule stelate si celule de tip Golgi II

- contine numeroase dendrite provenite de la celulele Purkinje adiacente si axoni in stratul

granular

- contine numeroase sinapse si functie de asociatie

2. Stratul celulelor Purkinje (ganglionar)

- este format dintr-un singur rand de celule Purkinje ale caror dendrite urca si arborizeaza
puternic stratul molecular unde fac sinapsa cu axonii celulelor granulare

- axonii celulelor Purkinje coboara prin stratul granular in substanta alba si face sinapsa cu
neuronii nuleului dintat. Aici emite colaterale spre axonii celulelor Purkinje vecine

3. Stratul granular

- este constituit dintr-un numar foarte mare de celule granulare (2 milioane /mm 3)

- dendritele acestor celule realizeaza glomerulul cerebelos ce reprezinta o aglomerare de

sinapse dintre dendritele celulelor granulare si axonii celulelor Golgi

- axonii urca in stratul molecular, facand sinapsa cu dendritele celulelor Purkinje

Sub. 4 Citorhitectonia scoartei cerebrale

Incepand de la suprafata spre profunzimea emisferelor cerebrale fara a fi delimitate intre ele, aceste
straturi sunt:

1. Stratul molecular (plexiform)

- este situat imediat sub meninge si este sarac in celule nervoase, dar bogat in prelungiri
dentritice si axonice, apartinand neuronilor din straturile subiacente

- se gasesc neuroni fusiformi, celule piriforme Cajal si celule Golgi II

- are functie de asociatie

2. Stratul granular extern

- este mult mai bogat in neuroni decat stratul subiacent si este format din celule granulare
mici( in special, neuroni tip Golgi II)

- are functi de asociatie

 3. Stratul piramidal extern

- este alcatuit din celule piramidale mici si mijlocii si rare celule de tip granular

- dendritele celulelor piramidale se indreapta spre suprafata scoartei cerebrale si se ramifica

mai ales in stratul molecular, iar axonul se indreapta spre substanta alba a emisferelor

- are functie motorie

4. Stratul granular intern

- prezinta o mare varietate de neuroni granulari medii si celule piramidale mici

- are functie receptoare

5. Stratul piramidal intern

- contine in special celule piramidale mici, mijlocii si mari

- printre celulele piramidale se gasesc si neuroni granulari

- are functie motorie

6. Stratul polimorf

- este format dintr-un amestec de celule variate ca dimensiuni si forme: piramidale,

granulare, fusiforme si stelate

- are functie de asociatie, fiind bogat in fibre nervoase

Straturile granulare 2 si 4 au functie receptoare, fiind conectate si primind informatii senzitive de la

talamus, in timp ce straturile piramidale 3 si 5 au functie motorie, fiind conectate cu neuronii motori
din trunchiul cerebral si maduva.

Neuronii stratului molecular stabileste conexiuni intre diferite zone corticale, iar neuronii stratului
polimorf face legatura intre circumvolutiile cerebrale vecine, intre lobii cerebrali si chiar intre cele 2
emisfere cerebrale.

Citoarhitectonia se mai imparte in:

- izocortex homeotipic ce contine toate cele 6 straturi de celule

- izocortex heterotipic caracterizat prin absenta aproape totala a unor straturi

- se mai remarca si un allocortex, fiind format numai din straturile 1 si 6

Sub. 5 Meningele

Organele nevraxului sunt invelite de 3 membrane conjunctive concentrice care formeaza meningele.
Acestea au rol de protectie si de sustinere mecanica, trofica si de aparare.

De la exterior spre interior, acestea sunt:

1. Dura mater
 - este o membrana groasa, dura, inextensibila, formata din tesut conjunctiv dens lamelar
bogat in fibre de colagen printre care se gasesc fibrocite, terminatii nervoase libere si vase
de sange

- fata externa adera in portiunea cefalica de oasele cutiei craniene, iar in portiunea rahidiana
este separata de structurile canalului vertebral prin spatiul epidural

- fata sa interna este tapetata de un epiteliu simplu turtit endoteliform dependinta a

arahnoidei

- intre dura mater si arahnoida se gaseste spatiul subdural

- patrunde intre emisferele cerebrale formand coasa creierului, iar intre emisferele cerebrale
si cerebel, formand cortul cerebelului

2. Arahnoida

- este o foita conjunctiva foarte subtire, ca o panza de paianjen, avasculara, tapetata pe

ambele fete de un epiteliu simplu turtit

- trimite septuri conjunctive fine spre pia mater care septeaza spatiul subarahnoidian ce
contine LCR

- trimite catre dura mater anumite prelungiri denumite vilozitati arahnoidiene ce sunt
constituite din mase de celule leptomeningeesi fibre de colagen fine acoperite de un epiteliu
continuu

3. Pia mater

- este membrana interna a meningelui, fiind o structura conjunctiva vasculara fina ce adera la
suprafata organelor nervoase urmarind toate inflexiunile

- este formata din fibre de colagen si elastice foarte subtiri, rare celule conjunctive si vase de
sange

- pe fata interna este dublata de o membrana gliala formata de prelungirile celulelor

nevroglice existente in substanta nervoasa

Sub. 6 Plexurile coroide

Plexurile coroide sunt structuri specializate ale SNC responsabile de producerea LCR. Ele sunt
localizate in antrul ventriculilor laterali, in cornul temporal, la nivelul orificiului Monro, pe tavanul
ventriculului III si pe tavanul si recesurile laterale ale ventriculului IV.

Lipsesc din coarnele frontal si occipital al ventriculilor laterali si din apeductul lui Sylvius.

Din punct de vedere structural, plexurile coroide sunt proeminente conjunctivo vasculare formate
dintr-o stroma si un epiteliu de acoperire.

Stroma contine celule derivate din leptomeninge, substanta fundamentala putina si fibre de colagen.
Aici se gaseste o retea capilara bine dezvoltata, capilarele fiind formate dintr-un endoteliu continuu
asezat pe o membrana bazala continua. Celulele endoteliale sunt jonctionate strans intre ele si
prezinta numerosi pori.
Epiteliul plexurilor coroide este un epiteliu simplu cubic asezate cu polul bazal pe membarana bazala.
Plasmalema polului bazal nu este neteda, ci prezinta numeroase falduri. La polul apical, celulele
prezinta numerosi microvili si cili. Pe fetele laterale ale polului apical exista numeroase dispozitive
jonctionale stranse care nu permit trecerea unor substante din LCR in structura plexurilor coroide sau
vase sanguine subiacente.

Sub. 7 Ganglionul spinal

Ganglionul spinal este localizat pe traseul radacinii posterioare inainte ca aceasta sa se uneasca cu
radacina anterioara a nervului spinal.

In sectiune longitudinala, acesta prezinta:

a) capsula (la exterior)

- este conjunctiva, fibroasa, format din fibre de colagen lamelare prin care se gasesc rare
fibre de reticulina si fibrocite

- stroma conjunctiva este alcatuita din septuri fine conjunctive ce se desprind din capsula
fara a compartimenta parenchimul ganglionar. Prin aceste septuri se realizeaza nutritia
parenchimului prin intermediul vaselor sanguine

b) zona corticala

- este alcatuita dintr-o aglomerare de neuroni si celule nevroglice. Neuronii sunt de 2 tipuri:
pseudounipolari somato senzitivi si viscero senzitivi

Pericarionii sunt de forma sferica si au dimensiuni variabile. Din punct de vedere structural, ei nu
difera de alte celule nervoase, dar functional, acestia nu realizeaza nicio sinapsa pe suprafata corpului
neuronal.

Cei mai mici neuroni conduc influxul nervos somestezic dureros, cei intermediari influxul nervos
termic, iar cei mari sensibilitatea tactila si proprioceptiva.

Acest neuron prezinta o singura prelungire celulara amielinica ce contine atat dendrita, cat si axonul,
apoi prezinta mai multe incolaciri realizand un aspect de ghem dupa care se divide in 2 brate.

Atat corpul neuronal cat si prelungirea este invelita de o capsula gliala continua formata de celule
satelite perineuronale ce au rol de a izola complet pericarionul si prelungirea neuronala.

Aceste celule isi au originea in crestele neurale si sunt celule aplatizate cu un nucleu alungit situat
central si citoplasma abundenta

c) zona axiala

- ocupa partea centrala a ganglionului si este constituita din fibre nervoase aferente si
eferente mielinice si rare insule neuronale.

Sub. 8 Ganglionul vegetativ

- sunt formati din grupari de neuroni, situati pe traiectul nervilor vegetativi.

 - sunt localizati : de-o parte si de alta a coloanei vertebrale se gasesc doua lanturi ganglionare
simpatici paravertebrali, in jurul unor vase de sange sau a unor organe, sub forma de plexuri nervoase
vegetative ( plexul celiac, cardiac) , in peretele unor organe interne, formand ganglionii intramurali.

- indiferent de actiunea lor ( simpatica sau parasimpatica) , ganglionii vegetativi prezinta o

organizare structurala similara.

- periferic, ganglionul prezinta o capsula fibroasa, ce trimite catre interior, septuri conjunctive
prevazute cu capilare sanguine.

- corpii neuronali , sunt dispusi sub forma unor mici insule, printre fasciculele conjunctive si
fasciculele de fibre axonale mielinice( preganglionare) si amielinice ( postganglionare)

- observam si celulele satelite, care invelesc ca o capsula fiecare pericoarion, izolandu-l de

tesutul conjuctiv.

- fibrele preganglionare fac sinapsa cu corpii sau dendritele neuronilor postganglionari.

- de asemenea, o parte din fibrele preganglionare mielinice, pot sa traverseze ganglionul

vegetativ si sa faca sinapsa in alt ganglion.

- in ganglionii vegetativi , se pot gasi celule cu functie indocrina , secretoare de catecolamine

( adrenalina si noradrenalina.

- neuronii vegetativi sunt neuroni multipolari , cu diametrul de la 15 60 microni, ce prezinta

numeroase dendrite de lungimi variabile, si un singur axon care se distribuie organelor
efectoare ( celule musculare netede, celule glandulare) .

Sub. 9 Nervul periferic

- nervii periferici sunt formati din fibre nervoase grupate in fascicule , care , in functie de prezenta
sau absenta tecii de mielina , se clasifica in : fibre nervoase mielinizate si fibre nervoase amielinice.

A) Fibrele nervoase mielinizate

- sunt formate de axonii neuronilor motori, din coarnele anterioare ale maduvei si ai nervilor
cranieni , din axonii neuronilor vegetativi preganglionari si prelungirea senzitiva ( dendrita) a
neuronilor pseudounipolari ai ganglionului spinal.
- in jurul acestor prelungiri , observam prezenta tecii de mielina, cu o grosime proportionala cu
diametrul fiecarei prelungiri.
- in sectiune longitudinala, teaca de mielina apara precum un tub discontinuu, in jurul prelungirii
axonale , la 1-2 microni de extremitatea distala a axonului.
- tubul este ntrerupt din loc in loc, de strangulatiile lui Ranvier , si mai exact , locul unde axonul
poate emite colaterale.
- teaca de mielina se coloreaza slab in coloratiile uzuale, datorita unui aport scazut in fosfolipide.
 - celulele Schwann , ce sunt situate la periferia tecii de mielina, au rolul de asintetiza aceasta
teaca, de a hrani prelungirea neuronala si de a fagocita resturile neuronale , si de asemenea , de a
sintetiza colagen.
- teaca lui Henle, este situata la exteriorul celulelor Schwann, si este reprezentata de o lama fina
de tesut conjuctiv . Are rolul de a inveli fara intrerupere , prelungirea neuronala.
- fibrele nervoase , sunt solidarizate intre ele , de o anumita cantitate de tesut conjuctiv , ce intra
in formarea endonervului, perinervului si epinervului.

1) Epinervul

- este o structura conjuctiva, capsulara , ce are rolul de a delimita nervul , la periferie.

- este format din fibre de colagen grosiere, organizate in fascicule longitudinale si oblice , in raport cu
axul lung al nervului.

- printre fibrele de colagen , s-au observat si fibre elastice, numeroase fibroblaste, rare mastocite,
vase sangvine si limfatice.

2) Perinervul

-este format din aceleasi elemente structurale ca epinervul, cu dimensiuni mai reduse.

- este format din septuri conjuctive , care sunt desprinse de la nivelul epinervului si patrund in
interiorul nervului, si care , delimiteaza fascicule de fibre nervoase.

3) Endonervul

-este format din fibre de colagen, de grosimi diferite, dispuse printre si in jurul fiecarei fibre nervoase .

- prezinta o orientare paralela cu cea a fibrei

- la nivelul acestui tesut conjuctiv, se pot gasi fibroblaste, rare mastocite si macrofage, precum si
capilare sangvine.

B) Fibrele nervoase amielinice

- denumite si fibrele Remack, aceastea sunt formate din axoni ai unor neuroni somatici, cu
diametrul de aprox.0.5- 3 microni.
- cele mai numeroase, sunte reprezentate de fibrele vegetative postganglionare simpatice si
parasimpatice.
- sunt structurate dintr-o succesiune de celule Schwann, ce prezinta in niste invaginari ale
plasmalemei, numeroase prelungiri axonale.
- fiecare axon, se gaseste intr-o loja , sau intr-o invaginatie a celulei Schwann, si sunt invelite de
un mezaxon, ce semnifica defapt o prelungire a celulei Schwann, in jurul axonului.
- fiind amielinizate, conducerea undei de depolarizare, se face lent, din aproape in aproape.

Sub. 10 Adenohipofiza

- este formata din celule epiteliale de talie medie, dispuse in cordoane de marime si forme foarte
variate.
 - anatomic , este formata din trei unitati: lobul anterior, lobul tuberal si lobul intermediar.

1) Lobul anterior

- reprezentand masa cea mai dezvoltata a adenohipofizei, aceasta prezinta o structura epiteliala
coordonala.

- cordoanele celulare, conturate si anastomozate, sunt delimitate de o membrana bazala

pericordonala, ce separa celulele epiteliale de tesutul conjuctiv stromal. Intre cordoanele celulare ,
exista o retea densa de capilare sanguine fenestrate, ce preiau rapid hormonii elaborati, din diverse
celule glandulare.

- produsii de secretie ai celulelor glandulare , pot fi gasiti in trei compartimente: compartimentul

celular, pericapilar sau capilar.

- unele celule glandulare, bogate in granule de dimensiuni mari , ocupa portiunea marginala in
cordon, si au un contact larg cu membrana bazala

- alte celule glandulare, cu putine sau fara granule, de talie mica, ocupa in special zona centrala
a cordonului, prezentand prelungiri ce iau contact cu membrana bazala.

- celulele stelate, sunt agranulare si prezinta numeroase prelungiri citoplasmatice, orientate in

toate directiile. Conectate intre ele, aceste celule , realizeaza o retea continua in
adenohipofiza.Unele din aceste celule , intra in alcatuirea peretilor cavitatilor foliculare .

- celulele secretoare de hormoni reprezinta majoritatea celulelor cordoanelor celulare. In functie

de coloratiile histologice , s-au clasificat in : celule cromafile (acidofile si bazofile) , celule
cromofobe.

Celulele acidofile

a) Celulele somatotrope

- sunt cele mai numeroase celule, aprox 50% din parenchimul glandular.

- se coloreaza intens cu coloranti acizi , in special orange G

- se gasesc in numar mai mare in zonele ale lobului anterior

- sunt celule poliedrice, cu diametrul de 15-20 microni , contin numeroase granule , si

prezinta un nucleu voluminos , nucleolat.

- citoplasma contine cantitati mari de RER si aparat golgi sau organite ce participa la sinteza
STH-ului.

- aceste celule secreta STH.

b) Celulele prolactinice
-contin in citoplasma granule ce se coloreaza intens cu rosu carmin cu eritrozina.

- se gasesc in numar mare in zonele laterale ale lobului anterior, raspandite difuz

- la barbat si la femeia nulipara, aceste celule sunt reduse cantitativ si contin un aport scazut de
granule, ce impiedica evidentierea lor , in schimb la femeia gravida, aceste celule cresc atat cantitativ
, cat si in dimensiune. In timpul sarcinii, celulele prolactinice pot deveni mai numeroase ca cele
somatotrofe.

- aceste celule sunt bogate in ribozomi, , nucleul si nucleolii sunt voluminosi la femeia gravida si in
lactatie.

Celulele bazofile

c) Celulele corticotrope

-sunt localizate in special in cordoanele centrale ale lobului anterior.

- se coloreaza intens in alabastru , cu albastru de anilina.

- sunt celule voluminoase, PAS-pozitive, bogate in glicoproteine. Nucleul este voluminos, normocrom,
nucleolat , RE este dispersat , mitocondriile mici iar aparatul Golgi sau lizozomii in cantitati mari.
Citoplasma contine numeroase filamente de citokeratina

- granulele de secretie din citoplasma prezinta forme variate si dimensiuni intre 300-500 nm.

- secreta ACTH.

d) Celulele tireotrope

-reprezinta 5% si sunt celule bazofile , PAS-pozitive, cu granule de secretie mici. dispuse la periferie,
in ectoplasma., colorabile in albastru cobalt sau albastru alcian.

- celulele sunt dispersate in tot lobul anterior, in interiorul cordoanelor, si prezinta expansiuni
citoplasmatice.

- secreta TSH

e) Celulele gonadotrope

- sunt dispuse de-a lungul membranei bazale ce delimiteaza cordonul de celula, sau sunt dispuse in
gramezi, pericapilar.

- sunt mai numeroase in partea mediana a glandei sau in lobul tuberal.

- granulele de secreti sunt voluminoase, in schimb exista si specii cu granule mici, preponderent
existente la barbat. Aceste celule, prezinta un RE mai fragmentat , cu numeroase vacuole.

- s-a demonstrat ca doar 70% din celule sunt plurihormonale.

- se coloreaza in albastru violet.

Celulele plurihormonale : sunt celulele ce sintetizeaza ACTH si mai multi derivati ai acestuia, denumiti
prohormoni.

Celulele foliculo-stelate

-prin intermediul prelungirilor sale, formeaza o retea epiteliala. Celulele foliculare delimiteaza cavitati
cu coloid , iar celulele stelate trimit prelungiri lungi printre celulele adenohipofizei. Au caractere de
celule gliale.

- in citoplasma, contin putine organite secretoare, dar preziznta cantitati mari de lizozomi si glicogen ,
si microfilamente.

- sunt dispuse inegal in parenchimul glandular si contribuie la fagocitoza.

2) Lobul intermediar

- este mai bine dezvoltat la nastere, dar se reduce progresiv.

- este reprezentat de o lama fina de tesut glandular, nedelimitat, dipsus intre lobul anterior si cel
posterior .

- celulele acestuia , sunt celule bazovile , ce secreta in principal MSH si mai putin ACTH.

3) Lobul tuberal

- este bine dezvoltat , si inconjoara tija hipofizara ca un manson epitelial. Acesta apare ca un tesut de
sustinere a vaselor sangvine ce iriga lobul anterior.

- este constituit din travee celulare lungi , dispuse paralel cu tija hipofizara.

-tesutul epitelial este sustinut de un tesut conjuctiv mult mai bine dezvoltat decat in restul
adenohipofizei.

- celulele epiteliale sunt in mare parte cromofobe, dar sunt si celule care produc ACTH, STH,
prolactina, TSH si gonadotropine.

Sub.11- Neurohipofiza

-este alcatuita din prelungirile neuronale provenite din nucleii supraoptici si paraventriculari din
hipotalamus, asadar, din tesut nervos , prelungiri neuronale, celule gliale si tesut conjucntiv bine
vascularizat.

- anatomic, este constituita din trei portiuni : eminenta mediana, tija hipofizara si lobul posterior.
1) Lobul posterior

- este format din prelungirile axonale amielinice ale neuronilor din nucleii supraoptici si
paraventriculari, celule gliale, si putin tesut conjuctiv bogat in capilare sanguine.

- axonii prezinta zone mai dilatate, si mai inguste. Ei contin mitocondrii, neurofibrile, neurotubuli, REN
si granule de secretie( sintetizate la nivelul pericarionului) .Aceste granule, de-a lungul axonului,
formeaza anumite aglomerari , ce poarta denumirea de corpii lui Herinng.

- granulele de secretie contin doi hormoni, vasopresina si ocitocina, sintetizati de catre neuronii din
nucleii supraoptici si paraventriculari impreuna cu alti doi , numiti neurofizine: neurofizina 1 legata de
ocitocina , respectiv neurofizina 2, legata de vasopresina.Acesti neurohormoni , impreuna cu
neurofizinele corespunzatoare, sunt transportati pe cale axonala , si stocati in neurohipofiza.

- Celulele gliale sunt reprezentate de macrogliile fibroase, ale caror prelungiri realizeaza un rol de
sustinere. Se observa existenta altor celule, numite pitucite. Acestea , prezinta o citoplasma bogata in
mitocondrii , aparat reticular golgi , lizozomi, si incluziuni lipidice. Pituicitele intervin in procesele
secretorii , prin hipertrofie in momentul in care secretia de hormoni neurohipofizari creste , si intervin
si in fagocitoza.

- tesutul conjuctiv stromal este slab reprezentat, fiind format din fibre de colagen si reticulina, putina
substanta fundamentala si dispusa perivascular.

- capilarele neurohipofizei sunt de tip fenestrat, cu endoteliu continuu, asezat pe o membrana bazala
si contin vezicule de pinocitoza . In spatiul pericapilar regasim fibre de colagen , reticulina si rare
celule conjunctive.

2) Eminenta mediana

- structura histologica este asemanatoare cu cea a lobului posterior, fiind formata din axoni ai unor
neuroni hipotalamici , celule gliale, si tesut conjuctiv bogat vascularizat.

- axonii sunt clasificati in : axoni ai neuronilor din nucleii supraoptici si paraventriculari ( mai putin
numerosi , ce transporta hormoni), axoni ai neuronilor din nucleii mijlocii, axoni ai neuronilor din alti
nuclei hipotalamici.

3)Tija hipofizara

- este formata din fibre nervoase ale tractului hipotalamo-hipofizar , cu pericarionii in nucleii
supraoptici si paraventriculari.

Sub.12- Tiroida

-tiroida are origine endodermica, fiind dezvoltata din planseul faringelui primitiv.In cursul
histogenezei, se disting doua stadii:

a) Stadiul prefolicular , in care glanda este formata din celule epiteliale dispuse in gramezi si
inconjurate de o membrana bazala.

b) Stadiul folicular , caracterizat prin aparitia foliculilor tiroidieni.

- la exterior, glanda este captusita de o capsula conjunctiva, formata din doua straturi: cel extern,
fibros si bogat in fibre de colagen cu dispunere ordonata, si cel intern, mai lax.

- dpdv histologic, tiroida este alcatuita din doua componente: parenchimul glandular si stroma.

Parenchimul glandular este format din totalitatea structurilor epiteliale: foliculi tiroidieni si
celule interfoliculare.

Foliculii tiroidieni

-sunt considerati unitatile morfofunctionale ale parenchimului tiroidian . Foliculii apar la microscop cu
o forma sferica, ovalara sau poligonala, cu diametrul de la 0.1 1 mm.

- sunt alcatuiti dintr-un singur rand de celule epiteliale cubice ce formeaza o cavitate plina cu coloid
tiroidian. Celulele epiteliale se sprijina pe o membrana bazala continua, subtire, formata din fibre de
reticulina si glicozaminoglicani.

- dimensiunile foliculilor variaza in functie de varsta, starea functionala a glandei sau pozitia
topografica. In hiperfunctie, epiteliul devine cilindric, iar in hipofunctie , devine aplatizat.

- epiteliul tiroidian este format din doua tipuri de celule: celule foliculare(tireocite, sau celule
principale) si celule parafoliculare sau celule C.

Celulele foliculare

-au forma cubica, cu nucleul rotund, normocrom, nucleolat , dispus central.Citoplasma este bazofila,
bogata in organite celulare.

- la nivelul plasmalemei polului apical, ce vine in contact cu coloidul, se observa existenta unor
formatiuni digitiforme si numerosi microvili , ce maresc suprafata de contact dintre tireocit si coloid.

-citoplasma apicala contine lizozomi, fagolizozomi , microfilamente si microtubuli. Perinuclear, este

mult mai bine dezvoltata, observandu-se prezenta in numar mare a ribozomilor, poliribozomilor si a
aparatului Golgi. La polul bazala, citoplasma este bogata in mitocondrii si RER.

- membrana bazala este o structura conjunctiva ce are rol de a delimita celulele foliculare de spatiul
interfolicular. Este alcatuita din fibre de reticulina, colagen si substanta fundamentala.

Celulele parafoliculare sau celulele C

-au originea in crestele neurale si sunt celule globuloase cu citoplasma slab colorata , cu nucleul mai
mare si putin excentric.

- acestea se gasesc raspandite difuz printre celulele principale ale epiteliului tiroidian.

- prezinta , bine dezvoltat, aparatul Golgi, si RE, in timp ce lizozomii si mitocondriile sunt mai putin
numeroase.Prezinta si granule ce contin Calcitonina.

Celulele interfoliculare
-sunt dispuse printre foliculii tiroidieni si sunt celule izolate sau grupate sub forma de insule, in jurul
vaselor sangvine.

Stroma tiroidiana este alcatuita din travee conjuctive , desprinse din capsula glandei, care se
ramifica printre foliculii tiroidieni. Septurile conjunctive sunt alcatuite din fibre de colagen, de
reticulina fibrocite, rare limfocite, plasmocite si rare macrofage.

-pe calea acestor septuri, patrund in tiroida manunchiurile vasculo-nervoase.Arterele tiroidiene

prezinta numeroase ramificatii , care formeaza o bogata retea capilara dispusa in jurul foliculilor si
celulelor interfoliculare.

Sub.13 - Paratiroidele

-sunt 4 glande mici, de forma ovalara, situate pe fata posterioara a lobilor tiroidieni, in interiorul
fasciei care inveleste capsula tiroidei. Paratiroidele sunt alcatuite din stroma si parenchimul glandular.

Stroma

- fiecare glanda este delimitata la exterior de o capsula formata din tesut conjunctiv. Din aceasta
capsula, se desprind travee conjunctive care patrund in parenchim , fara a-l imparti in lobi. Traveele
sunt formate in special din fibre de reticulina si se mai gasesc si fibroblaste, rare mastocite,
plasmocite sau macrofage. Pe calea acestor travee, patrund manunchiurile vasculonervoase.

Parenchimul glandular

-este format din cordoane de celule epiteliale , de talie mica, poliedrice, anastomozate, fiind
inconjurate de o retea densa de capilare sangvine. Este alcatuit din urmatoarele tipuri de celule:

Celulele principale intunecate

-sunt cele mai numeroase si sunt celule de talie relativ mica, cu citoplasma bazofila si nucleul relativ
rotund, impins spre polul bazal.

- prezinta un pol vascular, ce vine in contact cu capilarul sangvin si un pol bazal , in contact cu
membrana bazala.

- citoplasma este bogata in organite celulalre si granule de secretie. Organitele sunt dispuse spre
polul vascular, in timp ce nucleul este impins spre polul opus, in apropierea membranei bazale.
Prezinta RER bine dezvoltat, mitocondrii numeroase , iar aparatul Golgi este format din cisterne pline
cu material de sinteza. Se mai gasesc ribozomi liberi, lizozomi, preoxizomi, microtubuli, granule de
glicogen si incluziuni lipidice. Granulele de secretie contin parathormon.

Celulele principale clare

-sunt celule cromofobe, mai putin numeroase, cu forma poliedrica si cu organite citoplasmatice
putine, dar bogate in vacuole.

- aceste celule sunt defapt celulele principale intunecate care si-au eliminat granulele de secretie.

Celulele oxifile
-sunt cele mai voluminoase celule ale paratiroidelor , si prezinta o citoplasma intens bazofila in
coloratiile uzuale, datorita prezentei a numeroase granule mari acidofile, reprezentate de mitocondrii.
Celelalte organite celulare sunt reduse , iar granulele de secretie sunt rare.

Sub.14- Pancreasul endocrin

-secretia endocrina a pancreasului este reprezentata in principal de insulina si glucagon , elaborate de

Insulele lui Langherhans.

- aecste insule, au forma sferica sau ovalara, si sunt raspandite fara nici o organizare , fiind mai
numeroase la nivelul capului si colului pancreatic. Numarul lor variaza intre 200 de mii si 1.8 milioane.

- sunt delimitate la periferie de o lama fina de fibre de reticulina si colagen , fara ca acestea sa
formeze o capsula. Aceste insule , sunt structurate in cordoane celulare cu dispunere neordonata,
printre care se gaseste o bagata retea capilara.

- in structura unei insule exista doua tipuri de celule: celule A( cu granulatii acidofile) si celule B( cu
granulatii bazofile) . Dar , s-a descoperit , defapt , ca exista 4 populatii celulare:

1) Celulele A ( alfa) reprezinta aprox.20% din populatia celulara a insulei, contin granule acidofile si
sunt raspandite mai frecvent la periferia insulei. Secreta glucagon.

2) Celulele B (beta) sunt cele mai numeroase, reprezentant aprox 70-75%, continand granule medii
si fiind mai numeroase in partea centrala a insulei. Secreta insulina.

3) Ceulele D ( delta) reprezinta aprox 5%, fiind dispersate la periferia celulei si continand granule
heterogene. Secreta somatostatina pancreatica.

4) Celulele PP, sunt foarte rare, gasite frecvent la periferia insulei si la nivelul capului pancreatic.
Secreta polipeptid panctreatic vasoactiv.

Sub.15 Corticosuprarenala

-are origine mezoblastica; se afla la periferie;

- din punct de vedere histologic, este formata din doua elemente structurale: stroma conjunctiva
si parenchimul glandular;

Stroma glandei

- formata din fibre de colagen, fibrocite, rare mastocite si rare fibre musculare netede;

- din capsula se desprind fine septuri conjunctive care patrund printre cordoanele de celule
parenchimatoase, fara insa a lobula glanda; pe aici patrund in glanda vasele sanguine si
limfatice;

Parenchimul glandei

- format din cordoane de celulele epiteliale rotunde sau poliedrice, dispuse, dinspre capsula spre
medulosuprarenala, in trei zone: zona externa - zona glomerulata, zona mijlocie - zona
fasciculata si zona interna - zona reticulata;

1. Zona glomerulata
- formata din celule de talie mica, rotunde, dispuse in doradoane arciforme in jurul capilalelor
sanguine;

- au citoplasma mai intunecata, datorita bogatiei in organite (RE neted, ribozomi, lizozomi,
mitocondrii, ARG) si prezentei unor vacuole de lipide de mici dimensiuni;

- prezinta si granule de glicogen;

- nucleul este rotund, central, nucleolat, bogat in heterocromatina;

2. Zona fasciculata

- cea mai dezvoltata zona a glandei;

- formata din cordoane lungi de celule poliedrice, dispuse perpendicular pe suprafata glandei,
paralele sau uneori anastomozate;

- nucleul este rotund, central, mare, hipocrom datorita prezentei eucromatinei in cantinate mare
si nucleolat;

- celulele zonei - "spongiotice" - datorita vaculelor lipidice din citoplasma care ii ofera aspect
spongios;

- este impartita in zona fasciculata externa si zona fasciculata interna;

- prezinta si cantitati mari de vitamica C si granule de glicogen;

- prezinta numeroase mitcondrii, ribozomi, ARG, RE.

3, Zona reticulata

- formata din cordoane de celule mici, dispuse sub forma unei retele anastomotice, separate de
capilare sanguine largi;

- nucleul celulelor este rotund, mic, hipercrom, central;

- citoplasma are aspect intunecat, saraca in vacuole de lipide;

- prezinta ribozomi, poliribozomi, RE rugos; acestea contin ARN;

- celulele din corticosuprarenala contin cantitati mari de colesterol esterificat, fosfolipide, lecitine
si grasimi neutre;

- corticosuprarenala sintetizeaza trei grupe de hormoni: hormonii mineralocorticoizi, hormonii

glucocorticoizi si hormonii androgeni; toate aceste categorii, denumiti hormoni corticosteroizi,
sunt sintetizati in colesterol; pe masura sintezei lor, hormonii sunt eliberati in mediul intern;

Mineralcorticoizii

- controleaza echilibrul hidroelectrolitic prin retentia de Na si eliberarea K la nivelul portiunii

distale al nefronului;

Glucocorticoizii

- actiunea sa principala se exercita asupra metabolismelor glucidic si protidic;

- creste catabolismul proteinelor si glicoproteinelor, mobilizeaza lipidele din depozite
determinand hiperlipemie, activeaza unele enzime;

- are actiune antiinflamatorie, provoaca eozinopenie si limfopenie;

Hormonii androgeni

- reprezentati de dihidroepiandrosteron, testosteron si estriol;

- in stari fiziologice, importanta lor este redusa deoarece hormonii sexuali secretati de glandele
sexuale sunt in cantitate mult mai mare;

Sub.16 Medulosuprarenala

Stroma este formata din fibre colagene , desprinse din capsula glandei care traverseaza
corticosuprarenala, fibre de reticulina, rare fibroblaste, macrofage si mastocite. Pe calea acestor fibre
conjunctive, ajung in medulosuprarenala, vasele sangvine. Aceasta glanda prezinta inervatie dubla,
primind pe de-o parte sange din capilarele care traverseaza corticosuprarenala , iar pe de alta parte,
din arteriolele care se desprind direct din arterele suprarenale. Capilarele din corticosuprarenala,
contin hormoni , ce stimuleaza secretia celulelor medulosuprarenalei.

Parenchimul este format din cordoane de celule cu forme si dimensiuni variabile, dispuse neordonat.
Aceste celule au originea in crestele neurale.

-parenchimul medulosuprarenalei este similar cu cel al unui ganglion simpatic

- unele celule prezinta o forma rotunda, de dimensiuni mici, cu nucleul rotund situat central, iar alte
celule sunt de dimensiuni mari , poliedrice, cu nucleul excentric.

- citoplasma este abundenta, neomogena, fin granulara si uneori vacuolara. Contine organite celulare
obisnuite: numeroase mitocondrii, ARG-ul dispus perinuclear( nuj ce pnm e arg), ribozomi liberi si
poliribozomi, lizozomi, RER si N. In citoplasma se gasesc numeroase granule, delimitate de o
membrana proprie, care se coloreaza in galben-brun cu sarurile de crom. Aceste granule contin
catecolamine, enzime, dopamine, ATP, etc.

- secretia principala a acestor celule este reprezentata de adrenalina si noradrenalina.

- medulosuprarenala primeste TNL preganglionare de la neuronii simpatici ai nervilor splahnici.

- in medulosuprarenala, produsii finali de sinteza, sunt stocati la polul vascular al celulelor si eliberati
in sange la diferite stimulari.

- aproximativ 80% din granulele din citplasma, contin catecolamine.

Sub.17- Terminatiuni nervoase in tegument

La nivelul tegumentului, se gasesc terminatii nervoase libere si corpusculi senzitivi, care asigura
urmatoarele tipuri de sensibilitati:

-sensibilitatea tactila , asigurata de corpusculii Merkel si Meisner;

- sensibilitatea termica, asigarata de cosrpusculii Krause pentru frig si Ruffini pentru cald.

- sensibilitatea presionala, asigurata de corpusculii Vater Paccini;

-sensibilitatea dureroasa, asigurata de terminatiile libere din dermul superficial.

Terminatiile nervoase libere sunt mielinice ( pentru nervii senzitiv) si amielinice ( pentru nervii
vegetativi). Fibrele mielinice, pierd teaca de mielina la nivelul membranei bazale a epidermului, dupa
care strabat membrana bazala si se ramifica printre celulele stratului bazal si stratul poliedric. Ele
receptioneaza sensibilitatea termica si dureroasa.

La nivelul epidermului , se gasesc organele tactile Merkel. Acestea, sunt formate dintr-o componenta
nervoasa si o componenta epiteliala.Componenta nervoasa, este reprezentata deo fibra nervoasa,
care in interiorul corpusculului da nastere unor meniscuri tactile ce vin in contact cu una sau mai
multe celule tactile. Organele tactile Merkel , sunt mecanoreceptori pentru tact si presiuni mici.

Corpusculii Meissner, Golgi-Mazzoni, Vater-Pacini, Ruffini si Krause au o organizare mimcroscopica

asemanatoare. Prezinta, de la interior spre exterior:

-componenta nervoasa reprezentata de o prelungire a gg pseudounipolari sau din gg senzitivi ai unor

nervi cranieni. Corpusculii de dimensiuni mai mari, pot prezenta si o terminatie nervoasa vegetativa.

- componenta interna este formata din numeroase celule Schwann

- componenta conjunctiva este formata din fibre de colagen dispuse in lamele, ce delimiteaza
corpusculul. Contin si fibroblaste, vase sangvine si chiar vase limfatice.

Corpusculii Meissner se gasesc preponderent in dermul papilar. Au forma alungita si este format
din numeroase celule Schwann asezate unele peste altele. Sunt mecanoreceptori sensibili la tact si
presiune si au o reactie mult superioara organelor Merkel.

Corpusculii Vater Pacini sunt cei mai mari corpusculi senzitivi ai tegumentului., gasiti preponderent
in hipoderm. Componenta nervoasa se termina butonat si poate emite colaterale. Intern, prezinta
celule Schwann, cu aspect lamelar, dispuse concentric in jurul componentei nervoase. Este
mecanoreceptor sensibil la vibratii, presiune si miscare.

Corpusculii Golgi Mazzoni se gasesc in derm si prezinta o structura similara cu cei Vater- Pacini, dar
au dimensiuni mult mai mici. Celulele lamelare Schwann formeaza doua coifuriintre care se gaseste
prelungirea nervoasa. Sunt receptori pentru presiune si tact.

Corpusculii Ruffini sunt localizati in derm si au o forma ovalara. Terminatia nervoasa patrunde in
corpuscul unde emite numeroase ramificatii, ce se indreapta spre capsula externa. Celulele Schwann
au forme si dimensiuni variate , iar la periferia celulei se formeaza o capsula groasa formata din fibre
de colagen. Sunt sensibili la variatiile de temperatura si la tractiune.

Sub. 18 - Tunica externa a globului ocular ( screlotica si corneea)

Screlotica reprezinta invelisul extern al ochiului, fiind similara cu capsula unui organ.Asigura o
protectie mecanica foarte eficienta, iar in partea anterioara se continua cu corneea.
-grosimea acesteia variaza de la 0.5 1 mm, in functie de regiunea anatomica si varsta individului

- este constituita din fibre colagene dispuse in straturi paralele in interiorul unei lame, dar cu orientare
diferita fata de fibrele din lamele supra sau subiacente. Printre fibrele de colagen se gasesc si rare
fibre elastice , fibrocite sau fibroblaste si rare vase sangvine.

- pe suprafata externa a screloticii se insera tendoanele muschilor extrinseci ai ochilui si multiple fibre
conjunctive inserate pe capsula lui Tenon, prin intermediul careia ochiul este fixat in orbita. Intre
capsula lui Tenon si sclerotica , exista spatiul episcleral, ce contine tesut conjunctiv lax care permite
mobilitatea globului ocular . Intre screlotica si tractul uveal, se regaseste spatiul supracoroidian bogat
in vase sangvine.

- in partea anterioara, screlotica se continua cu corneea , printr-o zona scurta de tranzitie , numita
limb sclerocorneean.

- la polul posterior, screlotica prezinta o zona cu numeroase orificii , numita aria cribriforma, prin care
trec fibrele nervului optic.

Corneea are forma unei calote emisferice si prezinta , in mod normal o suprafata neteda, iar orice
deformare a suprafetei duce la un viciu de refractie numit astigmatism.

-este formata dintr-un tesut conjunctiv, numit tesut conjunctiv propriu cornean sau stroma corneei,
acoperit pe fata anterioara de epiteliul anterior, iar pe fata posterioara, de epiteliul posterior al
corneei.

1) Tesutul propriu cornean este format din 40-50 de lamele de fibre de colagen, dispuse paralel ,
una peste alta, cu orientare diferita fata de fibrele altei lamele. Lamele sunt jonctionate intre ele , prin
fibre de colagen de imprumut care trec de la o lamela la alta, iar acest dispozitiv fibrilar ofera
transparenta corneei.

- intre lamele se gasesc rare celule conjunctive aplatizate, iar substanta fundamentala este redusa
cantitativ,fiind formata din glicozaminoglicani.

2) Epiteliul anterior este un epiteliu de tip malpighian , fara keratinizare, format din 5-7 randuri de
celule suprapuse , jonctionate intre ele prin interdigitatii si desmozomi.

- stratul bazal este format dintr-un rand de celule cubice, cu nucleul rotund, dispus central, cu
citoplasma abundenta.

- celelalte straturi celulare sunt formate din celule care devin din ce in ce mai turtite, nucleii devin
ovalari si mai hipercromi.

-stratul superficial este format din celule pavimentoase acoperite de o pelicula lichidiana din secretia
glandelor anexe.

- stratul bazal este separat de tesutul conjunctiv subiacent , printr-o membrana bazala groasa,
membrana Bowman.

- in dreptul limbului sclero-cornean se continua cu epiteliul conjunctival.

3) Epiteliul posterior este format dintr-un singur rand de celule aplatizate, cu nucleul turtit,
citoplasma vacuolara, bogata in mitocondrii , si asezat pe o membrana bazala groasa.
- acest epiteliu este scaldat in umoarea apoasa si filtreaza apa si metabolitii care trec din umoarea
apoasa in stratul propriu cornean.

4) Jonctiunea sclero-corneeana(limbul) reprezinta zona de trecere de la corneea transparenta la

screlotica opaca. Epiteliul corneei se continua cu epiteliul conjunctivei iar epiteliul propriu corneean se
continua cu tesutul conjunctiv dens al sclerei.

Sub. 19 Irisul si corpul ciliar

Irisul este un diafragm muscular, discoidal, cu un diametru de aproximativ 12 mm , ce separa camera

anterioara a ochiului, de cea posterioara. In partea centrala , prezinta un orificiu, pupila, iar la
periferie se insera pe corpii ciliari.

-este constituit din tesut conjunctiv lax , bine vascularizat, care formeaza stroma iriana, acoperit pe
fata posterioara de un epiteliu bistratificat, continuarea epiteliului ciliar. La nivelul irisului, acest
epiteliu devine intens pigmentat.

- suprafata anterioara a irisului prezinta un strat discontinuu de fibroblasti si melanocite.

- stroma irisului , alcatuita din tesut conjunctiv lax , contine fibroblaste, melanocite, miofibroblaste si
foarte multe vase sangvine.

- in stroma iriana, se gasesc fibre musculare neteda cu dispunere circulara si radiara, cu efect
antagonic. Fibrele circulare predomina in apropierea pupilei si determina micsorarea diametrului
pupilar ( mioza) iar cele radiare sunt mai abundente la periferia irisului si determina dilatarea pupilei
(midriaza) .

Corpul ciliar este o structura inelara , care se intinde de la coroida pana la iris. Prezinta doua regiuni:
una situata imediat in spatele irisului, zona proceselor ciliare , si cealalta dispusa intre procesele
ciliare si ora serrata.

Procesele ciliare sunt expansiuni conjunctivo vasculare, , ce proemina in camera posterioara a

globului ocular si sintetizeaza umoarea apoasa.

-prezinta central tesut conjunctiv lax vascularizat iar epiteliul proceselor ciliare este format din doua
straturi de celule: stratul extern , foarte pigmentat, bogat in granule de melanina, ce se continua
anterior cu epiteliul irisului si este format dintr-un singur rand de celule cubice jonctionate prin
desmozomi, si stratul intern, format dintr-un singur rand de celule cilindrice cu citoplasma clara, fara
pigment.

Umoarea apoasa , este un lichid transparent secretat de procesele ciliare si se localizeaza in camera
anterioara a globului ocular.

-are compozitie chimica asemanatoare cu cea a LCR-ului, si se mentine intr-o presiune constanta.

Muschiul ciliar este format din fibre musculare netede , cu dispunere complexa, in special
longitudinala muschiul lui Brucke, si circulara muschiul lui Muller.
Sub.20 Structura retinei vizuale

-retina , este tunica interna a globului ocular si este un tesut nervos modificat , prezentand doua
zone: retina vizuala , situata posterior de ora serrata , si retina oarba , situata anterior de acest reper.

- retina vizuala este formata dintr-o foita externa( stratul celulelor pigmentare) si o foita
interna( formata din celulele senzoriale receptoare, neuroni si celule nevroglice. Stratul celulelor
pigmentare este separat de coroida prin membrana Bruch , iar de stratul celulelor senzoriale printr-un
spatiu virtual, format dintr-un singur rand de forma prismatica, cubica si turtita, ce prezinta un nucleu
dispus bazal, citoplasma pline de granule de melanina, fagozomi, fagolizozomi, sau REN.

- foita interna a retinei este formata din celule senzoriale ( cu bastonas sau cu conuri) celule bipolare,
multipolare, ganglionare , celule nevroglice Muller , celule amacrine sau orizontale.

Celulele cu bastonas sunt in jur de 120 de milioane. Acestea prezinta un corp neuronal usor alungit
din care porneste spre epiteliul pigmentar o prelungire externa cu aspect de bastonas. Prezinta un
nucleu hipercrom , cu dimensiuni mici si o cantitate redusa de organite celulare. Prelungirea externa
prezinta doua segmente:

1) Extern: lung , cilindric, cu numeroase plicaturari ale plasmalemei celulare . Membrana discurilor
contine rodopsina.

2) Intern: cu aspect cilindric, ce prezinta o striatie longitudinala datorita mitocondriilor lungi .

-celulele cu bastonas sunt absente la nivelul foveei centralis si numarul lor creste progresiv pana la
ora serrata.

Celulele cu conuri sunt aprox.7 milioane si au un corp celular mic , cu un nucleu rotund, mai mare
si mai hipercrom decat cel din celulele cu bastonas .

-din corpul celular se desprinde spre stratul pigmentar o prelungire dendriticain forma de con , cu
doua segmente: unul extern , striat transversal , ce contine circa 200-500 vezicule aplatizate si
segmentul intern , striat longitudinal, ce contine numeroase mitocondrii.

- celulele cu con contin pigmentul iodopsina. Aceste celule sunt in numar mare in foveea centralis si
scade progresiv catre ora serata.

Celulele bipolare reprezinta primul neuron al caii optice si face legatura intre celulele
fotoreceptoare si celulele multipolare.

-au aspect fusiform, cu orientare perpendiculara pe suprafata retinei, cu nucleul hipercrom si

citoplasma redusa.

- emit catre celulele fotoreceptoare o dendrita iar catre celulele multipolare un axon.

Celulele multipolare reprezinta al doilea neuron pe calea optica si sunt celule mari, cu forma
rotunda, ovalara sau priforma , cu nucleu unic, rotund, sau eliptic situat central, hipocrom sau
nucleolat.

-citoplasma este abundenta, neomogena, bogata in organite cotoplasmatice, in special corpusculii

Nissl.

-celulele multipolare trimit prelungiri dendritice catre celulele bipolare variate ca forma si dimensiune,
si intern, trimit cate un axon care se indreapta catre papila, unde intra in structura nervului optic.
Celulele nevroglice Muller reprezinta elemente de sustinere ale celulelor din retina si sunt celule
alungite, a caror plasmalema se muleaza pe corpii si prelungirile celulelor senzoriale si nervoase.

-citoplasma este abundenta, cu prelungiri numeroase, si acestea sunt solidarizate intre ele prin
desmozomi.

- la nivelul jonctiunii dintre conuri si bastonase si corpii celulelor fotoreceptoare, realizeaza o

membrana , membrana limitanta interna si la limita dintre retina si corpul vitros , plasmalemele
celulelor Muller realizeaza membrana limitanta interna.

Celulele orizontale sunt defapt neuroni de asociatie al caror pericarion prezinta un nucleu central.
Din coprul neuronal , pornesc prelungiri in directii opuse .

Celulele amacrine reprezinta al doilea tip de celule de asciatie si sunt celule lipsite de axon. Corpul
celular se regaseste la nivelul celulelor bipolare iar dendritele se intreapta la zona de jonctiune dintre
celulele bipolare si cele multipolare.

Sub. 21 Organul lui Corti

Structura microscopica esentiala a melcului este asezata pe membrana bazilara, pe toata

lungimea canalului cohlear.

Este un masiv celular inalt diferentiat, provenind din epiteliul de acoperire.

In structura sa exista 2 componente:

1. Componenta epiteliala formata din 3 categorii de celule:

a) Celule de sustinere
Celulele de sustinere Deiters
- au forma de fotoliu cu speteaza
- prezinta o citoplasma abundenta, bogata in organite si fascicule de filamente
- nucleul este rotund sau ovalar dispus central
- in treimea superioara prezinta o foseta in care se sprijina polul bazal al celulelor
senzoriale; citoplasma este bogata in filamente dispuse paralel cu rol mecanic
- la polul apical prezinta o zona numita falanga care se articuleaza cu celelalte
celule de sustinere formand membrana reticulata
- au rol de sustinere pentru celulele senzoriale
- se dispun pe un singur rand medial de tunelul lui Corti si pe 3 randuri lateral de
acesta.
Celulele de sustinere Hensen
- se gasesc medial de celulele Deiters din stalpul intern si lateral de celulele
Deiters din stalpul extern
- sunt inalte, cilindrice, voluminoase, cu nucleu rotund, normocrom, central
- citoplasma este acidofila, mai saraca in organite si fara filamente
- polul apical proemina la suprafata epiteliului in endolimfa si prezinta cativa
microvili de mici dimensiuni
Celulele Claudius
- au forma cubica, citoplasma este mai clara si nucleul rotund este situat central
- se gasesc pe membrana bazilara in afara celulelor Hensen
b) Celule bazale
- sunt mici, aplatizate, bogate in organite, cu citoplasma mai intunecata
- sunt situate pe membrana bazilara printre celulele de sustinere
- au rolul de a inlocui celulele de sustinere epuizate functional
 c) Celule senzoriale
- sunt aranjate in randuri paralele: celulele auditive interne formeaza un singur
rand, iar cele externe 3 randuri
- polul apical este in contact cu membrana reticulata, iar polul bazal se sprijina intr-
o foseta a celulelor Deiters
Celulele auditive externe
- au aspect cilindric
- citoplasma bogata in organite: mitocondrii, lizozomi, microtubuli si
microfilamente, vacuole cu lipide, granule de glicogen si corpi Hensen
- nucleul este rotund, normocrom, dispus bazal
- la polul apical prezinta stereocilicare proemina la suprafata epiteliului
Celulele auditive interne
- au inaltime mai mica
- au citoplasma mai saraca in organite si microfilamente
- la polul aical prezinta aceeasi stereocili
2. Componenta nervoasa este reprezentata de terminatiile dendritice ale neuronilor bipolari
senzitivi din ganglionul Corti. Pentru celulele auditive externe, terminatiile dendritice fac
sinapsa numai cu polul bazal al acestora, iar pentru celulele auditive interne, cu polul
bazal dar si cu fetele lateral ale celulelor senzoriale.

Sub. 22 Mugurele gustativ

Corpusculii gustativi sunt mici formatiuni ovalare localizate in epiteliul cavitatii bucale, in special
in epiteliul papilelor fungiforme si circumvalate, dar si la nivelul palatului, faringelui, laringelui si
epiglotei.

Mugurii gustativi sunt constituiti din 50 75 de celule care ocupa toata grosimea epiteliului de
acoperire. Acestea sunt celule alungite, fuziforme, cu polul bazal pe membrana bazala si cu polul
apical la suprafata epiteliului. Au citoplasma mai clara decat a epiteliului de acoperire, iar nucleii
sunt mari, hipocromi si ovalari, cu axul mare perpendicular pe membrana bazala.

Mugurii gustativi prezinta la polul apical porul gustativ.

In structura corpusculului gustativ sunt 2 componente:

1) Componenta epiteliala contine 3 tipuri de celule ce difera ca aspect morfologic si

colorabilitate:
a. celule de tip I:
- celule intunecate
- situate la periferia corpusculului gustativ
- citoplasma este bogata in filamente fine, ribozomi, RE rugos si mici granule
secretorii
- au rol de sustinere si de fagocitoza
- la polul apical prezinta complexe jonctionale de tip cuticular prin care comunica cu
celulele de sustinere din jur si cu celulele epiteliului malpighian de acoperire
- delimiteaza canalul gustativ delimitat de un por intern si unul extern
Printre acestea, la polul bazal se gasesc celulele stem cu citoplasma mai
intunecata, cu nucleul rotund, capabile de a se diferentia in celelalte tipuri celulare.

b. celule de tip II:

 - celule clare, inalte, mai putin numeroase
- contin in citoplasma RE neted abundent si putine filamente
- prezinta sinapse, cu rol necunoscut
c. celule de tip III:
- celule senzoriale
- situate in centrul corpusculului gustativ
- citoplasma contine microtubuli longitudinal si putin RE neted
- la polul apical prezinta pr gustativ situat in canalul gustativ, iar la polul bazal
prezinta numeroase sinapse
- au functie de chemoreceptie
2) Componenta nervoasa este reprezentata de prelungirile dendritice ale neuronilor senzitivi
bipolari, din ganglionii Andersch si Ehrenritter. Acestea se ramifica in mugurele gustativ,
formand plexul intragemal in interiorul corpusculului, plexul perigemal in jurul lui si plexuri
intergemale intre muguri.

Sub. 23 Mucoasa olfactiva

Mucoasa olfactiva constituie un organ senzorial capabil sa identifice anumite molecule introduse
in organism o data cu aerul inspirat.

Mucoasa olfactiva este constituita din epiteliul olfactiv si corion (lamina propria).

Epiteliul olfactiv

- este un epiteliu pseudostratificat cilindric lipsit de celule caliciforme si cili

- este asezat pe o membrana bazala subtire sub care se gaseste un corion bogat
vascularizat = neuroepiteliu (singurul loc din organism unde neuronii sunt localizati in
grosimea unui epiteliu de acoperire)
- contine 3 tipuri de celule:
a) celulele bazale (celule de inlocuire)
- situate la baza epiteliului olfactiv
- sunt considerate celule stem, se pot divide si diferentia in celule olfactive sau
celule de sustinere
- au dimnesiuni mici, forma piramidala si nucleu sferic
- citoplasma contine organite comune si cateva fascicule de microfilamente
- emit multiple prelungiri care se jonctioneaza cu alte celule bazale si celule de
sustinere
b) celule de sustinere
- inalte, columnare, polul apical contine microvili scurti
- citoplasma contine granule de pigment galben brun, RE neted, complex Golgi,
mitocondrii
- nucleul are forma ovalara si este situat la acelasi nivel cu nucleii celulelor de
sustinere vecine
- prezinta niste adancituri in care se afla corpul celulelor nervoase
c) celule olfacticve
- sunt neuroni senzitivi bipolari
- corpul neuronal are aspect fusiform, contine un nucleu rotund si o citoplasma care
contine toate structurile unei celule nervoase, inclusiv neurofibrile si neurotubuli
- prelungirea dendritica porneste de la polul extern al pericarionului si se termina la
vezicula olfactiva, iar axonul depaseste membrana bazala, traverseaza corionul si
apoi lama ciuruita a etmoidului
Lamina propria

- este despartita de epiteliul olfactiv printr-o membrana bazala condensata

- sunt prezente glande tubulare alveolare = glande Bowman, formate din celule piramidale
cu granule secretorii la polul apical
- dispozitivul vascular sanguin si limfatic al laminei propria este bine reprezentat.

Sub. 24 Epiderm

Epidermul este un epiteliu pavimentos, stratificat cu keratinizare.

Majoritatea celulelor prezente in structura epidermului (keratinocite) au capacitatea de a

sintetiza keratina. Keratinocitele sunt asezate stratificat in 5 straturi: bazal, spinos, granulos,
lucios si cornos.

Diferentierea celulelor epidermului (keratinizarea) include:

- sinteza de structuri proteice noi si modificarea unora existente

- aparitia de noi organite celulare si reorganizarea structurala a celor prezente
- modificarea formei celulare
- modificarea progresiva a metabolismului celular
- cresterea sintezelor proteinelor ce intervin in keratinizare
- degradarea coordonata si controlata a unor organite celulare
- modificari progresive ale plasmalemelor, suprafetelor antigenice si receptorilor
- deshidratarea celulelor superficiale
Fiecare strat celular reprezinta un stadiu al diferentierii keratinocitare in care celulele devin mai
specializate.

a) Stratul bazal (germinativ)

- este format dintr-un singur rand de celule de forma cilindrica cu dispunere palisadica
- este format din keratinocite si rare celule dendritice nekeratinocitare: melanocite,
celule Merkel, celule Langerhans
- nucleul keratinocitelor este ovalar, intens cromatic, asezat central sau la polul apical
al celulei, cu 1 2 nucleoli vizibili
- citoplasma keratinocitelor bazale este bazofila si contine:
- numerosi ribozomi
- numeroase mitocondrii distribuite perinuclear sau spre polul bazal
- vezicule si saci aplatizati ale aparatului reticular Golgi
- canalicule ale RE neted si rugos
- lizozomi primari si secundari
- vezicule de pinocitoza
- microtubuli
- un numar variabil de tonofibrile
- microfilamente si microtubuli de actina, alfa actina si miozina
- numeroase granule de pigment melanic dispersate neomogen in citoplasma.
Cele mai multe sunt dispuse la polul apical al celulei, formand pentru nucelul
keratinocitelor o cupola protectoare impotriva radiatiilor ultraviolete.
Granulele de pigment melanic sunt sintetizate de melanocite si transferate
keratinocitelor.
- plasmalema este ondulata, plicaturata, realizand pe intreaga suprafata prelungiri
digitiforme care se intrepatrund cu cele ale celulelor vecine. Prelungirile sunt mai
accentuate la polul bazal al celulei.
- membrana celulara prezinta 2 componente principale:
- glicolema (glicoxul) complex lipoproteic superficial detine un rol important
in controlul schimburilor ionice transmembranare
- plasmalema (membrana plasmatica propriu zisa) este lipoproteica,
trilaminata, formata din 2 lamine opace si prezinta o permeabilitate selectiva,
cu numeroase proteine integrale cu rol de receptori.
In asigurarea adezivitatii celulare un rol esential il au dispozitivele jonctionale
intercelulare, desmozomii. Acestia sunt foarte numerosi in straturile bazal si spinos si
scad numeric in straturile superficiale.
La polul bazal keratinocitele prezinta hemidesmozomi, care formeaza impreuna cu
desmozomii un sistem de legaturi care egalizeaza forta mecanica intre keratinocite.
Aceste structuri nu sunt permanente.
Un alt tip de jonctiune intercelulara, prezenta intre keratinocitele stratului bazal este
jonctiunea gap sau nexus care este o zona de cuplaj ionic si electric, dar si o cale
specializata de comunicare intercelulara.
b) Stratul spinos (stratul celulelor poliedrice sau stratul mucos al lui Malpighi) este
constituit din 6 20 de randuri de celule poliedrice, voluminoase, asezate deasupra
stratului bazal. Numarul de randuri difera in functie de regiunea topografica, fiind
mai numeroase in regiunile supuse factorilor fizici (palme, plante).
Membrana celulara prezinta numeroase plicaturi, care faciliteaza conectarea
celulelor intre ele si marirea suprafetei de schimb metabolic dintre celule si spatiul
extracelular.
Nucleul este rotund, dispus central, cu 1 2 nucleoli vizibili.
Citoplasma este acidofila, mai condensata la periferia celulei si mai clara
perinuclear.
Keratinocitele din stratul poliedric contin toate organitele celulare, dar mai reduse
cantitativ decat la stratul bazal. Lizozomii sunt de forma sferica si au o intensa
activitate enzimatica hidrolitica, fiind responsabili de digestia intracelulara a
diverselor particule in cadrul proceselor de heterofagie si autofagie.
Capacitatea de endocitoza si fagocitoza a keratinocitelor poate explica de ce
epidermul este lipsit de un sitem celular de eliminare a deseurilor. Heterofagia
consta in includerea si digestia substantelor nutritive, a bacteriilor, a virusurilor, a
detritusurilor celulare sau a substantelor inerte, cu ajutorul lizozomilor. Autofagia
reprezinta digestia intracitoplasmatica a organitelor celulare care si-au teminat
activitatea si se afla in diferite grade de dezintegrare.
Caracteristic pentru keratinocitele stratului spinos este sporirea numarului de
filamente citoplasmatice si aparitia keratinozomilor. Filamentele citoplasmatice sunt
asezate in manunchiuri dense de tonofilamente pe directia liniilor de forta ale
epidermului.
In partea superioara a stratului spinos, keratinocitele prezinta organitele specifice
numite keratinozomi (corpii Odland, corpii lamelari, granulele dense, cementozomi)
care apar formate din mici vezicule golgiene dense, de forma ovalara, ce contin
fosfolipide, proteine, polizaharide si numeroase enzime hidrolitice, inclusiv fosfataza
acida. Keratinozomii migreaza spre periferia celulei, fuzioneaza cu membrana
citoplasmatica si isi descarca continutul in spatiul intracelular.
Rolurile keratinozomilor:
- in sinteza lipidelor epidermice
- in sinteza si stocarea colesterolului
- in formarea si mentinerea barierei hidrolipidice a pielii
- in descuamarea celulelor cornificate
 - biosinteza provitaminei D3

c) Stratul granulos este alcatuit din 2 3 randuri de celule romboidale orientate cu

axul mare paralel cu suprafata pielii. Celulele acestui strat prezinta un nucleu
tahicrom, ovalar, cu axul mare dispus in axul lung al celulei.
Citoplasma este mai saraca fata de celulele stratului spinos si contine:
- mitocondrii balonizate si vacuolizate
- ribozomi si poliribozomi
- keratinozomi dispusi sub plasmalema
- tonofilamente groase
- numeroase granule formate din keratohialina care sunt structuri esentiale in
procesul de diferentiere keratinocitara
Membrana celulara este mai groasa si mai flexuasa, spatiul intracelular este mai
redus, iar desmozomii apar din ce in ce mai rar, ingrosati si cu structura
modificata.

d) Stratul lucios
- este format din cateva randuri de celule turtite, intens acidofile
- celulele au nucleii fragmentati, iar cea mai mare parte a organitelor celulare au
disparut
- citoplasma contine eleidina, acid oleic, grasimi neutre si glicozizi
e) Stratul cornos este constituit din 4 10 randuri de celule clare, moarte, acidofile,
turtite, asezate paralel cu suprafata pielii, strans jonctionate intre ele.
Celulele cornoase, corneocitele, sunt anucleate, iar organitele citoplasmatice sunt,
in mare parte, absente. Corneocitele sunt jonctionate prin desmozomi modificati si
prin marginilie lor laterale foarte neregulate.
Keratina reprezinta mai mult de 80% din masa celulei cornoase. In aceasta matrice
amorfa se gaseste o proteina specifica = filagrina, rezultata din conversia
enzimatica a unor precursori citoplasmatici in timpul transformarii celulelor
granulare in celule cornoase, care favorizeaza agregarea filamentelor de keratina.
Plasmalema se ingroasa progresiv devenind foarte densa, asigurand rezistenta
mecanica a stratului cornos. In fazele terminale ale diferentierii keratinocitare se
formeaza un invelis proteic imediat sub plasmalema a carui principala proteina este
involucrina.
Partea superficiala a stratului cornos, numita zona disjuncta, este formata din
placarde de celule ce se pot desprinde la cele mai mici traumatisme. Celulele
descuamate sunt inlocuite cu alte celule prin activitatea regenerativa a stratului
bazal. Intre straturile bazal si cornos celulele nu se mai divid, ci parcurg un proces
de diferentiere caracteristic.
In afara keratinocitelor, in epiderm mai exista si alte tipuri de celule cu functii speciale:
melanocitele, celulele Langerhans si celulele Merkel.

Melanocitele:

- sunt celule derivate din crestele neurale, alcatuiesc sistemul pigmentar al pielii, cu rol vital
in fotoprotectie
- au citoplasma palida, nucleul rotund si nucleolat, tahicrom, situat central
- citoplasma este abundenta si contine: mitocondrii, aparat Golgi, ribozomi si poliribozomi
dispusi in rozete
- se evidentiaza specific prin reactia DOPA sau prin impregnatie argentica
- sunt localizate printre celulele stratului bazal al epidermului si in bulbul firului de par
 - celulele pigmentare formeaza melanozomi care contin melanina si proteine
Celulele Merkel:

- sunt raspandite printre keratinocitele straturilor bazal si spinos

- se gasesc in cantitate mare in pielea glabra a degetelor, buzelor si teaca firului de par,
izolate in epiderm sau asociate cu terminatiile iederiforme Merkel Ranvie
- prezinta citoplasma clara, bogata in organite si numeroase prelungiri insinuate printre
keratinocitele invecinate
- nucleul este normocrom, situat central, lobulat si invelit de o membrana nucleara ondulata
- poate prezenta cativa desmozomi care se jocntioneaza cu keratinocitele
- caracteristic acestor celule este prezenta in citoplasma a granuleleor Merkel
Celulele Langerhans:

- sunt celule dendritice care nu formeaza jonctiuni cu keratinocitele inconjuratoare

- sunt prezente printre celulele stratului bazal, dar mai ales in straturile spinos si granulos
- prezinta o citoplasma clara si nucleul boselat
- pot fi puse in evidenta prin impregnare cu clorura de aur, dar mai ales prin reactii
histoenzimatice
- prezinta reactie DOPA negativa
- citoplasma abundenta contine aparat Golgi, RE, lizozomi, vezicule, vacuole, picaturi de
lipide, glicogen, melanozomi fagocitati si granule Birbeck (au forma ovalara, de bastonas
sau racheta de tenis)
- sunt implicate in initierea raspunsului imun prin recunoasterea, captarea, prelucrarea si
prezentarea antigenului limfocitelor T imunocompetente din derm

Membrana bazala a epidermului (jonctiunea dermo epidermica):

- separa si ancoreaza de stratul papilar al dermului epidermul

- are aspect ondulat
- este produsul de sinteza al keratinocitelor bazale si al fibroblastelor dermice
- coloratiile uzuale nu o evidentiaza
- evidentierea se face prin reactia PAS si prin impregnare argentica Gmri
- prezinta 3 straturi lamerare suprapuse:
- lamina lucida / lamina rara adiacenta keratinocitelor bazale, omogena, traversata
de filamente fine
- lamina densa constituita preponderent din filamente fine, interconectate, incluse
intr-o matrice amorfa, densa. Componentul principal al acestei lamine este
colagenul tip III care formeaza o plasa colagenica si functioneaza ca o bariera filtru
care impiedica trecerea moleculelor cu greutate mai mare de 40.000 daltoni
- lamina fibroreticularis marcheaza trecerea spre tesutul conjunctiv dermic si este
formata din fibre de ancoraj scurte si late cu originea in lamina densa ce se
disperseaza si se ancoreaza distal printre filamentele fibrilare ale dermului
superficial

Sub. 25 Derm

Dermul sau corionul pielii este limitat la suprafata de membrana bazala care il separa de
epiderm, iar in profunzime se continua cu hipodermul.
In ansamblu, dermul este un sistem integrat de celule, fibre, filamente si substanta
fundamentala amorfa.

Microscopic, dermul prezinta 2 zone:

- dermul papilar sau superficial, situat imediat sub membrana bazala

- dermul profund numit si dermul propriu zis sau dermul reticular
Componenta fibrilara a dermului este compusa din fibre de colagen si fibre elastice.
Dispunerea in retea a acestora confera pielii elasticitate, plasticitate si rezistenta.

Fibrele de colagen:

- reprezinta 90% din structura fibrilara a dermului

- se evidentiaza in coloratiile uzuale
- se pot grupa in fascicule sau benzi ondulate dispuse aproximativ paralel cu suprafata pielii
sau pe directia de actiune a factorilor mecanici
- sunt lungi, sinuoase, cilindroide cu capetele ce se pierd in substanta fundamentala
- aproximativ 80 85% din colagenul dermului este de tip I si numai 15 20% este de tip III;
colagenul de tip IV este continut numai in structurile membranelor bazale, a vaselor, a
nervilor si a fibrelor musculare
- la nivelul dermului profund, fibrele de colagen formeaza retele groase ce se dispun
aproximativ ordonat, paralel cu suprafata pielii
- la nivelul dermului papilar, fibrele de colagen sunt foarte fine, dispuse fara o orientare
precisa, unele inserandu-se in structura jonctiunii dermo epidermice
Fibrele elastice:

- reprezinta aproximativ 10% din structura fibrilara a dermului

- sunt subtiri, sinuoase, delicate, mai mult sau mai putin anastomozate
- se pun in evidenta cu orceina(rosu brun), rezorcin fuxina(rosu aprins), aldehid fuxina
(negru)
- la nivelul dermului profund, fibrele elastice sunt mai groase si mai lungi avand aceeasi
orientare cu a fibrelor de colagen
- la nivelul dermului superficial, fibrele elastice sunt fine si perpendiculare pe suprafata
dermului papilar
- principala lor proprietate este extensibilitatea
- joaca un rol important in elasticitatea cutanata si in mobilitatea jonctiunii dermo
epidermice
- se gasesc in peretele vaselor sanguine si limfatice din derm, in jurul foliculilor pilosi si a
glandelor sudoripare
Fibrele de reticulina:

- sunt foarte subtiri si scurte

- reprezinta sub 1% din masa fibrilara a dermului, fiind mai numeroase in dermul papilar si
in jurul anexelor epidermice
- se evidentiaza numai prin impregnatie argentica, colorandu-se in negru
- au un calibru neuniform, prezentand ramificatii
- sunt usor extensibile dar nu sunt elastice si participa la formarea structurii de rezistenta a
dermului

Celulele dermului
Celulele proprii ale dermului sunt reprezentate de fibroblaste, macrofage si mastocite, iar
celulele migrate sunt granulocitele, limfocitele si plasmocitele.

Fibroblastele:

- provin din diviziunea si maturarea celulelor mezenchimale

- in conditii deosebite, se pot diferentia si din celulele endoteliale sau din fibrele musculare
netede
- principala functie este aceea de sinteza a moleculelor de colagen, de elastina si a
glicozaminoglicanilor din substanta fundamentala
- sunt celule alungite, fuziforme, cu nuleul mic, ovalar si tahicrom si citoplasma acidofila
- organitele celulare sunt reduse, cu exceptia lizozomilor
- au rol in morfogeneza embrionara, in repararea plagilor si in remodelarea tisulara prin
sinteza si organizarea componentelor tesutului conjunctiv.
Macrofagele (histiocitele):

- intervin in apararea pielii ingloband bacterii, virusuri, corpi straini, fragmente celulare
dezintegrate, lipide sau pigment melanic
- dispun de o mare mobilitate deplasandu-se sub influenta unor factori chemotactici cu
ajutorul unor pseudopode si valuri citoplasmatice
- fac parte din sistemul fagocitelor mononucleare, avand originea in celulele stem
pluripotente din maduva osoasa rosie
- se gasesc frecvent in dermul papilar si perivascular
Mastocitele:

- sunt celule conjunctive intalnite mai frecvent in jurul vaselor saguine si in jurul foliculilor
pilari
- au forma ovalara sau alungita, cu nucleu cu cromatina densificata
- citoplasma contine toate organitele comune, miofilamente si, in mod particular, granule
(rotunde, omogene, foarte dense, ocupand uneori intregul volum celular si acoperind
nucleul)
- se evidentiaza prin coloratii speciale cu albastru de toluidina, albastru de metilen, violet
de gentiana, giemsa sau albastru alcian; unele granule se coloreaza in roz violet, altele
in albastru
- granulele contin heparina, histamina, serotonina, acid hialuronic, factori chemotactici
pentru eozinofile si neutrofile
- celulele mai contin si granule lizozomale bogate in hidrolaze acide ce pot degrada
proteoglicani, glicozaminoglicanii si complexele glicolipidice intra- si extracelulare
Substanta fundamentala

- este amorfa, gelatinoasa si dispusa in spatiile libere dintre celule si fibre

- variaza cantitativ si calitativ de la o regiune topografica la alta, mai abundenta in dermul
papilar si mai saraca in dermul reticular
- la elaborarea substantei fundamentale participa in primul rand fibroblastele,dar si
mastocitele
- componente: apa, electroliti, globuline, polipeptide cu greutate moleculara mica, unii
aminoacizi si acizi grasi liberi
- microscopic, este formata din macromolecule proteice filamentoase, asezate in retea, in
ochiurile careia se gasesc proteine globuloase.
- moleculele proteice prezente la nivelul dermului: colagenul de tip I, III, IV, VI si VII
- glicozaminoglicanii sau mucopolizaharidele sunt reprezentati de acidul hialuronic si de
condroitin sulfatul B
 - rolurile substantei fundamentale:
- in depozitarea apei si electrolitilor
- in schimburile metabolice dintre celule si vasele saguine
- participa la reactiile imunologice, opunandu-se difuziunii microbilor si a toxinelor
acestora
- absorbtia unor tensiuni mecanice ce se exercita asupra pielii in timpul tractiunii si
presiunii

Sub. 26 Hipoderm

- reprezinta tesutul fibro grasos subdermic specializat in sinteza si depozitarea

intracelulara a grasimilor
- grosimea acestuia variaza in functie de regiunea topografica, sex, varsta, rasa
- deriva din mezenchimul embrionar
- este format din fascicule de fibre colagene cu dispozitie plexiforma care pornesc din
partea profunda a dermului si se insera pe aponevroza muschilor, fascii sau chiar periost.
In grosimea fibrelor colagene se gasesc rare fibre elastice, rare celule conjunctive si putina
substanta fundamentala. Fibrele de colagen creaza o retea anastomozica in ochiurile
careia se gasesc lobuli adiposi care contin cate o arteriola si 2 venule proprii, fiecare
adipocit fiind in contact cu un capilar saguin
- contine numerosi corpusculi senzitivi de tipul Vater Pacini si Golgi Mazzoni
- realizeaza o protectie mecanica si termica pentru organism, fiind un suport pentru
formatiunile glandulare, foliculare, vasculare si nervoase.

Sub. 27 Glande sudoripare

Glandele sudoripare sunt anexe cutanate derivate din ectoblast. Exista 2 tipuri de glande
sudoripare: eccrine si apocrine.

Glandele sudoripare eccrine:

- se deschid la suprafata pielii in afara orificiului pilar

- sunt foarte numeroase, fiind raspandite pe toata suprafata tegumentului, cu exceptia
rosului buzelor, glandului penisului si limbului preputului
- sunt glande tubulare glomerulate si prezinta:
a. glomerulul glandular
- este format din dintr-un tub contorsionat, alcatuit dintr-un rand de celule
secretorii, de aspect cubic, citoplasma mai clara, usor acidofila si bogata in
granule de glicogen, cu nucleu rotund, normocrom, situat bazal
- celulele secretorii se sprijina cu polul bazal pe glandilema, intre care exista un
strat de celule mioepiteliale
b. canalul de excretie
- este format dintr-un epiteliu bistratificat cubic, asezat pe o membrana bazala
continua, a carui celule au citoplasma usor bazofila
- are un traseu spiralat, traverseaza dermul, membrana bazala a epidermului si se
continua cu traiectul sudoripar
c. traiectul sudoripar
- este lipsit de membrana bazala, fiind delimitatde un singur rand de keratinocite
- se deschide la suprafata epidermului printr-un por sudoripar
 - secretia acestor glande este merocrina, adica fara a altera integritatea structurala a
celulelor secretorii
Glandele sudoripare apocrine:

- se deschid la suprafata pielii la nivelul unui orificiu pilar

- sunt mai putine decat cele eccrine
- ating dezvoltarea maxima la pubertate
- sunt localizate in: axile, inghinal, perigenital, perimamelonar
- dpdv structural, sunt asemanatoare cu cele eccrine
- secretia este holo merocrina, adica are loc prin eliminarea unei partidin polul apical al
celulelor secretorii

Sub. 28 Glande sebacee

- sunt glande alveolare pline care secreta sebum

- se dezvolta impreuna cu foliculul pilos, ele existand in toate zonele anatomice acoperite
de par
- zonele cele mai mare numar de glande sebacee sunt: scalpul, fruntea, fata, barbia,
jumatatea superioara a toracelui si regiunea scapulo humerala
- exista si glande sebacee libere care se deschid direct la suprafata pielii: glandele
Meibomius de la pleoape, glandele Tyson de pe preput, glandele din regiunile de tranzitie
dintre piele si mucoase de la nivelul buzelor, areolei mamare, regiunii anale sau genitale
- glandele sebacee libere sunt de 2 feluri:
- primare, derivate ontogenetic din epiderm
- secundare, devenite libere prin atrofia si distrugerea foliculului pilos
- histologic, sunt formate dintr-un singur rand de celule epiteliale mici, de forma cubica,
ovala sau turtite, cu citoplasma bazofila, bogata in organite de sinteza, jonctionate intre
ele prin desmozomi, asezate pe o membrana bazala groasa si continua
- celulele care se incarca cu sebum iau forma poliedrica, devin voluminoase, au citoplasma
mai clara si vacuolara, nucleul devine din ce in ce mai tahicrom, picnotic, iar in final sufera
un proces de carioliza
- sebumul este un amestec complex de lipide si resturi celulare
- secretia sebacee este continua, fiind o secretie de tip holocrin
- glandele sebacee isi intensifica activitatea dupa pubertate

Sub. 29 Dintele pulpa dintelui si dentina

Organul dentar este alcatuit din:

a) odontiu, cu urmatoarele structuri:

- pulpa dentara
- dentina
- smaltul
b) parodontiul, cu urmatoarele structuri:
- cementul
- periodontiul
- osul alveolar
- mucoasa gingivala
Pulpa dintelui se gaseste in cavitatea puplara. Ea prezinta 3 regiuni: coronara, radiculara si
apicala.
Dpdv histologic, este formata dintr-un tesut conjunctiv tanar (tesut mezenchimatos) bogat in
substanta fundamentala cu aspect de gel, transparenta, cu putine celule (fibrocite, macrofage,
limfocite sau plasmocite) si putine fibre de colagen, in care se gasesc vasele sangvine si
limfatice, precum si nervii dintelui.

La periferia pulpei se gasesc celulele specializate ale acesteia denumite odontoblaste (celule
cu origine mezenchimala cu numeroase prelungiri care au functie dentinogenetica).

Pulpa dentara are rol trofic pentru organul dentar, de aparare si dentinogenetica.

Dentina este un tesut osos particular, de origine mezenchimatoasa, care nu contine celule
osoase.

Se gaseste la periferia cavitatii pulpare, este acoperita de smalt la nivelul coroanei si de cement
la nivelul radacinii. Prezinta 2 zone: coronara si radiculara.

Odontoblastele elaboreaza predentina, care mai apoi se transforma in dentina.

Dentina este un tesut osos, mineralizat care contine substanta fundamentala calcificata si fibre
de colagen. Ea este traversata de numerosi canaliculi in care se gasesc prelungirile
odontoblastelor.

Printre fibrele de colagen se gaseste substanta fundamentala amorfa, bazofila, mineralizata.

Sub. 30 Dintele smaltul si cementul

Smaltul este o formatiune dura, cuticulara, de origine ectoblastica, care acopera dentina la
nivelul coroanei. Smaltul este sintetizat de celule speciale, denumite adamantoblaste care
constituie un epiteliu simplu = epiteliu adamantin.

Smaltul este cea mai dura structura din organism, este incolor si transparent.

La limita dintre smalt si dentina se gaseste o membrana limitanta numita membrana Huxley, iar
la suprafata smaltului se gaseste cuticula smaltului care o protejeaza

Cementul acopera dentina la nivelul radacinii dintelui. Este un tesut osos fibros, cu substanta
fundamentala mineralizata 45-60%.

Cementul este format dintr-o matrice organica incarcata cu saruri minerale ce constituie
substanta fundamentala, din fibre de colagen si celule denumite cementocite dispuse in
cementoplaste.

Dupa aspectul histologic, se deosebesc 2 zone ale cementului:

- cementul fibrilar sarac in celule, situat intern in jurul dentinei

- cementul celular, bogat in cementocite, situat in partea externa
Cementul face parte din structurile periodontiului si participa la contentia dintelui in alveola
osoasa.

Sub. 31 Limba
 Limba este un organ musculo-epitelial cu rol in procesele de masticatie, fonatie,
deglutitie, supt si in sensibilitatea gustativa. Ea este formata din 17 muschi (ce alcatuiesc o masa
centrala) si mucoasa linguala (ce inveleste organul la exterior).

Muschii limbii sunt formati din fascicule de fibre musculare striate scheletice dispuse in
toate cele 3 planuri. Printre muschi -> tesut conjunctiv lax cu vase de sange, filete nervoase si
numeroase glande salivare de tip acinos, muco-seroase.

Mucoasa linguala este subtire si neteda pe fata ventrala si pe partile laterale ale limbii,
iar pe fata dorsala prezinta papile linguale (formate din epiteliu si corion). La om exista 3 tipuri
de papile: filiforme, fungiforme si caliciforme (circumvalate).

1. Papilele filiforme

- cele mai numeroase; sunt raspandite pe toata suprafata dorsala a limbii, mai
numeroase in cele 2/3 anterioare;

- au forma conica si sunt formate dintr-un ax conjunctiv, bogat in fibre colagene, acoperit
la suprafata de epiteliul lingual;

- la nivelul lor epiteliul lingual e mai gros, cu prelungiri arciforme in varful papilei;

- celulele superficiale sunt aplatizate si prezinta nucleu picnotic;

2. Papilele fungiforme

- mai putin numeroase; sunt raspandite pe toata suprafata dorsala a limbii, mai
numeroase spre varful si marginile limbii;

- au forma de ciupercuta sau de ovoid cu polul superior turtit; axul conjunctivo-vascular

poate fi simplu sau poate da expansiuni oblice spre suprafata, formand papile
secundare;

- epiteliul de acoperire poate contine muguri gustativi;

3. Papilele caliciforme

- in numar de 9-11; sunt asezate in partea posterioara a limbii, sub forma literei V (V-
ul lingual);

- sunt cele mai voluminoase papile; ele nu proemina la suprafata limbii, ci se gasesc
ingropate in mucoasa linguala;

- in santul ce le delimiteaza la exterior se deschide canalul excretor al glandelor von

Ebner;

- in grosimea epiteliului ce tapeteaza santul papilelor si a peretelui opus -> numerosi

muguri gustativi;
 Corionul fetei dorsale este bogat in fibre de colagen ce se continua cu tesutul conjunctiv al
musculaturii limbii (astfel mucoasa fetei dorsale adera de planul muscular al limbii). Printre
fibrele conjunctive se gasesc glande mucoase pure (glandele lui Weber) si numeroase glande
salivare mici mixte, muco-seroase.

Corpusculii gustativi

- sunt formatiuni ovalare situate in epiteliul cavitatii bucale, in special in epiteliul papilelor
fungiforme si circumvalate;

-sunt alcatuiti din aprox. 50-75 de celule alungite, fuziforme, ce prezinta la polul apical o
deschidere numita por gustativ, care se deschide in cavitatea bucala

-in structura corpusculului se gasesc 2 componente: epiteliala si nervoasa.

a) Componenta epiteliala este alcatuita din 3 tipuri de celule:

- de tip I: intunecate, situate la periferie; au rol de sustinere si fagocitoza;

- de tip II: clare, inalte;

- de tip III: in centrul corpusculului; sunt celule senzoriale ( au functie de chemoreceptie);

prezinta la polul apical cate un pr gustativ

b) Componenta nervoasa este reprezentata de dendritele neuronilor din ggl. Andersch si

Ehrenritter, care patrund in mugurele gustativ si se ramifica formand: plexul intragemal, plexul
perigemal si plexuri intergemale.

Amigdala linguala

- este o formatiune limfoida, situata inapoia V-ului lingual;

- este neregulata datorita prezentei a numeroase proeminente formate din foliculi limfoizi
agminati;

- este una din componentele inelului limfatic al faringelui (cercului limfatic al lui Waldayer);

- este formata din epiteliu de acoperire si corion limfoid;

- epiteliul de acoperire este pavimentos stratificat fara keratinizare si trimite in corionul

subiacent cripte largi, in jurul carora se organizeaza tesutul limfoid (format din foliculi limfoizi
secundari si din panze limfoide); la baza criptelor se deschid canalele excretoare ale glandelor
linguale posterioare.
Sub. 32 - Esofagul

- este un organ tubular care face legatura intre faringe si stomac;

- peretele sau este alcatuit din patru tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si adventicea;

Mucoasa

- este o mucoasa coriopilara, fiind alcatuita din epiteliu, corion si musculara mucoasei;

1. Epiteliul mucoasei esofagiene este de tip pavimentos stratificat fara keratinizare, adaptat
functiei de alunecare si frecare; este alcatuit din strat bazal, strat intermediar si strat superficial.
In ansamblu, acesta prezinta circa 5-15 randuri de celule suprapuse, jonctionate intre ele prin
desmozomi.

2. Corionul este format din tesut conjunctiv lax, bogat vascularizat, ce contine numeroase celule
de tip limfoplasmocitar si chiar infiltratii limfoide.

- in partea inferioara se gasesc numeroase glande tubulare ramificate (glande cardiale); acestea
umecteaza mucoasa si favorizeaza trecerea bolului alimentar;

3, Musculara mucoasei este formata din fibre musculare netede dispuse intr-un plan intern cu
orientare circulara si un plan extern cu orientare longitudinala; in 1/3 superioara este redusa sau
chiar absenta.

Submucoasa

- este un tesut conjunctiv lax, bogat in fibre elastice, care permite o mare mobilitate mucoasei in
timpul trecerii bolului alimentar;

- prezinta glande tubulare ramificate de tip mucos, glande esofagiene;

- contine numeroase vase sanguine si plexul nervos Meissner.

Musculara

- formata din doua planuri de fibre musculare netede intre care se gaseste o cantitate variabila
de tesut conjunctiv;

- in 1/3 superioara este formata din fibre musculare striate, in 1/3 mijlocie apar si fibre musculare
netede, pentru ca in 1/3 inferioara sa fie formata numai din fibre musculare netede in totalitate;

Adventicea

- formata din tesut conjunctiv lax; acest tesut contine fibre de colagen, fibre elastice, substanta
fundamentala si numeroase adipocite; de asemenea, contine numeroase vase sanguine si
limfatice, terminatii nervoase vegetative.
- esofagul asigura transportul rapid al alimentelor din cavitatea bucala pana la stomac datorita
actiunii a doi factori: glandelor esofagiene si cardiale care asigura alunecarea bolului alimentar si
musculaturii esofagiene care genereaza contractii peristaltice in sens cranio-caudal.

Sub. 33 Stomac: regiune fundica

Fornixul/Regiunea fundica/Fundul stomacului este portiunea cea mai dilatata a stomacului,

fiind situata deasupra unei linii orizontale ce trece prin orificiul cardia. La nivelul fornixului, se
acumuleaza aerul ingerat odata cu alimentele.

Si in regiunea fundica, peretele gastric este format din cele 4 tunici caracteristice tubului
digestiv: tunica mucoasa, tunica submucoasa, tunica musculara si tunica seroasa.

1. Mucoasa

- prezinta o serie de pliuri longitudinale si oblice, mai accentuate cand stomacul e gol, care
formeaza relieful gastric;

- prezinta o serie de ridicaturi mamelonare, persistente numite arii gastrice (care ii

confera aspect cerebroid), evidente in reginea fundica si in cea a corpului gastric;

- prezinta infundaturi, numite cripte gastrice, in care se deschid glandele din corion;
criptele sunt mai inguste si mai putin adanci in regiunea fundica;

- epiteliul gastric este un epiteliu cilindric simplu, monomorf si acopera toata mucoasa,
inclusiv criptele gastrice;

- corionul mucoasei gastrice este un tesut conjunctiv lax, bogat in vase sanguine si
numeroase celule ale sistemului imun; in corionul regiunii fundice se gasesc glandele
fundice:

sunt glande tubulare drepte, usor sinuoase in partea profunda; ocupa toata
grosimea corionului;

lumenul este ingust si stelat si se deschide la baza criptelor gastrice;

prezinta gatul/coletul, corpul si fundul glandei;

contin 4 tipuri de celule:

mucoide doar la nivelul gatului;

parietale/oxifile mai numeroase la nivelul corpului;

principale/pepsinogene preponderent spre fundul glandei;

cu functie endocrina ( argentafine si argirofile );

- musculara mucoasei
 formata din fibre musculare netede dispuse astfel: un strat intern circular si un strat
extern longitudinal;

prin dezvoltarea mai accentuata in diferite zone determina ridicarea mucoasei sub
forma de arii gastrice;

2. Submucoasa

- formata din tesut conjunctiv lax, bogat in celule conjunctive, substanta fundamentala,
fibre de colagen si elastice, vase sanguine si limfatice;

3. Musculara

- formata din fibre musculare netede dispuse in 3 straturi: extern longitudinal, mijlociu
circular si intern oblic;

4. Seroasa

- participa la fixarea stomacului de organele din cavitatea abdominala;

- este formata dintr-un epiteliu pavimentos simplu, asezat pe o membrana bazala.

Sub. 34 Stomac: regiune pilorica

Portiunea pilorica a stomacului este subdivizata in doua zone:

- antrul, situat imediat la dreapta si in continuarea corpului gastric; este o portiune usor
dilatata, cu activitate peristaltica intensa;

- canalul piloric, ultima portiunea a stomacului, cu o lungime de cca. 3-4 cm, continua
portiunea antrala si se termina la nivelul orificiului piloric.

Si in regiunea pilorica, peretele gastric este format din cele 4 tunici caracteristice tubului
digestiv: tunica mucoasa, tunica submucoasa, tunica musculara si tunica seroasa.

1. Mucoasa

- se continua cu mucoasa duodenala;

- la nivelul orificiului pilorului, trecerea de la mucoasa gastrica la mucoasa duodenala nu se

face brusc, ci exista o zona de tranzitie in care elementele microscopice ale celor doua
tipuri de mucoase se intrica;
- prezinta o serie de pliuri longitudinale si oblice, mai accentuate cand stomacul e gol, care
formeaza relieful gastric; la nivelul regiunii antrale culoarea mucoasei este roz-pal si
pliurile sunt mai sterse;

- prezinta o serie de ridicaturi mamelonare, persistente numite arii gastrice (care ii

confera aspect cerebroid), mai sterse in regiunea antrala decat in regiunea fundului si a
corpului;

- prezinta infundaturi, numite cripte gastrice, in care se deschid glandele din corion;
criptele sunt mai profunde si largi in regiunea pilorica;

- epiteliul gastric este un epiteliu cilindric simplu, monomorf si acopera toata mucoasa,
inclusiv criptele gastrice;

- corionul mucoasei gastrice este un tesut conjunctiv lax, bogat in vase sanguine si
numeroase celule ale sistemului imun; in corionul pilorice se gasesc glandele pilorice:

sunt glande tubulare ramificate, formate din celule cu secretie exocrina) si

endocrina;

celulele cu secretie exocrina sunt preponderente si sunt celule de forma cilindrica,

secretoare de mucus PAS-pozitiv (mucusul este depozitat sub forma de granule la
polul apical);

celulele cu functie endocrina sunt reprezentate de culelele argentafine (secretoare

de serotonina) si celulele argirofile (secretoare de gastrina);

- trecerea de la mucoasa de aspect fundic la cea de aspect piloric se face progresiv,

existand o zona de tranzitie unde se gasesc atat glande de tip fundic, cat si glande de tip
piloric;

- musculara mucoasei

formata din fibre musculare netede dispuse astfel: un strat intern circular si un strat
extern longitudinal;

prin dezvoltarea mai accentuata in diferite zone determina ridicarea mucoasei sub
forma de arii gastrice;

2. Submucoasa

- formata din tesut conjunctiv lax, bogat in celule conjunctive, substanta fundamentala,
fibre de colagen si elastice, vase sanguine si limfatice;

3. Musculara

- formata din fibre musculare netede dispuse in 3 straturi: extern longitudinal, mijlociu
circular si intern oblic;
 4. Seroasa

- participa la fixarea stomacului de organele din cavitatea abdominala;

- este formata dintr-un epiteliu pavimentos simplu, asezat pe o membrana bazala.

Sub. 35 Duoden

Duodenul este primul segment al intestinului subtire si este un organ retroperitoneal, care
incepe la nivelul orificiului piloric si se termina la nivelul unghiului Treitz;

Lumenul duodenului este mai mare decat al jejunului sau ileonului, iar ca structura prezinta 4
tunici : mucoasa, submucoasa, musculara si adventice.

1. Mucoasa intestinala interna, formata din epiteliu, corion si musculara mucoasei.

a. Epiteliul intestinal este un epiteliu simplu, cilindric, asezat pe o membrana bazala

continua si este format din:

- enterocitele sau celulele absorbante: cele mai numeroase si prezinta la polul apical
microvili care formeaza platoul striat (intensa activitate enzimatica); au nucleu mare,
hipocrom si prezinta mitocondrii, aparat reticular Golgi, RE, lizozomi si rari ribozomi.
- celulele caliciforme: dispersate neuniform printre enterocite; polul apical prezinta
acumulari de mucus iar nucleul si organitele celulare se gasesc in 1/3 inferioara
- celulele cu functie endocrina: celulele argentafine si celulele argirofile;

!! In structura mucoasei duodenului predomina celulele cu functie endocrina

b. Corionul intestinal
- tesut conjunctiv lax bogat in fibre de reticulina, sarac in fibre de colagen si elastice;
printre fibrele conjunctive exista numeroase celule cu rol de aparare, mai ales limfocite;

!! glandele Lieberkuhn sunt mai scurte si nu ajung niciodata la musculara mucoasei;

!! corionul si submucoasa contin glande caracteristice glandele Brunner.

Glandele Brunner sunt glande mucoase, tubulare ramificate prezente numai la nivelul
duodenului. Se gasesc in numar mai mare in portiunea proximala si se reduc spre partea
terminala, la nivelul unghiului Treitz disparand.

Glandele Brunner dezorganizeaza musculara mucoasei.

Glandele Brunner isi trimit produsul de secretie la baza glandelor Lieberkuhn.

Celulele din structura glandelor Brunner:

- sunt celule prismatice in coloratiile clasice, au citoplasma clara, nucleu mic, hipercrom,
spre polul bazal;

- poseda mitocondrii, reticul endoplasmic si aparat reticular Golgi foarte bine dezvoltat;

- la polul apical sunt multe vacuole cu mucus;

- se coloreaza specific cu coloratie PAS si mucicarmin;

Mucusul secretat de glandele Brunner:

- neutralizeaza aciditatea chimului gastric (alaturi de secretiile pancreatice si biliare);

- protejeaza mucoasa duodenala de actiunea HCl din chimul gastric;

c. Musculara mucoasei lama fina de tesut muscular neted, constituita dintr-un strat
longitudinal extern si un strat circular intern.

2. Submucoasa - formata din tesut conjunctiv lax bogat in fibre elastice si de reticulina. Este
bine vascularizata si inervata; participa la realizarea valvulelor conivente (pliuri permanente
situate pe suprafata interna a intestinului subtire, numite si plici semilunare )

!! Valvulele conivente sunt mai numeroase spre portiunea distala a duodenului.

3. Musculara formata din fibre musculare netede, astfel: un strat intern circular si un strat
extern longitudinal, incomplet separate ; intre fasciculele de fibre se afla fibre de imprumut ,
tesut conjunctiv si plexul nervos Auerbach.

4.Adventicea

Sub. 36 Jejunul

Jejunul este unul dintre segmentele intestinului subtire care formeaza impreuna cu ileonul
numeroase anse intestinale mobile, situate in etajul submezocolic al cavitatii abdominale.

In structura sa se gasesc 4 tunici concentrice: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa

peritoneala.

1. Mucoasa intestinala interna, formata din epiteliu, corion si musculara mucoasei.

a. Epiteliul intestinal este un epiteliu simplu, cilindric, asezat pe o membrana bazala

continua si este format din:
- enterocitele sau celulele absorbante: cele mai numeroase si prezinta la polul apical
microvili care formeaza platoul striat (intensa activitate enzimatica); au nucleu mare,
hipocrom si prezinta mitocondrii, aparat reticular Golgi, RE, lizozomi si rari ribozomi.
- celulele caliciforme: dispersate neuniform printre enterocite; polul apical prezinta
acumulari de mucus iar nucleul si organitele celulare se gasesc in 1/3 inferioara
- celulele cu functie endocrina: celulele argentafine si celulele argirofile

b. Corionul intestinal testut conjunctiv lax bogat in fibre de reticulina, sarac in fibre
de colagen si fibre elastice; printre fibrele conjunctive exista numeroase celule cu
 rol de aparare, mai ales limfocite. Corionul este bine vascularizat si contine
numeroase glande Lieberkuhn.

Vilozitatea intestinala este o proeminenta digitiforma a mucoasei, acoperita de epiteliul

intestinal. Mobilitatea ei este asigurata de muschiul lui Bruke. Este bogat vascularizata, iar
ansamblul vilozitatilor maresc de 50 de ori suprafata de absorbtie a intestinului.

Glandele Lieberkuhn glande tubulare drepte care se deschid in lumenul intestinului la

baza vilozitatilor (cca. 200 milioane de glande Lieberkuhn). Ele contin:

- enterocite sau celule cu platou striat;

- celule caliciforme;
- celule nediferentiate: la gatul glandei, iar multiplicarea lor asigura regenerarea epiteliilor
vilozitar si glandular;
- celulele Paneth sau principale: la fundul glandei si sunt considerate celule secretorii
exocrine de tip seros;

c. Musculara mucoasei lama fina de tesut muscular neted, constituita dintr-un

strat longitudinal extern si un strat circular intern.

2. Submucoasa - formata din tesut conjunctiv lax bogat in fibre elastice si de reticulina. Este
bine vascularizata si inervata; participa la realizarea valvulelor conivente (pliuri permanente
situate pe suprafata interna a intestinului subtire, numite si plici semilunare).

3. Musculara formata din fibre musculare netede, astfel: un strat intern circular si un strat
extern longitudinal, incomplet separate ; intre fasciculele de fibre exista fibre de imprumut si
tesut conjuctiv in care se afla plexul nervos Auerbach.

4. Seroasa externa, inveleste ansele intestinale si se continua cu structura mezenterului. Este

formata dintr-un epiteliu pavimentos simplu, asezat pe o membraza bazala.

Sub. 37 Ileonul

Ileonul este un segment al intestinului subtire care formeaza cu jejunul numeroase anse
intestinale mobile, in etajul submezocolic al cavitatii abdominale.

Limita dintre jejun si ileon este conventionala si ansele ileale au o orientare transversala.

Peretele ileonului este format din 4 tunici : mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa.

1. Mucoasa intestinala interna, formata din epiteliu, corion si musculara mucoasei.

a. Epiteliul intestinal este un epiteliu simplu, cilindric, asezat pe o membrana bazala

continua si este format din:
- enterocitele sau celulele absorbante: cele mai numeroase si prezinta la polul apical
microvili care formeaza platoul striat (intensa activitate enzimatica); au nucleu mare,
hipocrom si prezinta mitocondrii, aparat reticular Golgi, RE, lizozomi si rari ribozomi.
- celulele caliciforme: dispersate neuniform printre enterocite; polul apical prezinta
acumulari de mucus iar nucleul si organitele celulare se gasesc in 1/3 inferioara
 - celulele cu functie endocrina: celulele argentafine si celulele argirofile

!! Epiteliul de acoperire contine un numar mai mare de celule caliciforme si celule cu

functie endocrina decat epiteliul jejunal

b. Corionul intestinal testut conjunctiv lax bogat in fibre de reticulina, sarac in fibre
de colagen si fibre elastice; !! in corion exista un infiltrat limfoid mai bogat si mai
multi foliculi limfoizi;.

Vilozitatea intestinala este o proeminenta digitiforma a mucoasei, acoperita de epiteliul

intestinal. Mobilitatea ei este asigurata de muschiul lui Bruke. Este bogat vascularizata, iar
ansamblul vilozitatilor maresc de 50 de ori suprafata de absorbtie a intestinului. La baza
vilozitatilor se deschid glandele Lieberkuhn(glande tubulare drepte), cam 15-20 pentru
fiecare vilozitate.

!! La nivelul ileonului, vilozitatile intestinale sunt mai subtiri

!! In partea terminala a ileonului se gasesc placile lui Peyer; ele sunt formate din 20-30
de foliculi limfoizi situati in corionul mucoasei si in submucoasa si la nivelul lor mucoasa
intestinala este aproape neteda, nu mai prezinta valvule conivente, vilozitatile sunt rare si
glandele Lieberkuhn sunt putin dezvoltate.

c. Musculara mucoasei lama fina de tesut muscular neted, constituita dintr-un

strat longitudinal extern si un strat circular intern.

2. Submucoasa - formata din tesut conjunctiv lax bogat in fibre elastice si de reticulina. Este
bine vascularizata si inervata; participa la realizarea valvulelor conivente (pliuri permanente
situate pe suprafata interna a intestinului subtire, numite si plici semilunare).

3. Musculara formata din fibre musculare netede, astfel: un strat intern circular si un strat
extern longitudinal, incomplet separate ; intre fasciculele de fibre exista fibre de imprumut si
tesut conjuctiv in care se afla plexul nervos Auerbach.

4. Seroasa externa, inveleste ansele intestinale si se continua cu structura mezenterului. Este

formata dintr-un epiteliu pavimentos simplu, asezat pe o membraza bazala.

Sub.38 Colonul

Colonul intra in alcatuirea intestinului gros si este format din 4 segmente: ascendent, transvers,
descendent si sigmoid.

In structura sa intra: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa.

1. Mucoasa

- este neteda (nu prezinta valvule conivente si vilozitati intestinale);

- epiteliul de acoperire este cilindric simplu, format din enterocite (celule cu platou striat),
celule caliciforme si celule cu functie endocrine;
 - corionul este format din tesut conjunctiv lax si contine infiltratii limfoide intinse si foliculi
limfoizi izolati;

- exista multe glande Lieberkuhn de dimensiuni mari,formate preponderent din celule

caliciforme, enterocite si rare celule cu functie endocrina; celulele Paneth sunt absente;

- musculara mucoasei e formata dintr-un strat intern circular si un strat extern longitudinal.

2. Submucoasa

- este formata din tesut conjunctiv lax, bogat in fibre elastice si de reticulina;

- este bine vascularizata si inervata;

- contine plexul Meissner;

3. Musculara

- este formata din celule musculare netede astfel: un strat intern circular si un strat extern
longitudinal ( care prezinta 3 ingrosari longitudinale numite tenii sau bandelete colice,
responsabile de formarea haustrelor colice );

4. Seroasa

- externa, formata dintr-un epiteliu pavimentos simplu, asezat pe o membrana bazala;

- pe toata lungimea intestinului gros prezinta evaginatii sau ciucuri epiploici plini cu tesut
adipos.

Sub. 39 Teorii privind organizarea parenchimului hepatic

Exista mai multe conceptii privind organizarea parenchimului hepatic:

1. Lobulul hepatic clasic

- reprezinta o portiune de parenchim hepatic de forma piramidala, pentagonala sau

hexagonala, centrat de vena centrolobulara;

- periferia lobulului hepatic este marcata de prezenta a cate unui spatiu Kiernann ( dispus la
colturile piramidei );

- fiecare latura a lobulului este formata de cate o ramura terminala a a. hepatice si a v.

porte, alcatuind cadrul vascular perilobular, in interiorul caruia capilarele sinusoide
prezinta numaroase anastomoze, realizand o retea asemanatoare unui burete.

2. Lobulul portal ( Sabourin )

- are forma aprox. triunghiulara, varfurile triunghiului fiind reprezentate de venele

centrolobulare a trei lobuli adiacenti;

- reprezinta o zona de parenchim hepatic din care bila este drenata spre acelasi canalicul
biliar din spatiul Kiernann;
 - este o unitate secretorie bilaterala, pentru ca toate canaliculele biliare din lobulii clasici
dreneaza in acelasi canalicul biliar din spatiul port;

- elementul sau central este canaliculul biliar din spatiul Kiernan;

3. Acinul hepatic ( Rappaport )

- are forma romboidala;

- este centrat de spatiul Kiernan si este irigat de un singur ram al a. hepatice si un ram
terminal al v. porte;

- axul lung uneste doua vene centrolobulare situate de-o parte si e alta a axei vasculare;

- axul scurt uneste doua spatii porto-biliare vecine.

!!!! CELE TREI CONCEPTII NU SE EXCLUD, CI SE COMPLETEAZA RECIPROC ( mai ales in

unele stari patologice )

Sub. 40 Componenta epiteliala a lobulului hepatic

Componenta epiteliala este cea mai dezvoltata dintre componentele lobulului hepatic. Ea este
reprezentata de hepatocite aranjate sub forma cordoanelor Remack.

Hepatocitele sunt celule poliedrice mari, cu citoplasma abundenta, acidofila, cu nucleul sferic,
normocrom, dispus central. Ele sunt celule polarizate: prezinta un pol vascular indreptat spre
capilarul sinusoid si un pol biliar indreptat spre hepatocitul vecin (prin el elimina bila).
Hepatocitele contin numeroase sisteme enzimatice implicate in metabolismul proteic, glucidic
sau lipidic.

Citoplasma contine:

- multe mitocondrii dispuse neuniform;

- RE este bine dezvoltat; cel care predomina este RE rugos ( implicat in sintezele proteice ),
care poate forma mase bazofile numite corpii Berg, similari corpusculilor Nissl din
neuroni;

- aparat reticular Golgi bine dezvoltat, format din microvezicule si saci aplatizati;

- lizozomi, ce contin in special fosfataze si hidrolaze acide;

Citoscheletul:

- este format din microtubuli si microfilamente de actina raspandite in toata citoplasma si

filamente intermediare;

Plasmalema:

- prezinta la polul vascular multe prelungiri microvilozitare, neregulate prin care maresc
suprafata de schimb intre celula si componenta vasculara;
 - prezinta la polul biliar microvilozitati scurte si neregulate, care proemina in spatiul
delimitat de polul biliar al doua celule vecine.

Sub. 41 Componenta vasculara a lobulului hepatic

Componenta vasculara a lobulului hepatic este reprezentata de o retea de capilare

sanguine sinusoidale, cu dispozitie centripeta de la periferia lobulului spre vena centrolobulara.

Capilarele iau nastere din venulele spatiului Kiemann si contin atat sange functional ( adus de v.
porta) cat si sange nutritiv ( adus de a. hepatica ). Ele realizeaza o suprafata imensa de schimb
cc. 400 mp.

Capilarele sanguine au un lumen larg de cca 10 micrometri si un perete format dintr-un

endoteliu discontinuu, asezat pe o membrana bazala discontinua.

Endoteliul capilarului sinusoid este format din doua tipuri de celule: celule endoteliale si
celulele Kupffer

1. Celulele endoteliale

- majoritare;

- sunt aplatizate, au citoplasma subtire si intinsa, nucleu hipercrom, lentiform;

- sunt celule fenestrate -> prezinta pori cu diam. de cca. 80-100 microni;

- prin spatiile delimitate intre celule, plasma sanguina ia contact cu polul vascular al
hepatocitelor;

- in citoplama se afla organite comune ( mitocongrii, ARG, RE ) si vezicule de pinocitoza ->

acest lucru explica implicarea celulelor endoteliale in transportul activ transcapilar.

2. Celulele Kupffer

- cca. 15% din totalul celulelor lobulului hepatic;

- au originea in maduva osoasa rosie;

- au capacitate de fagocitoza deosebita;

- sunt celule mari, de forma stelata/neregulata, cu multe prelungiri ce ajung in lumenul

capilarului; nucleul este ovalar, normocrom;

- citoplasma contine un nr. important de lizozomi si vacuole de endocitoza;

- ele capteaza din lumenul capilarului agentii patogeni si toxinele microbiene, pe care le
degradeaza cu ajutorul enzimelor lizozomale;

- capteaza din sangele circulant bilirubina, hematiile imbatranite, unele reziduuri de

dezintegrare celulara sau alti metaboliti toxici.

- intervin in sintezele proteice prin RE;

Intre peretele capilarului sanguin si hepatocite exista un spatiu fin, spatiul pericapilar Disse.
Spatiul Disse contine:

- fibre de reticulina;

- celule mezenchimale;

- substanta fundamentala bogata in glicozaminoglicani si celule de stocaj lipidic;

- celule Ito : celule de forma stelata cu un citoschelet foarte dezvoltat ( format din
microtubuli, actina, vimentina, desmina ) si inluzii lipidice; sunt implicate in metabolizarea
retinolului, in sinteza unor interleukine si in sinteza a numeroase componente din matricea
extracelulara a spatiului.

Sub. 42 Componenta biliara si stromala a lobulului hepatic

Componenta biliara

- incepe in grosimea cordoanelor de hepatocite;

- intre polul biliar al hepatocitelor adiacente se delimiteaza un spatiu mic in care este
eliminata bila secretata de hepatocite; acest spatiu se numeste traiect biliar;

- spre periferia lobulului, traiectul se continua cu un canalicul cu perete propriu format dintr-
un epiteliu pavimentos simplu, numit pasajul Herring; acesta se deschide in canaliculul
biliar din spatiul Kiernann

Componenta stromala

- este formata dintr-o retea de fibre de reticulina pe care se sprijina cordoanele de

hepatocite si capilarele sinusoide;

- la periferia lobulului, stroma fibrilara intralobulara se continua cu tesutul conjunctiv al

patiului Kiernann;

- spatiul Kiernann sau spatiul portobiliar se gaseste la periferia lobulilor hepatici si

este ocupat de:

un tesut conjunctiv lax ( cu 1-2 arteriole);

1-2 venule (ramuri terminale ale v. porte );

1-2 canalicule biliare delimitate de un epiteliu cubic simplu ( sau cilindric in spatiile
Kiernann mai largi);

un vas limfatic;

fibre nervoase amielinice.

Sub. 43 Vezicula biliara

Vezicula biliara este o dilatatie sacciforma dispusa la capatul canalului cistic, cu o lungime de
aprox. 6-10 cm. Anatomic, i se descriu doua zone: corpul si colul, care se continua cu canalul
cistic.

Peretele veziculei este format din: mucoasa, musculara si adventice.

1. Tunica interna ( mucoasa )

- prezinta multe pliuri vizibile cand organul este gol; se sterg pe masura ce vezicula se
umple cu bila;

- epiteliul trimite prelungiri sub forma de infundibule in corionul subiacent, confundate

uneori cu glandele tubulare; in realitate, vezicula prezinta un corion aglandular, cu
exceptia catorva insule de glande mucoase tubulo-alveolare;

- epiteliul veziculei este cilindric simplu

la polul apical celulele prezinta un platou striat format din microvili -> prezenta
acestor diferentieri denota capacitatea de absorbtie a epiteliului;

fetele laterale prezinta complexe jonctionale stranse, ceea ce face ca epiteliu sa se

comporte ca o membrana impermeabila;

- nucleul este ovalar, situat central sau in 1/3 inferioara, normocrom, nucleolat;

- citoplasma usor acidofila, neomogena; cel mai bine dezvoltate sunt mitocondriile;

- corionul este format dintr-un tesut conjunctiv lax bine vascularizat si bogat in celule de tip
limfocitar si macrofagic;

2. Tunica musculara

- este formata din fibre musculare netede organizate in fascicule, care sunt separate de un
tesut conjunctiv lax bogat in fibre elastice;

- sub influenta colecistokiniei se contracta, iar vezicula biliara isi evacueaza continutul in
duoden;

3. Adventicea

- este formata dintr-o lama de tesut conjunctiv;

- contine fibre de colagen fine, fibre elastice, limfocite, macrofage, vase sanguine si
limfatice, fibre nervoase senzitive si vegetative;

- pe fata inferioara a ficatului, este inlocuita de seroasa peritoneala;

Vezicula biliara constituie in rezervor temporar pentru bila. La nivelul veziculei, bila este
concentrata ( de cca. 5 ori ) prin absorbtia apei si a unor saruri minerale.
Obstructia cailor biliare -> icter, caracterizat prin cresterea bilirubinei in sange, colorarea
sclerelor si pielii in galben.

Sub. 44 Pancreasul exocrin

Pancreasul este o glanda abdominala situata retroperitoneal, intre cadrul duodenal si splina si
macroscopic prezinta: capul, gatul corpul si coada. El este invelit la exterior de o capsula fina, din
care pornesc septuri conjunctive ce impart glanda in lobuli.

Pancreasul exocrin este o glanda acinoasa seroasa pura. Parenchimul glandular este format
din:

- componenta secretorie reprezentata de acinii glandulari;

- componenta excretorie reprezentata de canalele de excretie

1. Acinii pancreasului

- formati din celule piramidale asezate pe o membrana bazala fina;

- nucleu sferic, normocrom, nucleolat, situat central sau in 1/3 inferioara;

- bazofilia citoplasmei scade dinspre polul bazal spre cel apical;

- citoplasma contine cantitati mari de reticul endoplasmic rugos, mitocondrii, ribozomi si

poliribozomi; ARG este bine dezvoltat;

- la polul apical se acumuleaza numeroase granule de secretie = granule de zimogen,

care contin enzime digestive si hidrolaze acide; ele sunt eliberate intermitent in lumeul
acinului prin exocitoza;

2. Componenta excretorie incepe din lumenul acinului, cu celulele centro-acinoase;

- acestea sunt celule aplatizate, cu citoplasma palida ( numar mic de organite ), cu nucleu
turtit si normocrom;

- ele formeza un canal de calibru mic, care se continua cu canalul intercalar Boll; celulele
cubice din lumenul acestuia dreneaza secretia pancreatica in canalele interlobulare;

* canalele interlobulare au lumen larg si sunt delimitate de un strat de celule cilindrice, dar
pot aparea si celule caliciforme si celule cu functie endocrina;
- in final, secretia este drenata spre canalul Wirsung si canalul accesor Santorini, prin
intermediul carora ajunge in lumenul duodenului.

Vascularizatia pancreasului : pancreasul primeste sange arterial din a. splenica si din a.

mezenterica superioara, arterele patrunzand in organ pe carea septurilor conjunctive. Vene au
traiect invers, iar vasele limfatice dreneaza limfa catre ggl. sateliti.
Inervatia este vegetativa, simpatica si parasimpatica, realizata de ramuri din plexul celiac si din
n. vag.

Sub. 45 Glandele salivare

Saliva este un amestec apos de diverse substante organice si anorganice, secretate de

numeroase glande de mici dimensiuni - glande intrinseci (situate in corionul mucoasei bucale)
si de trei perechi de glande extrinseci: glandele parotide, glandele submandibulare si glandele
subinguale.

Toate glandele salivare mari sunt format din parenchim (componenta epiteliala) si stroma
(componenta conjunctiva).

PARENCHIMUL GLANDULAR este alcatuit din componenta secretorie si componenta

excretorie.

1. Componenta secretorie formata din acini serosi, acini mucosi sau acini micsti.

a) Acinii serosi

- forma sferica sau ovalara, formati din celule piramidale ce delimiteaza un lumen ingust si
stelat;

- nucleu rotund, normocrom, nucleolat, situat in 1/3 inferioara;

- citoplasma este intens bazofila la polul bazal ( cantitati mari de REG, ribozomi liberi si
poliribozomi ), pe cand la polul apical este slab bazofila sau chiar acidofila (contine
granule de zimogen); ea contine ARG, mitocondrii, lizozomi si peroxizomi;

- sunt inconjurati de celule mioepiteliale, care se jonctioneaza intre ele prin desmozomi si
contin in citoplasma miofilamente de proteine contractile.

b) Acinii mucosi

- forma sferica sau ovalara, formati din celule piramidale sau trapezoidale;

- nucleu turtit, hipercrom, situat la polul bazal ( unde se gasesc si organitele

citoplasmatice);

- cea mai mare parte a celulei este ocupata de vacuole de mucus PAS-pozitiv;

c) Acinii micsti
 - forma ovalara, cele mai mari dimensiuni; formati din celule secretoare de mucus si celule
seroase ( in sectiune transversala, componenta seroasa -> semiluna lui Gianuzzi);

2. Componenta excretorie este formata din canale intralobulare, canale interlobulare si

canalul colector.

a) Canalele intralobulare

- segmentul excretor pur/canalul intercalar Boll: format din celule cubice ce realizeaza un
canal lung si ingust;

- segmentul excreto-secretor/canalul Pfluger:

perete format din celule cilindrice ( polul bazal prezinta pliuri ale membranei
plasmatice; polul apical prezinta diferentieri microvilozitare; fetele laterale sunt
jonctionate prin zonule occludens, interdigitatii si desmozomi );

nucleu ovalar, normocrom, situat in inferioara; citoplasma bogata in organite;

la nivelul lui, saliva sufera modificari cantitative si calitative;

b) Canalele extralobulare/interlobulare

- se gasesc in tesutul conjunctiv interlobular si primesc saliva de la mai multi lobuli;

- sunt pure;

- sunt tapetate de un epiteliu bistratificat cubic/cilindric;

- ele conflueaza in canale din ce in ce mai mare care vor forma canalul colector

c) Canalul colector

- se dechide in cavitatea bucala;

- prezinta un epiteliu bistratificat cilindric sau pseudostratificat cilindric; pot exista rare
celule caliciforme;

STROMA formata din capsula glandei, septurile conjunctive si tesutul interstitial.

 1. Capsula glandei - formata din tesut conjunctiv dens ordonat, bogat in fibre de colagen si
fibrocite; din ea se desprind septuri conjunctive ce impart parenchimul in lobi si lobuli;

2. Septurile conjunctive se desprind din capsula, pe calea lor patrund in glanda vasele
sanguine si nervii -> glandele salivare sunt bine vascularizate si inervate;

3. Din septuri se desprind elemente conjunctivo-vasculare ce se ramifica si formeaza tesutul

interstitial (format din tesut conjunctiv lax ).

! Pe masura ce organismul inainteaza in varsta, componenta parenchimatoasa se

atrofiaza, iar cea stromala se extinde.

BA NU AM MAI SCRS PARTICULARITATILE FIECAREI GLANDE, MA CAC! NU STIU DACA

NU CUMVA TREBUIA SA SCRIU DOAR AIA. NU STIU!

Sub. 46 Lobulul timic si bariera timus-sange

Lobulul timic este considerat unitatea structurala si functionala a timusului. Fiecare lobul timic
este inconjurat la exterior de o structura conjunctiva, reprezentata de capsula si septuri
conjunctive care se desprind din ea.

Pe preparatele histologice, in coloratiile uzuale, in fiecare lobul timic se disting doua zone:

- o zona periferica mai intunecata = corticala lobulului;

- o zona centrala mai clara = medulara lobulului;

Histologic, lobulul timic este format din doua componente: stroma si parenchim.

1. STROMA

- este prezenta atat in corticala cat si in medulara timica;

- este specifica, formata din celule epiteliale ( celule dendritice ) cu prelungiri

jonctionate intre ele prin desmozomi, care formeaza o retea in ochiurile careia se gasesc
elementele parenchimului;

- nu contine fibre de reticulina, fiind un citoreticul stromal;

- nucleu mare, rotund, hipocrom, situat central;

- citoplasma contine organite comune, granule, vacuole si tonofilamente;

- s-a demonstrat ca celulele epiteliale stromale reprezinta locul in care sunt elaborati
hormonii timici( timozina, factorul umoral timic, factorul timic stimulator al limfopoiezei);
 - in medulara timica sunt prezenti corpusculi Hassal (specifici timusului): sunt formatiuni
rotunde sau ovalare formate numai din celule stromale, cu structura policromatica,
neomogena; acesti corpusculi reprezinta locul de degenerescenta a celulelor epiteliale;

2. PARENCHIMUL TIMIC este format preponderent din limfocite T sau timocite; apar doua
zone in cadrul lobulului: zona corticala (la periferie) si zona medulara (in centrul lobulului)

a) Corticala timica

- incepe imediat sub capsula, are grosime variabila si se continua cu zona medulara;

- limfocitele T sunt mult mai numeroase in corticala, unde au o dispozitie radiara de la

periferie spre zona medulara;

- limfocitele T au nucleu mare, hipercrom, care ocupa cea mai mare parte a celulei;
citoplasma este intens bazofila;

- printre limfocite > celule epiteliale (cu rol se sutinere) si macrofage.

b) Medulara timica

- limfocitele T sunt mai putine ca in corticala;

- celulele epiteliale si macrofagele sunt mai numeroase;

- foarte rar -> granlocite neutrofile, acidofile sau mastocite;

- caracteristic ei -> prezenta corpusulilor Hassall.

BARIERA SANGE-TIMUS

Unele celule stromale aplatizate invelesc traveele conjunctive perivasculare, sau se dispun ca o
teaca in jurul membranei bazale a capilarelor sanguine. Acest ansamblu celular stromal participa
la formarea bariei timice, care izoleaza celulele parenchimului timic de circulatia sanguina in
care sunt prezente substante antigenice. Se asigura astfel proliferarea si maturarea antigen-
independenta a timocitelor si este impiedicata implicarea timusului in reactiile imunitare.

Sub. 47 Microvascularizatia timusului

Vascularizatia timusului este asigurata de ramuri din aa. tiroidiana inferioara si mama interna,
care patrund pe calea traveelor conjunctive intralobulare in lobul si se anastomozeaza formand
un cerc arteriolar la limita dintre corticala si medulara.
Din acest cerc se desprind capilare care merg radiar atat in corticala, cat si in medulara( in
corticala capilarele sunt mult mai numeroase). Capilarele lobulului timic sunt formate dintr-un
endoteliu continuu, celulele jonctionandu-se prin zonule occludens. In jurul capilarelor exista o
trama fina de tesut conjunctiv format din fibre de colagen, macrofage, fibroblaste si putina
substanta fundamentala.

Capilarele sanguine se incurbeaza in ansa, revin la limita medulara-corticala si dreneaza sangele

in venule postcapilare situate la acest nivel. Aceste venule au endoteliu inalt, de aspect cubic si
permit trecerea limfocitelor T in circulatia sanguina. Venulele postcapilare se indreapta spre
septurile interlobulare si conflueaza apoi in venule interlobulare.

Capilarele sanguine si tesutul conjunctiv pericapilar sunt invelite de un manson celular continuu
format din celule stromale, astfel ca limfocitele timice sunt izolate de antigenele circulante.
Aceasta structura, numita bariera timica sau bariera timus-sange este formata din:

- endoteliul capilar continuu;

- membrana bazala subendoteliala;

- tesutul conjunctiv pericapilar, care contine macrofage ( ele pot neutraliza antigene ce au
trecut de peretele capilar);

- celule reticulo-epiteliale stromale;

Sub. 48 Pulpa alba a splinei

Este formata din tesutul limfoid al splinei si reprezinta compartimentul imunologic major al
splinei. Contine aproximativ 25% din pool-ul de LT (limfocite T) interschimbabile si 10 15% din
LB (limfocite B) interschimbabile.

LT circulante stau in splina 4 6 ore, iar LB raman cel putin 1 zi.

Ca si alte tipuri celulare, limfocitele ce intra in splina ajung in zona periferica a pulpei rosii
prin ramuri ale arterei centrale, totusi 50% din limfocite se intorc in pulpa alba unde sunt situate
spatial in zonele de LB si LT.

In splina tacuta imunologic, LB stau intr-un reticul circumferential cu activitate diminuata

sau absenta a centrelor germinative. Dupa activarea imunologica apar centri germinativi si se
extind prin recrutarea limfocitelor din zona periferica a foliculilor (zona monta). Aceste celule
prolifereaza si se diferentiaza, in legatura cu macrofagele mari, pale si cu celule dendritice
intunecate.

In drumul lor de la zona marginala la foliculi L B trec prin patura limfatica periarteriala unde
raman in contact cu LT pentru cateva ore, permitand cooperarea LB LT.

LB si LT parasesc pulpa alba prin miscare centripeta spre artera centrala, care este in
contact cu vase limfatice eferente ce colecteaza limfocite si le transporta in ductul toracic.

SAU

Artera splenica se divide la nivelul hilului si da mai multe ramuri, care patrund in
trabeculele conjunctive ce se desprind din capsula. La randul lor, arterele trabeculare dau
ramuri care patrund in septurile conjunctive ce se desprind din trabecule. Din aceste ultime
ramificatii se desprind artere ce patrund in parenchimul splenic = artere centrale, care sunt
inconjurate de o teaca continua de tesut limfoid, formand mansoanele limfoide
periarteriale.

Mansoanele limfoide sunt formate din limfocite mici si rare celulele reticulare. Din loc in
loc, de-a lungul mansoanelor limfoide periarteriale, apar excentric foliculii limfoizi ( corpusculii
Malpighi), care pot fi primari sau secundari.

Mansoanele limfoide ( structuri timo-dependente) + corpusculii Malpighi ( structuri burso-

dependente ) = PULPA ALBA

Pulpa alb e reprezentat de mici puncte albe diseminate n pulpa roie. Pulpa alb
asigur rolul imunologic al splinei prin dotarea cu arme a limfocitelor limfocitele vor avea
imunoglobuline pe suprafa pentru a putea apra organismul de microbi. Procesele sunt mult
mai complexe i implic i alte organe timusul i mduva hematogen. Astfel, limfocitele
dezvolt receptori pe suprafa pentru a recunoate orice structur ce nu aparine organismului.

Sub. 49 Pulpa rosie a splinei

Pulpa rosie asigura functia de depozit a splinei si este formata din cordoanele Billroth si
capilarele sinusoide.

1. Canalele Billroth

- formate din tesut limfoid ce umple spatiile dintre capilarele sinusoide;

- aici se gasesc multe celule reticulare, numeroase macrofage, plasmocite izolate sau
grupate in insule de 5-6 celule, rare limfocite, rare hematii si plachete sanguine;

- stroma este formata din fibre de reticulina care se insera pe MB a capilarelor sinusoide.

2. Capilarele sinusoide

- sunt capilare cu peretele discontinuu, cu lumen neregulat;

- peretele capilar este format din celule endoteliale alungite, ce lasa spatii largi intre ele;

- nucleul este turtit, situat central;

- citoplasma contine organite citoplasmatice, numerosi microtubuli si microfilamente,

vezicule de pinocitoza;

- celulele endoteliale se jonctioneaza intre ele prin punti citoplasmatice si se sprijina pe o

MB discontinua;

- reteaua de fibre de reticulina se dispune in jurul capilarelor sub forma de inele, la intervale
regulate, perpendiculare pe axul vasului -> inelele lui Henle;
 - celulele reticulare si macrofagele isi trimit prelungirile pana in lumenul capilarului, de unde
capteaza antigenele.

Vascularizatia pulpei rosii

- arteriolele provin din arteriolele centrale si se comporta diferit:

unele se capilarizeaza in mansoane limfoide periarteriale;

unele se capilarizeaza in zona marginala;

unele patrund in pulpa rosie, unde dau ramificatii scurte numite arteriole
penicilante ( fiecare da 2-3 arteriole situate in cordoanele Billroth)

- capilarele rezultate din arteriole se deschid fie in tesutul limfoid al cordoanelor Billroth
realizand circulatia deschisa, fie in sinusoidele splenice realizand circulatia inchisa;

- capilarele sinusoide se varsa in vv. pulpare, ce conduc sangele in vv. trabeculare, iar de
aici in v. splenica ( sangele venos splenic este bogat in limfocite, plasmocite si macrofage,
ce sunt retinute la nivelul ficatului sau plamanului).

Sub. 50 Microvascularizatia splinei

Arteriolele pulpei rosii provin din arteriolele centrale si se comporta diferit:

unele se capilarizeaza in mansoane limfoide periarteriale;

unele se capilarizeaza in zona marginala;

unele patrund in pulpa rosie, unde dau ramificatii scurte numite arteriole
penicilante:

- fiecare arteriola penicilanta da 2-3 arteriole situate in cordoanele Billroth;

- aceste arteriole pierd elementele elastice si fibrele musculare din tunica medie,
peretele lor fiind inconjurat de numeroase macrofage si celule reticulare, care
realizeaza o formatiune elipsoida denumita husa Sweigger-Seidel

Capilarele rezultate din arteriole se deschid fie in tesutul limfoid al cordoanelor Billroth (realizand
circulatia deschisa ), fie in sinusoidele splenice ( realizand circulatia inchisa). Prin cordoanele
Billroth circulatia sangelui se realizeaza incet, prin capilarele sinusoide se realizeaza mai rapid.
Capilarele sinusoide se varsa in vv. pulpare, care conduc sangele in vv. trabeculare, iar de aici in
v. splenica -> sangele venos splenic este bogat in limfocite, plasmocite si macrofage, care sunt
retinute la nivelul ficatului sau plamanului.

Fiecare capilar prezinta un sfincter precapilar si un sfincter postcapilar, care regleaza circulatia
sangelui in sistem inchis ( rapid ) sau sistem deschis (lent).

Circulatia limfatica incepe prin capilarele limfatice la nivelul pulpei albe si in zona amrginala.
Aceste capilare conflueaza in vase limfatice eferente, care se varsa in ggl. hilari sau din
vecinatatea splinei.

Sub. 51 Corticala limfoganglionului

Regiunea corticala a ganglionului limfatic este situata la periferie, imediat sub capsula.
In zona corticala, tesutul limfoid este organizat subt forma de foliculi limfoizi primari sau
secundari, agminati prin corticalele lor. De obicei, foliculii limfoizi de dispun intr-un singur rand.

Foliculii limfatici primari sunt formati din numeroase limfocite mici, celule reticulare si
rare macrofage. Ei nu contin plasmocite.

Foliculii limfatici secundari sau reactivi sunt de dimensiuni mai mari decat cei primari.
Ei prezinta un centru germinativ de forma ovalara cu aspect mai clar, datorita prezentei a
numeroase limfoblaste ( care au nucleu mare, hipocrom, nucleolat si citoplasma bogata si de
aspect bazofil ). Centrul germinativ mai contine macrofage, plasmocite si celule reticulare.

Foliculii secundari stimulati intens contin in centrul germinativ numeroase limfoblaste,

limfocite si plasmocite, dar putine macrofage. Foliculii secundari pe cale de involutie contin in
centrul germiantiv un numar mare de macrofage si limfocite degenerate.

Limfocitele din corticala limfoganglionului sunt majoritatea de tip B, care iau nastere in
centrul germinativ, in urma stimularii antigenice.

Imediat sub capsula ganglionului se gaseste sinusul subcapsular, iar intre foliculii limfoizi
se gasesc sinusurile interfoliculare. La nivelul lor, zona corticala contine tesut limfoid mai sarac in
celule (tesut limfoid lax). Aici se gasesc celule reticulare, macrofage, limfocite, plasmocite si
mastocite.

Regiunea paracorticala este denumita si regiunea corticala profunda si este

dispusa intre zona corticala propriu-zisa si cordoanele medulare. Este formata din numeroase
limfocite mici, celule reticulare, rare macrofage si rare plasmocite. NU prezinta foliculi limfoizi.
Este formata preponderent din limfocite de tip T.

Sub. 52 Medulara limfoganglionului

Regiunea medulara a ganglionului limfatic este situata spre hilul organului. Ea este formata din
cordoanele medulare care se ramifica si se anastomozeaza intre ele, separate de capilare
sinusoide.

Cordoanele medulare sunt formate preponderent din limfocite mici de tip B, macrofage si
plasmocite. Uneori se gasesc rare granulocite neutrofile, eozinofile, mastocite si hematii.

Sub. 53 - Circulatia limfatica in limfoganglion

Ganglionii limfatici se gasesc dispusi pe traiectul vaselor limfatice. Ei primesc limfa dintr-un
anumit teritoriu al organismului prin vasele limfatice aferente. Vasele limfatice aferente
abordeaza ganglionul prin partea sa convexa, traverseaza capsula si se deschid in sinusul
subcapsular (denumit si sinus marginal); acesta se gaseste imediat sub capsula ganglionului si
este tapetat de un rand de celule endoteliale aplatizate iar endoteliul prezinta multiple
discontinuitati prin care patrund celule din parenchimul limfoid. Se continua in profunzimea
ganglionului cu sinusurile perifoliculare.

De aici, limfa strabate zona paracorticala si se acumuleaza in sinusurile medulare.

In apropierea hilului, sinusurile medulare confuleaza si genereaza 1-2 vase limfatice eferente
care parasesc ganglionul prin hil.

Sinusurile limfatice sunt capilare limfatice cu lumenul neregulat, anfractuos, de dimensiuni

variate si cu peretele discontinuu. Endoteliul care delimiteaza sinusurile limfatice este format din
celule aplatizate asezate pe o membrana bazala discontinua.

Sub. 54 - Amigdalele

- exista mai multe structuri limfoide la nivelul istmului buco-faringian denumite amigdale
(amigdala palatina, tubara, linguala, faringiana); impreuna formeaza o structura
morfofunctionala numita "cercul limfatic Waldeyer".

Structurile limfoide amigdaliene sunt acoperite la suprafata de epiteliul de acoperire care este de
tip malpighian fara keratinizare pentru amigdalele palatine, tubare si linguale si de tip respirator
pentru amigdala faringiana.

Criptele amigdaliene(=prelungiri) sunt inguste si profunde la nivelul amigdalei palatine si

faringiene si mai largi si superficiale la nivelul amigdalei linguale si tubare; in lumenul criptelor se
gasesc limfocite, antigene, detritusuri celulare, mucus. (in criptele inguste secretiile pot persista
si bacteriile se pot multiplica rapid daca imunitatea scade - astfel se produce inflamatia
amigdalelor, AMIGDALITA).

Structura histologica a epiteliului de acoperire prezinta celule Langerhans care capteaza

antigenele de la suprafata epiteliului sau criptei amigdaliene si apoi migreaza in corion
prezentand antigenele captate celulelor imunocompetente si astfel se initiaza raspunsul imun.
Corionul mucoasei prezinta numerosi foliculi limfoizi secundari, agminati prin corticalele lor, in
imediata vecinatate a criptelor sau sub epiteliul de suprafata.

O cripta amigdaliana + foliculii limfoizi = lobul amigdalian.

Foliculii limfoizi contin limfotice B care iau nastere din limfoblastele centrului germinativ. La
periferia lor se gaseste un infiltrat limfocitar dens care este format din limfocite T.

Sub. 55 - Traheea

- este un conduct aerian cu diametrul de cca 1,8-2,5 cm si lungimea de 10-12 cm; continua cu
laringele, se intinde pana la 1/3 medie a mediastinului unde se bifurca si genereaza doua bronhii
primare. (locul de bifurcatie=CARENA)

- are forma de cilindru, cu peretele posterior turtit datorita prezentei in perete a 16-20 inele
cartilaginoase, incomplete posterior.

Peretele traheal este format din trei structuri concentrice denumite tunici:

- tunica interna, MUCOASA;

- tunica medie, FIBRO MUSCULO-CARTILAGINOASA;

- tunica externa, ADVENTICEA.

Mucoasa traheei - captuseste organul la interior, este subtire, putin ondulata, permitand traheei
sa isi modifice lumenul sa isi modifice lumenul intre anumite limite intre cele doua faze ale
ciclului respirator sau la trecerea bolului alimentar prin esofag; este formata din epiteliu si corion.

Epiteliul traheal - epiteliu pseudostratificat cilindric, ciliat si cu celule caliciforme; este format din
celule cilindrice si celule calciforme, dar printre acestea s-au mai identificat si alte tipuri de celule
(seroase, viloase, bazale si intermediare).

1. Celulele cilindrice ciliate

- prezinta un nucleu ovalar, orientat cu axul lung in axul celulei, cel mai adesea situat in 1/2
inferioara;

- citoplasma este bine reprezentata si contine toate organitele comune; nu contine granule sau
produse de secretie in zona apicala;

- mitocondriile sunt numeroase, fiind cantonate in jurul corpusculului bazal al cililor;

- lizozomii sunt dispersati in intreaga citoplasma iar ribozomii si RE rugos sunt mai putin
reprezentate;

- fiecare celula contine cca 250 de cili; fiecare cil este invelit de membrana celulara si reprezinta
o prelungire la suprafata celulei a ectoplasmei apicale; cilii sunt ancorati in regiunea tramei
terminale a polului apical in corpusculii bazali, numiti kinetozomi;

- in zona apicala a celulelor ciliate s-a pus in evidenta o puternica activitate enzimatica, aici
existand cantitati mari de ATP-aze Mg- si Ca- dependente si glucozo-6-fostfat-dehidrogenaze;
- functia principala a acestor celule este asigurarea miscarii ritmice a cililor si secundar
deplasarea stratului de mucus spre orofaringe.

2. Celulele caliciforme

- denumite astfel dupa aspectul polului apical in forma de caliciu de floare; reprezinta 1/5 din
numarul celulelor epiteliale;

- sunt considerate adevarate glande unicelulare intraepiteliale; prezinta granule mari de mucus si
ribozomi apicali;

- produc mucopolizaharide care se acumuleaza in granule din ce in ce mai mari si se evacueaza

prin polul apical al celulei prin merocrinie;

- reinnoirea celulelor are loc la 36-48 ore.

3. Celulele seroase

- sunt elemente specifice epiteliilor traheobronsice, datorita prezentei unui RE foarte dezvoltat;

- datorita faptului ca prezinta in citoplasma granule mici PAS-pozitive se considera ca ele ar

contribui la sinteza glicoproteinelor prezente in lichidul periciliar; par sa sintetizeze piesa
secretorie a IgA.

4. Celulele viloase

- sunt celule cilindrice inalte, cu polul bazal sprijinit pe membrana bazala, iar cu polul apical
proeminent la suprafata epiteliului traheobronsic;

- prezinta microvili, RE rugos abundent, ribozomi liberi si poliribozomi, un aparat reticular Golgi
bine dezvoltat si numeroase filamente;

5. Celulele bazale

- sunt celule de inaltime mai redusa, forma neregulata, fiind mai putin diferentiate;

- sunt raspunzatoare de aspectul pseudostratificat al epiteliului;

- mitozele acestor celule asigura mentinerea numarului constant de celule bazale si asigura
dezvoltarea celulelor intermediare;

- ele constituie o populatie celulara mai putin diferentiata, capabila de a se divide si a genera
toate categoriile de celule prezente in grosimea epiteliului bronsic.

6. Celulele intermediare

- formeaza un strat de celule mai greu de definit morfologic;

- reprezinta o populatie celulara inca nediferentiata, asemanatoare cu celulele bazale.

Sub. 56 - Bronhie extralobulara

Bronhiile extralobulare au in structura peretelui lor:

- mucoasa;

- tunica musculo-cartilaginoasa;

- adventicea;

1. Mucoasa prezinta pliuri longitudinale datorita contractiei fibrelor musculare netede ce aparatin
muscularei mucoasei.

2. Musculara mucoasei (lamina muscularis mucosae) continua muschiul traheal; epiteliul este
pseudostratificat prismatic ciliat si devine simplu prismatic ciliat la nivelul bronhiei intralobulare;
corionul este format din tesut conjunctiv lax ce contine fibre elastice, infiltratii limfoide si glande
de tip tubulo-acinos mucos; prezinta fibre musculare netede dispuse circular sau spiralat;

3. Adventicea este reprezentata de un tesut conjunctiv lax, bogat vascularizat, ce se continua cu

tesutul conjunctiv intrapulmonar.

Sub. 57 - Bronhie intralobulara

Bronhiile intralobulare sau bronhiolele sunt de trei tipuri: de calibru mare, de calibru mijlociu sau
de calibru mic.

- mucoasa prezinta un epiteliu simplu prismatic ciliat care devine cubic la nivelul bronhiolelor
terminale si se aplatizeaza in bronhia respiratorie si in canalul alveolar; sunt prezente si celule
secretorii neciliate (celulele Clara);

- musculara mucoasei - corionul prezinta infiltratii limfoide, rari noduli limfoizi mici si fibre
elastice longitudinale ce se continua cu tesutul conjunctiv lax al adventicei; cartilajul lipseste din
structura lor;

Sub. 58 - Alveola pulmonara

- alveolele pulmonare sunt structurile parenchimului pulmonar la nivelul carora se produc

schimburile gazoase; au aspect sacciform sau in "cuib de randunica" si se deschid in canalul
alveolar;

- in structura alveolei s-au indentificat trei elemente: epiteliul alveolar, tesutul conjunctiv stromal
si capilarele sanguine.

Epiteliul alveolar este un epiteliu continuu, turtit, care tapeteaza cavitatea alveolara. Este asezat
pe o membrana bazala continua, subtire, evidenta numai la microscopul electronic iar celulele
epiteliului - pneumocite sunt celule turtite, jonctionate intre ele.

In structura alveolei pulmonare s-au descris doua tipuri de pneumocite:

- pneumocite de tip I sau MEMBRANARE - sunt aplatizate, greu vizibile; au nucleul situat central,
de forma ovalara sau turtit, normocrom; prezinta aparat reticular Golgi, ribozomi si cateva
mitocondrii;
- pneumocite de tip II, GLOBULARE sau GRANULARE - sunt celule de dimensiuni mai mari; ele
proemina in lumenul alveolei pulmonare; au forma ovalara sau cubica; au nucleul voluminos,
neregulat, situat central; citoplasma este abundenta si prezinta toate organitele citoplasmatice;
acestea secreta prin merocrinie in cavitatea alveolara coprii lamelari contribuind la realizarea
surfactantului pulmonar, fiind adevarate celule secretorii;

Tot in peretele alveolar au fost remarcate macrofage care strabat aceasta structura pentru a a
ajunge in lumenul alveolei:

- macrofage asemanatoare microgliilor sunt celule cu prelungiri;

- macrofage rotunjite, cu prelungiri pseudopodice scurte, care sunt celule cu activitate fagocitara
intensa

Privite la microscopul electronic, macrofagele prezinta microvili lungi asemanatoare unor

tentacule.Macrofagele alveolare actioneaza asupra particulelor straine inhalate care au reusit sa
patrunda in lumenul alveolei pulmonare.

Surfactantul pulmonar prezinta urmatoarele functii:

- previne colabarea alveolelor pulmonare in expir datorita tensiunii superficiale crescute;

- realizeaza un mediu optim pentru activitatea macrofagelor alveolare.

Sub. 59 - Corpusculul renal

- intra in alcatuirea nefronului;

- este format din glomerul si capsula Bowmann;

- corpusculii renali se gasesc raspanditi neomogen la nivelul corticalei renale;

- prezinta un pol vascular (locul prin care intra arteriola aferenta sa iese arteriola eferenta) si un
pol urinar (locul in care capsula Bowmann se continua cu tubul urinifer);

- prezinta o componenta vasculara si o componenta epiteliala;

1. Componenta vasculara este formata din multiple capilare. La nivelul glomerulului renal se
realizeaza o retea capilara admirabila de tip arterial (artera-capilare-artera).

Capilarere glomerurale se dispun in jurul unui ax format de mezangiu; au peretele format dintr-
un endoteliu continuu, fenestrat, asezat pe o membrana bazala continua.

Celulele endoteliale prezinta un nucleu turtit, central; organitele citoplasmatice sunt reduse si
dispuse in jurul nucleului.

Mezangiul - tesut conjunctiv; este format din celule si matrice conjunctiva.

Celulele mezangiale sunt celule de dimensiuni mici, cu nucleu ovalar, normocrom, central;
prezinta numeroase prelungiri citoplasmatice.
2. Componenta epiteliala este reprezentata de capsula Bowmann; aceasta este formata din doua
foite: foita externa (parietala) si foita interna (viscerala). Cele doua foite se continua una cu alta
la nivelul polului vascular al glomerulului.

Foita externa delimiteaza, la perferie, corpusculul renal de restul parenchimului; este formata din
epiteliu pavimentos simplu.

Foita interna este formata din celule voluminoase numite podocite, asezate pe o membrana
bazala continua. Podocitele emit spre membrana bazala cateva prelungiri ca niste picioruse,
numite procese primare sau pedicule, fiecare proces primar se ramifica si da nastere la
numeroase prelungiri numite procese secundare sau pedicele.

Sub. 60 - Tubi uriniferi

Tubul urinifer continua corpusculul renal si este format din trei segmente:

- tubul contort proximal;

- ansa Henle;

- tubul contort distal;

1. Tubul contort proximal este alcatuit dintr-un singur rand de celule piramidale, numite nefrocite,
dispuse pe o membrana bazala continua; la polul apical, nefrocitele prezinta microvilozitati
constituind "marginea in perie". Nefrocitele au citoplasma abundenta, acidofila, bogata in
organite citoplasmatice si sisteme enzimatice. Mitocondriile sunt cele mai numeroase, raspandite
neuniform in citoplasma.

2. Ansa Henle este formata din doua portiuni, descendenta si ascendenta, dupa pozitia
corpusculului Malpighi.

Portiunea descendenta - peretele ei este format din celule aplatizate, endoteliforme asezate pe o
membrana bazala;

Portiunea ascendenta - peretele ei este format din celule cubice asezate pe o membrana bazala;
polul apical este lipsit de microvili;

3. Tubul contort distal continua, in corticala renala, partea ascendenta a ansei Henle. Peretele
sau este format dintr-un singur rand de celule cubice sau cubico-cilindrice.

- celulele epiteliului prezinta o citoplasma abundenta, acidofila, dar mai saraca in organite ceea
ce ii confera un aspect mai clar in coloratiile histologice;

- celulele prezinta microvili rari si scurti;

- la nivelul maculei densa, celulele cubice devin cilindrice;

Sub. 61 - Aparatul juxtaglomerular

- este format din celule prezente in peretele tubului contort distal (macula densa), in tunica
medie a arteriolei aferente (celule granulare - celule juxtaglomerulare) si in triunghiul format de
arteriola aferenta, arteriola eferenta si tubul contort distal (lacisul - celulele mezangiale
extraglomerulare);

1. Macula densa este formata de o parte din celulele tubului contort distal.

- nucleul este alungit, ovalar, iar citoplasma este abundenta, usor acidofila;

- polul apical este lipsit de microvili;

- in citoplasma se gasesc numeroase organite comune, microfilamente si granule de secretie

care contin renina;

- are rol de osmoreceptor;

2. Celulele granulare - in apropierea glomerulului renal, arteriola aferenta pierde limitanta

elastica interna iar celulele musculare din tunica medie capata un aspect rotunjit.

- citoplasma este abundenta, contine organite celulare precum si granule de secretie de natura
glicoproteica, PAS-pozitive si care contin renina;

3. Lacisul este format din celule dispuse in triunghiul format de arteriola aferenta, arteriola
eferenta si tubul contort distal.

- citoplasma este saraca in organite, contine microfilamente si granule de secretie;

- celulele secreta renina si eritropoietina;

Sub. 62 - Ureter

Ureterul este un conduct lung de 25-30 cm ce coboara pe peretele posterior al abdomenului,

retroperitoneal, spre vezica urinara.

- mucoasa are un uroteliu mai gros, iar corionul este format din tesut conjunctiv lax cu
numeroase infiltratii limfoide;

- tunica musculara este formata din fibre musculare; printre acestea se gasesc numeroase fibre
elastice si fibre de colagen;

- adventicea este formata din tesut conjunctiv lax care fixeaza ureterul de peritoneu si planul
posterior al abdomenului.

Sub. 63 - Vezica urinara

- prezinta o mucoasa groasa cu numeroase pliuri si depresiuni;

- mucoasa vezicii urinare este neteda;

- corionul mucoasei este bine dezvoltat, bogat in fibre elastice si de colagen, formand un "corion
de rezistenta";
- tunica musculara este foarte groasa; este formata din fibre musculare netede; fibrele sunt
dispuse plexiform;

- dupa orientarea de ansamblu a fasciculelor se disting trei straturi: stratul intern cu dispunere
longitudinala, stratul mijlociu cu dispunere plexiforma si stratul extern cu dispunere
longitudinala;

- adventicea este constituita din tesut conjunctiv lax in care se gasesc numeroase adipocite; pe
fata superioara este inlocuita de seroasa peritoneala;

Sub. 64 - Foliculi ovarieni (fara foliculul de Graaf)

- se gasesc raspanditi printre celulele conjunctive stomale ale corticalei externe, uneori chiar
imediat sunt albuginee;

- se formeaza in cursul vietii embrionare; la sfarsitul lunii a VII-a de viata intrauterina , procesul
de formare a foliculilor ovarieni sunt incheiate

- se pot distinge trei tipuri de foliculi ovarieni: foliculi primordiali, foliculi in crestere (primari,
secundari, tertiari) si foliculi maturi sau foliculii de Graaf;

1. Foliculii primordiali

- fiecare folicul este constituit dintr-un ovocit de ordinul I blocat in cursul profazei primei diviziuni
meiotice;

- organitele celulare sunt bine reprezentate: mitocondrii, RE neted, ribozomi liberi, ARG;

- citoplasma prezinta si numeroase vacuole;

2. Foliculii primari

- ovocitul prezinta citoplasma abundenta, mai clara in coloratii uzuale, cu nucleul mare, sferic,
hipocrom, situat central;

- citoplasma contine numeroase organite, in special mitocondrii, ARG, RE neted si rugos,

ribozomi liberi;

3. Foliculii secundari

- ovocitul este foarte mare; membrana pellucida - membrana acidofila, omogena, PAS-pozitiva,
formata din prelungiri ale celulelor foliculare si microvili ai plasmalemei ovocitului;

- jonctiunea celulelor formeaza granuloasa foliculara;

- celulele din granuloasa secreta un lichid clar, bogat in acid hialuronic - lichidul folicular;

- stroma care inconjoara foliculul se modifica si formeaza teaca interna, formata din celule cubice
ce prezinta caractere de celule secretoare de steroizi;

4. Foliculii tertiari (cavitari)

- parcurg o luna perioada de crestere;

- intre celulele granuloasei corpii Call-Exner fuzioneaza, generand antrul folicular;

- ovocitul are dimensiuni mari;

- prezinta o structura microscopica - discul proliger (cumulus oophorus); (ovocitul inconjurat de 1-

2 randuri de celule foliculare din granuloasa este impins spre un pol al foliculului).

65. FOLICULUL MATUR SAU FOLICULUL DE GRAFF

E ultimul stadiu in evolutia foliculilor ovarieni.

Acumularea de lichid folicular determina cresterea vol. Cavitatii antrale si inclusiv a foluclui.

Originea lichidului folicular:

-transudat plasmatic

-produs de celulele foliculare

El contine proteine,hormoni ,glicozaminoglicani, etc.

Forma si dimensiuni:

Masoara 20-25mm.

Apare ca o vezicula trasparenta care proemina la suprafata ovarului intr-o regiune numita
stigma.

Ovocitul e inconjurat de 1-2 randuri de celule foliculare si e impins la periferia cavitati antrale
formand cumulus ooforum.

Celulele foliculare care inconjoara ovocitul si intra in contact direct cu el, sunt asezate radiar si
sunt cilindrice formand corona radiata. Ea e despartita de ovocit prin membrana pellucida
care e groasa, PAS-pozitiva ,hialina,bogata in glicoproteina.

Peretii cavitatii antrale sunt tapetati de cateva randuri de celule foliculare care formeaza
membrana granuloasa.

In afara granuloasei se gasete memnbrana Slavjanski, bine continuita,evidenta la examenul

microscopic.

66.OVOGENEZA

E controlat endocrin si incepe din viata embrionara terminandu-se la menopauza.

Are 3 etape:

1. Faza de multiplicare
2. Faza de crestere
3. Faza de maturare

1.Faza de multiplicare
Are loc inainte de natere in perioada de formare a ovarului.

In sapt.III-VI in ovarul fetal, ovogoniile se multiplica intens prin mitoza inconjurandu-se de un

stras de celule foliculare, constituind zestreade foliculi primordiali.

O mare parte din ovogonii dispar prin involutie inainte de nastere. In ovarul nou-nascutului fiind
circa 400.000-500.000.

Dupa formarea foliculilor primordiali,ovogoniile nu se mai divid ci se trasforma in ovocite de

ordinul I.Acestea, pana la nastere, intra in prima meioza,prima diviziune demakturatie, dar
raman in staiul de profaza pana la prima ovulatie.

2.Faza de crestere

Incepe in ovarul fetal si se termina cu putin timp inainte de ovulatie.

Procesele morfologice pe care le implica intereseaza si ovocitul si celulele foliculare si chiar si

stroma ovariana perifoliculara.

Procesul de crestere este mai intens dupa pubertate.

OVOCITELE: cresc in dimensiuni prin formarea unor constituienti citoplasmatici si nucleari

CELULELE FOLICULARE:

Cresc in dimensiuni, devin cubice, apoi cilindrice.

Se multiplica activ formand granuloasa foliculilor ovarieni.
Emit prelungiri citoplasmatice in jurul ovocitului care, impreuna cu prelungirile
microvilozitare ale membranei ovocitului formand zona pullucida.
Dispozitivul de jonctiuni are rol mecanic si nutritiv aprovizionand ovocitul cu materiale
necesarre metab. sau
Aprovizionarea nutritiva se face prin pincitoza si chiar fagocitoza.

3.Faza de maturatie

Incepe in momentul ovulatiei, in ovar continuandu-se in trompele uterine.

Astfel:

1. Incepe cand se termina prima diviziune a meiozei in urma careia rezulta ovocitul de ordin II
2. Se elimina primul globul polar
nucleul ovocitului are forma haploida 22+X cromozomi
3. Incepe a doua diviziune de maturatie a ovocitului pe un nr. redus la jumatate de cromozomi
4. Se opreste in metafaza
5. In momentul feculdatiei,patrunderea capului spermatozoidului va determina finalizarea celei
de a doua diviziuni
6. Ovocitul de ordin II devine matur
7. Are loc expulzia celui de-al doilea globul polar
Ovocitul matur are o formula cromoomiala haploida 22+X cromozomi
ADN-ul per crmozom este redus a jumatate fata de ovocitul de ordin II
 Stadiul de ovocit matur este foarte scurt deoarece se formeaza zigotul si incepe
segmentarea acestuia
Daca ovocitul de ordin II expulzat din ovar nu este fecundat in primele 24 ore, involuiaza fara a
deveni ovocit matur.

67.TROMPELE UTERINE ( trompele Fellope,oviductele, salpingele)

Sunt organe musculo-membranoase care fac jonctiunea dintre ovare si uter.

Dimensiuni:
-lungime:10-12 cm

-calibru: de la 2-3 cm la 0.2-0.5mm

Au 4 portiuni:

1. pavilionul/ segm incipient: forma de palnie cu margini neregulate,franjurate , formate din

mai multe fimbrii. Comunica cu cavitatea abdominata prin ostium abdominal.
2. Ampula: portiunea cea mai dilatata si cea mai lunga ( 2/3 din lungime). Se reduce
progresiv spre istm
3. istmul / portiunea rectilie a trompei: are 3-4 cm lungime si 1mm diametru
4. portiunea interstitiala/ uterina: are 1 cm lungime si 0.2-0.5mm diametru.
5.
Peretele trompei are 3 tunici:

1. mucoasa
2. musculara
3. seroasa peritoneala

I.Mucoasa

Prezinta liuri longitudinale,ramificate a caror numar si dimensiuni sunt mai mari la nivelul
ampulei.

E formata din:

1. epiteliu de acoperire asezat pe o M.B.

2. corion
1.Epiteliul de acoperire:

E un epiteliu simplu cilindric alcatuit din:

a) celule ciliate
b) celule secretorii
a)celulele ciliate:

sunt grupate in zone mai proeminente al mucoasei

au citoplasma abundenta,slab bazofila
au nucleu mare,ovalar, situat central
la polul apical au kinocili care prezinta o miscare in valuri de la ostiumul abdominal spre
cel uterin
b)celulele secretorii:

sunt non-ciliate
 se mai numesc celulele glandulare
secreta mucus bogat in glicoproteine
unele prezinta la polul amical microvili
printre ele sunt si celule de talie mica - cu nucleu mare,hipercrom,citoplasma reduse - ce
nu sunt altceva decat limfocite migrate din corion spre suprafata epiteliului tubar
2. Corionul:

Este aglandular, format din tesut conjunctiv lax.

In structura lui se gasesc:

celule de tip fibrocitar

limfocite
monocite
plasmocite
fine fibre de colagen
fibre elastice
o bogata retea sangvina: arteriole(ramm ale a. tubare) si venule
o bogata retea limfatica

Mucoasa trompelor uterine e dependenta hormonal, structura ei modificandu-se in fuctie de

estrogeni si progesteron.

a)in prima faza a ciclului ovrian:(faza preovulatorie) : lumenul e format din celule ciliate si
contine putin lichid tubar.

b)in a doua faza a ciclului ovarian ( faza postovulatorie): sunt celule mai numeroase, mai
voluminoase, datorita cresterii cantitatii de lichid tubar

c) in sarcina extrauterina(tubara): se dezvolta excesiv, cu celule deciduale, similare cu cele are

orionului mucoasei uterine.

*Datorita disecarii muscularei tubare si dezvoltarii struncturilor placentare intr-un organ cu

perete relativ subtire, sarcina tubara reprezinta o urgenta chirurgicala deoarece duce cel ami
fregvent la hemoragie masina interna.

II)Musculara

Formata din fibre musculare netede dispuse in 2 straturi :

1. circualar intern: in anumite zone e mai bine dezvoltat, dar nu formeaza sfinctere
2. longitudinal extern
Printre fibre e tesul conjunctiv interstitial, bogat in fibre elastice care se cntinua in tesutu
subseros.

*Tesutul subseros are fibre musculare netede si numeroase vase sangvine si ancoreaza stratul
muscular de ligamentul larg.

III) Seroasa peritoneala

Acopera cea mai mare parte a trompei.

E formata din mezoteliu peritoneal.

Nu prezinta particularitati la acest nivel.

Vascularizatia si invervatia trompelor uterine

Vascularizatia arteriala e realizata de:

1. a. uterina a tubara interna + a. tubara medie

2. a. ovariana a. tubara externa
Cele 3 aa. Tubare formeaza arcadele subtubare din care se desrind ramm pt subseroasa,
musculara si corion.

La nivelul corionului, subepitelial se formeaza o retea de capilare asemanatoare mucoasei

intestinale.

Vascularizatia venoasa:

colecteaza sangele de la mucoasa,musculara, continuandu-se cu venele subseroase spre venele

ovariene si uterine.

Vasele limfatice:

Sunt abundente.Se formeaza o retea limatica in corionul prodund de unde pleaca capilare cu
capat orb care traverseaza musculara impreuna cu vasele sangvine si se deschid in colectoarele
subseroase iar de aici e dusa spre ggl. Lombari.

Invervatia:

E simpatca si parasimpatica.

Filete nervoase vegetative din plexul ovarian si cel uterin.

Rolul trompelor uterine:

1. Captarea si conducerea ovulului de la ovar spre uter

2. rol in conducere si hranirea spermatozoizilor deoarece fecunatia are loc in 1/3 externa
3. Spermatozoitii sufera modificari care ii fac apti de fecundare ( le creste mobilitatea si se
modifica plasmalema care le permte penetrarea coroanei radiata ).
4. Progresia ovulului e faculitata de lichidul tubar,contractia musculaturii tubare si cilii
mucoasei.
Lichidul tubar:

E format dintr-un exudat seros provenit din cavitatea peritoneala plus secretia celulelor
neciliate.
Contne ioni,albumine,globuline,aminoacizi,glicoproteine.
E absorbit la nivelul istmului prin actiunea celulelor cu microvili si a limfaticelor de corion.
Mecanismul de resorbtie determina scurgerea lichidului dinspre ampula spre istm.
Curentul format ajuta la conducerea oului.
Rol nutritiv pentru ovocitspermatozizi, celula ou
Secretia e sub control hormonal ( estrogenii cresc cantitatea si compozitia biochimica.)
Tranzitul ovocitului, fecundat sau nu, prin trompa dureaza 3 zile
68. ENDOMETRUL (tunica interna, mucoasa a uterului)

Pana la pubertate e subtire fara modificari ciclice, alcatuita din:

a)epiteliu de acoperire cubic asezat pe un corin subtire si sarac in celule

b)substanta fundamentala

c)glande reduse la numar, slab dezvoltate

In perioada genitala activa ( pubertate- menopauza):

E structura cea mai importanta a uterului.

Prezinta modificari ciclice structurale si fuctionale.

E alcatuita din:

1)epiteliu de acoperire de tip cilindric simplu .

E asezat pe o membrana bazala continua, subtire care il desparte de corion.

Prezinta granule de secretie glicoproteice la polul apical.
Este format din:
a)celule ciliate:cu cili mobili,scurti,rarefiati

b)celule secretorii:in nr. Redus,intercalate printre cele ciliate. Au citoplasma

bazofila,nucleu mare ,ovalar dis in 1/3 bazala.

2)corion glandular:

*Se mai numeste corion citogen datorita continutului mare in celule.

*Contine foarte multe celule tinere si fibre:

fibroblaste
limfocite
macroface
fibre de colagen
fibre de reticulina
*E bogat in glicozaminoglicani.

*Contine glande endometriale tubulare drepte,lungi care ajung cu capatul profund pana la
miometru

prezinta invaginatii ale apiteliuluide suprafata care este format preponderent din celule secretorii
si rare celule ciliate.

*Este puternic vascularizat. Arteriolele provin din miometru si au aspect spiralat(arteriole

spiralate) si genereaza o retea densa de capilare.Astfel:

-artere scurte numite artere nutritive pt stratul bazal, regenerativ al endometrului. Nu sufera
modificari in ciclu

-artere lungi ,functionale, cu aspect spiralat, numite artere helicine pt 2/3 superficiale ale
endometrului. Sunt hormonodependente deci profuc necroza endometrului prin contractie in
ciclul endometrial.
-Venele formeaza plexuri in miometru,evidente in sarcina

Endometrul are 2 zone:

1)zona superficiala- stratul fuctional : reprezinta 2/3 superficiale se descuameaza si se elimina

ciclic

2)zona profunda- stratul bazal : e in 1/3 profunda, formata din fundul glandelor endometriale si
corionul profund. E zona regeneratoare

69. CICLUL ENDOMETRIAL

Are loc in perioada genitala activa sub actiunea hormonilor ovarieni (estrogeni si
progesteron ).
Reprezinta modificarile morfofunctionale suferite de endometru.
Are loc in paraele cu ciclul ovarian.
Dureaza 28 zile.

Are 3 faze:

1. faza menstruala 1-4 zi a ciclul menstrual

2. faza proliferativa 4-15 zi a ciclului ( corespunde fazei preovulatorie )
3. faza secretorie 15-28 zi a ciclului ( corespunde fazei postovulatorii )
1. Faza menstruala: ( faza descumativa )

Are loc daca nu se produce fecundarea ovocitului.

1.Scade catitatea sangvina de estrogeni si progesteron ca urmare a atrofiei corpului galben care
duce la antrenarea contractiei si relaxarii vaselor sangvine spiralate de la nivelul endometrului.

2.Duce la contractia puternica si prelungita a arteriolelor spiralate care determina ischemia si

necroza endometrului.

3.Apar focare hemoragice in corion urmate de descuamarea endometrului superficial si

elimnarea lui.

*partea profunda a endometrului sufera modificari minore

Dureaza 3-4 zile cu eliminarea a 30-35 ml sange necoagulabil si detritusuri

celulare,mucus,apa,prostaglandine.

*incoagulabilitatea sangelui se datoreaza eliminarii unor subst. Fibrinolitice produse de mucoaza

uterina in timpul necrozei.

La final, endometrul profund ramane denudat, neregulat, imbibat cu sange care se elimina in 1-3
zile de la finalul fazei descumative.

!!: Daca are loc fecundarea ovocitului , se produce gonadotropina corionica umana care
mentine functia corpului galben care elib. Estrogeni si progesteron pentru a impiedica contractia
arteriolelor spiralalte evitand necroza deci menstruatia

2. Faza proliferativa ( faza foliculinica )

Are loc odata cu dezvoltarea foliculilor ovarieni.

E dependenta de foliculina eliberata de acestia.

Are loc in 4-14 zi a ciclului.

Astfel:

dupa 3-4 zile incepe regenerarea endometrului prin activitatea zonei profunde
Epiteliul endometrial se reface prin proliferarea epiteliului fundului glandelor endometriale
in 2-3 zile
Initial apare un apiteliu simplu cubic apoi devinde cilindric ciliat
Corionul, in primele zile, mai contine subfuziuni hemoragice, e dens celular, bogat in
fibroblaste
Celulele corionului se multiplica rapid prin mitoza si creste grosimea endometrului de la
1mm la 5mm in 9-10 zile
Se refac arterele spiralate rapid
Glandele endometriale cresc concomitent cu refacerea mucoasei

Epiteliul glandular e format din celule secretoare cu aspect cilindric,cu nucleo oval dispus spre
polul bazal, cu citoplasma intunecata sau usor clara si bogata in organite. Celulele sunt unite prin
dezmozomi si au microvilozitati sau cili la polul apical.

3. Faza secretorie

Are loc in 15-28 zi a ciclului si produce urmatoarele modificari sunt actiunea estrogenilor si
progesteronului:

1. mucoasa uterina se ingroasa

2. glandele endometriale devin sinoase cu lumen stelat, in dinti de fierastrau bogat in
secretii mucoase,usor acidofile
3. creste inaltimea celulelor glandulare,iar polul apical devine mai dilatat incarcat cu
subtante embriotrofe
4. creste numarul celulelor secretorii
5. scade numarul celulor ciliate
6. creste inaltimea si numarul microvililor anumitor celule
7. in zona functionala a corionului apare exudat serofibros, mai bogat sub epiteliul de
suprafata
8. celulele corionului devin ovalare, rotunde , cu citoplasma vacuolara, usor acidofila, bogata
in glicogen.
9. Creste numarul vaselor sangvine si anastomozelor lor in partea superficiala a coronului
10.in ultimele zile, in SF apar subfuziuni hemoragice datorita ruperii peretilor capilarelor
corionului

!!:In cazul ciclurilor anovulatorii (specifice premenopauzei) mucoasa ramana in stadiul

proliferativ, cu glande endometriale hipertrofiate care au aspect de glande tubulare drepte
datorita absentei corpului galben deci a progesteronului.

!!: In cazul menopauzei dispar hormonii ovarieni care determina involutia mucoasei si absenta
ciclului. Pot aparea formatiuni chistice datorita obstructiei lumenului glandelor endometriale.

70. VAGINUL

E un conduct musculo-membranos, impar , median, aplatizat care se insera pe colul uterin si se

deschide in vestibulul vulvar.
Are 3 tunici :

1. mucoasa
2. musculara
3. adventice
1. Mucoasa:

E coriopapilara.

E formata din ep. Stratificat fara keratinizare si corion bogat in fibre elastice si de colagen.

Epiteliul are 3 straturi:

bazal
intermedar
superficial
Stratul bazal: ( strat germinativ)

format dintr-un strat de celule cubic-cilindrice surpinze in mitoza

Au citoplasma omogena, bazofila, numar mare de organite celulare, nucleu rotund situat central

Ele compenseaza pierderile celulare de la suprafaza epiteliului

Stratul intermediar:

Are 2 zone:

* zona parabazala: formata din cateva randuri de celule situate sub stratul bazal care provin din
divizunea celulelor bazale. Au forma ovalara, nucleu mare, veziculos si citoplasma bazofila.

*zona intermediara propriu-zisa: formata din celule poliedrice cu citoplasma usor

acidofila,nucleu rotund, central,unite prin desmozomi.

Stratul superficial:

Are 2 zone:

*zona granuloasa: are 3-4 randuri de celule alungite, citoplasma neomogena datorita prezentei
granulelor de glicogen bazofile.( se evidentiaza cu PAS si carmin Best)

*zona superficiala: are 2-3 randuri de celule pavimentoase cu citoplasma acidofila,nucleu

picnotic,central,hipercrom

Corionul:

E corion papilar,aglandular,bogat in fibre elastice si de clagen si vase sangvine.

Celulele sunt fibroblaste,limfoceite,plasmocite,mastocite si macrofaceg.

In inflamatii(vaginite) nr limfocitelor si macrofagelor creste.

2.Musculara:
Are structura plexiforma.

E alcatuita din fibre musculare netede dispune in 2 planuri ancorate si angrenate unul de altul.

1. longitudinal extern
2. circular intern
Aproape de orificiul vaginal ele se ancoreaza de fibrele striate ale perineului si ridicatorilor anali.

Mai contine tesut conjunctiv bogat in fibre elastice, vase sangvine si limfatice si filete nervoase.

3.Adventicea:

Strat de testul conjunctiv lax greu care delimiteaza si ancoreaza vaginul de organele si structurile
din jur.

Contine vase sangvine,limfatice ,filete nervoase si adipocite grupate in lobuli adiposi.

Vascularizatie si invervatie

Artere: vaginala din uterina, altele din hipogastrica,rectala mijlocie,rusinoasa interna. Da capilare
pt musculara si corion.

Venele dreneaza de la mucoasa si musculara spre vena iliaca interna.

Limfaticele dreneaza spre ggl sacrati inghinali de la musculara si corion.

Nervii provin din plexul vegetativ hipogastric inferior si din n. rusinos.

Citologia exfoliativa vaginala

Celulele superficiale ale ep vaginal se descuameaza si cad in lumenul organului (in glera produse
de cell. Endocol si secretoare ale endometrului) acumulandu-se in fundul de sac vaginal de unde
se pot recolta prin aspirare, periere sau raclarea mucoasei si formandu-se frotiu vaginal cu
acestea.

Frotiul se coloreaza cu Giemsa,HE,PAS, albastru de metilen , dar cel mai uzual cu PAPANICOLAU.

Pe frotiu observam urmatorele tipuri de celule:

celule din stratul bazal:rotunde/ovalare,cu nucleu rotund,mare, hipercrom , citoplasma

intens bazofila. Se gasesc rar in secretia vaginala,dar apar fregvent in menopauza,
castrare chirurgicala, leziuni diverse ale mucoasei sau exocoului.
Celule suprabazale(parabazale): ovalare, mai mari decat cele bazale,nucleu mare,
rotund,hipocrom,nucleolat,citoplasma bazofila si neomogena datorita prezentei vacuolelor
celule intermediare: polierice ,nucleu rotund,hipercrom,citoplasma slab bazofila si
neomogena, bogata in vacuole
celule granulare: nucleu mic,hipercrom,citoplasma slab acidofila,granule file roz sau
albastre
celule superficiale:nucleu picnotic,hipercrom,citoplasma abundenta,neomogena, intens
acidofila
 celule epiteliale:celule de metaplazie sau celule maligne (examenul citovaginal e
esential in depistarea cancerului de col uterin precoce)
alte elemente:granulocite, rare imfocite, hematii(in caz de leziuni),mucus ,bacili
Doderlein(prezenti constant in vagin), agenti patogeni

Ciclul vaginal

Epiteliul vaginal e hormonodependent.

Frotiul de secretie vaginala ne da info despre statusul hormonal al femeii.

Lipsa hormonilor ovarieni sau antitatea lor crescuta determina atrofie marcata a mucoasei.

a) in prima faza a ciclului utero-ovarian: sub influienta estrogenilor :secretia vaginala contine
celule din stratul superficial. Indicele picnotic(procentul de celule cu nucleu picnotic) e de 60-
90% iar indicele acidofilic(procent de celule acidofile) e 60-80%. Acesti indici au valoare maxima
la ovulatie.

b) in faza 2 a ciclului utero-ovarian: sub influienta progesteronului: frotiul contine preponderent

celule din stratul intermediar dispuse in insule cu plicaturari ale membranei.

c) in perioada prepubertara si in menopauza: pe frotiuu sunt putine celule. Predomina celulele

din stratul bazal sau suprabazal.

71. GLANDA MAMARA

Sunt glande cu secretie exocrina.

La barbat au aspect rudimentar.

La femeie se dezvolta la pubertate si involuiaza la menopauza.

Sunt glande agminate, formate din 18-20 glande tubulo-acinoase sau tubulo-alveolare
inconjurate de testut conjunctiv fibros si adipos.

Sunt delimitate in lobuli glandulari.

Fiecare lobul isi trimite produsul de secretie prin canalul galactofor deschiz la nivelul
mamelonului.

Mamelonul formatiune cilindrico-conica aflata in centrul areolei. Ambele sunt intens

pigmentate.

In dermul areolei se gasesc:

fibre elastice si de colagen

fibre musculare care se contracta dand erectia mamelonului
glande sebacee modificate-g. Montgomery
terminatii nervoase libere sin incapsulate

Fiecare lobul are 2 parti:

1.Parenchim glandular:

E format din :

a) adenomeri:formatiuni tubulo-acinoase formate din epiteliu simplu cubic asezat pe o MB

continua.

Celulele secretoare au citoplasma abundenta,bogate in organite si RE cu nucleu rotund,central

sau in 1/3 bazala si sunt jonctionate prin desmozomi.

Intre polul bazal si MB sunt celule mioepiteliale.

b) canale galactofore: secretia se varsa in lumen si de aici prin canalele intralobulare si

extralobulare formeaza canalul galactofor care se deschide la exterior in mamelon.

Are epiteliu cubic simplu la nivelul lumenului si malpighian la capatul terminal unde se continua
cu epidermul

2.Stroma glandulara:

E tesut conjunctiv de sustinereal parenchimului ce trimite septuri intralobulare formand acini si

perilobulare bogate in fibre de colagen si tesut adipos.

In graviditate:

Sistemul glandular al mamelei creste foarte mult fiind stimulata de:

prolactina
h.sexoizi ovarieni(estrogeni pt canale excretoare si progesteron pe adenomeri)
h. placentari
hormonul lactogen placentar
h. corticosteroizi
Astfel:

canalele prolfereaza si sse ramifica formand noi lobuli

adenomerii iau forma alveolara
cell secretorii devin cilindrice,voluminase, cu citoplasma abundenta si continut ridicat de
vacuole lipide
Organitele celulare devin mai numeroase si produc o secretie ab-galbuie lactescenta care
se acumuleaza in cavitatea alveolara
In lactatie:

produsul se secretie e laptele matern

e bogat in proteine,glucide,lipide,apa,vitamine,ioni,factori de crestere,hormoni,ig
laptele din primele zile se numeste colostru
El se elimina in cav alveolara prin merocrinie.
Stimularea mamelonului de n.n determina eliberarea de ocitocina care uce la contractia
celulelor mioepiteliale si expulzia laptelui
In perioada premenstruala si menstruala:
 Apare o congestie vasculara care determina cresterea in volum a glandei,uneori dureroasa
si cu stare de tensiunea determinata de hormonii ovarieni
Epiteliul acinar prezinta f. putina activitate secretorie (in menstruatie poate aparea o
picatura de secretie la nv. mamelonului)
fenomele regreseaza in cateva zile.

72. TUBII SEMINIFERI

E structura la nivelul careia se formeaza gametii masculini spermatozoizii.

Fiecare tub are o lungime de40-100cm

Incepe de la periferia lobulului testicular printr-un capat infundat si se continua la nv.

Mediastinului testicular cu un capat drept.

Intre tubi se afla o cantitate de tesunt conjunctiv lax bogat in capilare,limfatice, celule Leydig,
izolate sau sub forma de insule ce produc secretia endocrina a testiculului.

Peretele tubului e format in epiteliu seminal epiteliu stratificat polimorf asezat pe o MB continua
si groasa. La pers. Tinere e subtire , iar la varstnici mia groasa.

MB e formata din 3 zone:

1. zona interna, PAS pozitiva formata din fibre de reticulina

2. zona mijlocie ,PAS redusa bogata in fibre de colagen si rare celule musculare netede
3. zona externa formata din fibre de colagen,fibrocite si material amorf
Epiteliul tubilor are 2 tipuri de celule:

1. celulele liniei seminale- majoritare

2. celulele Sertoli
1.Celulele liniei seminale

Localizate in nise sau lojete ale fetelor lateriale ale celulelor Sertoli,in grosimea epiteliului.
Sunt celule libere.
Provin din multiplicarea si diferentierea celulelor suse in MB a epiteliului tubilor seminiferi.
Acestea, de la MB spre lumen sunt:

a) Sermatogonii
b) Spermatocite
c) Spermatide
d) Spermatozoizi
Ele reprezinta etape ale procesului de multiplicare si diferentiere a cell. germinale, proces
denumit spermatogeneza.

a)Spermatogoniile

Sunt celule suse ale ep. Seminifer.

Sunt cel mai putin diferentiate.
Sunt locanizate imediat pe MB, intre cell. Sertioli.
Sun rotunde, usor aplatizate, cu citoplasma bazofila, putina, bogata in organite
citplasmatice.
De la pubertate ele e divid activ rezultand noi spermatogonii. Unele raman pe MB,
celelalte evoluiaza spre lumen pentru diferentiere.
Sunt de 3 tipuri:

Spermatogonii Ad(d=dark)
Spermatogonii Ap(p=pale)
Spermatogonii B
b)Spermatocitele

-> Spermatocitele de ordin I:

Nu sunt pe MB ci mai superficial.

Au dimensiuni mari datorita acumulari de material citoplasmatic si nuclear.
Nucleul e rotund si are formula cromozomiala diploida(44 autozomi+XY), car cant. Dubla
de material nuclear pe cromozom
-> Spermatocite de ordin II:

Sunt localizate superficial

Dimensiunile sunt mai mici
Nucleul e mai mic,nucleolat,hipercrom si are 23 croozomi(22+X sau 22+Y)
Sunt greu de observat pe preparatul histologic
c)Spermatidele

Sunt celule haploide- au 23 de cromozomi.

Au cantitate normala de material nuclear pe crmozomi
Sunt ovalare/poliedrice
nucleu rotund,normocrom,nucleolat,central
Sunt grupate in cate 4/8
Sunt situate superficial in grosimea ep.
Se trasforma in spermatozozi
d)Spermatozoizii

sunt gametii masculini

sunt celule flagelate
au formula cromozomiala haploide (22+X sau 22+Y)
Pe frotiurile spermatice colorate uzual apar formate din cap,gat,coada
2.Celulele Sertioli

Sunt inalte,voluminoase,columnare, iar polul apical e uneori latit, cu aspect de

candelabru
Ajung cu polul apical in lumen
Polul bazal e pe MB
Nucleul e ovalar,voluminos, nucleoni evidenti, slab colorat deoarece cromatina e foarte
fina.
Citoplasma e abundenta,slab colorata,organite numeroase,incluziuni lipidice si
proteice,pimenti lipocromi,glicogen,resturi celulare fagocitare,cristaloid alungit si unic
denumit Cristalul Charcot.
Au desmozomi si jonctiuni gap itre ele si intre ele si celulele liniei seminale.
Functii:
1.Aparare,nutritie,suport pt celulele liniei seminale datorita lipsei vasculrizarii ep. Seminal,ele
asig. Mterialul necesar pentru sermatogeneza. Schimburile se realieaza prin bariera sange-
testicul formata din peretele cap.,MB a tubului si cell. Setioli.

2.Fagocitoza a cell. Liniei seminale care nu corespund morfo-functional si a corpilor reziduali

rezultati din spermiogeneza

3.Secretie a lichidului seminal cu rol de antrenare a spermatozoizilor spre caile spermatice, dar
si nutritiv.

4.Inervin in spermiogeneza si spermatogeneza. Fara diferentierea lor pana la pubertate, nu sunt

posibile.

73. SPERMATOGENEZA

E procesul de multiplicare si diferentiere a celulelor germinale. Dureaza 74 de zile.

Se instaleaza la pubertate si dureaza toata viata, reducandu-se dupa 50 ani.

Celulele participante sunt:

1. Spermatogoniile
2. Spermatocitele
3. Spermatidele
4. Spermatozoizii
1.Spermatogoniile

Sunt de 3 tipuri:

Ad
Ap
B
Se formeaza astfel:

1. Ad sunt cell suse si dau nastere la 2 cell. Ad indetice.

2. Una ramane pe MB, susa, iar cealalta formeaza 2 cell. Ap.
3. Din Ap se formeaza cele de tip B.
4. Prin mitoza, din cele de tip B se formeaza 2 spermatocite de ordin I.
2.Spermatocitele

a)De ordin I: E ultima faza in care se mai sintetizeaza material nuclear

in acest stadiu celulele sufera prima diviziune de maturatie

dureaza 16-20 zile
Aceasta e meioza.
Rezulta 2 celulele mici,haploide, cu cantitate dubla de material juclear pe cromozom
Ele se numesc spermatocite de ordin II.
B)De ordin II:Intra rapid in a doua diviziune de maturatie.

E de tip ecuational mitoza

E pe nr. redus de cromozomi
Rezulta 2 cell de dimensiuni reduse numite SPERMATIDE
2.Spermatidele

Se trasforma in spermatozoizi fara divizune, proces denumit spermiogeneza.

E un proces de metamorfoza(diferentiere) , lent, progresiv care cuprinde nucleul si
citoplasma.
Consta in:
1. Condensarea nucleului
2. Formarea acrozomului
3. Formarea flagelului sau a ap. locomotor
4. Eliminarea unei parti a citoplasmei
1.Condensarea nucleului.

In timpul spermiogenezei, nucleul devine tot mai mic,hipercrom,alungit

Migreaza spre un pol al celulei si ia contact cu plasmalema

Proteinele histone din nucleu sunt inlocuite cu protamine bogate in arginina si cisteina rol
stabilizator pt. mat. Genetic

2.Formarea acromomului

Veziculele ce formeaza aparatul Golgi contin material fin granular care fuzioneaza forman
acrozomul/capison cefalic

Contine material PAS pozitiv, dens, bogat in enzime care ii va permite spermatozoidului sa
strapunga corona radiata in fecundatie

3.Formarea flagelului

Incepe o data cu spermiogeneza

Consta in:

deplasarea centriolilor la polul opus fata de acrozom.

Pe masura ce migreaza,nucleul se alungeste si e inconjurat de centrioli
Unul din centrioli va forma complexul axonemal care ba genera flagelul.
4.Eliminarea unei parti a citoplasmei

Incepe o data cu spermiogeneza si se termina la maturarea spermatozoidului

Se va interpune o parte intre membrana celulara,acrozom si nucleu.
Restul se va dspune in spatele nucleului si va fi fagocitata de celulele Sertoli
Spermatozoidul format e implantat cu capul in epiteliul seminal si cu flagelul liber in lumen. Va fi
eliminat o data cu lichidul seminal prin caile genitale.

Se matureaza dupa ce trece prin caile genitae,superior de prostata devenind mobil si apt de
fecundare.

Fazele spermatogenezei:

1. Faza de multiplicare multiplicarea spermatocitelor 27 zile

2. Faza de crestere aparitia spermatogoniilor de ordin I si formarea spermatidelor 24 zile
3. Faza de maturare spermiogeneza 23 zile
Reglarea spermatogenezei:
Spermatogeneza e influientata de hormonii hipotalamo-hipofizari astfel:

LH - > act. Pe cell.interstitiale -> crescand secretia de testosteron -> ajuta la desfasurarea
normala a spermatogenezei
FSH -> act. Sinergic testosteronului
Spermatogeneza e influientata de factori fizici si farmacologici astfel:

Temp. Crescuta peste 37 grade -> degenerescenta spermatocitelor, degenerescenta

maligna pt testiculi ectopici
Testiculi necoborati in scrot -> suprima spermatogeneza
Radiatii ionizante -> distrugerea spermatogoniilor,sterilitate secundara definitiva
Drogurile si medicamentele(antimitotice,antimetabolice, pt boli imune,autoimune,
imunosupresoare si chimioterapice.

74. EPIDIDIMUL

Organ tubulat de 5-6 cm si diametru de 0.4-0.5mm , cu 3 portiuni:

1. Cap
2. Corp
3. Coada
Peretele are 3 tunici:

1. Mucoasa
2. Musculara
3. Adventice
1.Mucoasa

E formata din:

a)Epiteliu: pseudostratificat cilindric. Are 2 tipuri de celule:

*principale: inalte,cu cili lungi si mobili,aglutinati, n varf de lancesau n flacara de

lumanarenumiti stereocili. Citoplasma e bogata in organite

*bazale: mici, rotunde/piramidale. Au rol in reinoirea epiteliului.

Printre celule se gasesc limfocite migrate spre lumin dinpre corion.

Absoarbe o parte din apa lichidului seminal si secreta unele componente ale acestuia.

Favorizeaza migrarea spermatozoizilor.

MBe neteda si subtire.

b)Corion: tesut conjunctiv dens, bogat in fibre de colagen si fibroblaste, sarac in vase de sange
si reduc cantitativ.

2.Musculara

Alcatuita dintr-un start de miocite dispunse circular care se contracta sub actiunea hormonilor
androgeni.
3.Adventicea

E la ext, bogata in fibre de colagen.

Epididimul e locul de tranzit si de depozitare a spermatzoizilor intre ejaculari.

Tranzitul e favorizat de descresterea presiunii intraluminale dinspre cap spre coada si de

contractiile musc. Netede.

Spermatozoizii sunt depozitati temporar in coada. Daca nu sunt eliminati prin ejaculare, sunt
fagocitati.

Aici spermatozoizii se maturizeaza si devin mai mobili,proces lent ,dependent de cantitatea

hormonilor androgeni.

75.CANALUL DEFERENT

Lungime de 45 mm si diametru de 2-3 mm.

Continua coada epididimului.

Perete gros, format din:

1. Mucoasa
2. Musculara
3. Adventice
1.Mucoasa:

Cutata cu lumen stelat.

Epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat,cu cili rari si scurti asezat pe MB

Sub epiteliu e corion bogat in fire elastice

2.Musculara:

Groasa cu 3 straturi:intern si extern( miocite dispuse longitudinal),mijlociu(miocite dispuse

circular).

3.Adventice:

Testut conjunctiv bogat in fibre de colagen,puternic vascularizat si inervat.

76.PROSTATA

Organ unic,ovalar,20-25 g, 2,3-4 cm diametru.

Situat in loja prostatica in jurul port. Initiale a uretrei.
Are 3 lobi cu cate 30 glande individualizate.
Are parenchim si stroma.
Parenchimul:

Are o componenta secretorie- adenomer si una excretorie canale excretorii.

Adenomerii

sunt de tip alveolar,delimitati de epiteliu simplu cilidric(uneori cubic sau pseudostratificat).

Cell au caracter secretoriu.
Citoplasma e bogata in organite,acidofila, cu granulede secretie,picaturi lipidice,enzime si
pigment.
Nucleul e ovalar,situat bazal.
In lumen sunt formatiuni lamelare denumite concretiuni prostatice sau simpexioanele
Robin.
Canalele excretorii

Au ep.simplu cubico-cilindric
Fuzioneza formand cate un canal t fiecare lob
Se deschid in uretra prostatica inpreuna cu celelalte canale = prostata e glanda agminata
Stroma:

Capsula fibro-elastica de deliminiteaza galnda la periferie si trimite expansiuni conjunctive

ce imparte lobii si lobulii glandulari.
Contine elemente conjunctive subti,fibre musculare netede si o retea vasculara bogata
Sub capsula sunt microganglioni nervosi
Secretia prostatei:

E alcalina,laptoasa.
Contine albumina,enzime proteolitice,ioni,acod citric,fibrolizina si fosfataza acida.
Are rol in definitivrea maturarii spermatozoizilor,facandu-i fecundanti.
Prostata e hormonodependenta,astfel androgenii o stimuleaza si extrogenii au efect trofic pt
stroma si fibrele musculare netede.

Castrarea duce la atrofia glandei si oprirea secretiei.

77.VEZICULELE SEMINALE

o 2 diverticule saciforme,boselate.
o Au o capacitate de 2.5-4ml per vezicula
o Se deschid in port terminala a canalului deferent.
o Peretele are 3 tunici:
1. Mucoasa
2. Musculara
3. Adventice
1.Mucoasa

*Are pliuri ramificate

*E hormonodep lipsa testtosteronului o atrofiaza

Epiteliul e inegal alternand cu pseudostratificat cilindric

Are celule principale si celule bazale.

Celulele principale:

sintetizeaza si exporta proteine si glicoproiteine.

Nucleul e ovalar ,central
Pot avea microvili sau cili
au 3 compartimente:
Bazal
Central
Apical-bogat in granule de secretie
Corionul : e redus,sarac in ceule si bogat in fibre elastice.

2.Musculara:

E subtire
Contine miocite dispuse in 2 straturi.(int-circular;ext-longitudinal)
3.Adevntice:

Tesut conj lax,bogat in fibre nervoase si microgangioni.

Secretia veziculelor:

E vascoasa,groasa,galbena.
Contribuie la formarea lichdului spermatic
Contina hidrati de C,acid ascorbic,fructoza,prteine,prostaglandine,elecroliti.
Tonifica si hraneste spermatozoizii
Se elimina o data cu ejacularea prin contractia miocitelor
78.ORGANUL COPULATOR

Are in cmponenta sa 3 formatiuni erectile : 2 corpi cavernosi si un corp spongios.

Fiecare corp erectil e invelit de o teaca fibroasa, formata preponderen din fibre de colagen
dinspuse in 2 planuri(longitudinal si circular),rare fibre elastice si musculare netede.
Toate cele 3 sunt invelite de o alta teaca fibroasa asemanatoare albugineei testiculare.
La suprafata e invelit de piele,mobila, fara tesut adipos.
Pielea formeaza preputul care inveleste glandul.
Glandul e tapetat de un epteliu de tip epidermoid bogat in terminatii nervoase libere si
corpusculi senzitivi.
Intre epiteliul glandului si prepus e santul balano-preputial in care se gasesc glandele
Tyson secretoare de sebum.

Tesutul erectil:

Din teaca fiecarei formatiuni erectile se desprind trabecule de fibre colagene,elastice si

musculare netede. Acestea formeaza cavitati comunicante captusite cu endoteliu, denumte
lacune/areole/caverne. Aici se dechis ramm arteriale ce iriga formatiunile erectile.

Corpii cavernosi au trabecule delicate si caverne alungite,voluminoase.

Corpul spongios are trabecule groase,lacune inguste ca niste crapaturi sau fante.

La barbat, in timpul actului sexual se succed 3 fenomene:

 Erectie
Ejaculare
Detumescenta