Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prezinta 3 fete, o baza si un varf . Pe fata exterioara a cordului se gasesc santuri cee corespund impartirii
inimii in 4 cavitati:
1. Santul coronar (sau atrio-ventricular) este perpendicular pe axul mare al cordului si imparte cele
3 fete intr-un segment atrial si unul ventricular
2. Santul inter-ventricular trece prin marele ax al inimii si prezinta 2 segmente : sant inter-
ventricular anterior si posterior.
3. Santul inter-atrial este in acelasi plan cu cel inter-ventricular vizibil doar in baza inimii
1) Fata sterno-costala - priveste anterior la dreapta si superior si prin intermediul pericardului are
raporturi cu : sinusurile pleurale costo-mediastinale anterioare, platronul sterno-costal, vasele
toracice interne. Pe ea avem santul coronar anterior ce imparte aceasta fata in 2 segmente :
segmentul atrial ce prezinta un sant care adaposteste trunchiurile arterei pulmonare si aortei si
corespunde in profunzime septului inter-atrial. Segmentul atrial se prelungeste lateral dreapta cu
urechiusa dreapta de forma piramidala triunghiulara inrulata in jurul marginii drepte a aortei si
urechiusa stanga mai ingusta, forma de S culcat ce inconjoara flancul stang al arterei pulmonare;
segmentul ventricular este subimpartit in 2 zone : zona ventriculara propriu-zisa, triunghiulara
strabatuta de santul interventricular anterior, sant care se termina la 1 cm de varful cordului,
determinand incizura varfului cordului; zona arteriala reprezinta partea superioara a segmentului
ventricular ocupata de portiunea incipienta a celor 2 trunchiuri arteriale : trunchiul pulmonar situat
anterior, iar al aortei posterior si un pic la stanga.
2) Fata diafragmatica este aproape orizontala putin oblica antero-inferior , iar prin intermediul
pericardului are raporturi cu centrul tendinos al diafragmului si prin acesta, cu lobul stang al ficatului .
Santul coronar posterior imparte fata diafragmatica in 2 segmente : segmentul atrial impartit la
randul lui de santul interatrial in 2 zone dreapta si stanga- , si segmentul ventricular este strabatut
de santul interventricular posterior ce il imparte in 2 campuri (drept, mai intins si corespunde
ventriculului drept; si stang , mai redus, corespunde ventriculului stang)
3) Fata pulmonara este laterala stanga, priveste posterior si la stanga, si prin intermediul pericardului,
are raporturi cu pleura si pulmonul stang unde determina fosa cardiaca. Fata pulmonara este
impartita de santul coronar in 2 segmente: atrial reprezentat de atriul stang, si ventricular (mai mare)
reprezentat de ventriculul stang.
4) Marginea dreapta separa fata sterno-costala de cea diafragmatica
5) Marginile stangi anterioara si posterioara mai putin evidentiate
6) Baza cordului priveste posterior si la dreapta si este impartita de santul inter-atrial in 2 campuri :
campul stang corespunde fetei posterioare a atriului stang si prezinta orificiile celor 4 vene
pulmonare si are raporturi cu mediastinul posterior prin intermediul sinusului oblic al pericardului ,
cu esofagul toracic, cu cei 2 vagi, cu ganglionii limfatici inter-traheo-bronhici, cu aorta descendenta si
vertebrele T6-T8; campul drept corespunde fetei posterioare a atriului drept care prezinta superior
orificiul venei cave superioare, inferior orificiul venei cave inferioare si la dreapta celor 2 orificii,
santul terminal. Prin intermediul pericardului are raporturi cu : pleura, lobii inferiori pulmonului
drept, nervul frenic drept si vasele diafragmatice superioare.
7) Varful cordului corespunde ventriculului stang si celui de-al 5lea spatiu intercostal stang pe linia
medio-claviculara unde la omul viu se palpeaza socul apexian.
103. Atriul drept: configuratie interioara
Forma cuboidala cu 6 pereti :
1. Peretele lateral sau drept: este concav si prezinta trabecule carnoase de ordin 2 si 3 orientate
antero-posterior formand muschii pectinati.
2. Peretele medial sau stang : este format din septul interatrial ce prezinta in partea mijlocie o
depresiune = fosa ovala a carui fund este reprezentat de o membrana subtire care il separa de
atriul stang. Fosa e inconjurata de un relief numit limbul fosei ovale sau inelul lui Vieussens.
Limbul prezinta 2 coarne: posterior situat inainte tuberculului venos al lui Lower si antero-
inferior ce se continua cu cornul antero-medial al valvulei venei cave inferioare (valvula lui
Eustachio).
3. Peretele superior prezinta orificiul venei cave superioare (este fara valvule). Anterior de orificiul
venei cave superioare se gaseste orificiul de comunicare cu urechiusa dreapta. Vena cava
superioara si urechiusa dreapta formeaza un unghi proeminent la nivelul caruia este nodulul
sinusal.
4. Peretele inferior prezinta orificiul venei cave inferioare care este mai mare ca orificiul venei cave
superioare. Acest orificiu este prevazut cu valvula lui Eustachio, ce prezinta un corn postero-
extern ce se insera pe peretele posterior al atriului drept si un corn antero-intern ce se confunda
cu extremitatea anterioara a inelului lui Vieussans. Anterior si medial de orificiul venei cave
inferioare se gaseste orificiul sinusului venos coronar prevazut cu valvula sinusului coronar a lui
Thebesius. De la extremitatea anterioara a valvulei lui Eustachio pleaca spre peretele septal al
atriului drept o proeminenta numita banda sinusala ce contine un fascicul de tesut conjunctiv
numit tendonul lui Tedare, inferior de care se afla triunghiul lui Kech limitat superior de tendonul
lui Tedare, lateral de valvula lui Thebesius si inferior de valvula septala a tricuspidei.In aria
triunghiulara se afla nodulul atrio-ventricular si portiunea initiala a fasciculului atrio-ventricular
al lui Hiss
5. Peretele posterior prezinta crista terminala corespunzatoare marginilor drepte ale celor 2 orificii
ale cavelor. La limita dintre peretele posterior si cel medial, intre cele 2 orificii ale venelor cave
avem tuberculul intravenos al lui Lower cu rol ipotetic in dirijarea curentului sangving.
6. Peretele anterior prezinta orificiul atrioventricular drept prevazut cu valvula atrio-ventriculara
dreapta sau tricuspita cu forma de palnie si varful spre ventricului drept.
104. Ventriculul drept: configuratie interioara
Forma de piramida cu 3 pereti, baza si varf, dirijat anterior, inferior si la stanga.
1. Peretele superior corespunde fetei sterno-costale a inimii. Prezinta trabecule carnoase si
muschiul papilar anterior pe fata interna (trabecula carnoasa de ordin 1) care da nastere
cordajelor tendinoase ce se insera pe valvula anterioara si posterioara a tricuspidei.
2. Peretele inferior concav, corespunde fetei diafragmatice a inimii; pe fata sa interna se insera
trabecule carnoase de ordin 2 si 3, muschiul papilar posterior de la care pornesc cordaje
tendinoase ce se insera pe valvula posterioara si interna a tricuspidei.
3. Peretele medial este convex, format de septul interventricular; in partea sa superioara se insera
muschiul papilar septal. Prezinta o trabecula de ordin 2 sau trabecula septo-marginala ce se
prelungeste pana la baza muschiului papilar anterior.
4. Varful situat la 1 cm superior de varful cordului, prezinta trabecule carnoase de ordin 2 si 3.
5. Baza prezinta 2 orificii:
orificiul atrio-ventricular drept-circular, priveste posterior si la dreapta, e prevazut cu
valvula atrioventriculara dreapta sau tricuspida cu 3 cuspide implantate prin baza lor pe
inelul fibros al orificiului atrio-ventricular drept:
valvula anterioara este cea mai mare, de forma patrulatera, pe care se prind
cordaje tendinoase de la muschiul papilar anterior si septal
valvula septala este cea mai mica, semicirculara, cu cordaje tendinoase de la
peretele septal sau de la muschiul papilar septal si posterior
valvula posterioara este triunghiulara cu cordaje tendinoase de la muschiul
papilar posterior si anterior
orificiul trunchiului pulmonar este situat superior, anterior si la stanga orificiului atrio-
ventricular drept. Este prevazut cu 3 valvule semilunare : anterioara, dreapta si stanga
ce au pe marginea lor libera nodulii valvulelor semilunare ai lui Morgagni.
Ventriculul drept este impartit in 2 portiuni separate printr-un orificiu delimitat de :
valvula anterioara a tricuspidei
muschiul papilar anterior
trabecula septo-marginala
muschiul papilar septal;
intr-o portiune venoasa sau atriala situata posterior si inferior cu numeroase trabecule si o portiune arte
riala anterioara si superioara.
105. Configuratia interioara a atriului si ventriculului stang
Ventriculul stang
Este la stanga si posterior de ventriculul drept cu grosimea peretelui de aproape 3 ori mai mare ca la ven
triculul drept. Are forma de con turtit transversal cu 2 pereti, 2 margini, baza si varf.
1. Peretele medial sau drept reprezentat de septul interventricular; cu coloane carnoase in
treimea anterioara si neted in 2/3 posterioare.
2. Peretele lateral sau stang prezinta muschii papilari anterior si posterior de unde pornesc
cordaje tendinoase ce se prind de valvulele atrio-ventriculare stangi.
3. Marginile antero-superioara si postero-inferioara cu insertii ale muschilor papilari anterior si
posterior
4. Varful corespunde varfului cordului si prezinta trabecule carnoase de ordin 2 si 3
5. Baza corespunde atriului stang si e prevazuta cu 2 orificii :
orificiul atrio-ventricular stang este plasat la stanga orificiului aortic; este prevazut cu
2 valvule ale mitralei : valvula anterioara (septala) numit si valvula mare de forma
triunghiulara; valvula posterioara (mica) de forma patrulatera. Valvula anterioara nu
primeste decat cordaje de ordin 3. Valvula posterioara primeste cordaje de ordin 1, 2
si 3.
Orificiul aortic este situat anterior si la drepata de orificiul mitral, de forma circulara
cu 3 valvule: posterioara, dreapta si stanga.
Cavitatea ventriculara stanga este impartita in 2 portiuni de valvula anterioara a mitralei intr-o portiune
atriala situata posterior si la stanga si o portiune arteriala sau aortica situata anterior si la dreapta.
Atriul stang
Situat posterior si la stanga de atriul drept, forma cuboidala cu 6 pereti:
1. Peretele lateral (stang) prezinta anterior orificiul de patrundere in urechiusa stanga si trabecule
carnoase.
2. Peretele medial (drept) corespunde septului interatrial si prezinta in dreptul fosei ovale o zona
deprimata in partea antero-superioara a careia se gaseste o depresiune numita foseta preseptala.
3. Peretele superior este neted.
4. Peretele inferior este de forma concava, ingust.
5. Peretele posterior prezinta orificiile venelor pulmonare (4- 2 drepte si 2 stangi - care se afla pe
un plan mai posterior)
6. Peretele anterior prezinta orificiul atrio-ventricular stang prevazut cu valvula bicuspida (mitrala)
cu forma de palnie ce comunica cu ventriculul stang
106. Epicardul, miocardul contractil si endocardul
Epicardul este foita viscerala a pericardului seros, aflata la suprafata cordului, aderenta, neteda si lucioa
sa, transparenta sa permite a se vedea miocardul si tesutul grasos de la nivelul santurilor, in grosimea ca
rora se afla vasele cordului. Acopera complet miocardul si fetele cordului, dar la baza sa se rasfrange pe
vasele mari, la diferite nivele pentru a tapeta pericardul fibros.
Miocardul contractil are o structura speciala, alcatuit dintr-o retea de fibre musculare cu striatie dubla, l
ongitudinala si transversal, cu un singur nucleu central, cu rol de trecere a excitatiei de la o fibra la alta,
astfel ca se poate considera din punct de vedere functional ca un sinctiu. Dispozitia retelei miocardice es
te diferita la nivelul atriilor si ventriculelor:
-miocardul atrial are fibre scurte, proprii atriilor si fibre lungi comune celor 2 atrii
-miocardul ventricular este constituit din 3 categorii de fibre: in vartej, superficiale, vizibile, parietale situ
ate sub precedentele, mai numeroase, prorpii ventriculelor si interventriculare sunt la randul lor de 2 fel
uri: fibre directe care pornesc de la portiunea membranoasa as eptului interventricular si fibre indirecte
care au dispozitie transversala, de la un ventricul la altul.
Privit in ansamblu, miocardul ventricular este alcatuit din 3 straturi:
-stratul suferficial alcatuit din fibre spiralate responsabil de miscarea de torsiune a cordului
-stratul mijlociu este stratul principal, foarte gros la nivelul ventriculului stang cu rol de propulsie a sange
lui in artere
-stratul profund, subtire, alcatuit din fibre plecate din cele 2 straturi, fibre care se termina in sistemul tra
becular
Endocardul este foita care tapeteaza peretii cordului si valvulele orificiilor sale, este derivat al tuburilor e
ndocardice si se continua la nivelul orificiilor arteriale si venoase cu endoteliul vascular, fiind constituit di
n celule endoteliale care se sprijina pe un tesut conjunctivo-elastic.
107. Miocardul embrionar
Sau tesutul nodal, este alcatuit dintr-o musculatura specifica cu caractere embrionare, care face legatura
anatomica si functionala intre miocardul atrial sic el ventricular, prin cele 2 componente ale sale: una co
ndensata sub forma de noduli si fascicule si alta diseminata sub forma de retea:
-nodulul sinoatrial al lui Keith si Flack se afla in atriul drept, la nivelul cristei terminale, sub orificiul de var
sare al VCS, are forma de spatula, prezinta 2 parti: partea superioara este subepicardica pe cand partea i
nferioara este sub endocard. Prin impulsurile care le emite(70-80/min) determina ritmul sinusal al activit
atii cordului
-nodulul atrioventricular al lui Aschof-Tavara este situat in aria triunghiului lui Koch si prezinta 2 segment
e: segmentul cranial derivat din sinusul venos este numit portiunea sinusala si segmentul mijlociu sau ca
udal derivat din miocardul atriului primitive este denumit nodulul atrio-ventricular propriu-zis, el emite i
mpulsuri cu o frecventa de 40-50/min, in acest mod se realizeaza departajarea si succesiunea sistolelor a
triale si a celor ventriculare
-fasciculul atrioventricular al lui Hiss continua nodulul atrioventricular, initial se afla pe fata dreapta a pa
rtii membranoase a septului interatrioventricular, strabate trigonul fibros drept dupa care se imparte in
2 ramuri: ramul drept se angajeaza sub endocardul trabeculei septomarginale, ajunge la baza muschilor
papilari si chiar in cordajele tendinoase si ramul stang care strabate septul atrioventricular, patrunde sub
endocardul fetei sale stangi unde se bifurca intr-o ramura anterioara si alta posterioara. Fasciculul antri
oventricular emite si el impulsuri dar cu o frecventa de 25-30/min care se transmite mai departe- intai ra
mului stang apoi celui drept.
-partea diseminata a sistemului este reprezentata de reteaua lui Purkinje care se distribuie fibrelor mioc
ardului, de la varful cordului spre baza sa si din interior spre exterior
108. Vascularizatia arteriala a inimii
Asigurata de arterene coronare dreapta si stanga.
Artera coronara dreapta porneste din aorta, deasupra valvulei semilunare drepte, merge in partea dreap
ta a santului coronar anterior, inconjoara marginea dreapta a cordului si ajunge in santul coronar posteri
or unde se incurbeaza si se situeaza in santul interventricular posterior de pe fata diafragmatica si se ter
mina aproape de varful cordului. Da ramuri vasculare pentru aorta si trunchiul pulmonar, ramuri atriale,
mai da artera septului interatrial, artera grasoasa dreapta, ramuri atrio-ventriculare, artera marginii drep
te a cordului si ramul interventricular posterior pentru 1/3 posterioara a septului interventricular.
Artera coronara stanga porneste din aorta deasupra valvulei semilunare stangi, trece in santul dintre art
era pulmonara, atriul si auricula stanga, inconjoara marginea stanga anterioara a cordului, ajunge in sant
ul interventricular anterior de unde coboara pana la incizura varfului cordului de unde trece in santul int
erventricular posterior de pe fata diafragmatica. Da ramuri vasculare pentru aorta si trunchiul pulmonar,
mai da artera atriala stanga si auriculara stanga, artera grasoasa stanga, ramul circumflex pentru atriul s
tang si ventriculul stang, mai da artera marginii stangi ai lui Crainiceanu si mai da ramul interventricular
anterior care vascularizeaza ventriculul stang, ventriculul drept si septul interventricular in 2/3 anterioar
e ale sale.
Teritoriile de vascularizatie ale arterelor coronare pot diferi de la o persoana la alta, astfel incat se descri
u 3 tipuri de vascularizatie:
1. tipul echilibrat cand arterele coronare se distribuie in mod egal celor 2 jumatati ale cordului
2. tipul coronarian drept cu predominanta arterei coronare drepte
3. tipul coronarian stang cu predominanta arterei coronare stangi
109. Venele si limfaticele inimii
Venoasa
Reprezentata de venele superficiale si profunde.
Circulatia venoasa superficiala:
Reprezentata de venele coronare si de alte vene ce se varsa in sinusul venos coronar:
1. vena cardiaca mare, ia nastere in santul interventricular anterior la varful cordului, merge
superior si la stanga, ajunge in santul coronar anterior, trece peste cel posterior si se termina in
extremitatea stanga a sinusului venos coronar.
2. vena cardiaca mica strange sangele venos de la peretele inferior al ventriculului drept, se
situeaza in partea dreapta a santului coronar posterior si se varsa in extremitatea dreapta a
sinusului venos coronar.
3. vena cardiaca medie sau interventriculara posterioara, ia nastere la nivelul santului
interventricular posterior, merge ascendent si se varsa direct in sinusul venos coronar
4. vena posterioara a ventriculului stang aduna sangele de la ventriculul stang si se varsa in
extremitatea stanga a sinusului coronar
5. vena oblica a atriului stang(a lui Marshal) este situata intre vena pulmonara inferioara stanga si
auricula stanga pe peretele posterior al atriului stang
6. sinusul venos coronar: colectorul venos ce aduna sangele de la venele superficiale ale cordului. E
situat in santul coronar posterior intre atriul si ventriculul stang. Are o lungime de 3cm si
prezinta la origine valvula lui Vieussens, iar la terminarea sa in atriul drept valvula lui Thebesius
Circulatia venoasa profunda:
Reprezentata de vene ce se varsa direct in cavitatile cordului numite venele minime sau ale lui Galien si
Thebesius. Orificiile lor se gasesc in special la nivelul peretilor atriului drept.
Circulatia limfatica:
Reprezentata de limfatice subepicardice care primesc colectoare limfatice si de la endocard. Limfa din ju
matatea dreapta a corpului se dreneaza in limfaticele din santul coronar de unde merg posterior spre cr
osa aortei si originea arterei carotide comune stangi in ganglionii mediastinali. Limfa din jumatatea stang
a este adunata de limfaticele situate in santul interventricular anterior de unde urca spre crosa aortei si
se dreneaza in ganglionii limfatici inter-traheo-bronhici.
110. Inervatia inimii
Fibrele nervoase sunt vegetative grupate in nervii cardiac, ramuri ale parasimpaticului vagal si ale simpat
icului cervical.
Nervii cardiaci ai vagului in numar de 3 sunt formati din fibre preganglionare lungi, mielinice ale neuronil
or din nucleul cardio-pneumoenteric bulbar:
1. nervii cardiaci superiori: in numar de 2,3 si pornesc din regiunea cervicala, inferior de ganglionul
plexiform al vagului, coboara anterior trunchiului arterial brahiocefalic la dreapta si carotidei
comune stangi la stanga. Schimba anastomoze cu nervii cardiaci ai simpaticului si pot prezenta
un ganglion pe traiectul lor.
2. nervii cardiaci mijlocii: in numar de 2,3, pornesc de la baza gatului sau din torace, inferior de
originea nervilor laringei recurenti sau chiar din ansa recurentiala. La stanga sunt foarte scurti,
iar la dreapta sunt uniti intr-un trunchi comun ce merge in contact cu trunchiul brahiocefalic.
3. nervii cardiaci inferiori: sunt foarte scurti si pornesc de sub cei mijlocii si uneori dintr-un trunchi
comun cu filete branhiopulmonare; la dreapta sunt fuzionate cu nervii cardiaci mijlocii si ajunge
la fata posterioara a atriilor, iar la stanga incruciseaza fata anterioara a originii ramurii stangi a
trunchiului pulmonar
Nervii cardiaci ai simpaticului: in numar de 3, numiti si nervii splanho-mediastinali anteriori formati din fi
bre postganglionare amielinice, lungi ale neuronilor din ganglionii simpatico paravertebrali cervicali:
1. nervul cardiac cervical superior: ia nastere din ganglionul paravertebral cervical superior,
traverseaza vertical loja carotidiana aproape de carotida comuna; in torace la dreapta e postero-
medial de trunchiul brahiocefalic apoi incruciseaza traheea, la stanga coboara intre carotida
comuna stanga si trahee pentru a ajunge la plexul cardiac.
2. nervul cardiac cervical mediu ia nastere din ganglionul cervical mijlociu sau din ansa nervoasa a
lui Drobnic-Toma Ionescu, ce-l inlocuieste; traiectul e aproape identic cu cel superior,
incruciseaza fata postero-mediala a crosei aortei pentru a ajunge la plexul cardiac.
3. nervul cardiac cervical inferior: e foarte scurt si se desprinde fie din ganglionul stelat fie din
ganglionul intermediar sau din ansa lui Vieussens, incruciseaza postero-medial crosa aortei si
ajunge la plexul cardiac.
Plexurile cardiace:
Nervii cardiaci ai vagului si simpaticului cervical converg toti in torace catre trunchiurile vasculare mari u
nde formeaza un ansamblu nervos impartit in 2 plexe:
1. plexul cardiac anterior(plexul superficial/arterial) este format din nervii ce trec anterior si
posterior de crosa aortei, anastomozandu-se inferior de concavitatea acesteia. Nervii cardiaci
stangi sunt preaortici si drepti sunt retroaortici.
Plexul cardiac anterior primeste:
1) nervii cardiaci superiori drept si stang ai vagului
2) nervul cardiac superior stang al simpaticului
-la nivelul plexului cardiac anterior se gasesc ganglionii cardiaci ce formeaza o masa-ganglionul lui Wrisb
erg, situat in loja patrulatera cu acelasi nume delimitata de: aorta ascendenta, crosa aortei, ramura stan
ga a trunchiului pulmonary, ligamentul arterial.
Din plexul cardiac anterior pleaca filete ce formeaza plexul coronar drept si stang cu traiect si distributie
similara arterelor.
2. plexul cardiac posterior(plexul profund/venos al lui Vermann) e format din nervii cardiaci ce trec
posterior de bifurcatia trunchiului pulmonar sinusului transvers al pericardului:
-plexul cardiac posterior primeste:
1) nervii cardiaci mijlocii si inferiori ai vagului drept
2) nervii cardiaci superiori drept, mijlociu si inferior drept si stang ai simpaticului
-fibrele nervoase ale plexurilor cardiac patrund in grosimea peretilor cavitatilor cordului, unde se afla mi
croganglionii nervosi, localizati in special pe peretii posteriori ai atriilor, formand plexul ganglionar al lui
Permann.
Majoritatea microganglionilor sunt sub epicard, dar exista si ganglioni intermiocardici. Dupa locul in care
sunt, ei formeaza plexuri ganglionare situate in santurile coronare, terminal, inter-atrial in jurul orificiul
ui de varsare al venei cave superioare si venei cave inferioare si a orificiilor venelor pulmonare.
111. Septul inimii
Reprezinta peretele despartitor dintre cele 2 jumatati atrioventriculare-dreapta, plina cu sange cu Co2 si
stanga cu sange oxigenat. Apare alcatuit din 3 segmente: septul interatrial, interventricular si la jonctiun
ea dintre ele septul atrioventricular.
1. Santul inter-atrial este in acelasi plan cu cel inter-ventricular vizibil doar in baza inimii
2. Santul inter-ventricular trece prin marele ax al inimii si prezinta 2 segmente : sant inter-
ventricular anterior si posterior.
3. Santul coronar (sau atrio-ventricular) este perpendicular pe axul mare al cordului si imparte cele
3 fete intr-un segment atrial si unul ventricular
112. Arcul aortic
-incepe din Vs si se termina pe flancul stang al lui T4 de unde se continua cu aorta toracica.
-calibrul este neuniform, prezinta prima dilatatie la nivelul de insertie al valvulelor sigmoide, numita si b
ulbul aortei sau sinusul lui Valsalva si a doua dilatatie in locul unde din ascendenta aorta devine transver
sa, numit sinusul aortei(datorat socului undei sangvine care din vertical devine orizontal)
-dupa ce se desprinde artera subclavie stanga, aorta se ingusteaza, portiune numita istmul aortei
-prezinta 2 portiuni: ascendenta si orizontala
a) portiunea ascendenta/ aorta ascendenta prezinta un segment intrapericardic si extrapericardic
1) segmentul intrapericardic- are raport intim cu trunchiul pulmonarei intre cele 2 vase gasindu-se tendo
nul conului arterial
Raporturi: cu foita viscerala a pericardului seros care formeaza un manson in jurul celor 2 artere si prezin
ta raport:
anterior: pachetul grasos de pe marginea superioara a urechiusei drepte si indirect cu
peretele anterior al toracelui de care este separate prin timus la copii si vestigiile lui la
adult
posterior: cu sinusul transvers al pericardului(ii formeaza peretele anterior)
la dreapta: fata mediala urechiusa dreapta
superior: VCS
la stanga trunchiul pulmonarei
2)segmentul extrapericardic: scurt si lipsit de VCS, iar prin indepartarea aortei de VCS apare fata anterio
ara a traheei
b) portiunea orizontala=crosa aortei, se indreapta oblic posterior si spre stanga prezentand o curbura cu
concavitatea mediala ce corespunde traheei si esofagului
113. Aorta toracica
Continua arcul aortic de la vertebra T4 pana la T10 (diafragm). Este situata in mediastinul posterior. In p
artea superioara este situata pe flancul stang al coloanei vertebrale .
Raporturi: prezinta 2 segmente: unul superior (a) si unul inferior (b).
a. Segmentul superior intre T4 si T7 si are raporturi cu :
Trunchiul comun al nervilor intercostali stangi
Cu simpaticul toracic
La dreapta coloana vertebrala
Esofagul si ductul toracic (paravertebral)
La stanga cu pleura mediastinala si plamanul stang
Anterior aortei sunt brohia stanga, venele pulmonare stangi, nodulii limfatici peribronhici, nervul vag sta
ng si pericardul fibros si prin el cu atriul stang.
b. Segmentul inferior de la T7 la T10 are raporturi cu:
Posterior coloana vertebrala si ductul toracic si vena hemiazygos
Anterior esofagul si cei 2 nervi vagi
La dreapta vena azygos
La stanga pleura mediastinala
Colaterale:
1. Artere bronhice (3)
O artera pt pulmonul drept si 2 pentru pulmonul stang
2. Artere esfagiene (5-7) se desprind de pe fata anterioara si vascularizeaza esofagul
3. Artere mediastinale se distribuie organelor din mediastinul posterior
4. Arterele intercostale posterioare in numar de 8-10 perechi pentru ultimele 9 spatii intercostale;
arterele intercostale drept mul mai lungi pentru ca strabat coloana vertebrala, fata posterioara a
esofagului, ductului toracic si vena azygos pentru a ajunge la spatiile intercostalee respective.
Artera intercostala posterioara furnizeaza ramuri pentru corpii vertebrali; la nivelul gaurilor intervertebr
ale, fiecare artera intercostala posterioara se imparte in 2 ramuri : posterioar (dorso-spinal) ce se impart
e intr-un ram spinal pentru MS si meninge si un ram musculocutan pentru muschii si tegumentul regiuni
i posterioare a trunchiului; anterior sau artera intercostala porpriu-zisa care se termina prin a se anasto
moza cu ramuri din artera intercostala anterioara.
114. Venele azygos
Vena azygos
Este situata in partea inferioara si posterioara a toracelui in mediastinul posterior.
Origine: se formeaza prin confluenta a 2 radacini: una externa adica vena lombara ascendenta unita cu v
ena subcostala (a 12a vena intercostala) si una interna care este inconstanta din vena renala si mai rar ia
nastere din vena cava inferioara.
Traiect: dupa formare patrunde in torace prin orificiul aortic al diafragmului sau prin spatiul dintre stalpu
l diafragmului si ligamentul medial. Apoi merge pe flancul drept al coloanei vertebrale pana la nivelul lui
T4 unde formeaza o crosa ce trece superior pediculului pulmonar drept, apoi se varsa in VCS la nivelul pa
trunderii acesteia in pericard.
Raporturi: prezinta 2 portiuni: o portiune verticala si una orizontala.
Portiunea verticala are raporturi:
Posterior cu coloana vertebrala si arterele intercostale drepte
Anterior cu esofagul si recesul pleural inter-azygo-esofagian.
Lateral cu pleura mediastinala
Medial cu ductul toracic si aorta
Portiunea orizontala are raporturi cu:
Inferior cu pediculul pulmonar drept
Lateral cu fata mediastinala a plamanului drept
Medial cu flancul drept al esofagului, cu nv vag drept si cu marginea dreapta a traheei
Afluenti:
1. Venele intercostale posterioare drepte
2. Venele intercostale superioare drepte
3. Venele mediastinale reprezentate de venele bronhice, esofagiene, pericardice si frenice
superioare
4. Vena hemiazygos accesorie sau hemiazygosul superior sau trunchiul comun al venelor
intercostale superioare stangi: rezulta din unirea primelor 2 pana la 7 vene intercostale
superioare stangi care apoi se varsa in azygos
5. Vena hemiazygos sau vena azygos mica rezulta din unirea venei lombare ascendente stangi cu
vena subcostala stanga, apoi urca de-a lungul marginii stangi a coloanei vertebrale paralela cu
vena azygos de care o desparte aorta toracica. La nivelul lui T7 se indreapta spre dreapta, trece
posterior aortei si ductului toracic si se varsa in vena azygos. Vena hemiazygos primeste afluenti:
venele intercostale inferioare stangi, cateva vene esofagiene si o parte din venele mediastinale
posterioare
115. Vena cava superioara
Trunchi venos ce colecteaza sangele din jum sup a cordului. Lungime : 6-8 cm.
Origine: posterior de prima articulatie condro-sternala dreapta si rezulta din unirea celor 2 trunchiuri ve
noase brahiocefalice.
Traiect: coboara pe marginea dreapta a sternului , strabate pericardul fibros si se varsa pe peretele supe
rior al atriului drept.
Raporturi:prezinta 2 portiuni: o portiune extrapericardica si o portiune intrapericardica.
Portiunea extrapericardica : in aceasta portiune VCS are raporturi
Anterior cu marginea dreapta a sternului, cu primele 2 cartilaje costale si extremitatea mediala a
primelor 2 spatii intercostale drepte ; cu timusul (la copil) si cu tesutul grasos la adult
Posterior are rap cu traheea, cu bronhia dreapta si cu nodulii limfatici traheobronhici
Medial are raport cu aorta ascendenta
Lateral raport cu pleura si plamanul drept, cu nervul frenic drept, si cu vasele diafragmatice
superioare
Portiunea intrapericardica: vena cava superioara este inconjurata in laterale de pericardul seros care ii
formeaza o teaca incompleta. Are raporturi:
Anterior cu urechiusa dreapta
Posterior cu vasele pulmonare drepte
Medial cu aorta ascendenta
Lateral cu pleura si pulmonul drept
Afluentii venei cave superioare
Dupa formarea ei, vena cava superioara primeste ca afluent principal vena azygos. Este in mod normal si
ngurul afluent, dar poate primi si vene timice, frenice, pericardice si toracice interne.
116. Simpaticul toracic
Lantul simpatic toracic se intinde de la orificiul superior al toracelui la diafragm.
Prezinta o curbura cu concavitaea antero-mediala si este situat pe un plan posterior simpaticului cervical
si lombar. Este format din ganglioni simpatici si ramuri interganglionare.
Ganglionii toracali
De forma ovalara sau triunghiulara din varful carora pornesc ramurile comunicante . numarul lor este va
riabil. Foarte rar exista 12 ganglioni (deoarece primul si al 2lea ganglion sunt fuzionati cu ganglionul cervi
cal inferior formand ganglionul stelat). Al 3lea ganglion cand exista izolat este mic, el putand fi fuzionat c
u al 2lea sau al 4lea.
Ramurile interganglionare fac legatura dintre ganglionii toracici si se subtiaza spre partea inferioara dup
a emergenta nervilor splanhnici.
Raporturile lantului simpatic toracic
Posterior simpaticul toracic se gaseste in santurile vertebrale . Lateral articulatiilor costo-
vertebrale care in partea superioara, lantul simpatic este situat lateral de primele 4 articulatii
costo-vertebrale, in partea mijlocie lantul simpatic este situat anterior articulatiilor 5 si 6 ,
inferioara lantul este situat medial de ultimele 6 articulatii costo-vertebrale (astfel incat lantul
simpatic este incrucisat in x cu linia articulatiilor costo-vertebral). Primele 2 artere intercostale
anterioare sunt lateral de lantul simpatic, iar celelalte artere intercostale posterioare sunt medial,
apoi incruciseaza posterior lantul simpatic si devin laterale . Venele intercostale au aceeasi
pozitie ca arterele
Medial sunt vasele mari ale mediastinului posterior (aorta toracica, venele azygos, canalul toracic)
Lateral lantul simpatic da nastere ramurilor comunicante ce fac legatura cu nervii spinali toracali
Anterior lantul simpatic este acoperit de fascia endotoracica
Colaterale -> 4 grupuri:
1. Ramuri comunicante de 2 feluri (albe-fibre mielinice preganglionare si cenusii-fibre amielinice
postganglionare)
2. Ramuri osoase si musculare pentru corpii vertebrali, articulatiile costo-vertebrale si muschii
invecinati
3. Ramuri vasculare pentru arterele intercostale si pentru vasele mari (aorta toracica, venele azygos
si ductul toracic)
4. Ramuri viscerale formate din 2 grupuri : un grup superior toracic pentru aorta toracica, venele
azygos, plexul esofagian si plexul pulmonar si un grup inferior abdominal reprezentat de nervii
splanhnici mare, mic si inferior.
Nervul splanhnic mare
Este format din al 7lea, al 8lea si al 9lea ganglion simpatic toracal, punctul de intalnire al celor 3 radacini
fiind marcat de prezenta ganglionului splanhnic al lui Lobstein de unde pleaca o anastomoza cu nervul sp
lanhnic mare de partea opusa.
Traiect: dupa formare, nervul splanhnic mare coboara oblic antero-inferior si medial, traverseaza diafrag
mul si se termina in cornul lateral al ganglionului semilunar si in glanda suprarenala.
Colaterale: Pentru plexul aortic, venele azygos, ductul toracic, esofag si pilierii diafragmului (stalpii)
Nervul splanhnic mic
Este format din una sau 2 radacini din al 10lea si al 11lea ganglion toracic. Traverseaza diafragmul si se t
ermina in glanda suprarenala si in ganglionii plexului solar.
Nervul splanhninc inferior
Este inconstant si este format din al 12lea ganglion toracic la nivelul traversarii diafragmului. Se termina i
n plexul aortico-renal.
Simpaticul toracal prezinta colaterale mai ales viscerale (nervii splanhnici) iar teritoriul somatic este mai
redus. Jumatatea superioara a simpaticului e legata de simpaticul cervical si trimite colaterale membrulu
i superior pentru plamani si inima. Jumatatea inferioara a simpaticului se distribuie impreuna cu simpati
cul lombar viscerelor abdominale, glandelor suprarenale si organelor pelvine.
Functii:
1. Senzitiva : asigura transmiterea durerii viscerale
2. Vasomotorie (vasoconstrictia vaselor viscerelor abdominale)
3. Secretorie asupra pancreasului, rinichilor si suprarenalei
4. Motorie antagonista cu nervul vag
117. Timusul
Glanda cu secretie interna si functie limfoida ce se dezvolta inaintea traheei, avand un segment cervical
si altul in mediastinul anterior si superior. E format din 2 lobi uniti printr-un istm, culoare roz la fat, rosie
la nou-nascut, cenusie mai tarziu.
Forma alungita cu o extremitate superioara si una inferioara.
Extremitatea superioara/portiunea cervicala reprezinta varful timusului cu 2 coarne, ajunge la 6-10 mm
de glanda tiroida legandu-se de aceasta prin ligamentul tiro-timic.
Corpul timusului-forma literei H, partea cea mai larga, situat in mediastinul anterior, format din 2 lobi:
-linia de separare anterioara: pe fata anterioara, la dreapta liniei mediane
-planul de separare merge oblic posterior si la stanga
-linia de separare posterioara: la stanga liniei mediane
Forma lobilor-piramida triunghiulara: stanga-baza, dreapta-varful inainte
Intre lobi-tesut conjunctiv
Extremitatea inferioara/baza- in raport cu pericardul, cateodata ajunge pana la nivelul santului coronar a
nterior. Este acoperit de capsula timica, care prezinta urmatoarele aderente:
1. ligamente timo-tiroidiene de glanda tiroida
2. cu teaca vaselor gatului
3. cu lama pretraheala a fasciei cervicale
4. cu pericardul si vasele mari
Rapoarte:
-fata anterioara cu sternul, articulatii sterno-claviculare, spatiile intercostale, vasele toracice interne, sin
usurile costo-mediastinale anterioare
-fata posterioara cu traheea si bifurcatia ei, pericardul, vena cava superioara, marile trunchiuri venoase s
i arteriale de la baza gatului
Trunchiul venos brahio-cefalic stang poate fi anterior de timus, posterior de timus, lasand un sant in glan
da care delimiteaza de obicei segmentul cervical de cel toracal.
Anatomie functionala:
Capsula timica adera intim si trimite septuri interlobare impartind in lobuli timici legati intre ei printr-un
cordon conjunctiv ca buretii pe sfoara. Acestia reprezinta unitatea anatomica a timusului.
Lobulii timici sunt impartiti in foliculi timici, timusul prezinta o zona periferica(corticala) formata din tim
ocite care sunt un fel de limfocite si o zona centrala(medulara) formata din mai putine timocite si din cor
pusculii Hassal care sunt celule plate dispuse concentric ca foitele de ceapa. Normal timusul involueaza,
el poate suferi degradari importante in cursul unor afectiuni. Timusul are rol de organ de aparare. Timoc
itele populeaza si celelalte organe limfatice din organism.
-rol de control al limfopoezei din organism
-stimuleaza cresterea organismului prin depunerea calciului in oase
-participa la metabolismul apei, fosforului si calciului
-relatie cu glandele sexuale
Involutia timica ar coincide cu maturarea sexuala.
-controleaza transmisia influxului la nivelul placii neuro-musculare
-functia endocrina a timusului este insufficient elucidate
-structural este un organ de tranzitie cu rol limfopoetic si de aparare, intervenind in procesele imunologi
ce
Vascularizatia: arteriala-artera tiroidiana inferioara pediculul superior, artera toracica interna pediculii la
terali, artera timica centrala pediculul posterior, venoasa- venele toracice interne, tiroidiene inferioare,
diafragmatice, limfatica-formeaza 3 grupe: un grup superior-ganglionii cervicali supratimici, un grup ante
rior-ganglionii limfatici parasternali, un grup posterior-3-4 ganglioni mediastinali anteriori care dreneaza
limfa in canalul toracic si ductul limfatic drept
Inervatia: -ramuri din simpatic si cateodata din frenicul stang
118. Nervii vagi si frenici in torace
Nervul frenic
-cel mai lung ram al plexului cervical, fiind un nerv mixt care inerveaza diafragma, pleura parietala, peric
ardul si peritoneul diaphragmatic, continand atat fibre motorii cat si fibre vegetative
Clasic se formeaza dintro radacina principala reprezentata de ramul ventral al lui C4 care este cea mai co
nstanta si cea mai voluminoasa si 2 radacini secundare, nervii frenici accesori, care provin din ramurile v
entrale ale nervilor C3 si C5, un nerv accesor putand veni chiar si din C4.
La baza gatului, cei 2 nervi frenici primesc cate o anastomoza de la nervul subclavicular si de la ganglionu
l simpatic cervical inferior sau mijlociu atunci cand exista. Dupa formare, nervul frenic strabate regiunea
cervicala si toracele pana la diafragma. La nivelul gatului nervul are un traiect descendent in teaca musc
hiului scalen anterior, initial de-a lungul marginii laterale a acestuia, ulterior pe fata anterioara a muschi
ului pe care coboara, in partea inferioara a gatului ajungand pe marginea mediala a acestuia. La baza gat
ului el se proiecteaza dupa o linie care uneste sfertul medial al claviculei cu mijlocul distantei dintre ungh
iul mandibulei si mijlocul claviculei. Nervul este incrucisat de pantecele inferior al muschiului omohioidia
n, incruciseaza clavicula la 3-4 cm de articulatia sternoclaviculara si il gasim la intrarea in torace in spatiu
l care separa cele 2 capete sternal si clavicular ale sternocleidomastoidianului, aceasta zona fiind punctu
al nevralgic al frenicului unde poate fi lezat. La intrarea in torace, este dispus intre artera subclaviculara s
ituate anterior si vena subclaviculara dispusa posterior, incruciseaza artera cel mai frecvent la nivelul ori
ginii din aceasta a peritoracice interne, incruciseaza fata anterioara a toracicei interne, frenicul stang tre
cand lateral de crosa canalului toracic, iar frenicul drept coboara pe partea postero-laterala a venei brahi
ocefalice drepte si apoi pe fata laterala a cavei superioare. Ambii frenici trec anterior pediculului pulmon
ary si apoi pe laturile pericardului pana la nivelul diafragmei.
Frenicul drept traverseaza diafragmul fie prin orificiul venei cave inferioare, fie pe laturile acesteia. Freni
cul stang ajunge pe diafragma putin inapoia varfului inimii nivel la care strabate diafragma deci mai ante
rior si mai lateral decat cel drept.
La nivelul gatului nervii frenici nu dau nici un ram. La torace, unde ei sunt insotiti de vasele frenice superi
oare dau ramuri timice, pleurale, unul sau mai multe ramuri pericardice si ramuri pentru vena cava inferi
oara.
Nervii frenici se termina cu nervii frenico-abdominal, anterior, posterior si lateral. Cel posterior se termi
na in ganglionul celiac, iar celelalte 2 ramuri se distribuie portiunii musculare a diafragmei.
Ramurile terminale ale frenicului se impart in ramuri musculare superioare si un ram abdominal. Ramuril
e musculare superioare vor patrunde in diafragma, unde se dispun radiar. ele strabat intreg muschiul, ie
s pe fata inferioara a acestuia si merg pana in apropierea insertiei osoase a partii musculare a diafragmei
. La acest nivel ele prezinta si o anastomoza cu un ram analog al frenicului de partea opusa, formand o a
nastomoza prepericardica. Ramul abdominal intra in grosimea pilierului corespunzator si da ramuri si pe
ntru vena cava inferioara, peritoneu si chiar pentru suprarenala dreapta. Se anastomozeaza cu ramuri di
n plexul celiac, formand plexul diaphragmatic drept.
119. Canalul toracic
Structura - ganglionii limfatici sunt noduli situati pe traiectul vaselor limfatice. Aceste vase dreneaza tes
utul interstitial. Un ganglion cuprinde o capsula si numeroase globule albe, sau limfocite, pe care le prod
uce. Exista ganglioni superficiali, intre care cei mai importanti sunt situati in plica inghinala, subaxilar si d
e fiecare parte a gatului, si ganglionii profunzi, localizati in pelvis, in lungul aortei si in hilurile pulmonare.
Provenite din toate partile corpului, vasele limfatice converg spre ganglionii limfatici, apoi se reunesc in
vase de calibru din ce in ce mai mare. Ele sunt, in general, vase satelite ale vaselor sangvine. Principalul v
as limfatic este canalul toracic care ia nastere in abdomen apoi isi urmeaza drumul pana in varful trunchi
ului, unde se varsa in confluenta venoasa jugulo-subclavie stanga, de la baza gatului.
Ganglionii limfatici permit multiplicarea limfocitelor T si B ajunse la maturitate dupa formarea lor in mad
uva osoasa si timus. Ei au un important rol de releu in cursul raspunsului imunitar. Vasele limfatice asigu
ra circulatia acestor celule deversandu-le in circulatia venoasa. Ele dreneaza, de asemenea, celulele sang
vine si proteinele mari recuperate dupa iesirea lor din vasele capilare si transporta grasimile absorbite d
e catre intestin in cursul digestiei.
120. Traheea toracica
Are o lungime de 4-5 cm , este cuprinsa intre al 6lea inel traheal pana la cartilajul carinal (intre T2 si T4).
Raporturi:
anterior manubriul sternal si ligamentul sterno-pericardic superior, timusul la copil, vestigiile lui
la adult, vena brahiocefalica stanga, arcul aortic si trunchiul arterial brahiocefalic
lateral fetele mediale ale lobilor pulmonari superiori acoperite de pleurele mediastinale; intre
trahee si pleure la dreapta raport cu trunchiul arterial brahiocefalic, cu nervul vag drept, cu crosa
venei azygossi cu nodulii limfatici traheo-bronhici superiori drepti ; la stanga avem arcul aortic
impinge traheea la dreapta si determina amprenta aortica a traheei; originea arterei carotide
comune stangi, nervul laringeu recurent stang si originea arterei subclavii stang.
Posterior esofagul toracic
Bifurcatia traheei
Este portiunea inferioara a traheei din care la nivelul T4-T5 iau nastere bronhiile principale dreapta si sta
nga.
Raporturi:
Anterior segmentul intrapericardic al arcului aortic si plexul cardiac
Antero-inferior artera pulmonara dreapta
Posterior esofagul , plexul pulmonar posterior , arterele bronhice drepte
Structura interna
Formata din 3 tunici:
Tunica externa sau adventicea formata din fibre conjunctive si fibre musculare netede si contine
vase sangvine, limfatice si nervi.
Tunica mijlocie sau fibro-musculo-cartilaginoasa formata din:
1. Cartilaje traheale 13-14 dintre care primul este mai inalt si prezinta 2 apofize laterale
pentru articulatia cu cricoidul si ultimul cartilaj numit si cartilaj carinal este hialin si elastic in
forma de V inversat si constituie pintenele traheal
2. Membrana fibro-elastica inveleste cartilajele traheale si le uneste prin ligamente inelare
3. Muschiul traheal se intinde pe toata lungimea traheei de la extremitatile posterioare ale
inelelor traheale si ii modifica traheei calibrul
1. Tunica mucoasa tapeteaza fata interioara a conductului traheal si este aderenta la
nivelul inelelor si ligamentelor inelare si e formata din corion si epiteliu ciliat
prevazut cu celule secretoare de mucus
Vascularizatia :
Arteriala: provine din artera tiroidiana superioara , tiroidiana inferioara , artera tiroidiana IMA
Venele se dreneaza in venele esofagiene si in venele tiroidiene inferioare ce sunt colectate de sistemul v
enos cav superior .
Limfaticele se aduna in nodulii traheali si traheo-bronhici superiori recurentiali si inferiori.
Inervatia : provine din nervii vagi prin intermediul nervilor laringei recurenti dn plexul pulmonar si din si
mpatic de la ganglionii cervicali si primii 2-3 ganglioni toracali.
121. Bronhiile principale
Iau nastere din bifurcatia traheei si sunt dreapta si stanga.
Bronhia principala stanga este situata pe un plan mai posterior decat cea dreapta , este mai lunga si mai
aproape de orizintala.
Bronhia principala dreapta este mai scurta si mai aproape de verticala astfel incat corpii straini patrunsi i
n trahee se angajeaza de obicei in bronhia dreapta.
Raporturi comune: Cu elementele pediculilor pulmonari
1. Trunchiul pulmonar arterial se bifurca antero-inferior de carina traheei la stanga liniei
mediane delimitand un spatiu in care sunt ganglionii limfatici traheobronhici inferiori. Artera
pulmonara dreapta incruciseaza anterior bronhia dupa ce aceasta a dat bronhia lobara
superioara.
2. Venele pulmonare cate 2 de fiecare parte (superioara si inferioara) si sunt anterioare
bronhiilor principale
3. Arterele bronhice, ramuri din aorta toracica sunt posterioare bronhiilor
4. Venele bronhice formeaza 2 grupuri (anterior si posterior) si se dreneaza in venele azygos
5. Nervii formeaza plexul pulmonar anterior si posterior dintre care cel posterior este mai
important
6. Nodulii limfatici traheo-bronhici sunt pe fata antero-superioara a bronhiilor
7. Pleura la nivelul bronhiilor din viscerala devine parietala continuandu-se inferior cu
ligamentul triunghiular
Raporturi proprii:
1. Bronhia principala dreapta
Anterior are raporturi cu vena cava superioara, artera pulmonara dreapta si venele
pulmonare drepte
Posterior cu vena azygos
Medial cu nervul vag drept
Superior cu crosa venei azygos
Inferior cu pericardul si atriul drept
2. Bronhia principala stanga
Anterior cu artera pulmonara stanga si venel pulmonare stangi
Superior cu arcul aortei si nervul laringeu recurent stang
Inferior cu pericardul si atriul stang
Posterior cu aorta, esofagul, nervul vag stang
Vascularizatie:
Arteriala: din arterele bronhice (ramuri din aorta descendenta toracica)
Venele: cate 2 de fiecare parte se varsa in venele azygos
Limfaticele: ajung la nodulii traheobronhici
Inervatie: nervii sunt de origine simpatica si parasimpatica si provin din plexurile pulmonare.
122. Esofagul toracic
Este cuprins intre vertebra T2 si vertebra T10.
Este impartit de crosa venei azygos intr-un segment supra-zygo-aortic si unul inter-azygo-aortic.
Segmentul supra-azygo-aortic intre T2 si T4 si are raporturi :
Anterior traheea toracica
Posterior cu elementele mediastinului posterior : ductul toracic si arterele intercostale drepte
Lateral drept cu trunchiul arterial brahiocefalic , nervul vag drept si pleura mediastinala dreapta
Lateral stanga pleura mediastinala stanga. Aici esofagul se afla in aria triunghiului lui Poirier
delimitat inferior de crosa aortei, anterior de artera subclavie stanga, posterior T2 di T3. Tot aici
se afla si canalul toracic si vena azygos accesorie.
Segmentul inter-azygo-aortic
Are raporturi :
Anterior fata posterioara bronhie stanga, artera bronhica dreapta, ganglionii limfatici traheo-
bronhici, venele pulmonare stangi, iar in partea cea mai inferioara prin intermediul sinusului
oblic al pericardului cu fata posterioara a atriului stang.
Posterior aorta, vena azygos si ductul toracic. Cele 2 pleure mediastinale invelesc esofagul
formand recesul inter-azygo-esofagian la dreapta si recesul inter-aortico-esofagian la stanga.
Recesurile sunt apropiate la nivelul lui T10 si unite prin fibre conjunctive care formeaza
ligamentul lui Morosov. Nervii vagi se apropie de esofag , vagul drept la nivelul lui T5 , vagul
stang la nivelul lui T8, ramanand in contat cu acesta pana la nivelul cardiei. Dupa ce au
incrucisat pediculii pulmonari, vagul drept trece pe fata posterioara a esofagului si vagul
stang pe fata anterioara si prezinta intre ei anastomoze formand un veritabil plex peri-
esofagian.
Lateral stanga esofagul inter-azygo-aortic se afla in aria triunghiului Truesdale, cu baza pe
diafragm, anterior pericardul, posterior aorta
Structura interna
Prezinta 4 tunici:
1. Tunica externa conjunctiva si face separarea esofagului de organele vecine, ajutand la miscarile
esofagului in timpul deglutitiei
2. Tunica musculara prezinta 2 tipuri de fibre: fibre musculare longitudinale periferice, mai
dezvoltate superior si fibre musculare circulare la interior.
3. Submucoasa formata din tesut celular lax cu vase sangvine si nervi
4. Mucoasa formata din corion, glande sero-mucoase si epiteliu pavimentos stratificat
Vascularizatia
Arteriala: arterele bronhice, intercostale, diafragmatice si chiar si din aorta
Venoasa: venele se dreneaza in venele azygos sau in vena gastrica stanga rezlizant o anastomoza porto-c
ava.
Limfatica: limfaticele sunt drenate in nodulii mediastinali
Inervatie
nervii de natura
simpatica din ganglionii paravertebrali toracali
parasimpatica din nervii vagi
123. Configuratia exterioara a pulmonilor
= organe principale ale respiratiei unde se realizeaza hematoza (transformarea sangelui venos cu Co2 in
sange arterial, oxigenat)
Dimensiuni: la adult aproximativ inaltime 22 cm; diametru antero-posterior la nivelul bazei = 19 cm; dia
metru transversal = 9 cm; greutatea 1300g(plaman drept 700g , plaman stang 600g).
Consistenta moale, buretoasa, elastica
Plamanul prezinta forma semiconica cu 2 fete, o baza, un varf si 3 margini.
I. Fata costala cea mai intinsa, convexa antero-posterior si cranio-caudal
Plaman drept 2 fisuri (oblica, orizontala) ce delimiteaza lobii superior, mijlociu, inferior
Plamanul stang o fisura ce-l imparte in lob superior si infeerior.
Fisura oblica (scizura mare dreapta) porneste de pe fata mediala a plamanului posterior de hil, merge ob
lic postero-superior, ajunge la marginea posterioara, incruciseaza antero-inferior fata costala, intersecte
aza marginea inferioara, traverseaza baza pulmonului drept si ajunge in portiunea mijlocie si anterioara
a hilului drept.
Fisura oblica stanga
Fisura orizontala (scizura mica) se desprinde din partea mijlocie a fisurii oblice drepte.
Raporturi: cu fetele mediale ale coastelor, fetele intercostale
II. Fata mediala concava si prezinta hilul pulmonar
Radacina pulmonara (pediculul pulmonar) format din ansamblul elementelor acoperite de pleura ce fac l
egatura intre mediastin si fata mediala a plamanilor. Componentele pediculului sunt solidarizate prin tes
ut conjunctiv cu dubla provenienta : mediastinala (formeaza teaca conjunctiva peribronhica) si pericardi
ca (formeaza teaca conjunctiva perivasculara).
Dupa rol, elementele pediculului se impart in:
Pedicul functional format din bronhia principala si vasele pulmonare
Pedicul vital format din vasele bronhice, limfatice si nervi
Hilul pulmonar = depresiune prin care elementele radacinii pulmonare patrund in plaman; e mai aproap
e de marginea posterioara a plamanului, la 6-7 cm inferior de varful pulmonului, la unirea a anterioare
cu posterioara a fetei mediale.
Hilul pulmonar drept : forma variabila (oval, dreptunghi, triunghi);
Raporturi: bronhia principala este postero-superior; artera anterior; venele (2) inferior arterei.
Este strabatut de 2 fisuri ce separa cei 3 lobi cu pediculii lor:
Pediculul lobar superior dreapt sup a hilului, format din VAB
Mijlociu drept ant-inf a hil format din VBA
Inferior drept plasat in partea caudala a hilului, format din BAV
Hilul pulmonar stang este mai central si mai superior situat, cu forma de racheta cu manerul inferior
La nivelul sau artera este superior, bronhia inferior, venele una anterior de bronhie si
cealalta inferior de bronhie
Este strabatut de o singura fisura ce separa cei 2 lobi cu pediculii lor : pediculul lobar
superior stang (VAB) si pediculul lobar inferior stang (BAV)
Fata mediala prezinta 2 portiuni: vertebrala si mediastinala.
a. Portiunea vertebrala
E posteriorara
Patrunde in santurile costovertebrale drepte si stangi
Are raporturi cu: fetele laterale ale corpilor vertebrali, extremitatile posterioare ale
coastelor, spatiile intercostale, ganglionii simpatici toracali, vasele si nervii intercostali
b. Portiunea mediastinala
Este anterioara, mai larga si concava
Prezinta hilul pulmonar ce o imparte intr-o zona prehilara , o zona suprahilara, o zona
posterohilara si o zona infrahilara.
Portiunea mediastinala pulmon drept:
Prehilar : vena cava superioara, nervul frenic drept, pericard fibros si AD ce determina
impresiunea cardiaca
Suprahilar : crosa venei azygos, vena brahiocefalica, timus/vestigii
Retrohilar : vena azygos, esofagul, vagul dreept, reces pleural interazigoesofagian
Infrahilar : pleura care se reflecta si formeaza ligamentul pulmonar drept (triunghiular)
Portiunea mediastinala pulmon stang:
Prehilar: aorta ascendenta, nervul frenic stang, pericardul si VS ce determina
impresiunea cardiaca
Suprahilar : portiunea orizontala a arcului aortic
Retrohilar : aorta descendenta, esofagul, vagul stang, recesul interaorticoesofagian
Infrahilar : pleura se reflecta si formeaza ligamentul pulmonar( triunghiular stang)
III. Baza plamanului (fata diafragmatica)
Este inferioara, concava, se muleaza pe concavitatea diafragmului prin intermediul caruia
are raporturi cu viscerele abdominale : la dreapta lob drept ficat; la stanga lob stang ficat,
fund stomac, splina.
IV. Varful pulmonului
= e portiunea extratoracica, situata superior de prima coasta, pe care o depaseste anterior cu 5 cm, de cl
avicula cu 2.5 cm
Prin cupola pleurala are raporturi cu organele de la baza gatului:
Lateral vasele subclaviculare, muschii scaleni
Medial la dreapta : originea a. subclavie drepte, vagul drept, ansa stelostelata a lui
Vieussens; la stanga : originea venei brahicefalice stangi, artera carotida comuna, a.
subclavie stanga, ductul toracic
Versantul anterior corespunde fosei supraclaviculare
Versantul posterior este in raport cu ganglionul simpatic cervical inferior, fuzionat cu
primul ganglion toracic formand ganglionul stelat ce este in foseta supraretropleurala a
lui Sebileau
V. marginea anterioara a plamanului la unirea fetelor costala si mediala; e aproape verticala la plamanul
drept prezinta incizura carddiaca la plamanul stang
VI. marginea posterioara este groasa, convexa, santurilor costo-vertebrale
VII. marginea inferioara este circumferentiala bazei pulmonului, convexa si ascutita, patrunde in sinusul
pleural costodiafragmatic
124. Arborele bronhic intrapulmonar
Bronhiile principale dreapta si stanga se impart la nivelul hilului pulmonar in bronhii lobare : 3 pt plaman
ul drept , 2 pt plamanul stang.
Bronhiile lobare se impart in bronhii segmentare astfel incat plamanul drept are 10 teritorii segmentare,
iar cel stang 9.
Plamanul drept
Bronhia lobara superioara se imparte in 3 bronhii segmentare: apicala, posterioara si anterioara.
Bronhia lobara mijlocie se imparte in 2 bronhii segmentare : laterala si mediala .
Bronhia lobara inferioara se imparte in 3 ramuri ventrale (dintre care 2 pentru segmentul bazal anterior,
iar prima fiind considerata ca bronhie lobara mijlocie) si 4 ramuri dorsale pentru segmentul bazal posteri
or ultimele 3 ramuri, iar primul ram dorsal inferior este bronhia apicala a lobului inferior a lui Nelson pen
tru segmentul apical inferior. Din bronhia lobara inferioara se mai desprinde bronhia bazala mediala pen
tru segmentul bazal medial si bronhia bazala laterala pentru segmentul bazal lateral.
Plamanul stang (9 segmente)
Bronhia lobara superioara stanga se imparte in 2 trunchiuri : unul ascendent ce da 2 bronhii segmentare
(bronhie apico-posterioara si bronhie anterioara) si unul descendent ce da 2 bronhii segmentare (bronhi
e segmentara lingulara superioara si bronhie segmentara lingulara inferioara) pentru portiunea antero-i
nferioara a lobului pulmonar stang superior.
Bronhia lobara inferioara stanga 3 bronhii ventrale si 4 bronhii dorsale. Cele ventrale au aceeasi distribut
ie ca la pulmonul drept cu deosebirea ca bronhia bazala mediala se desprinde din a 2a bronhie ventrala i
nferioara stanga nu din bronhia lobara inferioara, cum e la pulmonul drept. Bronhia lobara inferioara sta
nga deserveste aceleasi 5 segmente : apical inferior, bazal medial, bazal lateral, bazal anterior si bazal po
sterior.
Bronhiile segmentare se impart in bronhii subsegmentare din care deriva bronhiolele care patrund in lob
ii pulmonari si se bifurca treptat in bronhiole respiratorii si acestea in ducte alveolare.
Bronhiile lobare sunt scurte, cilindrice, rigide si dupa un scurt traiect dau nastere la bronhii segmentare.
Bronhiile segmentare sunt scurte si se impart in 2 bronhii segmentare de calibru inegal si nu dau nicio co
laterala.
Lobulul pulmonar este unitatea pulmonara, dependenta de un pedicul, format din ultima ramificatie a ar
borelui bronsic intrapulmonar si dintr-un ram arterial , elemente ce asigura difuziunea gazelor. Lobulul e
ste un sac membranos, anfroctuosi, care se umplu cu aer la fiecare inspiratie, cu un volum de aproximati
v 1 ml.in lobul intra bronhiola intralobulara care da pentru fiecare lobul un numar de 50-80 de bronhiole
respiratorii; ele dau nastere la ductele alveolare ce prezinta umflaturi = saculi alveolari prevazuti cu alve
ole pulmonare.
Acinii pulmonari sunt mici saci ovoizi sau piramidali, suspendati de bronhiola respiratorie, care dupa un s
curt traiect prezinta o ingustare urmata de o dilatare de la care pleaca 4-5 ducte alveolare ce se termina
in fund de sac.
125. Organizarea structurala si functionala a pulmonilor
Bronhiile principale dreapta si stanga se impart la nivelul hilului pulmonar in bronhii lobare : 3 pt plaman
ul drept , 2 pt plamanul stang.
Bronhiile lobare se impart in bronhii segmentare astfel incat plamanul drept are 10 teritorii segmentare,
iar cel stang 9.
Plamanul drept
Bronhia lobara superioara se imparte in 3 bronhii segmentare: apicala, posterioara si anterioara.
Bronhia lobara mijlocie se imparte in 2 bronhii segmentare : laterala si mediala .
Bronhia lobara inferioara se imparte in 3 ramuri ventrale (dintre care 2 pentru segmentul bazal anterior,
iar prima fiind considerata ca bronhie lobara mijlocie) si 4 ramuri dorsale pentru segmentul bazal posteri
or ultimele 3 ramuri, iar primul ram dorsal inferior este bronhia apicala a lobului inferior a lui Nelson pen
tru segmentul apical inferior. Din bronhia lobara inferioara se mai desprinde bronhia bazala mediala pen
tru segmentul bazal medial si bronhia bazala laterala pentru segmentul bazal lateral.
Plamanul stang (9 segmente)
Bronhia lobara superioara stanga se imparte in 2 trunchiuri : unul ascendent ce da 2 bronhii segmentare
(bronhie apico-posterioara si bronhie anterioara) si unul descendent ce da 2 bronhii segmentare (bronhi
e segmentara lingulara superioara si bronhie segmentara lingulara inferioara) pentru portiunea antero-i
nferioara a lobului pulmonar stang superior.
Bronhia lobara inferioara stanga 3 bronhii ventrale si 4 bronhii dorsale. Cele ventrale au aceeasi distribut
ie ca la pulmonul drept cu deosebirea ca bronhia bazala mediala se desprinde din a 2a bronhie ventrala i
nferioara stanga nu din bronhia lobara inferioara, cum e la pulmonul drept. Bronhia lobara inferioara sta
nga deserveste aceleasi 5 segmente : apical inferior, bazal medial, bazal lateral, bazal anterior si bazal po
sterior.
Bronhiile segmentare se impart in bronhii subsegmentare din care deriva bronhiolele care patrund in lob
ii pulmonari si se bifurca treptat in bronhiole respiratorii si acestea in ducte alveolare.
Bronhiile lobare sunt scurte, cilindrice, rigide si dupa un scurt traiect dau nastere la bronhii segmentare.
Bronhiile segmentare sunt scurte si se impart in 2 bronhii segmentare de calibru inegal si nu dau nicio co
laterala.
Lobulul pulmonar este unitatea pulmonara, dependenta de un pedicul, format din ultima ramificatie a ar
borelui bronsic intrapulmonar si dintr-un ram arterial , elemente ce asigura difuziunea gazelor. Lobulul e
ste un sac membranos, anfroctuosi, care se umplu cu aer la fiecare inspiratie, cu un volum de aproximati
v 1 ml.in lobul intra bronhiola intralobulara care da pentru fiecare lobul un numar de 50-80 de bronhiole
respiratorii; ele dau nastere la ductele alveolare ce prezinta umflaturi = saculi alveolari prevazuti cu alve
ole pulmonare.
Acinii pulmonari sunt mici saci ovoizi sau piramidali, suspendati de bronhiola respiratorie, care dupa un s
curt traiect prezinta o ingustare urmata de o dilatare de la care pleaca 4-5 ducte alveolare ce se termina
in fund de sac.
126. Circulatia functionala a pulmonilor
Circulatia functionala
Deserveste functia respiratorie a plamanului , constituind circulatia mica sau vasele hematozei; ea incep
e din VD si se termina in AS si este reprezentata de trunchiul pulmonar si venele pulmonare.
Trunchiul pulmonar transporta sange venos de la VD spre plamani si este fidel distributiei arborelui bron
sic, urmand toate ramificatiile bronhiilor pana la lobuli. De la bronhia subsegmentara, artera este isepar
abila de bronhie si impreuna cu aceasta si cu plexul venos inconjurator si vasele limfatice formeaza pedic
ulii secundari. Arterele pulmonare ajunse la lobuli se ramifica si devin artere lobulare care dau colaterale
si terminale, formand astfel o retea capilara alveolara.
Venele pulmonare aduc sangele oxigenat la inima in AS si rezulta din capilarele retelei alveolare si ale re
telei bronsice. La periferia lobulului formeaza venele perilobulare , ce trec in spatiile interlobulare, se un
esc cu cele vecine si formeaza venele bronhiopulmonare, iar din reteaua superficiala a plamanului se for
meaza venele pleuropulmonare. Ambele tipuri de vene se varsa in venele interlobulare care se varsa in v
ene pulmonare (4 2 drepte, 2 stangi). Vena pulmonara dreapta superioara este cea mai anterioara in h
il si colecteaza sangele din lobii superior si mijlociu drepti. Vena pulmonara dreapta inferioara este cea
mai inferioara in hil si colecteaza sangele din lobul infeerior drept. Vena pulmonara stanga superioara es
te cea mai anterioara in hil, iar vena pulmonara stanga inferioara este cea mai inferioara in hil.
127. Circulatia nutritiva a pulmonilor
Circulatia nutritiva
Este formata din artere si vene bronsice
Arterele bronsice iau nastere din aorta toracica fie prin trunchi comun, sau separat, in numar de 2-3. Fie
care artera bronsica se situeaza inferior, lateral si posterior de fata posterioara a bronhiei respective. Art
erele bronsice se distribuie ca si bronhiile, dar au traiect numai pana la lobulii pulmonari (acestia primin
d sange din artera pulmonara). Arterele bronsice se distribuie la : arborele bronsic intrapulmonar, artere
le si venele pulmonare, nodulii limfatici, tesutul conjunctiv intrapulmonar si la pleura viscerala. Reteaua
capilara a arborelui bronsic este in tunica musculara si in submucoasa, asigurand nutritia tesutului pulm
onar.
Venele bronhice aduna sangele din peretele vaselor pulmonare de la tesutul interstitial, nodulii limfatici
si ramurile bronhice supralobulare. Au traiect invers arterelor si sunt 1-2 pt fiecare pulmon, situate post
erior bronhiilor extrapulmonare. Venele bronhice sunt AVALVULATE, se anastomozeaza cu venele pulmo
nare si transporta sange neoxigenat in vena azygos (pe dreapta) si vena hemiazygos (pe stanga).
128. Limfaticele si inervatia pulmonului
Limfaticele
Inervatia
Filetele nervoase vegetative provin din nervul X si din lanturile simpatice toracale
Inervatia parasimpatica (X) nervii pornesc din nervii X drept si stang si formeaza
plexuri pulmonare dispuse in jurul bronhiilor din care pornesc ramuri pentru arborele
bronhic si parenchimul pulmonar
Nervii simpatici ramuri din ganglionii simpatici cervicali inferiori si al 2,3,4lea
ganglion toracic si sunt mai putin numerosi
129. Interstitiul pulmonar
Reprezinta tesutul conjunctiv fibro elastic care se gaseste printre formatiunile aeriene si vasculo-nervoas
e care confera pulmonilor extensibilitatea si elasticitatea.
Interstitiul pulmonar patrunde prin hilul pulmonar insotind caile aeriene si vasculare in interiorul pulmo
nilor el se organizeaza sub forma de tesut conjunctiv peribronheovasculare pana la nivelul lobilor pulmo
nari care sunt inconjurati de o patura de tesut conjunctivo-elastic denumit septul interlobular. De la ace
asta pleaca cateva lame incomplete pana la periferia lobilor divizand-o intr-o serie de compartimente mi
ci cu aspect hexagonal vizibile pe suprafata pulmonilor.
Septurile interlobulare sunt subtiri la copil, dar bogate in fibre elastic; la adult si batrani ele contin fibre
mai groase care se incarca cu particule minerale producand silioza. La nivelul anumitor zone din parench
imul pulmonar septurile interlobulare sunt foarte subtiri, uneori discontinue, cu spatii la nivelul carora p
eretii alveolari sunt in contact unii cu altii, loc unde se stabilesc comunicatii interalveolare, realizandu-se
o circulatie lobulara colaterala importanta in procesele de obstructie bronhica.
Examenul dispozitivului conjunctivo-elastic da posibilitatea de diferentiere a caracterelor structurale din
tre centrul si periferia pulmonului, in acest sens se descrie la nivelul fiecarui pulmon doua componente:
nucleu si mantaua.
Nucleul este portiunea centrala situata in vecinatatea hilului pulmonar, fiind constituit din: bronhii lobar
e care se impart pana la a patra generatie, vase sanguine functionale si nutritive, vase si noduli limfatici c
at si tesutul conjunctiv component al interstitiului pulmonar. La periferia nucleului pulmonar apar lobulii
rudimentari care dupa spatiile lasate libere intre formatiunile mentionate mai sus; acesti lobuli sunt limi
tati in functia lor respiratorie de catre formatiile rigide din componenta nucleului. Lobulii respectivi sunt
traversati de canale care au o emergent in unghi obtuz din bronhia principal, motiv pentru care orificiile
conductelor aeriene se astupa cu usurinta de catre secretiile bronhice.
Mantaua este portiunea periferica care inconjoara nucleul cu un strat de parenchim pulmonar, gros de 4
cm, alcatuita din doua etaje suprapuse de lobuli, separati printr-o suprafata de contact, paralela cu baza
lobulilor, loc unde se plaseaza venele interlobulare.
Toti lobilii pulmonari, cuprinsi in mantaua pulmonara, fac parte dintr-un ansamblu elastic care nu este li
mitat de nici o formatiune fibroasa rigida; ei sunt lobulii cu cele mai mari posibilitati ventilatorii, cu rol d
eosebit in respiratie, fiind ventilati de doua categorii de bronhiole: unele lungi si rectilinii, altele oblice, c
urbe si rasucite, ultimele se distribuie la lobulii pulmonari care ar favoriza prin dispozitia lor aparitia proc
eselor inflamatorii cat si a celor atelectazice.
130. Pleura: anatomie generala
Pleurele sunt membrane seroase care invelesc pulmoni si tapeteaza peretii interiori si cavitatile toracice
;exista 2 pleure independente una de alta , cate una pt fiecare pulmon
Ca orice membrana seroasa pleura prezinta 2 foite: -pleura pulmonara (pleura pulmonalis) sau viscerala
, care inveleste pulmonul si se insinuiaza in fisurile interlobare si pleura parietala (pleura parietalis) care
tapeteaza o parte di peretii interiori ai cavitatii toracice ;cele 2 foite pleurale se continua una cu alta la
niv hilului pulmonar , pe fata mediala a pulmonului .
In mod normal , cele 2 foite vin in contact una cu alta , delimitand intre ele o cavitate inchisa , denumita
cavitatea cavitate pleurala,umectata de lichidul pleural care usureaza alunecarea pulmonior in timpul re
spiratiei .
Anatomie descriptiva
-Pleura pulmonara inveleste supraf pulmonului in afara de hilul pulmonar si de radacina de insertie pulm
onara a lig triunghiular , unde se reflecta cu pleura parietala .La NIV fisurilor interlobaree , pleura pulmo
nara patrunde pana in profunzimea planului fisural , separand lobii pulmonului printr-o dubla foita care i
ndividulaizeaza lobii pulmonari .
Pleura parietala tapeteaza cav in care este continut pulmonul , se muleaza pe supraf interioara toracica ,
prezentand aceleasi portiuni ca si fetele pulmonului costala , mediastinala , diafrgmatica si cupola pleur
ala.
Pleura costala tapeteaza fata mediala a coastelor si a spatiilor intercostale : posterior , se intinde pana l
a fetele laterae ale corpilor vertebrali toracali , unde se continua cu pleura mediastinala ; anterior dupa c
e a tapetat cartilajele costale ea se insinuiaza post de stern si vine in raport : la exterior cu muschii inter
costali interni si intimi a fiacrui spatiu , cu m transversul toracic , vasele toracice interne cu pvn-urile inte
rcostale , cu venele azygos si cu lantul simpatic toracic; - la exterior pleura costala este dublata de un te
sut celular condensat , care constituie fascia viscerala (endotoracica) , prin intermediul careia adera la pe
retele toracic .
Pleura mediastinala este segmentul care acopera , prin fata sa mediala , organele mediastinale , iar prin
fata sa laterala , coresp pulmonilor .
Pleura mediastinala dreapta acopera pericardul , nervul frenic drept , vena cava superioara , cro
sa venei azygos , trunchiul arterial brahiocefalic , flancul drept al traheei si esofagului si portiunea ascen
denta a venei azugos intre care se insinuiaza si delimiteaza recesul interazygoesofagian
Pleura mediastinala stanga acopera pericardul fibros , nevrul frenic stang cu vasele diafragmati
ce superioare , arcul aortei , artera subclaviculara stanga , iar mai posterior esofagul toracic si aorta desc
endenta , intre care pleura mediastinala delimiteaza recesul interaorticoesofagian .Recesurile interaortic
oesofagian si azygoesofagian sunt unite , adesea intre ele prin lig interpleural a lui
Pleura mediastinala la niv pediculului pulmonar se reflecta spre fetele mediale ale pulmonilor continuan
du-se cu pleura pulmonara , form o teaca seroasa pediculului pulmonar .Inf de acesta pelura mediastinal
a se reflecta pe venele pulmonare inferioare si pe vasele limfatice , alcatuind ligamentul pulmonar sau tr
iunghiular , plasat in plan frontal la limita dintre mediastinul ant si post .
Pleura diafrgmatica este mai subtire si tapeteaza o parte din fata sup a cupolei diafrgmaticee , d
e care adera intim .
Pleura diafragmatica dreapta acopera foliola dreapta a centrului tendinos , pana la marg dreapta
a orificiului venei cave inf si toata partea carnoasa a diafragmului care este sit ant , lat si post de aceasta
foliola .
Pleura diafragmatica stanga tapeteaza 2/3 postero-laterale ale foliolei stangi si toata portiunea c
arnoasa din diafragmul invecinat
De ambele parti , pleura diafrgmatica se reflecta si se continua lateral cu pleura costala , constituind re
cesul costodiafragmatic sau sinusul costodiafragmatic , iar medial cu pleura mediastinala , intre cele 2 pl
eure diafragmatice se afla portiunea din muschiul diafragm tapetata de pericard ul fibros
Cupola pleurala sau domul pleural este partea cea mai inalta a pleurei parietale care se afla sup
de vf pulmonului si de prima coasta , pe care o intrece anterioar , cu 3.5 cm si extremitatea mediala a cl
aviculeei cu 2.5 cm .Cupola pleurala este fixcata de schelet prin fascicule fibroase si musculare , alcatuin
d aparatul suspensor al lui sedileau , format din 3 elemente fibroase : lig vertebropleural , tranverso ple
ural si costopleural si de muschiul scalen anterior si micul scalen al lui albinus si Winslow.
131. Capul: limite, forma, raporturi, scheletul
Limita dintre cap si gat urmeaza marginea inferioara a corpului mandibulei si se continua prin orizontala
conventionala dusa pana la marginea anterioara a muschiului scm; urca apoi de-a lungul acestei margini
, trece prin baza procesului mastoidian si urmeaza linia nucala superioara, terminandu-se la protuberant
a occipitala externa.
Forma capului omului este mult diferita de cea a celorlalte mamifere, ca rezultat al procesului de umaniz
are. Esenta procesului a constat in dezvoltarea ampla si rotunjirea neurocraniului, precum si asezarea sa
deasupra viscerocraniului. Umanizarea a fost conditionata de: dezvoltarea puternica a encefalului, invol
utia aparatului dento-maxilar cu inlocuirea botului de la aminale, factori mecanici ca: gravitatia, actiunea
muschilor cefei si a celor masticatori, actiunea durei mater; factori biologici ca: ortostatismul, locomatia
mai lenta.
Raportul dintre inaltimea capului fata de cea a intregului corp se modifica in cursul dezvoltarii ontogenet
ice: in L3 de viata intra uterina raportul este de 1/2, in L5 de viata intraunterina raportul este de 1/3; la n
ou-nascut de , in timp ce la adult ajunge doar la 1/8.
Scheletul capului este complex. Este alcatuit din neurocraniu-ce adaposteste encefalul si viscerocraniu-c
e adaposteste organelle de simt si segmentele intiale ale aparatului gastro-pulmonar.
Oasele care il alcatuiesc se articuleaza intre ele prin suturi, cu o singura exceptie- ATM.
132. Regiunea fronto-parieto-occipitala
-regiune mediana, ce corespunde celei mai mari parti a calvariei
Limite:
-anterior :glabella si marginile supraorbitare ale frontalului
-posterior: protuberanta occipitala externa si liniile nucale superioare
-lateral: la stanga si la dreapta liniile temporale superioare
Stratigrafie:
a)a) pielea
a)b)planul subcutanat
a)c) planul musculo-aponevrotic- format de aponevroza epicraniana cu muschii ce se insera pe ea
-cele 3 planuri constituie scalpul
d) planul subaponevrotic constituit dintr-un tesut ceulular lax
e) planul periostal-slab aderent la oasele calvariei, in schimb adera puternic de tesutul fibros al suturilor
dintre acestea
f) planul osos- reprezentat de calvarie cu suturile sale
g) ultimul plan-dura mater craniana
133. Regiunea temporala
-bilaterala, simetrica, situata pe partile laterale ale boltii craiene
Limite:
-inferior: arcada zigomatica; in rest regiunea este delimitate de linia temporala superioara
Stratigrafie:
a) planul cutanat
b) planul subcutanat- alcatuit din tesut conjunctiv lax in care sunt cuprinsi unii muschi pielosi,
artera temporala superficiala, venele lor comitante si ramuri ale nervului auriculotemporal
c) planul aponevrotic- reprezentat de portiunea laterala a aponevrozei epicraniene
d) planul fascial- alcatuit din fascia temporala
e) planul muscular- alcatuit din muschiul temporal
f) planul periostal- slab aderent la oasele calvariei, adera puternic de tesutul fibros al suturilor
dintre acestea
g) planul osos- alcatuieste fosa temporala
h) dura mater craniana
Hidrocefalie
-afectiune asociata cu cresterea volumului ventricular, secundara obstructiei circulatiei LCR. Poate fi sec
undara unei anomalii congenitale sau a unei sechele consecutive unei infectii sau hemoragii cerebrale. C
T stabileste diagnosticul si tratamentul ce consta in shunt-ul ventriculo-peritoneal
Punctie cisternala
-poate fi realizata pentru a colecta LCR pentru analize biochimice, microbiolocice si citologice sau mai rar
pentru a elibera presiunea intracraniana crescuta
-se realizeaza prin insertia acului de punctie in protuberanta occipitala externa in cisterna cerebelo-med
ulara, fiind alternative pentru punctia lombara
Pierderi de LCR
-pot aparea in fracture faciale sau ale bazei craniului
-o pierdere de LCR mica poate fi descrisa de bolnav doar ca o senzatie de gust sarat, in timp ce una masi
va duce la cefalee prin hipotensiunea intracraniana consecutiva
-ddx se face cu secretia lacrimala si rinita alergica
154. Leziunile nervilor III, IV, VI; sindromul Claude Bernard-Horner; ulcerul si transplantul corneean; ca
taracta;glaucom;obstructia arterei si venei centrale a retinei
Leziunile nervilor III, IV, VI
-paralizia totala a nervului III produce dilatarea pupilei, ochiul fiind deviat in jos si spre exterior, datorita
activitatii muschiului drept lateral si superior carora nu li se opune nici o rezistenta
-lezarea nervului IV duce la diplopie prin paralizia oblicului mare . Este singurul nerv din organism care in
erveaza un muschi situate de partea opusa a nucleului sau
-paralizia nervului VI duce la diplopie si strabism intern(devierea globului ocular inauntru)
Sindromul Claude Bernard-Horner
-apare ca urmare a unei leziuni la nivelul lantului simpatic cervical si se caracterizeaza prin triada: ptoza
palpebrala, enoftalmie si mioza
-la copii se poate prezenta si sub forma unei diferente intre culoare ochilor, deoarece lipsa stimularii sim
patico in perioada copilariei interfera cu sinteza de melanina din stratul superficial al irisului
Ulcerul si transplantul corneean
-corneea este partea transparenta a ochiului din fata irisului si a pupilei
-transplantul de cornee reprezinta o procedura chirurgicala in care corneea afectata este inlocuita cu te
sut corneean prelevat de la un individ decedat fara conditii patologice care sa afecteze stabilitatea tesut
ului donat
Ulcerul corneean: -este o rana deschisa pe cornee
-este de obicei rezultatul unei infectii a ochiului, desi acesta poate fi cauzat inclusive de un ochi sever sa
u de alte tulburari ocular
Cataracta
-presupune vedere incetosata, dificultate la adaptare la vederea nocturna, halouri luminoase si sensibilit
ate la lumina puternica
-vederea va fi afectata si este necesar tratamentul si interventia chirurgicala
Cauze: diabetul zaharat, glaucomul, varsta inaintata, leziuni celulare
Glaucom
-cauzat de lezarea nervului optic
-deseori tensiunea ocular este ridicata, apar pete oarbe si in cele din urma apare orbirea laterala
Obstructia arterei si venei centrale a retinei
-la baza obstructiei acute a arterei retinei ochiului stau astfel de stari: spasmul, embolia, arteritele si tro
mboza
-afectiunea incepe printr-o scadere brusca a vederii, cel mai des la orele diminetii
Rezultat: se mareste edemul retinei(devine opaca, capatand o culoare alb-galbuie)
Urmari: atrofia primara a nervului optic, degenerarea secundara a retinei, contractia brusca a vaselor ret
inei
155. Leziunile pielii capului;plagile pielii capului;chiste sebacee;volete osoase
Leziunile pielii capului
O leziune la nivelul pielii capului produce sangerari, deoarece pielea capului este bine vascularizata.
Duc la hemoragii si nu pot fi oprite decat prin aplicarea unui garou circular. Hemoragiile de la niv pielii ca
pului nu afecteaza planul osos care este vasc de ramuri ale arterelor meningee.
O importanta deosebita a acestei leziuni o prezinta in functie de profunzimea lor: atunci cand nu este int
eresata aponevroza epicraniana sutura se face intr-un singur strat, de asemenea intr-un singur strat se f
ace si atunci cand aponevroza epicraniana este sectionata antero-posterior deoarece cele 2 margini nu s
e departeaza una de cealalta. Este nevoie de sutura a aponevrozei cand leziunile sunt transversare, cele
2 margini ale aponevrozei fiind trase de cele 2 corpuri musculare.
Infectiile pielii capului
Tesutul conjunctiv lax este considerat o zona periculoasa a pielii capului, deoarece la acest nivel se pot a
cumula colectii purulente. Prin venele emisare infectia se poate transmite si in interiorul cavitatii cranien
e, interesant meningele sau chiar encefalul.
Infectia nu se poate propaga la gat, pentru ca posterior este muschiul occipital care nu permite extinder
ea ei. Nu se poate propaga posterior datorita insertiei occipitalului si pe mastoida, iar lateral nu se poate
propaga datorita insertiei aponevrozei epicraniene pe arcada zigomatica pe care se fixeaza si aponevroz
a epicraniana care intra astfel in contact cu aponevroza temporala. Se poate propaga la pleoape si radaci
na nasului pt ca ins. m occipital se face pe fata profunda a tegumentului si nu pe os.
Chiste sebacee
Firele de par au anexate la radacina lor glande sebacee si canalele excretoare ale acestor glande se pot o
bstrua. Sebumul se aduna si dau mariri de volum a glandei formand chistele care se pot palpa si care sun
t mobile o data cu pielea capului. Ele se pot rezolva spontan fiind urmate de o perioada de repaus, dupa
care pot sa reapara.
Volete osoase
Regenerarea osoasa a pericraniului la adult este slaba si de aceea in caz de fracturi repararea se face cu f
ir metallic, insa aceasta este posibil numai atunci cand nu exista pierderi mari. Cand pierderile sunt intins
e, regenerarea nefiind posibila, se practica inlocuirea portiunii osoase fie cu o placa metalica fie cu o plac
a de natura sintetica.
156. Plagile fetei;leziunile nervului facial;fanta labiala;fanta palatina;frau labial larg
Plagile fetei
O leziune la nivelul tegumentului facial face ca plaga sa ramana deschisa, deoarece la nive facial nu exist
a fascie profunda si tesutul subcutanat dintre fata profunda a tegumentului si patura musculara este lax,
de aceea sutura plagii trebuie facuta cu foarte mare atentie, pentru a nu duce la cicatrici inestetice. Prez
enta tesutului subcutanat lax premite acumularea exudatului in inflamatii precum si a sangelui in hemor
agii, de aceea inflamatiile faciale precum si hemoragiile duc la tumefactii mari ale regiunii faciale.
O data cu inaintarea in varsta, tegumentul facial isi pierde elasticitatea, dand nastere la aparitia pliurilor
sau a ridurilor care sunt perpendiculare pe directia fibrelor musculare, de aceea inciziile la nivel facial, as
a numitele incizii Langer se fac perpendiculare pe directia fibrelor musculare, avand drept urmare forma
rea unor cicatrici.
Lezarea nervului facial
Este urmata de paralizia unor muschi ai fetei, in functie de ramurile faciale lezate. Frecvent are loc infla
matia nervului facial la iesirea din gaura stilo-mastoidiana, inflamatia fiind insotita de edem cu compresi
unea nervului la nivelul canalului nervului facial. Este insotita de disparitia tonusului muschiului orbicular
al ochilui cu eversia pleoapei inferioare, care pierde contactul cu globul ocular, cornea nu mai este astfe
l sufficient hidratata, nemaifiind lubrifiata de lacrimi si devine astfel vulnerabila la ulceratii. Bolnavul nu
poate sufla, fluiera, prezentand si tulburari masticatorii datorita unor muschi cutanati ce intervin in mast
icatie(buccinator, orbicularul buzelor). Atunci cand muschii contralaterali nu sunt afectati se produce o c
adere a comisurii bucale de partea afectata cu scurgere de saliva sau alimente si aceste paralizii de facial
pot avea mai multe cause. Multe dintre ele sunt necunoscute-paralizie idiopatica a lui Bell, altele pot sa
apara prin expunere la frig-paralizii afrigore. In timpul interventiilor chirurgicale, la nivelul parotidei in sp
ecial, in diferite injectii, anestezii, vaccinuri, infectii ale urechii medii(otita), in sarcina, sida etc.
Fanta labiala este o afectiune la nou-nascut cu o frecventa la 1000 cazuri, 60-80% fiind la sexul masculin.
Este localizata la nivelul buzei superioare, pornind de la o incizura redusa si mergand pana la baza nasul
ui. Poate fi unica sau bilaterala si se mai numeste buza de iepure sau cheiloschizis. Tratamentul sau este
chirurgical, interventia putand numele de cheilografie. Exista frecvent o asociere a buzei de iepure cu gu
ra de lup, care se numeste si Fanta palatine sau palatoschizis. Fanta palatina se intalneste mai frecvent la
sexul feminin si frecventa sa este de 1/2500 cazuri. Poate fi limitata numai la nivelul luetei care capata u
n aspect de coada de peste, sau poate sa cuprinda in totalitate palatul dur si palatul moale, fiind o deschi
zatura completa a regiunii palatine, care favorizeaza astfel refluarea alimentelor din cav bucala in cav na
zala. Se datoreaza absentei de intalnire sau a unei fuziuni defectuoase a proceselor palatine intre ele, sa
u cu marginea posterioara a palatului primar. Interventia chirurgicala(palatorahie), afectiunea combinat
a buza de iepure, gura de lup- cheilopalatoschizis.
Fanta palatina- malformatie congenitata a fetei caracterizata prin absenta de substanta la nivelul buzei s
uperioare si palatului bucal determinata de lipsa fuziunii mugurilor labial si palatini in cursul dezvoltarii e
mbrionare
Fraul labial larg formeaza de regula un spatiu intre incisivii centrali, in special la copil si produce tulburar
i in vorbire si in alimentatie. Necesita frenectomie. La adult atunci cand exista produce o regresie gingiva
la cu o expunere anormala a radacinii dintilor.
Otita medie
-infectiile urechii medii sunt complicate, deoarece se pot complica cu o mastoidita. Urechea medie comu
nica cu antrumul mastoidian prin aditus adantum. Mastoida este un process osos care are o multime de
celule, de spatii aeriene.
164. Gatul: limite, forma, topografie-carte 55-56
165.Regiunea infrahioidiana-carte 56-59
166. Regiunea suprahioidiana-carte 59-60
167. Regiunea sternocleidomastoidiana-carte 61-63
168. Regiunea laterala a gatului(supraclaviculara)-carte 64-67
169. Regiunea prevertebrala-carte 67-68
170. Regiunea cefei- carte ??
171. Regiunea laringiana si mijloacele de explorare;manevra Valsalva;inahalarea corpilor straini;cance
r laringian;modificarile laringelui cu varsta
Regiunea laringiana
-laringele este un organ tubular care face parte din caile respiratorii, este in acelasi timp si componenta
principala a aparatului fonator
-situat in regiunea antero-mediana a gatului si corespunde ultimelor 4 vertebre C
Explorarea cavitatii laringiene
-se face prin laringoscopie indirecta(cu ajutorul oclinzii laringoscopice) sau directa(cu laringoscopul). Prin
aceaste metode se vizualizeaza aditusul laringian care apare format din 2 curburi: una anterioara alcatui
ta din epiglota, una posterioara- plicile aritenoepliglotice cu incizura interaritenoidiana
Manevra Valsalva
-este o proba respiratorie constand in efectuarea unei expiratii fortate, cu glota inchisa. Aceasta proba s
e efectueaza pentru aprecierea capacitatii de adaptare a aparatului cardiovascular la effort, provoaca in
mod normal brahicardie si modificari de volum ale inimii
Inhalarea corpilor straini
-in cazul in care o persoana inhaleaza un obiect strain aceasta se blocheaza in tractul respirator si deter
mina dificultati la respiratie, dar si fenomene inflamatorii infectioase
Cancer laringian
-se refera la o formatiune tumorala maligna situata la nivelul laringelui
-persoanele cele mai predispuse sunt barbatii de peste 60 de ani
-tumorile maligne ale laringelui reprezinta din cancerele din zona ORL
172. Regiunea tiroidiana; chisturile canalului tireoglos; lobul piramidal al glandei tiroide; glanda tiroid
a aberanta si ectopica;cresterea de volum a glandei tiroide;tiroidectomia
Regiunea tiroidiana
-regiune mediana, situata anterior si pe partile laterale ale regiunii laringiene, cuprinde glanda tiroida si
glandele paratiroide
Chisturile canalului tireoglos
-apare la copiii de ambele sexe dupa varsta de 2-3 ani, este situat pe linia mediana intre hioid si glanda ti
roida si apare prin incompleta reabsortie a canalului tireoglos-formatiune embrionara tranzitorie ce une
ste baza limbii cu glanda tiroida
Artera aorta
Transporta sange arterial cu oxigen de la ventriculul stang la toate tesuturile si organele prin ramificatiile
sale. De la origine se indreapta oblic superior, anterior si spre dreapta pe o distanta de 5 cm, apoi devin
e transversala cu o directie posterioara si spre stanga pana la flancul stang al vertebrei T4 de unde devin
e descendenta.
Trunchiul pulmonarei
Transporta sange venos de la ventriculul drept la plamani. Prezinta 2 portiuni: intrapericardica si extrape
ricardica. Portiunea intrapericardica este mai lunga si are raporturi :
Anterior cu pericardul si peretele anterior al toracelui
Posterior cu atriul stang prin care e separat prin sinusul transvers
La dreapta cu aorta ascendenta
La stanga cu urechiusa stanga si artera coronara stanga portiunea incipienta
In portiunea extrapericardica este foarte scurta si are raporturi:
Posterior cu bifurcatia traheei
Anterior si la stanga fata mediastinala a plamanului stang
La dreapta aorta ascendenta.
Dupa un traiect de 4 cm se imparte in ramurile terminale: artera pulmonara dreapta si stanga.