Lucrarea Practică Nr. 05 - Domeniul Adrenergic

Domeniul adrenergic
Lucrarea practică nr. 5

2017-2018
Sistemul nervos central
Sistemul nervos periferic:
= Sistem nervos somatic - pentru controlul functiilor voluntare
= Sistem nervos vegetativ (SNV) - pentru controlul dual al functiilor involuntare:
- sistem nervos simpatic (SNS)
- sistem nervos parasimpatic (SNP)
- În SNV simpatic mediatori chimici sunt reprezentaţi de adrenalina şi noradrenalina (nervii au
originea în maduva spinarii T1 - L3).
- În SNV parasimpatic mediatorul chimic este acetilcolina (nervii cranieni III,VII, IX, X şi
nervii sacrati 2, 3, 4).
Sistemul nervos periferic regleaza activitatea organismului prin intermediul sistemul nervos
somatic – pentru controlul functiilor voluntare si sistemul nervos vegetativ (SNV) - pentru
controlul functiilor involuntare.
SNV primeste informatii de la periferie prin neuronii aferenti si trimite impulsuri de reglare a
homeostaziei prin neuronii eferenti - un neuron preganglionar si un neuron postganglionar.
SNV simpatic are drept neurotransmitator adrenalina si noradrenalina (domeniu adrenergic),
iar SNV parasimpatic are drept neuromediator acetilcolina (domeniu colinergic).
In afara de neurotransmitatorii de mai sus exista peste 50 de alti neurotransmitatori:
dopamina, serotonina, histamina, acidul gamaaminobutiric (GABA), acid glutamic, glicina etc.
Domeniul adrenergic are 2 componente: nervoasă şi umorală.
Componenta nervoasă - cuprinde neuronii si sinapsele ce folosesc ca neurotransmitator cate-
colamine:
Adrenalina (epinefrina) - neurotransmitator la nivelul unor sinapse din afara SNC
(adrenalina produsă de glandele suprarenale nu poate traversa bariera hemato-encefalică a
SNC, dar poate determina trimiterea de impulsuri aferente prin nervul vag la nucleul solitar din
bulb determinand eliberarea de noradrenalina din neuronii noradrenergici din creier).
Noradrenalina (norepinefrina) - neurotransmitator la nivelul unor sinapse din SNC şi la
nivelul sinapselor simpatice ale sistemului nervos periferic.
Dopamina - neurotransmitator la nivelul unor sinapse din SNC (sinapse dopaminergice in
sistemul limbic, sistemul extrapiramidal si hipotalamus) si din periferie (in teritoriul vaselor
splahnice şi renale).
Componenta umorală - reprezentat de medulo-suprarenală care secretă în circulaţie un amestec
de adrenalină şi noradrenalină si anumite zone ale creierului care sintetizează noradrenalină.
Sinteza de novo a catecolaminelor se face începând de la tirozină care este transformată în
dopamină apoi în noradrenalină care la rândul ei se transformă în adrenalină. Sinteza se poate
opri la dopamina, noradrenalina sau adrenalina dupa cum structurile sunt dopaminergice,
noradrenergice sau adrenergice. După sinteză catecolaminele sunt depozitate în vezicule
presinaptice de depozit din care sunt eliberate în fanta sinaptică secundar depolarizarii
membranei presinaptice cu cresterea influxului de ioni de Ca²+.
Catecolaminele acţionează pe receptorii adrenergici. Receptorii adrenergici sunt receptori în
ser-pentină care se cupleaza cu portiunea efectoare prin intermediul unei proteine G, şi sunt de
5 tipuri:
Receptori 1
Piele
- Creşte tonusul muschiului erector al firului de păr (++)
- Creşte secreţia sudoripară (+++)
Pupilă
- Midriază prin contracţia musculaturii radiare a irisului (++)
Glande lacrimale
- Stimularea secreţiei lacrimale (+)
Glande salivare
- Scade secreţia salivară
- Creşte secretia de K+ în saliva
Glande bronşice
- Scade secreţia bronşică
Vase de sânge
Artere şi arteriole:
• Coronare - vasoconstricţie (+)
• Din piele si mucoase - vasoconstricţie (+++)
• Cerebrale - vasoconstrictie minoră
• Pulmonare - vasoconstrictie (+)
• Din viscerele abdominale - vasoconstricţie (+++)
• Din glandele salivare - vasoconstrictie (+++)
• Artere renale - vasoconstricţie (++)
Vene:
• Vasoconstrictie
Musculatura netedă a tubului digestiv
- Relaxare musculară (scade tonusul şi motilitatea)
- Contracţia sfincterelor
- Scad secreţiile digestive
Splină
- Contractia capsulei splenice (+++)
Pancreas
- Scade secreţia exocrină
Ficat
- Hiperglicemie prin glicogenoliză şi gluconeogeneză (+++)
Rinichi
- Scade secreţia de renină
- Creste reabsorbtia Na+
→ Prin stimularea antiportului Na+/H+ 3 (NHE3 )
→ Prin stimularea la nivelul tubului proximal a ATP-azei Na+-K+
Ureter
- Creste tonusul şi motilitatea
Vezica urinară
- Contractia sfincterului vezical intern (++)
Uter
- Creşte tonusul în sarcina
Organe sexuale masculine
- Stimuleză ejacularea (+++)
Ţesut adipos
- Creşte lipoliza (+++)
Hipofiza posterioară
- Creşte secreţia de vasopresină
Glanda pineală
- Creşte secreţia de melatonină
Sistem nervos central
- Anorexie
Efectele 1 adrenergice. Receptorii 1-adrenergici care determină creşterea activităţii celulare

respectiv creşterea unui funcţii sunt receptori în serpentină cuplati cu proteina Gq ce activeaza
fosfolipaza C. Cele două produse ale reacției catalizate de fosfolipaza C, diacilglicerolul (DAG) și
ino-zitoltrifosfatul (IP3), sunt mesageri secunzi importanți care controlează diverse procese
celulare și sunt substraturi pentru sinteza altor molecule importante de semnalizare. Atunci
când inozitoltrifosfatul (PIP2) este scindat, diacilglicerolul (DAG) rămâne legat de membrană,
iar inozitoltrifosfatul (IP3) este eliberat ca o structură solubilă în citosol. Inozitoltrifosfatul (IP3)
difuzează apoi prin citosol pentru a se lega de receptori specifici, în special canalele de calciu
din reticulul endoplasmatic neted (ER). Acest lucru determină creșterea concentrației
citoplasmatice a calciului, determinând o cascadă a schimburilor intracelulare, calciul și
diacilglicerolul (DAG) determinând activarea protein kinazei C, care catalizează fosforilarea
diferitelor substraturi moleculare, conducând la creşterea activităţii celulară.
Receptorii 1-adrenergici care determină scăderea activităţii celulare respectiv diminuarea unei
funcţii sunt receptori în serpentină cuplati cu proteina Gi care determină inhibarea adenilat
ciclazei.
Tipuri de Proteină G
Famili Unii membri ai Subunităţile Funcţii

a familiei
I Gs s Activează adenilat ciclaza
Activează canalele de Ca2+
Golf olf Activează adenilat ciclaza în neuronii
II olfactivi
Gi i Inhibă adenilat ciclaza
Activează canalele de K+
Go 0 Activează canalele de K+
Inactivează canalele de Ca2+
Activează fosfolipaza C-
Gt t Activează fosfodiesteraza GMPc în
celulele cu bastonaşe
III Gq q Activează fosfolipaza C-
Receptorii 2
Sunt 3 subtipuri:
Receptori 2 presinaptici (autoreceptori) - atunci când sunt activaţi determină inhibarea

eliberării de catecolamine sau alţi mediatori în fanta sinaptică (feed-back negativ).
- Reducerea eliberării de noradrenalină în fanta sinaptică.
- Reducerea eliberării acetilcolinei în fanta sinaptică.
Receptori 2 postsinaptici - stimularea lor determină:

Corp ciliar
- Scade secreţia umorii apoase
Glande lacrimale
- Stimularea secreţiei lacrimale (+)
Glande salivare
Vase de sânge
• Coronare - vasoconstricţie (+)
• Din piele si mucoase - vasoconstricţie (+++)
• Din glandele salivare - vasoconstrictie (+++)
• Artere renale - vasoconstricţie (++)
Vene:
• Vasoconstrictie
- Relaxare musculară (scade tonusul şi motilitatea)
Pancreas
- Scade secreţia exocrină
- Scade secreţia de insulină (+++)
- Creşte eliberarea de glucagon
Ţesut adipos
- Scade lipoliza
- Stimulează cortexul prefrontal (creşte atenţia, memoria şi cresc funcţiile executive)
Receptori 2 extrasinaptici sunt prezenţi în principal la nivelul trombocitelor şi stimularea

acestora determină creşterea agregării trombocitare.
Efectele 2 adrenergice. Receptorii 1-adrenergici care determină scăderea activităţii celulare,

respectiv scăderea unei funcţii sunt receptori în serpentină cuplati cu proteina Gi ce inhibă
adenilat ciclaza ceea ce duce la scăderea concentratiei de adenozin-3,5-monofosfat ciclic
(AMPc) şi implicit a activităţii celuare. Receptorii 1-adrenergici care determină creşterea
activităţii celulare respectiv creşterea unei funcţii sunt receptori în serpentină cuplati cu
proteina Gs care determină activarea adenilat ciclazei urmată decreşterea activităţii celulare
respectiv creşterea unei funcţii.
Receptorii 1
Cord
- Creşte frecvenţa cardiacă prin stimularea nodului sino-atrial (Efect cronotrop)
- Creşte forţa de contracţie a muschiul cardiac atrial (Efect inotrop)
- Creşte forţa de contracţie şi automatismul muşchiului cardiac ventricular
- Creşte conducerea şi automatismul nodului atrioventricular
Vase de sânge
- Artere renale - vasodilatatie (++)
Rinichi
- Creşte secreţia de renină
Vezica urinară
- Relaxarea detrusorului vezicii urinare
Ţesut adipos
Glanda pineală
- Creşte secreţia de melatonină
- Excitaţie şi anxietate
Receptorii 2
- Sunt două subtipuri:
Receptori β2 presinaptici (autoreceptori) - activarea acestora determină creşterea

eliberării de catecolamine în fanta sinaptică (feed-back pozitiv).
Receptori β2 postsinaptici:
Ochi
- Relaxarea muschiului ciliar circular - adaptare pentru vederea la distanţă
- Creşte secreţia umorii apoase la nivelul corpului ciliar
- Creşterea presiunii intraoculare prin scăderea drenării umorii apoase prin canalele
Schlemm
Glande salivare
Bronhii
- Bronhodilataţie
Cord
- Stimulare de intensitate foarte mică a funcţiilor cordului comparativ cu receptorii 1
Vase de sânge
• Coronare - vasodilatatie (++)
• Din muschi scheletici - vasodilatatie (++)
• Din viscerele abdominale - vasodilatatie (+)
• Artere renale - vasodilatatie (++)
Vene:
• Vasodilataţie
Splina
- Relaxarea capsulei splenice
Pancreas
- Creşte secreţia de insulină şi de glucagon
Ficat
- Glicogenoliză
- Gluconeogeneză
Rinichi
- Creşte secreţia de renină
Vezica urinară
- Relaxarea detrusorului vezicii urinare
Uter
- Relaxarea musculaturii uterine (efect tocolitic)
Tesut adipos
Musculatura scheletică
- Vasodilataţie
- Gligogenoliză
- Creşte forţa de contracţie
Nervi motori terminali
- Tremor
Receptorii 3
Tesut adipos
Efectele 1, 2 şi 3 adrenergice. Receptorii 1, 2 şi 3 care determină creşterea activităţii celulare,

respectiv creşterea unei funcţii sunt receptori în serpentină cuplati cu proteina Gs ce stimulează
adenilat ciclaza ceea ce duce la creşterea concentratiei de adenozin-3,5-monofosfat ciclic
(AMPc) şi implicit a activităţii celuare.
Receptorii 1 2 care determină scăderea activităţii celulare respectiv diminuarea unei funcţii sunt
receptori în serpentină cuplati cu proteina Gi care determină inhibarea adenilat ciclazei.
Terminarea efectului adrenergic se datorează recaptării în terminaţia presinaptică prin

mecanis-me active şi parţial datorită degradării catecolaminelor prin 2 sisteme enzimatice:
- Monoaminoxidaza (MAO) care este predominantă în mitocondrii.
- Catecol-o-metiltransferaza (COMT) predominantă în citoplasmă.
- Indiferent de succesiunea în care acţionează cele două sisteme enzimatice, produsul final de
meta-bolizare este acidul vanil-mandelic care se elimină urinar, dozarea acestuia din urmă
dă informaţii referitoare la tonusul simpatic.
Sinteza este influentata de:
- Levodopa este un precursor al dopaminei şi administrarea terapeutică a acesteia constituie un
suport pentru creşterea cresterea sintezei de dopamină şi implicit corectarea deficitul de
dopamină din boala Parkinson.
- Alfametildopa este un hipotensiv cu acţiune centrală. Ajuns în sistemul nervos central
medicamentul îşi exercită acţiunea hipotensivă prin metaboliţii săi activi alfaa-metil-adrenalină
şi alfa-metil-noradrenalină (falşi mediatori) cu ajutorul următoarelor mecanisme:
• Prin stimulare centrală, determină activarea receptorilor 2 presinaptici, scade eliberarea de
nora-drenalină în fanta sinaptică şi se reduce tonusul simpatic.
• Prin substituţia dopaminei endogene la nivelul terminaţiilor nervoase dopaminergice ca fals
neuro-transmiţător.
• Prin reducerea activităţii reninei plasmatice şi a rezistenţei periferice vasculare.
• Prin inhibarea enzimei dopa-decarboxilază, scade sinteza de noradrenalină, dopamină,
serotonină şi concentraţia tisulară a adrenalinei sau a noradrenalinei.
Eliberarea catecolaminelor este influenţată de:
- Clonidina - acţionează pe receptorii 2 presinaptici şi scade eliberarea de noradrenalină
- Guanetidina - inhiba eliberarea de noradrenalină în fanta sinaptică (Neurosimpatolitic*)
- Amfetamină, Efedrină - stimulează eliberarea de noradrenalină (Neurosimpatomimetic*)
Recaptarea în butonul terminal este influenţată de:
- Medicamentele antidepresive - de ex. paroxetina inhibă recaptarea serotoninei în butonii
terminali ceea ce duce la creştea serotoninei in fanta sinaptică.
Inhibarea degradării este influenţată de:
- Inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) - de ex. Selegilina care este un inhibitor al monoamin-
oxidazei B scade degradarea dopaminei şi creşte tonusul dopaminergic, prelungind efectul
dopaminei endogene sau exogene.
Recaptarea în veziculele de depozit este influenţată de:
- Rezerpina - inhibă recaptarea noradrenalinei in veziculele de depozit.
Fixarea catecolaminelor pe receptori:

- medicamentele agoniste stimuleaza receptorii.
- medicamntele antagoniste impiedica fixarea catecolaminelor pe receptori.
* Termenul de neurosimpatomimetic, sau neurosimpatolitic se referera la agonistii, respectiv la

anta-gonistii care nu actioneaza direct pe receptori, ci indirect, intervenind în stimularea,
respectiv inhibarea eliberării mediatorului in fanta sinaptică.
Medicamentele care actioneaza la nivelul sinapsei adrenergice sunt medicamente agoniste
(simpato-mimetice) şi medicamente antagoniste (simpatolitice).
Medicamente agoniste adrenergice (Simpatomimetice sau adrenomimetice)
- Sunt medicamente care produc efecte similare stimulării adrenergice.
Clasificare medicamente agoniste adrenergice (simpatomimetice sau

adrenomimetice):
Dupa structură:
• Catecolamine: Adrenalină, Noradrenalină, Dopamină, Izoprenalină
- debut rapid
- durată scurta de acţiune
- nu se administreaza oral
- nu penetrează bariera hematoencefalică
• Noncatecolamine: Efedrină şi Amfetamină
- pot fi administrate oral
- actiune mai lungă
Clasificare după mecanismul de acţiune:

• Agoniste adrenergice directe (Simpatomimetice directe): Adrenalina, Noradrenalina,
Dopamina
• Agoniste adrenergice indirecte (Simpatomimetice indirecte sau
neurosimpatomimetice):
Amfetamina
• Agoniste adrenergice cu acţiune mixtă (Directă şi indirectă):
Efedrina, Nafazolina
Clasificare dupa locul de acţiune:

• Receptorii 1, 2, 1,2: Adrenalină
• Receptorii 1, 2, 1: Noradrenalină
• Receptorii adrenergici:
- receptorii 1,2: Izoprenalină
- receptorii 1: Dobutamină
- receptorii 2: Salbutamol, Fenoterol, Terbutalină, Salmeterol
• Receptorii 1: Fenilefrină, Etilefrină, Metoxamină, Xilometazolină
• Receptorii dopaminergici: Apomorfină, Bromocriptină, Dopamină
Caracterele structurale ce determina proprietatile farmacocinetice si

farmacodinamice
Feniletilamina = structura de bază a catecolaminelor
= nucleu fenolic + 2 atomi de carbon + grupare aminică
Prezenţa OH fenolici determină:

• inactivare mai rapidă
• cresterea polaritatii moleculare determină scaderea absorbtiei şi distributie slabă in SNC
Nucleul fenolic:
• prezenta a doua grupari OH determină efecte de tip catecolaminic maxim
- dispariţia unei grupari OH determină scaderea efectele de tip beta (Fenilefrină)
- dispariţia ambelor grupări OH determină numai acţiune indirectă (Efedrina)
Catena laterală:
• prezenta OH in pozitia β a catenei laterale determină cresterea efectelor α si β prin
cresterea fixarii pe receptori
• existenta unor radicali voluminosi la amina din capătul terminal al catenei laterale
determină crestere a efectelor β
Agoniste adrenergice directe (Simpatomimetice directe)

- Agonistele adrenergice directe acţionează asupra receptorilor şi -adrenergici.
Medicamente agoniste adrenergice 1, 2, 1, 2: ADRENALINĂ
ADRENALINĂ (Epinefrină)
Mecanism de acţiune şi efecte:

- Stimulează toţi receptorii adrenergici (1, 2, 1 şi 2)
- Adrenalina este un simpatomimetic direct care acţionează asupra receptorilor α şi β
adrenergici. Stimulează receptorii -adrenergici determinând vasoconstricţia arteriolelor mici.
Este un stimulant cardiac puternic determinând creşterea automatismului, conductibilităţii,
excitabilităţii şi contractili-tăţii miocardice, ducând la creşterea debitului şi travaliul cardiac,
crescând astfel necesarul de oxigen. Efecte majore sunt creșterea tensiunii arteriale sistolice,
reducerea presiunii diastolice, tahicardie, hiperglicemie, hipokaliemie, inhibarea degranularii
mastocitare si eliberarea consecutivă de histamină. Stimulează receptorii bronşici -adrenergici
determinând bronhodilataţie.
Indicaţii
Tratamentul de urgenţă al următoarelor afecţiuni:
• Reacţii alergice: şoc anafilactic, alte reacţii anafilactice acute sistemice, edem
angioneurotic.
• Afecţiuni cardiovasculare: stop cardiac (prin asistolie ventriculară), detresă
cardiocirculatorie cu
stări de şoc hemoragic, traumatic, infecţios sau secundară chirurgiei cardiace.
• Afecţiuni bronhopulmonare: criza de astm bronşic.
• Medicamentul poate fi asociat anestezicelor locale (procaină, lidocaină) pentru a prelungi
efectul
local al acestora.
Doze şi mod de administrare

Şoc anafilactic - Administrare intravenoasă - se diluează 1 ml soluţie injectabilă (o fiolă) în 10
ml ser fiziologic. Doza recomandată este de 0,1 mg adrenalină (echivalent a 1 ml soluţie diluată),
administrată intravenos în bolus. Administrarea se poate repeta până la restabilirea stării
hemodinamice.
Stop cardiac. Doza recomandată este de 1 – 5 mg adrenalină (1 – 5 ml soluţie injectabilă
nediluată) până la restabilirea stării hemodinamice.
Detresă cardiocirculatorie cu stări de şoc. Doza recomandată este de 0,01 – 0,5 μg/kg şi minut,
administrată cu injectomatul, doza medie fiind stabilită în funcţie de efectul terapeutic dorit.
Criza de astm bronşic. Doza recomandată este de 0,3 – 0,5 mg adrnalină (0,3 – 0,5 ml soluţie
inject-tabilă nediluată), administrată subcutanat. Dacă este necesar, după 20 minute se poate
repeta admi-nistrarea.
- Adrenalină 1 mg se administrează intravenos, intramuscular, subcutanat şi intracardiac. Cel

mai bun loc pentru injectare intramusculară este regiunea antero-laterală din treimea mijlocie a
coapsei. Acul utilizat pentru injecție trebuie să fie suficient de lung pentru a se asigura că
Adrenalină 1 mg este injectată în muşchi. Adrenalină 1 mg nu trebuie administrată în degetele
de la mâini sau de la picioare, urechi, nas sau organe genitale datorită riscului de necroză
tisulară ischemică. Injecţiile intra-musculare de adrenalină în fese trebuie evitate, din cauza
riscului de necroză tisulară.
- În timpul tratamentului cu adrenalină se recomandă monitorizare cardiologică şi

electrocardio-grafică.
- Adrenalina are un debut rapid şi acţiune de scurtă durată și este distribuită rapid la inimă,
splină, mai multe ţesuturi glandulare şi la nervii adrenergici. Ea traversează placenta şi se
elimină în laptele matern. Absorbţia este mult mai rapidă în cazul injectării intramusculare. Se
leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 50%. Debutul acțiunii este rapid și
după perfuzie intravenoasă, timpul de înjumătățire este de aproximativ 5-10 minute.
- Adrenalina este inactivată rapid în organism, în special în ficat, de enzimele catecol-o-

metiltrans-ferază (COMT) şi monoaminooxidază (MAO).
- Adrenalina nu este utilă la administrarea internă deoarece este repid degradată de enzimele
digestive prin sulfatare, în plus ea determină o polaritate crescută a moleculei din acest motiv ea
nu se poate absorbi din tubul digestiv de aceea administrarea se face in perfuzie intravenoasă,
administrare intramusculară, subcutanată şi administrare intracardiacă.
Reacţii adverse
Tulburări cardiace - Palpitaţii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase. Ischemie
miocardică, infarct miocardic, cardiomiopatie de stres. La doze mari sau la persoane sensibile
pot să apară aritmii (fibrilaţii ventriculare potenţial letale), creşterea bruscă a tensiunii arteriale
(cu risc de hemoragie ce-rebrală) şi vasoconstricţie (în teritoriul cutanat, al mucoaselor şi renal).
Tulburări vasculare - Necroza intestinului, extremități reci.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale - Dispnee, edem pulmonar determinat de
hiperten-siune arterială.
Tulburări gastrointestinale Greaţă, vărsături.
Tulburări renale şi ale căilor urinare - Dificultăţi de micţiune cu retenţie urinară.
Tulburări metabolice şi de nutriţie - Creşterea glicemiei (chiar şi la doze mici).
Tulburări psihice - Anxietate, nelinişte.
Tulburări ale sistemului nervos - Tremor, ameţeli, cefalee, parestezie la nivelul extremităţilor.
Farmacografie
ADRENALINĂ (ADRENALINA WZF)
Medicamente agoniste adrenergice 1, 2, 1: NORADRENALINĂ
NORADRENALINĂ (Norepinefrină)
- Este o catecolamină care stimulează receptorii 1, receptorii 2 şi foarte puţin receptorii 1.

Principalul efect este vasoconstricţia - actiune predominantă de tip alfa-adrenergic.
Principala utilizare teraputică este în tratamentul hipotensiunii ortostatice si a şocului şi
este
administrată în perfuzie intravenoasă.
Reacţii adverse:
- hipertensiune severă cu accidente vasculare cerebrale sau coronariene
- vasospasm la locul injectării cu tulburări ischemice, în acest caz se administrează
fentolamină
ca antidot
*Noradrenalina nu poate fi administrată intern din aceleaşi motive ca şi adrenalina.
Medicamente agoniste adrenergice - agoniste adrenergice 1,2: IZOPRENALINĂ
IZOPRENALINĂ
- Este o catecolamină de sinteză.

Mecanism de actiune: stimulează receptorii 1 şi receptorii 2 (are un radical voluminos
izopropil
la nivelul catenei laterale)
Efecte farmacologice:
• Cord
- creşte forţa de contracţie
- creşte ritmul ventricular
- creşte debitul cardiac
• Vase
- vasodilataţie (musculatura scheletică)
- creşte diferenţa între tensiunea arterială sistolică care creşte şi tensiunea arterială
diastolică
care scade
• Pulmonar
- bronhodilataţie
• Metabolice
- creşte glicemia şi acizii graşi
Indicaţii:
- Tratamentul astmului bronşic prin administrare sublinguală şi inhalator
- Blocul atrioventicular (gradul 1)
Reacţii adverse:
- aritmii cardiace
- crize anginoase
Medicamente agoniste adrenergice - agoniste 1 adrenergice: DOBUTAMINĂ
DOBUTAMINĂ

Actioneaza selectiv pe receptorii 1.
Efecte farmacologice predominant pe cord:
- creste forta de contractie
- creste frecventa cardiacă
- creste debitul cardiac
Indicaţii
- Tratamentul şocului cardiogen
- Insuficienta cardiaca refractară
Contraindicaţii
- Fibrilaţie atrială, aritmii ventriculare
- Pacienţii cu hipovolemie, cu excepţia cazului în care aceasta a fost corectată prin substituţie
volemică
- Feocromocitom
Doze şi mod de administrare
- Susţinerea inotropă a miocardului Doza uzuală este 2,5 până la 10 micrograme/kg şi min, care
trebuie ajustată în funcţie de frecvenţa cardiacă a pacientului, tensiunea arterială, fracţia de
ejecţie şi diureză. Perfuzia trebuie iniţiată cu o viteză de 2,5 micrograme/kg şi minut şi doza
poate fi crescută la intervale de 10-30 minute până se obţine răspunsul hemodinamic dorit sau
până când reacţiile adverse cum sunt tahicardia excesivă, aritmiile, cefaleea sau tremorul
limitează creşterea suplimentară a dozei. Doza trebuie ajustată individual în funcţie de frecvenţa
şi ritmul cardiac, tensiunea arterială şi diureză.
Farmacografie:
DOBUTAMINĂ (DOBUTamine)
Medicamente agoniste adrenergice - agoniste 2 adrenergice:
SALBUTAMOL, FENOTEROL, TERBUTALINĂ, PIRBUTEROL, ALBUTEROL
RITODRINĂ, HEXOPRENALINĂ
SALMETEROL, FORMOTEROL
• sunt substanţe care stimulează specific receptorii 2
• produc bronhodilataţie
• determină relaxarea musculaturii uterine cu impiedicarea apariţiei contractiilor uterine
(efect tocolitic)
Indicaţii terapeutice:
• Tratamentul astmului bronşic
• Pentru profilaxia naşterilor premature şi a iminenţei de avort datorită efectului tocolitic
Efecte adverse:
• sunt minime daca se administreaza inhalator
• administrate injectabil pot produce:
- tahiaritmii
- palpitaţii
- crize anginoase
- toleranţă la nivelul unor ţesuturi
Clasificare:
• Bronhodilatatoare:
→ 2 agonisti cu actiune scurta:
- Salbutamol, Fenoterol, Terbutalina, Pirbuterol, Albuterol
→ 2 agonisti cu actiune lunga:
- Salmeterol, Formoterol - nu se folosesc in criza de astm bronşic pentru ca au
efect
intarziat
• Tocolitice: Salbutamol, Fenoterol, Terbutalina, Ritodrina, Hexoprenalina
Farmacografie:
SALBUTAMOL (VENTOLIN, ASTHALIN, SALAMOL)

Flacon presurizat (spray sau aerosol) cu suspensie de inhalat 100 mcg/puf
Flacon de 10 ml cu 200 de pufuri
SALBUTAMOL (VENTOLIN, ASTHALIN, SALAMOL)
X. Diagnostic: ASTM BRONŞIC
Rp/ SALBUTAMOL aerosol 100 mcg/puf
Nr. I
D.s. inhalator 1 puf x 2/zi, 30 de zile
NU SE ASOCIAZĂ CU:
BETA BLOCANTE NESELECTIVE (PROPRANOLOL) → Bronhoconstricţie

DIGITALICE (DIGOXIN) → Hipokaliemie → Aritmii
FENOTEROL (BEROTEC)
Rp/ FENOTEROL aerosol 100 µg/puf
Nr. I
NU SE ASOCIAZĂ CU:

TERBUTALINĂ (BRICANYL)
ADMINISTRAREA UNEI PULBERI IINHALATORII CU DISPOZITIVUL DE TIP

TURBOHALER
Este un dispozitiv cilindric in care au fost incarcate doze de medicament (50-200), sub forma
de pulbere foarte fină.
Este extrem de important pentru o utilizare corectă a unui turbohaler să se urmeze pasii:
• Se desurubează capacul de protectie

• Se ţine dispozitivul vertical, în mina stangă
• Cu mâna dreaptă se rasuceşte inelul colorat aflat la baza turbohalerului spre dreapta, 15-20
grade,
apoi spre stânga, pâna se aude un ,,clic”
• Se trece dispozitivul în poziţie orizontală
• Se dă aerul afară din plamâni
• Se lipesc buzele de vârful dispozitivului si se inspiră profund
• Se ţine respiraţia 10 secunde, dupa care se reia o respiraţie normală
• Se şterge turbohalerul şi se insurubează capacul protector

Rp/ TERBUTALINĂ aerosol 250 µg/puf
Nr. I
NU SE ASOCIAZĂ CU:

SALMETEROL (SEREVENT)
Rp/ SALMETEROL aerosol 25 µg/puf
Nr. I
NU SE ASOCIAZĂ CU:

BETA BLOCANTE SELECTIVE (ATENOLOL, METOPROLOL, BISOPROLOL, NEBIVOLOL,
BETAXOLOL) → Bronhoconstricţie
Medicamente agoniste 1 adrenergice: ETILEFRINĂ, FENILEFRINĂ,

METOXAMINĂ, XILOMETAZOLINĂ
ETILEFRINA, FENILEFRINA
- Structural sunt asemănătoare cu adrenalina.
- Nu sunt degradate de catecol-o-metiltransferaza (COMT).
- Determină vasoconstricţie ceea ce duce la creşterea tensiunii arteriale.
- Nu acţionează pe cord, dar dau bradicardie reflexă secundară creşterii tensiunii arteriale.
Indicaţii:
- Sunt utilizate topic pe mucoasa nazală şi în sacul conjunctival
- Şoc
- Hipotensiune arterială - administrare orală
- Tahicardie paroxistică supraventriculară
Reacţii adverse:
- Cefalee prin cresterea tensiunii arteriale în cazul administrării parenterale.
Farmacografie:
ETILEFRINĂ (EFFORTIL)
METOXAMINĂ

- Se leaga predominant de receptorii 1 adrenergici.
- Determină vasoconstrictie ceea ce duce la creşterea tensiunii arteriale
- Nu acţionează pe cord, dar dă bradicardie reflexă secundară creşterii tensiunii arteriale.
Indicaţii:
- Tahicardie paroxistică supraventriculară - scăderea frecvenţei cardiace prin reflex vagal
Efecte secundare:
- Cefalee prin creşterea tensiunii arteriale.
XILOMETAZOLINĂ
Efecte farmacologice: vasoconstrictie prin stimulare adrenergică directă.

Indicaţii:
• Ameliorarea congestiei nazale datorate răcelii, febrei fânului sau altor forme de rinită
alergică şi
sinuzitei
• Facilitarea evacuării secreţiilor în afecţiunile sinusurilor paranazale
• Tratamentul adjuvant în otita medie, decongestionarea mucoasei nazo-faringiene
• Facilitarea rinoscopiei
Farmacografie:
XILOMETZOLINĂ (OLYNTH, BIXTONIM)
Doze şi mod de administrare:

• Doza recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani este de o aplicare în
fiecare nară, de 3 ori pe zi, la nevoie. Nu trebuie depăşită doza maximă de 3 aplicaţii pe zi în
fiecare nară. Este recomandat ca ultima aplicaţie să fie administrată înainte de culcare.
Xilometazolina nu trebuie utilizată mai mult de 7 zile consecutiv.
• Administrare:
- Se suflă nasul
- Se ţine flaconul în poziţie verticală, cu degetul mare dedesubt şi duza între alte două
degete
- Se apleacă uşor capul înainte şi se introduce duza într-o nară
- Se apăsă pompa şi se inhalează în acelaşi timp, astfel încât să se asigure distribuirea
optimă a
soluţiei în nas
- Se curăţă şi se uscă duza imediat după utilizare şi se acoperă imediat cu capacul, după
utilizare
- Pentru a evita o posibilă răspândire a infecţiei, spray-ul trebuie utilizat doar de o singură
persoană.
Medicamente agoniste dopaminergice: APOMORFINĂ, BROMOCRIPTINĂ,

DOPAMINĂ
APOMORFINĂ
Mecanism de acţiune:
- Acţioneză selectiv pe receptorii dopaminergici D2 .
- Stimulează centrii vomei din bulb.
Indicaţii:
- Provocarea vomei.
Farmacografie:
APOMORFINĂ (DACEPTON)
BROMOCRIPTINĂ
- Acţionează selectiv pe receptorii dopaminergici D2.
- Scade sinteza de prolactină.
- Scade eliberarea hormonului de crestere.
Indicaţii:
- Acromegalie
- Galactoree
- Amenoree
- Encefalopatia portală
- Unele forme de Boală Parkinson
DOPAMINĂ
Caractere generale:
- Este o catecolamina naturală.
- Are receptori atat in periferie, cat si in SNC.
- Dopamina este metabolizată foarte rapid.
Mecanismul de actiune:
• Dopamina este o amină endogenă din grupul catecolaminelor. Prin hidroxilarea tirozinei se
for-mează 3,4-dihidroxifenilalanina (dopa) care prin decarboxilare formează dopamina.
Dopamina este precursorul hormonilor noradrenalină şi adrenalină şi are rol de
neurotransmiţător în sistemul nervos central.
• Dopamina diferă de adrenalină şi noradrenalină în ceea ce priveşte vasodilataţia la nivel

renal şi al vaselor mezenterice şi în ceea ce priveşte diureza, printr-un mecanism dopaminergic.
• La doze mici (<5 μg/kg şi min) produce vasodilataţie în teritoriile renal, mezenteric,
coronarian şi cerebral, prin acţiune asupra receptorilor dopaminergici D1 şi D2. Dopamina
creşte fluxul plasmatic renal, filtratul glomerular, diureza şi natriureza.
• La doze obişnuite (5-20 μg/kg şi min) stimulează miocardul prin efect inotrop pozitiv (fără
efect important asupra frecvenţei cardiace şi nici asupra ritmului cardiac) cu creşterea debitului
cardiac şi diminuarea rezistenţei periferice totale, prin acţiune directă şi indirectă (eliberează
noradrenalina) asupra receptorilor β1-adrenergici.
• La doze mari (>20 μg/kg şi min) produce vasoconstricţie periferică cu creşterea tensiunii
arteriale şi a rezistenţei periferice totale, prin acţiune asupra receptorilor α-adrenergici. De
asemenea, dozele mari (>20 µg/kg/min) cu efectul alfa-stimulant, implică: creşterea rezistenţei
periferice, creşterea tensiunii arteriale, diminuând diferenţa între tensiunea arterială sistolică şi
diastolică şi diminuarea diurezei. Astfel, tahicardia, creşterea tensiunii arteriale, efectul
inotrop pozitiv determină creşterea consumului de oxigen la nivelul miocardului,
necompensată prin creşterea debitului coronarian; riscul de ischemie este mai mic decât
pentru izoprenalina.
Indicaţii:
- Dopamina este indicată pentru corectarea tulburărilor hemodinamice din stările de şoc
(medicament de elecţie), de exemplu:
• Insuficienţă cardiacă acută asociată infarctului miocardic acut (şoc cardiogen)
• Şoc traumatic
• Infecţii grave (şoc toxico-septic)
• Intervenţii chirurgicale pe cord deschis, sindrom de debit cardiac scăzut postoperator
• Hipotensiune arterială semnificativă
Forma farmaceutică
- Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
- Soluţie incoloră până la slab gălbuie, practic lipsită de particule.
Metabolizare
- Dopamina este metabolizată sub acţiunea monoaminoxidazei aproximativ în proporţie de 75%
în acid homovanilic care este farmacologic inactiv. 25% formează noradrenalină şi apoi este
meta-bolizată în principal în acid.
Farmacografie:
DOPAMINĂ (DOPAMINĂ)
Mod de administrare
- Dopamina se administrează doar în perfuzie intravenoasă continuă cu debit constant sau
injectomat, preferabil pe cateter venos central.
- Doza trebuie ajustată individual!
- Viteza perfuziei depinde de severitatea şocului, de răspunsul la tratament şi de reacţiile
adverse.
- Înainte de administrarea dopaminei trebuie corectate acidoza metabolică, hipoxia,
hipokaliemia.
- Doza trebuie stabilită individual pentru a se obţine efectul dorit.
- În timpul tratamentului parenteral prelungit şi ori de câte ori starea pacientului o impune se
reco-mandă în plus corectarea volemiei şi efectuarea de teste de laborator la intervale periodice,
pentru a monitoriza electroliţii serici, echilibrul acido-bazic şi funcţiile hepatică şi renală.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la dopamină sau la oricare dintre excipienţi
- Feocromocitom
- Tahiaritmii necontrolate sau fibrilaţie ventriculară
- Obstacol mecanic la umplerea sau ejecţia ventriculară, în special cardiomiopatia hipertrofică
obs-tructivă şi stenoză aortică severă
- Hipovolemie (volemia scăzută trebuie corectată înainte de administrarea dopaminei)
Agoniste adrenergice indirecte (Simpatomimetice indirecte sau

Neurosimpatomime-tice)
- Sunt substanţe care acţionând prin mecanisme diferite determină creşterea cantităţii de
cateco-lamine la nivelul sinapselor adrenergice.
AMFETAMINĂ
- Este un stimulant psihomotor.

- A fost folosita în al II-lea razboi mondial pentru creşterea tonusului psihomotor în special al
sol-daţilor şi ofiţerilor armatei germane.
- Stimulează eliberarea de dopamină în fanta sinaptică.
- Stimulează eliberarea de noradrenalină in fanta sinaptică.
- Blocheză acţiunea monoaminoxidazei asupra noradrenalinei.
- Blochează recaptarea noradrenalinei la nivelul membranei presinaptice.
• La nivelul sistemului nervos central determină creşterea eliberarării de dopamină la
nivelul
neuronilor dopaminergici din măduvă, trunchiul cerebral şi cortexul cerebral (pot apare
convul-
sii la doze mari).
• La nivelul sistemului nervos vegetativ se produce o stimulare a intregului sistem
adrenergic.
- În ulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) există deficiențe funcționale ce implică
neuro-transmisia dopaminergică deteriorată în proiecția mezo-cortico-limbică și
neurotransmisia noradre-nergică în proiecțiile noradrenergice de la locus coeruleus la cortexul
prefrontal. Psihostimulantele precum metilfenidatul și amfetamina sunt eficiente în tratarea
ADHD, deoarece ele cresc activitatea neurotransmițătorilor în aceste sisteme.
Indicaţii:
• Sunt limitate pentru că determină dependenţă psihică, fizică şi toleranţă.
• Poate fi folosită în:
- Tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD)
- Pentru scăderea apetitului (in bulimie)
- Depresie
- Narcolepsie
Farmacografie:
AMFETAMINĂ (ADDERALL)
ADDERAL contine o combinatie de amfetamină si dextroamfetamină
AMFEPRAMONĂ
- Amfepramona este un simpatomimetic cu acţiune indirectă şi aparţine grupei de anorexigene.
Subs-tanţele dinaceastă grupă acţionează şi prin inhibarea centrului foamei. Totuşi nu s-a
stabilit încă faptul că acţiuneaacestor medicamente în tratamentul obezităţii este primordială în
privinţa reducerii apetitului alimentar. Există şi alte efecte asupra sistemului nervos central şi
metabolismului legate de acţiunea anorexigenă. Studiile clinice efectuate au arătat că pacienţii
adulţi trataţi cu amfepramonă şi care au urmat dietă au scăzut în greutate, în medie mai mult
decât cei care au urmat un tratament placebo şi dietă.
Indicaţii:
- Terapie adjuvantă pentru pacienţii cu obezitate şi un indice al masei corporale (IMC) de cel
puţin 30 kg/m2 , care nu au obţinut o scădere corespunzătoare în greutate doar cu regim
dietetic.
Reacţii adverse:
• Tulburări cardiace:
- tahicardie
- palpitaţii
- hipertensiune arterială
- dureri precordiale
• Tulburări gastro-intestinale:
- xerostomie
Interacţiuni medicamentoase:
- Asocierea cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrală este contraindicată, datorită
riscului crescut de hipertensiune arterială pulmonară, potenţial letală.
Farmacografie:
AMFEPRAMONĂ (REGENON)
Agoniste adrenergice cu acţiune mixtă (Directă şi indirectă)
- Influenţează eliberarea mediatorului in fanta sinaptică (sunt neurosimpatomimetice) şi

stimulează de asemenea receptorii adrenergici.
EFEDRINĂ
Caractere structurale:
- Nu are OH fenolici, este mai putin polară şi se absoarbe mai usor, de asemenea este mai greu
degradata de monoaminoxidază si trece mai usor in sistemul nervos central.
- Prezenta grupărilor CH3 îi mareste stabilitatea.
Mecanism de actiune:
- Stimuleaza eliberarea de noradrenalină in fanta sinaptică.
- Stimuleaza direct receptorii adrenergici.
Efecte:
• Creşte tensiunea arterială sistolică si diastolică.
• Bronhodilatatie.
• Stimulează contractia musculaturii striate - indicata in miastenia gravis în asociere cu
anticolines-
terazice.
• Stimuleaza sistemul nervos central: creşte vigilenţa, scade oboseala, reduce nevoia de somn.
• Îmbunatateste performantele atletice.
Indicaţii:
- În prezent se foloseste doar ca decongestionant nazal sau ocular
- Folosirea îndelungată produce tahifilaxie (toleranţă instalată rapid) din acest motiv efedrina
nu
trebuie folosită mai mult de 7-10 zile
Contraindicaţii:
- La copii, în sarcină, la cardiaci, la hipertensivi.
NAFAZOLINĂ
- Stimulează eliberarea de noradrenalină în fanta sinaptică.
- Stimulează direct receptorii adrenergici.
Efecte:
- Vasoconstricţie locală.
Indicaţii:
- Decongestionant în rinite, sinuzite, conjunctivite.
Reactii adverse:
- Tahifilaxie la folosirea repetată.
- Rinita cronică la folosirea indelungată.
Farmacografie
NAFAZOLINĂ (RINOFUG)
Medicamente antagoniste adrenergice (Simpatolitice, Adrenolitice sau Blocante
adre-nergice)
= Clasificare în funţtie de locul acţiunii:

Inhibitoare ale simpaticului cu actiune centrală: Clonidină, Alfametildopa
Blocante ale ganglionilor vegetativi (ganglioplegicele): Trimetafan
Blocante ale eliberării şi depozitarii catecolaminelor la nivelul terminaţiilor periferice:
Guanetidină, Rezerpină, Bretilium
Blocante ale receptorilor adrenergici:
• Blocante alfa adrenergice:
- neselective: Fenoxibenzamină, Fentolamină
- 1 selective: Prazosin, Doxazosin, Terazosin
• Blocante beta adrenergice:
- neselective: Propranolol, Nadolol, Timolol, Pindolol, Oxprenolol
- 1 selective: Atenolol, Metoprolol, Acebutolol, Esmolol, Bisoprolol, Nebivolol,
Betaxolol
- antagonisti cu activitate simpatica intrinsecă: Pindolol, Acebutolol
• Blocante şi adrenergice - Labetolol, Carvedilol
• Blocante dopaminergice – Metoclopramidă
Medicamente inhibitoare ale simpaticului cu actiune centrală: CLONIDINĂ,
ALFAME-TILDOPA
CLONIDINĂ
• Clonidina este un derivat imidazolic.
• Clonidina determină activarea receptorilor 2 presinaptici de la nivelul:
- Centrului vasomotor din bulb, urmată de scăderea eliberării de noradrenalină în fanta
sinaptică
ceea ce are ca efect reducerea tonusului vasomotor cu scăderea rezistenţei vasculare
periferice şi
implicit a tensiunii arteriale.
- La nivelul nucleul dorsal al vagului prin stimularea receptorilor 2 presinaptici prezenţi în
număr mare la acest nivel scade eliberarea de noradrenalină în fanta sinaptică ceea ce
duce la
duce la scăderea inhibiţiei simpatice a acestuia şi o creştere a activităţii vagale însoţită de
bradicardie şi vasodilataţie.
- În cortexul prefrontal ameliorează comportamentul impulsiv și hiperactiv prezent în
tulburarea
de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD).
• De asemenea, efectul antihipertensiv al clonidinei se datorează agonismului asupra
receptorului
imidazolic I1 (receptor care mediază acțiunile simpato-inhibitoare ale imidazolilor) cu
scăderea
tensiunii arteriale.
• Stimularea receptorilor 2 postsinaptici cuplaţi cu proteina Gi de la nivelul:
- Locus coeruleus mediază efectele sedative, analgezice (inhibă proiecţia în cortex a
sensibilităţii
dureroase) şi anxiolitice.
- Nivelul nucleului salivator superior din punte şi nucleul salivator inferior din bulb
determină
inhibiţia excesivă a secreţiei salivare (xerostomie - senzaţie de uscăciune a gurii).
- Neuronilor cornului dorsal al măduvei spinării determină inhibarea transmiterii aferente
a
sensibilităţii dureroase (efect analgezic).
• Efectele adjuvante asupra receptorilor serotoninergici și receptorilor acidului gama-
aminobutiric
(GABA) fac din agoniștii 2 adrenergici cele mai utilizate medicamente pentru tratarea
insomniei
la copii cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD).
• Clonidina nu are acţiune asupra receptorilor 1, 1 şi 2 adrenergici.
Indicaţii:
- Hipertensiunea arterială medie sau gravă
- Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD)
- Durere cronică de diferite etiologii
- Tulburăre de panică
- Ameliorarea simptomatologiei sevrajului la întreruperea administrării opiaceelor,
benzodia-
zepinelor şi a întreruperii consumului de alcool (pentru a reducere agitația, transpirația,
hiperventilația, hipertensiunea arterială și tahicardia)
- Reducerea dependenţei de nicotină
- În anestezie ca adjuvant pentru sedare și pentru a reduce necesarul de anestezic
- Glaucom cu unghi închis
Reacţii adverse:
- Tulburări vasculare: hipotensiune arterială ortostatică
- Tulburări ale sistemului nervos: sedare, somnolenţă, ameţeli
- Tulburări gastro-intestinale: uscăciunea gurii (xerostomie)
- Tulburări psihice: depresie, insomie
- Tulburări cardiace: bradicardie sinusală, bloc sinoatrial, insuficienţă cardiacă congestivă
- La întreruperea bruscă a a administrării clonidinei pot apare crize hipertensive de intensitate
mare (rebound hipertensiv)
Doze şi mod de administrare:
- Administrare orală, intravenoasă şi administrare externă (picături oftalmice)
- Comprimat de 0,15 mg
- Doza recomandată este de 1-4 comprimate pe zi fracţionate în 2 prize
Farmacografie:
CLONIDINĂ (CATAPRES)
ALFAMETILDOPA
= Alfametildopa este un hipotensiv cu acţiune centrală. Ajuns în sistemul nervos central,
medica-mentul exercită o acţiune hipotensivă prin metaboliţii săi activi (alfa-metil-adrenalină,
alfa-metil-noradrenalină) cu ajutorul următoarelor mecanisme:
• Prin stimulare centrală, determină activarea receptorilor 2 presinaptici, scade eliberarea de
nora-drenalină în fanta sinaptică şi se reduce tonusul simpatic.
• Prin substituţia dopaminei endogene la nivelul terminaţiilor nervoase dopaminergice ca fals
neuro-transmiţător.
• Prin reducerea activităţii reninei plasmatice şi a rezistenţei periferice vasculare.
• Prin inhibarea enzimei dopa-decarboxilază, scade sinteza de noradrenalină, dopamină,
serotonină şi concentraţia tisulară a adrenalinei sau a noradrenalinei.
= Alfametildopa nu are acţiune asupra receptorilor 1, 1 şi 2 adrenergici.
= Alfametildopa nu influenţează direct funcţia cardiacă, nu reduce efortul cardiac, nu produce
reflex tahicardie, nu influenţează rata filtrării glomerulare, fluxul sanguin renal, filtrarea renală.
În unele cazuri a fost semnalată scăderea frecvenţei cardiace. Reduce valorile tensiunii arteriale
atât în clino cât şi ortostatism.
Indicaţii:
- Hipertensiune arterială moderată sau severă
Reactii adverse:
• La începutul tratamentului sau prin mărirea dozei poate să apară somnolenţă tranzitorie,
cefalee şi stare de slăbiciune.
• Tulburări ale sistemului nervos: ameţeli, depresie, insuficienţă vasculară cerebrală (care poate
fi datorată hipotensiunii arteriale).
• Tulburări cardiace: bradicardie sinusală, hipotensiune arterială ortostatică, edeme, creşterea
greu-tăţii corporale. Incidenţa rebound-ului hipertensiv la oprirea bruscă a tratamentului este
mult mai mică decât pentru clonidină.
• Tulburări endocrine: creşterea prolactinemiei, ginecomastie, galactoree, amenoree.
Farmacografie:
ALFAMETILDOPA (DOPEGYT)
X. Diagnostic: HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
Rp/ ALFAMETILDOPA comprimat 250 mg
Nr. LX
D.s. oral 1 cp x 2/zi, 30 de zile
PRECAUŢIE LA ASOCIEREA CU:
ANTPARKINSONIENE (LEVODOPA) → Scade efectul antiparkinsonian

AGONISTE DOPAMINERGICE (BROMOCRIPTINĂ) → Creşte secreţia de prolactină
ANTICOAGULANTE (ACENOCUMAROL) → Creşte efectul anticoagulant → Risc de sângerare
Hipertensiunea din sarcină
= Definiția hipertensiunii arteriale în sarcină cuprinde câteva entități distincte din punct de
vedere al etiopatogeniei și tabloului clinic, de aici rezultând diferențe în ceea ce privește
prognosticul și atitudinea terapeutică. Conform ghidurilor ESC actualizate, se definesc
următoarele forme de afecțiune:
• Hipertensiunea preexistentă sarcinii (HTPS) sau cronică, diagnosticată înainte de
săptămâna
20 sau cunoscută +/- tratată chiar anterior acesteia și care persistă și la 42 de zile
postpartum;
• Hipertensiunea gestațională (HTAG) diagnosticată de novo după săptămâna 20 de
sarcină.
Când acesteia i se asociază proteinuria, se definește preeclampsia. Forma cea mai severă
a
preeclampsiei, asociind și prezența convulsiilor, este eclampsia. Ca regulă, aceste forme se
remit după 42 de zile postpartum.
• Hipertensiunea preexistentă cu suprapunerea preeclampsiei.
• Hipertensiunea antenatal neclasificată (cu reclasificare la 42 de zile postpartum).
= În sarcina normală, în special din trimestrul 2, se produc importante modificări fiziologice ale
funcției aparatului cardiovascular matern, cu creșterea debitului cardiac, reducerea rezistenței
periferice, scăderea tensiunii arteriale (TA) și răspuns modificat la acțiunea agenților vasoactivi,
toate acestea datorându-se producției crescute de substanțe vasodilatatoare. În HTAG și
preeclampsie se produce vasospasm generalizat, activare plachetară, creșterea sensibilității
vasculare la agenți vasopresori, scăderea volumului plasmatic și hipoperfuzie; de asemenea,
ischemie utero-placentară cu potențarea morbi-mortalității materno-fetale. Aceste tulburări
fiziopatologice se datorează foarte probabil unei interacțiuni anormale materno-fetale, cu
invazia incompletă sau absentă a arterelor spiralate uterine de către trofoblast și în final cu
disfuncție endotelială în circulația utero-placentară dar și sistemică.
= Unicul studiu terapeutic amplu în HTA de sarcină, cu urmărire prospectivă de peste 7 ani a
feților născuți, a fost derulat cu alfa-metildopa în urmă cu peste 30 de ani. Ghidul european
actualizat din 2013 reconfirmă recomandările privind utilizarea alfa-metildopa, labetalolului și a
nifedipinei ca unic blocant de calciu testat în sarcină(v. Tabelul 1). Metoprololul se recomandă
de asemenea, dar beta-blocantele vor fi utilizate în general cu prudență deoarece precoce în
sarcină pot cauza retard de creștere fetală. Diureticele vor fi de asemenea evitate cand volemia
preexistentă este redusă. Toți agenții ce interferă cu SRAA reprezintă contraindicații absolute.
= Valorile tensionale de >170 mmHg TAs și >110 mmHg TAd reprezintă urgențe și necesită
internare. Preeclampsia reprezintă de asemenea o urgență indiferent de valorile tensionale,
necesitând internare și monitorizare strictă. În urgență, tratamentul se va face injectabil, cu
labetalol, isradipină, urapidil iar la TA sever crescute cu nitroprusiat de sodiu și nitroglicerină
(de elecție la asocierea edemului pulmonar) în perfuzie (v. Tabelul 1). Sulfatul de magneziu va fi
utilizat preventiv în PE severă (simptomatică) precum și în eclampsie, odata cu declanșarea
convulsiilor. Conform Collaborative Eclampsia Trial, se va administra după protocolul: bolus 4 g
iv în 5 minute apoi 1g/h, 24 h; la convulsii recurente: bolus repetat de 2-4 g în 5 min. Nu se vor
folosi în scop anticonvulsivant în eclampsie diazepamul, fenitoina sau cocktailuri litice.
Tabelul 1. Medicația de elecție recomandată în HTA indusă de sarcină în România

Doze inițiale Doza maximă Mod administrare Urgențe
ALFA METILDOPA 250 mg 3g Oral ±
NIFEDIPIN 10 mg 30 mg Sublingual DA
NIFEDIPIN RETARD 20 mg 40 mg Oral
METOPROLOL 50 mg 200 mg Oral
URAPIDIL 25 mg bolus Întreținere 9 mg/h I.v. în bolus/ Perfuzie i.v. DA
Perfuzie i.v.
NITROPRUSIAT DE 0,25 5 µg/kg/min Perfuzie i.v. DA
SODIU µg/kg/min
NITROGLICERINĂ 5 µg/min 100 µg/min Perfuzie i.v. DA
Blocante ale ganglionilor vegetativi (ganglioplegicele): TRIMETAFAN
TRIMETAFAN
- Singurul ganglioplegic folosit.

Indicaţii:
- Hipertensiunea arterială ce determină edem pulmonar acut
- Anevrismul disecant de aortă
- Hipotensiune controlată in anumite interventii chirurgicale
Efecte secundare:
- Hipotensiune arteriala ortostatica brutală până la colaps.
- Furt sangvin în ateroscleroză (în ateroscleroză sunt prezente multiple plăci de aterom care
în aterele de diferite dimensiuni pot determina îngustarea acestora cu scăderea aportului
sangvin în ţesutul din aval de obstacol. Peretele arterial în zona de îngustare prezintă
distensibilitate scăzută, astfel că în cazul administrării unui vasodilatator în amonte de
obstacol peretele arterial răspunde la vasodilataţie cu deschiderea multor capilare şi
distribuţia preponderent a volumului sangvin înainte de obstacol cu privarea accentuată de
aport sangvin a ţesutului în aval de obstacol cu agravarea fenomenelor de ischemie arterială).
Farmacografie:
TRIMETAFAN (ARFONAD)
Blocante ale eliberarii si depozitarii catecolaminelor la nivelul terminatiilor
periferice: GUANETIDINĂ, REZERPINA, BRETILIUM
GUANETIDINĂ
- Blochază eliberarea noradrenalinei în fanta sinaptică.
- Inhibă în mod egal răspunsurile mediate de receptorii alfa și beta-adrenergici,
• Scade tensiunea arterială (are caracter ortostatic)
• Scade frecvenţa cardiacă
• Scade fluxul sangvin renal
Indicaţii:
• Hipertensiunea arterială - cazuri severe care nu raspund la alte tratamente
Reactii adverse:
• Hipotensiune arteriala ortostatică
• Bradicardie
• Scăderea libido-ului
• Retenţie salină
• Uscăciunea gurii (xerostomie)
REZERPINĂ
- Alcaloid extras din Rauwolfia Serpentina.

- Împiedică recaptarea noradrenalinei, dopaminei şi serotoninei în veziculele presinaptice de
depozit, determinând epuizarea veziculelor presinaptice; acestea se vor degrada sub actiunea
monoaminoxidazei (MAO), iar receptorii acestor mediatori nu vor mai fi stimulati.
- Hipotensiune arterială
- Bradicardie
- Anxiolitic şi neuroleptic
Indicatii:
- Hipertensiune arterială
- Urgenţe hipertensive - la administrarea intravenoasă acţiunea este rapidă
Reacţii adverse:
- Sedare, somnolenţă
- Pirozis şi congestie nazală
- La doze mari tulburări extrapiramidale şi depresie
Contraindicaţii:
- Depresie
- Insuficienţa cardiacă
- În insuficienţa renală severă
- Ulcer
Farmacografie:
- Hipazin - cp 0,25 mg reserpină
- Hipazin - cp 0,25 mg reserpină
- Neocristepin (conţine reserpină 0,1 mg, dihidro-ergocristina mesilat 0,58 mg si clortalidonă 25
mg)
BRETILIUM TOSILAT (Tosilatul de bretilium)
- asemanatoare guanetidinei
- creste pragul pentru fibrilaţie
- creşte potenţialul de acţiune şi perioada refractară
Indicatii:
- Fibrilaţie ventriculară
Farmacografie:
BRETILIUM TOSILAT (BRETYLIUM TOSYLATE)
Blocante ale receptorilor adrenergici: blocante alfa adrenergice neselective:

FENOXIBEN-ZAMINĂ, FENTOLAMINĂ
FENOXIBENZAMINĂ
- Produce o blocare necompetitivă prelungită a receptorilor adrenergici.
- Timp de acţiune - 24 ore.
- Este impiedicată vasoconstricţia produsa de catecolamine ceea ce duce la scaderea
rezistenţei
vasculare periferice şi apariţia tahicardiei reflexe.
Indicaţii:
- Tratamentul feocromocitomului mai ales preoperator.
Farmacografie:
FENOXIBENZAMINĂ (DIBENZYLINE)
FENTOLAMINĂ
- Blocare competitivă reversibilă a receptorilor 1 şi 2 adrenergici.
- Acţionează doar 4 ore.
- Este impiedicată vasoconstricţia produsă de catecolamine ceea ce duce la scăderea
rezistenţei
vasculare periferice şi apariţia tahicardiei reflexe.
Indicatii:
- Diagnosticul feocromocitomului.
- În tratamentul preoperator şi intraoperator al feocromocitomului.
- În cazurile inoperabile de feocromocitom ca tratament paliativ.
Farmacografie:
FENTOLAMINĂ (REGITINE)
Blocante ale receptorilor adrenergici: blocante alfa adrenergice 1 selective: PRAZOSIN,
NICERGOLINĂ, TAMSULOSIN
- Prin blocarea receptorilor 1 de la nivel arterial şi venos se reduce vasoconstricţia produsă de
adrenalină şi noradrenalină, astfel scade rezistenţa vasculară periferică şi implicit tensiunea
arterială.
- De asemenea prin blocarea receptorilor 1 de la nivelul sfincterului vezical intern scade tonusul
acestuia cu favorizarea micţiunii.
Efecte nedorite:
- Efectul de primă doză - La administrarea primei doze apare hipotensiune arterială ortostatică
uneori mergând până la şoc. De aceea când se administrează prima doză pacientul trebuie să fie
aşezat în clinostatism şi de asemenea se administrează o doză mai mică cu creşterea ulterioară a
dozei până la atingerea dozei de întreţinere.
- Tahicardie reflexă.
- Retenţie sodată (prin creşterea secreţiei de renină), de aceea este necesară asocierea unui
diuretic.
- Efect sedativ (traversează bariera hematoencefalică).
- Disfuncţie sexuală.
- Cefalee şi congestie nazală.
- Vertij.
Blocante 1 adrenergice selective folosite predominant în afectiuni vasculare:
PRAZOSIN (MINIPRESS)
URAPIDIL (EUPRESSYL)
DIHIDROERGOTOXINĂ (HYDERGINE)
NICERGOLINĂ (SERMION)
Blocante selective 1 adrenergice folosite predominant in afectiuni urologice:
TAMSULOSIN (OMNIC)
ALFUZOSIN(XATRAL)
TERAZOSIN (HYTRIN)
DOXAZOSIN (CARDURA)
PRAZOSIN (Minipress)
- Blochează selectiv receptorii α1 adrenergici, producând vasodilataţie.
- Are durată de actiune scurtă.
- Scade rezistenta vasculară periferică şi tensiunea arterială (TA).
- Nu modifica debitul cardiac (DC) şi fluxul sangvin renal (FSR).
Indicaţii:
- Insuficienţă cardiacă - pentru reducerea postsarcinii
- Fenomene Raynaud
Farmacografie:
PRAZOSIN (MINIPRESS)
X. Diagnostic: HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
Rp/ PRAZOSIN comprimat 1 mg
Nr. XXX
D.s. oral 1 cp/zi, 30 de zile
- Adăugarea unui diuretic sau a unui alt medicament antihipertensiv în tratamentul cu clorhidrat de
prazosin determină un efect hipotensor aditiv. Acest efect poate fi diminuat prin reducerea dozei de
clorhidrat de prazosin la 1-2 mg de trei ori pe zi şi prin reevaluarea atentă a dozei de prazosin la
introducerea unui alt medicament antihipertensiv, în funcţie de răspunsul clinic.
- Blochează selectiv receptorii 1 adrenergici
- Efect pe centrii cardiovasomotori
- Agonist serotoninergic
Indicaţii:
• Hipertensiune arterială
Efecte nedorite:
- Hipotensiune arterială ortostatică
- Vertij
- Cefalee
Farmacografie:
DIHIDROERGOTOXINĂ (HYDERGINE)
- Este un amestec de alcaloizi extraşi din secara cornută respectiv alcalozi din grupa ergotoxinei.
Grupa ergotoxinei este alcatuită din ergocristină, ergocriptină, ergocornină, ergobutirină.
- Agonist serotoninergic
- Agonist dopaminergic
Indicaţii:
- Ischemia cerebrală
- Tulburari cerebrale la batrani
Dihidroergotoxină (Hydergine) conţine mesilat de dihidroergocornină, mesilat de

dihidroergocristină şi mesilat de dihidroergocriptină.
Este un alcaloid extras din secara cornută.

- blochează receptorii 1 adrenergici
Indicatii:
• Tratamentul simptomatic al afecţiunilor caracterizate prin deteriorarea funcţiei cognitive
asociate
demenţei vasculare (demenţă multiinfarct)
• Tratamentul afecţiunilor degenerative asociate demenţei (demenţă senilă şi presenilă de tip
Alz-
heimer, demenţă Parkinson).
• Tulburări vasculare şi metabolice cerebrale apărute în cazul accidentelor vasculare cerebrale
trombotice
• În terapia de recuperare la pacienţii cu hemiplegie
• Tratamentul tulburărilor cohleo-vestibulare
- Ameliorarea functiei cognitive
- Efecte favorabile asupra tulburărilor de comportament şi dispoziţie
- Influenţează favorabil capacitatea de vigilenţă, funcţia de concentrare şi starea emoţională
Farmacografie:
X. Diagnostic: ISCHEMIE CEREBRALĂ
Rp/ NICERGOLINĂ comprimat 30 mg
Nr. XXX
D.s. oral 1 cp/zi, 30 de zile
ALTE MEDICAMENTE HIPOTENSOARE → Vasodilataţie excesivă

ANTICOAGULANTE (ACENOCUMAROL) şi ANTIAGREGANTE PLACHETARE → Creşte
efectul anticoagulant şi antiagregant plachetar → Risc de sângerare
TAMSULOSIN (OMNIC)
Indicaţii:
- Hipertrofia benignă de prostată
Blocante ale receptorilor adrenergici: blocante beta adrenergice
Caracteristici generale blocante beta adrenergice:

- Pot fi selective şi neselective.
- Unele beta blocante au activitate simpatica intrinsecă.
- Nu determină hipotensiune arteriala ortostatică.
- Întreruperea brusca a tratamentului determina efect de rebound hipertensiv.
- Toate medicamentele au terminatia “olol”.
Caracteristici ale structurii chimice a blocantelor beta adrenergice:
- Se aseamana cu medicamentele simpatomimetice pentru ca au un nucleu fenolic şi o
catenă
laterală.
- Gruparea amino la catena laterală cu substituent voluminous (izopropil, butil)
determină
fixare predominant pe receptorii beta.
- Deosebirea faţă de simpatomimetice - substituentul de la nucleul aromatic diferit.
- Potenţa medicamentului este crescută prin prezenţa unui atom de oxigen între nucleul
fenolic
şi catena laterală.
Caracteristici farmacocinetice:
→ Betablocante lipofile (Propranolol, Metoprolol, Oxprenolol)
- Se absorb mai usor si se metabolizeaza rapid in ficat de aceea sunt necesare mai multe
doze
zilnice.
- Nu se administrează în insuficienta hepatică.
→ Betablocante hidrofile (Atenolol, Acebutolol, Nadolol)
- Absorbţie si metabolizare lentă - este suficientă o doza zilnică.
- Nu se administrează în insuficienţa renală.
Indicaţii generale:
• Afectiuni cardiovasculare:
- antihipertensive
- antiaritmice
- antiischemice
• Glaucom
• Migrenă
• Hipertensiune portală
• Tratamentul simptomatic al hipertiroidiei
• Tremor esenţial
Blocante ale receptorilor adrenergici: blocante beta adrenergice neselective:

PROPRANO-LOL, NADOLOL, TIMOLOL, PINDOLOL, OXPRENOLOL
PROPRANOLOL
- Blochează receptorii β1 şi β2 adrenergici.
• Propranololul are efect antihipertensiv de intensitate moderată atribuit scăderii debitului
cardiac ca urmare a scăderea forţei de contracţie şi frecvenţei cordului şi prin scăderea secreţiei
derenină, de asemena prin blocarea beta-adrenergică centrală scade consecutiv controlul
simpatic periferic.
• Este folosit ca antianginos deoarece prin blocarea receptorilor β1 scade munca inimii şi
consecutiv şi consumul de oxigen al cordului.
• Este folosit ca antiaritmic deoarece scăde excitabilitatea, scade frecvenţa sinusală şi scade
viteza
de conducere atrio-ventriculară. Scăderea excitabilităţii face ca acest medicament să fie util în
trata-mentul aritmiilor prin focar ectopic.
• Este folosit ca antimigrenos deoarece prin activarea receptorilor β2 presinaptici de la nivelul
locus coeruleus creşte eliberarea de catecolamine în fanta sinaptică consecutiv cu apariţia
vasoconstricţiei şi ameliorarea migrenei.
• Cardiovasculare
→ Cord:
- Scade forţa de contracţie (efect inotrop negativ)
- Scade frecvenţa cardiacă (efect cronotrop negativ)
- Scade viteza de conducere atrio-ventriculară (efect dromotrop negativ)
- Scade excitabilitatea (efect batmotrop negativ)
→ Vase - vasoconstrictie (musculatura scheletică, viscere abdominale)
• Pulmonare
- Bronhoconstrictie
• Renale
- Retenţie de Na+ datorită scăderii tensiunii arteriale şi fluxului plasmatic renal.
• Metabolice
- Determină scăderea glicogenolizei, gluconeogenezei şi a secreţiei de glucagon
( propranololul administrat concomitent cu antidiabeticele orale sau insulina determină
scăderea marcată a glicemiei până la comă hipoglicemică).
Indicaţii:
- Angina pectorală
- Aritmii postinfarct
- Hipertiroidie
- Glaucom - scade secreţia umorii apoase de către corpul ciliar
- Migrenă
- Hipertensiune portală - prin blocarea receptorilor β2 splahnici şi scaderea debitului cardiac
prin
blocarea receptorilor β1
- Tremor esenţial
Efecte nedorite şi contraindicaţii:
• Bronhoconstrictie - contraindicat în astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică
obstructivă
(BPOC)
• Rebound (la intreruparea bruscă a tratamentului → crize hipertensive, crize anginoase,
aritmii)
• Tulburări metabolice - contraindicat in diabetul zaharat insulinodependent
• Blocuri sinoatriale sau de ramură
• Tulburari ale funcţiei sexuale, sedare, somnolenţă
• Racirea extremităţilor - contraindicat în arteriopatia obliterantă
Interacţiuni medicamentoase:
- Cimetidina, furosemidul, clopromazina sunt inhibitoare enzimatice şi administrate
concomitent cu propranololul determină accentuarea efectelor farmacologice a le
propranololului ca urmare a scăderii metabolizării hepatice a acestuia.
- Barbituricele, fenitoina, rifampicina sunt inductoare enzimatice puternice şi administrate
concomi-tent cu propranololul determină diminuarea efectelor farmacologice ale
propranololului ca urmare a creşterii metabolizării hepatice a acestuia.
Farmacografie:
PROPRANOLOL (PROPRANOLOL)
NADOLOL
- Timp de injumatatire mai lung 14 -24 de ore.

- Efecte farmacologice, indicaţii şi contraindicaţii ca şi propranololul.
- Eficacitate mai mare în hipertensiunea portală.
TIMOLOL
- Folosit in oftalmologie în tratamentul glaucomului (sub formă de colir) pentru scaderea

secreţiei umorii apoase.
Farmacografie:
TIMOLOL (TIMOLOL MALEATE)
PINDOLOL
Indicaţii:
- Hipertensiune arterială + Diabet zaharat
- Hipertensiune arterială + Bradicardie
- Indicaţiile propanololului
Farmacografie:
PINDOLOL (VISKEN)
OXPRENOLOL
Indicaţii:
- Angină pectorală
- Aritmii de patogenie simpato-adrenergica, aritmii digitalice
- Sindrom psihovegetativ cu anxietate, tahicardie, palpitatii si circulatie hiperkinetică.
Farmacografie:
OXPRENOLOL (OXPRENOLOL)
Blocante ale receptorilor adrenergici: blocante beta adrenergice 1 selective:

ATENOLOL, METOPROLOL, ACEBUTOLOL, ESMOLOL, BISOPROLOL,
NEBIVOLOL, BETAXOLOL
Caracteristici blocante β1 adrenergice selective:

- Medicamente cardioselective (pe receptorii β1 adrenergici).
- La doze mari pot determina bronhoconstrictie (blochează recetorii β2).
- Difera prin timpul de injumatatire:
Metoprolol → 3-4 ore
Atenolol → 6 ore
Bisoprolol → 10 - 12 ore
Betaxolol → 15 - 20 ore
• Inhibitia apoptozei miocardice - bisoprolol, nebivolol, metoprolol succinat → indicatie în
insufi-
cienţa cardiacă congestivă (ICC).
• Scade tensiunea arterială.
• Creşterea toleranţei la efort în angina pectorală.
• Au acţiune minimă la nivel pulmonar, metabolic, pe circulatia periferică.
Indicaţii:
→ Indicatiile propanololului, inclusiv la pacienţii care au asociate alte boli in care acesta
este
contraindicat:
- Astm bronsic
- Diabet zaharat
- Arteriopatii
→ În insuficienţa cardiacă - bisoprololul, nebivololul şi metoprololul succinat.
Blocante ale receptorilor adrenergici: blocante beta adrenergice: antagonisti cu activitate

simpatica intrinsecă: PINDOLOL, OXPRENOLOL, ACEBUTOLOL
PINDOLOL
- Se fixeaza pe receptorii β adrenergici şi impiedică acţiunea catecolaminelor asupra
acestora.
- În acelaşi timp stimulează receptorii β adrenergici dar efectul este submaximal.
Indicaţii:
- Hipertensiune arterială + Diabet zaharat
- Hipertensiune arterială + Bradicardie
- Indicaţiile propanololului
Blocante ale receptorilor adrenergici: blocante şi adrenergice - LABETALOL,

CARVE-DILOL
LABETALOL
Mecanism de acţiune şi efecte farmacologice:

• Blocant α1 adrenergic - vasodilataţie periferică
• Blocant β1 şi β2 adrenergic + activitate simpatică intrinsecă (ASI).
• Blochează mai mult receptorii β adrenergici decât pe cei α adrenergici.
Indicaţii:
• În tratamentul urgențelor hipertensive.
• Hipertensiune postoperatorie.
• Hipertensiune asociată feocromocitomului.
• Reboundului hipertensiv la întreruperea administrării betablocantelor.
• Are o indicație specială în tratamentul hipertensiunii induse de sarcină, care este
asociată în
mod obișnuit cu preeclampsia.
• Este, de asemenea, utilizat ca o alternativă în tratamentul hipertensiunii arteriale
severe.
Efecte nedorite:
- Hipotensiune arterială ortostatică
- Vertij
Farmacografie:
LABETALOL (LABETALOL)
CARVEDILOL
Indicatii:
• Hipertensiune arterială esenţială
• Angină pectorală cronică stabilă
• Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă cronică, moderată până la severă
Contraindicaţii:
- Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA cu retenţie marcată de fluide sau supraîncărcare
lichidiană care necesită terapie intravenoasă inotropă.
- Bronhopneumopatie cronică obstructivă cu obstrucţie bronşică.
- Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.
- Astm bronşic.
- Bloc atrioventricular grad II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent).
- Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut).
- Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).
- Şoc cardiogen.
- Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg).
- Angină Prinzmetal.
- Boli arteriale periferice severe.
- Tratament intravenos concomitent cu verapamil sau diltiazem.
Farmacografie:
CARVEDILOL (DILATREND)
Blocante ale receptorilor adrenergici: blocante dopaminergice - METOCLOPRAMIDĂ
METOCLOPRAMIDĂ
• Metoclopramida are efect antiemetic prin inhibarea receptorilor D2 și 5-HT3 de la nivelul
zonei Trigger şi de la nivelul centrului vomei din bulb.
• Metoclopramida stimulează motilitatea intestinală prin acţiunea asupra diferiților receptori
de la nivelul tractului gastrointestinal. Cel mai important, acționează ca un antagonist al
receptorilor D2 dopaminergici. Dopamina are un efect relaxant direct asupra musculaturii
netede intestinale prin stimularea receptorilor D2 dopaminergici musculari de la nivelul
sfincterului esofagian inferior și de la nivelul fundusului stomacului şi antrumului piloric. De
asemenea, inhibă eliberarea acetilcolinei din neuronii colinergici mienterici intrinseci prin
activarea receptorilor D2 presinaptici, ceea ce conduce la o inhibare indirectă a tonusului
musculaturii netede gastrice şi intestinale. Metoclopramida stimulează motilitatea gastrică şi
intestinală prin următoarele trei mecanisme: inhibarea receptorilor D2 presinaptici și
postsinaptici, stimularea receptorilor 5-HT4 excitatori presinaptici și antagonismul inhibiției
presinaptice a receptorilor muscarinici. Astfel creşte eliberarea de acetilcolină, consecutiv creşte
tonusul sfincterului esofagian inferior, tonusul gastric şi intestinal ceea ce duce la creșterea
presiunii intragastrice, la îmbunătățirea coordonării antroduodenale și la golirea gastrică
accelerată.
- Antiemetic
- Prokinetic
Indicatii:
• Greţuri şi vărsături de diferite cauze (digestive, nervoase, medicamentoase,
postoperatorii)
• Diskinezii gastro-intestinale şi biliare
• Boală de reflux gastroesofagian
• Pregătirea tractului digestiv superior pentru explorări diagnostice sau terapeutice
• Sughiţ rebel
Efecte nedorite:
• Tulburari extrapiramidale mai frecvent la copii, tineri sau la doze mari:
- Distonie acută (torticolis) – după administrarea i.v.
- Sindrom parkinsonian după administrarea cronică
- Diskinezie tardivă - după 7 luni de tratament, şi este ireversibilă
*Tratament - medicamente muscarinolitice (de exemplu Scopolamină)
□ Tulburările extrapiramidale apar datorită inhibiţiei receptorilor D2 presinaptici
(D2R) precum şi prin blocarea receptorilor D2 postsinaptici din trunchiul cerebral, substanţă
neagră, fascicul nigro-striatal, striatum ceea ce duce la alterarea tonusului musculaturii inervate
de nervii cranieni precum şi tonusul musculaturii striate cu apariţia distoniilor musculare,
fenomenelor de tip parkinsonian sau diskineziei tardive.
• Hipotensiune arterială, în special la administrarea intravenoasă
• Sedare
• Depresie
• Hiperprolactinemie
• Diaree
Reflexul de vomă:
• Reflexul de vomă este un act reflex complex cauzat de contracţia involuntară a musculaturii
striate respiratorii şi abdominale şi a musculaturii netede a tractului gastro-intestinal şi care
constă in expulzia brusca a continutului gastric prin esofag-faringe-cavitatea bucala pana la
exterior.
• Voma poate fi precedata de o serie de semne si simptome de natura vegetativa:
• Simpatice: greaţă, paloare, transpiraţii, cresterea frecventei cardiace, cresterea frecventei
respiratorii
• Parasimpatice: hipersalivaţie, lăcrimare, contracţii antiperistaltice (duodenale, gastrice,
esofagiene)
• Mod de desfasurare al reflexului de vomă:
- Voma debuteaza prin cateva inspiratii profunde
- Respiratia se opreşte
- Laringele se ridica sub baza limbii si inchide glota
- Se deschide sfincterul esofagian superior
- Valul palatin se ridica si obstureaza coanele
- Se relaxeaza: corpul stomacului, fundul stomacului si esofagul
- Se contracta: regiunea antrului piloric, diafragma, muschii abdominali (diafragma şi
muschii abdominali au rol esential in evacuarea continutului gastric la exterior)
Arcul reflex al vomei:
Receptorii vomei sunt de 2 tipuri:

◊ Receptori periferici:
- receptorii periferici abdominali: sunt situati la nivelul tractului gastrointestinal (stomac,
intestin, apendice, cai si vezica biliara) si in afara tractului gastrointestinal (in uter si la nivel
ureterelor) - excitarea receptorilor de la nivelul tractului digestiv produc vomă digestivă.
- receptorii periferici toracali: sunt situati la nivelul inimii (infarctul de perete antero-inferior
debuteaza cu vomă).
◊ Receptorii centrali:
• Sunt situati la nivelul aparatului vestibular şi sunt excitati in timpul deplasării cu anumite
autove-hicule şi excitarea lor produce rău de miscare (kinetoze).
• La nivelul analizatorilor vizual si olfactiv şi sunt stimulati de vederea unor alimente sau
lucruri neplacute sau de mirosuri neplacute.
• La nivelul scoartei, a hipotalamusului si a sistemului limbic şi sunt excitati de stimuli
psihocorticali (teamă, neliniste, anxietate intensă).
• Zona Trigger sau zona chemoreceptoare din bulb (aria postrema) este o bandă subţire de
tesut in forma literei “V” localizata în peretii laterali ai ventriculului IV. Exercita influente
pemanente asupra centrilor vomei şi are o permeabilitate mai mare decat restul creierului (nu
are bariera hematoencefalică). Contine neuroni cu proprietati de chemoreceptori sensibili la
actiunea unor substante (substante emetizante, care produc voma). De exemplu apomorfina,
morfina, sau substanţe toxice exogene, de exemplu alcoolul sau toxice endogene, de exemplu
cele care se acumuleaza în sange în cazul graviditatii, a acidozei diabetice sau a insuficientei
renale. Aceste substante toxice produc voma prin dublu mecanism, respectiv mecanism periferic
prin stimularea receptorilor periferici din mucoasa gastrică şi mecanism central prin acţiunea pe
zona Trigger. La nivelul zonei Trigger sunt prezenţi receptori sensibili la actiunea serotoninei
(receptori serotoninergici 5-HT3) şi a dopaminei (receptori dopaminergici D2).
• Centrul vomei din bulb - receptorii prezenţi la acest nivel sunt reprezentaţi de receptori
serotoni-nergici 5-HT3, dopaminergici D2, muscarinici M3, neurokinazici NK1, canabinoidici
CB1 (cuplaţi cu proteină Gi).
- Serotonina mediază reflexul indus de medicaţia antineoplazică dar nu intervine în vărsăturile
din sarcină sau cele produse de stimularea vestibulară prin receptorii histaminergici şi
muscarinici.
→ Stimularea receptorilor poate initia reflexul de vomă.
Căile aferente sunt reprezentate de fibre senzitive vegetative simpatice şi parasimatice
(nervul vag)
de la nivelul nivelul tractului gastro-intestinal, al labirintului vestibular şi de la nivelul
sistemului nervos central (SNC).
Centrul de comandă al vomei este situat în formaţiunea reticulată din bulb, în vecinatatea
centrilor respiratori cu care se afla în conexiune inversă, excitarea directă a centrilor vomei se
produce în anumite procese patologice care avolueaza cu cresterea presiunii intracraniene.
• Exemple:
- Tumori bulbare
- Tumori de ventricul IV
- Accidente vasculare cerebrale ( A.V.C.)
- Encefalite
- Meningite
- Cresterea presiunii intracraniene excita direct centrii vomei si declansează o vomă de tip
special (vomă în proiectil ) fara simptome premergătoare.
Căile eferente sunt motorii şi sunt reprezentate de:

• Fibre vegetative atasate nervilor V, VII, IX, X, XII.
• Fibre somatice ataşate nervului frenic (pentru diafragm).
• Nervi spinali (pentru muschii abdominali)
Efectorii sunt reprezentaţi de muschii striati şi muschii netezi implicati în actul vomei.
Farmacografie:
METOCLOPRAMIDĂ (METOCLOPRAMID)

Lucrarea Practică Nr. 05 - Domeniul Adrenergic

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrarea Practică Nr. 05 - Domeniul Adrenergic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Domeniul adrenergic

Lucrarea practică nr. 5

Efectele 1 adrenergice. Receptorii 1-adrenergici care determină creşterea activităţii celulare

Famili Unii membri ai Subunităţile Funcţii

Receptori 2 presinaptici (autoreceptori) - atunci când sunt activaţi determină inhibarea

Receptori 2 postsinaptici - stimularea lor determină:

Receptori 2 extrasinaptici sunt prezenţi în principal la nivelul trombocitelor şi stimularea

Efectele 2 adrenergice. Receptorii 1-adrenergici care determină scăderea activităţii celulare,

- Sunt două subtipuri:

Receptori β2 presinaptici (autoreceptori) - activarea acestora determină creşterea

Efectele 1, 2 şi 3 adrenergice. Receptorii 1, 2 şi 3 care determină creşterea activităţii celulare,

Terminarea efectului adrenergic se datorează recaptării în terminaţia presinaptică prin

Fixarea catecolaminelor pe receptori:

* Termenul de neurosimpatomimetic, sau neurosimpatolitic se referera la agonistii, respectiv la

Medicamente agoniste adrenergice (Simpatomimetice sau adrenomimetice)

- Sunt medicamente care produc efecte similare stimulării adrenergice.

Clasificare medicamente agoniste adrenergice (simpatomimetice sau

Clasificare după mecanismul de acţiune:

Clasificare dupa locul de acţiune:

Caracterele structurale ce determina proprietatile farmacocinetice si

Feniletilamina = structura de bază a catecolaminelor

= nucleu fenolic + 2 atomi de carbon + grupare aminică

Prezenţa OH fenolici determină:

Agoniste adrenergice directe (Simpatomimetice directe)

Medicamente agoniste adrenergice 1, 2, 1, 2: ADRENALINĂ

Mecanism de acţiune şi efecte:

Doze şi mod de administrare

- Adrenalină 1 mg se administrează intravenos, intramuscular, subcutanat şi intracardiac. Cel

- În timpul tratamentului cu adrenalină se recomandă monitorizare cardiologică şi

- Adrenalina este inactivată rapid în organism, în special în ficat, de enzimele catecol-o-

ADRENALINĂ (ADRENALINA WZF)

Medicamente agoniste adrenergice 1, 2, 1: NORADRENALINĂ

- Este o catecolamină care stimulează receptorii 1, receptorii 2 şi foarte puţin receptorii 1.

Medicamente agoniste adrenergice - agoniste adrenergice 1,2: IZOPRENALINĂ

- Este o catecolamină de sinteză.

Medicamente agoniste adrenergice - agoniste 1 adrenergice: DOBUTAMINĂ

- Este o catecolamină de sinteză.

SALBUTAMOL (VENTOLIN, ASTHALIN, SALAMOL)

SALBUTAMOL (VENTOLIN, ASTHALIN, SALAMOL)

X. Diagnostic: ASTM BRONŞIC

Rp/ SALBUTAMOL aerosol 100 mcg/puf

BETA BLOCANTE NESELECTIVE (PROPRANOLOL) → Bronhoconstricţie

X. Diagnostic: ASTM BRONŞIC

Rp/ FENOTEROL aerosol 100 µg/puf

BETA BLOCANTE NESELECTIVE (PROPRANOLOL) → Bronhoconstricţie

ADMINISTRAREA UNEI PULBERI IINHALATORII CU DISPOZITIVUL DE TIP

• Se desurubează capacul de protectie

X. Diagnostic: ASTM BRONŞIC

BETA BLOCANTE NESELECTIVE (PROPRANOLOL) → Bronhoconstricţie

X. Diagnostic: ASTM BRONŞIC

Rp/ SALMETEROL aerosol 25 µg/puf

BETA BLOCANTE NESELECTIVE (PROPRANOLOL) → Bronhoconstricţie

Medicamente agoniste 1 adrenergice: ETILEFRINĂ, FENILEFRINĂ,

- Este o catecolamină de sinteză.

Efecte farmacologice: vasoconstrictie prin stimulare adrenergică directă.

XILOMETZOLINĂ (OLYNTH, BIXTONIM)

Doze şi mod de administrare:

Medicamente agoniste dopaminergice: APOMORFINĂ, BROMOCRIPTINĂ,

• Dopamina diferă de adrenalină şi noradrenalină în ceea ce priveşte vasodilataţia la nivel

Agoniste adrenergice indirecte (Simpatomimetice indirecte sau

- Este un stimulant psihomotor.

ADDERAL contine o combinatie de amfetamină si dextroamfetamină

Agoniste adrenergice cu acţiune mixtă (Directă şi indirectă)

- Influenţează eliberarea mediatorului in fanta sinaptică (sunt neurosimpatomimetice) şi