Sunteți pe pagina 1din 132

FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

SNV (SN autonom) este acea porțiune din SNC și SN periferic


care reglează funcția organelor interne.Acestea au o
activitate autonomă și involuntară.SNV este în strânsă
legătură cu SN somatic (sistemul somato-senzorial sau SN al
vieții de relație).Fuga (fenomen al vieții de relație) se
acompaniază de creșterea PA,tahicardie și redistribuirea
sângelui spre musculatură (fenomene vegetative).SNV are
trei mari componente:
• 1.SNV colinergic (parasimpatic)
• 2.SNV adrenergic (simpatic)
• 3.SNV enteric (enteral).Neuroni și fibre nervoase din pereții
tubului digestiv .Pe lângă NT obișnuiți mai au și alți NT
speciali,precum VIP,substanța P.
• Neurotransmițător (NT).Este o substanță
endogenă care asigură transmiterea influxului
nervos la nivelul sinapselor neuronale din SNC și
SN periferic și la nivelul sinapselor neuro-
efectoare.Ex: acetilcolina,dopamina
• Modulator. Este o substanță care nu are rol de
NT dar care reglează cantitatea de NT
eliberată.Ex: ATP,VIP (co-transmițători)
• Autacoid.(hormon local).Este o substanță
secretată de către un țesut și care acționează
asupra țesuturilor din vecinătate.Ex:
histamina,serotonina,prostaglandinele.
• Hormon.Este o substanță endogenă secretată de
țesuturi specializate .Pătrunde în sânge și apoi
acționează asupra altui organ,la distanță de locul
secreției.Ex: ACTH,ADH,Insulina,FSH.
• I.SNV colinergic (parasimpatic)
• II.SNV adrenergic (simpatic)
• Ambele porțiuni ale SNV își au originea în nuclei
din SNC.
• De la acești nuclei pleacă fibre eferente
preganglionare,fie din trunchiul cerebral,fie din
măduva spinării,fibre care se termină în
ganglionii vegetativi.
• Fibrele preganglionare simpatice părăsesc SNC
prin nervii spinali toracali și lombari
(simpaticul toraco-lombar).
• Cele mai multe fibre simpatice se termină în
lanțurile ganglionare simpatice situate
paravertebral.
• De la acest nivel pleacă fibrele postganglionare
care vor inerva organe/țesuturi.
• Fibrele preganglionare parasimpatice părăsesc
SNC prin unii nervi cranieni: nervul III
(oculomotor),nervul VII (facial),nervul IX
(glosofaringian ) și mai ales nervul X (vag).
• Altele prin rădăcinile nervilor sacrați 3 și 4;
• Este parasimpaticul cranio-sacrat;
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV (SNV)

• 1. fibrele postggl. parasimpatice (n.vag);


• 2. fibrele preggl. ale ggl.vegetativi;
• 3. fibrele preggl.ale MSR;
• 4. fibrele n.motori;
• 5. unii neuroni din SNC și peretele t.digestiv.
Sinteza acetilcolinei
Ach este un ester al colinei și al acidului acetic.
I. Co A + acetat = Acetil Co A
II. Acetil Co A + colina = Ach + Co A.
Ach este captată rapid în veziculele colinergice.
Din aceste vezicule Ach este eliberată în spațiul
sinaptic.
Ach acționează apoi asupra receptorilor colinergici.
O parte din Ach este metabolizată sub acțiunea
colinesterazelor (Ach-aza și
pseudocolinesteraza).
Efectele Ach sunt de 2 tipuri: muscarinice (M) și
nicotinice (N)
A.Efectele muscarinice
- mioză prin contracția fibrelor circulare iriene
- spasm de acomodare prin contracția m.ciliari;
- scade presiunea intraoculară prin relaxarea
canalelor lui Schlemm;
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Pe cale iv Ach produce o scădere marcată a PA.


Efecte cardiace (negativează toate proprietățile
miocardului):
- Efect inotrop negativ;
- Efect cronotrop negativ;
- Efect dromotrop negativ,etc.
Ach are un efect batmotrop pozitiv (crește
excitabilitatea) atrială.
Efecte vasculare
Ach acționează pe receptorii M endoteliali și
stimulează NOS (nitric oxid sintetaza).NOS
asigură descompunerea L-Argininei în NO și
citrulină.
NO stimulează G-ciclaza,care favorizează
transformarea GTP în GMPc.GMPc acționează
asupra unor proteinkinaze (PK) care favorizează
expulsia Ca2+ din mn vasculară.
Alte efecte muscarinice
- contracția mn din bronhii,tub
digestiv,ureter,vezica urinară etc.;
- relaxează sfincterele și favorizează peristaltismul;
- stimulează secrețiile exocrine
salivară,lacrimală,sudoripară,gastrică.
- asupra SNC se produce o reacție de trezire,de
desincronizare pe EEG, cu unde frecvente și cu
amplitudine redusă.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Receptorii muscarinici (M).Sunt de 5 tipuri:


M1,M2,M3,M4 și M5.
Receptorii M1: - localizați în SNC (cortexul
cerebral,hipocamp,striat),ggl.vegetativi,glandele
exocrine și nervi enterici;
- efectorii: activarea PLC care
transformă PINZ în IP3 și DAG,creșterea Ca2+
,depolarizare și excitație.
Sunt cuplați cu proteina G q/11 ;
Receptorii M2: - sunt prezenți în SNC,inimă,mn și
terminații vegetative;
- inhibiția adenilat-ciclazei (AC) cu
scăderea AMPc,favorizează expulsia K+ prin
canalele de K+ cu hiperpolarizare și
inhibiție,inhibiția canalelor de Ca2+ -volataj
dependente (VOC).
Sunt cuplați cu proteinele Gi /Go .
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Receptorii M3 : - răspândiți pe larg în SNC,sunt


prezenți în mn, glande și inimă;
• - efectorii : stimularea fosfolipazei
C (PLC),creșterea IP3 și a DAG care va conduce la
creșteri ale Ca2+ și ale protein-kinazei C
(PKC).Depolarizare și excitație.Stimularea
fosfolipazei D2 (PLD2 ) și a PLA2 și creșterea
acidului arahidonic.Sunt cuplați cu proteina Gq/11.
Acțiuni:contracția mn a vezicii urinare,crește
secreția salivară;
Receptorii M4 : - sunt prezenți în SNC,în lobul
frontal anterior;
• - efectorii : inhibiția AC,scăderea
AMPc,activarea canalelor de K+ și inhibiția
canalelor de Ca2+ - voltaj dependente
(VOC).Hiperpolarizare și inhibiție.
• Receptorii M5 : - sunt prezenți în SNC și
periferie.Sunt în neuronii dopaminergici din aria
tegmentală ventrală și substantia nigra
Efectorii sunt similari cu ai M1 și M5 .Acțiuni:
favorizează eliberarea de DA.
Structural,toți receptorii muscarinici aparțin
familiei de receptori în serpentină.
Au GM de 80 000 daltoni și sunt cuplați cu
proteinele G.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Efectele nicotinice ale Ach:


- crește PA,vasoconstricție și stimularea inimii;
- apnee urmată de polipnee și hiperpnee;
- scăderea motilității organelor ce conțin mn;
- fibrilații,fasciculații și contracții musculare;
- SNC: tremor sau convulsii (doze mari).
Receptorii nicotinici (N).Sunt cuplați cu canale
ionice și sunt de trei tipuri:
Receptorii NM
• efecte excitatoare,depolarizarea plăcii terminale și
contracția musculaturii striate;
• - mecanismul molecular: crește
permeabilitatea pentru Na+ și K+ ;
• - agoniști : Ach,nicotina,succinilcolina;
• - antagoniști : atracurium,vecuronium,d-
tubocurarina,pancuronium, - conotoxina și 
-bungarotoxina (-btox);
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

2.Receptorii NG : - localizați în ggl.vegetativi și MSR;


- excitație,depolarizare și descărcări
ale neuronilor postganglionari;
- mecanism molecular: identic cu
NM .
Agoniștii: Ach și nicotina
Antagoniști: trimetafanul,mecamilamina.
3.Receptorii NN : - localizați pre- și postsinaptic în
SNC.
Excitație al eliberării presinaptice de mediator
(NT).
Există două subtipuri.
- același mecanism efector ca și NM
și NG (pentru cei -btox-insensibili) și creșterea
permeabilității pt.Ca2+ (în cazul celor -btox-
sensibili).
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

MEDICAMENTELE CARE ACȚIONEAZĂ ASUPRA SNV COLINERGIC


I. COLINOMIMETICE : M-COLINOMIMETICE (MUSCARINICE)
N-COLINOMIMETICE (NICOTINICE)
II. COLINOLITICE : M-COLINOLITICE (ANTIMUSCARINICE)
I. N-COLINOLITICE (ANTINICOTINICE)
III. INHIBITORI DE COLINESTERAZĂ (ANTICOLINESTERAZICE).
I.A. M-COLINOMIMETICE
Esteri ai colinei:
1.METACOLINA (Acetil--metilcolina)
- Are efecte asemănătoare cu ale Ach,durata de acțiune mai lungă;
- Se folosește în scop dg, pentru testarea reactivității bronșice și a capacității secretorii a
pancreasului.
2.CARBACOLUL (Carbaminoil-colina)
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

• - durată mai lungă de acțiune,efecte similare Ach;


• - are și efecte nicotinice ;
• - eliberează Ach din terminațiile colinergice .De aceea acțiunile sale pot fi numai în
parte antagonizate de atropină.Efectele sunt similare inhibitorilor de Ach-E;
• - indicații: limitat în glaucom,atonie vezicală,pareze intestinale postoperatorii;
• - efecte adverse: hipersalivație,tulburări vizuale,crampe abdominale,tensiune vezicală;
• -contraindicații: hipertiroidism,astm bronșic,cardiopatie ischemică,boala ulceroasă.
3.BETANECOLUL
- are efecte care se sumează cu cele ale inhibitorilor de Ach-E;
- este indicat în glaucom,pareze intestinale postoperatorii,atonie gastrică,retenție
urinară și disfagia din sclerodermie.
Ne-esteri ai colinei.Fac parte 3 alcalozi principali:pilocarpina,muscarina și arecolina.Au
aceleași acțiuni ca și esterii colinei.
1.PILOCARPINA
- Este singurul alcaloid folosit în terapie;
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

• - crește foarte puternic secreția salivară și sudorală dacă este administrată injectabil;
• - este indicată în glaucom cu unghi închis (dilată canalele lui Schlemm) și pentru
stimularea secreției salivare (efect sialagog);
• - se administrează sub formă de instilații conjunctivale,în conc de 0,25, o,5 , 1 și 4 %;
• - este cid. administrarea sistemică.
2.MUSCARINA
- este un alcaloid toxic cu importanță experimentală și toxicologică.
3.ARECOLINA
- are numai o importanță experimetală;produce convulsii clonice de origine corticală.
4.OXOTREMORINA
- Este o substanță de sinteză.Reproduce o parte din simptomele bolii Parkinson
(tremor,ataxie,spasticitate) la animalul de experiență.
Proprietățile farmacologice ale agoniștilor muscarinici
1.Agonist M 2.Sensib.la AchE 3.Ap.c-v 4.Ap.g-int. 5.V.U. 6.Ochi 7.Antag Atr. 8.Act.N
Ach +++ ++ ++ ++ + +++ ++
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Metacolina + +++ ++ ++ + +++ +


Carbacol - + +++ +++ ++ + +++
Betanecol - +/- +++ +++ ++ +++ -
Muscarina - ++ +++ +++ ++ +++ -
Pilocarpina - + +++ +++ ++ +++ -

I.B. N-COLINOMIMETICE
Sunt medicamente stimulante ganglionare.Dintre acestea fac
parte:nicotina,lobelina și tetrametilamonium.Primele două sunt alcaloizi
naturali și se extrag din Nicotiana tabacum și,respectiv,Lobelia inflata.
1.NICOTINA.
- Semnificația medicală - toxicitatea și capacitatea de a produce dependență;
- Efectele farmacologice sunt stimulatorii / inhibitorii,in functie de doza;
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

• În doze mici stimulează celulele ggl și favorizează transmisia ggl;


• În doze mari stimularea inițială este urmată de un blocaj ggl;
• În doze mici stimulează eliberarea de CA iar în doze mari impiedica
eliberarea CA ca urmare a stimulării nervilor splahnici;
• La nivelul j n-m efectele sunt similare celor de la nivel ggl.
• În fazele tardive nicotina produce bloc neuromuscular prin
desensibilizarea receptorilor.
• Nicotina stimulează puternic SNC.La doze mici produce analgezie
ușoară.La doze mari tremor urmat de convulsii.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

• Nicotina are efect vomitiv prin mecanism central și periferic;


• Crește frecventa cardiaca si presiunea arteriala.Se datorează
stimulării ggl simpatici și a MSR și eliberării de CA din terminaţiile
simpatice.
• Creşte tonusul tractului gastro-intestinal,greaţă,vomă şi diaree.
• Produce inițial stimularea secreţiilor salivară şi bronşică iar apoi
inhibiţie.
• Se absoarbe rapid pe cale respiratorie,prin mucoasa bucală şi prin
piele.Intoxicaţiile severe se produc prin absorbţie percutană.Este o
bază putenică şi absorbţia din stomac este slabă.În schimb absorbţia
intestinală este foarte bună.Ţigaretele conţin 6-11 mg nicotină şi
eliberează 1 până la 3 mg sistemic.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

• Nicotina este disponibilă sub forma cât0rva preparate folosite pentru prevenirea
sindromului de abstinenţă:Nicorette (gumă de mestecat),Nicoderm (plasture sau patch
transdermal) şi Nicotrol NS (spray nazal).Eficacitatea acestora este bună dacă se
asociază şi un tratament psihologic,motivaţional.
• Se metabolizează în ficat (principal),plămâni şi rinichi;Se excretă sub formă de
metaboliţi şi parţial sub formă nativă pe cale renală.Excreţia renală scade în cazul
alcalinizării urinii.Se excretă şi prin laptele femeilor care alăptează.
• Intoxicaţia acută cu nicotină.
• Fumul de tutun conţine 1%-2% nicotină.
• Doza letală la adult este de 60 mg (din alcaloidul pur)
• Debutul este rapid cu greaţă,salivaţie,dureri abdominale,vărsături,diaree,transpiraţii
reci,cefalee,ameţeli,tulburări de vedere şi de auz,stare confuzională şi slăbiciune
accentuată,stare de prostraţie.PA scade marcat,dispnee,puls slab,rapid şi neregulat.
• În final se produce colaps urmat de convulsii.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Tratament:
• Se provoacă vărsături sau lavaj gastric.Se vor evita solutiile alcaline.
• Cărbune activat,asistarea respiraţiei şi tratamentul șocului.

II.A. M-COLINOLITICELE
a).Medicamente naturale: atropina şi scopolamina sunt alcaloizi naturali;
b).Medicamente semisintetice : derivaţi ai alcaloizilor naturali;
c).Medicamente sintetice: unele manifestă selectivitate pe un anumit tip
de receptor .Dintre acestea fac parte homatropina şi tropicamida
(durată mult mai scurtă de acţiune decât atropina)
metilatropina,ipratropium şi tiotropina (nu patrund prin bariera H-
E).Dintre compuşii sintetici,pirenzepina,antiulceros;
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

a).M-colinolitice naturale
ATROPINA. Se găsește în Solanaceae (Atropa belladonna sau
mătrăguna,Datura stramonium sau laurul și Hyoscyamus niger sau
măselarița).Atropina este un ester al acidului tropic cu tropina sau
tropanolul (bază azotată).În planta proaspătă se găsește sub formă de l-
hyoscyamină .Prin conservare se transformă în compusul racemic d,l-
hyoscyamină=atropina.
Atropina este insolubilă în apă în schimb sărurile sunt foarte hidrosolubile.Se
absoarbe bine pe cale orală și după administrarea injectabilă sau la nivel
ocular.
Efecte oculare: - midriază ,prin relaxarea musculaturii circulare iriene
- cicloplegie (paralizia acomodării) ,prin relaxarea m.ciliar
- creșterea presiunii intraoculare ,prin închiderea canalelor lui
Schlemm
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Tulburările de vedere durează până la 7 zile.Celelalte efecte ale atropinei


diminuă foarte repede.
Efecte cardiovasculare: - la doze mici pe cale orală (0,4 – 0,6 mg),bradicardie
ușoară,datorită unei stimulări vagale.
- la doze terapeutice tahicardie prin blocarea
receptorilor M2 de la nivelul NSA . La pacienții în vârstă și la copii atropina
poate să nu producă accelerarea ritmului cardiac.
În doze terapeutice deprima unele reflexe vagale cardio-inhibitoare după
inhalarea de vapori iritanți,stimularea sinusului carotidian sau presiunea
globilor.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Atropina scurtează perioada refractară a NAV și poate crește frecvența ventriculară la cei cu
fibrilatie atriala sau futter atrial
În caz de BAV gr.II (de tip Wenckebach) prin mecanism vagal (intoxicația digitalică)
atropina ameliorează gradul de bloc.
La unii pacienți cu BAV complet accelerează ritmul idioventricular.
Atropina are efecte minime asupra presiunii arteriale. În doze toxice produce vasodilatație
cutanată marcată cu înroșirea pielii.
Efecte nervos-centrale (asupra SNC).
La doze terapeutice (0,5-1 mg) excitație ușoară.
În doze mari excitație marcată,neliniște,iritabilitate,dezorientare,halucinații sau delir.
Stimularea excesivă este urmată de deprimare ,colaps circulator și insuficiență respiratorie.
Efecte asupra respirației.
Inhibă secrețiile din tractul respirator cu uscăciunea mucoasei.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Atropina și scopolamina previn efectul iritativ al unor anestezice generale inhalatorii


( eterul dietilic).
Atropina inhibă bronhoconstricția provocată de histamină,bradikinină și eicosanoide.
Efecte gastrointestinale
Efect antispastic și scăderea secreției acide gastrice.
Atropina scade motilitatea și secrețiile tubului digestiv.
Asupra vezicii biliare și a căilor biliare atropina are un efect spasmolitic.
Efecte asupra secrețiilor exocrine
Scade secreția salivară (M3 ) cu tulburări de vorbire și de înghițire.
Se produce uscăciunea gurii (xerostomie).
Scade secreția lacrimală și sudorală.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Relaxează musculatura neteda a vezicii urinare cu retenție de urină.


Efectele atropinei în funcție de doză
La 0,5 mg. Ușoară deprimare cardiacă,uscăciunea gurii,inhibiția transpirației;
La 1 mg. Uscăciunea gurii accentuată,sete,accelerarea bătăilor inimii și dilatarea
moderată a pupilei.
La 2 mg. Frecvența cardiacă crescută marcat,palpitații,uscăciunea gurii foarte
marcată,pupile dilatate,vederea de aproape tulburată.
La 5 mg. Toate semnele sunt accentuate,dificultăți de vorbire și de
înghițire,neliniște și oboseală,dureri de cap,piele caldă și uscată,dificultăți de
micțiune și scăderea peristaltismului intestinal.
La 10 mg și mai mult.Toate semnele și simptomele sunt extrem de
accentuate.Pulsul este slab și rapid,vederea este extrem de tulburată,pielea
este înroșită,uscată și fierbinte. Ataxie,neliniște și excitație,halucinații și
delir,comă.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

• Indicații terapeutice: spasmolitic în diverse colici sau spasme pe mn a tubului


digestiv,a căilor biliare și ureterului.
• - în anesteziologie și intervenții chirurgicale pentru antagonizarea
reflexelor bradicardizante și depresoare,pentru efectul antiemetic și de scădere a
secrețiilor;
• - în oftalmologie pentru efectul midriatic de durată în
irite,prolaps irian.
• - în cardiologie în caz de bradicardie,BAV de diverse grade,IMA
inferior,asistolie (resuscitarea cardiorespiratorie);
• - ca antidot în intoxicația cu ciuperci care conțin muscarină și în
intoxicația cu compuși organofosforici.
Preparate.Doze.
Atropina se prezintă sub formă de fiole de sulfat de atropină de 1 mg și de 0,25 mg,tablete
de 0,4 și 0,6 mg și soluție oftalmică de diverse concentrații, o,5%, 1% și 3%.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

2.SCOPOLAMINA.Este l-hyoscina,un alcaloid care se extrage din Hyoscyamus niger și


Scopolia japonica.Este tot un ester însă al acidului tropic cu scopina.Farmacocinetica
este aproape identică cu a atropinei.Se aseamănă cu atropina și în privința efectelor
farmacologice. Asupra inimii produce bradicardie în toate cazurile,chiar și la doze mici.
Asupra SNC scopolamina produce o stare de liniștire,somnolență,oboseală,amnezie și
diminuarea somnului REM (rapid eyes movement).
Indicațiile terapeutice sunt similare cu ale atropinei.
Scopolamina este indicată și ca adjuvant al anestezicelor și ca medicație preanestezică în
asociere cu morfina și hidromorfonul.
Este indicată și în răul de mișcare (efect asupra nucleilor vestibulari).
Efectele adverse periferice sunt similare cu ale atropinei. Alte efecte adverse: sedare
avansată precedată de vertij și incoordonare motorie.
Scopolamina sub formă de bromhidrat de scopolamină de 0,25 mg /1 ml.
b).M-colinolitice de semisinteză
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

1.METILATROPINA.Este un derivat de atropină cu structură de amoniu cuaternar.Nu


pătrunde în SNC și acționează exclusiv periferic ca spasmolitic.
2.HOMATROPINA.Este tot un derivat de atropină,acțiunile sunt asemănătoare cu ale
atropinei însă mai reduse.Este mai puțin toxică,durata de acțiune este de 12-24 ore.Este
folosită în oftalmologie pentru efectul midriatic și examinarea fundului de ochi.
3.BUTILSCOPOLAMINA.Este un derivat de amoniu cuaternar al scopolaminei care
pătrunde foarte greu în SNC.Pe primul plan se situează efectul spasmolitic și de
diminuare a secrețiilor exocrine.
Indicații terapeutice: ulcer duodenal,ulcer gastric,colecistită acută și cronică,diskinezii
biliare,colici,dismenoree,constipație cronică,boala de altitudine și de mișcare.
Se prezintă sub formă de Scobutil+ comprimate de 10 mg,fiole de 10 mg/1 ml și supozitoare
de 10 mg. Pentru copii există supozitoare de 7,5 mg.Preparatul Scobutil compus+
conțne 20 mg bromură de N-butilscopolamină + 2,5 g noraminofenazonă.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

c).M-colinolitice de sinteză
1. IPRATROPIUM BROMIDE (ATROVENT)
- Este un derivat de amoniu cuaternar.Ipratropium blochează toate
tipurile de receptori muscarinici.
- Ipratropium determină bronhodilatație,tahicardie și inhibiția
secrețiilor exocrine
- Este (mai ales derivatul tiotropina,Spiriva) eficace în afecțiuni ale
căilor respiratorii (BPOC si astmul bronsic).
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
• Avantajul lor față de atropină constă în efectul minim asupra clearance-ul
muco-ciliar în administrarea pe cale inhalatorie.
• Sunt mai puțin eficace la pacienții astmatici unde se preferă agoniștii 2 –
adrenergici.Se folosesc pe cale inhalatorie adesea în combinație cu ultimele.
• Ipratropium se folosește în astmul bronșic,mai puțin în criza de astm,sub
formă de aerosoli.Crește vâscozitatea secrețiilor traheo-bronșice.
2. PROPANTELINA
- Este un antagonist neselectiv al receptorilor M.Este un compus de sinteză cu
durată de acțiune similară cu a atropinei.La doze mari produce blocaj
ganglionar iar în doze toxice determină blocarea joncțiunii neuro-musculare.
- Are un efect antispastic și antisecretor asupra secreției gastrice.Se folosește în
ulcerul gastric și duodenal.
3.PIRENZEPINA (GASTROZEPIN)
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

- Prezintă o anumită selectivitate pe receptorii M1.


- Telenzepina este un analog al pirenzepinei.Are o potență mai mare și aceeași
selectivitate asupra receptorilor M1 .Ambele medicamente sunt folosite în
tratamentul bolii ulceroase în Europa,Japonia și Canada.Efecte adverse:
uscăciunea gurii,tulburări de vedere,efecte nervos-centrale.
- Multe studii clinice relatează aceeași eficacitate a pirenzepinei (100-150
mg/zi) în UG și UD ca și antagoniștii receptorilor H2 (cimetidina și
ranitidina).Este eficace și în prevenirea recurențelor ulceroase.Pirenzepina
inhibă mai ales secreția gastrică produsă prin stimulare nervoasă.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV(SNV)

4.CICLOPENTOLATUL (CYCLOGYL) și TROPICAMIDA (MYDRIACYL) sunt


folosite în oftalmologie.Sunt de preferat atropinei și scopolaminei în
administrare topică sub formă de colire din cauaza duratei scurte de acțiune.
- Sunt folosite pentru obținerea midriazei și a cicloplegiei;.Midriaza este
necesară pentru examinarea retinei și a fundului de ochi și pentru
tratamentul iridociclitelor și a keratitelor.Cicloplegia este necesară pentru
tratamentul iridociclitelor și a coroidititelor și pentru măsurarea precisă a
tulburărilor de refracție.
d).Alți antagoniști ai receptorilor muscarinici (M-colinolitice)
1.METSCOPOLAMINA. Este un derivat de amoniu cuaternar al scopolaminei
lipsit de afecte asupra SNC.Se folosește mai ales în afecțiuni
gastrointestinale.Este mai slabă decât atropina,are o absorbție scăzută și o
durată mai lungă de acțiune (6-8 ore).
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

2.HOMATROPINA BROMURĂ
Este un derivat de amoniu cuaternar al homatropinei.Acțiunea antimuscarinică
este mai slabă decât a atropinei.Se găsește sub forma unei combinații cu
hidrocodona (HYCODAN) cu efect antitusiv.Este folosită ca medicație
antispastică în afecțiuni ale tubului digestiv și ca tratament adjuvant al bolii
ulceroase.
3.GLICOPIROLATUL (ROBINUL)
- Pe cale orală inhibă motilitatea gastrointestinală iar pe cale parenterală
antagonizează stimularea vagală din cursul anesteziei și a intervențiilor
chirurgicale.
4.DICYCLOMINE HYDROCHLORIDE (BENTYL),FLAVOXATE
HYDROCHLORIDE (URISPAS),OXYBUTYNIN CHLORIDE
(DITROPAN) și TOLTERODINE TARTRATE (DETROL) sunt amine
terțiare;TROSPIUM CHLORIDE (SANCTURA) este o amină
cuaternară;toate sunt folosite pentru
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

proprietățile antispastice.Au și o acțiune directă asupra musculaturii netede,cu relaxarea


acesteia.În doze terapeutice au un efect spasmolitic asupra tractului
gastrointestinal,căilor biliare,ureterului și uterului.
5.MEPENZOLATUL (CENTIL).Este o amină cuaternară cu efecte periferice similare cu ale
atropinei.Este indicat ca medicație adjuvantă bolii ulceroase și ca antispastic în
afecțiuni gastrointestinale.

II.B. N-COLINOLITICE
Sunt medicamente care antagonizează efectele nicotinice ale Ach.
Blochează cele 3 tipuri de receptori nicotinici.Receptorii nicotinici se găsesc la nivel
neuronal,receptorii NN ,la nivelul ganglionilor vegetativi,receptorii N G și la nivelul
joncțiunii neuro-musculare,receptorii N M .
Medicamentele se împart și ele în 3 clase,în funcție de receptorii pe care-i
antagonizează.Cele mai importante sunt cele care blochează receptorii joncțiunii n-m
(blocante neuro-musculare,miorelaxante periferice sau curarizante) și cele care
blochează receptorii
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

de la nivelul ganglionilor vegetativi (ganglioplegice).

BLOCANTE NEURO-MUSCULARE (CURARIZANTE)


Transmiterea impulsului nervos de la nerv la mușchi se face cu ajutorul
Ach.Blocantele n-m produc paralizia musculaturii striate.Paralizia este
precedată de relaxare (datorită blocării transmiterii colinergice la nivelul
fusurilor musculare).
Se împart în două clase: - curarizante antidepolarizante
- curarizante depolarizante

I.Curarizante antidepolarizante (nedepolarizante)


Produc antagonizarea competitivă a receptorilor NM de la nivelul plăcii n-m.
Indicații: - relaxarea musculară în chirurgie ;
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

• - tratamentul tetanosului;
• - repunerea de luxații;
• - laringoscopie;
• - prevenirea rupturilor musculare din electroșoc.
În doze mici - diagnosticul cazurilor incerte de myasthenia gravis.
Paralizia este de două tipuri:
1.paralizie tip Magendie în care stimulii voluntari nu mai produc contracția
musculaturii însă stimularea electrică a nervului produce contracție;
2.paralizie tip Claude Bernard în care nici stimularea electrică nu mai produce
contracția musculară.
Paralizia musculaturii se produce într-o anumită succesiune:
- inițial sunt paralizați mușchii mici ai ochilor și pleoapei (ptoză palpebrală);
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

- m.mimicii;
- m.gâtului;
- m.membrelor superioare;
- m.membrelor inferioare;
- m.abdominali;
- m.intercostali;
- în final este paralizat diafragmul cu apnee,oprirea respirației și moarte în
lipsa aparatului de respirație artificială.
1.D-TUBOCURARINA
Este un alcaloid benzilizochinolinic obținut din curara.Curara este un drog extras
din diverse specii de Chododendron și Strychnos.Există mai multe tipuri de
curare ,din Amazonia, Asia, Africa sau Australia.Cei mai puternici alcaloizi
sunt toxiferinele obținute din Strychnos toxifera.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

D-Tubocurarina are o durată lungă de acțiune,de circa 1-2 ore .


Debutul acțiunii se produce în 4-6 min.Nu se absoarbe din tubul digestiv și se
administrează numai parenteral,pe cale iv.
Produce hipotensiune arterială (prin blocaj ganglionar și prin eliberarea de
histamină) și bronhoconstricție (prin eliberare de histamină).Astăzi se
folosește rar.
ALCURONIUM este un derivat semisintetic cu proprietăți similare .
2.GALLAMINA (FLAXEDIL)
Este un compus de sinteză cu proprietăți asemănătoare d-tubocurarinei.
Efectul se instalează lent.Are durată lungă de acțiune.
Acțiunea curarizantă este mai slabă.
Produce tahicardie prin efect M-colinolitic.Se excretă 100% pe cale renală fiind
contraindicat la cei cu afectare renală.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

3.ATRACURIUM (TRACRIUM)
Are structură benzilizochinolinică.Efectul se instalează în 2-4 minute și durează
30-60 min.Produce hipotensiune tranzitorie prin eliberare de histamină.Se
metabolizează prin degradarea spontană chimică,non-enzimatică,
metabolizare Hofmann.Suferă și hidroliza porțiunii esterice sub acțiunea
esterazelor plasmatice.Se excretă pe cale renală.Metabolizarea este încetinită
de acidoză.Se utilizează foarte des.
CISATRACURIUM este izomer al atracurium .
4.DOXACURIUM (NUROMAX)
Este similar ca structură chimică cu atracurium.Efectul se instalează în 4-6 min și
durează 90-120 min.
5.MIVACURIUM (MIVACRON)
Este similar ca structură chimică iar efectul se instalează rapid,în 2-4 min;
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Durata de acține este scurtă de circa 12-18 min.Este metabolizat rapid de către
colinesterazele serice.Este un medicament nou.La cei cu suferință hepatică
sau care care au o deficiență genetică a colinesterazelor acțiunea este de
lungă durată.
6.PANCURONIUM (PAVULON)
Este un aminosteroid,primul din această serie,foarte des utilizat.Efectul se
instalează relativ rapid (4-6 min sau 2-3 min).Are o durată de acțiune
lungă,de circa 120-180 de min.Se elimină pe cale renală.Produce tahicardie dar
nu și hipotensiune.
7.PIPECURONIUM (ARDUAN)
Este similar ca structură cu pancuronium.Debutul acțiunii în 2-4 min.Durata este
lungă,de circa 80-100 min.
8.VECURONIUM (NORCURON)
Este un aminosteroid cu durată medie de acține (60-90 min),efectul se instalează
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

în circa 2-4 min.Se metabolizeaă în ficat și se excretă pe cale renală.Efectele


adverse sunt reduse.Este foarte utilizat.Ocazional,paralizie prelungită prin
acțiunea metabolitului activ.
9.ROCURONIUM (ZEMURON)
Este similar cu vecuronium.Efectul se instalează rapid,în 1-2 min.Durata de
acțiune este intermediară,de 30-60 min.
II.Curarizante depolarizante (acetilcolinomimetice)
Acționează prin depolarizarea prelungită a membranei.
Ele se fixează pe receptorii NM de la nivelul plăcii terminale și îi activează.
Produc depolarizarea membranei și fasciculații musculare.
Prelungirea depolarizării produce un fenomen de autoblocaj al membranei.Acest
bloc prin depolarizare prelungită este potențat de către
anticolinesterazice.Acestea din urmă favorizează acumularea de Ach și deci
depolarizarea.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

1.SUCCINILCOLINA (MYORELAXIN)
Se mai numește suxametoniu .Este o substanță înrudită chimic cu Ach.
Efectul se instalează foarte rapid,în circa 1 min.Durata de acțiune ultrascurtă,de
3-8 min.Este metabolizată rapid de colinesteraza plasmatică. Deficitul genetic
de pseudocolinesterază poate avea consecințe grave,doze foarte mici de
curarizant putând provoca apneea prelungită.
Paralizia musculaturii striate la om este precedată de fasciculații musculare în
primele secunde după administrarea iv.
Succinilcolina se utilizează în intervenții chirurgicale de scurtă durată.
Scopul este de a obține o relaxare musculară bună,de câteva min.
Indicații: repunerea de luxații,fracturi,endoscopii.
Este indicată mai ales pentru efectuarea intubației orotraheale (IOT).
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Efecte adverse: - hiperpotasemie: înainte de paralizie apar contracții fine ale


musculaturii striate (fibrilații și fasciculații) ceea ce favorizează eliberarea de
cantități importante de K+ ; hiper K+ este dăunătoare pentru inimă,poate
genera aritmii cardiace; succinilcolina este contraindicată la pacienții arși sau
la cei cu traumatisme severe;
- apneea prin supradozare;
- creșterea presiunii intraoculare (efect agonist asupra
receptorilor N de la nivelul mușchilor extrinseci ai globului ocular);
- bradicardie trecătoare (acțiune M-colinomimetică),urmată de
tahicardie și HTA ușoară ( stimulare ganglionară);
Doze: - pentru efect de scurtă durată : - 0,1-0,2 mg/kg iv - produce relaxarea
pentru 1-3 min,fără afectarea respirației;
- 0,3-0,4 mg/kg iv - relaxarea completă
pentru 3-5 min ,fără afectarea respirației;
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

- 0,5-1 mg/kg iv produce relaxare totală 5-10 min,


necesitând respirație artificială.
- pentru curarizare de durată (metodă adjuvantă a anesteziei generale în unele
intervenții chirurgicale) se poate folosi în perf.iv ,soluție care conține 2 mg/ml;doza
este cuprinsă între 0,5-5 mg/min.
• Supradozarea sau intoxicația cu succinilcolină (și alte curarizante depolarizante) este
mult mai gravă decât în cazul celei cu curarizante nedepolarizante - efectul acestora din
urmă poate fi înlăturat cu ajutorul anticolinesterazicelor care vor favoriza acumularea
de Ach iar aceasta va înlătura,prin competiție,curarizantul
nedepolarizant.Succinilcolina nu are antagonist specific.
III.ANTICOLINESTERAZICE (INHIBITORII COLINESTERAZELOR)
Sunt o serie de medicamente,insecticide și substanțe toxice capabile să blocheze
colinesterazele (enzime care catalizează inactivarea prin hidroliză a
Ach).Colinesterazele se împart în: colinesteraze adevărate- Acetil colinesteraza (AchE)
și pseudocolinesteraze- Butirilcolinesteraza.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Efecetele farmacologice și toxice ale anti-ChE se datorează acumulării de Ach la


nivelul sinapselor colinergice.Sunt reproduse mai întâi efectele muscarinice și
apoi cele nicotinice.Pentru că aceste medicamente reproduc efectele Ach ele
se mai numesc și colinomimetice indirecte.
a) Anticolinesterazice reversibile - cu durată de acțiune de câteva ore și
b) Anticolinesterazice ireversibile - cu durata acțiunii de câteva zile,săptămâni
sau luni.
a) Anticolinesterazice reversibile
1.FIZOSTIGMINA (EZERINA)
Este un alcaloid care se extrage din semințele de Physostigma venenosum.Are o
structură de amoniu terțiar cu o grupă carbamat având o bună penetrabilitate
în SNC.Acțiunea blocantă se datorează carbamilării reversibile a centrului
esterazic al enzimei (colinesterazele au 2 centri : unul anionic și unul
esterazic).Reproduce în principal efectele M ale Ach.Durata acțiuni este de 2-
6
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

ore.Efectele sunt similare Ach la nivelul ochiului,respirației și aparatului c-


v.Ezerina produce mioză,scăderea presiunii intraoculare,stimulează mn
gastrointestinală, a căilor biliare și urinare.Stimulează și secrețiile
exocrine.Este indicată mai ales în glaucom cu unghi închis (dificultatea
scurgerii umorii apoase prin canalele lui Schlemm).Efectul este promt și
reprezintă un tratament alternativ față de pilocarpină.Se prezintă sub formă
de colir 0,5 % și unguent oftalmic 0,25 %. Datorită toxicității mari
fizostigmina nu se administrează pe cale generală decât ca antidot în
intoxicația acută cu atropină.Dozele sunt de 0,25-0,5 mg im sau iv.Maxim 1
mg odată și maxim 3 mg /zi.
2.NEOSTIGMINA (PROSTIGMINA,NEOEZERINA,MIOSTIN+ )
Este un compus de sinteză,derivat de amoniu cuaternar,posedând și o grupare
carbamat.Inhibă ambele colinesteraze.Inhibiția are loc la nivelul ambilor
centri,esterazic și anionic.Prin acumularea de Ach endogenă se reproduc mai
ales efectele M ale Ach și mai puțin cele N.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Efectele sunt mai de durată ca ale ezerinei.Are o penetrabilitate redusă la nivel


ocular și la nivelul SNC (de aici și efectele mai reduse asupra ochiului și a
creierului).
Acțiunile farmacologice
- stimulează motilitatea tubului digestiv (porțiunea inferioară a
esofagului,stomac,intestin subțire și gros);
- favorizează eliminarea urinii prin contracția mușchiului detrusor al vezicii și
relaxarea sfincterului vezical;
- stimulează contracția musculaturii striate prin activarea receptorilor N de la
nivelul joncțiuniii n-m;
- efectele cardiovasculare sunt reduse;
Indicațiile terapeutice: - tratamentul intoxicației cu curarizante antidepolarizante;
- pareze și paralizii ale tubului digestiv după intervenții
chirurgicale;
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

- myasthenia gravis ,boală autoimună caracterizată prin


slăbiciunea extremă a musculaturii striate.Primul semn: căderea pleoapelor
sau ptoza palpebrală.Boala se explică prin apariția unor autoanticorpi care
distrug receptorii N de la nivelul plăcii neuromusculare .Neostigmina creează
un surplus de Ach care duce la restabilirea activității contractile a
musculaturii striate.
Contraindicații: ileus mecanic,astm bronșic,hipotensiune arterială,epilepsie.Nu
se asociază cu alte colinomimetice.Se impune prudență în asocierea cu
barbiturice și morfină pentru că potențează efectele acestora.
Preparate.Doze.Miostin+ se prezintă sub formă de comprimate de 15 mg și fiole
de 0,5 mg.Dozele pe cale orală sunt 15-30 mg/zi iar pe cale injectabilă (sc,im
sau iv foarte lent) ½-2 fiole pe zi (0,25-1 mg/zi) - în myasthenia gravis.
Anticurarizant: 0,5-2 mg,precedat de 1 mg atropină pentru contracararea
efectelor M-colinomimetice.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

3.PIRIDOSTIGMINA (MESTINON)
Are structură similară cu a neostigminei.Este un compus cu efecte mai slabe dar
cu durată de acțiune mai lungă. Se folosește în myasthenia gravis și ca
anticurarizant.
4.EDROFOLNIUL (TENSILON)
Acționează predominant asupra musculaturii striate. Este folosită pentru
diagnosticul myastheniei gravis.Efectul se datorează blocării centrului anionic
și de aceea este de scurtă durată.
5.DEMECARIUL.Se folosește în aplicații locale ca antiglaucomatos.
b).Anticolinesterazice ireversibile
Sunt esteri organici ai acidului fosforic sau compuși organofosforici.Acționează
prin fosforilarea centrului esterazic al colinesterazelor blocându-l
ireversibil.Compușii organofosforici (COP) sunt foarte toxici pentru că
pătrund cu ușurință în creier (unde Ach are funcții importante) iar restabilirea
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

activității enzimatice se face numai după sinteza de noi molecule .Din acest
motiv se folosesc limitat.Există un număr mic de medicamente
organofosforice utilizate în aplicare locală pentru tratamentul glaucomului.
Acestea au un efect promt și de durată lungă.Așa sunt
diizopropilfluorofosfatul și ecotiofatul.
Utilizarea cea mai frecventă a COP - insecticide în spații deschise:
grădini,livezi.Nici într-un caz în camere și spații inchise.
Exemple de COP: parationul,malationul și tetraetilpirofosfatul.Mai există și
un grup de substanțe sau gaze toxice de luptă: sarinul,somanul și tabunul.
Utilizarea nerațională a insecticidelor duce la intoxicații grave care pot fi chiar
mortale.
Aspectul cel mai grav îl reprezintă intoxicația cu substanțe toxice de luptă (gaze
neuroparalizante).În cazul intoxicațiilor cu insecticide organofosforice toxicul
se absoarbe pe cale cutanată,digestivă și respiratorie.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Simptomatologia constă în așa numita criză colinergică.Simptomele variază cu


doza și calea de absorbție.
După expunerea locală la vapori sau aerosoli sau după inhalarea acestora primele
semne care apar sunt cele respiratorii și oculare. Semnele oculare : mioză
accentuată,dureri oculare,congestia conjunctivei,diminuarea
vederii.Simptomatologia respiratorie : rinoree,hiperemia căilor respiratorii
superioare,bronhoconstricție și hipersecreție traheo-bronșică.Simptomele
gastrointestinale (după ingestia toxicului): anorexie,greață,vărsături,crampe
abdominale și diaree.În cazul absorbției pe cale cutanată a toxicului lichid:
hipersudorație localizată și fasciculații musculare;
Intoxicația severă se manifestă prin: hipersalivație excesivă
(extremă),transpirație intensă,incontinență de fecale și
urină,lăcrimare,bradicardie și hipotensiune.
Efectele nicotinice la nivelul joncțiunii n-m se traduc prin fatigabilitate și
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

și slăbiciune generalizată,mișcări și contracturi involuntare,fasciculații


diseminate și în cele din urmă paralizie.
Paralizia respiratorie este o manifestare extrem de gravă.
Efectele asupra SNC: confuzie,ataxie,tulburări de vorbire,pierderea
reflexelor,respirație Cheyne-Stokes,convulsii generalizate,comă și paralizie
respiratorie centrală.
Decesul poate surveni după 5 min și până la 24 de ore după expunerea la toxic în
funcție de doză,cale,substanță sau alți factori.
Principala cauză de deces o reprezintă insuficiență respiratorie acompaniată de o
deprimare cardiovasculară secundară.
Efectele periferice muscarinice și nicotinice precum și efectele nervos-centrale
contribuie la compromiterea funcției respiratorii.Aceste efecte constau în
laringospasm,bronhoconstricție,creșterea secrețiilor salivare și
traheobronșice,
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

afectarea mușchilor intercostali și a diafragmei.Deprimarea respirației și prin


mecanism central.Presiune arterială scade marcat până la colaps.Apar aritmii
cardiace.Toate aceste simptome sunt consecința hipoxemiei și adesea se
remit sub ventilație pulmonară asistată (respirație artificială).
În caz de supraviețuire pot persista luni de zile simptome reziduale care constau
în iritabilitate,oboseală,pierderea memoriei,pareze/paralizii ale extremităților
(o neurotoxicitate tardivă).
Tratamentul : - îndepărtarea toxicului și împiedicarea absorbției acestuia
(decontaminarea cutanată,lavaj gastric,cărbune activat);
- respirație artificială,bronhoaspirație;
- injectarea iv de atropină în doze mari (mult mai mari
decât în cazurile obișnuite; se ajunge și la 100-200 mg doza totală);
- reactivatori de colinesterază pe cale iv; îndepărtează
toxicul de pe colinesterază:
FRMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Obidoxima (Toxogonin,Pirangyt) și Pralidoxima (PAM).Toxogoninul se


administrează în doză de 250 mg iv; se poate repeta după 1-2 ore; la copii 4-8
mg/kg/doză (odată);
- anticonvulsivante: diazepam iv și la nevoie,tiopental iv;
- oxigenoterapie,cardiotonice.

• *Completare la N-colinolitice.

GANGLIOPLEGICELE
Ganglioplegice : hexametoniul,mecamilamina și trimetafanul
Ganglioplegicele sunt medicamente care blochează transmiterea impulsului
nervos la nivelul ganglionilor vegetativi.La acest nivel există atât receptori M
cât și receptori N.Importanță mai mare o au cei N.Sunt blocați atît ganglionii
vegetativi simpatici cît și cei parasimpatici.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

La doze mai mici sunt afectați în primul rând ganglionii parasimpatici.Din punct
de vedere terapeutic mai importante sunt efectele blocării ganglionilor
vegetativi simpatici.Aceasta duce la scăderea tensiunii arteriale.Se produce
vasodilatație arteriolară (vase de rezistență) și la nivel venos (vase de
capacitanță).Este scăzută și activitatea cardiacă și debitul cardiac.TA scade
mai ales în ortostatism.Scade fluxul sanguin splahnic,central și renal.Scade și
secreția glandelor salivare.În cazul organelor cu inervație preponderent
colinergică ganglioplegicele produc midriază,cicloplegie,tahicardie,scăderea
motilității tubului digestiv,retenție urinară și xerostomie (uscăciunea gurii).
Ganglioplegicele au o utilizare limitată din cauza efectelor adverse foarte
numeroase: hipoTA ortostatică brutală (care poate conduce la lipotimie și
colaps),ischemia unor teritorii,tulburări de micțiune,retenție urinară,pareze
intestinale și tulburări de ejaculare.
Singurele indicații sunt urgențele hipertensive (cu excepția HTA din
feocromocitom).Ele produc așa numita hipoTA controlată – în cazul
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

• Unor intervenții chirurgicale din neurochirurgie și chirurgia plastică unde nu


se poate realiza hemostaza chirurgicală.
• Unele au importanță mai mult istorică: așa sunt derivații de metoniu
(pentametoniul și hexametoniul- ambele sunt formate din două grupări
amoniu între care există 5 și,respectiv,6 grupări metilenice). Altele care au
fost abandonate sunt mecamilamina și pepmpidina.
Singurul ganglioplegic utilizat în practica medicală este trimetafanul
camsilat.Se administrează în perfuzie iv; are un efect foarte promt și care
durează numai cât timp se realizează perfuzia.La câteva minute după
încetarea perfuziei valorile tensionale revin la valorile inițiale.Este indicat în
urgențe hipertensive cum este anevrismul disecant de aortă.Mai este indicat
pentru realizarea hipoTA controlate ,în cazul unor intervenții
chirurgicale,pentru evitarea hemoragiilor.
Se prezintă sub forma preparatului Arfonad fiole 1/1000.Se administrează în
perfuzie iv 0,3-0,6 mcg/min.
ANALGEZICE OPIOIDE

Analgezicele sunt medicamente care inhibă percepția durerii spre


deosebire de anstezice care determină blocarea transmiterii,cel mai
adesea periferice,a senzațiilor/sensibilității dureroase.Există
analgezice care se folosesc în scop anestezic dar există și situația
inversă.
Analgezicele se împart în două mari clase:
I.Analgezice opioide (narcotice)
II.Analgezice neopioide (antipiretice,nenarcotice)
Analgezicele opioide sunt analgezice puternice,se extrag din opiu iar în
administrare îndelungată determină fenomene de toleranță și
dependență;
Analgezicele antipiretice sunt mult mai slabe,scad temperatura corporală
anormal crescută (asupra t normale eficacitatea este scăzută);
ANALGEZICE OPIOIDE

Nu produc toleranță și dependență iar multe au și efect antinflamator;


ANALGEZICELE OPIOIDE
Se mai numesc analgezice narcotice.Se extrag din opiu.
Opiul este o masă lichidă de aspect alb-lăptos și consistență vâscoasă.
Se obține prin incizia capsulei verzi a unor specii de mac.Este vorba
de macul alb-Papaverum somniferum și Papaver setigerum.Prin
păstrare și în contact cu aerul se solidifică și capătă un aspect
brun,consistență gumoasă și un gust amar.Opiul conține în proproție
de 25% alcaloizi iar restul de 75% rășini,gume,glucide,acizi organici,
substanțe inerte farmacologic.Alcaloizii sunt în număr de peste 20 și
se împart în două categorii: fenantrenici și benzilizochinolinici.
Alcaloizii fenantrenici se mai numesc de tip morfină și au proprietăți
ANALGEZICE OPIOIDE

analgezice.
- morfina,cel mai important alcaloid fenantrenic,în procent de 5-15%
după categoria de opiu.În practica medicală se folosește un preparat
standardizat 10% morfină;
- codeina,în proporție de 0,3-0,5%;
- tebaina,în procent de 0,2-0,4%.
Alcaloizii benzilizochinolinici,de tip papaverină au efecte
miorelaxante;
- papaverina,în procent de 0,5-1%;
- noscapina (narcotina),5-6%;
Morfina a fost izolată din opiu pentru prima oară de către un farmacist
german,Friedrich Sertürner,în anul 1806.Numele provine de la zeul
Morpheus din mitologia greacă,zeul viselor.
ANALGEZICE OPIOIDE

Analgezicele opide se clasifică în 4 clase principale:


I.Alcaloizi naturali (din opiu)
II.Derivați de semisinteză
III.Derivați de sinteză
IV.Antagoniști ai opioidelor
I.Alcaloizi din opiu
1.MORFINA
- Ca atare este insolubilă în apă în schimb sărurile
(clorhidratul,sulfatul) sunt foarte hidrosolubile;
- Se absoarbe bine pe cale orală însă se metabolizează intens la prima
trecere prin ficat.Are o biodisponibilitate orală redusă;
- Se leagă de albumina plasmatică 30-33% și se distribuie în întreg
ANALGEZICE OPIOIDE

organismul.Nu se acumulează mai mult în SNC însă acesta este mai


sensibil.
Metabolizarea morfinei
- Prin conjugare cu acidul glucuronic rezultă 2 glucuronizi: cel din
poziția 3 inactiv iar cel din poziția 6 mai puternic decât morfina;
- Prin metilare se transformă în codeină sau metilmorfina;
- Prin N-demetilare dă naștere la normorfină;
- Prin dimerizare și oxidare se transformă în pseudomorfină.
Efectele farmacologice ale morfinei
Efectul analgezic apare la 15 după injecția sc și durează cca 4-6 ore.Are o
componentă obiectivă-creșterea pragului dureros la animalul aflat pe
o placă încălzită și una subiectivă .La om,durerea este percepută
ANALGEZICE OPIOIDE

mai estompat.Diminuă teama /frica de durere. Efectul analgezic este


puternic morfina fiind indicată în dureri acute și cronice,somatice și
viscerale;
- Euforia,o stare de bună dispoziție.La unele persoane,în special femei,
produce disforie,o stare neplăcută;
- Efect sedativo-hipnotic – merge uneori până la somn profund;
- Efectul miotic,mioza în ac de gămălie prin acțiune la nivelul
nucleului Edinger-Westphal ,crește tonusul constrictorului
pupilei.Pupilele punctiforme reprezintă un semn important în cazul
intoxicației cu morfină și alte opioide,alături de comă și deprimarea
respiratorie.În toate celelate cazuri de intoxicații cu deprimante ale
SNC deprimarea respirației și coma sunt însoțite de dilatarea pupilei.
- Acțiune antitusivă - deprimarea centrului tusei și
ANALGEZICE OPIOIDE

inhibiția aferențelor vagale.


Efect vomitiv,prin acțiune asupra triggerului vomei;
Deprimă puternic respirația,proporțional cu doza.
Toate acestea sunt efectele acute ale morfinei asupra SNC.
În administrări repetate morfina produce tolerență și dependență.
Toleranța se definește ca fiind necesitatea de a crește doza de morfină
pentru obținerea efectului inițial.Se referă mai ales la efectul
euforizant și analgezic.Toleranța conduce la dependență,care poate fi
de două feluri:psihică și fizică.Dependența psihică se dezvoltă,în
special,în legătură cu euforia - toxicomanul caută să-și procure morfina
prin orice mijloace,inclusiv prin comiterea de acte antisociale.
Dependența fizică este mult mai gravă - dacă se întrerupe brusc
administrarea morfinei apare sindromul de abstinență /sevrajul
ANALGEZICE OPIOIDE

caracterizat printr-o stare de agitație intensă,dureri musculare și


articulare,tremurături,anorexie,midriază,hipertensiune,transpirații
abundente,lăcrimare și salivație.Sindromul de abstinență la morfină
nu este foarte grav și nu conduce niciodată la moarte.Acest sindrom
poate fi declanșat la morfinomani prin administrarea de
antagoniști ai morfinei.
Efectele endocrine
Prin acțiune asupra hipotalamusului morfina inhibă eliberarea de
gonadotropin-releasing hormone (GnRH) și corticotropin-releasing
hormone (CRH).Consecutiv scad valorile plasmatice ale hormonului
luteinizant (LH),foliculo-stimulant (FSH),a ACTH și -
endorfinei.ACTH și -endorfina sunt eliberate împreună din
hipofiză.Prin scăderea hormonilor tropi hipofizari scade și
testosteronul și cortizolul plasmatic.
ANALGEZICE OPIOIDE

Morfina stimulează secreția de prolactină.Deși unele opioide cresc


secreția de STH,morfina și -endorfina au efecte minime asupra
valorilor plasmatice ale STH.Agoniștii  inhibă eliberarea ADH și
produc diureză pe când agoniștii  au efect antidiuretic la om.
Asupra animalelor morfina în doze crescute produce convulsii.Aceste
convulsii pot prezenta diverse aspecte,în funcție de
medicament.Medicamentele morfin-like au acțiune excitatoare
asupra unor grupe neuronale cum ar fi neuronii piramidali din
hipocamp.Acțiunea excitatoare se datorează,probabil,inhibiției
eliberării GABA la nivelul interneuronilor.Naloxonul este foarte
eficace în combaterea convulsiilor produse de unele opioide
(morfina,metadona și propoxifenul) și mai puțin în cazul altora
(meperidina).Medicamentele anticonvulsivante nu sunt eficace
întotdeauna asupra convulsiilor induse de opioide.
ANALGEZICE OPIOIDE

Morfina are și câteva efecte periferice:


- La nivelul stomacului morfina și alți agoniști- ,de obicei,scad
secreția acidului clorhidric;uneori se produce stimularea
acesteia.Activarea receptorilor opioizi ai celulelor parietale conduce
la creșterea secreției,prin mecanism indirect.Crește secreția
pancreatică de somatostatin și scade eliberarea de acetilcolină. În
doze mici,morfina scade motilitatea gastrică,întârzie golirea acestuia
și favorizează refluxul gastro-esofagian.Tonusul porțiunii antrale și a
duodenului (prima parte) este crescut,consecutiv,tubajul duodenal
poate fi dificil.
- La nivel intestinal scade secrețiile biliară,pancreatică și intestinală și
întârzie procesul de digestie a alimentelor.Morfina inhibă mișcările
peristaltice și contractă sfincterele.Prin toate aceste acțiuni morfina
determină constipație iar intestinul capătă un aspect segmentat.
ANALGEZICE OPIOIDE

- Morfina crește tonusul căilor biliare și contractă sfincterul lui


Oddi.Dacă se administrează 10 mg de sulfat de morfină se produce
contracția sfincterului Oddi iar presiunea în căile biliare crește de 10
ori,în decurs de 15 min;efectul durează 2 ore; crește presiunea
lichidiană și în vezicula biliară cu apariția unei jene epigastrice sau
chiar a unei colici biliare.
- Prin spasmul sfincterului Oddi se explică și creșterile valorilor
plasmatice ale amilazelor și lipazei pancreatice,după administrarea de
morfină.Toate opioidele produc spasm pe căile biliare iar atropina
ameliorează numai parțial acest efect.În schimb,antagoniștii
opioidelor previn sau înlătură acest spasm.Presiunea crescută din
căile biliare poate fi scăzută și prin administrarea de nitroglicerină
sublingual (0,6-1,2 mg).
- Morfina crește tonusul ureterului și a sfincterului vezical iar asupra
ANALGEZICE OPIOIDE

uterului are un efect relaxant.


- Morfina produce înroșirea feței,gâtului și a porțiunii superioare a
toracelui;efectele se datorează,în parte,eliberării de
histamină;histamina este responsabilă și pentru urticaria observată la
locul injeției;acest efect nu este datorat receptorilor opioizi și nu este
antagonizat de naloxonă.Se observă în cazul morfinei și a meperidinei
dar nu și în cazul oximorfonului,metadonei sau fentanilului.Pruritul
poate fi un efect advers de luat în considerare,mai ales în
administrare rahidiană-este mai intesns și,prin injectarea sistemică.
- Opioidele au efecte complexe asupra sistemului imunitar;se observă
totuși predominanța efectului imunosupresiv ,o susceptibilitate
crescută la infecții și o favorizare a diseminării tumorale.
ANALGEZICE OPIOIDE

Mecanismul de acțiune.Sediul acțiunii opioidelor.Efectul analgezic.


Efectul analgezic al morfinei (și a celorlalte opioide) se explică prin două
acțiuni:
- Prima este la nivelul măduvei spinării și constă în antagonizarea
transmiterii durerii prin substanța P (o undecapeptidă alcătuită din 11
aa ).Se secretă la nivelul ganglionilor spinali.De aici ajunge la nivelul
substanței gelatinoase din coarnele posterioare;
- A doua este la nivelul unor așa numite căi analgezice care fac legătura
între creier și măduva spinării.Opioidele facilitează transmiterea prin
aceste căi descendente;
Morfina și celelalte opioide își exercită efectul analgezic prin acțiune
asupra unor receptori opioizi distribuiți pe larg în SNC.Acești receptori
sunt de mai multe tipuri: , și 
ANALGEZICE OPIOIDE

Receptorii  sunt de două subtipuri (1 și 2 ).


- analgezia supraspinală și spinală;
- euforia și sedarea;
- deprimarea respiratorie (o parte);
- încetinirea tranzitului intestinal și constipație;
- modularea secreției hormonale și a eliberării NT.
Receptorii  sunt responsabili pentru:
- analgezia spinală și supraspinală;
- efecte psihotomimetice;
- întârzierea tranzitului GI;
Morfina acționează agonist pe receptorii  , și  (cu afinitate mare pe )
Receptorii  sunt de două subtipuri 1 și 2. Studiile au arătat anumite
ANALGEZICE OPIOIDE

similitudini cu receptorii .Ei sunt responsabili pentru:


- analgezia spinală și supraspinală;
- modularea secreției hormonale și a eliberării NT.
Cele trei tipuri de receptori au fost cercetate foarte intens.Foarte recent a
mai fost descris un tip de receptor denumit orphanin opioid-receptor-
like 1 (ORL-1) sau receptorul opioid orphan.Ligandul endogen al
acestui ultim subtip a fost denumit nociceptina.
Receptorii opioizi sunt sensibili la acțiunea unor peptide opioide
endogene = liganzii endogeni ai opioidelor. Acestea sunt de trei
categorii:
1.Enkefalinele.Sunt două pentapeptide-conțin câte 5 aa:Met-Enkefalina
(Metionin-Enkefalina) și Leu-Enkefalina (Leucin-Enkefalina).Provin
din hidroliza Proenkefalinei A.
ANALGEZICE OPIOIDE

2.Dinorfinele.Derivă din prodinorfină sau Proenkefalina B.Dinorfinele


sunt următoarele: dinorfina A,dinorfina B și - și -neoendorfina.
3.Endorfinele.Precursorul acestora este un compus cu GM mare și
anume proopiomelanocortina (POMC).Acesta conține în structură
secvențe de Met-Enkefalină,-endorfină și câteva peptide neopioide
cum ar fi ACTH,-lipotropina și hormonul melanocitostimulator
(MSH).
Leu- și Met-Enkefalina au o afinitate ușor mai crescută pentru receptorii
 (delta) decât pentru receptorii  (miu).
Foarte recent endomorfina-1 și endomorfina-2 s-au dovedit a avea
multe din proprietățile peptidelor opioide (analgezia și afinitatea
crescută pentru receptorii .)
Efectul analgezic al opioidelor poate fi rezumat astfel:
ANALGEZICE OPIOIDE

- I.Opioidele stimulează neuronii substanței cenușii periapeductale


(PAG-din mezencefal) și din nucleul reticular paragigantocelular
(NRPG-nucleu al substanței reticulate din trunchi);acești neuroni se
proiectează la nivelul nucleilor rafeului median (NRM) din porțiunea
ventro-medială a trunchiului.De la nivelul NRM pleacă neuroni care
conțin enkefaline și serotonină spre substanța gelatinoasă din
coarnele dorsale ale MS unde exercită un efect inhibitor;
- II.De la nivelul locus ceruleus pleacă neuroni noradrenergici care
exercită de asemenea un control inhibitor asupra coarnelor dorsale;
- Opioidele acționează și direct asupra cornului dorsal și asupra
aferențelor neuronale periferice nociceptive;
Inhibiția descendentă este mediată de enkefaline,serotonină,adenozină și
noradrenalină.Opioidele determină analgezie,parțial,prin activarea
ANALGEZICE OPIOIDE

acestor căi descendente și,parțial,prin antagonizarea transmisiei prin


coarnele dorsale.La acestea se adaugă o acțiune inhibitoare asupra
terminațiilor nervoase senzitive periferice.
Structural,toți receptorii opioizi aparțin familiei de receptori în
serpentină.Au 7 segmente transmembranare.Receptorii , și  sunt
cuplați cu proteienele G, produc inhibiția AC,activarea canalelor de
K+ și inhibiția canalelor de Ca2+ -voltaj dependente.Aceste acțiuni
conduc la hiperpolarizare neuronală și la scăderea intrării Ca2+ în
interiorul neuronilor.Astfel s-ar putea explica inhibiția eliberării unor
NT și a conducerii durerii prin diverse căi neuronale de către
opioide.Este posibilă participarea și a mesagerilor secunzi derivați ai
cascadei fosfatidilinozitolului (IP3 și DAG).
Efectele adverse ale morfinei
ANALGEZICE OPIOIDE

Multe din acestea sunt consecința acțiunilor farmacologice prezentate


mai sus: sedarea,deprimarea respirației,constipația,greața și
voma,euforia,eritemul cutanat și pruritul,toleranța și dependența.
Contraindicații
- Stările comatoase;
- Traumatismele cranio-cerebrale (datorită vasodilatației cerebrale este
favorizat edemul cerebral) si HIC;
- Insuficiența cardiacă dreaptă;
- Copii sub 3 ani.
Indicații terapeutice
Morfina este indicată ca analgezic în :
- Tumori maligne în faze terminale (dureri foarte intense);
ANALGEZICE OPIOIDE

- Fracturi costale;
- Arsuri;
- Traumatisme majore;
- Dureri postoperatorii;
- În preanestezie;
- Ca anestezic general iv,numai în prezența aparatului de respirație
artificială;
- În edemul pulmonar acut (scade presarcina,scade tahipneea și
polipneea,diminuă anxietatea și frica de moarte).
2.CODEINA
- Este un alcaloid fenantrenic care se extrage din opiu;
- Ia naștere și prin metabolizrea morfinei (metilmorfina);
ANALGEZICE OPIOIDE

- Are cca. 20% din acțiunea analgezică a morfinei (potența).Efectul


analgezic nu crește semnificativ chiar dacă dozele sunt mult crescute;
- Spre deosebire de morfină nu produce euforie (sau foarte
puțin).Rareaori produce dependență;
- Se folosește ca analgezic în cazul unor dureri ușoare( cefaleea,dureri
de spate etc.);
- Se asociază deseori cu paracetamolul în diverse combinații
analgezice, antinevralgice;
- Produce deprimare respiratorie la fel ca și morfina (în cazul unor
doze echivalente analgezic);
- Produce constipație iar la copii poate produce convulsii tonice prin
acțiune la nivel medular;
- Este indicată în special ca antitusiv și analgezic(în dureri moderate).
ANALGEZICE OPIOIDE

II.Derivați de semisinteză
1.HIDROMORFONUL (DIALUDID)
- Este un derivat de semisinteză al morfinei cu proprietăți
asemănătoare;
- Are un efect analgezic mai puternic dar de durată mai scurtă;
- Este indicat ca analgezic în dureri foarte intense (cancere) și în
anestezia de bază (în asociere cu scopolamina).
2.OXIMORFONUL
- Este tot un compus de semisinteză.Are proprietăți similare cu ale
morfinei.Este analgezic mai puternic (10 mg morfină sunt echivalente
analgezic cu 1 mg oximorfonă).
3.HEROINA.Se mai numește diamorfină sau diacetilmorfină.Are
proprietăți asemănătoare morfinei.Efectul analgezic este mai intens;
ANALGEZICE OPIOIDE

- Are o liposolubilitatea mult mai mare și pătrunde mai bine (și mai
rapid) prin bariera hemato-encefalică;
- În organism se transformă rapid în morfină (prin dezacetilare);
- Este mai puțin emetică decât morfina;
- În Marea Britanie este disponibilă ca analgezic,dar în majoritatea
ţărilor este interzisă din cauza uşurinţei cu care se dezvoltă
dependenţa;
- Singurul avantaj faţă de morfină constă în liposolubilitatea
crescută,ceea ce face posibilă administrarea unor cantităţi mai mici
pe cale orală,sc sau intratecală;
- Produce deprimare respiratorie la fel ca şi morfina şi produce
dependenţă mai repede în cazul administrării iv.
4.OXICODONA
ANALGEZICE OPIOIDE

- Este un derivat de semisinteză cu proprietăţi farmacologice


asemănătoare morfinei;
- Se administrează pe cale orală în doze mici (de 5 mg) în asociere cu
analgezice antipiretice;
III.Derivaţi de sinteză
1.PETIDINA
În SUA se numeşte meperidină.Petidina face parte din clasa
analgezicelor opioide denumite piperidine şi fenilpiperidine.Înafară de
petidină mai fac parte difenoxilatul şi loperamida (ambele folosite mai
ales ca antidiareice), fentanilul, sufentanilul,alfentanilul şi
remifentanilul;
Petidina este un derivat de fenilpiperidină cu structură chimică diferită
față de morfină dar cu proprietăți farmacologice asemănătoare;
ANALGEZICE OPIOIDE

- Prezintă și câteva deosebiri.Determină excitație nervos-centrală în loc


de sedare .Are acțiuni anticolinergice (uscăciunea gurii și tulburări de
vedere);
- Are aceeași capacitate de a produce euforie și dependență;
- Durata de acțiune este similară însă căile metabolice sunt diferite față
de morfină.Se metabolizeză prin N-demetilare în ficat cu producerea
unui metabolit – norpetidină.Aceasta are efecte convulsivante și
halucinogene.Aceste efecte apar mai ales în cazul intoxicației cu
petidină (diferită de cea cu morfină);
- Petidina este preferabilă pentru analgezia obstetricală pentru că nu
deprimă contractilitatea uterină;
- Excreția este încetinită la nou născuți iar în caz de deprimare
respiratorie este indicat a se administra naloxonă;
ANALGEZICE OPIOIDE

- Morfina este mai periculoasă în această situație deoarece procesele


de conjugare (metabolizarea morfinei) sunt deficitare la nou-născuți;
- Pacienții care urmează tratament cu IMAO și primesc petidină
prezintă fenomene de excitație,hipertermie și convulsii.Aceste
manifestări se datorează inhibiției celorlate căi metabolice ale
petidinei cu producerea în exces a norpetidinei (N-demetilare).
2.FENTANILUL,SUFENTANILUL,ALFENTANILUL ȘI
REMIFENTANILUL
- Fentanilul și congenerii sunt derivați fenilpiperidinici de sinteză;
- Au acțiuni similare morfinei (efecte -agoniste).Debutul acțiunii este
mult mai rapid iar durata este mai scurtă.Sfolosesc îndeosebi în
anestezie.Fentanilul este extrem de folosit ca anestezic din cauza
atingerii rapide a vârfului analgezic,duratei scurte și stabilității
ANALGEZICE OPIOIDE

cardiovasculare relative.Fentanilul este de 100 de ori mai puternic decât


morfina iar sufentanilul de 1000 de ori.
- Se pot administra pe cale iv și pe cale rahidiană (anestezia
rahidiană,epidurală,peridurală);
- Analgezia maximă se obține după 5 min de la injectarea iv iar
revenirea se face mai repede comparativ cu morfina;
Efectele adverse :
- Deprimarea respiratorie,care debutează rapid și durează mai puțin
decât la morfină.În cazul PIV poate să dureze mult timp probabil din
cauza circulației entero-hepatice (care realizează două vârfuri
plasmatice);
- Rigiditatea musculaturii intercostale;
- Greața,voma,pruritul.
ANALGEZICE OPIOIDE

- Deoarece au o bună stabilitate cardiovasculară,fentanilul și


congenerii săi sunt folosiți în doze mari (anestezice și analgezice) în
chirurgia cardiovasculară.
- Fentanilul se poate administra și sub formă de patch transdermal
(DURAGESIC),care eliberează fentanil continuu,timp de 48 de ore;
- Remifentanilul este indicat pentru intervenții chirurgicale ce necesită
analgezie foarte puternică;
- Poate fi folosit și în cazul intervenții lor chirurgicale de lungă durată
(neurochirurgie) în PIV continuă (are un efect de scurtă durată);
- Nu se folosește pe cale rahidiană (conține glicină ca vehicul și poate
să producă paralizie motorie tranzitorie);
- Fentanilul se poate combina cu droperidolul(un NL butirofenonic) în
NLA (neuropetanalgezia).
ANALGEZICE OPIOIDE

3.PENTAZOCINA
Pentazocina face parte din clasa derivaților de benzomorfan.Este un
compus de sinteză.Acționează agonist-,slab agonist- și antagonist-
.Pentazocina și nalorfina sunt exemple de medicamente cu acțiune
de agoniști-parțiali și acțiuni mixte agonist-antagoniste.
Pentazocina are proprietăți analgezice asemănătoare morfinei dar
produce disforie (mai rar euforie),coșmaruri și halucinații.
Se poate folosi pe cale orală și injectabilă,im și iv;
În durerile intense se preferă calea injectabilă (este iritantă și nu se va
administra sc) iar în durerile moderate și pentru tratamentul cronic
se administrează pe cale orală;
Nu este recomandabilă în durerile din IMA (crește munca inimii).
ANALGEZICE OPIOIDE

4.DEZOCINA
- Este înrudită chimic cu pentazocina și are proprietăți asemănătoare;
- Are acțiune analgezică este foarte intensă,comparabilă cu a morfinei;
- Este mai slab agonist- și mai puternic antagonistă- (pentazocina);
- Este indicată pentru combaterea durerilor acute foarte intense;
- Dozele sunt de 2,5-10 mg iv sau 10 mg im.
5.BUPRENORFINA
- Acționează agonist parțial- și are o potență de 25-50 de ori mai mare
față de morfină;
- Față de pentazocină,determină mai puțin euforie.Produce deprimare
respiratorie și sedare mai intensă decât morfina;
- Are durată lungă de acțiune și tendință mai scăzută de a produce
ANALGEZICE OPIOIDE

Dependență (comparativ cu morfina);


Este un compus semisintetic,derivat de tebaină și foarte liposolubil;
Deprimarea respiratorie nu este antagonizată de naloxonă (are o mare
afinitate pentru receptorii  iar disocierea este foarte lentă);
Efectele sunt similare administrării de pentazocină + morfină;
- Este indicată ca analgezic pe cale im sau iv,0,3 mg la 6 ore.Este
analgezică și pe cale sublinguală în doze de 0,4-0,8 mg;
- Este indicată (și aprobată de Food and Drug Administration,FDA) ca
tratament de întreținere la cei cu dependență de opioide.
6.BUTORFANOLUL
ANALGEZICE OPIOIDE

- Este un derivat de morfinan cu efecte farmacologice similare


pentazocinei.Are acțiuni predominant -agoniste;
- Efectele adverse constau în somnolență,oboseală,transpirații,senzație
de plutire,greață;
- Este indicat ca anlgezic (mai eficace în durerile acute decât în cele
cronice).Se prezintă sub fomă de butorfanol tartrat (STADOL) iar
dozele sunt de 1-4 mg im sau 0,5-2 mg iv la 3-4 ore.
- În doze anlagezice(la fel ca și pentazocina) crește PA pulmonară și
munca inimii.Este contraindicat în caz de ICC și IMA (este mai puțin
util comparativ cu petidina și morfina);
- Este foarte eficace sub formă de spray nazal în combaterea durerilor
postoperatorii și în caz de migrenă.
7.NALBUFINA
ANALGEZICE OPIOIDE

- Se aseamănă structural cu naloxona și oximorfona;


- Este un opioid cu acțiune agonist-antagonistă,efectele farmacologice
sunt similare cu ale pentazocinei.Este mai puternic antagonist-
decât pentazocina iar disforia mai redusă;
- Efectul analgezic este similar morfinei;
- Deprimă mai puternic respirația ;
- Spre deosebire de pentazocină și butorfanol,nalbufina nu crește
indexul cardiac,presiunea pulmonară și munca inimii;
- Efectele adverse sunt reduse și constau în sedare,dureri de
cap,sudorație.La doze mari ( 70 de mg) produce efecte
psihotomimetice,disforie și alterări ale imaginii corporale;
ANALGEZICE OPIOIDE

- Administraea prelungită poate conduce la dependență;


- Este indicată ca analgezic,10 mg la 3-6 ore (NUBAIN).
8.METADONA
- Este un medicament cu acțiune -agonistă de lungă durată;
- Proprietățile farmacologice sunt similare morfinei.Efectul sedativ este
mai slab.Efectul analgezic este durabil.Este eficace pe cale orală;
- Este eficace în tratamentul dependenței de opioide;
- Mioza și deprimarea respirației se observă și după 24 de ore după o
doză unică.La repetarea administrării produce o sedare importantă;
- Alte efecte ( antitusive,pe motilitatea intestinală,căi biliare și asupra
secreției hormonale) sunt similare morfinei.
ANALGEZICE OPIOIDE

- Principalele indicații: controlul durerilor cronice,tratamentul


dependenței la opioide (morfinomania,intoxicația cronică),inclusiv
heroină.
9.PROPOXIFENUL
- Are structură asemănătoare metadonei.Acțiunea analgezică este dată
de izomerul D (dextropropoxifen).Izomerul L are acțiune antitusivă;
- Acționează agonist-,efectele analgezic și alte efecte asupra SNC sunt
similare altor opioide;
- La doze analgezice echivalente produce aceleași efecte adverse ca și
codeina (greață,anorexie,constipație,dureri abdominale și sedare);
- Este indicat în dureri ușoare-medii.Se asociază deseori cu aspirina și
cu paracetamolul.
ANALGEZICE OPIOIDE

10.LEVORFANOLUL
- Este singurul agonist opioid derivat de morfinan;
- Efectele farmacologice sunt asemănătoare celor ale morfinei.
11.TRAMADOLUL
- Este metabolit al unui antidepresiv (trazodona);
- Este folosit pe larg în durerile postoperatorii;
- Are acțiune slab agonistă- și acțiune slabă de recaptare a NA;
- Este foarte eficace ca analgezic.Are un profil al efectelor adverse mult
mai bun decât majoritatea opioidelor.S-au semnalat totuși tulburări
psihice după tramadol;
- Se admnistrează pe cale orală sau injectabilă (im sau iv) în dureri
moderate sau severe.
ANALGEZICE OPIOIDE

12.MEPTAZINOLUL
Este un medicament recent introdus.Are un T1/2 plasmatic redus și se
poate administra pe cale orală sau injectabilă;
Este lipsit de efectele adverse comune morfinei: nu produce
euforie,disforie sau deprimare respiratorie.Efectele adverse sunt
totuși importante (greață,sedare,amețeli și fenomene
atropinice).Datorită duratei scurte de acțiune și a absenței deprimării
respiratorii este avantajos pentru analgezia obstetricală.
Intoxicația acută cu morfină (cu opioide,în general)
Poate să apară în caz de supradozare în clinică,în mod accidental la cei
dependenți sau în cazul tentativei de suicid;
Stabilirea dozei letale la om a fiecărui opioid în parte este dificilă;
ANALGEZICE OPIOIDE

- Pacientul prezintă o stare de stupoare sau este în comă;


- Deprimare respiratorie marcată,scăderea FR până la apnee.Poate să
apară cianoza;
- Scade TA până la colaps;
- Pupilele sunt punctiforme.În caz de hipoxie severă pupilele devin
midriatice;
- Scade temperatura corpului,pielea rece și umedă,oligo-anurie;
- Musculatura striată este flască,mandibula relaxată iar limba este
căzută și determină obstrucția căilor respiratorii;
ANALGEZICE OPIOIDE

- Pot să apară convulsii (ocazional la copii);


- Decesul se produce din cauza deprimării respiratorii excesive și a
insuficiență respiratorie acută;
- Chiar dacă respirația este restabilită decesul poate să apară prin
complicații precum pneumonia și șocul;
- Poate să apară și un EPA non-cardiogen;
- Triada: comă + pupile punctiforme + deprimare respiratorie este
sugestivă pentru intoxicația cu opioide.Prezența înțepăturilor de ac;
- Intoxicațiile mixte nu sunt (probleme de diagnostic);
- Analizele toxicologice din urină și lichidul de spălătură gastrică sunt
utile însă conduita terapeutică nu poate aștepta 1-2-3 zile;
ANALGEZICE OPIOIDE

Tratamentul
- Restabilirea permeabilității căilor respiratorii și ventilația artificială;
- Administrarea de naloxonă (antagonist pur ) al receptorilor
opioizi.Se impune prudență la pacienții dependenți pentru a evita
apariția sindromului de abstinenta.Antagoniștii opioidelor precipită
acest sindrom la cei cu dependență;
- Doza de naloxon este de 0,4 mg iv.Se poate repeta.Deprimarea
respiratorie va fi înlăturată,pacientul revine din comă.Pacienții pot
prezenta fenomene de rebound,creșterea activității simpatice,aritmii
cardiace și EPA.Se impune monitorizarea strictă pe toată durata
tratamentului;
- La copii doza inițială este 0,01 mg/kg;
- Edemul pulmonar din intoxicația cu opioide răspunde favorabil la
ANALGEZICE OPIOIDE

ventilație mecanică cu presiune pozitivă;


În cazul prezentei altor deprimante centrale naloxonul este favorabil
(prin ameliorarea deprimării respiratorii).
IV.Antagoniștii opioidelor
- Sunt medicamente care se obțin prin modificări minime ale structurii
analgezicelor opioide.Din substanțe cu acțiune agonistă analgezicele
opioide se transformă în medicamente cu acțiune antagonistă (pe
unul sau mai multe tipuri de receptori).
- Astfel morfina dă naștere la nalorfină. Levorfanolul la levalorfan
iar oximorfona la naloxonă sau naltrexonă.
- Compușii rezultați pot avea efect antagonist- și efect agonist-.De
exemplu nalorfina și levalorfanul = antagoniști parțiali;
- Naloxona și naltrexona sunt lipsite de acțiuni agoniste.
ANALGEZICE OPIOIDE

Ei sunt antagoniști puri


Nalmefenul,antagonist pur al receptorilor ,este mai puternic decât
naloxona.
1.NALORFINA
- Se aseamănă structural cu morfina și este primul antagonist
descoperit;
- A condus la identificarea receptorilor pentru morfină și a liganzilor
endogeni ai opioidelor;
- Are acțiuni mai complexe (antagonist-,agonist parțial-);
- În doze mici acționează ca antagonist competitiv și blochează cele
mai multe acțiuni ale morfinei;
- În doze mari are acțiune analgezică și imită efectele morfinei;
ANALGEZICE OPIOIDE

- Aceste efecte reflectă acțiunea antagonistă pe receptorii  combinată


cu acțiuni parțial-agoniste pe receptorii  și  .Acestea din urmă dau
naștere la disforie (nalorfina nu este indicată ca analgezic);
- Nalorfina poate produce dependență.Precipita sindromul de
abstinență la cei dependenți de morfină sau heroină;
În prezent nalorfina are o utilizare clinică limitată.
2.NALOXONA
- Este primul antagonist pur al opioidelor.Are afinitate pentru toate
cele 3 tipuri de receptori;
- Blochează acțiunile peptidelor opioide endogene ca și a
medicamentelor cu acțiuni similare morfinei;
- A fost folosită foarte mult în cercetările experimentale care au
urmărit
ANALGEZICE OPIOIDE

Produce o antagonizare rapidă a morfinei și a altor opioide (inclusiv a


celor cu acțiuni parțial-agoniste precum nalorfina și pentazocina);
În condiții normale un efect minim asupra pragului dureros;
În condiții de stres sau inflamație (când se eliberează opioide endogene)
naloxona produce hiperalgezie.Hiperlagezia apare în cazul pacienților
supuși intervenților chirurgicale dentare sau în cazul animalelor în
condiții de stres;
Naloxona inhibă analgezia obținută prin acupunctură (analgezie
asociată,de asemenea,eliberării de opioide endogene) și analgezia
consecutivă stimulării substanței cenușii periapeductale;
Indicația principală a naloxonei constă în tratamentul deprimării
ANALGEZICE OPIOIDE

respiratorii la cei cu intoxicație acută cu opioide;


Este folosită la nou născuți cu deprimarea respirației în urma analgeziei
obstetricale cu opioide;
Se folosește pe cale iv.Efectul este imediat.Este metabolizat rapid în ficat
iar durata de acțiune este de 2-4 ore.
Naloxona este lipsită de efecte adverse însă precipită sindromul de
abstinență la cei dependenți.
Poate fi folosită în scop diagnostic în cazurile incerte de dependență.
3.NALTREXONA
Este foarte asemănătoare cu naloxona.
Avantajul constă în durata de acțiune mult mai mare (T1/2 de 10 ore).
ANALGEZICE OPIOIDE

Este indicată pentru prevenirea recăderilor la cei cu dependență și care


au fost tratați pentru aceasta (au fost dezintoxicați).
Este în studiu și pentru alte utilizări cum ar fi alcoolismul.
• Mai există și alți antagoniști ai receptorilor opioizi , și ,disponibili
pentru cercetările experimentale.Încă nu sunt folosiți în practica
clinică.
4.NALMEFENUL (REVEX)
Este un antagonist pur folosit pe cale injectabilă.Are durată lungă de
acțiune.Efectul apare în 2 min după injectarea iv.Se metabolizează
lent în ficat.Are un T1/2 de cca 11 ore.Este introdus de curând în SUA;
Indicația principală este tratamentul deprimării respiratorii din
ANALGEZICE OPIOIDE

intoxicația acută cu opioide.Este preferabilă totuși folosirea naloxonei,


deoarece produce un sindrom de abstinență cu durată mai scurtă.
Principalele analgezice opioide.Rezumat
1.Morfina
Este folosită pe larg în diverse dureri acute și cronice.Se administrează
pe cale orală (inclusiv forme cu eliberare prelungită),injectabilă
(sc,im,iv și intratecală);are un T1/2 de 3-4 ore.Prin metabolizare dă
naștere la un metabolit activ-glucuronidul din poziția 6.Efectele
adverse constau în sedare,deprimare respiratorie,constipație,greață și
vomă,erupție cutanată și prurit (eliberare de H),toleranță și
dependență,euforie.* Toleranța și sindromul de abstinență nu apar în
mod obișnuit (în cazul folosirii pentru analgezie).
2.Diamorfina (Diacetilmorfina,Heroina)
ANALGEZICE OPIOIDE

- Dureri acute și cronice,pe cale orală și injectabilă (sc,im,iv);acționează


mult mai rapid decât morfina-pătrunde rapid în creier,se transformă
în morfină (prin metabolizare);efectele adverse sunt similare
morfinei.*Nu este disponibilă în toate țările;este considerată,în mod
nejustificat și irațional,medicație analgezică de ultimă instanță.
3.Hidromorfonul
- Dureri acute și cronice,pe cale orală și injectabilă(sc,im,iv),T1/2 de 2-4
ore,metaboliții sunt inactivi;efectele adverse similare morfinei,mai
puțin sedativ.*Levorfanolul este similar însă are o durată de acțiune
mult mai mare.
4.Metadona
- Dureri cronice,tratamentul celor cu dependență (morfinomania),pe cale
orală și injectabilă(sc,im,iv),debutul acțiunii este lent iar durata de
ANALGEZICE OPIOIDE

de acțiune lungă (T1/2 peste 24 ore);efectele adverse sunt ca și ale morfinei


însă euforia este mai redusă ;se poate acumula (T1/2 mare).*Refacerea
lentă a celor dependenți dă naștere la un sindrom de abstinență mai
blând.
5.Petidina
- Dureri acute,pe cale orală și în injecții im,T1/2 este de 2-4
ore;metabolitul activ norpetidină este responsabil de efectele
stimulatoare asupra SNC;efectele adverse sunt asemănătoare
morfinei,prezintă și efecte anticolinergice;risc crescut de fenomene
excitatoare și convulsii.* În SUA este cunoscută ca meperidină;
prezintă interacțiuni cu IMAO.
6.Buprenorfina
- Dureri acute și cronice,pe cale sublinguală,intratecală,injecții sc,im și iv;
ANALGEZICE OPIOIDE

- Debutul acțiunii este lent,are un T1/2 de cca 12 ore;este inactivă pe


cale orală,din cauza metabolizării la primul pasaj;efectele adverse
sunt similare morfinei dar mai puțin exprimate;deprimarea
respiratorie nu poate fi contracarată de naloxonă (din acest motiv nu
este indicată pentru analgezia obstetricală).*Este utilă la pacienți cu
dureri cronice,în proceduri ce asigură injectarea controlată.
7.Pentazocina
- Mai ales în dureri acute,pe cale orală și în injecții (sc,im,iv),T1/2 de 2-
4 ore;efectele adverse constau în efecte psihotomimetice
(disforie),iritație la locul injecției,poate precipita sindromul de
abstinență la morfină (prin acțiunea -antagonistă).*Nalbufina este
similară.
8.Fentanilul
ANALGEZICE OPIOIDE

- Este indicat în dureri acute și în anestezie;pe cale iv,epidurală și


transdermală (patch);T1/2 de 1-2 ore;efectele adverse sunt la fel cu ale
morfinei.*Datorită unei potențe foarte mari este eficace în aplicare
cutanată;sufentanilul este similar;remifentanilul este similar dar
debutul acțiunii și revenirea sunt mai rapide.
9.Codeina
- Dureri moderate,pe cale orală;acționează ca promedicament;prin
metabolizare se transformă în morfină și alți metaboliți
activi;produce constipație,îndeosebi;probabilitate redusă de a da
dependență.*Este eficace doar în dureri ușoare și moderate;este
folosită ca antitusiv. *Dihidrocodeina este similară.
10.Dextropropoxifenul
- Este folosit în dureri de intensitate medie,pe cale orală;T1/2 de 4 ore,
ANALGEZICE OPIOIDE

însă metabolitul său,norpropoxifen,are un T1/2 de 24 de ore;efectele


adverse constau în deprimare respiratorie și convulsii (probabil,
datorită norpropoxifenului).*Este similar codeinei iar folosirea
îndelungată nu este recomandabilă.
11.Tramadolul
- Este indicat în dureri acute (îndeosebi postoperator) și cronice pe
cale orală și iv;se absoarbe bine,are un T1/2 de 4-6 ore;efectele
adverse constau în amețeli,poate produce convulsii dar nu deprimă
respirația.*Este metabolit al trazodonei,mecanismul de acțiune nu
este bine precizat;are acțiune slab agonistă asupra receptorilor opioizi
și inhibă recaptarea noradrenalinei.

S-ar putea să vă placă și