MEDICAMENTE CU ACTIUNE

ASUPRA SISTEMULUI
NERVOS VEGETATIV
 Sistemul nervos vegetativ (SNV)
face parte integrantă din sistemul
nervos cerebro-spinal, fiind alcătuit din
totalitatea formaţiunilor implicate in
activitatea viscerelor.
 In cadrul său se disting două unităţi
morfo-functionale majore: sistemul
parasimpatic (colinergic) şi sistemul
simpatic( adrenergic); ele au o
organizare asemănătoare şi anume:
1. au originea în centrii situaţi în axul
cerebro-spinal la diferite nivele;
2. de aici pleacă fibrele preganglionare
mielinice, care fac o sinapsă obligatorie în
ganglionii nervoşi situaţi în afara axului
cerebro-spinal;
3. fibrele postganglionare amielinice
formează plexuri în jurul viscerelor, vaselor
şi glandelor pe care le inervează.
 Condiţii normale:

inima, ochii,
tractul gastro-
intestinal, control
vezica urinară, parasimpatic
bronhiile şi
glandele
salivare

vasele control
sanguine simpatic
 Sistemul parasimpatic părăseşte SNC
pe calea nerviilor cranieni III, VII, IX şi X şi a
nervilor spinali sacrali (S2, S3). Fibrele lor
preganglionare sunt mult mai lungi decat cele
postganglionare, deoarece sinapsa lor are loc
într-un ganglion situat în vecinătatea organului
inervat.

SNC Fibra preganglionara Ach Fibra Ach

lunga postganglionara scurta
 Sistemul simpatic părăseşte măduva la
nivel toracic şi lombar.
Majoritatea fibrelor preganglionare sunt
relativ scurte, ganglionii fiind situaţi lingă
coloana vertebrală, în lanţurile paravertebrale
sau prevertebral; în schimb, fibrele
postganglionare care ajung la ţesutul inervat
sunt relativ lungi.

SNC Fibra preganglionara Ach Fibra NA

scurta postganglionara lunga
 Funcţionalitatea SNV este
condiţionată de prezenţa
neurotransmiţătorilor, adică a
mediatorilor chimici, care transmit
impulsurile nervoase prin sinapse:
acetilcolina (Ach) –sist. nervos
parasimpatic (colinergic)şi
noradrenalina (NA), Adrenalina (Adr) si
dopamina (mediator chimic pentru
SN adrenergic-simpatic).
 Acetilcolina - se eliberează la
nivelul tuturor terminaţiilor nervoase
preganglionare si la nivelul terminaţiilor
postganglionare parasimpatice
(terminaţii nervoase colinergice);
- acţioneaza asupra
receptorilor colinergici.
 Noradrenalina (norepinefrina - NE) - este
mediatorul eliberat de majoritatea neuronilor
postganglionari simpatici, ea acţionand asupra
receptorilor adrenergici (excepţie fibrele
simpatice care inervează glandele sudoripare
şi vasele din muşchiul scheletic, care sunt
colinergice).

SNC ------------<Ach----------NA +A
SNC-------------<Ach-------------------Glande sudoripare Transpiratie
Ach
 Substanţele medicamentoase care
influenţează activitatea sistemului nervos
vegetativ pot favoriza acţiunea acestor
mediatori chimici, sau, dimpotrivă, o pot
inhiba; ele pot interfera transmisia neuro-
umorală în diferite etape:

• sinteza, depozitarea şi eliberarea neuro-

transmiţătorului;
• interacţiunea transmiţător-receptor;
• distrugerea enzimatică a neuro-transmiţătorului;
• transportul transmiţătorului în celule;
• revenirea membranei celulare după interacţiunea
transmiţător-receptor.
 SUBSTANTE CARE ACTIONEAZA IN
DOMENIUL COLINERGIC

Domeniul colinergic include neuronii,

respectiv sinapsele, care folosesc ca
mediator chimic acetilcolina (adică toate
sinapsele ganglionare şi terminaţiile
SNV, cu excepţia terminaţiilor
adrenergice postsinaptice).
 Ach este sintetizată din colină si
acetat activ (provenit de la acetilcoenzima
A) sub influenţa catalitică a acetilcolin-
transferazei:
Acetilkinaza
CoA – fosfat + acetat activ AcetilCoA + fosfat
Acetiltransferaza
AcetilCoA + colina Acetilcolina + CoA

Apoi, Ach este depozitată în veziculele de stocaj

din terminaţiile colinergice, de unde poate fi eliberată de
un potenţial de acţiune; după eliberare, Ach străbate
fanta sinaptică şi se fixează pe receptorii specifici, pe
care îi acţionează, producand efectele caracteristice.
 Se descriu 2 tipuri de receptori colinergici:

• receptori muscarinici
• denumiţi aşa, deoarece muscarina (un alcaloid toxic
din ciuperca Amanita muscaria) este agonistul clasic
pentru aceşti receptori (antagonistul tipic este
atropină);
• sunt divizaţi în 5 subtipuri: Ml, M2, M3, M4;M5; toate
se gasesc in SNC
• acţionarea lor determină:
– deschiderea electivă a unor canale pentru K+ cu
efluxul acestor ioni, hiperpolarizare şi inhibiţie
(ceea ce explică vasodilataţia şi deprimarea
miocardului);
– închiderea canalelor K+, cu favorizarea
depolarizării şi excitaţie (ceea ce determină
contracţia musculaturii netede şi creşterea
secreţiilor exocrine);
• Receptorii M1 localizati in SNC, neuronii
postganglionari simpatici, in glanda
medulosuprarenala si stomac, in celulele
parietale gastrice.

• Receptorii M2 localizati in special la nivelul

miocardului si a musculaturii netede

• Receptorii M3, localizati la nivelul vaselor

sanguine, a glandelor exocrine si musculaturii
netede

• Suptipurile M4 si M5 sunt localizate

predominant in SNC.

• Atropina actioneaza ca antagonist al acestor

• receptori nicotinici
• denumiţi aşa de la nicotină, agonistul clasic
pentru aceşti receptori, care iniţial stimulează şi
apoi blochează sinapsele ganglionare şi neuro-
musculare;
• sunt divizaţi în 2 subtipuri: N1 (ganglionari) - NN si
N2 (neuromusculari)- NM;
• s-a evidentiat existenta unui receptor cerebral NC
• acţionarea lor deschide canalul ionic central ceea
ce determină un influx masiv de Na+, cu
depolarizare şi excitaţie, respectiv, contracţia
musculaturii striate, stimularea ganglionilor
vegetativi şi a celulelor medulo-suprarenale.
• Receptorii ganglionari sunt blocati de
catre ganglioplegice (ex. hexametoniu),
iar cei musculari de curarizante (ex.
decametoniu).

Acţiunea Ach este reversibilă şi de

scurtă durată, ea fiind inactivată rapid (în
3-4 microsecunde) de o enzimă cu
specificitate mare, acetilcolinesteraza;
această enzimă hidrolizează Ach (în
colină inactivă şi acid acetic) mult mai
rapid decat colinesteraza plasmatică
nespecifică.
 Medicamentele cu acţiune asupra SNV parasimpatic
se clasifică în:
I. Parasimpatomimetice:
1. directe: a) esterii colinei:
» Acetilcolina
» Metacolina- esteri ai alfa-metil-colinei cu acid acetic

-esteri ai colinei si beta metil colina cu acid

carbamic
» Carbacolul
» Betanecolul
b) alcaloizi colinomimetici si derivatii lor de sinteza:
» alcaloizi naturali-Pilocarpina
» Derivati de sinteza-muscarina si Arecolina
2. indirecte: a) reversibile – lent:
Fisostigmina (Eserina)
Neostigmina
- rapid:
Edrofoniu
b) ireversibile – Compusi organo-fosforici
II.Parasimpatolitice(blocante- antagonisti competitivi – ale
receptorilor muscarinici
1)Alcaloizi naturali: - Atropina (Hyosciamina) obtinuta din Atropa belladonna si
Datura stramonium
- Scopolamina (Hyoscina) obtinuta din Hyoscyamus niger
2) de sinteza si semisinteza
Amine cuaternare indicate in in terapia bolilor gastro-intestinale sau genito-
urinare:
● antispastice si antiemetice: Butilscopolamina
●antispastice:
Propantelina,Metantelina,Metscopolamina,Clidinium,Isopropamida,
Mepenzolat, Glicopirolat, Oxifenonium, Tridihexetil
● incontinenta urinara:Trospium,Emepronium
Amine tertiare indicate in terapia bolilor gastro-intestinale sau genito-urinare
●antispastice Pirenzepina(selectiv M1 si M3), Telenzepine(selectiv M1 si M3)
Diciclomin(Dicicloverine), Oxifenciclimin
In incontinenta urinara: antimuscarinice neselective Oxibutinin, Tolterodin,
Propiverin si selective Darifenacin(M3) Solifenacin (M1 si M3)
Blocante ale receptorilor muscarinici-clasificare- continuare
• Amine cuaternare indicate in tratamentul astmului
bronsic
●cu actiune de scurta durata :Ipratropium, Oxitropium
●cu actiune de lunga durata Tiotropium
Amine tertiare indicate in tratamentul bolii Parkinson si al
pseudoparkinsonismului:
● cu actiune centrala si periferica:Benztropina
●cu actiune centrala Trihexifenidil, Orfenadrina, Biperiden,Prociclidina,
Difenciclimin
Anticolinergice centrale indicate ca miorelaxante:
Clorzoxazona, Ciclobenzaprina, Carisoprodol, Clorfenezina,
Metaxalone,Metocarbamol, Orfenadrina

In oftalmologie: Homatropina, Ciclopentolat, Tropicamida

Toxina botulinica tip A si Tip B
 PARASIMPATOMIMETICE

Parasimpatomimeticele produc
efecte asemănătoare cu cele ale
excitării nervilor parasimpatici; ele pot
fi directe indirecte.
PARASIMPATOMIMETICELE DIRECTE (agonisti
colinergici)

Aceste medicamente actioneaza direct, prin

fixarea pe receptorii colinergici pe care îi
activează producand efectele specifice.

Ele posedă caracteristici fizice şi chimice

care permit interacţiunea cu receptorii
acetilcolinei, compuşii de sinteză avand o
acţiune mai selectivă şi mai prelungită.
ACETILCOLINA - Ach. exogenă are următoarele efecte:

• muscarinice (consecutive stimulării receptorilor de pe

membrana post-sinaptică a celulelor inervate de P.S.)
• efecte cardio-vasculare:
– sunt similare cu efectele stimulării vagale;
– constau în: efect inotrop negativ şi cronotrop negativ,
vasodilataţie (dozele mari iv. cresc presiunea sanguină datorită
eliberării catecolaminelor din medulosuprarenală şi activării
ganglionilor simpatici).

• efecte asupra altor sisteme:

– creşterea motilitatii si activitatii secretorii gastro-intestinale;
– contractia musculaturii netede in uter, uretere, vezica si
bronchiole, precum si a muschilor constrictori ai irisului;
– stimularea glandelor salivare, sudoripare si lacrimale.

• nicotinice: stimularea ganglionilor vegetativi, a plăcii

terminale motorii sau a unor structuri receptoare senzitive
(ex. chemoreceptorii glomusului carotidian).
Farmacocinetica Ach - prezintă anumite
particularităţi legate de caracterul polar al
moleculei şi de structura sa liniară şi flexibilă:

• absorbţia digestivă inexistentă

• acţiune limitată la suprafaţa membranelor celulare
• adaptarea la toate tipurile de receptori colinergici
• imposibilitatea traversării barierei hemato-
encefalice şi deci lipsa efectelor centrale
• inactivare rapidă

Utilizări terapeutice - limitate (din cauza

acţiunii intense, brutale, neselective şi de
scurtă durată) ca miotic în chirurgia cataractei.
 COMPUŞII DE SINTEZĂ cu structură asemănătoare Ach – includ
metacolina, carbacolul şi betanecolul.

• METACOLINA (acetil-B-metilcolina) - se comportă ca un compus cu acţiune

muscarinică pură; are efecte similare Ach (asupra sistemului cardio-vascular
şi altor sisteme), dar mai persistente (deoarece este hidrolizată numai prin
aceticolinesterază). Este utilizată în diferite afecţiuni vasculospastice.
• CARBACOLUL (carbamilcolina) - posedă toate proprietăţile Ach (exercită
atat efecte nicotinice cat şi muscarinice); este utilizat ca miotic în
oftalmologie.
• BETANECOLUL - are mai ales acţiune muscarinică şi este utilizat
terapeutic pentru distensie abdominală, reflux esofagian si distensia vezicii
urinare.
Esterii colinei sunt contraindicaţi în astm bronşic, ulcer peptic, boli cardiace
severe, hipertiroidism; nu se asociaza cu neostigmina.

• PILOCARPINA - este un alcaloid cu acţiuni similare metacolinei; aplicată

local, în sacul conjunctival, produce mioză şi scăderea presiunii intraoculare
ceea ce explică utilizarea sa (în soluţie 0,5-4%) în tratamentul glaucomului.
Pe cale sistemica se foloseşte ca antidot în intoxicaţia acută cu atropină.
• Xerostomie (p.o)
 PARASIMPATOMIMETICE INDIRECTE

Parasimpatomimeticele indirecte sunt denumite şi

anticolinesterazice deoarece acţionează prin inhibiţia colinesterazelor
(enzime care hidrolizează Ach), ceea ce duce la intensificarea şi
prelungirea efectelor Ach în sinapsele colinergice.

Sunt de 3 tipuri:

• lent reversibile: fizostigmina şi neostigmina

• rapid reversibile: edrofoniul
• ireversibile: compuşii organo-fosforici.

Contrul estofofil Centrul anionic

Colinesteraza
 FIZOSTIGMINA (ezerina)- este un alcaloid
natural cu proprietăţi farmacologice
asemănătoare acetilcolinei:
– produce mioză;
– determină fasciculaţia, apoi paralizia muşchiului
scheletic (in doze mari) datorita acumulării Ach la
sinapsa neuro-musculară.

• Se absoarbe bine din tractul gastro-intestinal,

tesutul subcutanat şi mucoase.
• Se întrebuinţează in tratamentul glaucomului şi
ca antidot în intoxicaţia cu atropină, fenotiazină
şi antidepresive triciclice.
 NEOSTIGMINA (Miostin, Neoezerină) - este un
compus de sinteză analog ezerinei, dotat cu proprietăţi
muscarinice şi nicotinice similare Ach: stimulează
musculatura netedă gastro-intestinală şi vezicală, precum
şi musculatura striată.
• Acţionează atat prin blocarea acetilcolinesterazei, cat şi
direct asupra receptorilor nicotinici.
• Anulează blocada neuro-musculara produsă de
substanţele curarizante antidepolarizante (d-
tubocurarina); mecanismul acţiunii implică eliberarea unor
cantităţi crescute de Ach din terminaţiile nervoase,
inhibiţia colinesterazei şi o acţiune directă asupra
receptorilor colinergici din musculatura scheletică.
• Neostigmina nu se absoarbe bine după administrarea
orală si nu străbate bariera hemato-encefalică, ceea ce
diminuă toxicitatea consecutivă inhibiţiei
acetilcolinesterazei cerebrale. Este distrusa de esterazele
plasmatice si excretata urinar.
Utilizările sale terapeutice includ:
• tratamentul ileusului paralitic şi al atoniei vezicii
urinare (retentie urinara
postoperatorie/postpartum)
• tratamentul simptomatic al miasteniei gravis
• anularea efectelor substanţelor curarizante
antidepolarizante (=antidot în intoxicaţia cu
aceste substanţe).
• Intoxicatia acuta cu atropina
• Ca reacţii adverse neostigmina poate
provoca colici intestinale şi diaree.
• Este contraindicată în timpul sarcinii, în
insuficienţă cardiacă, la astmatici şi la
parkinsonieni.
EDROFONIUM - analog al neostigminei -
are acţiuni similare acesteia; se
deosebeşte prin:
• durata mai scurtă de acţiune
• stimularea sinapsei neuro-musculare fără
afectarea organelor efectoare
muscarinice (in doze mari)
Este utilizat în diagnosticul miasteniei
gravis şi ca antidot în intoxicaţia cu
substanţe curarizante.
 ALTE ANTICOLINESTERAZICE ASEMĂNĂTOARE FISOSTIGMINEI
sunt:

• PIRIDOSTIGMINA si AMBENONIUM - utilizate în tratamentul

simptomatic al miasteniei gravis.DISTIGMINA (miastenia
gravis),TACRINE,DONEPREZIL,RIVASTIGMINE(boala Alzheimer)
• DEMECARIUM- utilizat în tratamentul glaucomului cronic. ECOTIOFAT
(glaucom)METRIFONAT(antihelmintic )
• COMPUŞII ORGANO-FOSFORICI
• Compuşii organo-fosforici (di izo-propilfluorofosfatul (DFP),
Medicamente (Ecotiofatul , Metrifonat), Insecticide (Parationul,
Malation ) sau gaze toxice de lupta (Sarin, Tabun, Sooman)
• sunt anticolinesterazice cu acţiune ireversibilă sau greu
reversibilă.
• Acţionează prin formarea unei legături covalente între atomul lor
de fosfor şi centrul esterofil al colinesterazelor, complexul
rezultat fiind ireversibil.
• Au utilizări terapeutice limitate in tratamentul unor tipuri de
glaucom (produce mioza persistentă).
• Sînt foarte toxici: se absorb uşor prin tegumente şi mucoase;
pot produce efecte sistemice, chiar în cazul aplicării unor
cantităţi mici, în sacul conjunctival; în plus, pătrund cu uşurinţă
• Intoxicaţia cu aceşti compuşi survine atunci cand nivelul
colinesterazelor serice scade sub 25-30%; se manifestă
prin aşa numita criză colinergică, a cărei simptomatologie
variază cu doza şi calea de absorbţie:
• anorexie, greţuri, vărsături, diaree;
• hipersalivaţie, hipersecreţie bronşică, transpiraţii profuze, creşterea
secreţiei lacrimale;
• anxietate, confuzie mintală şi convulsii, urmate de deprimare vaso-
motorie;
• fasciculaţii şi slăbiciune musculară (inclusiv muşchii respiratori)

• In caz de supravieţuire, o serie de simptome reziduale

(paralizia extremităţilor, coşmaruri, oboseală) pot persita
luni de zile. Tratamentul intoxicaţiei implică:
• îndepărtarea toxicului
• bronhoaspiraţie
• respiraţie artificială
• administrarea de:
– atropină în doze mari, iv. (2 mg repetat -la 3-8 minute)
– Obidoxima sau Pralidoximă (- reactivatori ai colinesterazelor, care
acţionează numai asupra enzimelor recent inhibate - în primele
ore)
– trimetadionă (anticonvulsivant).
 PARASIMPATOLITICE

• Parasimpatoliticele (blocante colinergice,

anticolinergice) împiedică efectele excitării
nervilor parasimpatici, ca şi efectele
muscarinice ale Ach; acţiunea se realizează
prin mecanism de competiţie cu Ach la nivelul
receptorilor muscarinici, pe care îi blochează.

• Sunt reprezentate de alcaloizi naturali

(atropină, scopolamina), şi de compuşi de
sinteză.
• ATROPINA - este un alcaloid obţinut din planta Atropa
belladonna; componenta activă este un amestec racemic
dl-hiosciamină, un ester al acidului tropic cu baza organică
tropina.

Are următoarele efecte farmacologice:

• asupra inimii: iniţial încetineşte frecvenţa cardiacă, datorită
stimulării centrului cardio-inhibitor, apoi produce
tahicardie cu creşterea debitului cardiac şi scurtarea
intervalului P-R; in doze mari produce numai tahicardie;
• asupra presiunii sanguine - are efect redus după
administrarea orală sau i.m., iar după injecţia iv. creşte
rezistenţa periferică totală. Creste presiunea arterială
datorită creşterii frecvenţei cardiace şi debitului cardiac;
are efect, vasodilatator direct asupra vaselor mici;
• asupra SNC - exercita un efect redus în doze terapeutice, în
schimb dozele mari pot produce halucinaţii si comă; are
acţiune antiparkinsoniană {influenţează tremorul) prin
mecanism antimuscarinic central;
• asupra musculaturii netede - atropina scade amplitudinea
şi frecventa contracţiilor peristaltice şi reduce tonusul
stomacului, intestinului subţire şi colonului. De asemenea,
relaxează musculatura netedă a tractului biliar, scade
tonusul vezicii urinare şi ureterului, creşte tonusul
sfincterului vezical;

• asupra ochiului - provoacă midriază (datorită paraliziei

muşchiului circular al irisului), cicloplegie, adică paralizia
muşchiului ciliar (cu aplatizarea cristalinului şi
împiedicarea vederii de aproape) şi creşte presiunea
intraoculară; creşterea presiunii intraoculare este
consecutivă midriazei şi cicloplegiei, datorandu-se
îngreunării scurgerii umorii apoase prin trabeculum.

• asupra secreţiilor glandelor exocrine - atropină are un efect

inhibitor (scade secreţia salivară, gastrică - atat în faza
psihică, cat şi în cea gastrică - sudoripară, nazală,
bronşică);

• asupra bronhiilor - produce uşoară bronhodilataţie.

• Mecanismul acţiunii - atropină acţionează reversibil prin
mecanism de competiţie cu Ach la receptorii muscariniei;
în concentraţii foarte mari blochează Ach la sinapsele
ganglionare şi terminaţiile nervoase motorii. De asemenea,
antagonizează acţiunea Ach în SNC.
• Farmacocinetica atropinei - se absoarbe rapid, dar
puţin cand este administrată oral; dispare rapid din singe
şi este excretată urinar.
• Utilizări terapeutice - atropina este intrebuinţată în:
– oftalmologie - pentru examenul fundului de ochi şi în tratamentul
iritelor (profilaxia aderenţelor între iris şi cristalin);
– preanestezie (reduce secreţiile traheo-bronşice, stimulează
respiraţia);
– infarct miocardic (pentru tratamentul bradicardiel sinusale sau
blocului A-V;
– profilaxia bolii de miscare;
– colica renala sau biliara (in combinatie cu un opioid);
– tratamentul intoxicatiei cu anticolinesterazice si
parasimpatomimetice directe.
• Se administrează de obicei subcutanat ca
atropină sulfurică 1%0 0,25-1 ml (adică 0,25-
1 mg o dată); se poate da şi oral sau i.v., în
urgenţe; iar în oftalmologie se aplica în
sacul conjunctival colir 0,5-1%.

• Efectele adverse - includ: uscăciunea gurii,

midriază şi fotofobie, puls rapid, roseaţa
tegumentelor, febră (mai ales la copii),
agitaţie, stare confuzională şi dezorientare,
constipaţie, retenţie de urina.

• Antidotul în intoxicaţia cu atropină este

fizostigmina sau pilocarpina.
 SCOPOLAMINA (hyosciamina) - este un alcaloid,
ester al acidului tropic cu baza organică scopina.

• Are efecte antimuscarinice ca şi atropină; se

deosebeşte de aceasta prin următoarele:
– durata de acţiune mai scurtă
– efect sedativ(deprimant) asupra SNC
– intensitate mai mare a unor efecte: antivomitiv,
antisecretor, midriatic

• Utilizările terapeutice, ca şi efectele adverse sînt în

general similare cu ale atropinei; se recomandă
îndeosebi în boala de mişcare şi preanestezie.
 SUBSTITUENTII SEMISINTETICI SI
SINTETICI DE ATROPINĂ - pot fi:
1. cu acţiune predominant antispastică şi
antisecretorie gastrică
Aceşti compuşi au în structura lor fie o funcţie amină
terţiară, ca şi produşii naturali (ex. oxifenciclimina), fie o
funcţie amoniu cuaternar (butilscopolamina, -
propantelina); se caracterizează prin:
• proprietatea de reducere a secretiei gastrice, mai ales
la sanatosi dar si la ulcerosi (in proportie mai mica);
intarzie evacuarea gastrica si in felul acesta
faciliteaza actiunea antiacidelor;
• actiune asupra durerii ulceroase, fara sa favorizeze
cicatrizarea ulcerului;
• mod de administrare care comporta cel putin 3 prize
zilnice, de preferinta inainte de masa;
• durata de actiune mai lunga decît a atropinei şi efecte
adverse mai rare şi de intensitate mai mică.
• Compuşii aminici trec prin membrane, se absorb bine din tubul
digestiv şi au efecte semnificative clinic asupra SNC.
• OXIFENCICLIMINA (Daricon) - are acţiune antisecretorie gastrică
persistentă fiind recomandată in boala ulceroasă.

• Compuşii cu structura de amoniu cuaternar - străbat greu

barierele naturale, deci se absorb puţin după administrare orală şi nu
au nici un. efect central. Deseori la doze terapeutice au
efect ganglioplegic, iar în supradozaj efecte curarizante.

• BUTILSCOPOLAMINA (Scobutil) - este un antispastic-antisecretor

gastric, eficace mai ales pe cale injectabilă; se utilizează in afecţiuni
spastice la nivelul tractului gasţro-intestinal, biliar şi urinar şi în boala
ulceroasă.
• PROPANTELINA (Pro-banthine®) - este utilizată în boala ulceroasă
(pentru acţiunea antisecretorie gastrică), în spasmul vezical si în
enurezis.
• PIRENZEPINA (Gastrozepin+) - compus cu structură triciclică care nu
poate străbate bariera hemato-encefalică; se elimină în cea mai mare
parte pe cale extrarenală şi suferă în proporţie însemnată efectul
primului pasaj hepatic. Acţiunea sa constă in inhibiţia marcată şi
prelungită a secreţiei gastrice, deoarece blochează electiv receptorii
muscarinici M1 din plexurile intramurale gastrice; este indicată în boala
ulceroasă.
2. cu acţiune predominant midriatică:

• HOMATROPINA - aplicată în sacul

conjunctival provoacă efecte similare
atropinei, dar cu o durată mai scurtă
(12-14 ore).
• Preparate cu acţiune similară sunt
tropicamida şi ciclopentolatul.
• SUBSTANŢE GANGLIONARE
Aceste substanţe acţionează la nivelul ganglionilor
vagetativi producand fie stimularea acestora (nicotinice) fie
paralizia lor (ganglioplegice).

• NICOTINA - este un alcaloid natural, reprezentant

al nicotinicelor.
- are următoarele efecte farmacologice:
• stimulează SNC-ul producand în fiincţie de doză
tremurături sau convulsii, stimularea sau deprimarea
respiraţiei, eliberarea ADH
• stimuleaza ganglionii simpatici- şi medulara
suprarenală cu tahicardie, creşterea presiunii
sanguine şi a rezistenţei periferice totale
• stimulează ganglionii parasimpatici cu creşterea
motilităţii intestinale
• iniţial stimulează, apoi inhibă secreţiile salivare si
bronşice.
• Mecanismul acţiunii: nicotina
interacţionează cu receptorii colinergici
de pe membrana postsinaptică a
ganglionilor vegetativi, producand iniţial o
stimulare a acestora şi eliberarea de
catecolamine din medulara suprarenală,
apoi, în doze mari, o blocare prelungită a
ganglionilor şi împiedicarea eliberării
catecolaminelor.

• Nicotina nu are utilizări terapeutice, avînd

un grad crescut de toxicitate.
• TRIMETAFANUL
• este un blocant ganglionar cu durată de acţiune
foarte scurtă: scade brutal presiunea arterială,
consecutiv paraliziei ganglionilor simpatici
• utilizat în urgenţe hipertensive şi în chirurgie, pentru
realizarea "hipotensiunii controlate", în perfuzie
intravenoasă
• poate să producă hipotensiune ortostatică excesivă,
constipaţie şi retenţie urinară (secundare paraliziei
ganglionilor parasimpatici
• MECAMILAMINA
• blocant ganglionar
• poate fi utilizată în tratamentul hipertensiunii, pe cale
orală.
• PENTOLINIUM
BLOCANTELE NEUROMUSCULARE
• Blocantele neuro-musculare (curarizantele) fac
parte (alături de miorelaxantele centrale) din
categoria relaxantelor musculaturii scheletice; ele
actioneaza prin blocarea transmisiei la sinapsa
neuro-musculara.
• Pe baza mecanismului de actiune pot fi divizate in:
• curarizante antidepolarizante:
Pahicurare (tubocurarina, galamina,
pancuroniu).
• d-tubocurarina; flaxedilul ; pavulonul
• curarizante depolarizante: (hexametoniu,
decametoniu, suxametoniu).
succinilcolina
• CURARIZANTELE
ANTIDEPOLARIZANTE

• acţionează prin mecanisme de competiţie cu

acetilcolina la nivelul receptorilor nicotinici
(N2) pe care îi blochează, împiedicînd astfel
depolarizarea plăcii motorii.

• Se mai numesc şi pahicurare deoarece au

molecule voluminoase. (gruparea de amoniu
se găseşte pe o moleculă voluminoasă, care
se metabolizează greu)
• CURARIZANTELE DEPOLARIZANTE -
acţionează ca agonişti la nivelul plăcii motorii:
datorita asemănării structurale cu acetilcolina
se fixează pe receptorii colinergici şi produc
depolarizarea prelungită a plăcii motorii.
• Se mai numesc şi leptocurare, deoarece au
moleculă mică, subţire, flexibilă. gruparea de
amoniu se găseşte pe o moleculă mică (pe un lanţ
de atomi de carbon):
• Utilizări terapeutice:
– ca adjuvante ale anestezicelor generale:
– pentru relaxarea musculaturii scheletice lîn
intervenţiile pe abdomen)
– pentru facilitarea intubaţiei endotraheale (mai ales
succinilcolina, a cărei acţiune se instalează rapid)
– pentru prevenirea traumatismelor în electroşoc
– pentru reducerea unor fracturi
• Se administrează iv.
Efecte adverse:
• toate pot să producă:
• apnee prelungită
• perceperea durerii (pacientul rămane conştient)
• cele depolarizante:
• dureri musculare, mai ales la tineri
• hipertermie malignă (succinilcolina în asociere cu
halotanul)
• cele antidepolarizante:
• eliberare de histamină cu bronhospasm (d-tubocurarina)
• tahicardie şi creşterea presiunii arteriale (flaxedilul, în
măsură mai mică pavulonul).
 SUBSTANŢE CARE ACŢIONEAZĂ IN DOMENIUL
ADRENERGIC

• Domeniul adrenergic are ca mediator chimic noradrenalina sau

adrenalina.

• Aceste catecolamine sunt sintetizate în organism pornind de la un

aminoacid L- tirozina (fig. nr. 1), care pătrunde din circulaţie în
terminaţia nervoasă unde este convertită mai întîi, prin actiunea
tirozin-hidroxilazei (TH) în DOPA (DIHIDROXIFENILALANINA)şi apoi,
prin DOPA-decarboxilază (DDC) în dopamină (DA). Dopamina intră în
veziculele terminaţiei nervoase, unde este convertită, prin dopamin β-
hidoxilaza (DBH) în norepinefrină (NE)-nooradrenalina care este
depozitata în vezicule. In medulara suprarenală NE este metilată în
epinefrină (adrenalina)

• In timpul transmisiei impulsului nervos prin sinapsa neuro-efectoare,

terminaţia nervoasă este depolarizată printr-un potenţial de acţiune.
Granulele de stocaj fuzionează cu membrana şi neuro-transmiţartorul
NE, este eliberat în sinapsă prin exocitoză. Odată eliberată NE
activează receptorii postsinaptici α1, β1 si β2 de pe celulele efectoare
(producand răspunsul electorului), ca şi receptorii presinaptici de pe
terminaţia nervoasă (tabel nr. 1).
Figura 1
• Efectele α1 sunt atribuite deschiderii canalelor
membranare pentru Ca2+, efectele α2 - inhibării
adenilat ciclazei, iar efectele β-adrenergice activării
adenilatciclazei (cu creşterea cantităţii de AMPc).

• Inactivarea NE se face prin mai multe mecanisme:

• reintrarea NE în nervul terminal (proces denumit
recaptare -1)
• intrarea NE în celulele efectoare (recaptare - 2)
• metabolizarea NE:
• în celulele efectoare - prin catecol-0rto-
metiltransferază (COMT) - în normetanefrină
• în mitocondriile celulei nervoase - prin
monoaminooxidază (MAO) - mai întai în aldehidă
şi apoi în glicol sau acid vanil-mandelic(VMA),
care sunt excretaţi urinar.(creste in
feocromocitom 0tumora a gland.
Medulosuprarenale secretante de catecolamine)
Figura 1
Medicamentele care influenţează S.N. Simpatic acţionează în etape
specifice acestor procese: (tabel2)
 Simpatomimetice
Directe: Indirecte:
a) Neselective
Efedrina
• adrenalina (epinefrina)
• noradrenalina (norepinefrina)
• dopamine
b) α- adrenergice – α1 adrenergice
• fenilefrina
• metaraminol
• metoxamina
- a2 adrenergice
• clonidina
• agonisti partiali
• alcaloizi de secara cornuta
c) β – adrenergice – nespecifice (β1, β2)
• izoprenalina
• orciprenalina
- β1adrenergice
• dobutamina
- β2 adrenergice
• salbutamol
• terbutalina
• fenoterol
 Simpatolitice
Adrenolitice: Neurosimpatolitice:
a) α – adrenolitice a) centrale
• prazosin (blocant – α1) - α – metildopa
• fenoxibenzamina (blocant – - rezerpina
α1) b) periferice
• fentolamina (blocant – α1, - guanetidina
α2) - guanadrel
• tolazolin (blocant – α2) - rezerpina
b) β – adrenolitice - bretilium
• β1 –blocante
- acebutolol
- alprenolol
- atenolol
• β1, β2 –blocante
- propranolol
- pindolol
- nadolol
- timolol
• β2 –blocant
- butoxamina
 SIMPTOMATICELE

• Simptomaticele (adrenergice, agonisti

adrenergici) produc efecte asemanatoare
celor ale stimularii nervilor simpatici.

• Dupa mecanismul de actiune pot fi:

• directe
• indirecte
SIMPATOMIMETICE DIRECTE

• Aceste medicamente acţionează direct

adrenergici alfa şi beta. Ele pot fi: neselective
sau cu efecte predominant alfa sau beta
adrenergice.

1. SIMPATOMIMETICELE DIRECTE
NESELECTIVE
Sunt reprezentate de catecolamine
(adrenalină, noradrenalină şi dopamină) care
acţionează atat asupra receptorilor α, cat şi
asupra receptorilor β.
• ADRENALINA (EPINEFRINA) – are
urmatoarele efecte farmacologice:

• asupra presiunii sanguine:

• dozele mari (i.v.) cresc presiunea sanguina, mai ales
sistolica prin:
• vasoconstrictie (efect α);
• cresterea contractiei ventriculare (efect β);
• cresterea initiala a frecventei cardiace, care apoi va fi
incetinita printr-un reflex vagal compensator.
• dozele mici scad presiunea sanguină, deoarece
receptorii β 2 (vasodilatatori) sunt mult mai sensibili
la epinefrină decat receptorii α (vasoconstrictori)
• asupra vaselor (arteriole mici şi sfinctere precapilare):
• scăderea fluxului sanguin cutanat
• creşterea fluxului sanguin la muşchii scheletici (la
concentraţii mici) şi a fluxului sanguin hepatic şi
coronar;
• creşterea rezistenţei vasculare renale cu scăderea
fluxului sanguin renal;
• creşterea presiunii pulmonare arteriale şi venoase.

• asupra inimii:
• o uşoară creştere iniţială a frecvenţei cardiace (efect
β 1) urmată de un reflex vagal compensator;
• creşterea debitului cardiac;
• tendinţa de producere a aritmiilor
• asupra musculaturii netede:
• relaxarea musculaturii netede bronşice şi gastro-
intestinale, contracţia sfincterelor digestive;
• relaxarea muşchiului detrusor vezical, contracţia
sfincterului şi a trigonului
• contracţia sau relaxarea uterului în funcţie de starea
fiziologică

• asupra metabolismului:
• creşterea glucozei şi lactatului prin glicogenoliza
hepatică şi musculară
• inhibiţia secreţiei de insulina
• creşterea AGL,- mediata de AMPc
• creşterea consumului de O2
• Farmacocinetica epinefrinei
• absorbţie - redusă dupa administrarea orală
• lentă subcutan
• metabolizare hepatică; majoritatea este metabolizată prin COMT
şi MAO, metaboliţii fiind excretaţi urinar.
• Utilizări terapeutice:
• şoc anafilactic
• bronhospasm
• asociere cu anestezicele locale (prelungeşte durata anesteziei
prin infiltraţie)
• Se administrează subcutanat 0,25-0,5 mg o dată
(soluţie 1%0) sau i.v., diluată, cu multă prudenţă.
• Efectele adverse includ: anxietate, cefalee, aritmii
cardiace (mai ales în prezenţa digitalicelor şi
halotanului), hemoragie cerebrală (prin efecte
vasopresoare), edem pulmonar (datorită
hipertensiunii pulmonare).
 NORADRENALINA (NOREPINEFRINA)

- acţionează asupra receptorilor α şi β adrenergici (foarte

puţin asupra receptorilor β2 adrenergici)
- injectată i.v. produce contracţia musculaturii netede
vasculare cu creşterea presiunii sistolice şi diastolice
- creşterea rezistenţei vasculare periferice produce un
reflex vagal compensator, care încetineşte frecvenţa
cardiacă. Debitul cardiac poate să scadă, deşi fluxul
sanguin coronar este crescut.
- este utilizată în. tratamentul hipotensiunii din timpul
anesteziei, dacă perfuzia tisulară este bună.
- se administrează în perfuzie iv. (preparatul Norartrinal
4%0), soluţie diluată, sub controlul presiunii arteriale;
- produce aceleaşi efecte adverse ca şi adrenalina;
prezintă, mai ales , risc de ischemie locala;
• DOPAMINA - este un important neurotransmiţător
în SNC, care stimulează atat receptorii adrenergici
(β1, α) cat şi dopaminergici.

• acţiunea sa se manifestă prin:

• - creşterea forţei de contracţie a inimii
• - reducerea rezistenţei arteriale în teritoriul mezenteric şi renal
• - vasoconstricţie cu reducerea funcţiei renale - în doze mari
• utilizată în insuficienţa cardiacă congestivă
cronică refractară şi în şocul cardiogen şi septic.
• efectele adverse includ: activitate
simpatomimetică excesivă (în caz de supradozaj),
hipertensiune arterială, aritmii, dureri anginoase
(de scurtă durată, deoarece dopamina este rapid
metabolizată).
ALFA ADRENERGICELE
• Constituie un grup de medicamente
adrenergice care acţionează predominant asupra
receptorilor α -adrenergici.
• Au efecte similare norepinefrinei, dar mai
prelungite şi de intensitate mai redusă; produc
vasoconstricţie, cresterea presiunii arteriale si
bradicardie reflexa.

Fenilefrina - este utilizată ca agent presor (în şoc),

ca decongestionant nazal sau in tahicardia
paroxistică atrială.
• poate produce aritmii cardiace (în doze mari),
efecte sistemice în cazul aplicării locale)
• Metoxamina si Metaraminolul - sunt utilizate
în stări hipotensive (datorită efectului presor
puternic, consecutiv creşterii rezistenţei
periferice totale).

• Nafazolina (Rinofug+) - se foloseşte

exclusiv ca decongestionant nazal în
rinitele acute.
• BETA ADRENERGICELE
• Aceste medicamente acţionează direct asupra receptorilor – β
adrenergici.

• Izoprenalina - acţionează asupra receptorilor β1 şi β2 adrenergici

producand:
• efecte cardio-vasculare:
• efect inotrop şi cronotrop pozitiv
• creşterea presiunii sanguine sistolice
• scăderea presiunii diastolice, dar
• creşterea debitului cardiac- (datorită creşterii întoarcerii
venoase şi efectelor stimulante cardiace)
• reducerea rezistentei vasculare periferice in muschii scheletici
si in patul vascular renal si mezenteric
• relaxarea musculaturii netede bronsice şi gastro-intestinale
• eliberarea AGL, hiperglicemie
• utilizată în:
• astmul bronşic (preparatul Bronhodilatin+ administrat inhalator
sau sublingual)
• unele forme de colaps (preparatul Izoprenalin+ iv.)
• poate produce efecte adverse similare adrenalinei; în caz de
supradozaj pe cale inhalatorie poate induce aritmie ventriculară
• BETA-2 ADRENERGICELE SELECTIVE
(Salbutamol, Terbutalina, Bitolterolul)
• acţionează ca agonişti β2 adrenergici producand
relaxarea musculaturii netede bronsice
• sunt utilizate în astmul bronşic; se administrează
pe cale inhalatorie (aerosoli), orală sau injectabilă.
• produc aceleaşi efecte adverse ca si adrenalina

• Salbutamolul (Albuterol) - administrat pe cale

inhalatorie este mult mai bronhoselectiv, decat
izoprenalina; acţiunea sa se instalează rapid şi
durează 3-4 ore,
• Terbutalina (Bricanyl) - are o durată de acţiune mai
lungă, dar şi mai multe efecte adverse.
• SIMPATOMIMETICE INDIRECTE
• Simpatomimeticele indirecte actioneaza prin eliberarea
noradrenalinei depozitate în terminaţiile nervoase simpatice.

• EFEDRINA
• este un alcaloid cu acţiune îndeosebi indirectă; dar, în acelaşi
timp, stimulează direct receptorii adrenergici
• are efecte similare epinefrinei, dar mai persistente (fiind mai
rezistentă la COMT şi MAO):
• vasoconstricţie periferică, cu creşterea presiunii arteriale
• stimulare cardiacă
• relaxarea musculaturii netede (mai ales bronşice)
• stimulare psiho-motorie
• utilizată în:
• astm bronsic
• alergii diverse
• rahianestezie, ca agent presor
• decongestionant nazal
• se administrează oral, subcutanat sau în instilaţii nazale
• poate produce tahifilaxie, insomnie, agitaţie; necesită prudenţă la
bolnavii cardio-vasculari sau hipertiroidieni.
 SIMPATOLITICE

• Simpatoliticele (antiadrenergicele)
inhibă funcţia sinapselor adrenergice.

• Se clasifică în: - blocante adrenergice

- neurosimpatolitice
• BLOCANTELE ADRENERGICE
• Blocantele adrenergice (adrenoliticele)
blochează direct receptorii adrenergici,
împiedicand efectele substanţelor
simpatomimetice şi parţial pe cele ale
stimulării nervilor simpatici.

• ALFA-BLOCANTELE
• Medicamentele α-blocante (sau α -
adrenolitice selective) inhibă competitiv
catecolaminele la nivelul receptorilot α -
adrenergici, consecutiv blocării acestora.
• Fentolamina si Tolazolinul
• acţionează prin blocarea reversibilă a receptorilor α -adrenergici
• au aceleaşi efecte (dar fentolamina este mai potentă}:
• vasodilataţie, datorită diminuării controlului simpatic vasomotor
• scăderea rezistentei vasculare periferice
• stimulare cardiacă reflexă
• stimularea secreţiilor exocrine
• sunt utile în:
• sindrom Raynaud (tolazolinul)
• controlul episoadelor hipertensive acute date de simpatomimetice si
• diagnosticul feocromocitomului (fentolamina)
• se administrează cu prudenţă la cei cu ulcer peptic şi la
coronarieni
• pot produce aritmii şi dureri anginoase

• PRAZOSINUL (Minipress®) - blochează selectiv receptorii

α1-adrenergici postsinaptici din musculatura netedă
vasculară, producand vasodilataţie arterială şi venoasă) şi
hipotensiune arterială; se utilizează în tratamentul
hipertensiunii arteriale.
• ALCALOIZII DE SECARĂ CORNUTĂ ŞI
COMPUŞII ASEMĂNĂTORI
• sunt reprezentaţi de ergotamina, ergotoxină si
ergometrină, iar compuşii de sinteză
bromocriptină şi metisergida.

• Se comportă ca α -blocanţi adrenergici slabi şi ca

antagonisti ai serotoninei, dar şi ca agonişti
parţiali la nivelul receptorilor triptaminergici şi
dopaminergici.

• Au acţiune
• - stimulantă directă asupra musculaturii
netede
• - produc vasoconstrictie cu creşterea
semnificativă a presiunii sanguine
• - stimulează SNC
• Se utilizează în tratamentul:
• migrenei - datorită vasoconstricţiei în teritoriul
carotidian (ergotamina tartrat, dihidroergotamina şi
metisergida)
• hipertensiunii arteriale (scade presiunea arterială
prin mecanism central şi prin antagonizarea NE la
nivelul receptorilor) şi în tulburările vasculare
cerebrale şi periferice (creşte fluxul sanguin şi
aportul de 02 la aceste teritorii) - dihidroergotoxina
(preparatul Dh-ergotoxin®)
• profilactic - al hemoragiilor post-partum
(ergometrina – datorita proprietatilor ocitocice)
• maladie Parkinson (bromocriptina – datorita
stimularii dopaminergice centrale).
• Pot produce efecte adverse: greţuri,
vărsături, gangrena (prin vasoconstricţie şi
consecutiv insuficienţă vasculară).
BETA-BLOCANTELE

• Beta-blocantele (beta-adrenoliticele) împiedică selectiv

efectele beta ale simptomimeticelor şi ale excitării fibrelor
simpatice, consecutiv blocării receptorilor β-adrenergici
din structurile efectoare inervate de simpatic; ele se
comporta ca antagonisti competitivi.
• Prezintă următoarele efecte:
• antiaritmic: diminua acţiunea aritmogena a stimulilor
simpatici şi a catecolaminelor; diminua automatismul
sinusal (bradicardie) şi cel ectopic; întarzie conducerea A-
V, măresc perioada refractară a fibrelor miocardice
• antianqinos: diminua frecvenţa şi intensitatea crizelor
dureroase în angina pectorală (scad consumul de oxigen
miocardic, consecutiv efectului inotrop şi cronotrop
negative).
• antihipertensiv: scad presiunea arterială crescută in boala
hipertensivă prin scăderea DC (prin reducerea controlului
adrenergic cardio-stimulator) , scăderea secreţiei de renină
(prin blocarea receptorilor β -adrenergici de la nivelul
zonelor juxtaglomerulare) şi prin acţiune centrală.
 Se deosebesc intre ele prin intensitatea
efectelor β-blocante si prin 3 proprietati
esentiale (fig. nr. 2) :

1. efect antiaritmic de tip "chinidinic"

supraadăugat efectului β -blocant (ex.
propranololul)

2. cardio-selectivitate - adică acţiune pe

receptorii β1cardiaci

3. activitate simpatomimetică intrinsecă.

Figura2
• Principalii reprezentanţi:

• PROPRANOLOLUL (Inderal) - este utilizat în

tratamentul hipertensiunii arteriale, în profilaxia
anginei pectorale, aritmiilor ventriculare şi
supraventriculare, în cardiomiopatia obstructivă
hipertrofică, în hipertiroidism şi anxietate;
• poate induce insuficienţa cardiacă (mai ales la cei
cu funcţia miocardică compromisă) ,
bronhoconstrictie, alergie, iar în cazul
tratamentului prelungit oboseală, deprimare,
insuficientă arterială periferică;
• se administrează obişnuit oral, dozele zilnice
variind între 40 şi 240 mg (datorită
particularităţilor de biotransformare, concentraţiile
plasmatice pot varia de 20 de ori)
• TIMOLOLUL (Timoptic®) - este un antagonist β-
adrenergic neselectiv de 5-10 ori mai potent decît
propranololul
• scade presiunea intraoculară (prin reducerea producerii
umorii apoase) fiind indicat în tratamentul glaucomului.

• NADOLOLUL (Corgard®) - β-blocant neselectiv,

similar propranololului.

• PINDOLOLUL (Visken®) - (β-blocant neselectiv, care are

şi un grad de activitate simpatomimetică intrinsecă (α-
adrenergic)

• ACEBUTOLOLUL (Sectral®) - este un (β-blocant cu

uşoară acţiune simpatomimetică intrinsecă (nu produce
bradicardie), blochează mai ales receptorii β1
– poate să producă artralgii, mialgii.
• METOPROLOLUL (Lopressor®) - antagonist
β1 adrenergic selectiv, utilizat în tratamentul
hipertensiunii arteriale

• ATENOLOLUL (Tenormin®) - antagonist β1-

adrenergic selectiv, care se administrează o
dată/zi,

• LABETALOLUL - β-blocant neselectiv, care

posedă, şi activitate α1-blocantă
– este utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale,
inclusiv în urgenţe hipertensive (se injectează iv.)
• NEUROSIMPATOLITICELE

• Neurosimpatoliticele inhibă activitatea simpatică

prin acţiune centrală sau periferică, fiind utilizate
în tratamentul hipertensiunii arteriale (sunt
prezentate la medicaţia antihipertensivă)
• NEUROSIMPATOLITICELE CENTRALE (Clonidina,
Metildopa) – stimuleaza formatiuni α–adrenergice
centrale, cu funcţii inhibitoare asupra controlulul
nervos simpatic al circulaţiei.
• NEUROSIMPATOLITICELE PERIFERICE
(Guanetidina, Rezerpina) – blochează terminatiile
simpatico periferice, interferand disponibilitatea
mediatorului chimic pentru transmisia impulsului
nervos, ceea ce duce la diminuarea sau înlăturarea
influentelor simpatice vasomotorii.