CURSUL 2

TRAUMATISME
DENTO-MAXILO-
FACIALE
1
Factorii etiopatogeni responsabili pentru leziunile traumatice dento-alveolare sunt
urmatorii:
- contactul brutal nemijlocit sau prin intermediul buzelor a coroanei dentare cu
agentul traumatic de origine extrabucala;
-contacul brutal al radacinii cu agentul traumatic prin intermediul buzelor, gingiei si
osului alveolar;
-contactul brutal al coroanei cu corpi duri in timpul masticatiei;
-suprasolicitatea dintelui prin lucrari proteice neadaptate fortelor mecanice
masticatorii;
-actiunea indirect a agentului traumatic prin intermediul dintilor arcadei antagoniste
(contuzii mentoniere cu fracturi coronare sau intruzii ale incisivilor centrali superiori);
-aplicarea unor dispositive endodontice neadaptate ca dimensiuni si directive
canalului radicular;
-utilizarea neadecvata a unor instrumente (deschizatori de gura) soldata cu fracturi
ale marginei incizale;
-efectuarea unor manevre chirurgicale inadecvat conduse (extractii dentare cu
fracturarea radacinii sau septului/rebordului alveolar);
-implicarea radacinilor sau a structurilor alveolare in traiecte de fractura extinse din
teritoriul mandibulo-maxilar de vecinatate;
-contactul coroanei unui dinte afectat de procese patologice preexistente cu un
agent traumatic de modesta intensitate.
2
Traumatismele dento-maxilo-faciale
Tipuri de traumatisme (Eric Whaites, 2003):
- Leziuni ale dinţilor si ale tesuturilor de sustinere
- Fracturi ale mandibulei
- Fracturi ale treimii mijlocii a scheletului facial
- Alte leziuni:
- ale cutiei craniene
- ale bazei craniului
- ale coloanei cervicale
- ale ţesuturilor intracraniene

3
 Metode de explorare imagistică:
- incidente intraorale (retrodentoalveolare si ocluzale)
-ortopantomografii
-radiografii standard ale craniului
-examenul CT / IRM

Metodele de explorare imagistică se folosesc pentru:

-diagnosticul de certitudine

-controlul imediat post-tratament

- supravegherea vindecării leziunii

 Traumatisme dentare
Tipuri de traumatisme (Andreasen, 1992)

-luxaţii traumatice ale dinţilor

-fracturi ale dinţilor

- fracturi ale osului alveolar

-alte traumatisme

5
La nivel parodontal:
- contuzii
- subluxaţii
- extruzii
- luxaţii laterale
- intruzii
- expulzii

6
 Contuzia dentara
7
 Se defineste ca un episod traumatic al dintelui in care integritatea
dentara este pastrata iar asezarea dintelui in alveola nemodificata. In
contuziile dentare se produce o suprasolicitare a ansamblului
ligamentar dento – alveolar cu ruperea unor fibre
ligamentare sau desprinderea insertiei lor dentare / alveolare.
 Examenul radiologic, evidentiaza o discreta largire a spatiului
periodontal in teritoriul apical si o deplasare milimetrica sau
submilimetrica a dintelui in sens ocluzal; modificarea se datoreaza
edemului desmodontal.

Contuzie dentara – aspectul radiologic constata

la 41 si 42 largirea segmentului apical al
spatiului periodontal si o discreta pozitie mai
inalta a coroanelor 41 si 42 fata de 31 si 32
Luxatiile incomplete dento – alveolare
(subluxatiile)
8

 In luxatiile incomplete, ruperea fibrelor ligamentare dento –

alveolare determina deplasari ale dintelui in interiorul
spatiului alveolar dar fara expulsia dintelui din alveola, fara
parasirea acesteia de catre dinte.
 Migrarea radiculara posttraumatica in interiorul alveolei, marturisita
clinic prin pozitia coroanei, poate avea loc in sens oral, vestibular, mezial
sau distal (in conditiile existentei unui spatiu edentat), in sensul intruziei
radiculare sau in sensul extruziei.
 Nu arareori subluxatiile sunt insotite de fracturi ale septului
interdentar sau ale peretilor oral / vestibular ai alveolei; toate
modificarile morfopatologice descrise sunt identificate radiografic.
 Aspectul radiologic este dominat de modificarile “ fizionomiei” si dimensiunilor
spatiului periodontal, de modificarile orientarii axului dintelui, precum si de pozitia
coroanei fata de planul ocluzal mandibular sau maxilar.
9
 In deplasarile radacinii in sens distal sau mezial asistam la largirea
spatiului periodontal corespunzatoare sensului deplasarii; jocul ingustarii si largirii
spatiului periodontal este complex, adeseori asistand la inclinari ale axului dintelui
spre mezial sau spre distal.

Subluxatie in sens distal a lui 41, spatiul

periodontal al lui 41 in segmentul mezial
este largit iar dintele este inclinat spre
distal, septul intedental 41-42 este
fracturat in 1/3 coronara iar la 42
constatam o fractura radiculara
 Subluxatiile de tip intruziv
10
 de moderata anvergura se manifesta imagistic prin disparitia spatiului periodontal in segmentul
sau apical, eventual prin deformarea curburii lamineni dura in portiunea sa apicala ca urmare a presiunii
exercitate de apex in tendinta de migrarare spre spongioasa.
 Radiografia retro-alveolara mai consemneaza denivelarea aliniamentului coronar ocluzal al dintelui /
dintilor afectati (marginea incizala sau suprafata trituranta a dintilor afectati este deplasata spre apical “ in
scara” fata de a dintilor vecini).
 In intruziile severe, adevaratele luxatii, fracturile laminei dura apicale sunt o regula; apexul dentar patrunde
in spongioasa perialoveolara.

Subluxatie cu moderata intruzie la 32 se

constata disparitia laminei dura apicale si
ingustarea accentuata a spatiului periodontal
apical cu deplasarea lui spre marginea bazilara
; spatiul periodontal in totalitate este ingustat
prin efectul de “pana” rezultat in urma
intruziei, nivelul marginei incizale a lui 32 este
mai coborat fata de coroanele 31 si 33, fractura
radiculara la 41, carii la 31,33,34
Radacina rupe podeaua foselor nazale sau peretele inferior sinusului maxilar in intruziile
traumatice ale dintilor maxilari.

11
In intruziile profunde coroana este mult deplasata apre apical, situata mult sub nivelul
coroanelor vecine sau chiar disparuta de pe arcada fiind acoperita de gingie. Subluxatiile cu
caracter intruziv la copii pot afecta sacul folicular al dintelui permanent.
Intruziile traumatice grave pot simula avulsia dentara prin lipsa coroanei dintelui traumatizat
de pe arcada. Examenul radiologic indica in asemenea cazuri eventuala prezenta a dintelui in
sinus, in fosa nazala, intr-un focar de fractura mandibulara sau maxilara, in plina spongioasa
mandibulara.

 Subluxatie de tip intruziv sever cu

patrunderea apexului 21 in cavitatea nazala;
fractura podelei fosei nazale stangi si
antrenarea de catre apexul intruzat a unor
fragmente din podea in cavitatea nazala;
fractura septului interdentar 11-21;
denivelare importanta a aliniamentului
marginilor incizala ale incisivilor
 Luxatia incompleta de tip extrusiv
12
se manifesta radiologic prin largirea importanta a portiunii apicale a
spatiului periodontal. Lamina dura este integra si bine delimitata desi uneori
se pot constata intreruperi pe distante mici rezultate prin smulgere;
contururile sunt nete si la nivelul radacinii. Alinierea uniforma la nivelul
planulii ocluzal mandibular / maxilar a marginilor incizale, eventual a
suprafetelor triturante, este perturbata prin proeminenta coroanei dintelui
in extruzie.

Subluxatie de tip extruziv a lui 21 si

subluxatie in sens distal cu inclinarea in
axul longitudinal;tabloul radiologic este
dominat de largirea importanta a
spatiului periodontal apical si largirea
teritoriului mezial al spatiului
periodondal; marginea incizala 21 este
situata mult spre ocluzal fata de nivelul
marginilor incizale 11 si 22
 Luxatiile dentare
13
 Luxatiile dentare se caracterizeaza prin expulzarea completa a dintelui din
alveolar; in aceste circumstante alveola este lipsita de continutul sau radicular.
 Aspectul radiologic al alveolei goale posttraumatice este in general
asemanator cu al alveolei goale post- extractionale. In avulsia traumatica se pot
uneori constata fracturi ale septului interdentar sau leziuni traumatice ale
dintilor vecini ramasi in alveole.

Alveola goala rezultata in urma unei avulsii

traumatice la 43; tenta intensitatii radiologice
a alveolei goale este o tenta intermediara intre
negrul aerian si albul radacinii dentare; aceasta
nuanta se explica prin atenuarea exercitata
asupra radiatiilor de catre peretii oral si
vestibular al alveolei; lamina dura poate avea
contururile spre cavitatea alveolara pe alocuri
zimtata datorita smulgerilor unor mici
fragmente antrenate de ligamentele dento-
alveolare in momentul avulsiei
 14
 Aspectul radiologic al alveolei goale recente consta in prezenta unei
radiotransparente omogene care inlocuieste opacaitatea radiculara; transparenta
alveolara este perfect delimitata inspre spongioasa de catre lamina dura care isi
conserva aspectul de corticala curbiliniara omogen si intens mineralizata; lesne de
inteles ca lipsesc din imagine spatiul periodontal si coroana dentara in contextul
lipsei radacinii. La limita spre ocluzal a alveolei goale se schiteaza imaginea portiunii
orale si vestibulare a rebordului alveolar; este vorba despre o linie orizontala de
opacitate moderata care uneste crestele septurilor alveolare si care marcheaza
imagistic extremitatea ocluzala a tabliilor externe orale si vestibulare ale alveolei.
Lamina dura poate prezenta intreruperi ale caror contururi sunt nete iar marginile ascutite,
intreruperi rezultate prin smulgerea unor fragmente de corticala impreuna cu ligamentele
alveolo-dentare atasate de dintele luxat. Lamina dura si spongioasa perialveolara pot imbraca
aspecte patologice de natura inflamatorie in luxatiile dentare precedate de parodontite
marginale sau apicale; ingustarile, intreruperile, demineralizarile laminei dura precum si
contururile nedefinite ale spongioasei sau radiotransparentei prezente in parodontiul osos sunt
sugestive pentru terenul pe care s-a produs traumatismul.
In avulsiile traumatice radiografia poate descoperi dintele dislocat in vestibul, in partile moi
labiale sau jugale sau ale planseului bucal, eventual la copii, aspirat intrabronsic.
 Fracturile dentare
15

Fracturile dentare, in functie de localizarea lor la nivelul dintelui se

impart in :
 fracturi ale coroanei;
 fracturi corono – radiculare;
 fracturi radiculare.

Fracturile coroanei dentare sunt mai frecvente la nivelul dintilor

frontali; ele prezinta aspecte anatomo-clinice si radiologice
sistematizate in 3 grupe:
 fisuri in smalt si dentina;
 fracturi parcelare, in marea majoritate a cazurilor nepenetrante;
 fracturi coronare totale, in marea majoritatea cazurilor penetrante.
 Traumatisme dentare
Diagnosticul radiologic de fractură se pune când:

- există o linie radiotransparentă intre fragmentele dentare

- apare o alterare a formei rădăcinii şi o discontinuitate a ligamentului
periodontal
Limitările interpretării radiografice a fracturilor se datoresc:

- poziţiei si severităţii fracturii

- gradului deplasării sau separării fragmentelor

- poziţia filmului şi conului localizator al aparatului în relaţie cu linia de

fractură

Din această cauză, cel puţin două imagini realizate din unghiuri diferite sunt necesare
pentru o interpretare corectă.

16
 Fracturi coronare

- Fisuri coronare

- Fracturi coronare nepenetrante interesând smalţul şi dentina

- Fracturi coronare penetrante interesând smalţul, dentina şi

camera pulpară

17
 Fisuri in smalt
18
 eventual fisuri in smalt si dentina. Studii histologice recente au constatat
ca fisurile coronare se limiteaza la nivelul smaltului, in general menajand
dentina.
 Radiologic fisurile in smalt sunt transparente liniare, fine, extrem de
discrete cu contururi nete.

Fisuri in smalt la incisivii centrali reprezentate

prin radiotransparente liniare foarte fine
situate la limita vizibilitatii radiologice
 Fracturile coronare parcelare
(nepenetrate in camera pulpara, necomplicate)
19

 sunt fracturi ale unei portiuni limitate a coroanei (unghi incizal, fragment al
marginii incizale, un cuspid, o margine a suprafetei triturante) al caror traiect nu
interfereaza camera pulpara.
 Examenul clinic deceleaza cu usurinta fractura coronara dar investigatia radiologica
este utila pentru ca ea ofera informatii in legatura cu dimensiunile si pozitia
camerei pulpare fata de traiectul fracturii. Examenul radiologic ne mai ofera date si
in legatura cu posibile fracturi ale parodontiului limitrof.
 Aspectul radiologic al fracturilor coronare parcelare consta intr-o
radiotransparenta (imagine lacunara, lipsa substantei dure coronare) situata la
periferia coroanei determinata de pierderea unui fragment din coroana. Conturuile
pierderii de substanta sunt nete si zimtate in fracturile recente si usor mai sterse,
estompate in fracturile vechi.
 Fracturile parcelare ale coroanei pot fi favorizate de prezenta unor carii profunde;
acestea pot fi intuite radiologic chiar daca fac parte din traiectul de fractura datorita
contururilor sterse specifice cariei, datorita sediului lor sau a formei.
 20

 Fractura parcelara a
unghiului incizal mezial la
12; fractura parcelara a
marginii incizale la 21;
fractura coronara totala,
oblica, penetranta la 11;
marginile zimtate ale
contururilor lipsei de
substanta coronara sunt
caracteristice pentru
fracturile coronare recente
 Fracturile coronare penetrante
(complicate) sunt fracturi coronare totale
21

 traverseaza teritoriul coronar in intregime inclusiv camera pulpara; implicarea

camerei pulpare in traiectul de fractura este elementul definitoriu capital al
acestor traumatisme dentare. Orientarea discontinuitatii coronare poate fi
transversala sau oblica. Fracturile penetrante oblice au un prognostic mai putin
favorabil decat fracturile orizontale datorita gradului mai mare de deschidere a
pulpei si suprafetei dentinare descoperite mai mari.
 Aspectul radiologic este dominat de lipsa unui fragment coronar important si
de faptul ca traiectul de fractura interfereaza radiotransparenta camerei pulpare.
 In cadrul examenului radiologic al fracturilor coronare penetrante se va acorda o
atentie suplimentara parodontiului marginal si apical in vederea
decelarii leziunilor traumatice parodontale dar si decelarii proceselor inflamatorii
parodontale cronice preexistente traumatismului; identificarea unor posibile
leziuni parodontale, traumatice sau inflamatorii va nuanta atitudinea terapeutica.
 Fracturile corono-radiculare sunt:
 oblice
 longitudinale (verticale) 22
 Fracturile corono-radiculare oblice cu traiect scurt intereseaza coroana in
intregime si o mica portiune din radacina in regiunea cervicala; in asemenea
cazuri fragmentul mai mic poate fi proiectat la distanta de fragmentul corono-
radicular bine fixat in alveola sau poate fi mentinut pe loc prin insertia fibro –
mucoasei gingivale.
 In fracturile corono-radiculare oblice cu traiecte de fractura lungi (de la marginea
incizala a coroanei in 1/3 apicala a radacinii) ambele fragmente sunt retinute
alaturat prin intermediul atasamentului radicular la peretii alveolei, atasament
asigurat de ligamentele alveolo-dentare; asemenea fracturi datorita angrenarii
stranse a fragmentelor pot trece neobservate pe imaginea radiologica.

Fracturi corono-radiculare oblice; fractura corono-radiculara

oblica cu traiect scurt la 41 fara afectarea camerei pulpare;
fractura corono-radiculara oblica cu traiect scurt penetranta si cu
pierderea fragmentului coronar la 42; fractura corono-radiculara
oblica cu traiect lung cu angularea fragmentelor penetranta la 31
contuzie la 32 manifesta radiologic prin discreta largire a spatiului
periodontal apical
Fracturile corono-radiculare verticale
pot23fi:
 paraaxiale
 axiale.
Fracturile corono-radiculare verticale paraxiale au traiectul paralel cu axul dintelui dar
situat la 2-4 mm distanta de acestea si nu sunt intotdeauna penetrante; portiunea radiculara
a fracturii este scurta, linia de fractura oprindu-se in regiunea cervicala a radacinii

Fractura corono-radiculara verticala paraaxiala la

21; fractura este nepenetranta iar fragmentul este
mentinut in gingie
 24

 Fragmentul coronar si micul fragment radicular pot fi

expulzate la distanta sau mentinute atasate de gingie. La dintii
frontali traiectul de fractura pleaca de pe marginea incizala, are
o orientare verticala paralela cu camera pulpara si canalul
radicular, la o distanta de aceste structuri; extremitatea
radiculara a traiectului fracturii atinge spatiul periodontal in
regiunea cervicala sau in 1/3 medie a radacinii.
 Exista si fracturi paraaxiale verticale apropiate de axul
longitudinalal dintelui al caror traiect pleaca de la marginea
incizala sau suprafata trituranta a coroanei si evolueaza spre
apical interferand teritoriul camerei pulpare.
 Fracturile corono-radiculare dento-
axiale
25
 sunt cele mai spectaculare din punctul de vedere al imaginii radiologice “
aspectul de despicare a dintelui”. Fractura are un curs vertical centrat pe
camera pulpara si canalul radicular.
 Acest tip de fractura este generat frecvent de masticarea unor corpi duri;
mecanismul descris se intalneste mai ales la premolari prin patrunderea
corpilor duri existenti in alimentele masticate (sambure de cireasa, fragment
de piatra in faina sau orez,) intre cuspizi cu fortarea spatiului intercuspidian.
 Fracturi identice pot fi consecinta aplicarii defectuoase a unor dispozitive
endodontice care nu sunt adaptate dimensional sau directional canalului
radicular.
 Nu arareori fracturile corono-radiculare axiale sunt favorizate de carii
profunde ale suprafetelor triturante, carii care creeaza zone de minima
rezistenta intre coroana si camera pulpara.
 Aspectul radiologic consta intr-o transparenta triunghiulara cu baza
ingusta care este situata in planul ocluzal si varful orientat spre apical.
Triunghiul radiotransparent este situat in axul longitudinal al dintelui.
Diametrul transversal al radacinii are valori dimensionale crescute datorita
largirii canalului radicular prin despicarea dintelui. Contururile triunghiului
radiotransparent centro-radicular sunt sterse in cazul cariilor ocluzale si
pulpitelor cronice preexistente episodului traumatic.
26

 Fractura coronaro-radiculara
longitudinala axiala
(despicarea dintelui) rezultata
in urma masticarii unui corp
dur la nivelul lui 34 ; tartru la
32 si parodontita cronica
marginala la 32-33
 27

 Imaginea radiologica a fracturilor corono-radiculare axiale

produse prin aplicarea dispozitivelor endodontice neadaptate
este constituita dintr-o opacitate metalica centro-radiculara
(pivotul) marginita de doua benzi transparente liniare situate
de o parte si de alta a pivotului si limitate spre lateral de
dentina radiculara; transparentele liniare verticale marturisesc
largirea canalului radicular sau pot reprezenta chiar un traiect
de fractura.
 Fracturile corono-radiculare longitudinale sunt favorizate si de
posibile cai false ale unor obturatii endodontice, de prezenta
granulomului Palazzi, de carii ocluzale profunde, de pulpite
cronice secundare unor carii ocluzale.
Fracturi radiculare

Fracturi corono-radiculare
- nepenetrante
- penetrante- cu deschiderea camerei pulpare

28
 Fracturi radiculare
29

 sunt de obicei transversale sau oblice. Impactul traumatic poate avea loc la nivelul coroanei
sau la nivelul osului alveolar asa incat nu arareori in aceste ultime conditii constatam leziuni
traumatice parodontale asociate fracturilor radiculare.
 Fracturi radiculare putem intalni si in fracturile mandibulare sau maxilare cu iradierea spre
creasta alveolara a traiectului de fractura si interferarea radacinii dentare.
 Localizarea pe radacina a traiectului de fractura poate fi sistematizata in :
 fractura radiculara cervicala;
 fractura 1/3 medii a radacinii;
 fractura localizata in 1/3 apicala.
 Aspectul radiologic este de transparenta liniara cu contururi nete, situata la nivelul
radacinii, orientata transversal sau oblic fata de axul radicular. In primele zile dupa
traumatism fracturile radiculare pot fi radiologic inaparente datorita angrenarii
fragmentelor. Dupa un interval de cateva zile, in urma resorbtiei unui strat subtire de dentina
din vecinatatea fracturii si in urma mobilitatii fragmentului coronar, traiectul de fractura
poate fi identificat cu usurinta.
 Dificultati in evidentierea traiectului de fractura radiculara survin in situatiile cand planul
intreruperii continuitatii radiculare nu coincide cu orientarea fasciculului de radiatii.
 Fractura radiculara cervicala cu
expulzia fragmentului
30
coronar la 35
Fractura radiculara in1/3 apicala la 13 cu mentinerea fragmentelor fixate
prin sistemul ligamentar dento-alveolar

31


 Leziuni ale osului alveolar:
32
 - leziuni cominutive ale alveolei
- fracturi ale peretelui alveolar
- fracturi ale procesului alveolar
- fracturi ale maxilarului sau mandibulei
 Diagnosticul radiologic de fractură se pune când:
- există o linie radiotransparentă intre fragmentele dentare
- apare o alterare a formei rădăcinii şi o discontinuitate a ligamentului periodontal
 Limitările interpretării radiografice a fracturilor se datoresc:
- poziţiei şi severităţii fracturii
- gradului deplasării sau separării fragmentelor
- poziţia filmului şi conului localizator al aparatului în relaţie cu linia de fractură
 Din această cauză, cel puţin două imagini realizate din unghiuri diferite sunt necesare pentru o
interpretare corectă.
 Radiodiagnosticul leziunilor traumatice
alveolare
33
 In cadrul traumatismelor dento-alveolare survin, in afara leziunilor dentare, leziuni
ale componentelor structurale ale alveolei; examenul radiologic este unul din
mijloacele relevante in asemenea circumstante.
 Fracturile septului interdentar. In fracturile septale cu deplasari linia de
fractura este larga, de aspect triunghiular; se pot constata si fragmente septale mari
situate la oarecare distanta de baza septului.

Traumatism important in zona dintilor frontali maxilari;

radiografic se constata fractura radiculara cu expulzie din
alveola a fragmentului coronar la 21; fractura septului
interdentar 11-21 si inclinarea spre distal a acestuia;
subluxatii de tip extruziv la 11 si 12 cu interferarea radacinii
lui 13 de catre linia de fractura
 Fracturile rebordului alveolar. Fracturile portiunii apicale ale alveolei
sunt insotite de subluxatii dentare sau fac parte dintr-un traiect de fractura
mandibular / maxilar iradiat spre apexurile dentare
34

Radiografie Belot apartinand unui pacient cu

traumatism maxilar si mandibular, cu dificultati
mari de deschiderea gurii; s-a recurs la filmul
ocluzal usor de introdus in cavitatea bucala; sunt
identificate multiple fracturi radiculare, coronare
nepenetrante si penetrante, subluxatie de tip
extrusiv; cea mai importanta leziune traumatica
in acest caz este fractura osului alveolar paralela
cu apexurile dintilor frontali, linia de fractura
interferand si radacinile 22 si 23
Aspecte radiologice posttraumatice dento-
alveolare
35

 Consecinte terdive ale contuziilor dentare, luxatiilor

incomplete sau replantarii dentare dupa avulsie.
 Modificari pulpare

 Inconstant pot surveni condensari globale ale camerei

pulpare si canalului radicular datorita necrozei pulpare.
Imaginea radiologica este caracterizata prin aspectul
omogen si relativ mai opac al radacinii dentare. (aspectul
condensat apare prin lipsa canalului radicular transparent)
precum si prin disparitia transparentei camerei pulpare.
Necroza pulpara posttraumatica (contuzie
forte)
36

 Necroza pulpara posttraumatica

(contuzie forte) la 21; se constata
calcifierea omogena a pulpei evidentiata
radiologic prin disparitia transparentei
camerei pulpare si canalului radicular,
se mai constata resorbtia apexului
dentar cu aspect liniar al limitei apicale
a radacinii si scurtarea ei; se pastreaza o
schita de delimitare intre dentina
radiculara si spongioasa periapicala
 Modificari posttraumatice radiculare
37
 Modificari ale apexului dentar pot surveni la intervale variabile dupa traumatism, in
general de ordinul lunilor. Forma rotunjita, bine cunoscuta a apexului imbraca un aspect
“retezat”, cu curbura inlocuita de un contur liniar; canalul radicular in vecinatatea apexului
este disparut iar lamina dura periapicala resorbita.
 Spongiozarea dentinei cu debut apical este o modificare posttraumatica relativ tardiva
care consta in pierderea delimitarii structurale si topografice dintre dentina si spongioasa
periapicala.

Spongiozarea dentinei (invazia dentinei apicale de

catre spongioasa) la nivelul apexului 12; aspect
“scurtat” al radacinii, lipsa spatiului periodontal in
teritoriul apical si in 1/3 apicala a radacinii, in zona
mentionata spongioasa se continua nemijlocit cu
dentina radiculara
 38

 Modificari radiologice postraumatice tardive latero-radiculare. Cand

periodontul isi pastreaza partial vitalitatea, spatiul periodontal nu dispare in
intregime; el prezinta zone ingustate care alterneaza cu zone normal
dimensionate
 Resorbtii lateroradiculare intinse cu spongiozarea stratului periferic de
dentina constituie aspecte evolutive posttraumatice; cursul acestor resorbtii este
spre anchiloza dento-osoasa. In situatiile in care procesul de spongiozare a dentinei
evolueaza lent, progresiv si fara interventia unor factori inflamatori, limita dento-
osoasa este putin vizibila iar solidarizarea dintelui cu osul se realizeaza in conditii
favorabile.

Resorbtii latero-radiculare intinse, de origine traumatica

cu spongiozarea dentinei la 21 si 22; 21 mai prezinta o
carie de colet iar 22 resorbtii radiculare interne pe axul
canalului radicular; in antecedente cei 2 dinti au suferit o
contuzie forte
 39

 In circumstantele particulare resorbtia latero-radiculara este

asociata pe anumite portiuni cu dezvoltarea tesutului de granulatie;
pe imaginea radiologica zonele ocupate de tesutul de granulatie apar
ca lacune radiotransparente situate intre radacina partial resorbita,
subtiata, sters delimitata si spongioasa periradiculara. In cazul
dezvoltarii tesutului de granulatie evolutia spre anchiloza este putin
probabila.
 Aspecte evolutive in fracturile radiculare. La adulti si
persoanele varstnice are loc o resorbtie a fragmentelor radiculare
care incepe in zona traiectului de fractura.
 Radiologic acest proces se manifesta prin largirea radiotransparentei
liniare a discontinuitatii radiculare (cresterea grosimii liniei de
fractura) si estomparea contururilor fragmentelor care intr-o prima
etapa erau nete.
Traumatisme dentare
40
41
 Fracturi scheletale
42

 Necesită aprecierea:
- Prezenţei fracturii
- Sediului şi direcţiei liniei de fractură
- Gradului de deplasare şi separare a fragmentelor
- Relaţiei dinţilor cu linia de fractură
- Localizarea şi prezenţa corpilor străini
- Prezenţa altor afecţiuni în focarul de fractură sau în
vecinătate
- Alinierea fragmentelor osoase după tratament
- Aprecierea vindecării sau a eventualelor complicaţii
 Examenul radiologic al craniului
visceral
43

 Incidenţă de craniu de profil

 Pacientul in decubit dorsal sau ortostatism roteaza capul pana se obtine profil
perfect, paralel cu filmul. Caseta se aseaza in lung, fascicolul de radiatii de la 1 m,
cade perpendicular pe film si intra in masivul facial la 2 cm anterior de conductul
auditiv extern.
 Incidenţă de craniu de profil

Incidenţă – masiv facial profil – schemă :

• 1-bolta craniană; 2-sinus frontal; 3-oasele proprii
ale nasului; 4-orbita;
• 5-spina nazală anterioară; 6-arcada dentară
superioară; 7-arcada dentară inferioară;
• 8-mentonul; 9-diploie mentonieră; 10-compacta
linguală mentonieră; 11-sinusuri maxilare;
• 12-proeminenţe malare; 13-lama cribriformă; 14-
sinus sfenoidal; 15-tubercul temporal;
• 16-apofiza coronoidă; 17-condil mandibular; 18-
spina nazală posterioară; 19-gonion;
• 20-arcul anterior al atlasului; 21-apofiza
odontoidă; 22-conduct auditiv extern;
• 23-celule mastoidiene; 24-şeaua turcească; 25-
marile aripi sfenoidale;

44
 Incidenţă de faţă, în semiflexie de 45º
(Tcheboul )
45

 Pacientul are capul in semiextensie, gura larg deschisa si se reazima

pe caseta in menton si varful nasului( din motive igienice i se aseaza
sub gura o hartie) planul medio-sagital este perpendicular pe film.
Planul orizontal al craniului este inclnat cu ~ 45 grade fata de
orizontala. Filmul se aseaza pe lung fascicolul de radiatii la 1m este
inclinat cu 10 grade cranio-caudal ca sa patrunda spre vertex si sa
iasa in dreptul spinei nazale anterioare.
Incidenţă Tcheboul – schemă :
 1-orbite; 2-sinusuri frontale; 3-sept
nazal; 4-oasele proprii ale nasului;
 5-celule etmoidale; 6-sinus maxilar; 7-
gaura suborbitară; 8-mica aripă a
sfenoidului
 9-marea aripă a sfenoidului; 10-
malarul; 11-apofiza frontală a
malarului;
 12-apofiza temporală a malarului; 13-
apofiza zigomatică; 14-creasta
zigomato-alveolară;
 15-apofiza coronoidă; 16-groapa
zigomatică; 17-condilul mandibular;
18-mentonul;
 19-sinusuri sfenoidale; 20-arcul
anterior al atlasului; 21-stâncile
temporale; 22-apofiza odontoidă

46
 Incidenţă de faţă, în semiflexie de 70º
(Blondeau - faţă înaltă)
47

 Implica realizarea unui unghi de 70 grade intre

raza centrala si planul orbito-meatal. Raza centrala
iese la nivelul simfizei mentoniere.

Incidenţă Blondeau (gură deschisă) – schemă :

1-orbita; 2-stânca temporalului; 3-sinus maxilar;
4-sept nazal; 5-sinus frontal; 6-osul malar; 7-limba
 Incidenţă de faţă frunte – film
( faţă joasă )
48
 Pacientul in decubit ventral are fruntea si nasul pe caseta. Planul
medio-sagital este perpendicular pe film. Fascicolul de radiatii la 1 m
este inclinat cu 30 grade cranio-caudal intra in craniu prin vertex si
iese la nivelul nazionului.
Incidenţă “faţă joasă” –
schemă :
 1-sinus frontal; sutura medio-
sagitală; 3-fosete ale
corpusculilor Pachioni;
 4-lama cribriformă a
etmoidului; 5-apofiza “crista
galli”;
 6-marginea superioară a
orbitei; 7-mica aripă a
sfenoidului; 8-fanta
sfenoidală;
 9-marea aripă a sfenoidului;
10-linia Stenvers; 11-sept
nazal;
 12-planşeul şeii turceşti; 13-
celule etmoidale; 14-stâncile
temporale;

49
 Incidenţă axială pentru baza craniului ( Hirtz 1 )
50

 Pacientul in decubit dorsal avand umerii ridicati pe o perna sau

dispozitiv special incat capul sa se sprijine pe masa de
radiografiat cu vertexul. Planul orizontal este perpendicular pe
film, fascicolul de raze patrunde in jumatatea distantei dintre cele
doua gonioane si iese prin vertex.
Incidenţa Hirtz I – incidenţă
axială , pentru bază de
craniu – schemă :
 1-stânca temporalului; 2-
conduct auditiv intern; 3-sinus
sfenoidal;
 4-apofiza pterigoidă; 5-gaura
ovală; 6-mica gaură rotundă; 7-
gaura occipitală;
 8-apofiza odontoidă; 9-arcul
anterior al atlasului; 10-coloana
cervicală;
 11-mandibula; 12-peretele post.-
lat. al sinusului maxilar;
 13-marea aripă a sfenoidului;
14-celule etmoidale; 15-sept
nazal;

51
 Incidenta de profil a oaselor proprii
nazale
52

 Pacientul, in decubit ventral, are capul

rotat spre dreapta pana se obtine un
profil perfect; planul medio-sagital
paralel cu filmul. Pentru a se usura
pozitionarea i se recomanda sa intinda
mana dreapta pe langa corp, iar mana
stanga rezemata pe masa, cu palma in
jos. Barba trasa in piept.
 Fasciculul de radiatii, de la distanta de 1
m, este dirijat vertical ca sa patrunda
tangent anterior la rebordul orbitrar
inferior, aproximativ la 3 cm caudal de
nazion si sa cada pe film perpendicular
in centrul casetei.
 Fracturi ale maxilarului
Dento-alveolare retrodentare, ocluzale standard şi oblice

Le Fort I SAF, Tcheboul

Le Fort II SAF, Tcheboul

Le Fort III SAF, Tcheboul, CT- /3D

Complex zigomatic SAF, Tcheboul, Hirtz

Complex nazo-etmoidal SAF, Tcheboul, craniu profil, CT-/+3D

Orbită SAF, craniu profil, CT /+3D

53
 Liniile de interpretare ale lui Campbell

Liniile de interpretare ale lui

Campbell :
 COS-curba orbitară superioară;
 COI-curba orbitară inferioară;
 CPN-curba palato-nazală;
 CAD-curba de aliniament dentar

54
 Clasificarea clinico- radiologică a
fracturilor masivului facial (Rowe şi Killy,
Crepy, Moreau şi Bonneau)

Fracturi care interesează arcada dentară:

( au componenţă dento- alveolară )
A.- fracturi simple parţiale:
- fractura crestei alveolare
- fractura tuberozităţii
- fractura bolţii palatine
B.- fracturi simple totale:
Sunt fracturi bilaterale.
55
 Clasificarea fracturilor după Le Fort:
Le Fort I, II, III

 Fractura orizontală inferioară – Le Fort I (Guerrin ), (palatul

dur şi marginea alveolară cu dinţii aferenţi sunt detaşate de
restul maxilarului)

56
Fractura orizontală inferioară – Le Fort I (Guerrin)
57
 Le Fort II
- Fractura orizontală mijlocie – Le Fort II (realizează o
disjuncţie cranio - facială joasă si transmaxilară)

58
Le Fort II- orizontala mijlocie
59
 Le Fort III
 Fractura orizontală superioară – Le Fort III
(este o disjuncţie cranio- facială înaltă, care separă masivul
facial de craniu)

60
Fractura disjunctie, bilaterala, cranio-faciala inalta,
Lefort III
61
 Fracturi asociate
 Fractura Walther (este o asociere între o fractură
orizontală Le Fort şi un traiect median)
 Fractura Richet (asociere între Le Fort II unilaterale
şi o fractură medio- sagitală)

62
Fracturile complexului zigomato-maxilar
63
Fractura latero-faciala, dreapta iradiata la baza
craniului si la calota
64
 Fracturi multiple, cominutive
(provenite din politraumatism )

Fracturi care nu interesează

arcada dentară:
 fracturi zigomato- malare

65
 Fracturi mediane superioare

 fracturi mediane superioare (fose nazale- regiunea

superioară, etmoidul, peretele intern al orbitei, parţial—sinus
frontal etc )

66
 Complicatiile fracturilor
67

 Consolidarea fracturilor : in primele 2 saptamani in faza

de hiperemie se constata demineralizare a extremitatilor oaselor
din focarul de fractura cu traiect mult mai larg decat initial.
 Remineralizarea care dureaza 5-6 saptamani, calusul reparator
este mai transparent decat osul normal.
 In perioada urmatoare tesutul osos tanar se organizeaza
integrandu-se in structura osului vecin in 6 luni, iar traiectul de
fractura dispare complet dupa 2 ani.
 Radiologic se pot depista complicatiile infectioase- osteite si
de consolidare, in care traiectul de fractura este vizibil mai mult de
6 luni.
 Un calus vicios (persistenta deplasarii dupa consolidare) va fi
apreciat prin tulburari de articulare decat prin deformarea
constatata.
 Controalele radiologice sunt utile pentru urmarirea tulburarilor de
articulare. Intarzierea in consolidare datorita persistentei
mobilitatii fragmentelor se traduce radiologic prin persistenta
traiectului de fractura la nivelul unei pseudartroze.
Just for a larger smile