Universitatea de Stat de MedicinĂ si Farmacie "Nicolae Testemițanu

Antropologia socio-culturală

A elaborat: Dicusar Victoria gr.S2006

Chișinău 2020
 Antropologia socială (uneori antropologia culturală) este un domeniu
științific interdisciplinar care studiază omul și societatea umană, legile
dezvoltării lor și diversitatea culturală.

Antropologia culturală este o disciplină științifică care studiază

viața culturală a omului așa cum este aceasta prezentă în societate
 și istorie - cu obiectele, ideile și acțiunile sale.
 Antropologia culturală este considerată o știință socială
complexă (și uneori numită antropologie socială, sau
antropologie socio-culturală), care adesea îmbină perspective
ale altor științe sociale, precum sociologie, psihologie, istorie.
Ca știință socială, antropologia studiază omul social, prin tot
ceea ce acesta presupune, de exemplu, de la modul în care își
construiește relația cu divinitatea, până la modul în care se
îmbracă - considerând că toate aceste lucruri sunt utile pentru
înțelegerea acestuia ca om cultural.
 Disciplinele antropologiei socio-culturale:

• Antropologia lingvistică
• Antropologia cognitivă
• Antropologia politică
• Antropologia economică
• Antropologia istorică
• Antropologia dreptului
 Antropologia lingvistică
Aceasta examinează  limba din
perspectivă antropologică,
adică evaluează capacitatea lingvistică  de a
transfera  și reproduce cultura, relația dintre
structurile culturii  și diferitele forme de
organizare socială și potențialul cuvântului de
dezvoltare a culturii materiale.

Antropologia lingvistică studiază  limba ca set de

practici în medierea ideilor  și materialității
existenței umane.
 Antropologia cognitivă

Antropologia cognitivă este o etnoștiință care se ocupă cu studiul 

funcțiilor cognitive și cunoașterea proceselor mintale ale anumitor
grupuri sociale sau ale unor populații întregi. Prin urmare, este
preocupată de partea psihică a rasei umane , de diferitele forme de
gândire datorate, la rândul lor, diferitelor forme culturale. Mai precis, se
caracterizează prin studiul relațiilor care există între limbă, gândire,
percepții și cultură. La baza acestei științe există o concepție a culturii ca
sistem de cunoaștere, credințe și valori. Această disciplină include alte
domenii, cum ar fi neuroștiința , psihologia , antropologia fizică și 
culturală [2] .
 Antropologia politică

Antropologia politică este o disciplină de graniță din sistemul științelor

politice care studiaza, dintr-o perspectiva comparativa, geneza si
evolutia formelor si institutiilor politice precum si modalitatile de
organizare a comunitatilor politice, de la societatile arhaice pana in
zilele noastre. Antropologia politica este o disciplina de granita
deoarece, ca si in cazul sociologiei sau filosofiei politice, obiectul de
studiu este politicul in integralitatea manifestarilor sale specifice, iar
tehnicile de cercetare apartin domeniului antropologic, in special
cercetarilor de teren.
 Antropologia economică
Antropologia economică este un domeniu care încearcă să
explice comportamentul economic uman în cel mai larg domeniu
istoric, geografic și cultural al acestuia. Este o fuziune de
economie și antropologie . Este practicat de antropologi și are o
relație complexă cu disciplina economică, de care este extrem
de critică. Originile sale ca sub-domeniu al antropologiei au
început cu lucrările fondatorului polonez de antropologie
Bronislaw Malinowski și ale francezului Marcel Mauss privind
natura reciprocității ca alternativă la schimbul de piață
Antropologie economică.
 Antropologia istorică
Antropologia istorică este o mișcare istoriografică care
aplică metodologii și obiective din Antropologia socială și
culturală la studiul societăților istorice.
Ca preocupare ştiinţifică ea încearcă să răspundă la
exigenţele ştiinţifice ale timpului prezent. O încercare de
deschidere a istoriografiei spre problemele actuale ale
istoriei şi istoricilor, dar în egală măsură spre problemele
societăţilor contemporane care aşteaptă rezolvări
globale şi coerente ale experienţelor trăite.
 Antropologia dreptului
Filosofia dreptului examinează ceea ce trebuie sau ceea ce ar trebui sa
fie în drept, în opozitie cu ceea ce este. Ea descrie originea şi evolutia
dreptului, verifică şi pregateste recunoasterea pozitivă a idealului juridic.

Considerând ca în fiecare epoca sa meditat asupra problemei dreptului şi

justitiei, putem spune că filosofia dreptului corespunde unei trebuinţe
naturale şi constante a spiritului uman.

Din punctul de vedere al definiţiei obiectului de studiu al filosofiei

dreptului o importanţă semnificativă are evidenţierea a trei moduri de
interpretare a dreptului: legist, jusnaturalist şi libertaro-juridic.