Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PORTOFOLIU
la terminologia medicala latina
•Istoria medicinei.............................................................
•Hippocrates……………………………………………………………………………….
Capitolul II
Terminologia anatomica
•Miologie..........................................................................
•Osteologie........................................................................
•Termeni anatomici binominali cu indicarea etimonului
pentru adjectiv.................................................................
Capitolul III
Terminologia farmaceutica
•Termeni binominali/polinominali.........................................
•Verbul latin si indicatii medicale in textul retetei…………………….
•Denumiri de preparate galenice.........................................
•Modele recepturale standard cu formele verbale *fiat* și
*fiant*............................................................................
•Expresii utilizate în uzul medical..........................................
•Denumiri de preparate medicamentoase……………………………………
•Nomenclatura chimica…………………………………………………………………
•Retete cu abrevieri……………………………….…………………………………….
Capitolul IV
Terminologia clinica
Capitolul V
Aforisme
•Aforisme.........................................................................
DIN ISTORIA MEDICINEI
Istoria medicinei este o arie de studiu
care își îndreaptă atenția atât spre evoluția
medicinei ca știință, cât și asupra diverselor
personalități care au contribuit la dezvoltarea
acesteia.
În primul rând, trebuie subliniat faptul
că medicina nu a apărut așa cum o cunoaștem
astăzi. La începuturile sale, concepția medicală
era una demoniacă, boala fiind văzută ca o
stăpânire a organismului de către un demon.
De aceea, procedura de vindecare era
realizată de vindecătorii triburilor primitive,
care prin anumite ritualuri magico-religioase
reușeau să elimine demonii care cauzau boala. De asemenea, etica și deontologia în practica
medicală nu existau la acea vreme.
Odată cu înaintarea în timp se constată și o anumită rafinare a procedurilor medicale, care
se apropie astfel de cele din zilele noastre. Astfel, în Egiptul Antic vracii sunt înlocuiți de
medicii laici, care acum erau specializați pe domenii. Medicamentele folosite în Egiptul Antic
erau de origine naturală, mierea, uleiul, ceapa sau usturoiul fiind remedii de bază în tratarea
diverselor afecțiuni. De asemenea, se foloseau și unele remedii mai puțin cunoscute în ziua de
azi, precum organe și excremente de origine animală. Chiar dacă în Egiptul Antic s-au făcut
progrese semnificative, istoria medicinei este marcată de medicii din Grecia Antică, care au
fost primii care au reușit o desprindere definitivă de magie și supranatural, fiind considerați
fondatorii medicinei occidentale moderne.
În scrierea istoriei medicinei, un rol important l-a avut Hipocrate, cel mai vestit medic al
Greciei Antice, considerat părintele medicinei. Prin observațiile făcute asupra manifestărilor
bolilor și descrierea lor amănunțită, precum și prin încercările de a explica procesele
patologice pe baze naturale și raționale, Hipocrate a contribuit, în limitele posibilităților de la
vremea aceea, la eliberarea medicinei de superstiții și misticism. Astfel, Hipocrate va
clasifica bolile ca acute, cronice, endemice și epidemice. Numele lui Hipocrate este pronunțat
și în zilele noastre, fiind legat de Jurământul lui Hipocrate, un adevărat angajament etic și
deontologic pe care medicii din întreaga țară îl depun în momentul absolvirii facultății.
Un rol important în evoluția medicinei îl au și romanii, prin inventarea a numeroase
instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul, speculum, acul chirurgical.
Istoria medicinei moderne
Începuturile medicinei moderne datează din 1628, când apare lucrarea anatomistului
englez William Harvey denumită "Essay on the Motion of the Hearth and the Blood". Cartea
scotea la lumină faptul că inima funcționează ca o pompă care asigură circulația neîntreruptă
a organismului. Descoperirea sa va fi completată între anii 1628 – 1711 de cea a lui Marcello
Malpighide la Universitatea din Bologna, care descoperă capilarele sanguine și de cea a lui
Thomas Willis, care descoperă vasele de la baza creierului. În 1796 medicul englez Edward
Jenner (1749 – 1823) introduce metoda vaccinarii anti-variolice. Însă, abia secolul XIX aduce
schimbări semnificative în diagnosticarea și tratarea bolilor, precum și în dezvoltarea
intervențiilor chirurgicale. 1918 este anul în care cel mai utilizat instrument medical ia
naștere, stetoscopul, introdus de către Rene Laennec. Lucrările lui Marie Bichat (1771 -
1804), în Franța, asupra țesuturilor pun bazele histologiei, în timp ce germanul Rudolf
Virchow (1821 - 1902), în Berlin (Germania) studiază substraturile anatomo-patologice ale
bolilor și emite cunoscuta teorie a patologiei celulare. Descoperirile fundamentale în lumea
microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 - 1895) și ale lui Robert Koch (1843 - 1910)
contribuie la dezvoltarea Microbiologiei. În ceea ce privește neurologia, o contribuție
importantă a avut-o spaniolul Santiago Ramon y Cajal, care a studiat sistemul nervos.
Wilhelm Rontgen este cel care descoperă în investigarea organelor interne.
Este clar că evoluția medicinei este impresionantă. Astăzi, există proceduri de intervenție
minim invazive, putându-se opera cordul, chiar prin intermediul unui mic orificiu din călcâi. De
asemenea, leacurile băbești au fost înlocuite cu cele mai eficiente medicamente, antibiotice
sau vaccinuri, putându-se preveni, astăzi, un număr impresionant de boli. Cu toate acestea,
oamenii sunt din ce în ce mai bolnavi, din ce în ce mai neglijenți fata de sănătatea lor.
HIPPOCRATES
Miologie
Musculus,i m – subst.Nominativ,decl.II
Depresor,oris m – subst.Nominativ,decl.III
Septum,i n – subst.Genitiv,decl.II
Nasus,i m – subst. Genitiv,decl.II
Terminologia farmaceutica
Termeni binominali
1. Sirupus Adonidis - sirop de rușcuță de primăvară
2. Decoctum Calendulae- decoct de gălbenele
3. Acidum folicum – acid folic
4. Oleum Vaselini- ulei de vaselină
5. Infusum Mellisae- infuzie de roiniță
6. Unguientum mangani- unguient de mangan
7. Acidum lacticum –acid lactic
8. Flores Urticae - flori de urzică
9. Magnesii peroxydum - peroxid de magneziu
10.Oleum ricinum – ulei de ricin
Termeni polinominali
1. Infusum florum Lavandulae - Infuzie din flori de lavandă
2. Emplastrum Phosphori compositum - emplastrum compus de fosfor
3. Pulvis foliorum Betulae - pulbere de frunze de mesteacăn
4. Extractum Absinthii amara – soluție de pelin amar
5. Infusum capsularum Papaveris - infuzie în capsule de mac de
grădină
6. Capsula Olei foliorum Eucalypti - capsulă de ulei de frunze de
eucalipt
7. Infusum foliorum et florum Rosae caninae - Infuzie de frunze și
flori de măceș
8. Briketum foliorum Mellisae - brichet de frunze de melisă
9. Extractum florum Calendulae – extract de flori de gălbenele
10.Infusum florum Lavandulae - Infuzie din flori de lavandă
DENUMIRI DE PREPARATE GALENICE
1) Saponaria , ae f (Sapunarita)
Decoctum herbi Saponaria
2) Valeriana , ae f (Odolean)
Tabulettae extracti Valerianae obductae
3) Berberis , idis f (Dracila)
Extractum Berberidis fluidum
5) Belladonna , ae f (Matraguna)
Unguentum Belladonnae
REȚETE
Rp.: Extr. Fluida Crataegi 25ml Ia: Extract fluid de Păducel 25ml
D. Eliberează.
S. : Câte 20 ml picături de 3 Indica: Câte 20ml picături de 3 ori
ori pe zi pe zi
CAPITOLUL IV
Terminologia clinica
CAPITOLUL V
Aforisme
AFORISME
Ars longa,vita brevis.
(Arta este indelungata viata este scurta)
Amor patriae nostra lex .
(Iubirea patriei este legea noastră)
Bona diagnosis, bona curatio.
(Bun diagnostic, bun leac)
De gustibus et coloribus, non disputandum.
(Gusturile și culorile nu se discută)
Edere debes ut vivas, non vivere ut edas .
(Trebuie să mănânci ca să trăiești, nu să trăiești ca să mănânci)
Etiam unus capilus habet umbram suam .
(Chiar și un fir de păr are umbra sa)
Famam multi curant pauci conscienciam .
(Mulți se îngrijesc de faimă puțini de conștiință)
Gutta cavat lapidem non vi, sed saepe cadendo .
(Stropul face o gaură în piatră, nu prin forță, ci prin cădere repetată)
Medicus curat, natura sanat .
(Medicul îl are în grijă, natura îl însănătoșește)
Non vestimentum virum ornat, sed vir vestimentum .
(Nu veșmântul îl face pe om, ci omul pe veșmânt
Omnium artium medicina nobilissima est.
(Medicina este cea mai nobilă artă)
Praesente medico nihil nocet.
(Când doctorul e lângă tine, nimic nu îți poate face rău)
Memento mori!
(Nu uita că eşti muritor!)
Veni, vidi, vici.
(Am venit, am văzut, am învins)
Verba volant, scripta manent.
(Vorbele zboară, scrisul rămâne)
Vox populi, vox dei.
(Vocea poporului, vocea zeilor)
Festina lente!
(Grăbeşte-te încet!)
Carpe diem!
(Trăieşte clipa!)
Per aspera ad astra.
(Cu greutate până la stele)
Ex nihilo nihil.
(Din nimic nu se creează nimic)
VERBUL LATIN SI INDICATII MEDICALE IN
TEXTUL RETETEI
a) Exemple de verbe:
1. Recipe – Ia
2. Signa – Indica
3. Misce – Amesteca
4. Divide – Divizeaza
5. Repete – Repeta
7. Adde - Adauga
b) Indicatii medicale:
a) “fiat” :
b) “fiant” :
Aluminium – aluminiu
Argentum – argint
Aurum – aur
Fluorum – fluor
Carboneum - carbon
• Denumiri de acizi
• Denumiri de saruri
• Denumiri de oxizi