Lucrarea practică N11.

Tema: Principiile biomecanice ale realizării restaurărilor morfo-funcționale specific

dinților tratați endodontic.
Locul petrecerii lecției practice: Clinica stomatologică N1. Sala curativă.

Întrebări de verificare:

1. Consecințele pierderii vitalității dinților.

- Troficitatea tesuturilor dentare nu mai este asigurata;

- Dintele nu mai poate face față tuturor solicitărilor mecanice;
- Pierderea unor elemente tisulare pulpare și umorale;
- Încetarea proceselor neoformatoare de dentină prin dispariția celulelor odontoblastice
și a celulelor mezenchimale primare;
- Distrugerea aparatului de recepție și transmisie a pulpei
- Pierderea translucidității structurilor dentare restante pune probleme de estetică mai
ales la dinții frontali;

2. Atitudinea terapeutică față de dinții devitali.

Se face în funcție de:
- Poziția dintelui pe arcada dentară;
- Calitatea tratamentului endodontic realizat;
- Calitatea suportului parodontal;
- Gradul de distrucție a coroanei dintelui;
- Statusul apical;
- Numărul de dinți adiacenți;
- Contactul ocluzal;
- Experiența medicului și mijloacele tehnice de care dispune.

3. Metode de restaurare directă a dinților devitali presupune pregătirea unei cavități

ce va fi obturată cu un material de restaurare permanent (amalgam sau rășină
compozită);
Dinții devitali trebuie să îndeplinească anumite cerințe:
 Pierdere minima de structură dură dentară;
 Distrucția coronară să fie supra sau juxtagingivală, astfel încât să permit realizarea
unei restaurări etanșe;
 Suportul radicular să poată fi utilizat ca soluție suplimentară de retenție.
 Evitarea contaminării sistemelor endodontice radiculare;
 Restaurarea dintelui imediat după terapia endodontică, dacă este posibil;
 Utilizarea pivoților doar atunci cand este necesară retenționarea restaurării coronare;
 Restaurarea dinților într-un mod care să permit un eventual retratament al canalelor
radiculare;
 Support parodontal de bună calitate.
 - Obturația coronară simplă cuprinde etape similar, utilizate și în cadrul
restaurărilor coronare ale dinților vitali. Ca material de restaurare pot fi folosite
amalgamul de argint și/sau rășinile composite.

- Obturația coronară armată este o metodă de refacere a morfologiei coroanei

dinților devitali, ce folosește ca mijloc de retenție suplimentar un dispozitiv
suplimentar de retenție de tipul pinurilor intradentinare și/sau intraradiculare, în
jurul cărora se condensează un material restaurator (amalgam sau rășină
compozită).

Mai multe info in Iliescu vol 2

4. Etapele realizarii restaurărilor morfofuncționale ale dintelui devital.

5. Instrumente pentru prepararea spațiului radicular.

1) Dezobturarea canalelor radiculare – lărgirea orificiului de intrare în canal cu ajutorul

unei freze globulare cu gât lung, la turații convenționale joase. Dintele trebuie izolat
cu digă, pentru a preîntâmpina infectarea canalului radicular.
2) Lărgirea canalelor radiculare – cu ajutorul frezelor de canal special. Mărimea frezei
inițiale este mai mica decât diametrul orificiul canalar. Ulterior, se folosesc freze cu
diametru crescător (40). Lungimea și lărgimea preparației vor fi verificate periodic cu
ajutorul acelor de mână Kerr, iar datele se vor corobora cu imaginea radiologică.
3) Verificarea adapării dispozitivului la canalul radicular .

6. Tipurile de pivoturi utilizați în restabilirea denților devitali, avantaje,

dezavantaje.
- Pivoturi ce se fixează prin fricțiune;
- Pivoturi ce se fixează prin înșurubare;
- Pivoturi ce se fixeaza prin cimentare.

Avantajele pivoturilor prefabricate:

- Rezolvarea terapeutică se execute în cabinet, fără intervenția laboratorului;
- Se aplică ușor, cu o tehnică simplă;
- Se pot adapta celor mai diverse situații clinice, inclusive la pluriradiculari, când nu
există paralelism între canale;
- Se pot îndepărta, în special cele fixate prin înșurubare, mai ușor ca dispozitivele
turnate.

Dezavantajele pivoturilor prefabricate:

- Nu se pot adapta perfect la locașul intraradicular ca cele turnate;
- Rezistența lor este mai mica la diferite solicitări, datorită unor constant fizice
necorespunzătoare ale aliajelor din care sunt confecționate (elasticitate, rezistență
la torsiune sau presiune);
- Porțiunea lor coronară nu este întotdeauna adaptată la volumul de reconstituire pe
care trebuie să îl susțină.
7. Tehnici de fixare a pivoturilor intraradiculare.