Elaborarea metodică N 4 ( anul III, semestrul VI )

Tema: Osteomielita maxilarelor.

1. Definiţia noţiunilor „osteomielita” şi „osteomielita odontogenă”.

Osteomielită-Termenul de “Osteomielită”, propus de Nocard, înseamnă inflamaţia
ţesutului medular. Dar, după cum se ştie, procesul inflamator cuprinde toate părţile
componente ale osului, periostul şi ţesuturile moi înconjurătoare. În legătură cu
aceasta au apărut diferiţi termeni, meniţi de a determina cât mai precis noţiunea
acestui proces: (ostită, panostită, osteoflegmon, gaversită, osteotifos ş. a).

Termenul “Osteomielită” s-a înrădăcinat, eliminând toţi termenii propuşi,

chiar şi “panostită”, care s-ar părea cel mai reuşit.

Aşa dar, osteomielită acută (cronică) a maxilarelor se numeşte inflamaţia

ţesutului medular a osului, a periostului şi a ţesuturilor ce înconjoară osul.

Conform datelor din literatură de specialitate osteomielita este un proces infecţios

cu caracter purulent - necrotic, care evoluează în os şi ţesuturile înconjurătoare sub
influenţa factorilor, de natură fizică, chimică şi biologică, pe fonul sensibilizării
preliminare şi a dereglărilor neurohumorale (A. I. Şargorodski, 1985).

2. Particularităţile anatomo-morfologice ale maxilarelor. Pentru a înţelege,

de ce maxilarul inferior este atacat mai frecvent ne
vom aminti despre particularităţile anatomice ale maxilarelor.
 Maxilarul inferior este os plat. Format din două lame osoase.
Bazilara compactă. Canalul mandibular inferior, prin care trece
pachetul vasculo-nervos. În alveole se conţine ţesut medular roşu.
Lipsa porilor în lamele osoase ale mandibulei.
 La maxilă vascularizaţia se prezintă cu totul altfel. Acest lucru
este determinat de faptul, că maxila este construită din lame osoase cu
un mare număr de pori. În acelaşi timp ambele sisteme arteriale larg
anastomozează între sine.
 Particularităţile anatomice menţionate ale maxilarelor inferior şi
superior determină frecvenţa şi caracterul pronunţat al osteomielitei
1. Particularitatile anatomo-morfologice ale maxilarului superior
Maxila sau maxilarul (superior) este un os pereche și neregulat, situat în centrul
feței, făcând parte din viscerocraniu. Are un corp (cu 4 fețe: anterioară,
infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin);
conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale
alveolare).
Fiecare maxilă este formată din două oase care: maxila propriu-zisă și osul
incisiv 
CORPUL MAXILEI:
Corpul maxilei este porțiunea centrală, globuloasă, a maxilei, având forma unei
piramide triunghiulare.
Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe (nazală, anterioară, infratemporală
și orbitară) și trei margini (anterioară, posterioară și inferioară)
Fața anterioară este ușor concavă și situată anterolateral.
Ea prezintă:

 gaura suborbitară , aflate dedesubtul marginii orbitale - unde se deschide

canalul infraorbital.
 fosa canină  o mică depresiune aflată sub gaura suborbitară, în care își are
originea mușchiul ridicător al unghiului gurii
 incizura sau scobitura nazală o scobitură concavă largă, semiovală aflată
medial și anterior. Incizurele nazale ale ambelor maxile participă la
delimitareaaperturii piriforme  ce duce în cavitatea nazală.
Fața posterioară sau infratemporală
Fața posterioară sau infratemporală este concavă și rugoasă și privește
posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală. Esre separată de
fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu
osul palatin și cu procesul pterigoid.
Pe fața posterioară se află :

 tuberozitatea maxilei  o convexitate aflată pe partea inferioară a feței

posterioare a maxilei
 orificii alveolare în număr de 2-3 situate pe tuberozitatea maxilei. Orificiile
alveolare se continuă în grosimea osului cu canalele alveolare  prin care trec
ramurile nervoase și arteiale pentru molari
Fața superioară sau orbitară
Fața nazală
PROCESELE (APOFIZELE) MAXILEI
Procesul zigomatic
Procesul zigomatic al maxilei este o proeminență laterală a maxilei, situată la
partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală
se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară
Procesul frontal
Procesul alveolar
Procesul alveolar al maxilei este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție
în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față
externă convexă situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior.
Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează arcada dentară
superioară. Marginea sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară
numită arcada alveolară, în care sînt săpate cavități numite alveole dentare,
pentru rădăcinile a opt dinți supriori. Alveolele dentare, despărțite între ele
prin septuri interalveolare, se îngustează în profunzime. În alveolele dinților
multiradiculari (molari) se văd și septuri interradiculare care separă
rădăcinile acestor dinți.Pe fața anterioară (externă) a apofizei alveolare se văd
reliefurile alveolelor dentare, proeminențile alveolare ,relieful cel mai
pronunțat este determinat de canin.Procesul alveolar lipsește la sugar, apare o
dată cu dentiția și involuează la edentați.
Procesul palatin
STRUCTURI AFLATE ÎN INTERIORUL MAXILEI
Sinusul maxilar ,Canale ce străbat maxila.

Funcții
Procesul alveolar al maxilei prezintă cavitățile de recepție pentru rădăcinile
dinților, numite alveole dentare (Alveoli dentales).
Maxila ia parte la formarea a trei cavității:

 plafonului cavității bucale

 planșeului și peretelui lateral al foselor nazale
 planșeului orbitei
Parțial ia parte la formarea a două fose: infratemporală și pterigopalatină, și a două
fisuri: orbitară inferioară și pterigomaxilară.

Articulații
Maxila are articulații cu 9 oase:

 2 oase ale neurocraniului: frontal și etmoid

 7 oase ale viscerocraniului: maxila de partea opusă, zigomatic, lacrimal,
oasele nazale, vomer, cornetul inferior, palatin.

Anatomia mandibulei. Particularităţile anatomo-morfologice

Mandibula este unicul os mobil al craniului, fiind constituit din corp dispus
orizontal, pe care sunt fixaţi dinţii şi două ramuri orientate vertical, care servesc la