OCLUZIA DENTARĂ

NOŢIUNI DE ANATOMIE (pentru uzul studentilor)

Structurile ce formează sistemul stomatognat sunt: oasele maxilare, articulaţiile

temporomandibulare, dinţii şi ţesuturile parodontale, musculatura, mucoasele, glandele salivare,
limba, vasele sangvine şi limfatice, nervii. Aceste structuri prezintă atăt caractere morfologice şi
funcţionale generale, prezente la toţi indivizii, cât şi particularizăţi morfologice individuale.
Caracterele morfologice şi funcţionale generale sunt rezultatul interrelaţiei morfologie-
funcţie şi funcţie-morfologie. Particularităţile morfologice individuale sunt expresia modului
individual în care s-a exercitat această relaţie.
A. Substratul osos.
Sheletul osos al extremităţii cefalice are două componente distincte:
 Neuro-craniul ce asigură protecţia encefalului
 Viscero-craniul ce asigură atât protecţia receptorilor periferici (oftalmici,
olfactivi) cât şi necesităţile funcţionale privind fonaţia, masticaţia, deglutiţia,
mimica.

Fig.1(1)
1
 OCLUZIA DENTARĂ

A.1. Maxilarul
Este situat în partea centrală a feţei.
Asigură baza de implantare pentru dinţii arcadei superioare şi participă la constituirea
principalelor regiuni şi cavităţi ale feţei: bolta palatină, fosele nazale, cavităţile orbitare, fosele
zigomatice şi fosele pterigo-maxilare.
Este un os “cavitar” ce adăposteşte sinusul maxilar şi are patru apofize: alveolară (ce
adăposteşte dinţii), palatină (ce formează bolta palatină), frontală, malară (ce realizează cu
zigomaticul arcada zigomato-alveolară). Prin intermediul acestor apofize maxilarul se
solidarizează cu ansamblul sheletului cranio-facial realizând astefel un suport rezistent pentru
presiunile masticatorii date de mandibulă, presiuni transmise prin intermediul arcadelor dentare.

Fig.2(2)
A.1.1. Corpul maxilarului prezintă:
Baza maxilarului
 Este denumită şi faţa nazală a maxilarului.
 Participă la formarea peretelui lateral al fosei nazale
 La acest nivel se găsesc şanţul lacrimal şi hiatusul maxilar (comunicarea dintre
sinusul maxilar şi meatul nazal mijlociu.
Faţa anterioară a maxilarului
 Este neregulată, concavă şi orientată antero-lateral.

2
 OCLUZIA DENTARĂ

 Pe marginea inferioară prezintă deformări datorate rădăcinilor dentare – bosa

canină.
 Deasupra rădăcinilor premolarilor, la aproximativ 5 mm sub marginea sa orbitală,
prezintă un orificiu prin care trece pachetul vasculo-nervos infraorbital.
 La acest nivel se realizează inserţii musculare (buccinator, canin, ridicătorul buzei
superioare, ridicătorul buzei inferioare, ridicătorul aripii nasului).
Faţa posterioară a maxilarului
 Formează peretele inferior al fosei infratemporale.
 Zona postero-inferioară formează tuberozitatea maxilară.
 La nivelul tuberozităţii maxilare întâlnim canalele alveolare prin care trec vasele
şi nervii alveolari superiori şi inferiori
Faţa inferioară a maxilarului
 Participă la formarea planşeului orbitei.
 Corespunde peretelui superior al sinusului maxilar.
 În partea posterioară se găseşte şanţul suborbital.In partea anterioară acesta se
transformă în canal suborbital ce se va deschide pe marginea anterioară a oului pri
orificiul infraorbital
A.1.2 Procesele osului maxilar:
Procesul frontal este orientat vertical, prezentând două feţe: una laterală şi una medială.
 Faţa laterală este străbătută de creasta lacrimală anterioară la nivelul căruia îşi are inserţia
ligamentul palpebral medial, precum şi fibre ale muşchiul orbicular ocular. Creasta
lacrimală se continuă cu marginea infraorbitală.
 Faţa medială constituie peretele lateral al cavităţii nazale şi prezintă creasta etomidală care
articulaeză cu cornetul nazal mijlociu, inferior căruia este situată poeminenţa ager nasi.
Procesul palatin reprezintă o lamă triunghiulară orizontală sudată la nivelul feţei nazale a
corpului maxilarului,care, împreună cu componenta de parte opusă contribuie la formarea celor
două treimi anterioare ale palatului dur şi a podelei cavităţii nazale.
Procesul zigomatic este un proces orientat lateral, având formă piramidală şi care este
situat în punctul de întâlnire al feţelor orbitală, anterioară şi infratemporală. Procesul zigomatic se
articulează cu osul zigomatic.
Procesul alveolar conţine opt alveole dentare, care constituie suportul unităţilor dentare,
formând o hemiarcadă, iar la unirea celor două hemiarcade opuse, are loc formarea arcadei
alveolare superioare.

A.1.3. Stâlpii de rezistenţă maxilari principali:

Stâlpul nazo-frontal – Preia forţele din regiunea frontală (incisivi şi canini) şi le transmite
vertical spre procesul frontal (apofiza frontală).
Stâlpul mijlociu (zigomatic) – Preia forţele din regiunea premolarilor şi a primilor molari
şi le transmite ascendent pe peretele anterior al sinusului.Se distribuie în două direcţii: spre
procesul zigomatic şi spre peretele extern al orbitei.
Stâlpul posterior – Preia forţele din regiunea ultimilor doi molari şi le transmite spre baza
craniului.

3
 OCLUZIA DENTARĂ

Fig.3(2)

A.2. Mandibula
Este un os nepereche;
Este singurul os mobil al scheletului capului;
Se afla la partea inferioara a fetei;
Este format din:
A.2.1. Corpul :
Are forma de potcoava cu convexitatea anterioara.
Este alcătuit din 2 segmente care se unesc pe linia mediană.
Are o fata anterioara(externă) şi una interioară, o margine superioară şi una inferioară.

Fata anterioara(externă) - este sediul unor formaţiuni anatomice importante:

 simfiza mentonieră,
 linia oblică externă cu traiect oblic în sus şi înapoi,
 găurile mentoniere (între apexurile premolarilor);
 zone de inserţie musculară pentru: incisivul inferior, mentonier, moţul bărbiei,
pătratul, triunghiularul buzelor şi buccinator.
Fata internă - prezintă câteva elemente anatomice importante:
 linia oblică internă, cu traiect în sus şi înapoi, cu inserţia muşchiului milohioidian şi
milofaringian
 apofizele genii superioare, cu inserţia genioglosului
 apofizele genii inferioare, cu inserţia muşchiului geniohioidian
4
 OCLUZIA DENTARĂ

 torusul mandibular - exostoză pe faţa internă a mandibulei, în dreptul premolarilor

bilateral
 două depresiuni glandulare: pentru glanda sublinguală (deasupra liniei oblice interne) şi
pentru glanda submaxilară (sub linia oblică internă).
Marginea superioara a corpului (marginea alveolara) - are 16 alveole dentare pentru dintii
inferiori;
Marginea inferioara a corpului – prezintă o depresiune rugoasă, fosa digastrică, zona de
inserţie a pântecului anterior al muşchiului digastric.
- un şanţ determinat de trecerea arterei faciale
A.2.2. Ramurile verticale

Formează cu ramul orizontal un unghi variabil, numit şi unghi goniac

Valorile normale ale unghiului goniac sunt sunt direct proporţionale cu evoluţia
individului şi cu solicitările mandibulei, astfel:
* 1350-1400 - la nou-născut
* 1200 - prima dentiţie - la copil
* 1000-1150 - la dult
* 1200-1300 – la vârstnicul edentat.
Au directie verticala;
Fiecare ramura e patrulatera;
Ramurile ascendente ale mandibulei prezintă o faţă externă, o faţă internă şi patru
margini: superioară, inferioară, anterioară şi posterioară.

Fata externă: - este rugoasa in partea inferioara si neteda in partea superioara;

- este acoperită de muşchiul maseter ce se inseră pe rugozităţile din zona
inferioară
Fata internă - este acoperită de muşchiul pterigoidian intern
- prezintă în centru orificiul mandibular si deschiderea superioara a
canalului mandibular;
- anterior de gaura mandibulei se gaseşte Spina lui Spix şi jgheabul vasculo
nervos
milohioidian
Coltul infero-posterior este rotunjit si formeaza unghiul mandibulei.
Marginea superioară prezinta :
- in centrul ei incizura sigmoidă
- anterior - apofiza coronoidiana ce serveste pentru inseria muschiului temporal;
- posterior - apofiza condiliana (condilul mandibular) ce se articuleaza cu
cavitatea glenoida a osului temporal;
- scobitura mandibulei - situata intre cele doua apofize, permite trecerea
pachetului
vasculonervos maseterian destinat muschiului omonim.
Marginea inferioară se continuă cu corpul mandibulei fără limită de demarcaţie.
Marginea anterioară - este oblică în jos şi înainte.
- are formă de şanţ cu două creste: anterioară şi posterioară.Se
continuă cu liniile oblice externe şi inerne de pe feţele anterioare şi posterioare ale
corpului mandibular.

5
 OCLUZIA DENTARĂ

A.2.3. Stâlpii de rezistenţă mandibulari principali:

Liniile oblice interne şi externe
– se unesc pe marginea anterioară a ramurii ascendente a mandibulei până la procesul
coronoid.
– prin tendonul muşchiului temporal forţele se transmit la oasele craniului.

Linia de forţă bazilară

– Colectează forţele şi le transmite atât spre procesul coronoid cât şi spre articulaţia
temporo-mandibulară.

Fig.4 (1)

A.3. Articulaţia temporo-mandibulară

Este considerată a fi cea mai complexă articulaţie a organismului uman. Prezintă o
morfologie
specifică ce permite efectuarea de mişcări complexe în plan sagital, vertical şi transversal.
Structurile anatomice care compun A.T.M sunt:
 Suprafaţa articulară oferită de baza craniului
 Suprafaţa articulară reprezentată de condilul mandibular.
 Meniscul articular care subîmparte spaţiul articular in două compartimente:
 Suprameniscal ~ menisco-temporal
 Submeniscal ~ menisco-condilian
Articulaţiile temporo-mandibulare sunt de tip sinovial. Faţă de marea majoritate a
articulaţiilor sinoviale ce prezintă suprafeţele osoase articulare acoperite de cartilaj hialin, cele ale
articulaţiilor temporo-mandibulare sunt acopeite de fibrocartilaj.

6
 OCLUZIA DENTARĂ

Este o articulaţie ce prezintă atât componentele clasice (suprafeţe articulare, menisc,

ligamente, sinovială, nervi, vase sanguine şi limfatice), cât şi particularităţi morfologice
determinate de funcţionalitatea ei specifică :
 inserţia muşchiului pterigoidian extern, pe menisc şi capsulă
 prezenţa cartilagiului condilian ca centru osteogenetic de
creştere secundar celui angular şi coronoidian
 funcţionalitatea simultană a celor două articulaţii sub influenţa sistemului neuromuscular.
Particularităţi anatomice ale A.T.M.
 Cavitatea glenoidă prezintă:
 Adâncime de 6-8 mm.
 Un diametru transversal (25 mm) şi unul sagital (20 mm).
 orientare a celor două axe transversale spre posterior şi median, formând un
unghi de
1500-1700, cu vârful înaintea găurii occipitale.
 Profunzimea lor variază în funcţie de ocluzie şi de stereotipul de masticaţie.
 Porţiunea anterioară a cavităţii glenoide (preglaseriană) este articulară, iar cea
posterioară este nearticulată.
 In stări patologice condilii alunecă spre distal şi comprimă tăblia osoasă ce-i
desparte de craniu.
 Panta posterioară a tuberculului articular (condilul temporal):
 Are o lungime de 9 mm.
 Permite deplasarea condilului mandibular.
 Înclinarea sa este diferită în funcţie de stereotipul masticator şi predominanţa
mişcărilor mandibulare.
 Are valori variabile :
✓ 50-250 frecător (cu predominanţa mişcărilor orizontale).
✓ 250-400 – intermediar.
✓ 400-550 - tocător (cu predominanţa mişcărilor verticale).
 Condilii mandibulari:
 Au formă elipsoidală, cu diametrul mare de 20-25 mm şi cel mic de 10 mm.
 Prezintă 2 versanţi:
✓ anterior - articular, ce prezintă în porţiunea inferioară o concavitate
pentru inserţia pterigoidianului extern.
✓ posterior – extracapsular.
 Poziţia lor normală în cavitatea glenoidă este centrică, simetrică dreapta-
stânga.
 În stările patologice pot ocupa poziţii excentice (anterioare, posterioare).
 Efectuează două mişcări de bază:
✓ mişcare de rotaţie la nivelul compartimentului menisco-condilian
✓ mişcare de translaţie la nivelul compartimentului menisco-temporal.
 Meniscul articular:
 Este un fibrocartilagiu de forma unei lentile biconcave.
 Faţa superioară are un relief convex-concav pentru a se adapta distal la
morfologia cavităţii glenoide.
 Faţa inferioară prezintă un relief concav ce se adaptează la morfologia
condilului mandibular.

7
 OCLUZIA DENTARĂ

 Are o grosime variabilă 2-4 mm. Este mai gros la periferie şi posterior şi mai
subţire în centru.
 Oferă inserţie muşchiului pterigoidian extern în porţiunea sa anterioară.
 Rolul meniscului este multiplu:
✓ De a împărţi cavitatea articulară în două componente : menisco-
temporală şi menisco-condiliană.
✓ De a realiza congruenţa elementelor articulare.
✓ De tampon, amortizând presiunile masticatorii.
 Capsula articulară:
 Este o membrană ca un manşon conjunctiv, mai gros posterior şi mai subţire
anterior.
 Este întărită de fibre cojunctive neelastice ce formează ligamentul lateral
extern şi ligamentul lateral intern.
 Include cele două suprafeţe articulare.
 Are rol de a regla mişcările articulare şi de a limita mişcările condilului şi
meniscului datorită ligamentelor.
 Ligamentele articulaţiei temporo-mandibulare sunt:
 Intrinseci:
✓ Lateral intern.
✓ Lateral extern.
 Extrinseci:
✓ Sfenomandibular.
✓ Pterigomandibular(Vizibil clinic. Se inseră pe croşetul aripii interne a
sfenoidului şi faţa postero - internă a osului alveolar, unde se termină
linia oblică internă. Oferă inserţie constrictorului superior al faringelui
şi buccinatorului.)
✓ Stilomandibular.

Fig.5 (1)

8
 OCLUZIA DENTARĂ

B. Musculatura.
Reprezintă componenta dinamică a aparatului dento-maxilar.
Participă la realizarea funcţiilor sistemului stomatognat.
Din punct de vedere anatomo-funcţional musculatura poate fi sistematizată astfel:
 Muşchi mobilizatori ai mandibulei.
 Muşchii limbii.
 Muşchii vălului palatin.
 Muşchii pieloşi ai feţei (muşchii oro-faciali).

B.1. Muşchii mobilizatori ai mandibulei.

Sunt denumiţi şi muşchi masticatori.
Se aseamănă din punct de vedere anatomic cu restul muşchilor scheletici. Ei prezintă două
inserţii osoase, una dintre ele fiind pe mandibulă.Ei realizează masticaţia una din funcţiile de
bază ale aparatului dentomaxilar, participă la deglutiţie şi la vorbirea articulată.
Muşchii masticatori se dezvoltă din arcul mandibular sau primul arc visceral.

Fig.6 (5)

9
 OCLUZIA DENTARĂ

Se pot clasifica în funcţie de direcţia de mişcare pe care o imprimă mandibulei, astfel:

B.1.1. Muşchii ridicători ai mandibulei

Mişcarea de ridicare a mandibulei rezultă din contracţia bilaterală a muşchilor maseteri,
temporali şi pterigomandibulari.

Muşchiul maseter
Prezintă o porţiune superficială şi una profundă. Muşchiul are aspectul unui patrulater şi
este situat pe faţa laterală a mandibulei. La exterior este acoperit de fascia maseterică. Se inseră
pe arcada zigomatică şi pe faţa externă a marginii posterioare a ramului ascendent al
mandibulei. Când se contractă unilateral mandibula va fi dusă în sus, înainte şi lateral de aceeaşi
parte.

Fig.7(1)
Muşchiul temporal
Este cel mai puternic muşchi masticator. Are forma unui evantai. Este situat în fosa
omonimă. La exterior este acoperit de fascia temporală. După direcţia fibrelor se descriu trei
fascicole: anterior, mijlociu, posterior. Fascicolul anterior prezintă fibre cu orientare verticală.
Prin contracţie ridică mandibula. Fascicolul mijlociu conţine fibre orientate aproape vertical,
uşor oblice spre distal.Prin contracţie trage mandibula în sus şi înapoi. Fascicolul posterior este
alcătuit din fibre cu orientare aproape orizontală. Prin contracţie conduce mandibula în sus şi
înapoi.

Muşchiul pterigoidian lateral(extern)

Este situat superior celui medial. Este format dintr-un fascicul superior sau sfenoidal şi
unul inferior sau pterigoidian. Fascicolul superior (sfenoidal) se inseră anterior pe aripa mare a

10
 OCLUZIA DENTARĂ

sfenoidului şi posterior pe capsula şi meniscul articular. Fascicolul inferior ( pterigoidian) se

inseră pe faţa externă a aripii mari a apofizei pterigoide şi pe partea anterioară a colului
condilului. Prin contracţia bilaterală şi simetrică produce propulsia mandibulei. Prin contracţia
unilaterală este indusă mişcarea de lateropulsie a mandibulei.

Muşchiul pterigoidian median(intern)

Are formă patrulateră şi este aşezat pe faţa internă a ramurii mandibulei. Prin contracţia
bilaterală şi simetrică ridică mandibula şi o conduc usor înainte. Prin contracţia unilaterală este
indusă mişcarea de lateropulsie a mandibulei de partea opusă.

Fig.8(1)

B.1.2.Muşchii coborâtori ai mandibulei

Mişcarea de coborâre a mandibulei este declanşată de contracţia muşchilor pterigoidieni

laterali şi este continuată de contracţia muşchilor digastrici, milohioidieni, geniohioidieni.
Muşchii coborâtori ai mandibulei au acţiune:
 directă: milohioidienii, geniohioidienii, digastric (burta anterioară)
 indirectă : digastric (burta posterioară), stilohioidian, sternohioidian, omohioidian,
tirohioidian

Muşchiul digastric
Se întinde între procesul mastoidian al osului temporal, osul hioid şi fosa digastrică a corpului
mandibulei Este format din două porţiuni musculare unite printr-un tendon: pântecele anterior şi

11
 OCLUZIA DENTARĂ

posterior. Pântecele posterior se inseră la nivelul incizurii mastoidiene îndreptându-se în jos,

înainte şi medial spre osul hioid. De la nivelul osului hioid porneşte pântecele anterior care se
orientează spre anterior şi medial urmând să se insere la nivelul fosei digastrice. Principala
acţiune este de coborâre a mandibulei.

Fig. 9 (1)

Muşchiul milohioidian
Este un muşchi patrulater. Se inseră pe linia linia oblică internă de pe faţa internă a
ramurii orizontale a mandibulei, pe osul hioid şi pe rafeul median format prin întâlnirea cu
muşchiul simetric. Prin încrucişarea mediană a fibrelor celor doi muşchi milohioidieni rezultă o
diafragmă ce participă la structurarea planşeului bucal.

Fig.10(1)
Muşchiul geniohioidian
Se inseră anterior pe apofizele genii inferioare ale mandibulei şi posterior pe osul hioid.

12
 OCLUZIA DENTARĂ

Se prezintă sub forma a două fascicole musculare aşezate paramedian.Este un muşchi

coborător al mandibulei având şi o uşoară acţiune de retropulsie.

B.1.3. Muşchii propulsori ai mandibulei

Se realizează prin contracţia bilaterală a pterigoidienilor laterali-fascicolul profund, a
maseterilor şi a pterigoidienilor mediali.
Sunt clasificaţi astfel:
 principali: pterigoidieni externi
 secundari: pterigoidieni interni, maseteri

B.1.4. Muşchii retropulsori ai mandibulei

Retropulsia este, în principal, rezultatul contracţiei muşchilor digastrici şi temporali-
fascicolul mijlociu şi posterior.
Sunt clasificaţi astfel:
 principali : temporali, digastrici
 secundari : maseteri, pterigoidieni
interni diductori

B.1.5. Muşchii lateropulsori ai mandibulei

Lateropulsia se produce prin contracţia pterigoidienilor laterali, mediali şi maseteri.

B. 2. Muşchii limbii.
Limba este un organ musculos, acoperit de mucoasă, cu multiple roluri în funcţiile
aparatului dento-maxilar printre care prehensiunea alimentelor, în masticație, deglutiție,fonaţie.
Deoarece este dotată cu un tip special de chemoreceptori (mugurii gustativi), este
considerată "organul simțului gustativ".
Muşchii limbii - sunt în număr de 17, dintre care opt sunt perechi şi unul nepereche
(transversul limbii).
Echilibrul muşchilor limbii este antagonic muşchilor oro-faciali, prin aceasta asigurându-
se "culoarul neutral" în care se dezvoltă arcadele dentare.
Funcţional, acţiunea muşchilor este sincronă dreapta şi stânga, spre deosebire de a
celorlalţi muşchi din organismul uman, datorită mandibulei, care este unică, şi a articulaţiilor
temporo-mandibulare, care nu pot funcţiona alternativ.
Contracţiile musculare sunt :
■ izotonice - când deplasează mandibula
■ izometrice - când realizează ocluzia
■ anizotonice - în masticaţia cu intreruperea bolului alimentar

Sunt sistematizaţi în două categorii:

B.2.1. Muşchi extrinseci
Prin contracţia lor modifică poziţia. Inserţie fixă pe oasele sau organele din vecinătate.
Inserţie mobilizabilă în grosimea limbii.

 Muşchiul Genioglos

13
 OCLUZIA DENTARĂ

Se inseră pe apofizele genii superioare apoi se împarte în trei fascicole. Fibrele anterioare
sunt recurbate anterior.Prin contracţia lor trag vârful limbii spre posterior şi inferior. Fibrele
mijlocii au traiect orizontal.Prin contracţia lor determină propulsia limbii. Fibrele inferioare au
traiect oblic în jos. Prin contracţia lor deplasează limba spre posterior şi superior. În mişcarea de
propulsie a limbii acţionează sinergic împreună cu muşchiul milohioidian.

Fig.11(1)

 Muşchiul Hioglos
Se inseră pe osul hioid şi pe baza limbii.Trage limba înapoi şi în jos.

 Muşchiul Stiloglos
Fibrele sale se inseră pe apofiza stiloidă şi pe ligamentul stilomandibular şi se termină pe
vârful şi faţa laterală a limbii. Trage limba înapoi şi în sus spre vălul palatin.

 Muşchiul Amigdaloglos
Uneşte loja amigdaliană şi baza limbii. Ridică baza limbii şi o aplică pe palatul moale.

 Muşchiul Faringoglos
Mobilizează limba posterior-superior. Se desprinde din constictorul superior al faringelui
şi se îndreaptă spre marginile limbii. Este considerat de anumiţi autori ca fiind un fascicol al
muşchiului constrictor superior al faringelui

 Muşchiul Palatoglos
Micşorează istmul faringian, coboară vălul palatin şi ridică limba.
(Glosostafilin) Se inseră pe aponevroza vălului palatin şi se termină în baza limbii.
B.2.2. Muşchi intrinseci

14
 OCLUZIA DENTARĂ

Prin contracţia lor modifică forma limbii. Au ambele inserţii în grosimea limbii.

 Muşchiul longitudinal superior

Prin contracţie scurtează limba în sens sagital. Mobilizează vârful limbii spre
posterior şi superior

 Muşchiul longitudinal inferior

Prin contracţie scurtează limba în sens sagital. Mobilizează vârful limbii spre
posterior şi inferior

 Muşchiul vertical
Prin contacţie micşorează diametrul dorso-ventral al limbii.

 Muşchiul transvers
Prin contracţie determină îngustarea limbii. Prin contracţie proiectează vârful
limbii înainte

Fig.12(5)

B.3. Muşchii vălului palatin.

Muşchii vălului palatin formează formaţiunea anatomo-clinică cu acelaşi nume, fiind
acoperiţi de mucoasă pe ambele feţe. Sunt cinci perechi simetrice (peristafilin extern, peristafilin
intern, palatostafilin, stafilofaringian şi stafiloglos) şi unul nepereche(azigos al uvulei) ce
formează lueta. Muşchii ridicători ai vălului palatin sunt: peristafilin extern, peristafilin intern,
palatostafilin. Muşchii coborâtori ai vălului palatin sunt: stafilofaringian şi stafiloglos
Rolul lor este dinamic în deglutiţie, fonaţie, având o direcţie variabilă în raport de starea
constituţională şi tonicitate.
Peristafilin extern

15
 OCLUZIA DENTARĂ

Inserţie în gropiţa scafoidă, gaura ovală, trompa lui Eustachio, marginea posterioară a lamei
orizontale a osului palatin şi pe spina nazală posterioară. Prin contracţia sa se întinde aponevroza
vălului.

Peristafilin intern
Inserţie pe stânca temporalului, pe partea cartilaginoasă a trompei lui Eustachio şi pe faţa
superioară a vălului palatin.

Palatostafilin
Se inseră pe spina nazală posterioară şi pe vârful luetei. Produce retracţia luetei.

Stafilofaringian
Este localizat în pilierul posterior al vălului palatin. Se inseră pe croşetul aripii interne a
apofizei pterigoide şi în peretele faringelui.

Stafiloglos
Se inseră pe faţa inferioară a aponevrozei palatine, coboară în grosimea pilierului
anterior şi se termină în baza limbii. Este denumit şi palatoglos.

B.4. Muşchii pieloşi ai feţei (muşchii oro-faciali).

Au o inserţie fixă pe structura osoasă şi o inserţie mobilă pe faţa profundă a pielii sau
mucoasei.
Nu au antagonişti.
Revenirea la poziţia iniţială se datorează elasticităţii tegumentelor.
Sunt denumiţi şi muşchii mimicii având un rol important în funcţia fizionomică, fonaţie,
masticaţie.
Participă la stabilirea limitelor funcţionale ale câmpului protetic.
La nivelul maxilarului se inseră:
Muşchii incisivi superiori,
Muşchiul canin,
Muşchiul ridicător comun al aripii nasului,
Muşchiul ridicător comun al buzei superioare,
Muşchiul zigomatic mare, Muşchiul zigomatic mic,
Muşchiul buccinator.
Prin contracţie aceştia determină ridicarea buzei superioare şi a comisurilor. Deoarece
realizează o mimică ce exprimă optimism, fericire, veselie, sunt denumiţi şi muşchii surâsului.
La nivelul mandibulei se inseră:
Muşchiul mentonier,
Muşchiul incisiv inferior,
Muşchiul pătrat al buzei inferioare,
Muşchiul triunghiular,
Muşchiul buccinator.
Prin contracţia lor coboară buza inferioară şi nodurile comisurale. Induc o expresie de
tristeţe, pesimism, deprimare.

16
 OCLUZIA DENTARĂ

Muşchiul buccinator
Este situat în grosimea obrajilor. Se inseră superior de la tuberozitatea maxilară la nivelul
primului molar, inferior - de-a lungul liniei oblice externe, posterior pe ligamentul pterigo-
mandibular, anterior la nivelul nodulului comisural. Acest muşchi formează pereţii externi
(laterali) ai cavităţii orale, împreună cu orbicularii (anterior), fiind acoperiţi numai de mucoasa
orală spre interior. La edentatul total sau edentatul parţial întins, prin raportul acestor muşchi cu
versantul extern al crestei edentate, realizează pungile Eisenring la maxilar şi pungile Fish la
mandibulă. La dentat, prin acţiunea lor antagonică cu muşchii limbii realizează culoarul neural în
care se dezvoltă arcadele dento-alveolare.

Fig.13(5)
Muşchiul incisiv superior
Se inseră la nivelul maxilarului deasupra incisivul lateral. Ridică buza superioară în
dreptul caninului

Muşchiul canin
Se inseră la nivelul maxilarului deasupra caninului. Ridică buza superioară în dreptul
caninului

17
 OCLUZIA DENTARĂ

Muşchiul ridicător comun al aripii nasului

Inserţie la nivelul procesulul frontal al maxilarului şi la nivelul cartilajului alar. Prin
contracţie induce dilatarea narinelor.

Muşchiul ridicător comun al buzei superioare

Se inseră la nivelul maxilarului şi al osului zigomatic, superior de gaura infraorbitală şi la
nivelul musculaturii buzei superioare. Prin contracţia sa ridică buza superioară.

Muşchiul zigomatic mare

Se inseră pe faţa lateral a osului zigomatic şi la nivelul modiolului. Prin contracţia sa
ridică unghiul gurii în sus şi în lateral.

Muşchiul zigomatic mic

Se inseră pe faţa lateral a osului zigomatic şi la nivelul musculaturii buzei superioare.
Prin contracţia sa ridică buza superioară.

Muşchiul orbicular al buzelor

Este aproximativ circular, cu direcţie orizontală. Se inseră în regiunea mediană pe
maxilar, inferior pe mandibulă, la nivelul tegumentului şi a mucoasei buzelor. Contribuie la
forma şi dimensiunea orificiului bucal, la aspectul morfologiei buzelor, expresivitatea facială şi
prehensiunea alimentelor, modelarea arcadei dento-alveolare frontale, stabilizarea protezelor.
Prin contracţie micşorează dschiderea cavităţii orale şi apropie buzele.

Muşchiul triunghiular al buzelor

Are originea pe menton şi inserţia pe comisură (modiolus).
Acţiunea sa se reflectă în direcţia comisurilor buzelor, care poate fi orizontală sau
ascendentă (situaţii normale), sau descendentă când reflectă starea psihică (depresie, supărare) .

Muşchiul pătratul bărbiei

Are inserţie osoasă pe linia oblică externă şi inserţie pieloasă la nivelul marginii inferioare
a orbicularului buzei inferioare.

Muşchiul moţul bărbiei (mentalis) –

Are inserţia fixă osoasă pe rebordul alveolar în dreptul incisivilor şi caninilor inferiori, iar
inserţia mobilă pe tegumentele care acoperă mentonul.

Muşchiul incisiv inferior – se inseră la nivelul mandibulei sub incisivul lateral.

18
 OCLUZIA DENTARĂ

BIBLIOGRAFIE

1. Anne M. Gilroy, Brian R. MacPherson, Lawrence M. Ross – Atlas of Anatomy,

Editura Prior,2000.
2. Bernard Liebgott- The Anatomical Basis of Dentistry – Mosby Elsevier,1997.
3. Mihai Crăiţoiu – Protetică Dentară, Ed. Medicală Universitară Craiova,1995.
4. Mihai Crăiţoiu – Protezarea edentaţiei totale, Ed. Medicală Universitară
Craiova,2001.
5. Richard L. Drake, A. Wayne Vogl, Adam W.M. Mitchell – Gray’s Anatomy for
students, Editura Prior.
6. Deva V. – Elemente de morfologie funcţională a sistemului stomatognat, Ed.
Sitech, 1999.

19