Univerisitatea de Titu Maiorescu Bucuresti

Facultatea de medicina dentara, Specializarea medicina dentara

Lucrare de licenta

Tehnici de aditie osoasa in medicina dentara

Coordonator stiintific Student

Dr. S.L. Alexandru Burcea Pintescu Maria Daniela

Cuprinsul Lucrarii de Licenta
I. Introducere
1. Notiuni privind Procesele alveolare si structurile de vecinatate / Notiuni privind structura
si dezvoltarea proceselor alveolare
2. Structura si fiziologia celulelor osoase
3. Tipuri de investigatie clinica si paraclinica in terapia aditiei osoase
4. Clasificarea si tipuri de atrofie osoasa ale crestelor alveolare maxilare si consecintele lor
5. Materiale utilizare pentru refacerea crestelor alveolare prin aditie osoasa
 Capitolul I,
1. Notiuni privind Procesele alveolare si structurile de vecinatate / Notiuni privind structura
si dezvoltarea proceselor alveolare
Procesele alveolare reprezinta partea a oaselor – maxilar si madibula, in care sunt inserati dintii.

Mandibula este cel mai puternic si mai mare os al fetei, la nivelul careia sunt prezenti dintii inferiori.
Este formata dintr-o portiune orizontala, curba, (corpul mandibulei), si doua portiuni perpendicular
verticale (ramurile mandibulei ) care se unesc la extremitatile corpului cu acesta aproape in unghi
drept.
Corpul Mandibulei (Corpus Mandibulae ) Prezinta doua margini si doua fete. Fata externa prezinta
pe linia mediana Semifiza Mentala, locul de jonctiune a celor doua hemimandibule. Aceasta creasta
se divide inferior si inconjoara astfel o proeminenta ( protuberanta mentala ) a carei baza se adanceste
in centru si creste spre exterior, pe fiecare latura, pentru a forma tuberculul mental.
De fiecare parte a semifizei, chiar si sub incisive este o depresiune, fosa incisiva, locul de origine al
muschiului mental si a unei mici prortiuni din muschiul orbicular al guri. In josul zonei premolare pe
fata externa a corpului mandibulei, la jumatatea distantei dintre marginea inferioara si marginea
alveolara a corpului mandibulei se afla gaura mentala, locul de emergenta al pachetlui vasculo-nervos
mental. De la fiecare tubercul mental se indreapta in sus si posterior, o creasta, linia oblica, care se
contiunua cu marginea anterioara a ramului mandibulei.
Fata interna este concava; la nivelul partii inferioare a semifizei se afla o pereche de spine, plasate usor
lateral, numite spinele mentale, care ofera origine a muschilor genioglosi, iar imediat sub acestia, este o
creasta sau o depresiunhe mediana, sau mai rar o a doua pereche de spine, aceasta pentru originea
muschilor geniohioidieni. Inferior de spinele mentale se afla de fiecare parte a liniei mediene o depresiune
ovalara pentru insertia pantecului anterior al muschiului digastric. Extinzandu-se in sus si posterior de la
fiecare parte a extremitatii inferioare a semifizei, se descrie linia milohioidiana, loc de insertie a muschilor
milohioidieni, si a unei mici parti a muschiului constrictor superior al faringelui, acesta din urma avand in
sertia in partea posterosuperioara a liniei milohioidiene, chiar in apropierea procesului alveolar, imediat
posterior de aceasta zona se insera rafeul pterygomandibular. Deasupra partii anterioare a acestei linii se
delimiteaza o zona triunghiulara neteda, foseta sublinguala, iar sub partea posterioara a liniei se afla o fosa
ovala, pentru glanda submandibulara.
Marginea superioara, marginea alveolara, mai lata posterior decat anterior, prezinta cavitati
pentru dinti. Aceste cavitati alveolare dentare, sunt in numar de 16, si variaza in forma si dimensiuni, in
raport cu radacinile dintilor pe care le contin. La nivelul zonei laterale molare, pe fata externa a procesului
alveolar, se insera muschiul buccinator. Marginea inferioara este rotunda, mai lunga decat cea superioara,
mai groasa anterior decat posterior; in zona in care se uneste cu marginea inferioara a ramului, se gaseste
un sant putin adanc, format de traiectul arterei faciale la acest nivel.
Ramul mandibulei, prezinta o fata interna, o fata externa si patru margini. De la nivelul marginii
superioare se proiecteaza in sus doua proeminente, a) Anterior – procesul coronoid, b) posterior – procesul
condiliar, intre ele fiind incizura mandibulei, delimitate de acestea.
MAXILARUL este cel mai mare os al fetei, dupa madibula. Este un os pereche. Fiecare os contribuie la
formarea limitelor a trei cavitati: Tavanul cavitatii bucale, podeaua si peretele lateral al fosei nazale, si,
podeaua orbitei. De asemenea intra in alcatuirea peretilor a doua fose: fosa infratemporala, si fosa
pterigopalatina, si a doua fisuri: fisura pterigomaxilara si fisura orbitala inferioara.

Fiecare os este format dintr-un corp si patru procese: - zygomatic, frontal, alveolar, si palatin. Corpul
maxilar are forma piramidala, si prezinta o cavitate larga – Sinusul maxilar (antrul lui Highmore). Are
patru fete: anterioara, posterioara sau infratemporala, superioara sau orbitala, mediala sau nazala.

Fata anterioara este directionata inainte si lateral. Ea prezinta la partea inferioara o serie de eminente, ce
corespund pozitiei radacinilor dentare. Imediat deasupra incisivilor este o mica depresiune, fosa incisiva,
pentru originea muschiului coborator al septului nazal. Lateral de fosa incisiva, este o alta depresiune, fosa
canina, care este mai mare sim ai adanca decat fosa incisive, fosa incisive si fosa canina, sunt separate
printr-o creasta verticala, si anume eminenta canina, corespunzatoare alveolei caninului superior.
Deasupra fosei canine este gaura infraorbitala, care este exteriorizarea canalului infraorbital, strabatuta de
pachetul vasculo nrvos infraorbital. Medial, fata anterioara, este marginita de o concavitate adanca,
incizura nazala, care inferior contribuie prin proeminenta pe care o prezinta, impreuna cu cea de pe
partea opusa, la formarea spinei nazale anterioare.

Procesul alveolar (procesus alveolaris), reprezinta cea mai groasa si spongioasa parte a osului.
Este mai lat anterior decat posterior si prezinta cavitati pentru dinti. Aceste cavitati, alveole dentare, sunt
in numar de opt si variaza in forma si dimensiune in raport cu radacinile dintilor pe care le contin. Alveola
caninului este cea mai adanca, alveolele molarilor sunt cele mai largi, ele sunt divizate in septurile
interradiculare in spatii radiculare, in spatial dintilor pluriradiculari. La nivelul fetei laterale molare, pe
fata externa a procesului alveolar, se insera muschiul buccinator. Atunci cand maxilarul se articuleaza cu
cel din partea opusa, procesele lor alveolare, impreuna, formeaza arcul alveolar, centrul marginii
anterioare a acestui arc se numeste punct alveolar.

DEZVOLATAREA OSULUI ALVEOLAR

Osul alveolar se dezvolta din sacul follicular. Celulele ectomezenchimale, ale foliculului dentar, se
diferentiaza in osteoblaste, si depun matricea osoasa numita osteoid. Unele osteoblaste raman inastrate in
osteoid si devin osteocite.
Osul alveolar – roluri
Mentine dintii ferm in pozitie pentru masticatie. Daca dintii se pierd, organismal provoaca dispartitia
osului alveolar. Transmite miscarile imprimate de forta musculara la corpul mandibulei. In plus:
- Adapteaza rezistenta si orientarea elementelor de sustinere la incarcarea variata;
- Ajuta miscarea dintilor pentru o mai buna ocluzie;
- Asigura support nutritiv ligamentelor periodontale si cementului;
- Adaposteste si protejaza dezvoltarea dintilor permanenti, in timp ce mentine dintii temporari.
- Organizeaza eruptia succesiva a dintilor temporary si permanenti.

Alcatuirea osului alveolar: Osul alveolar este alcatuit din:

a) Osul alveolar propriuzis;
b) Osul de suport - osul de suport compact si osul de suport spongios

a) Osul alveolar propriu-zis este partea din osul alveolar care delimiteaza alveola dentara
Este alcatuit dintr-o lama subtire de os compact, in care sunt incastrate fibrele periodontale.
Este un tip specializat de os compact, compus din os fibrillar in manunchi, si os haversian. Osul
fibrillar (in manunchi) este penetrat de fibrele Sharpey, ale ligamentelor periodontale, ce sunt
dispuse in forma de manunchi sau fibrile. Fibrele Sharpey, sunt manunchiuri de fibre de collagen
incastrate in osul alveolar propriu-zis, in acelasi timp conectate la cementul radicular.

Radiologis este cunoscut sub denumirea de lamina dura, deoarece apare mai dens si mai radioopac.
Largirea laminei dura indica o patologie parodontala.
Lamina dura se mai numeste si lamina cribriforma deoarece este perforate de vase si nervi in
acelasi timp, la nivelul sau sunt incastrate fibrele Sharpey.
Importanta - in miscarile fiziologice ale dintilor aces cos este resorbit in zonele de compresie si se
formeaza suplimentar in zonele de tensiune.
Osul de suport include
1) Osul compact extern – vestibular sau oral
2) Osul spongios dintre compacta externa si lamina dura
Osul de suport compact – se intinde de la creasta alveolara la marginea inferioara a alveolei pe
suprafata exterioara a maxilarului sau a mandibulei. Se mai numeste si os cortical, si lama
corticala. Are sisteme Haversiene, lamele radiare, cu lacune si canaliculi.
Osul de suport spongios – este localizat apical intre osul alveolar propriu-zis si osul cortical
compact. Sustine si consolideaza osul alveolar propriuzis. Osul alveolar interdentar este osul dintre
radacinile dintilor monoradiculari sau pluriradiculari. Se mai numeste si Os interradicular, in
cazul dintilor pluriradiculari.
Notiuni anatomice privind sinusul maxilar

Sinusul Maxilar (cunoscut si ca Antrul lui Highmore) este cel mai larg dintre sinusurile paranazale;
este simetric fiind localizat in interiorul oaselor maxilare, deci sunt in pereche.

Forma sa este de piramida triunghiulara cu baza la peretele lateral al fosei nazale, si varful catre osul
zygomatic, situate in interiorul procesului zygomatic al maxilarului. Peretii posteriori se ingusteaza la
tuberozitatea maxilara, - tuberozitatea maxilarara este formata in principal din os spongios, cu o compacta
slab reprezentata sau chiar absengta corticala in accord cu clasificarea dupa Leekholm si Zarb. Peretii
superiori formeaza podeaua orbitei. Peretii anteriori contin o zona excavate numita fosa canina.

Orificiul de drenaj se afla la nivelul bazei sinusului, in profunzimea hiatusului semilunar, care il
conecteaza cu meatul nazal mijlociu al fosei nazale homolaterale. Astfel de deschideri, situate la limita
superioara a sinusului maxilar, conduce catre drenarea cu dificultate a coletiilor din sinusul maxilar,
sinusul fiind plasat superior, opus fortei gravitationale. Planseul nazal este localizat aproape la acelasi
nivel cu planseul sinusal sau usor mai sus decat acesta.

Sinusul maxilar este tapetat de un epiteliu subtire stratificat de tip cilindric ciliat sau cuboidal, ce mai este
denumit si Membrana Schneideriana; grosimea normala a acestei mucosae variaza intre 0.13 si 0.5 mm
si are culoare gri-bleu. Celulele calciforme si glandele sunt prezente si functioneaza cu scopul de a
produce mucus. Odata cu pierderea dintilor, sinusul maxilar se pneumatizeaza, fiind rezultatul unei
membrane bazale endosteala subtire, cu osteoblasti dispersati. Exista si fibre elastic ce pot facilita
miscarea si reflectarea membrane. Membrana sinusala se continua cu epiteliul nazal, dar este mai subtire
sim ai putin vascularizata decat mucoasa sinusala.

Septurile sinusului maxilar – Definitie :

a) Bariere de os cortical care iau nastere sin podeaua sau din peretii sinusului maxilar si care pot sa
divida sinusul in doua sau mai multe cavitati.
b) Ele ar avea originea in perioada dezvoltarii sinusului maxilar si a eruptiei dentare, fiind cunoscute
sub numele de septuri primare.
c) Alteori sunt structure dobandite, rezultate prin pneumatizarea sinusului maxilar, dupa pierderea
dintilor, situatie in care sunt denumite septuri secundare.

Notiuni generale - sinusul maxilar

a) Intre 13 si 35,3 % dintre sinusurile maxilare au septuri
b) Ele pot fi localizate in orice regiune a sinusului maxilar
c) Dimensiunile lor variaza intre 2.5 si 12.7 mm lungime
d) Unii autori au raportat o prevalenta mai ridicata a septurilor sinusale maxilare in ariile atrofice
edentate, fata de ariile dentare.
e) Daca se realizeaza o tehnica de sinus lifting in prezenta septurilor sinusului maxilar, va fi
necesara schimbarea designului ferestrei laterale pentru a Evita perforarea membrane sinuzale,
si fracturarea septurilor.
 f) Este importanta identificarea radiologica a acestor structuri, deoarece designul ferestrei
laterale, in tehnica de sinus lifting, se bazeaza pe prezenta si dimensiunile septurilor sinuzale
maxilare.
g) Septurile sinusale maxilare au fost descries pentru prima data de Underwood in anul 1910,
forma lor fiind descrisa ca un arc gotic inversat ce ia nastere din planseu sau din peretii
sinusului

Localizare

Westwood a evidentiat faptul ca localizarea septurilor in interiorul sinusului maxilar se repeat la

diferite personae, datorita celor trei etape diferite de dezvoltare a dentitiei.

a) Zona anterioara intre radacinile PM2 si M1

b) Mijocie intre radacinile M1 si M2 permanenti
c) Posterioara la nivelul radacinilor M3

Krennmair si colab. Au impartit planseul sinusului maxilaar in alte trei zone

a) Anterioara corespunzatoare zonei premolare

b) Mijlocie in zona M1
c) Posterioara in zona M2

González-Santana si colab. Au impartit sinusul in trei arii prin desenarea a doua linii drepte
perpendiculare pe planseul sinusal la aceeasi distanta de peretii anteriori si posteriori ai sinusului
maxilar, obtinand astfel o zona anterioara, una de mijloc si una posterioara.

(poza cu sinusnul maxilar si radiografie )

Vascularizatia arteriala a sinusului maxilar

In interventia de sinus lifting trebuie avuta in vedere vascularizatia arteriala a sinusului maxilar. In
momentul trepanarii osului cu scopul de a obtine fereastra de acces, se pot intalni ramuri vasculare
intraosoase si ramuri vasculare extraososase.

- Artera infraorbitala
- Artera maxilara
- Artera Alveolara supero posterioara – cu ramuri intraosoase.

Sursele arteriale sunt in – artera alveolara superioara posterioara, artera palatina mare, si artera
infraorbitala; toate fiind ramuri ale arterei maxilare
(poza )
 Clasificarea si analiza diferentiala a oaselor maxilare

Oasele sunt considerate organe, deoarece sunt alcatuite din mai multe tipuri de tesuturi. Tinand cont de
istoria fiziologica, varsta si functie a lor, oasele sunt compuse din patru tipuri de tesuturi:

a) Primar (sau intertesut)

b) Lamellar
c) Periligamentar
d) Compact
a) Osul primar (sau intertesut) este un tesut osos bogat in celule, care se formeaza cu o viteza
mare (30-50µm/pe zi), si este rezultat in urma cresterii sau ranirii. Pe langa osul matur, are un
continut mineral mai mic. Are un rol important in stabilitatea primara, in vindecarea primara, si
in vazul implanturilor endoosoase.
b) Osul lamellar este principalul tesut care suporta scheletul adult. Este o parte predominanta a
oaselor corticale si trabeculare la adulti. La adulti, osul lamelar se formeaza incet (mai puţin de
1.0 µm/zi), au o matrice foarte bine organizata, este dens si mineralizata. Osul lamellar este
asemanator din punct de vedere histologic, si nu tine cont de varsta la care se formeaza.
c) Osul periligamentar se gaseste in locurile in care se insera tendoanele si ligamentele.
Acesta este osul ce este in imediata apropiere a ligamentului parodontal.
d) Osul compact (sau compozit) este un tesut osos lamelar asezat pe o matrice osoasa
intertesura. Compactarea lamelara, din osul compact, reprezinta un pas important in
sttabilizarea implantara, in timpul procesului de integrare.

INVESTIGATIILE CLINICE SI PARACLINICE SI IMPORTANTA LOR IN TERAPIA ADITIEI

OSOASE
https://transfernow.net/115io8o13m0m link transfer