Caracteristici comune si diferentiale ale grupului canin al dintilor

umani permanenti

Coordonator științific: Șef de lucrări dr. Berari Adelina

Referat realizat de studentul Anghel Silvia Evelina

Facultatea de Tehnica Dentara
Anul I, grupa 1
 Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de ţesuturi şi
organe reprezentate de: oasele maxilare, dinţii şi arcadele dentare,
muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii orofaciali, muşchii limbii,
articulaţia temporo-mandibulară şi glandele salivare.
DENTIŢIA: reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea
bucală. În decursul vieţii umane există două dentiţii: dentiţia
temporară şi dentiţia permanentă. Unii autori mai descriu existenţa
unei dentiţii, aşa numita dentiţie mixtă .
Dentitia temporara: se mai numeşte şi “dentiţia de lapte”. Este
prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni
şi 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent). Dentiţia temporară
este formată din 20 de dinţi: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4
canini ( 2 superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4 inferiori).
Dentitia mixta: este prezentă în cavitatea bucală în perioada de
viaţă cuprinsă între 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent) şi
11-12 ani (perioada în care este pierdut ultimul dinte temporar).
Dentitia permaneneta: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi
astfel: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2
inferiori), 8 premolari (4 superiori şi 4 inferiori), 12 molari (6
superiori şi 6 inferiori).
În numar de 32, 16 pe arcada superioră şi 16 pe arcada inferioară
( câte 8 pe fiecare hemiarcadă) , dinţii permanenţi sunt repartizaţi în 4
grupuri:
1.Grupul incisivilor: câte 4 pe fiecare arcadă şi câte 2 pe
fiecare hemiarcadă. În grupul incisivilor sunt cuprinşi
incisivii centrali superiori (în număr de 2), incisivii centrali
inferiori ( în număr de 2), incisivii laterali superiori ( în
număr de 2 ) şi incisivii laterali inferiori ( în număr de 2).
2.Grupul caninilor: câte doi pe fiecare arcadă , câte unul pe
o hemiarcadă.
3. Grupul premolarilor: câte patru pe fiecare arcadă ( doi pe
o hemiarcadă).
4.Grupul molarilor: cîte 6 pe fiecare arcadă şi cîte 3 pe
fiecare hemiarcadă.
Fiecare dinte uman se compune din două elemente morfologice
de bază: coroana dentară şi rădăcina dentară.
Coroana dentara:-este componenta dintelui vizibilă în cavitatea
bucală (extraalveolară) şi este acoperită de smalţul dentar.
 Radacina dentara:-este componenta intraalveolară a dintelui şi
este acoperită de cement.
Coletul dentar:- este linia de demarcaţie dintre cele două
componente ale dintelui şi are un traiect sinuos.
Coroana dentara:-are doua extremităţi:-una liberă ( margine
incizală pentru dinţii frontali sau suprafaţă ocluzală pentru dinţii
laterali);una inferioară reprezentată de coletul dentar.La dintele
implantat în alveolă, partea vizibilă în cavitatea bucală se numeşte
coroană clinică.
În funcţie de locul inserţiei gingivale, între coroana clinică şi
coroana anatomică pot exista trei tipuri de relaţii:
-coroana clinică=coroana anatomică--atunci cînd inserţia
gingiei este la nivelul coletului.
-coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică: atunci
cînd inserţia gingivală este retrasă spre apex
-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci
cînd inserţia gingiei este mai înaltă decît coletul dintelui.
Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor
corpuri geometrice: piramide pentru dinţii frontali şi prisme pentru
dinţii laterali.
Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt
denumite după orientarea pe care o au:
1.Faţa vestibulara: -este acea faţă a dintelui care vine în contact
cu buzele (caz în care mai este denumită şi faţă labială) sau cu obrajii (
caz în care este denumită faţă jugală)
2.Faţa orala -este acea faţă a dintelui care este orientată spre
interiorul cavităţii bucale.La dinţii superiori ea este orientată spre
bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. La
dinţii inferiori este orientată spre limba, motiv pentru care este
denumită şi faţă linguală.
3.Feţele proximale :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre
dinţii vecinii (sunt în număr de două). Faţa orientată spre mezial (spre
linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientată spre înapoi
(spre distal) este denumită faţă distală.
4.Faţa ocluzala:-este reprezentată de extremitatea liberă a
dintelui. În cazul dinţilor frontali există doar o muchie denumită
margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul dinţilor
laterali avem de-a face cu o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală
care are rol în masticaţia alimentelor (măcinarea lor), motiv pentru
care mai este denumită şi suprafaţă triturantă. Asa cum
deja am amitit, incisivii centrali, incisivii laterai si caninii formeaza
grupul dintilor frontali, iar in continuare ne vom ocupa de analizarea
amanuntita a incisivilor centrali si laterari superiori in comparatie cu
incisivii centrali si laterali inferior.
Caninii sunt cei mai voluminosi dinti ai grupului frontal.
Aspectul general al unui canin superior este de varf de lance. Caninul
prezinta patru fete axiale si o muchie incizala in forma literei V, cu
brate inegale. Fata vestibulara preiznta un
contur asemanator unui pentagon. Marginile proximale converg spre
colet. Marginea distala este mai scurta, mai convexa si mai
convergenta decat cea meziala, marginea de colet are forma de
semicerc cu convexitatae spre apex, fata vestibulara prezinta
convexitate maxima in 1/3 din cervicala in sens I-C si in 1/3 meziala
in sens M-D. Doua depresiuni o impart in trei loburi care in ordine
descrescatoare sunt: central, distal si mezial. Depresiunile ( unii le
numesc santuri) incep pe marginea incizala si urca divergent,
pierzanduse divergen in 1/3 mijlocie.
Fata orala sau palatinala preinta un contur asemator cu fata
vestibulara, dar are dimensiuni mai reduse. In 1/3 cervical prezinta un
cingulum proieminent si convex, el mimeaza un rudiment de cuspid.
Din ciungulum pornesc 3 creste: doua marginale si una medie, crestele
marginale sfarsesc in unghiuriel incizo-proximale, creasta mediana
separa depresiunea fetei palatinale in doua compartimente: mezial si
distal.
Fetele proximale au o forma triunghiulara cu baza spre colet,
varful corespunzand unghiului incizo-proxial. La fata meziala
diferenta dintre inaltime si latime este impercentibila, relieful ei este
convex, atat in sens vestibule-oral ,cat si in sens cervico-incizal. In 1.3
cervicala preinta o depresiune, fata Distala preiznta dimensiuni mai
reduse in ambele sensuri, comparative cu fata meziala, dar are un
relief mai accentuat. Convexitatile sunt mai accentuate, iar depreiunea
din 1/3 cervical este mai pronuntata. Linia coletului in forma literei C
ete mi deschisa decat pe fata ,meziala.
Marginea incizala rezulta din intalnirea fetei vestibulare cu cea
palatinala luand aspectul unei creste in forma de V cu laturile inegale.
Segmentul mezial este mai scurt si mai putin accentuat decat distal.
Inegalitatea segmentelor situeaza varful crestei ( al cuspidului _) mai
aproape de marginea si de unghiul mezio-incizal. Unghiurie obtuse ce
rezulta din unirea marginii incizale cu marginal proximale sunt
diferite: cel distal este mult mai mare decat cel mezial, fiind situate
mai spre cervical aproape de 1/3 mijlocie.
Cninii inferiori seama cu cei superiori, au insa dimensiuni mai
reduse si o forma mai alungita decat superiori. Si coroana caninului
inferior poate fi asemanatoare cu o lance,in tocamai ca si omologii
superiori si canini inferiori sunt din punct de vedere topographic, dinti
de tranzitie intre frontali si laterari. Cnini inferiori au o forma mai
svelta, atat coroanele cat si radacinile lor fiind mai turtite in sens M-
D , dintii frontali madibulari prezinta uneori o radacina bifida sau
chiar doua radacini.
Fata vestibulara are un contur pentagonal cu marginile proximale
mai putin divergente spre incizal, fata vestibularaeste convexa atat in
sens cervico-incizal cat si in sens mezio-distal, doua depresiuni impart
fata in trei lobuli de crestere, in urmatoare oridene descrescatoare:
central, distal, mezial.
Marginea de colet se prezinta sub forma unei linii curbe, mai
accentuate decat la caninul superior cu concavitatea orientate spre
incizal.
Fata orala sau lingual are un relief asemanator cu cel al
omologilor superiori, dar este mai sters, cingulumul este de volum mai
redus si fara o delimitare neta. Cele trei cresete( doua marginale si una
central ) sunt mai putin evidente.
Fetele proximale sunt mai inalte decat cele ale caninului
superior, au tot o forma triunghiulara, dar sunt orientate aproape
parallel. Ele prezinta oc onvexitate mai putin pronuntata in sens V-O,
difereta de inaltime intre fata meziala ( mai inalta ) si fata distala (mai
joasa) este mai accentuate decat la caninul superior. Relieful acestor
fete este mai sters.
Marginea incizala este constituita din doua segmente care se
unesc formand un unghi mai exprimat decat omologul superior.
Marginea incizala este mai asimetrica, segmental mezial fiind mai
scurt si mai putin inclinat decta cel distal. Varful cuspidului este
situate astfel mai aproape de marginea meziala decat la caninul
superior.
 Bibliografie:

1. Dorin Bratu, Marius Ardelean Leretter, Carmen Colojoara, Mihai

Rominu, „Dintii umani permanenti”, Ed. Signata, Timisoara, anul 1991;

2. https://www.scribd.com/document/176232323/SMALTUL;