Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL I
-NOŢIUNI INTRODUCTIVE-
I.1
Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de ţesuturi şi organe reprezentate de:
oasele maxilare, dinţii şi arcadele dentare, muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii orofaciali,
muşchii limbii, articulaţia temporo-mandibulară şi glandele salivare.
DENTIŢIA: reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea bucală. În decursul vieţii umane
există două dentiţii: dentiţia temporară şi dentiţia permanentă. Unii autori mai descriu existenţa
unei dentiţii, aşa numita dentiţie mixtă .
DENTIŢIA TEMPORARĂ: se mai numeşte şi “dentiţia de lapte”. Este prezentă în cavitatea
bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni şi 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent).
Dentiţia temporară este formată din 20 de dinţi: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini ( 2
superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4 inferiori).
DENTIŢIA MIXTĂ: este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 ani
(vârsta apariţiei primului dinte permanent) şi 11-12 ani (perioada în care este pierdut ultimul dinte
temporar).
DENTIŢIA PERMANENTĂ: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi astfel: 8 incisivi (4 superiori
şi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2 inferiori), 8 premolari (4 superiori şi 4 inferiori), 12 molari
(6 superiori şi 6 inferiori).
Fiecare dinte uman se compune din două elemente morfologice de bază: coroana dentară şi
rădăcina dentară.
COROANA DENTARĂ:-este componenta dintelui vizibilă în cavitatea bucală (extraalveolară) şi
este acoperită de smalţul dentar.
RĂDĂCINA DENTARĂ:-este componenta intraalveolară a dintelui şi este acoperită de cement.
COLETUL DENTAR:- este linia de demarcaţie dintre cele două componente ale dintelui şi are un
traiect sinuos.
COROANA DENTARĂ:-are doua extremităţi:-una liberă ( margine incizală pentru dinţii frontali
sau suprafaţă ocluzală pentru dinţii laterali).
-una inferioară reprezentată de coletul dentar.
-la dintele implantat în alveolă, partea vizibilă în cavitatea bucală se
numeşte coroană clinică.
În funcţie de locul inserţiei gingivale, între coroana clinică şi coroana anatomică pot exista
trei tipuri de relaţii:
-coroana clinică=coroana anatomică--atunci cînd inserţia gingiei este la nivelul coletului.
-coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingivală este
retrasă spre apex
-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingiei este
mai înaltă decît coletul dintelui.
Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor corpuri geometrice: piramide
pentru dinţii frontali şi prisme pentru dinţii laterali.
Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după orientarea pe care
o au:
1.Faţa VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care mai
este denumită şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)
2.Faţa ORALĂ -este acea faţă a dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La dinţii
superiori ea este orientată spre bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. La
dinţii inferiori este orientată spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă linguală.
3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în număr
de două). Faţa orientată spre mezial (spre linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientată
spre înapoi (spre distal) este denumită faţă distală.
4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor frontali
există doar o muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul dinţilor
laterali avem de-a face cu o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol în masticaţia
alimentelor (măcinarea lor), motiv pentru care mai este denumită şi suprafaţă triturantă.
Pentru a putea localiza cât mai precis elementele morfologice ale dinţilor (pe care le vom studia în
capitolele următoare) vom diviza atât partea coronară cât şi cea radiculară după cum urmează:
1.PARTEA CORONARĂ:
a).în sens mezio-distal: coroana va fi împărţită în trei: 1/3 mezială, 1/3 mijlocie şi 1/3
distală.
b).în sens vertical (cervico-incizal): coroana va fi împărţită tot în trei: 1/3 ocluzală ( sau
incizală în cazul dinţilor frontali), 1/3 medie şi 1/3 cervicală.
2.PARTEA RADICULARĂ: va fi împărţită în sens vertical (axial) tot în trei: 1/3 cervicală, 1/3
medie şi 1/3 apicală.
EXTREMITATE
A APICALĂ
FAŢA
MEZIALĂ
FAŢA
FAŢA
VESTIBULARĂ
DISTALĂ
FAŢA
ORALĂ
1/3 CERVICALĂ
1/3 MEDIE
1/3 INCIZALĂ
EXTREMITATEA
INCIZALĂ
1.LOBUL DENTAR: -reprezintă unitatea embriologică din care s-a format coroana dentară. Mai
este denumit şi tubercul dentar. Dinţii frontali prezintă 3 lobi vestibulari şi 1 lob oral, mai redus ca
dimensiuni şi care este denumit cingulum. La dinţii laterali lobul dentar are o formă caracteristică,
piramidală, cu mai multe feţe (versante), creste (muchii), şanţuri şi un vârf denumit cuspid.
2.CUSPIDUL: este extremitatea liberă a unui lob dentar. Cuspizii sunt proeminenţe piramidale ce
se proiectează pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe marginea incizală a caninilor.
Numărul şi situarea cuspizilor este diferită de la un grup dentar la altul:
-dinţi monocuspidaţi -caninii
-dinţi bicuspidaţi:- premolarii
-dinţi pluricuspidaţi:- molarii.
În funcţie de poziţia lor pe suprafeţele ocluzale, cuspizii pot fi vestibulari şi orali (V si O),
meziali (M) şi distali (D). Pentru nominalizarea şi precizarea poziţiei cuspizilor este necesară
combinarea termenilor de V sau O cu M sau D. De exemplu, primul molar superior are 4 cuspizi:
doi V şi doi P care se denumesc astfel: M-V, D-V, D-P, M-P.
3.TUBERCULII DENTARI: -sunt formaţiuni mamelonate ce apar pe feţele V şi P ale molarilor
( atât temporari cât şi permanenţi). Ei reprezintă muguri dentari reduşi în cursul filogenezei,
apariţia lor având semnificaţia unor fenomene atavice. Se deosebesc de cuspizi prin formă, volum,
dimensiune. Ei nu ajung niciodată să atingă planul de ocluzie. Cei mai frevent întâlniţi tuberculi
sunt:
-tuberculul lui Carabelli: -pe faţa palatinală a primului molar superior permanent.
-tuberculul lui Bolk:-pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar inferior
-tuberculul lui Zuckerkandel: -pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar temporar.
4.CRESTELE DE SMALŢ:-sunt proeminenţe de smalţ alungite, situate pe suprafeţele ocluzale
ale dinţilor. Există mai multe tipuri de creste:
A.Crestele marginale: - sunt proeminenţe liniare care se pot observa pe feţele orale ale
dinţilor frontali şi la extremităţile M şi D ale suprafeţelor ocluzale ale dinţilor laterali. Ele
delimitează spre M şi D atât feţele orale ale dinţilor frontali cât şi feţele ocluzale ale dinţilor
laterali.
B.Creste cuspidiene: - aparţin cuspizilor şi sunt de două tipuri:
1.creste sagitale (orientate în sens M-D): -delimitează spre V şi O suprafeţele
ocluzale. Aceste creste prezintă două pante (una M şi una D) dispuse angulat cu deschiderea spre
colet.
2.creste ocluzo-vestibulare (pentru cuspizii V) şi ocluzo-orale (pentru cuspizii orali).
Aceste creste pornesc de pe versantul ocluzal al cuspidului, intersectează creasta sagitală la
vârful cuspidului şi se termină pierdut pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Aceste
creste sunt alcătuite din două segmente:
-unul ocluzal = creasta esenţială- care împarte versantul ocluzal al cuspidului în
două pante M şi D.
-unul vestibular ( respectiv oral).
C.Creste ocluzale: -rezultă din succesiunea segmentelor ocluzale ale crestelor ocluzo-
vestibulare cu cele ale crestelor ocluzo-orale. Aceste creste pot fi transversale sau oblice.
-crestele transversale: -sunt dispuse în sens V-O fiind perpendiculare pe crestele
sagitale. Ele se formează prin continuitatea a două creste esenţiale a doi cuspizi situaţi faţă în faţă.
-creste oblice: -unesc doi cuspizi diametrali opuşi (la dinţii superiori cuspidul M-P
cu cel D-V). Aceste creste sunt prezente pe feţele ocluzale ale primilor doi molari superiori.
-creste accesorii: sunt dispuse de o parte şi de alta a crestelor esenţiale. În general,
fiecare cuspid al dinţilor laterali are două creste accesorii.
5.ŞANŢURILE:-sunt depresiuni liniare longitudinale situate pe diferitele feţe ale coroanelor
dentare şi care separă convexităţile coronare. Şanţurile situate pe feţele axiale ale dinţilor se numesc
şanţuri de descărcare. Şanţurile situate pe feţele ocluzale pot fi principale şi secundare.
1.şanţurile principale:-se mai numesc şi intercuspidiene.
Ele pot fi
-şanţuri centrale (dacă direcţia lor principală este în sens M-D şi separă cuspizii V de cei O).
6
- şanţuri periferice (dacă direcţia lor principală este în sens V-O şi separă cuspizii M de cei
D).
2.şanţuri secundare: - sunt situate pe versantele ocluzale cuspidiene de o parte şi de alta a
crestelor esenţiale. Ele delimitează pe versantul ocluzal al cuspidului cei trei lobuli de creştere (unul
central şi doi laterali).
6.FISURILE: -sunt adâncituri liniare înguste, extrem de profunde situate în grosimea stratului de
smalţ care, uneori ajung până la limita smalţ-dentină. Reprezintă locul de coalescenţă a lobilor
dentari. Practic ele marchează locul de unire a doi lobi insuficient calcificaţi la marginile lor de
coalescenţă.
7.DEPRESIUNILE :-sunt foarte line şi apar mai frecvent pe feţele V ale frontalilor şi uneori a
premolarilor, marcând delimitarea lobulilor de creştere.
8.FOSELE: sunt prezente doar pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi sunt de două feluri :
• fose centrale : sunt acele fose care iau naştere la intersecţia a două şanţuri principale.
• fose marginale (proximale ):-sunt acele fose care se formează în locul în care un şanţ
principal M-D întâlneşte o creastă marginală.
9.FOSETELE:-sunt depresiuni mai mult sau mai puţin exprimate situate exclusiv pe feţele V şi O.
În cazul incisivilor superiori există o fosetă situată la întâlnirea cingulumului cu partea concavă a
feţei palatinale şi denumită foramen caecum.
În cazul primilor molari permanenţi superiori şi inferiori există o fosetă situată aproximativ la
jumătatea feţelor V.
CAPITOLUL II
-GRUPUL DINŢILOR FRONTALI-
II.1 INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR
7
A. DATE GENERALE
Incisivii centrali superiori sunt situaţi în stânga şi dreapta liniei mediene a arcadei dentare
maxilare. Conform sistemului internaţional de notare, simbolurile pentru aceşti doi dinţi sunt:
• 1.1-incisivul central superior drept
• 2.1-incisivul central superior stâng.
Incisivii centrali superiori erup pe arcada dentară la vârsta de 7-8 ani dar rădăcina lor va fi
complet edificată la 10 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor centrali superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară: 10 mm
• înălţimea rădăcinii : 13 mm
• diametrul coronar M-D : 8,5-9 mm
• diametrul coronar V-O : 7 mm
Numărul lobilor de dezvoltare:-3 lobuli de creştere pe faţa vestibulară
-1 lob de creştere pe faţa palatinală care va forma cingulumul.
-în zona concavă a feţei palatinale pot să mai apară două depresiuni
longitudinale mai mult sau mai puţin vizibile.
b) zona convexă:-se găseşte în 1/3 cervicală a feţei palatinale şi este reprezentată de
cingulum.
-cingulumul: -este o proeminenţă de smalţ emiseferică. El este format din cel de-al
patrulea lob de creştere a incisivului central superior. Poate avea o formă bilobată sau
trilobată
-foramen caecum (gaura oarbă):-este o fosetă situată la baza cingulumului şi care
apare ca o discontinuitate a stratului de smalţ.
A B
D C
A B
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se va trasa o linie la 24 mm care va delimita înălţimea
viitoarei părţi coronare a incisivului central superior. După delimitarea înălţimii părţii coronare se
vor nota pe soclu feţele laterale ale blocului de gips M, D, V, P.
2. Pe viitoarea faţă incizală se va desena un pătrat cu latura de 20 mm ca în fig.1
20
D M
20
P
Fig.1
3. Se vor prelungi laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la linia care
delimitează înălţimea părţii coronare.
4. Se îndepărtează surplusul de gips delimitat de liniile care le-am trasat, în aşa fel încât să obţinem
în zona părţii coronare A 4 2 B un paralelipiped cu
înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura
de 20 mm.
5. Pe faţa incizală a blocului de gips se
trasează linia mediană în sens M-D şi se
prelungeşte pe feţele M şi D ale blocului de
gips. P V
6. Pe faţa mezială a 24 blocului de gips se
aplică desenul feţei M din fig.2
7.Pe faţa distală a blocului de gips se
aplică desenul feţei D din fig.3.
8 6
2 2
20
B’ 2 4 A’
P
V
24
8
6
2 2
20
12. Pe faţa vestibulară a blocului de gips se aplică desenul feţei vestibulare din fig.4.
13. Pe faţa palatinală a blocului de gips se aplică desenul feţei palatinale din fig.5
4
6 2
D
M
24
10
4 4
20
D M
24
10
4 4
20
14. Pe faţa distală a blocului de gips se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe
marginile distale ale desenelor de pe feţele vestibulară şi palatinală. Linia superioră ne va ajuta la
modelarea unghiului disto-incizal mai rotunjit, în timp ce dreapta inferioară acesteia va delimita
convexitatea maximă de pe faţa distală
15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele omoloage de pe marginile meziale ale
desenelor de pe feţele palatinală şi vestibulară. Această dreaptă va delimita convexitatea maximă a
feţei meziale.
14
16. Pe faţa incizală se vor uni printr-o dreaptă punctele de pe marginile incizale ale desenelor
feţelor vestibulară şi palatinală. Această dreaptă va ajuta, de asemenea, la modelarea mai rotunjită
a unghiului disto-incizal.
17. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de dreptele pe care le-am
trasat anterior.
18.Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul feţei incizale din fig.6.
V
6 4
D A B M
20 C D 2
2
4 F
20
P
Fig.6 desenul fetei incizale
19. Punctele care delimitează
desenul feţei incizale se vor prelungi după cum urmează:
• punctele A şi B se vor prelungi pe faţa vestibulară perpendicular pe baza acesteia.
• punctul C se va prelungi pe faţa D în aşa fel încât linia trasată să fie paralelă cu marginea
distală a feţei vestibulare
• Din punctul D se va trasa pe faţa mezială o dreaptă care să fie paralelă cu marginea mezială
a feţei vestibulare.
• punctul F se va uni cu punctul care delimitează convexitatea maximă a feţei palatinale.
Prin trasarea acestor linii vom delimita pe faţa palatinală o suprafaţă de gips care trebuie
eliminată şi care se găseşte în zona supracingulară. Îndepărtarea ei va contribui la crearea zonei
concave de pe faţa palatinală.
Pe marginile mezială şi distală ale feţei V şi pe marginile vestibulare ale feţelor M şi D se
vor delimita două sectoare de surplus de gips prin îndepărtarea căruia vom obţine o îngustare a feţei
V spre extremităţile ei M şi D.
După îndepărtarea surplusului de gips se va trece la finisarea incisivului central superior pe
baza datelor morfologice coronare specifice acestui dinte.
15
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL
SUPERIOR
1. COROANA MARE, VOLUMINOASĂ DE FORMĂ
PĂTRATĂ ( ASEMĂNĂTOARE CU O LOPATĂ)
2. UNGHIUL MEZIO –INCIZAL ESTE DE APROXIMATIV
90 DE GRADE IAR CEL DISTO-INCIZAL ESTE OBTUZ
ŞI ROTUNJIT
3. FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI ÎNALTĂ DECÂT FAŢA
DISTALĂ
4. FAŢA PALTINALĂ PREZINTĂ UN RELIEF BINE
EXPRIMAT CU CINGULUM, FORAMEN CAECUM ŞI
CRESTE MARGINALE DE SMALŢ
5. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ,VOLUMINOASĂ ŞI CU
APEXUL UŞOR RECURBATĂ SPRE DISTAL
A B
D
C
A
B
1.2
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 22 mm.
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips M, V, D, P.
3. Pe viitoarea faţă incizală se aplică desenul din fig.1
18
M 18
D
V
Fig.1
4. Laturile pătratului care l-am desenat pe faţa incizală se vor prelungi pe feţele laterale ale blocului
de gips pînă la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încît partea coronară să rămînă de forma unui
paralelipiped cu înălţimea 22 mm şi baza un pătrat cu latura de 18 mm.
6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi vom prelungi această linie pe feţele M şi
D ale blocului de gips.
7. Pe faţa M a blocului de gips vom aplica desenul feţei M din fig.2
8. Pe faţa D a blocului de gips vom aplica desenul feţei D din fig.3
9. Pe faţa incizală se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe marginile incizale
ale feţelor M şi D. Aceste două drepte ne vor ajuta să delimităm grosimea viitoarei margini incizale
a incisivului lateral superior.
10. Pe faţa vestibulară se va trasa o
dreaptă care să 4 2 unească cele două puncte de
pe marginile vestibulare ale feţelor M şi
D. Această linie va V delimita zona de convexitate
maximă a feţei V.
P
11. Pe faţa P se va trasa o dreaptă care să
unească cele două 22 puncte de pe marginile P ale
feţelor M şi D. Această linie va delimita
zona de convexitate maximă a feţei
P.
12. Se va îndepărta surplusul de gips
care este cuprins 6 în ariile delimitate de liniile
pe care le-am trasat.
2 2
18
2 4
V P
22
2 2
18
M D
8 D 8 M
22
22
4 2 4
18 2 18 P
18. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în suprafeţele delimitate de liniile pe care le-
am trasat.
19. Se finisează incisivul lateral superior drept în funcţie de caracteristicile sale coronare.
22
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL
SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
Caninii superiori sunt cei mai voluminoşi dinţi ai grupului frontal. În număr de doi, ei sunt încadraţi
pe arcadă de incisivul lateral superior (spre mezial) şi primul premolar superior (spre distal).
Conform sistemului internaţional de notare codul lor este urmatorul:
• 1.3 pentru caninul superior drept
• 2.3 pentru caninul superior stâng.
Caninii superiori erup pe arcada la vârsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 13-
15 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară : 10mm
• înălţimea rădăcinii : 17 mm
• diametrul coronar M-D: ,5 mm
• diametrul coronar V-P: 8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4,repartizaţi astfel: 3 pe faţa vestibulară, din care cel
median este cel mai mare şi va forma vârful cuspidului caninului, iar cel de-al patrulea este situat
pe faţa platinală şi va forma cingulumul.
II.FAŢA PALATINALĂ
1.Contur:-este tot pentagonal ca şi la faţa vestibulară dar are dimensiuni mai reduse.
2.Relieful : - este asemănător cu relieful feţelor palatinale ale incisivilor, dar în cazul
caninilor superiori toate elementele de relief sunt mult mai accentuate.
a).cingulumul:-este foarte proeminent şi convex, având aspectul unui
rudiment de cuspid de la care pleacă două creste marginale şi o creastă mediană. Cingulumul este
situat în 1/3 cervicală a feţei palatinale.
b).crestele marginale:- pornesc de la cingulum şi ajung la unghiurile incizo-
proximale. Creasta mediană este orientată spre vârful cuspidului. Creasta mediană separă
depresiunea feţei palatinale în două compartimente: unul M şi unul D.
24
A
B
D
C
A
B
20
D M
20
Fig.1
4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel incât să
obţinem pentru partea coronară un paralelipiped cu înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura
de 20mm.
5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
7.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
27
4 4 4 4
V V P
24
P 24
8 8
2 M 2 2 D 2
20 20
8. Punctele de pe marginile incizale ale fetelor M şi D se unesc prin două linii paralele pe faţa
incizală a blocului de gips. Aceste două linii paralele vor delimita grosimea marginii incizale a
caninului superior drept.
9. Punctele de pe marginile V ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa V a blocului de
gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei vestibulare.
10. Punctele de pe marginile palatinale ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa P a
blocului de gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei palatinale.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa P a blocului de gips se aplică desenul feţei P din fig.5
8 B 12 12 B’ 8
2 2
A A’
2 2
C C’
M D D
6
24 24
M
D D’
4 4 4 4
20 20
14. Pe faţa incizală a caninului se va trasa o dreaptă care va uni punctele B şi B’. Această dreaptă
va marca vârful cuspidului caninului.
15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele A şi A’ iar pe faţa distală se trasează dreapta
CC’. Din punctul D de pe marginea distală a feţei V se trasează pe faţa distală o dreaptă
perpendiculară pe baza feţei distale.
16. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile rezultate prin trasarea dreptelor mai
sus menţionate.
17. Pe faţa incizală vom aplica desenul feţei incizale din fig.6
18. Se vor prelungi următoarele puncte:
• Punctul A se prelungeşte pe faţa V printr-o dreaptă care este perpendiculară pe baza acestei feţe.
• Punctul E se prelungeşte pe faţa meziala printr-o dreaptă paralelă cu marginea meziala a feţei
V.
• Punctul B se prelungeşte pe faţa distala printr-o dreaptă paralelă cu marginea distala a feţei
vestibulare.
• Punctul C se prelungeşte până la unirea cu punctul care marcheaza convexitatea maxima a feţei
palatinale
V
12 8
A
M
D 4
,
20
B E
2
C
20
P
19. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile pe care le-am delimitat prin liniile
trasate.
20. Se finisează modelul caninului superior în conformitate cu caracterisiticile morfologice
coronare ale acestui dinte
29
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A CANINULUI SUPERIOR
A
B
D
C
A B
1. Pe blocul de gips se delimitează (pe feţele laterale) înălţimea viitoarei părţi coronare de 18 mm.
2. Vom nota pe soclu feţele laterale ale incisivului central inferior: V, L, M, D.
3. Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul din fig.1.
16
D M
10
V
Fig.1 fata incizala
4. Vom prelungi laturile dreptunghiului de pe faţa incizală a blocului de gips pe feţele laterale până
la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 18 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 16 x 10 mm.
6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi o vom prelungi pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
7. Pe faţa M vom aplica desenul feţei din fig. 2
8. Pe faţa D vom aplica desenul feţei D din fig.3
9. Pe faţa incizală a blocului de gips vom trasa două linii paralele( AA’ şi BB’) care unesc punctele
omoloage de pe marginile incizale ale feţelor M şi D.
10. Pe faţa V vom trasa dreapta DD’ care uneşte cele două puncte de pe feţele M şi D rezultate din
intersecţia dreptelor din desenele feţelor M şiD. Vom repeta acelaşi lucru şi pe faţa L unde vom
trasa dreapta CC’.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este reprezentat de porţiunea din afara ariei delimiate de
liniile pe care le-am trasat.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig5.
14. Pe faţa D se trasează dreapta AA’ care uneşte punctele omoloage de pe laturile D ale feţelor V
şi L.
15. Pe faţa M se trasează dreapta BB’care uneşte punctele omoloage de pe marginile M ale feţelor
V şi L.Cele două linii trasate vor marca zonele de convexitate maximă de pe feţele V şi L.
35
8 6 8
6
D D
18 A B B’ A’ 18
2 2 2 2
10 10
A 2 2 B B’ 2 2 A’
V L V
18 18
8 D C 8 8 C’ D’ 8
2 2 2 2
16 16
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL
INFERIOR
1. DINTELE CU COROANA CEA MAI PUŢIN
VOLUMINOASĂ DINTRE DINŢII ARCADEI
INFERIOARE
2. UNGHIURILE MEZIO-INCIZAL ŞI DISTO-INCIZAL
SUNT DREPTE ŞI APROXIMATIV EGALE.
3. CELE DOUĂ FEŢE PROXIMALE SUNT EGALE ŞI
PARALELE ÎNTRE ELE.
4. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ ŞI APLATIZATĂ MEZIO-
DISTAL
5. PE FAŢA DISTALĂ A RĂDĂCINII ESTE PREZENT UN
ŞANŢ LONGITUDINAL MULT MAI ACCENTUAT
DECÂT CEL DE PE FAŢA MEZIALĂ
37
II. FAŢA LINGUALĂ:-are un aspect dreptunghiular datorită diferenţei mari de dimensiune dintre
cele două diametre.
-crestele de smalţ şi cingulumul sunt, de asemenea, şterse dar sunt mult mai
evidente decât la incisivul central inferior.
IV.MARGINEA INCIZALĂ: -deşi pare orizontală, această margine are, totuşi, o uşoară înclinare
descendentă spre distal.Unghiul disto-incizal este uşor rotunjit comparativ cu cel mezio-incizal.
A B
D C
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare de 20mm
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips : V, M, D, L.
3. Pe faţa incizală se aplică desenul din fig.1
12
D 16 M
Fig.1
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa incizală pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.
7. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
22 22
L
20
L
20 V
V
8 8 8
8
2 2 2
16 2 16
M D
Fig.2 desenul fetei M Fig.3 desenul fetei D
8. Pe faţa incizală se unesc prin două linii paralele punctele omoloage de pe marginile incizale ale
feţelor M şi D.
40
9. Pe faţa V se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile V ale
feţelor M şi D.
10. Pe faţa L se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile L ale
feţelor M şi D.
11. Se îndepărtează surplusul de gips.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig.5
6 6
8 8
D M M D
20 20
2 2 2
12 12
V
Fig.5 desenul fetei L
Fig.4 desenul fetei V
14. Pe faţa D se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile D ale feţelor V şi L.
15 .Pe faţa M se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi L.
16. Se îndepărtează surplusul de gips.
17. Se finisează dintele în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale incisivului
lateral inferior drept.
41
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL
INFERIOR
A. DATE GENERALE:
42
A B
C
D
CAMERA PULPARĂ
Dimensiuni reduse
CANALUL RADICULAR
Excepţional pot fi prezente două canale radiculare (V şi L)
45
16
D M
20
2 2 2 2
22 22
V L L V
8 8 8 8
2 2 2 2
20 20
M D
9. Pe faţaFig.1 desenul
incizală fetei
vom trasa Mlinii paralele care să uneascăFig.2
două desenul
punctele feteideDpe marginile
omoloage
incizale ale feţelor M şi D.
46
10. Pe feţele V respectiv L vom trasa câte o linie care să unească punctele rezultate din intersecţia
dreptelor din desenele feţelor M şi D.
11. Vom îndepărta surplusul de gips.
12. Pe faţa V a blocului de gips vom aplica desenul feţei V din fig.4 .
13. Pe faţa L a blocului de gips vom aplica desenul feţei L din fig.5.
10 A 6 6 A’ 10
2 2 4
4
B’
D D
B
M D’ D
6 6
8 22 8
22 C’
C
E E’
2 2 2 2
16 16
V L
14. Pe faţa incizală vom trasa o linie care să unească punctele A şi A’ de pe marginile incizale ale
feţelor V şi L. Această linie va marca vârful cuspidului caninului inferior.
15. Pe faţa M vom trasa două linii paralele BB’ şi CC’ care să unească punctele omoloage de pe
marginile M ale feţelor V şi L. Aceste două linii vor marca relieful feţei M a caninului inferior.
16. Pe faţa D vom trasa două linii paralele DD’ şi EE’ care să unească punctele omoloage de pe
marginile D ale feţelor V şi L. Aceste linii vor marca relieful feţei D a caninului inferior.
17.Vom îndepărta surplusul de gips.
18. Pe faţa incizală a blocului de gips vom aplica desenul feţei incizale din fig.6
19.Vom prelungi punctul A de pe marginea vestibulară perpendicular pe baza feţei V.
47
6
V 10
A
2
20
M B C D
2
16
L
Fig.6 desenul fetei incizale
48
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A CANINULUI INFERIOR
1. COROANA ESTE MAI ALUNGITĂ (DATORITĂ
DIFERENŢEI MARI DINTRE ÎNALŢIME ŞI LĂŢIME)
2. “V”-UL INCIZAL ESTE MULT MAI PRONUNŢAT, CU
VERSANTUL DISTAL MAI LUNG ŞI MAI ÎNCLINAT.
3. RELIEFUL FEŢEI LINGUALE ESTE MAI ŞTERS
COMPARATIV CU CEL AL CANINULUI OMOLOG.
4. FAŢA MEZIALĂ A COROANEI SE CONTINUĂ CU
FAŢA MEZIALĂ A RĂDĂCINII .
5. ÎN MOD EXCEPŢIONAL RĂDĂCINA POATE FI DUBLĂ
SAU UNICĂ DAR CU DOUĂ CANALE.
49
CAPITOLUL III
-GRUPUL DINŢILOR LATERALI-
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ): -datorită faptului că acest dinte este
turtit în sens M-D aceste două feţe sunt cele mai mari. Ele sunt uşor convergente spre palatinal.
A)FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni: înălţimea 7,5 mm
lăţimea 9 mm
2.Conturul:-este format de patru margini: cervicală, ocluzală, palatinală şi
vestibulară. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a).marginea cervicală:-reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b).marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui
“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzal
c).marginea vestibulară:-linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală
d).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie.
Este mai scurtă decât marginea vestibulară.
3.Relieful: -în 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există
şi punctul de contact cu dintele vecin.
-în 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adînceşte mai
mult chiar la colet şi se continuă în şanţul interradicular.
B).FAŢA DISTALĂ:
1.Dimensiuni:-mai mici decât ale feţei meziale
2.Contur:-asemănător cu cel al feţei meziale
3.Relief:-este mai convex decât cel al feţei meziale.
-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la
faţa mezială.
51
A
B
C
D
A C B D
-diametrul V-P: 20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea viitoarei coroane la 20mm
2. Pe viitoarea faţă ocluzală se desenează un dreptunghi cu laturile 16 x 20 mm.(vezi fig.1)
V
16
D M
20
P
Fig. 1
3. Se notează feţele laterale ale blocului de
gips în aşa fel încât feţele V şi P să aibă lăţimea de 16 mm iar feţele M şi D de 20 mm.
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Se îndepărtează surplusul de gips de pe feţele laterale ale blocului de gips în aşa fel încât la final
să se obţină un paralelipiped cu înălţimea de 20 mm şi faţa ocluzală de 16 x 20mm.
6 Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
7. Se aplică desenul feţei M din fig.( 2 ) pe faţa M a blocului de gips.
1. Se aplică desenul feţei D din fig.( 3 ) pe faţa D a blocului de gips.
9. După ce s-au aplicat cele două desene pe feţele M şi D ale blocului de gips se vor uni pe feţele V,
P şi ocluzală următoarele puncte:
-pe faţa V şi P:-punctele care delimitează zona de convexitate maximă : D şi D’ respectiv E şi E’
-pe faţa P punctele care delimitează înălţimea cuspidului P: A cu A’
-pe faţa ocluzală punctele care delimitează înălţimea cuspidului V şi punctele care delimitează
înălţimea cuspidului P ( A cu A’ şi C cu C’).
2. După ce s-au unit aceste puncte
se 2 C 4 îndepărtează surplusul de
material care este cuprins
în 2 A ariile formate prin unirea
2 B punctelor mai sus
menţionate.
P V
20
2 2
20
4 C’ 2
A’ 2
B’ 2
P
V
20
D’ E’
2 2
20
7
A 9
2 4
E
B
4
4
D
C
20
M D
2 2
16
A’
9 7
4 2
E’
B’ 4
4 D’
C’
20
D M
2
16
13. După ce s-au Fig.5 desenul fetei P aplicat cele două
desene, se vor uni pe feţele M şi D
57
punctele omoloage ( BB’, CC’, DD’, EE’ ) iar pe faţa ocluzală punctele care reprezintă vârfurile
cuspizilor V şi P (AA’).
14. Se îndepărtează surplusul de material.
15. Se aplică pe faţa ocluzală desenul feţei ocluzale din fig.( 6 )
9 V B 7
2
4 C
A
20
D M
2 F D 2
2 2
P E
16
Fig.6 desenul fetei ocluzale
16. Punctele care delimitează poligonul de pe faţa ocluzală se vor prelungi astfel:
• Punctul B printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei vestibulare.
• Punctul E printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei palatinale.
• Punctul F printr-o dreaptă pe faţa distală, paralelă cu marginea distală a feţei
palatinale
• Punctul D printr-o dreaptă pe faţa mezială paralelă cu marginea mezială a feţei
palatinale.
• Punctul A printr-o dreaptă pe faţa distală paralelă cu marginea distală a feţei
vestibulare
• Punctul C printr-o dreaptă pe faţa mezială paralelă cu marginea M a feţei
vestibulare.
17. Se îndepărtează surplusul de substanţă care este cuprins în ariile rezultate din prelungirea
tuturor acestor puncte.
18. Se finisează modelul conform caracteristicilor morfologice coronare ale primului premolar
superior.
58
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PRIMULUI PREMOLAR
SUPERIOR
1. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU
CEA A CANINULUI (FORMĂ PENTAGONALĂ CU
PREZENŢA “V”-ULUI INCIZAL)
2. FAŢA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE
FEŢELE PROXIMALE ALE DINŢILOR LATERALI.
3. FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL
VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL
PALATINAL)
4. ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU
ORIENTARE MEZIO-DISTALĂ ŞI POZIŢIONAT MAI
APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL.
5. CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI
( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ) SAU O
RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIO-
DISTAL. ESTE SINGURUL PREMOLAR CARE POATE
PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI.
A. DATE GENERALE:
Premolarii doi superiori ocupă poziţiile cu numărul 5 de pe hemiaracadele maxilare, ei fiind
vecini cu primul premolar superior spre mezial şi cu primul molar superior spre distal. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:
• 1.5 pentru cel de-al doilea premolar superior drept
• 2.5 pentru cel de-al doilea premolar superior stâng.
Premolarii secunzi superiori erup pe hemiarcadele maxilare la vârsta de 10-12 ani iar rădăcina
lor va fi complet edificată la 12-14 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
• înălţimea coroanei: 7,5 – 8,5 mm
• înălţimea rădăcinii: 14 mm
• diametrul coronar M-D: 6,5-7 mm
• diametrul coronar V-P: 8,5-9mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 2 (câte unul V şi unul P). Fiecare din aceşti doi lobi de
dezvoltare este format din câte 3 lobuli de creştere.
A
B
D C
B
A
C
A:- Secţiune axială V-L
B: Secţiune axială M-D
C:- secţiune transversală la nivelul coletului
62
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 20 mm de unul din capete, linie care
va separa partea coronară de soclu. Pe soclu vom nota feţele laterale ale celui de-al doilea premolar
superior drept:V, M, D, P.
2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips vom aplica desenul din fig.1
V
14
D 20 M
P
Fig.1
3. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe
faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia lor cu linia care marchează
înălţimea părţii coronare.
4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 20 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 20 x 14 mm.
5. Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.2
6. Pe faţa D a părţii coronare se aplică desenul feţei D din fig.3
7. Pe faţa ocluzală se vor trasa următoarele drepte :AA’, BB’, CC’. Dreapta AA’ va marca
înălţimeaAcuspidului P. Dreapta CC’ C va2 marca înălţimea
2 C’
cuspidului V iar dreapta BB’ A’va marca
şanţul principal M-D. 2 2
A
6 A B 8 8 ’B’ 6
2P
4V 4V
2
E’ P
E
20 B B’
4 D4 20
D
E 4 D ’
4C’D’ E’
C
6 6
D 6
20 620
M D
2 2 2 2 M
20 20
8 A 6
2
4 B
F
20
E C
2 2
2 2
D
14
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PREMOLARULUI
SECUND SUPERIOR
65
2.Conturul: este format din laturile proximale (mezială şi distală), cervicală şi ocluzală.
-este asemănător cu cel al caninului inferior dar are dimensiuni mai reduse iar
“V”-ul ocluzal este mult mai deschis.
a)marginile proximale:-uşor curbe şi convergente spre colet. Marginea distală este
mai scurtă şi mai convexă decât marginea mezială.
b)marginea proximală: formă de semicerc cu concavitatea spre ocluzal.
c)marginea ocluzală: este asemănătoare cu cea a caninului dar este mai mică şi cu
unghiul “V”-ului mult mai deschis.
3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea în sens mezio-distal este evidentă
pe toată lungimea coroanei.
-convexitatea maximă se găseşte la unirea 1/3 meziale cu 1/3 cervicală.
-prezintă două şanţuri verticale care separă cei trei lobi de creştere. Lobul central
este cel mai proeminent.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni: -mult mai reduse decât cele ale feţei vestibulare. De multe ori înălţimea feţei
linguale reprezintă doar 2/3 sau chiar ½ din cea a feţei vestibulare. Înălţimea feţei linguale este în
strânsă legătură cu gradul de dezvoltare a cuspidului lingual care decide înălţimea acestei feţe.
2.Relieful: -convex destul de accentuat în sens transversal şi axial. Convexitatea maximă se
găseşte în 1/3 cervicală.
III.FEŢELE PROXIMALE:
1.Contur:-are forma unui trapez cu baza mică spre colet şi baza mare spre ocluzal. Este
conturul de trecere de la canin la dinţii laterali deoarece marginea ocluzală are forma unui “V” cu
vârful spre colet.
2.Relieful: -convex în sens V-L. Cele două feţe proximale sunt convergente spre lingual.
IV.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:- aproximativ circular cu o uşoară turtire în sens M-D.
2.Relieful: -cuprinde: 2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ intercuspidian, câteva creste de smalţ
accesorii
a)cuspizii: -cuspidul vestibular este cel mai mare, el având o dimensiune dublă faţă
de cel lingual. Această diferenţă mare între dimensiuni face ca faţa ocluzală să aibă o înclinare de
aproximativ 45 grd. spre lingual.
b).crestele de smalţ: -cele două creste esenţiale ale cuspizilor separă faţa ocluzală în
patru versante : 2 meziale şi 2 distale, câte unul pentru V şi L (M-L şi M-V , D-L şi D-V).
-creasta ocluzală a cuspidului vestibular este mai mare şi mai
pronunţată decât la cuspidul lingual.
c).şanţul intercuspidian:-uneşte fosetele mezială şi distală. Este scurt şi are o formă
concavă spre vestibular. Este situat mai aproape de marginea linguală şi are o adâncime redusă ceea
ce face ca cei doi cuspizi să pară că sunt uniţi între ei.
d).fosetele:-foseta distală este mai largă decât cea mezială.
67
A B
A
A
AE
C
D
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 18 mm de unul din capete. Partea
blocului de gips cu înălţimea de 18 mm va reprezenta partea coronară a primului premolar inferior
drept iar cealaltă parte va fi soclul. Pe soclu se notează feţele laterale ale dintelui V, M, D, L.
2. Pe faţa ocluzală a părţii coronare se desenează un pătrat cu latura de 14 mm ca în fig.1
3 .Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale părţii coronare până la intersecţia lor cu
linia care marchează înălţimea părţii coronare.
L
14
D 14 M
V
Fig.1
3.Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.2
4. Pe faţa D a părţii coronare se aplică desenul feţei D din fig.3
4 A 4 4 A’ 4
6 6
B C C’ B’ 12
12
L L
18 18
V 6 6 V
E D D’ E’
6 6 6 6
2 2 2 2
14 14
5. Pe faţa ocluzală vom trasa dreptele AA’ şi BB’. Dreapta AA’ va marca înălţimea cuspidului V
iar dreapta BB’ va marca şanţul M-D.
6. Pe faţa V vom trasa dreapta EE’ care va marca convexitatea maximă a feţei V.
7. Pe faţa P vom trasa dreptele CC’ şi DD’ paralele între ele care vor marca relieful feţei P.
8. Se îndepărtează surplusul de gips.
70
A
8 6
2C
4 6 6
B
4
F G
6 D
2 2
18 18 I H
E M M D
D
2 2 2 2
14 14
11.După ce s-au aplicat aceste desene se vor prelungi sau uni următoarele puncte:
• Punctul A se prelungeşte perpendicular pe şanţul intercuspidian.
• Pe faţa M punctul C se prelungeşte cu o linie până la şanţul intercuspidian. Acelaşi lucru se va
face pe faţa D cu punctul B.
• Pe faţa D se unesc punctele E cu H iar pe faţa M se unesc punctele H cu E.
12. Se îndepărtează surplusul de gips.
13. Pe faţa ocluzală se aplică desenul feţei ocluzale.
14. Se prelungesc următoarele puncte:
• Punctul A printr-o dreaptă pe faţa vestibulară perpendiculară pe marginea cervicală a feţei
vestibulare
• Punctul B se prelungeşte pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea D a feţei vestibulare.
• Punctul F se prelungeşte pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea M a feţei
vestibulare.
• Punctul C se prelungeşte pe:-faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei
palatinale.
-pe faţa palatinală printr-o linie perpendiculară pe marginea
cervicală a feţei palatinale.
• Punctul E se prelungeşte pe :-faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
palatinale.
-faţa palatinală printr-o linie perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei palatinale.
• Punctul D se prelungeşte printr-o linie pe faţa palatinală, perpendiculară pe marginea cervicală
a feţei palatinale.
15. Se îndepărtează surplusul de gips.
16. Se finisează modelul de gips în funcţie de caracteristicile morfologice coronare ale primului
premolar inferior.
71
V 8
6
4 4
A
2 D 2
F B
14
M
D
E C
2 2
D
2 4 6 2
14
L
Fig.6 desenul fetei ocluzale
72
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PRIMULUI PREMOLAR
INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Premolarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 5 pe hemiarcadele mandibulare ei
fiind încadraţi de primii premolari inferiori spre mezial şi de primii molarii inferiori spre distal.
Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:
• 4.5-pentru premolarul secund inferior drept
• 3.5-pentru premolarul secund inferior stâng.
Premolarii secunzi inferiori erup pe arcada mandibulară la vîrsta de 11-12 ani iar rădăcina
lor va fi complet edificată la vârsta de 13-14 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
• înălţimea coronară : 8 mm
• înălţimea rădăcinii: 14-14,5 mm
• diametrul coronar M-D: 7-7,5 mm
• diametrul coronar V-L: 8-8,5 mm
Din punct de vedere al numărului lobilor de dezvoltare premolarii secunzi inferiori pot prezenta
două variante:
1. 2 lobi de dezvoltare (unul V şi unul L), fiecare dintre ei având la rândul lor câte 3 lobuli de
creştere.
2. 3 lobi de dezvoltare, 1 vestibular şi 2 linguali
B
A
D C
16 D
M
16
L
Fig.1
3.Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia
care marchează înălţimea părţii coronare.
4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 18mm şi baza un pătrat cu latura de 16 mm.
5. Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.2
6. Pe faţa D a părţii coronare se aplică desenul feţei D din fig.3
4 A 5 5 C 2 2 C’ 5 5 A’ 4
B 2 2 B’
D D’
6 6
12 12
E E’ 18
18
L L V
V
10 10
F F’
6 6
2 2 2 2
16 16
A A’
10 6 6 10
2 B’
4 B 4
E
E’
6
D
C D
6 M
M
18
D
18
10
2 2 2 2
16 16
V
6 10
4 A
2 B
G
M 16
D
F
C
2
2 E D
4 6 6
16
L
Fig.6 desenul fetei ocluzale
80
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PREMOLARULUI
SECUND INFERIOR
A. DATE GENERALE
Primii molari superiori ocupă poziţiile 6 pe arcadele dentare fiind vecini cu premolarii
secunzi superiori (spre mezial) şi cu molarii secunzi superiori (spre distal). Conform sistemului
internaţional de notare codurile lor sunt:
• 1.6-pentru molarul prim superior drept
• 2.6-pentru molarul prim superior stâng
Primii molari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 6 ani (de aceea ei mai sunt denumiţi
şi ”molarii de 6 ani”), iar rădăcina lor va fi complet formată la vârsta de 9-10 ani.
Dimensiunile medii ale primilor molari superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară:-7,5 mm
• înălţimea rădăcinii palatinale: 13 mm
• lungimea totală medie : 20,5 mm
• diametrul coronar M-D: -vestibular 10 mm iar palatinal 11 mm
• diametrul coronar V-P: 10 mm
Numărul lobilor de dezvoltare variază între 4 şi 5 (2 V şi 2P), uneori mai existând ataşat un lob
M-P care este denumit tuberculul lui Crabelli (acesta este un mugure dentar redus în cursul
filogenezei).
-există un şanţ palatinal cu originea pe faţa ocluzală care se pierde treptat spre
marginea cervicală. Pe faţa palatinală traiectul acestui şanţ este situat mai spre distal datorită
mărimii mai mari a lobului M-P.
-în 50-60% din cazuri pe lobul M-P apare o formaţiune mamelonată denumită
tuberculul lui Carabelli. Acest tubercul are o mare variabilitate dimensională.
III.FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni:-este cea mai lată dintre toate feţele proximale ale dinţilor laterali.
-diametrul V-P la nivel cervical:10 mm
-diametrul V-P în 1/3 cervicală 11,7 mm
-diametrul V-P la nivelul marginii ocluzale 11,7 mm
-înălţimea feţei meziale : 7,5 mm
2.Conturul: are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal.
3.Relieful: este plan în sens vertical şi convex în sen sens V-P.
convexitatea maximă este situată în apropierea marginii ocluzale
în zona cervicală există o uşoară depresiune
IV.FAŢA DISTALĂ:
1.Contur şi dimensiuni: -conturul este asemănător cu cel al feţei meziale dar este mult mai
redus .
2.relieful: - este convex în dublu sens
V.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:-are forma unui paralelogram cu diametrul maxim între cuspidul M-V şi cel D-P.
-conturul are unghiurile M-P şi D-V obtuze iar cele M-V şi D-P sunt ascuţite
a)marginea vestibulară: -are o formă bilobată, convexă, şi corespunde crestelor
sagitale ale cuspizilor vestibulari.
-şanţul interlobar o împarte în două părţi inegale( mezială mai mare decât distală)
-are o lungime de 10mm
-este convergentă spre distal faţă de marginea palatinală.
b). marginea palatinală: -este tot bilobată cu partea mezială dublă faţă de cea
distală.
• corespunde crestelor sagitale ale cuspizilor palatinali.
• este mai mare decât marginea vestibulară
c).marginea mezială: -este cea mai mare margine (11,7 mm)
-cu marginea vestibulară formează un unghi ascuţit iar cu cea
palatinală un unghi obtuz.
-este reprezentată de creasta marginală de smalţ.
d).marginea distală :-este mai mică decât cea mezială (10,5 mm).
-este convexă. Cu marginea vestibulară formează un unghi
obtuz iar cu cea palatinală un unghi ascuţit.
2.Relieful: este format din următoarele elemente: 4 cuspizi, 3 fosete, 3 şanţuri, mai multe
creste de smalţ.
a).Cuspizii: - 2 vestibulari şi 2 palatinali. În ordinea mărimii: MP, MV, DV, DP.
-între cuspizii MP şi DV există o creastă de smalţ care îi uneşte şi care se
numeşte creasta oblică de smalţ: -Are o formă angulată cu deschiderea unghiului spre mezial
-separa între ei cuspizii MV şi DP.
-crestele esenţiale de smalţ ale cuspizilor sunt uşor convexe şi mai apropiate de
marginea mezială. Acest fapt duce la existenţa unor pante meziale mai scurte şi mai abrupte
decât cele distale.
b).Şanţurile intercuspidiene: sunt în număr de 3: MC, CV şi DP
1. Şanţul intercuspidian mezio–central: -separă cuspizii MV şi MP.
Extremităţile şanţului sunt plasate în câte o fosetă (fosetă mezială şi cea
centrală).
2. Şanţul intercuspidian vestibulo-central: -separă cuspizii MV şi DV.
O extremitate se găseşte în foseta centrală iar traiectul său părăseşte faţa
83
A B
D C
C D E
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare prin trasarea pe
feţele laterale a unei linii la 16 mm de marginea ocluzală a blocului de gips. Pe soclu se notează
feţele laterale ale molarului :V, P, M, D.
2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul din fig.1
P
20
M 20 D
V
Fig. 1
3.Se prelungesc laturile pătratului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips până la
intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
4.Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte această linie pe feţele M
şi D ale blocului de gips.
5.Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
6.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
2 A 8 8 C 2 2 C’ 8 8 A’ 2
2 V 2
6
6 B B’
P 10 P
F F’
16 16
6 D 6
D’
E 6 6 E’
4 4
2 2 2 2
20 20
7.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se vor trasa trei drepte paralele prin unirea punctelor A cu A’,
B cu B’ şi C cu C’. Linia AA’ va reprezenta vârfurile cuspizilor P, linia BB’ va marca poziţia
şanţului principal M-D iar linia CC’ va marca vârfurile cuspizilor V.
8.Pe faţa P se vor trasa două linii paralele care rezultă prin unirea punctelor E cu E’ şi F cu
F’.Aceste două drepte paralele vor marca relieful feţei P.
9.Pe faţa V se va trasa linia DD’ care marchează convexitatea maximă a feţei V.
10.Se îndepărtează surplusul de gips.
11.Pe faţa V se aplică desenul feţei V din fig.4
12.Pe faţa P se aplică desenul feţei P din fig.5
4 A 8 4C 4 4 C’ 4 8 A’ 4
2 2
E D D’ E’ M
M B B’
14 16
D D
2 2 2 2
20 V 20 P
13.Pe faţa M se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi O (vom
trasa linia EE’). Această linie va marca convexitatea maximă a feţei M.
14.Pe faţa D se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile D ale feţelor V şi P (vom trasa
linia DD’). Această linie va marca convexitatea maximă a feţei D.
15.Pe faţa ocluzală vom prelungi următoarele puncte
• Punctele A şi A’ se vor prelungi prin câte o linie perpendiculară pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
• Punctele C şi C’ se vor prelungi prin câte o linie perpendiculară pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
• Punctele B şi B’ se prelungesc până pe marginile ocluzale ale feţelor vestibulară respectiv
palatinală iar de acolo se vor prelungi perpendicular pe linia care marchează şanţul
intercuspidian.
• Punctul A: se prelungeşte cu încă două linii: una care uneşte punctul A cu extremitatea M a
şanţului intercuspidian şi una care uneşte punctul A cu punctul de intersecţie a liniei care s-a
dus în prelungirea punctului B cu şanţul intercuspidian. În mod similar se va prelungi şi punctul
A’. La fel se va proceda şi cu punctele C şi C’ cu deosebirea că din cele două puncte se vor
duce liniile care le unesc cu extremitatea distală a şanţului M-D.
15.Se îndepărtează surplusul de gips.
16.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul feţei ocluzale din fig.6.
88
4 B 4 8 D4
2
A E
C
M
D
J F
2
I G
P
Fig.6 desenul fetei ocluzale
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PRIMULUI MOLAR
SUPERIOR.
1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DE PE ARCADA
MAXILARĂ.
2. PE FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ PATRU CUSPIZI
(CEL MEZIO-PALATINAL ESTE CEL MAI MARE).
FRECVENT PREZINTĂ TUBERCULUL LUI
CARABELLI
3. PE FAŢA OCLUZALĂ ESTE PREZENTĂ CREASTA
OBLICĂ DE SMALŢ CARE UNEŞTE CUSPIZII MEZIO-
PALATINAL CU CEL DISTO-VESTIBULAR.
4. PREZINTĂ TREI RĂDĂCINI ( UNA PALATINALĂ ŞI
DOUĂ VESTIBULARE)BINE DEZVOLTATE ŞI
SEPARATE ÎNTRE ELE( DIVERGENTE DIN 1/3
CERVICALĂ).
5. RĂDĂCINA MEZIO-VESTIBULARĂ ESTE
APLATIZATĂ MEZIO-DISTAL MULT MAI
ACCENTUAT DECÂT RĂDĂCINA DISTO-
VESTIBULARĂ ŞI PREZINTĂ PE AMBELE FEŢE
CÂTE UN ŞANŢ LONGITUDINAL
A. DATE GENERALE:
Molarii secunzi superiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele maxilare şi sunt
vecini cu primii molari superiori spre mezial şi cu molarii de minte superiori spre distal.. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:
• 1.7- pentru molarul secund superior drept
• 2.7 – pentru molarul secund superior stâng
Aceşti molari erup pe arcada maxilară la vârsta de 12-13 ani iar rădăcina lor va fi complet
formată la vârsta de 14-16 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
• înălţimea coroanei: 7mm
• înălţimea rădăcinii : 12mm
• diametrul coronar M-D: 9 mm
• diametrul coronar V-P: 10,5-11,5mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (2 spre vestibular şi 2 spre palatinal). Mai rar există
varianta cu 3 lobi de dezvoltare repartizaţi 2 vestibular şi 1 palatinal.
A B
D C
A B
C
E
D
1.Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 16mm faţă de unul din capetele
blocului. Această linie va demarca partea coronară a molarului doi superior de soclu. Pe feţele
laterale ale soclului vom nota feţele laterale ale molarului doi superior: V, M, D, P.
2.Pe faţa ocluzală a blocului de gips vom aplica desenul din fig.1.
20
M
D 20
8 8 8 8
2 A C2 2 C’ A’ 2
6
4 V 8
4
6
8
B B’
F V F’
16 16
6 6
D D’
P E’
P
E 8 8
20 4
2 2 2 2
20
8. Pe faţa palatinală se vor trasa dreptele EE’ şi FF’ care vor marca relieful feţei palatinale.
9. Pe faţa vestibulară se va trasa dreapta DD’ care va marca zona de convexitate maximă a feţei
vestibulare.
10. Pe faţa ocluzală se vor trasa trei drepte paralele între ele: AA’, BB’ şi CC’. Dreptele AA’ şi
CC’ vor marca înălţimea cuspizilor vestibulari respectiv palatinali în timp ce dreapta BB’ va marca
poziţia şanţului intercuspidian M-D.
11. Se îndepărtează surplusul de gips.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa P a blocului de gips se aplică desenul feţei P din fig.5
A C
2 8 8 2 8 G 12
4 2 4 4
B F’
F D D’
6 D
M
16 16 6
M 12 E D E’
6 6
2 2
2 2 20
20
Fig.5 desenul fetei palatinale
Fig.4 desenul fetei vestibulare
14. Pe faţa mezială se va trasa linia FF’ care va marca zona de convexitate maximă a feţei meziale.
15. Pe faţa distală se vor trasa două linii paralele DD’ şi EE’ care vor marca relieful feţei distale.
16. Pe faţa ocluzală se vor trasa următoarele linii:
• Punctele A, B, C, G se vor prelungi prin linii perpendiculare pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
• Din punctul A se va trasa o linie care să-l unească cu extremitatea mezială a şanţului
intercuspidian M-D şi o linie care să-l unească cu punctul de intersecţie dintre şanţul
intercuspidian M-D cu linia care a prelungit punctul B. În mod similar se va proceda şi cu
punctul C cu deosebirea că de la el se va trasa o linie spre extremitatea distală a şanţului
intercuspidian.
• Din punctul G se vor trasa două linii care să-l unească cu extremităţile M şi D ale şanţului
intercuspidian M-D.
17. Se îndepărtează surplusul de gips .
18. Se finisează modelul de gips în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale
molarului secund superior.
95
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A MOLARULUI SECUND
SUPERIOR
1. VOLUMUL CORONAR MULT REDUS FAŢĂ DE CEL
AL PRIMULUI MOLAR SUPERIOR.
2. CREASTĂ DE SMALŢ PE FAŢA OCLUZALĂ ESTE
FOARTE REDUSĂ, CEL MAI FRECVENT LIPSEŞTE.
3. JUMĂTATEA MEZIALĂ A COROANEI ESTE MULT
MAI MARE DECÂT JUMĂTATEA DISTALĂ.
4. FOSETA DISTALĂ ESTE REDUSĂ.
5. RĂDĂCINILE SUNT MAI CONVERGENTE IAR
RĂDĂCINA PALATINALĂ ESTE UNITĂ DE CEA
MEZIO-VESTIBULARĂ PRINTR-O LAMĂ SUBŢIRE DE
CEMENT.
A. DATE GENERALE
Molarii primi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 6 de pe hemiarcadele mandibulare fiind
învecinaţi spre mezial cu premolarii secunzi inferiori iar spre distal cu molarii secunzi inferiori.
Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:
• 3.6 pentru primul molar inferior stâng
• 4.6 pentru primul molar inferior drept
Primii molari inferiori erup pe hemiarcadele mandibulare la vârsta de 6-7 ani iar rădăcinile lor vor
fi complet edificate la vârsta de 9-10 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
• înălţimea coronară: 7,5mm
• înălţimea rădăcinii:14mm
• diametrul coronar M-D:11mm
• diametrul coronar V-L:10,5 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 5 din care 2L şi 3V, fiecare dintre aceştia fiind compus la
rândul lui din câte 3 lobuli de creştere.
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana primului molar inferior are o formă paralelipipedică dreptunghiulară cu 4 feţe laterale şi 1
faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim 11,2 mm (la nivel ocluzal)
-diametrul minim 8,5 mm (la nivel cervical)
-înălţimea: 7,5 mm
2.Contur : -are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal şi baza mică cervical. Este
format de patru laturi: ocluzală, cervicală, mezială şi distală.
a).marginea ocluzală: -este cea mai mare. Prezintă două denivelări în dreptul celor
două şanţuri care separă cei trei cuspizi V. Are aspectul unei linii frânte formate din trei “V”-uri ,
corespunzătoare celor trei lobi de creştere. Cel mai mare “V” este cel mezial iar cel mai mic este cel
distal.
b).marginea cervicală: -reprezintă baza mică a trapezului. Are un traiect uşor
ondulat cu două mici convexităţi şi cu o prelungire corespunzătoare bifurcaţiei celor două rădăcini.
c).marginea mezială: -prezintă o uşoară convexitate ocluzală iar în porţiunea
cervicală este rectilinie. Are lungimea de 7,7 mm
d).marginea distală: -este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
3.Relieful: -este cel mai complex dintre toate feţele laterale ale molarilor.
a).şanţurile: -sunt două şi delimitează cei trei lobi de creştere. Şanţul distal este mai
scurt şi mai puţin profund decât cel mezial. Ambele şanţuri reprezintă continuarea şanţurilor de pe
faţa ocluzală.Şanţul mezial se termină în foseta de pe faţa vestibulară iar cel distal se termină
pierdut la ½ acestei feţe.
b).lobii de creştere :-în număr de trei, sunt dispuşi în ordine descrescătoare dinspre
mezial spre distal.
c).convexitatea maximă: este situată în 1/3 cervicală.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea :7mm
-diametrul maxim: 10mm (este situat ocluzal)
2.Contur:-este tot de trapez cu baza mare ocluzală şi baza mică cervical dar are dimensiuni
mai reduse decât cele ale feţei vestibulare. Este format din patru margini: cervicală, ocluzală ,
mezială şi distală.
a).marginea ocluzală: -are tot forma unei linii frânte dar este formată numai din
două “V”-uri corespunzătoare celor doi lobi de creştere linguali. Lobul mezial este mai mare decât
cel distal.
b).marginea cervicală: -are forma asemănătoare cu marginea cervicală a feţei
vestibulare dar are dimensiuni mai reduse ca aceasta.
97
c.marginile proximale: -sunt divergente spre ocluzal şi sunt mai mici şi mai puţin
convexe decât omoloagele lor de pe faţa vestibulară.
3.Relieful: -există un şanţ care separă cei doi lobi de creştere şi care este continuarea
şanţului de pe faţa ocluzală. Acest şanţ se pierde treptat în 1/3 ocluzală a feţei linguale.
-convexitatea maximă în sens vertical este prezentă la ½ înălţimii feţei linguale.
III.FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul V-L: 10,3 mm
2.Conturul : -este dat de patru margini: ocluzală, cervicală , vestibulară şi linguală.
a).marginea ocluzală: -are forma unui “V” larg deschis corespunzător cuspizilor
MV şi ML de pe faţa ocluzală
b).marginea cervicală: -are forma unei linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
c).marginea vestibulară: -este plană şi înclinată spre lingual cu o convexitate în 1/3
cervicală.
d).marginea linguală: -uşor convexă cu un maxim la ½ înălţimii.
3.Relieful:-este plan convex
-convexitatea maximă este situată în 1/3 ocluzală. La nivel cervical prezintă o
uşoră escavaţie.
IV.FAŢA DISTALĂ:
1.Dimensiuni:-mai reduse decât cele ale feţei meziale.
2.Conturul :-este identic cu cel al feţei meziale.
3.Relieful: -convexitate accentuată atât în sens axial cât şi V-L.
V.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim:11,2 mm (vestibular)
2.Contur:-de trapez cu baza mare vestibular şi baza mică lingual.este format de patru laturi:
vestibulară, linguală, mezială şi distală.
a).marginea vestibulară:- este formată de crestele sagitale ale celor trei cuspizi
vestibulari, întrerupte de cele două şanţuri de separare.
b).marginea linguală: -este formată de crestele sagitale ale celor doi cuspizi linguali
întreruptă de şanţul de separare.Este mai mică decât marginea vestibulară.
c).marginile proximale: -uşor curbe şi convergente spre lingual. Marginea distală
este mai scurtă şi mai convexă decât marginea mezială.
3.Relieful: este format din: 5 cuspizi, 4 şanţuri intercuspidiene, 5 fosete (2 principale şi 3
secundare), 2 creste marginale de smalţ şi mai multe creste de smalţ sagitale şi esenţiale ale
cuspizilor.
a).Cuspizii: -sunt repartizaţi 3 V şi 2L. În ordinea mărimii aceştia sunt ierarhizaţi
astfel: ML, DL, MV, CV, DV. Cuspidul DV este cel mai mic fiind situat chiar în unghiul
vestibulo-distal.
b)Şanţurile:-în numar de 4 , acestea sunt: MD, CL, CVM, CVD.
1. Şanţul intercuspidian mezio-distal: -are extremităţile în fosetele M şi
D. Separă cuspizii V de cei L. Are formă de “zig-zag” cu două
convexităţi.
2. Şanţul intercuspidian centro-lingual: -are o extremitate în foseta
secundară centrală (situată la 1/3 mijlocie a feţei ocluzale), iar cealaltă
extremitate se termină pierdut pe faţa linguală. Separă cuspidul ML de
cel DL.
3. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular mezial: -are o extremitate pe
faţa ocluzală în foseta secundară de la 1/3 mezială a feţei ocluzale şi se
termină pe faţa vestibulară într-o fosetă secundară. Separă cuspidul M-V
de cel Centro-V.
4. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular distal: -are extremitatea
ocluzală în foseta secundară situată în 1/3 distală a feţei ocluzale şi se
termină pierdut pe faţa vestibulară. Separă cuspidul CV de cel DV.
98
A
B
C
D
A B C
1. Pe faţa laterală a blocului de gips se trasează o linie la .. mm de capătul său, pentru a delimita
partea coronară de soclu.
2. Se notează pe soclu feţele laterale : V, M, D, L.
3. Pe faţa ocluzală se aplică desenul din fig.1
M
D 20
24
V
Fig.1
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu
linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 16 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 24 x 20 mm.
6. Pe faţa M se aplică desenul feţei M din fig.2
7. Pe faţa D se aplică desenul feţei D din fig.3
2 A 6 8 C 4
4
G 6
16 B
D
6 L
F E4
V
6
A’
2 4 8 62 2
4
20 G’
2D’
B’ 6 M
16
4
E’
L Fig.2 desenul fetei meziale F’
6 6
2 2
20
8. Pe faţa ocluzală se vor trasa liniile AA’, BB’, CC’. AA’ şi CC’ reprezintă înălţimea cuspizilor
vestibulari, respectivi linguali iar BB’ reprezintă poziţia şanţului intercuspidian M-D.
9. Pe faţa vestibulară se trasează liniile GG’ şi FF’, paralele între ele. Aceste două linii vor marca
relieful feţei vestibulare.
10. Pe faţa linguală se vor trasa dreptele DD’ şi EE’ paralele între ele. Aceste două linii vor marca
relieful feţei linguale.
11. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
12. Pe faţaV se aplică desenul feţei V din fig.4.
13. Pe faţa L se aplică desenul feţei L din fig.5
A C E 4 J 6 10 L 4
4 6 2 6 2 4
2 4
6 B D 6 K
F O2 F
I 16
D M 6
4 D
16 H M N
6 6
2 24 2 2 2
24
V
Fig. 4desenul fetei vestibulare L
Fig.5 desenul fetei linguale
14. După ce am aplicat pe feţele vestibulară şi linguală desenele corespunzătoare , vom prelungi pe
faţa ocluzală punctele A, B, C, D, E, J, K, L în aşa fel încât să obţinem desenul din fig.6. Vom
proceda astfel:
• Din punctele A, C, E, J, L vom duce perpendiculare pe şanţul intercuspidian M-D (cu linii
punctate).
• PuncteleB, D, L se vor prelungi pînă la intersecţia cu marginea ocluzală a feţei vestibulare
respectiv linguale iar de acolo se vor duce perpendiculare pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
• Din punctul A se vor trasa liniile AP şi AQ care vor marca pantele cuspidului V-D.
103
• Din punctul C se vor trasa liniile CQ şi CR care vor marca pantele cuspidului centro-vestibular.
• Din punctul E se vor trasa liniile ER şi ES care vor marca pantele cuspidului mezio-vestibular
• Din punctul J se vor trasa liniile JP şi JQ care vor marca pantele cuspidului disto-lingual.
• Din punctul L se vor trasa liniile LS şi LQ care vor marca pantele cuspidului mezio-lingual.
J K L
D M
P R
S
Q
A D E
B C
V
Fig.6 desenul fetei ocluzale
15. Pe faţa mezială se va trasa linia MF care marchează zona de convexitate maximă a feţei
meziale.
16. Pe faţa distală se vor trasa liniile OI şi NH paralele între ele care vor marca relieful feţei distale.
17. Se va îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.
18. Se vor trasa următoarele linii:
• Din vârful cuspidului disto-vestibular se va duce o perpendiculară pe marginea cervicală a feţei
vestibulare iar pe faţa distală se va trasa o linie paralelă cu marginea distală a feţei vestibulare.
• Din vârful cuspidului mezio-vestibular se va duce o perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei vestibulare , iar pe faţa mezială se va duce o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
vestibulare.
• Din vârful cuspidului mezio-lingual se va duce o linie perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei linguale iar pe faţa mezială se va duce o linie paralelă cu marginea mezială a feţei linguale.
• Din vârful cuspidului disto-lingual se va duce o linie perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei linguale iar pe faţa distală se va duce o linie paralelă cu marginea distală a feţei linguale.
19. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de marginile pe care le-
am trasat.
20. Se va finisa modelul de gips în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale
primului molar inferior.
104
NU UITA!
105
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PRIMULUI MOLAR
INFERIOR.
1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DE PE
ARCADELE DENTARE.
2. PREZINTĂ 5 CUSPIZI ( 3 VESTIBULARI ŞI 2
LINGUALI)
3. FOSETA MEZIALĂ ESTE MAI MARE DECÂT CEA
DISTALĂ.
4. CUSPIDUL DISTO-VESTIBULAR ESTE CEL MAI MIC
CUSPID IAR CEL MEZIO-LINGUAL ESTE CEL MAI
MARE.
5. PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( CEA MEZIALĂ CU
DOUĂ CANALE RADICULARE: MEZIO-LINGUAL ŞI
MEZIO-VESTIBULAR), IAR RĂDĂCINA DISTALĂ
PREZINTĂ UN SINGUR CANAL RADICULAR
VOLUMINOS. AMBELE RĂDĂCINI SUNT
APLATIZATE MEZIO-DISTAL.
A B
C
D
A B C
Înălţimea coronară : 14 mm
Diametrul M - D: 18 mm
Diametrul V - O: 18 mm
1.Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 14 mm. Se
notează pe soclu feţele laterale ale blocului de gips.
2.Pe faţa ocluzală a blocului de de gips se aplică desenul din fig.1
18
D 18 M
Fig.1
3.Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia
care marchează înălţimea părţii coronare.
4.Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 14 mm şi baza un pătrat cu latura de 18 mm.
5.Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
6.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
7.Pe faţa ocluzală vom trasa liniile:
• AA’ care marchează înălţimea cuspizilor vestibulari
• CC’ care marchează înălţimea cuspizilor linguali
• BB’ care marchează poziţia şi adâncimea şanţului intercuspidian M-D.
8. Pe faţa vestibulară vom trasa dreptele GG’ şi FF’ paralele între ele care marchează relieful feţei
vestibulare.
9.Pe faţa linguală vom trasa liniile DD’ si EE’ care marchează relieful feţei linguale (sunt paralele
între ele.).
10.Vom îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.
7.Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
8.Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig.5
2 A 8 6 C 2 2
C’
6 8
A’
2
110
4 4 4
D D’
V B L B’
G2 4
L 4
G’
14 E 14 E’
4
F F’
6 6
4
2 2 2 2
18 18
Fig.2 desenul fetei meziale
Fig.3 desenul fetei distale
A C C’ A’
2 6 8 2 2 8 6 2
B
2
4 B’2
F4 D F’
14 14 D
D E M M E’
2 2 2 2
18 18
Fig.4 desenul fetei vestibulare Fig.5 desenul fetei linguale
9.Pe faţa ocluzală a modelului de gips se vor trasa următoarele trei drepte paralele:
• AA’ care reprezintă înălţimea cuspizilor distali.
• BB’ care reprezintă poziţia şi adâncimea şanţului intercuspidian vestibulo-lingual.
• CC’ care reprezintă înălţimea cuspizilor meziali.
10.Pe faţa distală a modelului de gips se vor trasa dreptele FF’ şi EE’ paralele între ele. Aceste
două drepte reprezintă relieful feţei distale.
11.Pe faţa mezială se va trasa linia DD’ care reprezintă zona de convexitate maximă a feţei meziale.
12.Pe faţa ocluzală a modelului de gips se va realiza desenul din fig.6 prin trasarea următoarelor
linii:
• AP şi AQ-care vor delimita pantele cuspidului DV
• CQ şi CR care vor delimita pantele cuspidului MV
• A’P şi A’Q care vor delimita pantele cuspidului DL
• C’Q şi C’R care vor marca pantele cuspidului ML
13.Se va îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.
14.Se va finisa modelul de gips conform caracteristicilor morfologice coronare ale molarului
secund inferior.
111
L
A’ B’ C’
D P
Q R M
A B C
V
NU UITA!
CAPITOLUL IV.
IDENTIFICAREA ŞI PUNEREA ÎN
POZIŢIE A DINŢILOR NATURALI
EXERCIŢIUL NR.1
EXERCIŢIUL NR.2
115
EXERCIŢIUL NR.3
116
CAPITOLUL V.
117
Instrumentul nr.1: o sondă foarte groasă cu vârful curbat. Ea va fi folosită succesiv pentru:
a. plasarea conurilor
b. în elaborarea metodică a versantelor cuspidiene,
c. în realizarea crestelor marginale.
118
Instrumentul nr.2: este o sondă dublă cu ambele capete recurbate şi mai fină decât nr.1. Serveşte
la
a a. o primă ajustare a şanţurilor şi a crestelor de smalţ
b b. adăugarea ulterioară a unei cantităţi infime de ceară pentru căutarea punctelor de contact
atunci când arcadele sunt în ocluzie.
Instrumentul nr.3: instrument activ la ambele capete. Părţile active au formă conică de grosimi
diferite.
Are o dublă utilizare:
a. desenarea şanţurilor secundare
b. desenarea şanţurilor principale.
c. Realizarea ambrazurilor vestibulare, orale şi ocluzale.
FigV..3 instrumentul 3
Instrumentul nr.4: este o lamă tranşantă dublă cu două angulaţii. O lamă este activă doar în axul
instrumentului iar cealaltă este activă şi perpendicular pe axul instrumentului având o formă curbă
care permite realizarea convexităţilor şi concavităţilor.
Serveşte la sculptura succesivă a :
a. ambrazurilor.
b. rebordurilor marginale.
c. conturul vestibular şi lingual.
d. liniilor de tranziţie.
e. foselor şi depresiunilor
3. set multicolor de ceară de modelat . există pe piaţă mai multe tipuri de seturi de ceară de
modelat: Whip Mix, Almore, Plastodent set ( Degussa). În general este o ceară de modelat inlay
de tip regular. Culorile diferite sunt necesare pentru a putea modela fiecare element de relief
coronar într-o culoare diferită. În acest fel cele mai fine detalii de morfologie coronară vor
putea fi puse în evidenţă. Există un cod al culorilor propus în 1987 de Romerowski şi Bresson.
4. Pensulele: pot fi sintetice (pentru curăţirea suprafeţelor coronare) sau din păr natural pentru
manipularea pudrei de talc ( utilizată la depistarea contactelor cu dinţii vecini şi antagonişti).
5. Creioane colorate : vor fi folosite pentru marcarea pe modelul de lucru a zonelor în care vor fi
realizate diferitele elemente de relief coronar.
6. Spirtiera : este sursa de căldură care permite încălzirea instrumentelor.
2.ERORI DE EVITAT.
a. Înainte de a lua ceară vom încălzi în flacără unul din vârfurile instrumentelor 1 sau
2. După ce pe vârful instrumentului am luat o picătură de ceară , reîncălzirea se va face
prin reintroducerea în flacără a porţiunii mijlocii a instrumentului. Trebuie să evităm
reîncălzirea vârfului sondei deoarece ceara va avea tendinţa de a se acumula pe partea
intermediară a instrumentului şi nu vom mai putea manipula.
121
Fig.V.8 încălzirea vârfului instrumentului în flacără fig.V.9 prelevarea unei picături de ceară din trusă
b. Trebuie avut grijă să nu încălzim excesiv ceara deoarece se poate evapora sau îşi
poate pierde prin supraîncălzire parametrii fizico-chimici. Deci, nu se va lăsa sonda prea
mult timp în flacără şi se va trece rapid de la flacără la ceară sau de la flacără la model.
c. Nu se vor utiliza cantităţi mari de ceară. Această eroare comisă cu scopul de a lucra
mai rapid face ca executantul să se piardă rapid într-o masă de ceară fără formă şi volum
precis. Va pierde astfel, timp preţios pentru a reda coroanei o morfologie naturală.
Prima etapă pentru realizarea unui cuspid consistă în depunerea unui con de ceară galbenă
pe suprafaţa redusă a modelului de gips. Acest con de ceară constituie suportul destinat
recepţionării următoarelor mici picături de ceară colorată diferit care vor forma volumul cuspidului.
Plasarea conului trebuie realizată cu mare precizie , lungimea sa fiind în concordanţă cu reguli
specifice pentru fiecare cuspid în parte.
Pentru obţinerea experienţei în lucrul cu instrumentele şi ceara se vor realiza o serie de 20
de conuri pe o foaie de hârtie de matematică. Exerciţiul constă în depunerea cu mare precizie a unei
picături de ceară şi de a-I da forma dorită.
Vom utiliza instrumentul de ceară nr.1 pentru formarea conurilor de ceară. Atât acest
instrument cât şi celelalte din trusă sunt realizate în aşa fel încât să se încălzească şi să se răcească
foarte rapid.
Se va trece instrumentul prin flacără încercând să concentrăm temperatura maximă pe
extremitatea sa pe o lungime de aproximativ 1 cm.
După ce au fost realizate cele 20 de conuri, le vom transforma în 20 piramide. În jurul
fiecărui con vom depune picături de ceară ( roşie, verde, albastră) pentru a realiza trei feţe de culori
diferite.
FIG.V.14 sonda nu se retrage decât după o uşoară răcire punerea în poziţie a primelor picături de ceară
b. Nu trebuie să revenim cu ceară imediat în acelaşi loc. Prima picătură de ceară dacă nu s-a răcit
şi solidificat destul picătura următoare se va aplatiza în loc să-şi păstreze forma sa rotundă.
Trebuie, deci să plasăm o serie de picături care vor reprezenta baza viitoarelor conuri înainte
de a reveni la prima.
123
Fig.15 Faza1=2 picături suprapuse faza2 =3 picături suprapuse faza3= realizarea versanţilor cuspidieni
c. Pentru transformarea imediată a unei picături în con este suficient să o depunem pe model şi să
suflăm lejer în acelaşi timp cu ridicarea sondei pentru a întinde ceară în înălţime.
fig.V.16 întinderea cerii pentru realizarea conului unui cuspid. Executantul suflă uşor în timp ce retrage sonda.
Marcarea reperelor:
1. cu un creion cu mină de grafit vom marca creasta sagitală a cuspizilor vestibulari. Creionul este
menţinut perpendicular pe vârfurile cuspidiene şi vom trasa o linie de la primul primul premolar
superior până la al doilea molar superior. De aceeaşi manieră vom marca şi cuspizii platinali.
124
2. Vom prelungi liniile trasate pe feţele vestibulare respectiv palatinale , prelungind vârfurile
cuspidiene până la rebordul gingival.
3. La 4 mm de vârfurile cuspidiene se va trasa o linie orizontală care va servi drept drept linie
ghid după care se reduce faţa ocluzală.