V.1.

1 PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR 
 

A. DATE GENERALE: 
  Primii premolari superiori ocupă pozițiile 4 pe cele două hemiarcade maxilare fiind vecini  cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre distal. În conformitate cu  sistemul internațional de notare codurile acestor dinți sunt următoarele:  1.4‐pentru primul premolar superior drept  2.4‐pentru primul premolar superior stâng.    Cronologie:  11/2- 13/4 ani Debutul calcificării 5 – 6 ani Finalizarea formării smalţului 10 – 11 ani Erupţia 12 - 13 ani Formarea completă a rădăcinii   Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori:  22,6 mm lungimea totală

înălţimea coronară

8 – 8,5 mm

lungimea rădăcinii: vestibulare palatinale diametrul coronar M-D

14 mm 13,9 mm 7 mm

diametrul coronar V-O

9 mm

  Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinți este de 2 (unul V şi unul P), fiecare din  aceşti doi lobi de creştere având la rândul lor câte 3 lobuli de dezvoltare.   

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE: 
  Premolarii primi superiori sunt primii dinți din grupul dinților laterali şi fac parte din  aşa zisul grup al dinților “bicuspidați” (grupul premolarilor). Aceştia sunt considerați ca fiind  dinții de tranziție de la dinții frontali la molari.  Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică, iar pe secțiune  arată ca un dreptunghi cu colțurile uşor rotunjite şi turtit în sens M‐D. Prezintă  4 fețe  laterale (V, P, M, D) şi o față ocluzală.   

  1.  înălțimea =7 mm  lățimea =6 mm  . Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mare decât cel M‐D. Uneori segmentul mezial poate să prezinte  o ușoară concavitate. FAȚA PALATINALĂ:  1. Dimensiuni:  sunt mai reduse decât cele ale feței vestibulare ca urmare a îngustării coroanei spre  palatinal. Contur: este format din cele două margini aproximale (M şi D).  b) marginea cervicală (linia coletului): are forma unui semicerc cu concavitatea spre ocluzal. Lobul central este cel mai  mare. urmează cel distal iar cel mezial este cel mai mic. În multe cazuri ele sunt mai șterse și.  Este mai puțin concavă decât la canin.4 premolar superior (dinte natural extras). prin urmare. Vârful cuspidului este ascuțit și ușor deplasat spre  distal față de axul coronar.  3. Forma este pentagonală.  convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.  în jumătatea ocluzală a feței vestibulare sunt prezente două depresiuni verticale care  delimitează cei 3 lobi de creştere ai lobului vestibular.  Segmentul mezial este mai lung decât cel distal. o margine cervicală şi o  margine ocluzală.   2. Aceste depresiuni sunt  vizibile la peste 50% din cazuri.                            Fața VESTIBULARĂ a primului Fața VESTIBULARĂ a primului premolar superior drept 1.I.  c) marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul mezial şi unul distal).  înălțime: 8‐8.    II.  mai dificil de observat. cele două segmente formează un “V” mai  deschis şi mai  rotunjit decât cel de la cuspidul caninului. FAȚA VESTIBULARĂ:  Seamănă cu fața vestibulară a caninului dar este  mai mică şi mai rotunjită. uşor convergente spre colet. Relieful:  este convex în ambele sensuri.2 mm  lățime:  7 mm  dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele sensuri (cervico‐incizal şi M‐D). asemănătoare cu cea de la fața vestibulară a  caninului. Împreună.  a) marginile aproximale (M şi D): ‐ sunt verticale.

  b) marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui “V” larg  deschis cu deschiderea spre ocluzal.  3.  începând cu 1/3 mijlocie această față este înclinată oblic spre V în sens cervico‐ ocluzal. Contur:  prezintă aceleaşi margini ca şi fața vestibulară dar au dimensiuni mai reduse.    I.5 mm  lățimea 9 mm  2.4 superior (dinte natural extras)   2.  .  a)marginea ocluzală: are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel de pe fața  vestibulară. Relieful:  are o dublă convexitate care atinge maximum  la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 mezială.  înălțimea 7.  a) marginea cervicală: reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei linii curbe  cu convexitatea spre ocluzal. FAȚA MEZIALĂ:  1. La majoritatea primilor premolari superiori.  creasta marginală mezială (care formează latura ocluzală a feței meziale) este  traversată de un șanț de dezvoltare.  c) marginea vestibulară: linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală  d) marginea palatinală: linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie.  vârful cuspidului palatinal este deplasat spre mezial față de axul central al feței.  Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet. Este mai  scurtă decât marginea vestibulară. Ele sunt uşor convergente spre palatinal. Cele două segmente formează un unghi de aproximativ 90 grd.    FEȚELE APROXIMALE (MEZIALĂ ŞI DISTALĂ):      Datorită faptului că acest dinte este turtit în sens M‐D. Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mic decât cel V‐P (o caracteristică pe care o  vom reîntâlni la toți dinții laterali). Conturul: este format de patru margini: cervicală.  cuspidul are o formă rotunjită fără elemente de relief prezente pe suprafața lui  palatinală.                          Fața PALATINALĂ a primului premolar Fața PALATINALĂ a primului premolar superior drept 1. aceste două fețe sunt cele mai   mari. palatinală şi vestibulară. ocluzală.

  În 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adânceşte mai mult chiar la  colet  şi se continuă în şanțul interradicular.4 Fața MEZIALĂ a primului premolar superior (dinte natural extras)                             3.  Fața MEZIALĂ a primului premolar superior drept 1.  Vârfurile celor doi cuspizi sunt plasate în interioriul conturului rădăcinii. Cuspidul  palatinal este mai scurt și mai turtit decât cel vestibular.    II.  Zona de conctact aproximală este plasată în 1/3 ocluzală și deplasată spre vestibular  față de axul central al feței.  FAȚA DISTALĂ:    . Relieful:  În 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există şi punctul de  contact cu dintele vecin.

Fața DISTALĂ a primului premolar superior drept 1. P.    III. V şi D.  Aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la fața  mezială.  diametrul maxim este în sens V‐P: 9 mm  diametrul minim este în sens M‐D : 7 mm  2. comparativ cu cea  de pe fața mezială.  Creasta marginală distală este plasată și ea mult mai spre cervical.Contur: asemănător cu cel al feței meziale  3. Dimensiuni:  dimensiunea M‐D este mai mică decât cea V‐P.Relief: este mai convex decât cel al feței meziale.  Cele 2/3 cervicale ale feței distale sunt mai netede și nu prezintă o depresiune atât de  accentuată ca la fața mezială.4 Fața OCLUZALĂ a primului premolar superior (dinte natural extras)       . Contur: este format de patru margini: M.   Fața OCLUZALĂ a primului premolar superior drept 1.Dimensiuni: mai mici decât ale feței meziale  2.  FAȚA OCLUZALĂ:  1.4 Fața DISTALĂ a primului premolar superior (dinte natural extras)   1.

  c) şanțul intercuspidian: are forma unei linii drepte cu orientare M‐D. Cele două rădăcini sunt separate de la nivelul  coletului sau din 1/3 cervicală.  d) fosetele: sunt situate la extremitățile şanțului intercuspidian şi au o formă  triunghiulară.  a) cuspidul vestibular: este mai voluminos şi mai  proeminent decât cel palatinal. Crestele ambelor  cuspizi au aspectul unor segmente convexe mai apropiate  de marginea mezială. Este mai aproape  de marginea P a feței ocluzale.  e) crestele marginale (aproximale): delimitează la exterior fosetele marginale.4 secundare). depresiunea feței ocluzale.  . Ele separă jumătatea ocluzală a  cuspidului în 2  versante: unul M (mai mic) şi unul D (mai  mare).5‐2 mm de marginea palatinală. Este mai mică decât marginea vestibulară.  c) marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate. Foseta mezială este mai mare decât cea distală. 2 creste de  smalț esențiale.  Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal  3. 2 fosete.  d) marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială. Au  o extremitate pe vârful cuspidului (mai evidentă) şi una în  sanțul intercuspidian (mai ştearsă).  C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE:  Pot apărea mai multe variante:  1. Prezintă o creastă ocluzală  sagitală  situată la 1 mm de marginea vestibulară. spre  deosebire de creasta sagitală a cuspidului palatinal care  este la 1. 2 creste de smalț marginale. Ele se  unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând.  b) crestele esentiale: se mai numesc şi creste axiale. astfel. Cel mai frecvent două rădăcini:  una vestibulară (mai lungă şi mai voluminoasă) şi una  palatinală (mai redusă ca dimensiuni). iar direcția lor poate fi paralelă sau divergentă spre  apex.  b) marginea palatinală: formă de semicerc. 2 creste de smalț sagitale (ale cuspizilor V şi P). Relieful: este format din următoarele elemente:  2 cuspizi. 1 şanț intercuspidian.                      a) marginea vestibulară: are o formă convexă cu două depresiuni ce corespund celor două  şanțuri de pe fața vestibulară care separă cei 3 lobi de creştere. Paralel cu crestele esențiale  există şi alte creste  mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau  Relieful feței OCLUALE a primului premolar superior drept 1.

Foarte rar pot apărea trei rădăcini (2 vestibular şi una palatinal). Ansamblul  suprafeței palatinale radiculare este convex. Prezintă două  canale radiculare. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală.  Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală VARIANTA CU DOUĂ RĂDĂCINI SEPARATE LA TRECEREA DINTRE 1/3 CERVICALĂ ȘI 1/3  MIJLOCIE  Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE ÎN 1/3 CERVICALĂ ȘI MIJLOCIE  Dinspre vestibular: este vizibilă rădăcina vestibulară care  se aseamănă cu cea a caninului. formând un corp comun.   Dinspre mezial cele două rădăcini sunt vizibile.   Este conică și convexă.  În 1/3 cervicală şi mediană sunt unite . Acest şanț este situat în continuarea concavității  meziale şi a şanțului marginal mezial. Rădăcină unică  4.  Această bifurcație poate fi situată mai sus sau mai jos dar pe porțiunea  comună există un şanț  profund.  3.   Dinspre palatinal:  sunt vizibile ambele apexuri de la cele două rădăcini.  Marginile aproximale converg spre un apex care poate fi mai mult sau mai puțin  accentuat.  . care se bifurcă în 1/3  apicală.  Dinspre mezial:  concavitatea coronară vizibilă la examenul feței meziale  este de asemenea  reperabilă la nivelul prelungirii sale radiculare.2.

 Fața mezială apare împărțită în două jumătăți ( V şi P). CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR:  .  Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală Radiografie din normă vestibulară Radiografie din normă aproximală VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR (rădăcină bifidă) Fața palatinală  Fața distală Fața mezială Fața vestibulară PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR‐varianta cu 3 rădăcini (2 vestibulare)    D.  Dinspre distal prezintă un şanț interradicular  mai puțin pronunțat decât cel de pe fața  mezială.

  De cele mai multe ori canalul radicular se termină la vârful rădăcinii sau ușor deviat  spre vestibular sau palatinal.    Foramenul apical pare să fie localizat la vârful rădăcinii  în majoritatea cazurilor.  CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau dublu în funcție de tipul  rădăcinii  SECȚIUNE VESTIBULO‐PALATINALĂ    Coarnele pulpare sunt prezente și se prelungesc până  sub cuspizi.  Podeaua camerei pulpare este situată sub nivelul liniei  cervicale. cu atât dimensiunile camerei pulpare sunt  mai  mari în sens ocluzo‐apical.CAMERA PULPARĂ  Are dimensiuni relativ mari  Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi palatinal.  Camera pulpară se îngustează ușor dinspre ocluzal  spre apical. cel mai mare corn fiind cel vestibular ca  urmare a faptului că și la nivel exterior cuspidul  vestibular este cel mai bine dezvoltat.          Radiografie din incidență    vestibulară la un premolar prim  superior cu două rădăcini    divergente din 1/3 mijlocie    . dar există și localizări spre M  sau D.    SECȚIUNEA MEZIO – DISTALĂ  Coarnele pulpare par a fi retezate la examinarea dinspre aproximal. Dacă sunt prezente două canale radiculare  (cel mai frecvent) radioopacitatea va crește în  jumătatea apicală a dintelui datorită creșterii cantității  de dentină și os alveolar și reducerii volumului  canalului radicular (care este radiotransparent).  Cornul pulpar are uneori un aspect ”decapitat” în  cazul dinților la care cuspizii au un anumit nivel de  atriție.  divergente din 1/3 mijlocie   Forma camerei pulpare (exceptând coarnele pulpare)  este în general pătrată sau dreptunghiulară.     La dinții la care cele două rădăcini sunt separate încă  Radiografie din incidență  aproximală la un premolar prim  de la nivel cervical este întâlnită camera pulpară cu  superior cu două rădăcini  cele mai reduse dimensiuni cervico‐ocluzale. iar camera  pulpară nu poate fi diferențiată (ca formă) de canalul radicular.  Cu cât nivelul de separare al celor două rădăcini este  mai redus.

 sau poate să urmeze forma generală exterioară a dintelui. ceea ce duce la  prezența pe scțiune transversală a trei canale radiculare separate.  SECȚIUNEA TRANSVERSALĂ CERVICALĂ  Secțiunea transversală la nivel cervical evidențiază o formă reniformă a conturului  spațiului pulpar.   Camera pulpară poate și ea să prezinte o constricție corespunzătoare acestui șanț de  dezvoltare.   Uneori pot fi prezente două canale radiculare într‐o rădăcină. Sunt vizibile cele două orificii de intrare în cele două canale radiculare La 5 mm de apex La 4 mm de apex La 3 mm de apex La 2mm de apex La 1 mm de apex .      ASPECTUL PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI  UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR  Deschiderea camerei pulpare.   Existența unui șanț de dezvoltare pe suprafața radiculară mezială conferă secțiunii  acea indentație specifică.

La 5 mm de apex La 3 mm de apex La 2 mm de apex La 1 mm de apex apexul .Apexul   ASPECTUL PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI  SEPARATE ÎN 1/3 APICALĂ  Deschiderea camerei pulpare. Se observă cele două orificii de intrare în cele două canale radiculare.

5  CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIȚIONARE A PRIMULUI PREMOLAR SUPERIOR  FAȚA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU CEA A CANINULUI (FORMĂ PENTAGONALĂ  CU PREZENȚA “V”‐ULUI INCIZAL)  FAȚA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE FEȚELE APROXIMALE ALE DINȚILOR  LATERALI. 2.  CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ)  SAU O RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIO‐DISTAL. ESTE SINGURUL PREMOLAR  CARE POATE PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI.           1. 5. 4.4  . 3.  FAȚA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL  PALATINAL)  ŞANȚUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU ORIENTARE MEZIO‐DISTALĂ ŞI POZIȚIONAT  MAI APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL.              PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT 1.Imaginea radiologică a obturației radiculare care evidențiază morfologia canalelor radiculare.

  Fața vestibulară      Fața mezială    Vedere incizală    Fața distală  Fața palatinală  .

  .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful