V.1.

1 PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR 
 
A. DATE GENERALE: 
 
Primii premolari superiori ocupă pozițiile 4 pe cele două hemiarcade maxilare fiind vecini 
cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre distal. În conformitate cu 
sistemul internațional de notare codurile acestor dinți sunt următoarele: 
1.4‐pentru primul premolar superior drept 
2.4‐pentru primul premolar superior stâng. 
 
Cronologie: 
Debutul calcificării 11/2- 13/4 ani
Finalizarea formării smalţului 5 – 6 ani
Erupţia 10 – 11 ani
Formarea completă a rădăcinii 12 - 13 ani
 
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori: 
lungimea totală 22,6 mm

înălţimea coronară 8 – 8,5 mm

lungimea rădăcinii:
vestibulare 14 mm
palatinale 13,9 mm
diametrul coronar M-D 7 mm

diametrul coronar V-O 9 mm

 
Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinți este de 2 (unul V şi unul P), fiecare din 
aceşti doi lobi de creştere având la rândul lor câte 3 lobuli de dezvoltare. 
 
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE: 
 
Premolarii primi superiori sunt primii dinți din grupul dinților laterali şi fac parte din 
aşa zisul grup al dinților “bicuspidați” (grupul premolarilor). Aceştia sunt considerați ca fiind 
dinții de tranziție de la dinții frontali la molari. 
Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică, iar pe secțiune 
arată ca un dreptunghi cu colțurile uşor rotunjite şi turtit în sens M‐D. Prezintă  4 fețe 
laterale (V, P, M, D) şi o față ocluzală. 
 
I. FAȚA VESTIBULARĂ: 
Seamănă cu fața vestibulară a caninului dar este  mai mică şi mai rotunjită. 
1. Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mare decât cel M‐D. 
înălțime: 8‐8,2 mm 
lățime:  7 mm 
dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele sensuri (cervico‐incizal şi M‐D). 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
  Fața VESTIBULARĂ a primului Fața VESTIBULARĂ a primului
  premolar superior drept 1.4 premolar superior (dinte natural extras).
2. Contur: este format din cele două margini aproximale (M şi D), o margine cervicală şi o 
margine ocluzală. Forma este pentagonală, asemănătoare cu cea de la fața vestibulară a 
caninului. 
a) marginile aproximale (M şi D): ‐ sunt verticale, uşor convergente spre colet. 
b) marginea cervicală (linia coletului): are forma unui semicerc cu concavitatea spre ocluzal. 
Este mai puțin concavă decât la canin. 
c) marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul mezial şi unul distal). 
Segmentul mezial este mai lung decât cel distal. Uneori segmentul mezial poate să prezinte 
o ușoară concavitate. Împreună, cele două segmente formează un “V” mai  deschis şi mai 
rotunjit decât cel de la cuspidul caninului. Vârful cuspidului este ascuțit și ușor deplasat spre 
distal față de axul coronar. 
3. Relieful: 
este convex în ambele sensuri. 
convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial. 
în jumătatea ocluzală a feței vestibulare sunt prezente două depresiuni verticale care 
delimitează cei 3 lobi de creştere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai 
mare, urmează cel distal iar cel mezial este cel mai mic. Aceste depresiuni sunt 
vizibile la peste 50% din cazuri. În multe cazuri ele sunt mai șterse și, prin urmare, 
mai dificil de observat. 
 
II. FAȚA PALATINALĂ: 
1. Dimensiuni: 
sunt mai reduse decât cele ale feței vestibulare ca urmare a îngustării coroanei spre 
palatinal. 
înălțimea =7 mm 
lățimea =6 mm 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
  Fața PALATINALĂ a primului premolar Fața PALATINALĂ a primului premolar
  superior drept 1.4 superior (dinte natural extras)
2. Contur: 
prezintă aceleaşi margini ca şi fața vestibulară dar au dimensiuni mai reduse. 
a)marginea ocluzală: are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel de pe fața 
vestibulară. Cele două segmente formează un unghi de aproximativ 90 grd. 
3. Relieful: 
are o dublă convexitate care atinge maximum  la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 mezială. 
începând cu 1/3 mijlocie această față este înclinată oblic spre V în sens cervico‐
ocluzal. 
vârful cuspidului palatinal este deplasat spre mezial față de axul central al feței. 
cuspidul are o formă rotunjită fără elemente de relief prezente pe suprafața lui 
palatinală. 
 
FEȚELE APROXIMALE (MEZIALĂ ŞI DISTALĂ): 
 
  Datorită faptului că acest dinte este turtit în sens M‐D, aceste două fețe sunt cele mai  
mari. Ele sunt uşor convergente spre palatinal. 
 
I. FAȚA MEZIALĂ: 
1. Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mic decât cel V‐P (o caracteristică pe care o 
vom reîntâlni la toți dinții laterali). 
înălțimea 7,5 mm 
lățimea 9 mm 
2. Conturul: este format de patru margini: cervicală, ocluzală, palatinală şi vestibulară. 
Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet. 
a) marginea cervicală: reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei linii curbe 
cu convexitatea spre ocluzal. 
b) marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui “V” larg 
deschis cu deschiderea spre ocluzal. La majoritatea primilor premolari superiori, 
creasta marginală mezială (care formează latura ocluzală a feței meziale) este 
traversată de un șanț de dezvoltare. 
c) marginea vestibulară: linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală 
d) marginea palatinală: linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie. Este mai 
scurtă decât marginea vestibulară. 
 

Fața MEZIALĂ a primului premolar superior Fața MEZIALĂ a primului premolar superior
drept 1.4 (dinte natural extras)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
3. Relieful: 
În 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există şi punctul de 
contact cu dintele vecin. 
În 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adânceşte mai mult chiar la 
colet  şi se continuă în şanțul interradicular. 
Zona de conctact aproximală este plasată în 1/3 ocluzală și deplasată spre vestibular 
față de axul central al feței. 
Vârfurile celor doi cuspizi sunt plasate în interioriul conturului rădăcinii. Cuspidul 
palatinal este mai scurt și mai turtit decât cel vestibular. 
 
II.  FAȚA DISTALĂ: 
 
 Fața DISTALĂ a primului premolar superior Fața DISTALĂ a primului premolar superior
drept 1.4 (dinte natural extras)
 
1.Dimensiuni: mai mici decât ale feței meziale 
2.Contur: asemănător cu cel al feței meziale 
3.Relief: este mai convex decât cel al feței meziale. 
Aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la fața 
mezială. 
Cele 2/3 cervicale ale feței distale sunt mai netede și nu prezintă o depresiune atât de 
accentuată ca la fața mezială. 
Creasta marginală distală este plasată și ea mult mai spre cervical, comparativ cu cea 
de pe fața mezială. 
 
III.  FAȚA OCLUZALĂ: 
1. Dimensiuni:  dimensiunea M‐D este mai mică decât cea V‐P. 
diametrul maxim este în sens V‐P: 9 mm 
diametrul minim este în sens M‐D : 7 mm 
2. Contur: este format de patru margini: M, P, V şi D.  

Fața OCLUZALĂ a primului premolar Fața OCLUZALĂ a primului premolar

superior drept 1.4 superior (dinte natural extras)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
a) marginea vestibulară: are o formă convexă cu două depresiuni ce corespund celor două 
şanțuri de pe fața vestibulară care separă cei 3 lobi de creştere. 
b) marginea palatinală: formă de semicerc. Este mai mică decât marginea vestibulară. 
c) marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate. 
d) marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială. 
Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal 
3. Relieful: este format din următoarele elemente: 
2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanț intercuspidian, 2 creste de smalț marginale, 2 creste de 
smalț esențiale, 2 creste de smalț sagitale (ale cuspizilor V şi P). 
a) cuspidul vestibular: este mai voluminos şi mai 
proeminent decât cel palatinal. Prezintă o creastă ocluzală 
sagitală  situată la 1 mm de marginea vestibulară, spre 
deosebire de creasta sagitală a cuspidului palatinal care 
este la 1,5‐2 mm de marginea palatinală. 
b) crestele esentiale: se mai numesc şi creste axiale. Au 
o extremitate pe vârful cuspidului (mai evidentă) şi una în 
sanțul intercuspidian (mai ştearsă). Crestele ambelor 
cuspizi au aspectul unor segmente convexe mai apropiate 
de marginea mezială. Ele separă jumătatea ocluzală a 
cuspidului în 2  versante: unul M (mai mic) şi unul D (mai 
mare). Paralel cu crestele esențiale  există şi alte creste 
Relieful feței OCLUALE a primului mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau 
premolar superior drept 1.4 secundare). 
c) şanțul intercuspidian: are forma unei linii drepte cu orientare M‐D. Este mai aproape 
de marginea P a feței ocluzale. 
d) fosetele: sunt situate la extremitățile şanțului intercuspidian şi au o formă 
triunghiulară. Foseta mezială este mai mare decât cea distală. 
e) crestele marginale (aproximale): delimitează la exterior fosetele marginale. Ele se 
unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând, astfel, depresiunea feței ocluzale. 
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE: 
Pot apărea mai multe variante: 
1. Cel mai frecvent două rădăcini:  una vestibulară (mai lungă şi mai voluminoasă) şi una 
palatinală (mai redusă ca dimensiuni). Cele două rădăcini sunt separate de la nivelul 
coletului sau din 1/3 cervicală, iar direcția lor poate fi paralelă sau divergentă spre 
apex. 
 2. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală. Prezintă două 
canale radiculare. 
3. Rădăcină unică 
4. Foarte rar pot apărea trei rădăcini (2 vestibular şi una palatinal). 

Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală

VARIANTA CU DOUĂ RĂDĂCINI SEPARATE LA TRECEREA DINTRE 1/3 CERVICALĂ ȘI 1/3 
MIJLOCIE 

Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală

VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE ÎN 1/3 CERVICALĂ ȘI MIJLOCIE 
Dinspre vestibular: este vizibilă rădăcina vestibulară care  se aseamănă cu cea a caninului.  
Este conică și convexă. 
Marginile aproximale converg spre un apex care poate fi mai mult sau mai puțin 
accentuat.  
Dinspre palatinal:  sunt vizibile ambele apexuri de la cele două rădăcini. Ansamblul 
suprafeței palatinale radiculare este convex. 
Dinspre mezial:  concavitatea coronară vizibilă la examenul feței meziale  este de asemenea 
reperabilă la nivelul prelungirii sale radiculare.  
Dinspre mezial cele două rădăcini sunt vizibile. 
În 1/3 cervicală şi mediană sunt unite , formând un corp comun, care se bifurcă în 1/3 
apicală.  Această bifurcație poate fi situată mai sus sau mai jos dar pe porțiunea 
comună există un şanț  profund. Acest şanț este situat în continuarea concavității 
meziale şi a şanțului marginal mezial. 
  Fața mezială apare împărțită în două jumătăți ( V şi P). 
Dinspre distal prezintă un şanț interradicular  mai puțin pronunțat decât cel de pe fața 
mezială. 

Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală

Radiografie din normă vestibulară Radiografie din normă aproximală

VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR (rădăcină bifidă)

Fața palatinală  Fața distală Fața mezială Fața vestibulară

PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR‐varianta cu 3 rădăcini (2 vestibulare) 
 
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR: 
CAMERA PULPARĂ 
Are dimensiuni relativ mari 
Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi palatinal. 
CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau dublu în funcție de tipul 
rădăcinii 
SECȚIUNE VESTIBULO‐PALATINALĂ 
 
Coarnele pulpare sunt prezente și se prelungesc până 
sub cuspizi, cel mai mare corn fiind cel vestibular ca 
urmare a faptului că și la nivel exterior cuspidul 
vestibular este cel mai bine dezvoltat. 
Cornul pulpar are uneori un aspect ”decapitat” în 
cazul dinților la care cuspizii au un anumit nivel de 
atriție. 
Podeaua camerei pulpare este situată sub nivelul liniei 
cervicale. 
Cu cât nivelul de separare al celor două rădăcini este 
mai redus, cu atât dimensiunile camerei pulpare sunt 
  mai  mari în sens ocluzo‐apical.  
Radiografie din incidență  La dinții la care cele două rădăcini sunt separate încă 
aproximală la un premolar prim  de la nivel cervical este întâlnită camera pulpară cu 
superior cu două rădăcini  cele mai reduse dimensiuni cervico‐ocluzale. 
divergente din 1/3 mijlocie 
 Forma camerei pulpare (exceptând coarnele pulpare) 
este în general pătrată sau dreptunghiulară. 
De cele mai multe ori canalul radicular se termină la vârful rădăcinii sau ușor deviat 
spre vestibular sau palatinal. 
 
SECȚIUNEA MEZIO – DISTALĂ 
Coarnele pulpare par a fi retezate la examinarea dinspre aproximal, iar camera 
pulpară nu poate fi diferențiată (ca formă) de canalul radicular. 
Camera pulpară se îngustează ușor dinspre ocluzal 
spre apical. Dacă sunt prezente două canale radiculare 
(cel mai frecvent) radioopacitatea va crește în 
jumătatea apicală a dintelui datorită creșterii cantității 
de dentină și os alveolar și reducerii volumului 
canalului radicular (care este radiotransparent). 
 
Foramenul apical pare să fie localizat la vârful rădăcinii 
în majoritatea cazurilor, dar există și localizări spre M 
sau D. 
 
   
Radiografie din incidență   
vestibulară la un premolar prim   
superior cu două rădăcini   
divergente din 1/3 mijlocie   
 
SECȚIUNEA TRANSVERSALĂ CERVICALĂ 
Secțiunea transversală la nivel cervical evidențiază o formă reniformă a conturului 
spațiului pulpar.  
Existența unui șanț de dezvoltare pe suprafața radiculară mezială conferă secțiunii 
acea indentație specifică.  
Camera pulpară poate și ea să prezinte o constricție corespunzătoare acestui șanț de 
dezvoltare, sau poate să urmeze forma generală exterioară a dintelui.  
Uneori pot fi prezente două canale radiculare într‐o rădăcină, ceea ce duce la 
prezența pe scțiune transversală a trei canale radiculare separate. 
 
 
ASPECTUL PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI 
UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR 

Deschiderea camerei pulpare. Sunt La 5 mm de apex La 4 mm de apex

vizibile cele două orificii de intrare
în cele două canale radiculare

La 3 mm de apex La 2mm de apex La 1 mm de apex

 Apexul
 
ASPECTUL PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI 
SEPARATE ÎN 1/3 APICALĂ 

Deschiderea camerei pulpare. Se La 5 mm de apex La 3 mm de apex

observă cele două orificii de
intrare în cele două canale
radiculare.

La 2 mm de apex La 1 mm de apex apexul

 Imaginea radiologică a obturației
radiculare care evidențiază morfologia
canalelor radiculare.
 
 
 
 
 
5  CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIȚIONARE A PRIMULUI PREMOLAR SUPERIOR 
1. FAȚA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU CEA A CANINULUI (FORMĂ PENTAGONALĂ 
CU PREZENȚA “V”‐ULUI INCIZAL) 
2. FAȚA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE FEȚELE APROXIMALE ALE DINȚILOR 
LATERALI. 
3. FAȚA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL 
PALATINAL) 
4. ŞANȚUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU ORIENTARE MEZIO‐DISTALĂ ŞI POZIȚIONAT 
MAI APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL. 
5. CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ) 
SAU O RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIO‐DISTAL. ESTE SINGURUL PREMOLAR 
CARE POATE PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI. 
 
 
 
 
 
 
PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT 1.4 
 

Fața vestibulară 

   
Fața mezială  Vedere incizală  Fața distală 
 

Fața palatinală