V.1.

1 PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR 
 

A. DATE GENERALE: 
  Primii premolari superiori ocupă pozițiile 4 pe cele două hemiarcade maxilare fiind vecini  cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre distal. În conformitate cu  sistemul internațional de notare codurile acestor dinți sunt următoarele:  1.4‐pentru primul premolar superior drept  2.4‐pentru primul premolar superior stâng.    Cronologie:  11/2- 13/4 ani Debutul calcificării 5 – 6 ani Finalizarea formării smalţului 10 – 11 ani Erupţia 12 - 13 ani Formarea completă a rădăcinii   Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori:  22,6 mm lungimea totală

înălţimea coronară

8 – 8,5 mm

lungimea rădăcinii: vestibulare palatinale diametrul coronar M-D

14 mm 13,9 mm 7 mm

diametrul coronar V-O

9 mm

  Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinți este de 2 (unul V şi unul P), fiecare din  aceşti doi lobi de creştere având la rândul lor câte 3 lobuli de dezvoltare.   

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE: 
  Premolarii primi superiori sunt primii dinți din grupul dinților laterali şi fac parte din  aşa zisul grup al dinților “bicuspidați” (grupul premolarilor). Aceştia sunt considerați ca fiind  dinții de tranziție de la dinții frontali la molari.  Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică, iar pe secțiune  arată ca un dreptunghi cu colțurile uşor rotunjite şi turtit în sens M‐D. Prezintă  4 fețe  laterale (V, P, M, D) şi o față ocluzală.   

    II. Vârful cuspidului este ascuțit și ușor deplasat spre  distal față de axul coronar.2 mm  lățime:  7 mm  dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele sensuri (cervico‐incizal şi M‐D).  înălțime: 8‐8.  convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.  Segmentul mezial este mai lung decât cel distal. uşor convergente spre colet. Lobul central este cel mai  mare. FAȚA VESTIBULARĂ:  Seamănă cu fața vestibulară a caninului dar este  mai mică şi mai rotunjită. cele două segmente formează un “V” mai  deschis şi mai  rotunjit decât cel de la cuspidul caninului.  1. Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mare decât cel M‐D. Contur: este format din cele două margini aproximale (M şi D).   2. FAȚA PALATINALĂ:  1. Relieful:  este convex în ambele sensuri.I. o margine cervicală şi o  margine ocluzală. Aceste depresiuni sunt  vizibile la peste 50% din cazuri. asemănătoare cu cea de la fața vestibulară a  caninului. Dimensiuni:  sunt mai reduse decât cele ale feței vestibulare ca urmare a îngustării coroanei spre  palatinal.  3.4 premolar superior (dinte natural extras). Uneori segmentul mezial poate să prezinte  o ușoară concavitate.                            Fața VESTIBULARĂ a primului Fața VESTIBULARĂ a primului premolar superior drept 1.  c) marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul mezial şi unul distal).  Este mai puțin concavă decât la canin.  b) marginea cervicală (linia coletului): are forma unui semicerc cu concavitatea spre ocluzal. prin urmare.  în jumătatea ocluzală a feței vestibulare sunt prezente două depresiuni verticale care  delimitează cei 3 lobi de creştere ai lobului vestibular. Împreună. urmează cel distal iar cel mezial este cel mai mic.  înălțimea =7 mm  lățimea =6 mm  .  a) marginile aproximale (M şi D): ‐ sunt verticale. În multe cazuri ele sunt mai șterse și. Forma este pentagonală.  mai dificil de observat.

  b) marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui “V” larg  deschis cu deschiderea spre ocluzal. aceste două fețe sunt cele mai   mari. Conturul: este format de patru margini: cervicală. Este mai  scurtă decât marginea vestibulară. La majoritatea primilor premolari superiori.  a)marginea ocluzală: are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel de pe fața  vestibulară. ocluzală. Contur:  prezintă aceleaşi margini ca şi fața vestibulară dar au dimensiuni mai reduse. Cele două segmente formează un unghi de aproximativ 90 grd. Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mic decât cel V‐P (o caracteristică pe care o  vom reîntâlni la toți dinții laterali). palatinală şi vestibulară. Relieful:  are o dublă convexitate care atinge maximum  la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 mezială.  a) marginea cervicală: reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei linii curbe  cu convexitatea spre ocluzal.  creasta marginală mezială (care formează latura ocluzală a feței meziale) este  traversată de un șanț de dezvoltare.  .  începând cu 1/3 mijlocie această față este înclinată oblic spre V în sens cervico‐ ocluzal.  înălțimea 7.  3.    I.    FEȚELE APROXIMALE (MEZIALĂ ŞI DISTALĂ):      Datorită faptului că acest dinte este turtit în sens M‐D. FAȚA MEZIALĂ:  1.  vârful cuspidului palatinal este deplasat spre mezial față de axul central al feței.5 mm  lățimea 9 mm  2. Ele sunt uşor convergente spre palatinal.  Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.  c) marginea vestibulară: linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală  d) marginea palatinală: linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie.4 superior (dinte natural extras)   2.  cuspidul are o formă rotunjită fără elemente de relief prezente pe suprafața lui  palatinală.                          Fața PALATINALĂ a primului premolar Fața PALATINALĂ a primului premolar superior drept 1.

 Cuspidul  palatinal este mai scurt și mai turtit decât cel vestibular.  Zona de conctact aproximală este plasată în 1/3 ocluzală și deplasată spre vestibular  față de axul central al feței.  Fața MEZIALĂ a primului premolar superior drept 1.  FAȚA DISTALĂ:    .  În 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adânceşte mai mult chiar la  colet  şi se continuă în şanțul interradicular.4 Fața MEZIALĂ a primului premolar superior (dinte natural extras)                             3. Relieful:  În 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există şi punctul de  contact cu dintele vecin.    II.  Vârfurile celor doi cuspizi sunt plasate în interioriul conturului rădăcinii.

4 Fața DISTALĂ a primului premolar superior (dinte natural extras)   1. comparativ cu cea  de pe fața mezială.  Creasta marginală distală este plasată și ea mult mai spre cervical.Relief: este mai convex decât cel al feței meziale.  diametrul maxim este în sens V‐P: 9 mm  diametrul minim este în sens M‐D : 7 mm  2.  Cele 2/3 cervicale ale feței distale sunt mai netede și nu prezintă o depresiune atât de  accentuată ca la fața mezială.4 Fața OCLUZALĂ a primului premolar superior (dinte natural extras)       .Fața DISTALĂ a primului premolar superior drept 1.   Fața OCLUZALĂ a primului premolar superior drept 1. P.Contur: asemănător cu cel al feței meziale  3.    III.Dimensiuni: mai mici decât ale feței meziale  2. V şi D.  FAȚA OCLUZALĂ:  1.  Aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la fața  mezială. Dimensiuni:  dimensiunea M‐D este mai mică decât cea V‐P. Contur: este format de patru margini: M.

 2 creste de smalț sagitale (ale cuspizilor V şi P). 2 fosete. spre  deosebire de creasta sagitală a cuspidului palatinal care  este la 1.  c) şanțul intercuspidian: are forma unei linii drepte cu orientare M‐D.  d) marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială. Ele separă jumătatea ocluzală a  cuspidului în 2  versante: unul M (mai mic) şi unul D (mai  mare). 2 creste de  smalț esențiale.  . Este mai mică decât marginea vestibulară.  b) marginea palatinală: formă de semicerc. Cel mai frecvent două rădăcini:  una vestibulară (mai lungă şi mai voluminoasă) şi una  palatinală (mai redusă ca dimensiuni). Cele două rădăcini sunt separate de la nivelul  coletului sau din 1/3 cervicală.  C. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.  e) crestele marginale (aproximale): delimitează la exterior fosetele marginale. 1 şanț intercuspidian.  c) marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate. Paralel cu crestele esențiale  există şi alte creste  mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau  Relieful feței OCLUALE a primului premolar superior drept 1. iar direcția lor poate fi paralelă sau divergentă spre  apex.  d) fosetele: sunt situate la extremitățile şanțului intercuspidian şi au o formă  triunghiulară.  b) crestele esentiale: se mai numesc şi creste axiale. 2 creste de smalț marginale. Relieful: este format din următoarele elemente:  2 cuspizi.                      a) marginea vestibulară: are o formă convexă cu două depresiuni ce corespund celor două  şanțuri de pe fața vestibulară care separă cei 3 lobi de creştere. Ele se  unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând. Prezintă o creastă ocluzală  sagitală  situată la 1 mm de marginea vestibulară. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE:  Pot apărea mai multe variante:  1.  Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal  3. depresiunea feței ocluzale. astfel.4 secundare). Crestele ambelor  cuspizi au aspectul unor segmente convexe mai apropiate  de marginea mezială.  a) cuspidul vestibular: este mai voluminos şi mai  proeminent decât cel palatinal. Au  o extremitate pe vârful cuspidului (mai evidentă) şi una în  sanțul intercuspidian (mai ştearsă). Este mai aproape  de marginea P a feței ocluzale.5‐2 mm de marginea palatinală.

Rădăcină unică  4.  Dinspre mezial:  concavitatea coronară vizibilă la examenul feței meziale  este de asemenea  reperabilă la nivelul prelungirii sale radiculare.2.   Dinspre palatinal:  sunt vizibile ambele apexuri de la cele două rădăcini. Acest şanț este situat în continuarea concavității  meziale şi a şanțului marginal mezial. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală.  Această bifurcație poate fi situată mai sus sau mai jos dar pe porțiunea  comună există un şanț  profund. Foarte rar pot apărea trei rădăcini (2 vestibular şi una palatinal).   Este conică și convexă.  3.  Marginile aproximale converg spre un apex care poate fi mai mult sau mai puțin  accentuat.  Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală VARIANTA CU DOUĂ RĂDĂCINI SEPARATE LA TRECEREA DINTRE 1/3 CERVICALĂ ȘI 1/3  MIJLOCIE  Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE ÎN 1/3 CERVICALĂ ȘI MIJLOCIE  Dinspre vestibular: este vizibilă rădăcina vestibulară care  se aseamănă cu cea a caninului. Ansamblul  suprafeței palatinale radiculare este convex.  .   Dinspre mezial cele două rădăcini sunt vizibile. Prezintă două  canale radiculare.  În 1/3 cervicală şi mediană sunt unite . formând un corp comun. care se bifurcă în 1/3  apicală.

 CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR:  .  Dinspre distal prezintă un şanț interradicular  mai puțin pronunțat decât cel de pe fața  mezială. Fața mezială apare împărțită în două jumătăți ( V şi P).  Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală Radiografie din normă vestibulară Radiografie din normă aproximală VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR (rădăcină bifidă) Fața palatinală  Fața distală Fața mezială Fața vestibulară PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR‐varianta cu 3 rădăcini (2 vestibulare)    D.

  divergente din 1/3 mijlocie   Forma camerei pulpare (exceptând coarnele pulpare)  este în general pătrată sau dreptunghiulară. iar camera  pulpară nu poate fi diferențiată (ca formă) de canalul radicular.          Radiografie din incidență    vestibulară la un premolar prim  superior cu două rădăcini    divergente din 1/3 mijlocie    .     La dinții la care cele două rădăcini sunt separate încă  Radiografie din incidență  aproximală la un premolar prim  de la nivel cervical este întâlnită camera pulpară cu  superior cu două rădăcini  cele mai reduse dimensiuni cervico‐ocluzale.CAMERA PULPARĂ  Are dimensiuni relativ mari  Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi palatinal. cel mai mare corn fiind cel vestibular ca  urmare a faptului că și la nivel exterior cuspidul  vestibular este cel mai bine dezvoltat.  Cu cât nivelul de separare al celor două rădăcini este  mai redus. cu atât dimensiunile camerei pulpare sunt  mai  mari în sens ocluzo‐apical.  Camera pulpară se îngustează ușor dinspre ocluzal  spre apical.  De cele mai multe ori canalul radicular se termină la vârful rădăcinii sau ușor deviat  spre vestibular sau palatinal. Dacă sunt prezente două canale radiculare  (cel mai frecvent) radioopacitatea va crește în  jumătatea apicală a dintelui datorită creșterii cantității  de dentină și os alveolar și reducerii volumului  canalului radicular (care este radiotransparent).    Foramenul apical pare să fie localizat la vârful rădăcinii  în majoritatea cazurilor. dar există și localizări spre M  sau D.  Podeaua camerei pulpare este situată sub nivelul liniei  cervicale.    SECȚIUNEA MEZIO – DISTALĂ  Coarnele pulpare par a fi retezate la examinarea dinspre aproximal.  CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau dublu în funcție de tipul  rădăcinii  SECȚIUNE VESTIBULO‐PALATINALĂ    Coarnele pulpare sunt prezente și se prelungesc până  sub cuspizi.  Cornul pulpar are uneori un aspect ”decapitat” în  cazul dinților la care cuspizii au un anumit nivel de  atriție.

   Existența unui șanț de dezvoltare pe suprafața radiculară mezială conferă secțiunii  acea indentație specifică.   Camera pulpară poate și ea să prezinte o constricție corespunzătoare acestui șanț de  dezvoltare.   Uneori pot fi prezente două canale radiculare într‐o rădăcină. ceea ce duce la  prezența pe scțiune transversală a trei canale radiculare separate. Sunt vizibile cele două orificii de intrare în cele două canale radiculare La 5 mm de apex La 4 mm de apex La 3 mm de apex La 2mm de apex La 1 mm de apex . sau poate să urmeze forma generală exterioară a dintelui.      ASPECTUL PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI  UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR  Deschiderea camerei pulpare.  SECȚIUNEA TRANSVERSALĂ CERVICALĂ  Secțiunea transversală la nivel cervical evidențiază o formă reniformă a conturului  spațiului pulpar.

Apexul   ASPECTUL PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI  SEPARATE ÎN 1/3 APICALĂ  Deschiderea camerei pulpare. Se observă cele două orificii de intrare în cele două canale radiculare. La 5 mm de apex La 3 mm de apex La 2 mm de apex La 1 mm de apex apexul .

3. 5  CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIȚIONARE A PRIMULUI PREMOLAR SUPERIOR  FAȚA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU CEA A CANINULUI (FORMĂ PENTAGONALĂ  CU PREZENȚA “V”‐ULUI INCIZAL)  FAȚA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE FEȚELE APROXIMALE ALE DINȚILOR  LATERALI.Imaginea radiologică a obturației radiculare care evidențiază morfologia canalelor radiculare.  CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ)  SAU O RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIO‐DISTAL.4  .  FAȚA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL  PALATINAL)  ŞANȚUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU ORIENTARE MEZIO‐DISTALĂ ŞI POZIȚIONAT  MAI APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL.           1. ESTE SINGURUL PREMOLAR  CARE POATE PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI. 4. 5. 2.              PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT 1.

  Fața vestibulară      Fața mezială    Vedere incizală    Fața distală  Fața palatinală  .

  .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful