V.1.

1 PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR 
 

A. DATE GENERALE: 
  Primii premolari superiori ocupă pozițiile 4 pe cele două hemiarcade maxilare fiind vecini  cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre distal. În conformitate cu  sistemul internațional de notare codurile acestor dinți sunt următoarele:  1.4‐pentru primul premolar superior drept  2.4‐pentru primul premolar superior stâng.    Cronologie:  11/2- 13/4 ani Debutul calcificării 5 – 6 ani Finalizarea formării smalţului 10 – 11 ani Erupţia 12 - 13 ani Formarea completă a rădăcinii   Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori:  22,6 mm lungimea totală

înălţimea coronară

8 – 8,5 mm

lungimea rădăcinii: vestibulare palatinale diametrul coronar M-D

14 mm 13,9 mm 7 mm

diametrul coronar V-O

9 mm

  Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinți este de 2 (unul V şi unul P), fiecare din  aceşti doi lobi de creştere având la rândul lor câte 3 lobuli de dezvoltare.   

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE: 
  Premolarii primi superiori sunt primii dinți din grupul dinților laterali şi fac parte din  aşa zisul grup al dinților “bicuspidați” (grupul premolarilor). Aceştia sunt considerați ca fiind  dinții de tranziție de la dinții frontali la molari.  Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică, iar pe secțiune  arată ca un dreptunghi cu colțurile uşor rotunjite şi turtit în sens M‐D. Prezintă  4 fețe  laterale (V, P, M, D) şi o față ocluzală.   

 Contur: este format din cele două margini aproximale (M şi D). uşor convergente spre colet. Aceste depresiuni sunt  vizibile la peste 50% din cazuri.   2. FAȚA PALATINALĂ:  1. cele două segmente formează un “V” mai  deschis şi mai  rotunjit decât cel de la cuspidul caninului. FAȚA VESTIBULARĂ:  Seamănă cu fața vestibulară a caninului dar este  mai mică şi mai rotunjită.  a) marginile aproximale (M şi D): ‐ sunt verticale.  în jumătatea ocluzală a feței vestibulare sunt prezente două depresiuni verticale care  delimitează cei 3 lobi de creştere ai lobului vestibular.  convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.  mai dificil de observat.  c) marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul mezial şi unul distal).2 mm  lățime:  7 mm  dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele sensuri (cervico‐incizal şi M‐D). Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mare decât cel M‐D.  b) marginea cervicală (linia coletului): are forma unui semicerc cu concavitatea spre ocluzal. o margine cervicală şi o  margine ocluzală. Împreună.                            Fața VESTIBULARĂ a primului Fața VESTIBULARĂ a primului premolar superior drept 1. prin urmare. Lobul central este cel mai  mare. Dimensiuni:  sunt mai reduse decât cele ale feței vestibulare ca urmare a îngustării coroanei spre  palatinal. În multe cazuri ele sunt mai șterse și.  înălțime: 8‐8. Uneori segmentul mezial poate să prezinte  o ușoară concavitate.  Este mai puțin concavă decât la canin.  1. urmează cel distal iar cel mezial este cel mai mic. asemănătoare cu cea de la fața vestibulară a  caninului.I. Vârful cuspidului este ascuțit și ușor deplasat spre  distal față de axul coronar. Forma este pentagonală. Relieful:  este convex în ambele sensuri.    II.  Segmentul mezial este mai lung decât cel distal.  înălțimea =7 mm  lățimea =6 mm  .4 premolar superior (dinte natural extras).  3.

 Conturul: este format de patru margini: cervicală.  vârful cuspidului palatinal este deplasat spre mezial față de axul central al feței. Contur:  prezintă aceleaşi margini ca şi fața vestibulară dar au dimensiuni mai reduse.  a)marginea ocluzală: are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel de pe fața  vestibulară. aceste două fețe sunt cele mai   mari.5 mm  lățimea 9 mm  2. La majoritatea primilor premolari superiori. FAȚA MEZIALĂ:  1.  3.  creasta marginală mezială (care formează latura ocluzală a feței meziale) este  traversată de un șanț de dezvoltare. Cele două segmente formează un unghi de aproximativ 90 grd. Este mai  scurtă decât marginea vestibulară.  .    I. Ele sunt uşor convergente spre palatinal.  înălțimea 7.  a) marginea cervicală: reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei linii curbe  cu convexitatea spre ocluzal. Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mic decât cel V‐P (o caracteristică pe care o  vom reîntâlni la toți dinții laterali). palatinală şi vestibulară. Relieful:  are o dublă convexitate care atinge maximum  la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 mezială.                          Fața PALATINALĂ a primului premolar Fața PALATINALĂ a primului premolar superior drept 1.  cuspidul are o formă rotunjită fără elemente de relief prezente pe suprafața lui  palatinală.    FEȚELE APROXIMALE (MEZIALĂ ŞI DISTALĂ):      Datorită faptului că acest dinte este turtit în sens M‐D.  c) marginea vestibulară: linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală  d) marginea palatinală: linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie.  b) marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui “V” larg  deschis cu deschiderea spre ocluzal.4 superior (dinte natural extras)   2.  începând cu 1/3 mijlocie această față este înclinată oblic spre V în sens cervico‐ ocluzal. ocluzală.  Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.

4 Fața MEZIALĂ a primului premolar superior (dinte natural extras)                             3.  Vârfurile celor doi cuspizi sunt plasate în interioriul conturului rădăcinii. Relieful:  În 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există şi punctul de  contact cu dintele vecin.  Zona de conctact aproximală este plasată în 1/3 ocluzală și deplasată spre vestibular  față de axul central al feței.  Fața MEZIALĂ a primului premolar superior drept 1. Cuspidul  palatinal este mai scurt și mai turtit decât cel vestibular.  FAȚA DISTALĂ:    .    II.  În 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adânceşte mai mult chiar la  colet  şi se continuă în şanțul interradicular.

Contur: asemănător cu cel al feței meziale  3. V şi D.Dimensiuni: mai mici decât ale feței meziale  2. comparativ cu cea  de pe fața mezială.  Aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la fața  mezială. Dimensiuni:  dimensiunea M‐D este mai mică decât cea V‐P.  Creasta marginală distală este plasată și ea mult mai spre cervical.  Cele 2/3 cervicale ale feței distale sunt mai netede și nu prezintă o depresiune atât de  accentuată ca la fața mezială. P.   Fața OCLUZALĂ a primului premolar superior drept 1.    III.4 Fața OCLUZALĂ a primului premolar superior (dinte natural extras)       .  FAȚA OCLUZALĂ:  1.  diametrul maxim este în sens V‐P: 9 mm  diametrul minim este în sens M‐D : 7 mm  2.4 Fața DISTALĂ a primului premolar superior (dinte natural extras)   1.Fața DISTALĂ a primului premolar superior drept 1. Contur: este format de patru margini: M.Relief: este mai convex decât cel al feței meziale.

 Foseta mezială este mai mare decât cea distală. Paralel cu crestele esențiale  există şi alte creste  mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau  Relieful feței OCLUALE a primului premolar superior drept 1.  c) marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate. depresiunea feței ocluzale. 2 fosete.  C.4 secundare). CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE:  Pot apărea mai multe variante:  1. Au  o extremitate pe vârful cuspidului (mai evidentă) şi una în  sanțul intercuspidian (mai ştearsă). 2 creste de smalț marginale. Crestele ambelor  cuspizi au aspectul unor segmente convexe mai apropiate  de marginea mezială.5‐2 mm de marginea palatinală. spre  deosebire de creasta sagitală a cuspidului palatinal care  este la 1.  b) marginea palatinală: formă de semicerc.  e) crestele marginale (aproximale): delimitează la exterior fosetele marginale. 1 şanț intercuspidian.  . Cele două rădăcini sunt separate de la nivelul  coletului sau din 1/3 cervicală. astfel.  d) marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială. Ele separă jumătatea ocluzală a  cuspidului în 2  versante: unul M (mai mic) şi unul D (mai  mare). Ele se  unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând. Este mai mică decât marginea vestibulară.  b) crestele esentiale: se mai numesc şi creste axiale. Prezintă o creastă ocluzală  sagitală  situată la 1 mm de marginea vestibulară. Cel mai frecvent două rădăcini:  una vestibulară (mai lungă şi mai voluminoasă) şi una  palatinală (mai redusă ca dimensiuni). Relieful: este format din următoarele elemente:  2 cuspizi. Este mai aproape  de marginea P a feței ocluzale.  Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal  3. 2 creste de  smalț esențiale.                      a) marginea vestibulară: are o formă convexă cu două depresiuni ce corespund celor două  şanțuri de pe fața vestibulară care separă cei 3 lobi de creştere. 2 creste de smalț sagitale (ale cuspizilor V şi P).  a) cuspidul vestibular: este mai voluminos şi mai  proeminent decât cel palatinal.  d) fosetele: sunt situate la extremitățile şanțului intercuspidian şi au o formă  triunghiulară. iar direcția lor poate fi paralelă sau divergentă spre  apex.  c) şanțul intercuspidian: are forma unei linii drepte cu orientare M‐D.

  Dinspre mezial:  concavitatea coronară vizibilă la examenul feței meziale  este de asemenea  reperabilă la nivelul prelungirii sale radiculare.  Această bifurcație poate fi situată mai sus sau mai jos dar pe porțiunea  comună există un şanț  profund.  Marginile aproximale converg spre un apex care poate fi mai mult sau mai puțin  accentuat.  În 1/3 cervicală şi mediană sunt unite . Rădăcină unică  4. Prezintă două  canale radiculare. Acest şanț este situat în continuarea concavității  meziale şi a şanțului marginal mezial. care se bifurcă în 1/3  apicală. formând un corp comun.  Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală VARIANTA CU DOUĂ RĂDĂCINI SEPARATE LA TRECEREA DINTRE 1/3 CERVICALĂ ȘI 1/3  MIJLOCIE  Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE ÎN 1/3 CERVICALĂ ȘI MIJLOCIE  Dinspre vestibular: este vizibilă rădăcina vestibulară care  se aseamănă cu cea a caninului. Foarte rar pot apărea trei rădăcini (2 vestibular şi una palatinal). Ansamblul  suprafeței palatinale radiculare este convex.   Este conică și convexă.   Dinspre mezial cele două rădăcini sunt vizibile. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală.   Dinspre palatinal:  sunt vizibile ambele apexuri de la cele două rădăcini.  3.  .2.

 CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR:  . Fața mezială apare împărțită în două jumătăți ( V şi P).  Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală Radiografie din normă vestibulară Radiografie din normă aproximală VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR (rădăcină bifidă) Fața palatinală  Fața distală Fața mezială Fața vestibulară PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR‐varianta cu 3 rădăcini (2 vestibulare)    D.  Dinspre distal prezintă un şanț interradicular  mai puțin pronunțat decât cel de pe fața  mezială.

  divergente din 1/3 mijlocie   Forma camerei pulpare (exceptând coarnele pulpare)  este în general pătrată sau dreptunghiulară.          Radiografie din incidență    vestibulară la un premolar prim  superior cu două rădăcini    divergente din 1/3 mijlocie    .  CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau dublu în funcție de tipul  rădăcinii  SECȚIUNE VESTIBULO‐PALATINALĂ    Coarnele pulpare sunt prezente și se prelungesc până  sub cuspizi.  Camera pulpară se îngustează ușor dinspre ocluzal  spre apical. cel mai mare corn fiind cel vestibular ca  urmare a faptului că și la nivel exterior cuspidul  vestibular este cel mai bine dezvoltat. cu atât dimensiunile camerei pulpare sunt  mai  mari în sens ocluzo‐apical. Dacă sunt prezente două canale radiculare  (cel mai frecvent) radioopacitatea va crește în  jumătatea apicală a dintelui datorită creșterii cantității  de dentină și os alveolar și reducerii volumului  canalului radicular (care este radiotransparent). iar camera  pulpară nu poate fi diferențiată (ca formă) de canalul radicular.  Podeaua camerei pulpare este situată sub nivelul liniei  cervicale.CAMERA PULPARĂ  Are dimensiuni relativ mari  Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi palatinal. dar există și localizări spre M  sau D.     La dinții la care cele două rădăcini sunt separate încă  Radiografie din incidență  aproximală la un premolar prim  de la nivel cervical este întâlnită camera pulpară cu  superior cu două rădăcini  cele mai reduse dimensiuni cervico‐ocluzale.    SECȚIUNEA MEZIO – DISTALĂ  Coarnele pulpare par a fi retezate la examinarea dinspre aproximal.    Foramenul apical pare să fie localizat la vârful rădăcinii  în majoritatea cazurilor.  Cu cât nivelul de separare al celor două rădăcini este  mai redus.  De cele mai multe ori canalul radicular se termină la vârful rădăcinii sau ușor deviat  spre vestibular sau palatinal.  Cornul pulpar are uneori un aspect ”decapitat” în  cazul dinților la care cuspizii au un anumit nivel de  atriție.

   Existența unui șanț de dezvoltare pe suprafața radiculară mezială conferă secțiunii  acea indentație specifică. Sunt vizibile cele două orificii de intrare în cele două canale radiculare La 5 mm de apex La 4 mm de apex La 3 mm de apex La 2mm de apex La 1 mm de apex .   Camera pulpară poate și ea să prezinte o constricție corespunzătoare acestui șanț de  dezvoltare.      ASPECTUL PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI  UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR  Deschiderea camerei pulpare.   Uneori pot fi prezente două canale radiculare într‐o rădăcină.  SECȚIUNEA TRANSVERSALĂ CERVICALĂ  Secțiunea transversală la nivel cervical evidențiază o formă reniformă a conturului  spațiului pulpar. sau poate să urmeze forma generală exterioară a dintelui. ceea ce duce la  prezența pe scțiune transversală a trei canale radiculare separate.

Se observă cele două orificii de intrare în cele două canale radiculare.Apexul   ASPECTUL PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI  SEPARATE ÎN 1/3 APICALĂ  Deschiderea camerei pulpare. La 5 mm de apex La 3 mm de apex La 2 mm de apex La 1 mm de apex apexul .

  FAȚA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL  PALATINAL)  ŞANȚUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU ORIENTARE MEZIO‐DISTALĂ ŞI POZIȚIONAT  MAI APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL.              PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT 1. 5  CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIȚIONARE A PRIMULUI PREMOLAR SUPERIOR  FAȚA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU CEA A CANINULUI (FORMĂ PENTAGONALĂ  CU PREZENȚA “V”‐ULUI INCIZAL)  FAȚA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE FEȚELE APROXIMALE ALE DINȚILOR  LATERALI.           1.4  . 3. 5. ESTE SINGURUL PREMOLAR  CARE POATE PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI.  CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ)  SAU O RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIO‐DISTAL. 4. 2.Imaginea radiologică a obturației radiculare care evidențiază morfologia canalelor radiculare.

  Fața vestibulară      Fața mezială    Vedere incizală    Fața distală  Fața palatinală  .

  .