Universitatea Titu Maiorescu Facultatea de Medicina si Medicina dentara Specializarea: Medicina Dentara

CURBA LUI SPEE

Muscalu Adina, Gr. 14 An III Statescu Sonia, Gr. 14 An III

Curba lui Spee

Daca trasam o linie imaginara prin varful cuspizilor orali ai dintilor posteriori obtinem o linie curba care urmeaza planul de ocluzie, fiind convexa pt maxilar si concaveapentru mandibula. Aceasta curba a fost descrisa prima oara in 1890 de catre Spee si de atunci este cunoscuta sub numele de curba lui Spee. Aceasta a fost obtinuta prin studierea craniilor cu dinti abrazati. Curba lui Spee este definita ca o curba anatomica determinata de alinierea ocluzala a dintilor, proiectata in plan median, si care incepe de la cuspidul caninului mandibular si se continua prin varful cuspizilor orali ai molarilor si premolarilor. (1) Importanta functionala a curbei lui Spee nu a fost indeajuns explorata. Aranjamentul morfologic al dintilor in plan sagital este determinat de panta tuberculului articular, inaltimea cuspizilor molari si de numarul de contacte ocluzale. Interactiunea dintre acstea si curba lui Spee asigura o ocluzie functionala echilibrata. (2) Studii recente au demonstrate functia biomecanica a curbei lui Spee in timpul procesarii alimentelelor prin cresterea raportului dintre zdrobirea si triturarea alimentelor efectuate de dintii laterali si prin crestrea eficientei fortelor ocluzale din timpul masticatiei. Este neclar daca curba lui Spee este o descriere a suprafetelor ocluzale proprii fiecarei arcade sau in intercuspidare maxima. Caracteristicile curbei lui Spee mandibulare au fost cercetate totusi, putine studii au examinat caracteristicile curbei lui Spee pentru arcada superioara. (3) Masurarile curbei lui Spee sunt controverstate. Clinic, ea este determinate de crestele marginale distale ale celor mai posteriori dinti de pe arcada si marginile incizale ale incisivilor. Aceasta includere a incisivilor genereaza o curba mai mare si mai variabila. Datorita diferentelor mari de lungime si de pozitionare a radacinilor dintilor valoarea medie obtinuta astfel nu poate fi folosita drept standard. In studiile recente curba a fost descrisa ca o linie ce porneste de la varful cuspidului canin si care trece prin varful cuspizilor orali ai molarilor si premolarilor.

Curba lui Spee permite dezocluzia posterioara totala in timpul protruziei mandibulei atunci cand avem un ghidaj incisiv correct. Curba lui Spee poate fii modificata pathologic in situatii care rezulta din extractia sau rotatia unor dinti. Restaurarea dentara a unui plan de ocluzie modificat poate duce la aparitita interferentelor in timpul protruziei. Asemenea interferente pot altera activitatea normal a muchilor ridicatori ai mandibulei, in special m. maseter si m. temporal. Pe termen lung, actete interferente pot duce la fracturarea lucrarilor restauratoare si la difcunctii ale articulatiei temporomandibulare. De cele mai multe ori, in cazul lucrarilor protetice extinse, cuspizii dentari descriu o curba a lui Spee mai lina. Acest lucru diminueaza riscul de recidiva si simplifica problema ghidajului canin in dezocluzia posterioara dar nu reflecta nici caracteristicile nici importanta functionala a ei. O asemenea simplificare a aranjamentului natural al dintilor poate afecta in mod complex sistemul neuromuscular si implicit relatiile dentoalveolare. Adancimea curbei lui Spee poate reprezenta un puct critic in stabilirea planului de tratament. Studii recente au demonstrat variatia concavitatii curbei lui Spee la cele doua arcade. Forma curbei este mult mai lina la maxilar de cat la mandibula. De asemnea, s-a demonstrat ca forma curbei lui Spee nu este influentata de sexul pacientului. (4) Determinarea curbei lui Spee poate fi un real ajutor pentru medical dentist in determinarea ocluziei in plan sagital. Curbele lui Spee determinate pentru cele doua arcade pot fi un punct de referinta pentru reconstructiile protetice si ortodontice. Organizarea dintilor in plan sagital reprezinta un punct critic in stabilitatea dentitiei complete si poate juca un rol important in esecul restauratiilor sprijinite de implanturi. (1)

Bibliografie:

1. Spee FG, Biedenbach MA, Hotz M, Hitchcock HP. The gliding path of the mandible along the skull. J Am Dent Assoc 1980;100:670-5. 2. The Academy of Prosthodontics. The glossary of prosthodontic terms. J Prosthet Dent 1999;81:48-110. 3. Osborn JW. Relationship between the mandibular condyle and the occlusal plane during hominid evolution: some of its effects on jaw mechanics. Am J Phys Anthropol 1987;73:193-207. 4. Shillinburg HT, Hobo S, Whitsett LD, Brackett S. Fundamentals of fixed prosthodontics. 3rd ed. Chicago: Quintessence; 1997. p.85-6.