7.

GHIDAJUL ANTERIOR ȘI GHIDAJUL LATERAL

Mișcările mandibulei sunt influențate de către un determinant anatomic posterior,

reprezentat de articulațiile temporo-mandibulare și de către un determinant anatomic anterior,
dentar.
Mișcarea de propulsie a mandibulei (mișcarea anterioară a mandibulei fără contacte
ocluzale) este ghidată de către componentele ATM. În timpul mișcării de propulsie,
ansamblurile condil – disc execută o mișcare de translatie anterioară pe panta posterioară a
tuberculului articular. Unghiul pantei posterioare a tuberculului articular în raport cu un
plan de referință (unghiul ghidajului condilian, înclinarea pantei posterioare a tubercului
articular) - Fig. 7.1.a - este important în simularea mișcării de propulsie pe articulatoare. El are o
valoare medie de 30-35° pe articulatoarele medii și se determină individual, la fiecare pacient, în
cazul articulatoaelor semi-adaptabile.
Mișcarea de protruzie a mandibulei (mișcarea anterioară a mandibulei cu contacte
ocluzale) este ghidată de către componentele ATM și de către ghidajul dentar anterior.
Mișcarea de lateralitate a mandibulei (mișcarea laterală a mandibulei fără contacte
ocluzale) este ghidată de către componentele ATM. În timpul mișcării de lateralitate, condilul
orbitant (de parte nelucrătoare) are un traiect anterior, inferior și medial. Acest traiect al
condilului orbitant formează cu un plan sagital un unghi, denumit unghiul Bennett (Fig.
7.1.b). Unghiul Bennett este important în simularea mișcării de lateralitate pe articulatoare. El
are o valoare medie de 15-20° pe articulatoarele medii și se determină individual, la fiecare
pacient în cazul simulatoarelor semi-adaptabile.
Mișcarea de laterotruzie a mandibulei (mișcarea laterală a mandibulei cu contacte
ocluzale) este ghidată de către componentele ATM și de către ghidajul dentar lateral.

a b

Fig. 7.1. Parametrii determinantului anatomic posterior (ATM): unghiul ghidajului condilian (a) și unghiul Bennett
(b).

Informațiile din acest capitol se referă la pacientii dentați și la pacienții edentați cu o IM

stabilă (adică la acei pacienți cărora li se aplică principiile ocluziei funcționale - cu protecție
mutuală).
 7.1. Ghidajul anterior și mișcarea de protruzie

Mișcarea de protruzie pornește din IM și se află sub influența ghidajului anterior.

Marginile incizale inferioare alunecă pe suprafețele palatinale maxilare până în poziţia „cap la
cap”.
Un ghidaj anterior corect este realizat de cel puțin doi incisivi centrali maxilari. În mod
ideal, toți cei patru incisivi maxilari vor participa la ghidaj (Fig. 7.2). Dinţii care preiau ghidajul
mişcării de protruzie din IM trebuie să îl păstreze continuu până în poziţia „cap la cap. Traiectul
protruziv trebuie să fie rectiliniu și înscris în plan medio-sagital.

Fig.7.2. Dinţii implicaţi în ghidarea mişcării de protruzie

Un ghidaj anterior eficient asigură dezocluzia tuturor dinților posteriori în protruzie (Fig.
7.3). În felul acesta incisivii protează dinții posteriori împotriva forțelor ocluzale oblice și
orizontale care iau naștere în protruzie (conceptul protecției mutuale sau reciproce1).

Fig. 7.3. Ghidaj anterior corect și

eficient

În protruzie, viteza dezocluziei dinților posteriori și valoarea spațiului interocluzal

posterior depind de:
• gradul de overbite şi overjet frontal;
• aspectul curbei lui von Spee;
• gradul de cuspidare al dinților posteriori;
• valoarea unghiului de ghidaj condilian (înclinarea pantei posterioare a tuberculului
articular, unghiul pantei posterioare a tuberculului articular cu un plan de referință).
Dintre factorii de mai sus, doar primii trei pot fi influențați prin restaurările noastre
protetice. Acești factori trebuie să fie în armonie pentru a asigura dezocluzia dinților
posteriori în protruzie.

La nivelul dinților frontali se descriu în IM doi parametrii (Fig. 7.3.):

1
Conceptul protecției mutuale se referă la faptul că dinții frontali protejează dinții laterali în protruzie și laterotruzie,
iar dinții laterali protejează dinții frontali în IM.
 – un anumit grad de supra-acoperire verticală: overbite;
– o treaptă sagitală, dată de înclinarea frontalilor în sens vestibulo-oral: overjet.
Cu un creion se trasează o linie tangentă la marginea incizală superioară pe suprafaţa
vestibulară a frontalilor inferiori. Distanţa dintre această linie şi marginea liberă a frontalilor
inferiori reprezintă valoarea overbite-ului (în mm).
Gradul de overjet se evaluează din profil, cu sau fără ajutorul oglinzii dentare. Se
măsoară (în mm) distanţa dintre suprafaţa vestibulară a frontalilor inferiori şi marginea incizală
superioară.
Valoarea overbite-ului și a overjet-ului frontal permit definirea a trei clase de relații
interincisive (Fig. 7.4), care se comportă diferit în protruzie.

Fig. 7.4. Relaţii interincisive în IM:clasa I (OB = 2-4 mm, OJ=1-2 mm); clasa a II-a (OB exagerat, peste 4
mm) - cu diviziunea I (OJ prea mare, peste 2 mm) și diviziunea II (OJ prea mic, sub 1 mm); clasa a III-a
(ocluzia "cap la cap" cu OB și OJ egale cu zero; ocluzia inversă cu OJ negativ şi grade variabile de OB) și
ocluzia deschisă (OB negativ şi grade variabile de OJ).

În cazul relațiilor interincisive de clasa I, ghidajul anterior provoacă dezocluzia imediată

şi completă a dinţilor laterali în protruzie (în prezența unei curbe a lui von Spee de aspect
normal) - Fig. 7.5. Accentuarea curbei lui von Spee (de exemplu prin migrarea dinţilor limitanţi
sau antagonişti unei breşe edentate posterioare) crește riscul de apariție a interferențelor
ocluzale de parte nelucrătoare în protruzie 2 (Fig. 7.6). Acestea au un potenţial nociv pentru
țesuturile dure dentare, restaurările protetice, parodonţiul de susţinere al dinţilor și muşchii
masticatori.
2
Orice contact nedorit care apare între dinţii posteriori în timpul protruziei poartă numele de interferență ocluzală de
parte nelucrătoare.
 Fig. 7.5. Relaţiile interincisive clasa I permit dezocluzia imediată și
completă a dinţilor laterali în protruzie.

Fig. 7.6. Interferență ocluzală de parte nelucrătoare în protruzie

În cazul relațiilor interincisive clasa a II-a, diviziunea II, ghidajul anterior provoacă
dezocluzia imediată şi completă a dinţilor laterali în protruzie (Fig. 7.7.). Din cauza unghiului
de ghidaj anterior foarte mare (OB exagerat, OJ prea mic), nu există riscul de interferențe
ocluzale de parte nelucrătoare în protruzie, chiar și în prezenta unei curbe a lui von Spee
accentuată.

Fig. 7.7. Relaţiile interincisive clasa a II-a div.II. permit dezocluzia foarte eficientă a dinţilor laterali în protruzie.

În cazul pacienţilor cu relaţii interincisive clasa a II-a, diviziunea I, dezocluzia dinţilor

posteriori se produce mai lent în protruzie din cauza overjet-ului frontal mare (Fig. 7.8).
Riscul de apariţie al interferenţelor ocluzale de parte nelucrătoare în protruzie este mai mare
decât în cazul relaţiilor interincisive clasa I, în special în prezența unei curbe a lui von Spee
acentuate.
 Fig. 7.8. Relaţiile interincisive clasa a II-a div. I asigură o dezocluzie mai lentă a dinţilor laterali în protruzie. La
aceşti pacienţi se recomandă o curbă a lui von Spee cât mai plată sau un relief ocluzal cât mai şters al dinţilor
laterali, pentru a evita interferenţele ocluzale de parte nelucrătoare în protruzie.

Pacienţii cu relaţii interincisive clasa a III-a nu prezintă practic ghidaj anterior (Fig.
7.9.). Din fericire, tendinţa de protruzie a acestora este foarte redusă. În aceste cazuri, contactele
dinţilor posteriori nu sunt denumite interferenţe, dar rămân nocive pentru SSG.

Fig. 7.9. La pacienţii cu relaţii interincisive clasa a III-a, frontalii nu participă la ghidarea mişcării de protruzie.

Modificarea overbite-ului şi a overjet-ului dinţilor frontali determină alterarea tiparului

mişcărilor mandibulare de protruzie. Creşterea overjet-ului reduce unghiul ghidajului
anterior, scade amplitudinea componentei verticale a mișcării de protruzie şi impune
existenţa unor dinţi laterali cu un relief ocluzal mai şters. Creşterea overbite-ului creşte
unghiul ghidajului anterior, amplifică componenta verticală a mişcării de protruzie şi
permite existenţa unor cuspizi laterali mai proeminenţi.
În concluzie, pentru a evita apariţia unor interferenţe ocluzale de parte nelucrătoare în
protruzie pe restaurările noastre protetice, overjet-ul şi overbite-ul frontal vor fi corelate cu
adâncimea curbei lui von Spee şi cu gradul de cuspidare al dinţilor laterali (relieful ocluzal
al dinților laterali).
Când curba lui von Spee este accentuată, relieful cuspidian al dinţilor laterali va fi
mai şters, pentru a evita interferenţele ocluzale nelucrătoare în protruzie.

Analiza ocluzală preprotetică este obligatorie.

Refacerea ghidajului anterior se face în principiu înainte de restaurarea protetică
a dinților posteriori

7.2. Ghidajul lateral și mișcarea de laterotruzie

Mișcarea de laterotruzie pornește din IM și se află sub influența ghidajului lateral.

Există trei variante de ghidaj lateral corect:
- ghidajul canin (Fig. 7.10)- vârful caninului mandibular de parte lucrătoare alunecă pe
suprafața palatinală a caninului maxilar, din IM până în poziția „vârf cuspid pe vârf cuspid”;
 - ghidajul antero-lateral - la ghidajul mișcării de laterotruzie participă caninul și
incisivul lateral de parte lucrătoare, cu aceeași intensitate;
- ghidajul de grup (funcția de grup) - Fig.7.11 - la ghidajul mișcării de laterotruzie
participă caninul, cuspidul vestibular al primului premolar, cuspidul vestibular al premolarului
doi, cuspidul mezio-vestibular al primului molar, cu aceeași intensitate.
Dinţii care preiau ghidajul mişcării de laterotruzie din IM trebuie să îl păstreze continuu
până în poziţia „vârf cuspid pe vârf cuspid”.
Un ghidaj lateral eficient asigură dezocluzia tuturor dinților posteriori (de parte
lucrătoare și nelucrătoare) în laterotruzie. În felul acesta caninii de parte lucrătoare protejează
dinții posteriori împotriva forțelor ocluzale oblice și orizontale care iau naștere în laterotruzie
(conceptul protecției mutuale sau reciproce).

Fig. 7.10. Ghidaj canin în laterotruzie dreaptă Fig. 7.11. Ghidaj de grup în laterotruzie dreaptă

Posibilitatea de a realiza un ghidaj canin corect și eficient depinde de următoarele

premize:
• Caninul mandibular este mezializat cu jumătate de dinte faţă de caninul maxilar în IM
• Caninul mandibular stabileşte un contact ocluzal cu cel maxilar în IM – preia de la
început ghidajul mişcării de laterotruzie
• Overbite-ul caninilor este mai mare decât overbite-ul celorlalţi dinţi de parte lucrătoare și
overjet-ul caninilor este mai mic decât overjet-ul celorlalţi dinţi de parte lucrătoare.
Caninii de parte lucrătoare preiau repede ghidajul laterotruziei, înaintea celorlalţi dinţi.

În laterotruzie, viteza dezocluziei dinților posteriori și valoarea spațiului

interocluzal posterior depind de:
• gradul de overbite şi overjet de la nivelul caninilor;
• aspectul curbei lui Wilson;
• gradul de cuspidare al dinților posteriori;
• valoarea unghiului Bennett.
Dintre factorii de mai sus, doar primii trei pot fi influențați prin restaurările noastre
protetice. Acești factori trebuie să fie în armonie pentru a asigura dezocluzia dinților
posteriori în laterotruzie.
Un overbite mare și un overjet mare la nivelul caninilor de parte lucrătoare dau naștere
unui ghidaj canin abrupt, care se asociază cu dezocluzia imediată și importantă a dinților
posteriori. În asemenea cazuri poate exista o curbă a lui Wilson mai accentuată sau un relief
ocluzal mai cuspidat al dinților posteriori, fără riscul de interferențe ocluzale la nivelul dinților
posteriori.
 Un overjet mare la nivelul caninilor de parte lucrătoare generează un ghidaj canin mai
atenuat, care asigură o dezocluzie mai lentă a dinților posteriori. În aceste situații crește riscul
de apariție a interferențelor ocluzale de parte lucrătoare și nelucrătoare în laterotruzie, mai ales în
prezența unei curbe a lui Wilson accentuate sau a unor dinți laterali mai cuspidați. Acestea au un
potenţial nociv pentru țesuturile dure dentare, restaurările protetice, parodonţiul de susţinere al
dinţilor și muşchii masticatori.

Poate exista ghidaj canin pe o parte şi ghidaj de grup pe partea controlaterală

Se preferă restaurarea tipului de ghidaj pe care l-a avut pacientul înainte de prepararea
bonturilor sau de ablaţia restaurării protetice vechi, dacă ghidajul inițial este corect. Analiza
ocluzală preprotetică este obligatorie
Dacă ghidajul inițial al pacientului este incorect, se preferă un ghidaj canin pe restaurările
noastre protetice.
Refacerea ghidajului lateral se face în principiu înainte de restaurarea protetică a dinților
posteriori.

7.3. Reproducerea parametrilor ghidajului dentar pe restaurările protetice de durată

Analiza ocluzală preprotetică este obligatorie. Se evaluează tipul de ghidaj dentar

(anterior în protruzie și lateral în laterotruzie) înainte de prepararea bonturilor sau de ablația
restaurărilor protetice fixe vechi.
Dacă acesta este corect, el va fi reprodus pe restaurările protetice de durată.
Dacă ghidajul dentar este incorect sau inexistent, el va fi refăcut prin restaurări provizorii,
care vor fi apoi testate în cavitatea bucală a pacientului din punct de vedere estetic, fonetic și
ocluzal. Apoi reproducem parametrii ghidajului dentar de pe restaurarea provizorie pe
restaurarea protetică de durată folosind una dintre metodele de mai jos:
 Orientarea în funcţie de modelul de studiu
 Cheie din silicon după restaurarea provizorie
 Ghidaj dentar „copiat” în acrilat autopolimerizabil pe platoul incizal al ariculatorului
semiadaptabil
 Scanarea modelului de studiu care reproduce restaurarea provizorie sau scanarea
restaurării provizorii (după ce a fost individualizată în cavitatea bucală).