Morfologia canalului radicular

Studenti: Coropcariu Teodora si Bibire Petronela An 4 ,MD gr.7

Prof.Coord. Dr. Constanta Mocanu

 Morfologia canalului radicular

(Endodontie: Partea 4)

Aceast parte poate prea la prima vedere cel mai plictisitoare din acest
articol, dar ar putea fi cel mai important n mbuntirea practicii clinice. Att
studeni stomatologi cat si practicienii afirm c este dificil efectuarea unui
tratament la nivelul standardelor de calitate,dificultatea fiind redata de
morfologia fiecarui dinte cat si determinarea lungimii reale de lucru. Excepia
cazului n care folosim microscopul chirurgical ,astfel putem vizualiza in detalile
morfologiei dintilor si putem realiza un tratament endodontic de succes. O
nelegere a morfologie sistemului canalului radicular este, prin urmare, o
condiie esenial pentru tratamentul endodontic de succes. In 1925, atunci cnd
Hess i Zrcher au publicat studiul lor, a devenit clar c dinii au o morfologie
foarte complexa avand in vedere sistemul canal rdcin . Din pacate munca
lor, i multe alte publicaii similare, au fost in mare parte trecute cu vederea de
catre stomatologi, care nc rmn fixati de conceptul ca, canalul este un tub
gol unde este rdcina ,ce trebuie curat iar, n cele din urm vor aparea ca o
linie de alba pe o radiografia postoperatorie. Studenti invata numrul de canale
pentru fiecare dinte in parte. Cu toate acestea, dintii au morfologie diferita, dup
cum este descris si n aceast articol. n cazul n care exist dou canale n aceeai
rdcin, de exemplu rdcina mezial a unui molar inferior, comunicarea
lateral (anastomoza) este sub form de aripioare sau canale accesorii, ce apar
ntre ele. Chiar rdcini cu un singur canal vor avea canale laterale,accesorii care
se desprind din canalul principal.
In acest concepte este vorba de un ntreg sistem de
canal neles n mod clar, i o metod de curare i conturarea acestui sistem
utilizat pentru a aborda acestor anastomoze, precum i canalele principale,
atunci cand acestea prezinta infecie, infectia va putea rmne n sistemul
canalului radicular, iar tratamentul poate eua.

Sistem canale-radacina
Camera de pulp n partea coronar a unui dinte const dintr-o
singura cavitate cu proieciile -coarnele pulpare-aflate n cuspizii dintelui
(Fig. 1). Cu varsta, exist o reducere a dimensiunilor camerei pulpare,
datorit formrii dentinei secundare, care pot fi fie de orgigine fiziologic
sau patologic. Dentinei teriara sau reparatorie poate fi formata ca un
rspuns la iritatiile pulpare i structura uniform neregulat. Intrrile
(orificiile) la canalele radiculare pot fi gsite pe podeaua camerei pulpare.
n seciune transversal, canalele sunt ovoidale, avnd cel mai mare
diametru la nivelul orificiului sau chiar sub aceasta. n seciune
longitudinal, canalele sunt mai largi sublingual n planul meziodistal.
Canalele au forma conica spre vrf, n urma conturul extern al rdcinii.
Cea mai ingusta parte a canalului radicular este situat in constrictia
apicala , care apoi se deschide ca si foramenul apical, i iese intr-o parte
ntre 0,5 i 1,0 mm din apexul anatomic. Depunerea de cementum
secundar poate plasa foramenul apical peste 2,0 mm de apexul anatomic.
Canalului radicular se poate termina ntr-o bifurcatie de canale mici, iar in
timpul utilizarii tehnicilor de curare- tratamentele pe canal ar trebui s
fie folosite in scopul abordarii aceastei situai clinice.

Canalele laterale i accesorii

Aa cum sa discutat anterior, canale laterale formeaz canale de

comunicare ntre corpul principal al canalului radicular i spaiul
ligamentului parodontal. Acestea apar oriunde pe lungimea sa, la unghiuri
drepte fa de canalul principal. Termenul accesoreste de obicei atribuit
canalelor mici evidentiate apical i
formand reteaua apicala (Fig. 2).

Fig. 1 Camera de pulp n partea

coronar a unui dinte const dintr-o
singura cavitate cu proieciile -coarnele
pulpare-aflate n cuspizii dinteluig
 Fig. 2 Mici canale gsite la cativa
milimetri apical si formand delta
apicala(sunt vzute aici obturate).

Ambele canale laterale i accesorii dezvolta din cauza unei

ntreruperi epiteliale teaca- rdcin sau, n timpul dezvoltrii, teaca
creste in jurul vaselor de sange existente. Semnificaia lor const n
prevalena lor relativ ridicata, Kasahara sustine gsirea aproximativ 60%
din incisivii centrali cu canale accesorii, iar 45% cu foramina apical
distan de apexul actualului dinte. Kramer a constatat c diametrul unor
canale laterale au fost deseori mai mari dect cele ale constriciei apicale.
Canale laterale sunt imposibile de instrumentat i poate fi doar curate
prin irigare eficiente cu o soluie antimicrobian.
Urmtoarele descrieri ale morfologiei de canal i de acces in
caviti sunt ilustrate n Figura 3 (maxilliar) i Figura 4 (mandibula).
Morfologiei de canal i
de acces in caviti -
ilustrate n Figura 3
(maxilliar) i Figura 4
(mandibula).

Incisivul central
maxilar

Acesti dinti aproape au ntotdeauna un canal. Cnd sunt vizualizate

pe radiografia canalul pare s fie destul de drept i se ngusteaz imediat
sub nivelul cervical iar in sens mezio-distal se urmareste conturul coroanei
avand largimea maxima in 1/3 incizala. O caracteristic de remarcat este
uoar ngustarea lumenului la nivel cervical, care se deschide imediat n
corpul principal al canalului. Accesul de deschidere n form de triunghi cu
unghiuri rotunjite, cu varful orientat cingular,cu baza triunghiului orientata
spre incizal.

Incisivul lateral maxilar

 Similar ca si form cu incisivii centrali, dar fracional mai scurt, in
treimea apical tinde s se curbeze distal, iar canalul este adesea foarte
fin avand perei subiri. Palatinal, canalul este similar cu incisiv central, dar
exist adesea o ingustare a canalului la nivelul treimii apicale. Radacina
este mai situata oral, un punct important atunci cnd se efectueaza orice
proceduri chirurgicale radiculare la nivelul acestui dinte. Accesul in
tratamentul endodontic este similar incisiv central.

Caninul maxilar

Fiind cel mai lung dintele n gur,caninul maxilar are canalul de

form oval, de multe ori pare a fi foarte spaioas n timpul instrumentarii.
Cu toate acestea, exist, de obicei o ingustarea brusca apicala de 2- 3
mm; acest lucru duce la un risc major in instrumentarea canalului maxilar.
Lungimea acestui dinte poate fi dificil de a determinat pe radiografii,
deoarece vrful tinde s se curbeze apical spre distal i deseori lungimea
apicala este foarte subtire si efilata, facand dificila masurarea lungimii de
lucru. Forma oval a canalului radicular este reflectat n forma cavitii de
acces.

Primul premolar maxilar

De obicei, acest dinte are doua radacini cu dou canale. n multe

feluri, acest dinte este cel mai dificil de tratat, deoarece poate avea un
sistem complex canalar. Studiile prezinta variatii de la una la trei rdcini,
(fig. 5), dar exist aproape ntotdeauna cel puin dou canale, chiar dac
acestea ies printr-un foramen apical comun. Rdcinile acestor dini sunt
foarte delicate, astfel nct instrumentele trebuie s fie utilizate cu mare
grij (Fig. 6). ntr-un mic procent de cazuri rdcin bucal se poate
subdiviza n dou canale n treimea apical, aa cum se arat n Figura
7.Cavitatea de acces in tratamentul endodontiv are forma ovala cu axul
lung vestibulo oral.
Fig.6.Exemple de premolari superiori cu trei rdcini.

Fig.5.Rdcinile primilor premolari superioare sunt foarte delicate i

prezinta o curbura destul de brusc bucal, palatinala, mezial sau distal,
astfel nct instrumentarea trebuie s fie efectuat cu mare grij.
 Fig.7. Sectiuni realizate la diferite nivele ale premolarului prim-
maxilar arat divizarea canalului bucal.

Al doilea premolar maxilar

n 40% din cazuri, acest dinte, are o lungime similar cu cea a

primului premolar, dar are o radacina cu un singur canal. Dou canale pot
fi gsite n aproximativ 58% din cazuri. Configuraia celor dou canale poat
varia cu dou canale separate i dou ieiri, dou canale i o ieire
comun, un canal avnd dou ieiri. ntr-un studiu, (5) s-a constatat c
59% din cazurile premolarilor secunzi maxilari prezentau canale
accesorii. Ca i n cazul primului premolar maxilar, in treimea apical
radacina prezinta o curbura distal, uneori bucal. Accesul in a cavitatea
este similar cu cea a primului premolar.

Primul molar maxilar

Acest dinte are trei rdcini. Rdcina palatalinala este cel mai
lunga, avand o lungime medie de 22mm; rdcinile mezio-vestibulare i
disto-bucal sunt un pic mai scurte, avand 21 mm lungime medie.
Procentul de rdcini mezio-vestibulara rezulta avand dou canale,
raportate n literatura de specialitate, a crescut constant ca si tehnici de
cercetare . Studiile in vitro au raportat o inciden mai mare dect studiile
in vivo. Stropko, raportnd o vast cercetare n studiu in vivo(6) a gsit a
doua canale n 73% din cazuri, nainte de utilizarea unui microscop de
operare, dar 93% utilizarea acestuia. Canalul mezio-vestibular este adesea
foarte fin i greu de a instrumentat; prin urmare, aici apar cele mai multe
ori de instrumentare si a tratamentului endodontic. Anastomoza ntre
aceste dou canale pot lua forma unor canale nguste sau late aripioare,
att aproape imposibil de instrumentat. Curbura rdcini poate fi dificil de
vizualizat pe radiografii, iar al doilea canal mezio-vestibular este aproape
ntotdeauna suprapus pe canalul meziovestibular primar. Rdcina
palatalinala are tendina de a se curba spre bucal, iar lungimea aparent
pe o radiografie va fi mai scurt dect lungimea sa efectiv. Accesul in
cavitate reprezint forma camerei pulpare, forma de deschidere este
tiunghiulara cu baza catre vestibular si varful palatinal, pentru a se potrivi
unghiului de abordare, instrumentului atunci cnd se lucreaz la partea din
spate a gurii.

Al doilea molar maxilar

Acest dinte este similar cu primul molar maxilar, dar ceva mai mic i
mai scurt, cu rdcini mai drepte i perei mai subiri. De obicei, exist
doar trei canale i rdcinile sunt uneori fuzionate. Accesul cavitii este
aceeai ca pentru primul molar, n continuare modificat pentru a se potrivi
unghiului de abordare.

Al treilea molar maxilar

Morfologia acestui dinte poate varia considerabil, de la o copie a

primul sau al doilea molar maxilar la un sistem de canale, care este destul
de complex. Ele sunt cel mai bine explorate cu o cavitate de acces larg i
viziunea direct a anatomiei individuale canalare.
Fig.8 Caninii mai mici pot fi uneori gsit cu dou rdcini separate.

Fig.9. Al doilea premolar inferior cu o curb distala sever la apex.

Incisivul central mandibular si incisivul lateral mandibular

Morfologia acestor doi dini este foarte Similara. Incisivul central are o
lungime medie de 20.5 mm, iar lateralul are o lungime medie de 21 mm.
Peste 40% din acesti dini au dou canale, dar numai puin peste 1% au
dou foramene separate. Analiza atent a radiografiei pre-operatorie pote
arata o modificare a radiodensitatii canalului radicular, indicnd
mprirea n dou canale distincte, i o cavitate de acces proiectata corect
va facilita verificarea pentru un al doilea canal.Forma de deschidere este
ovalara care ncepe deasupra cingulumului cu axul lung vestibulo oral,
punctul de electie va fi pe mijlocul fetei linguale.

Caninul mandibular

Acest dinte este similar cu numrul su opus, dei nu la fel de lung.

n cazuri rare, pot exista dou rdcini, iar acest lucru poate determina
dificulti de instrumentare (Fig. 8). O cavitate de acces oval este indicat
din nou.

Primul premolar mandibular

Configuraia canalului acestui dinte poate fi destul de complexa.

Vertucci(7) a artat c canalul unic gsit n mod normal se poate mpri
n dou canale i dou foramine apicale n 25% din cazuri. Acesta este
modul n care doua ramuri de canale pot provoca dificulti de
instrumentare. Ocazional, canalul se termin cu o ramificatie extinsa, ceea
ce face accesul cat si obturarea dificil. Ca i n premolarilor superiori,
cavitatea de acces este ovala ntre varfurile cuspizilor.

Al doilea premolar mandibular

Acest dinte este similar cu primul premolar, cu excepia faptului c

incidena unui canal secundar, este mult inferioara, un studiu a declarat ca
acest lucru s fie de 12%(7). Un alt studiu a aratat ca doar 2,5% din canale
au avut dou foramene apicale (8). Prin urmare, este un dinte mult mai
usor de tratat comparativ cu primul premolar mandibular, cu excepia
cazului cand radiografia dezvluie o curb distal ascuita la vrf aa cum
se arat n dintele extras la Figura 9.

Primul molar mandibular

Aceasta este de multe ori cel mai puternic dintele restaurat n

dentiia permanenta i pare a fi un candidat frecvent pentru tratamentul
de canal. n general, exist dou rdcini i trei canale: dou canale n
rdcina mezial i unul canal mare oval distal. Potrivit Skidmore i
Bjrndal, (9) o treime din acesti molari au patru canale. Ocazional, trei
rdcini se regsesc: de obicei, dou distal i unul meziale (Fig 10.).
Rareori una distala i dou meziale.Canalul mezio-vestibular, tinde s
prezinte cel mai mare grad de curbur. Accesul in cavitate reprezint nc
o dat forma camerei pulpare, extins uor, i aspectul mezio-vestibular a
suprafeei ocluzale pentru a se potrivi unghiul de apropiere instrumental,
atunci cnd lucreaz la partea din spate a gurii.
 Fig.10. Primul molar
pot fi uneori gsit cu
dou rdcini
Fig.11. Anatomia molarilor de minte inferiori dezvoltarea lor poate fi
destul de bizara.

Al doilea molar mandibular

Acest dinte este similar cu primul molar mandibular, dei este un pic
mai compact. Canalele meziale tind s se ntind mult mai aproape, iar
incidena canalelor distale este mult mai puina. Acest dinte pare a fi
foartesensibil la fracturi verticale.Forma de acces este similara cu a
molarului prim maxilar.

Al treilea molar mandibular

Al treilea molar maxilar, acest dinte afieaz unele dintre

configuraiile cele mai neregulate la nivelul canalului aa cum se vede n
figura 11. Cu toate acestea, nclinaia meziala al dintelui, n general, face
un acces mai uor. Orificiile canal nu sunt prea greu de localizat, dar
gradul de curbur a jumtatatii apicale a sistemului canalului radicular
este adesea pronunat. Adugat la acest lucru, apexul este frecvent slab
dezvoltat i se afl aproape de canalul alveolar inferior. O cavitate de
acces mare permite vizualizarea directa a podelei camerei pulpare
permitand orificiilor canalare s fie identificate. Ar trebui s fie ntotdeauna
amintit c n timp ce descrierile de mai sus sunt normalul, ocazional alti
dintii pot avea anatomia neobisnuita sau chiar bizara. Acest lucru poate fi
descoperit numai dup ce tratamentul a euat i dintele a fost extras.
Indicii pot fi gsiti, uneori, prin examinarea atent a radiografiilor, mai ales
cu utilizarea de mrire, aa cum este descris n partea 5.

Bibliografie

1. Hess W, Zurcher E. The anatomy of the root canals of the teeth of the
permanent dentition and the anatomy of the root canals of the deciduous
dentition and the first permanent molars. London: Basle, Sons and
Danielson, 1925.

2. Kasahara E,Yasuda E, Yamamoto A, Anzai M. Root canal systems of the

maxillary central incisor. J Endod 1990; 16: 158161.

3. Kramer I R. The vascular architecture of the human dental pulp. Arch

Oral Biol 1960; 2: 177189.

4. Bellizi R, Hartwell G. Radiographic evaluation of root canal anatomy of in

vivo endodontically treated maxillary premolars. J Endod 1985; 11: 3739.

5. Vertucci F J, Seeling A, Gillis R. Root canal morphology of the human

maxillary second premolar.Oral Surg 1974; 38: 456-464.
6. Stropko J J. Canal morphology of maxillary molars:clinical observations
of canal configurations. J Endod1999; 25: 446450.

7. Zillich R, Dowson J. Root canal morphology of the mandibular first and

second premolars. Oral Surg1973; 36: 738744.

8. Vertucci F J. Root canal morphology ofmandibular premolars. J Am Dent

Assoc 1978;97: 4750.

9. Skidmore A E, Bjorndal A M. Root canal morphology of the human

mandibular first molar. Oral Surg 1971;32: 778784.

10. Melton D C, Krall K V, Fuller M W. Anatomical and histological features

of C-shaped canals in mandibular second molars. J Endod 1991; 17:
384388.