Cunoasterea particularitatilor morfologice ale spatiului

endodontic al dintilor permanenti constitutie un punct de plecare

pentru examenele clinice si complementare si pentru elaborarea
planului de tratament individualizat, care sa ia in consideratie
variatiile anatomice posibile.
 Spatiul endodontic este constituit de cavitatea naturala
din interiorul dintelui care cuprinde camera pulpara la nivelul
coroanei si canalele pulpare radiculare in interiorul
radacinilor.Datorita complexitatii spatiului endodontic, el
trebuie perceput ca un sistem tridimensional extrem de
complex, de ramificat, aparent inchis, dar de fapt in legatura
morfologica cu tesuturile periapicale si periradiculare.

Pulpa dentara este integrata in sistemul general al

organismului prin orificiul apical si prin canalele laterale.

Spatiul endodontic este marginit de pereti rigizi,

inextensibili, cu rol de protectie a tesutului pulpar.Odata cu
inaintarea in varsta, prin depunere de dentina secundara
si/sau tertiara, volumul acestuia scade.
 Definitie:

Este portiunea sistemului endodontic corespunzatoare

coroanei dintelui, avand aproximativ forma acesteia din urma
si volum de 3-4 ori mai redus.
Structura:
Prezinta un tavan cu 2-5 coarne pulpare,
corespunzatoare tuberculilor de crestere la nivelul frontalilor
si corespunzator cuspizilor la nivelul molarilor.
Prezinta 4 pereti laterali (axiali) convecsi si tavanul care
este concav cu extensii convexe in dreptul coanelor pulpare.
La dintii pluriradiculari se descrie podeaua camerei
pulpare (planseul), cu santuri de crestere care conduc catre
orificiile de emergenta ale canalelor radiculare, iar la cei
monoradiculari exista o continuitate intre camera pulpara si
canalul radicular.
Este aplatizata in sens V-L la nivelul frontalilor,
voluminoasa(inalta) la nivelul premolarilor datorita continuarii
cu spatiul endodontic radicular sau al bifurcarii canalului in
treimea medie sau apicala a radacinii si usor aplatizata
corono-radicular la nivelul molarilor.
 Canalele radiculare principale fac parte din sistemul
endodontic situat la nivelul radacinilor, adapostind pulpa
radiculara.

Limita coronara a canalelor este reprezentata de

orificiile de emergenta in camera pulpara la dintii
pluriradiculari, la cei monoradiculari canalul radicular
continuandu-se direct cu camera pulpara.

Limita apicala a canalului radicular este constrictia

apicala, zona anatomica de diametru minim a canalului si limita
pana la care se efectueaza tratamentul biomecanic.
 Constrictia apicala constituie cel mai mic diametru
apical al dintelui, de 0,15-0,25 mm.Datorita apozitiei de tesut
dentar dur (dentina si cement) se ingusteaza cu varsta.

Distanta medie statistica intre constrictia apicala si

foramenul apical este de 0,2-0,5 mm. Distanta dintre constrictia
apicala si apexul radiologic se situeaza statistic intre 0,5-1,5
mm.

La persoanele in varsta, distanta dintre apexul

radiologic si foramenul fiziologic creste, iar lungimea de lucru
scade.
La tineri valoarea medie a acestei distante poate fi
considerata de 0,8mm, iar la varstnici de 1,2mm.
 Canalele accesorii se divid de obicei din canalul
radicular principal undeva in regiunea apicala.

Suprafata de deschidere sumata a canalelor accesorii

este superioara suprafetei de deschidere a foramenului
apical.
 Canalele laterale fac conexiunea intre canalul
radicular principal si tesuturile periodontale. Desi apar mai
frecvent in 1/3 apicala la dintii posteriori, canalele laterale
pot fi situate la orice nivel al canalului radicular, avand o
directie perpendiculara sau oblica pe traiectul canalului
principal.

Canalele radiculare laterale nu se vizualizeaza

radiologic inaintea tratamentului endodontic decat in mod
exceptional, ele devenind vizibile radiologic doar dupa ce au
fost obturate.
 Definitie:
Pulpa dentara este un organ alcatuit din tesut conjunctiv
lax, care reprezinta forma ajunsa la maturitate a papilei
dentare.
Principalele functii:
a) Functia nutritiva, asigurata de limfa dentara care iriga
canaliculele dentinare si intreaga ramificatie a sistemului de
canale radiculare principale si secundare (sistemul
endodontic).
b) Functia formativa, dentinogenetica.
c) Functia de protectie, raspunde prin durere la orice
stimul.
d) Functia defensiva, depunerea dentinei secundare de
reactie.
 De la periferie spre centru, in pulpa dentara se descriu
4 zone:
1. Zona odontoblastilor
2. Zona saraca in celule (acelulara)
3. Zona bogata in celule
4. Zona centrala (pulpa propriu-zisa)
 Reprezinta un strat celular situat la periferia organului
pulpar, foarte distinct la pulpa sanatoasa, care indeplineste
functiile majore ale pulpei dentare.
Este plasat imediat subiacent predentinei si in contact
cu aceasta.
Este compusa in principal din corpurile celulare ale
odontoblastilor, dispusi la nivelul coroanei in forma de
palisada.Tot in aceasta zona, care este mai lata in pulpa
coronara decat in cea radiculara, se mai intalnesc vase
capilare si terminatii nervoase libere care trec printre
corpurile celulare ale odontoblastilor , precum si celule
dendritice.
 Denumita si stratul bazal Weil, zona acelulara este
plasata imediat subiacent odontoblastilor, avand o grosime de
40 micrometri.

Apare predominant in pulpa coronara, lipsind de obicei

in pulpa radiculara si contine foarte putine celule (relativ
acelulara).

Contine un plex capilar si fibre nervoase amielinice

care alcatuiesc plexul Raschkow.
 Denumita si zona Hohl, delimiteaza spre exterior zona
saraca in celule, iar spre interior se intrepatrunde treptat cu
zona centrala a pulpei.

Se caracterizeaza prin:
- Evidentierea preferentiala, ca si zona saraca in celule,
in pulpa coronara comparativ cu cea radiculara.
-Densitate celulara crescuta, continand o mare
proportie de fibroblasti comparativ cu zona centrala.
- Poate include un numar variabil de macrofage si
limfocite.
 Constituie masa centrala a pulpei, fiind un amestec
dispersat de celule si fibre conjunctive.

Contine principalele vase sangvine si fascicule

nervoase pulpare.
 1. Andrei Iliescu,Tratat de Endodontie, Editura medicala,
Bucuresti 2014

2. Constanta Mocanu, Maria Vataman, Endodontie Practica,

Editura Apollonia, Iasi 1999

3. Andrei Iliescu, Memet Gafar, Endodontie clinica si practica,

Editura Medicala, Bucuresti 2005

4. Constantin Andreescu, Bolile pulpei dentare, Editura Cerma